E-1 Bună dimineaţa, prieteni. Acestea erau ventilatoarele care mă prind. Acestea erau ventilatoarele care mă prind. Deci noi sîntem fericiţi să fim aici în această dimineaţă doar pentru cîteva momente, să-să vorbesc cu voi. Şi eu nu cred că Fratele Neville are vreodată vreun loc anume în Scripturi unde el să aibe şcoală Duminicală, astfel noi doar, poate doar lăsăm pe Duhul Sfînt, aşa cum ne simţim călăuziţi să-să începem oriunde El doreşte, sau din ce capitol trebuie să citim. Mie cumva îmi place în acest fel, nu există nici o rutină obişnuită despre aceasta atunci, nimic formal, noi doar o primim ca de la Domnul, şi mergem drept înainte.

E-2 Şi eu am fost destul de ocupat. Noi am avut o adunare drăgălaşă la Cadle Tabernacle. Şi partea cea mai drăgălaşă din ea, pe lîngă vindecare, după părerea mea, a fost seara trecută, chemarea la altar, unde cu sutele s-au revărsat jos în rînd acolo, şi au umplut tot spaţiul altarului, şi fiecare culoar, şi în sus şi în jos pe margini, şi erau oameni care veneau la Domnul Isus Cristos. Şi acela este lucrul principal, la urma urmei, să vezi oamenii fiind născuţi din nou, venind în prezenţa lui Dumnezeu.

E-3 Şi văd micul grup aici, noi nu avem nici o denominaţiune sau nici membri, noi doar avem părtăşie unul cu altul. Cine vine înăuntru, noi le predicăm Evanghelia.

E-4 Eu doar vreau să recunosc, în această dimineaţă, doi fraţi în spate pe care îi cunosc foarte bine, doi prieteni dragi de-ai mei. Fratele Sothmann, din Canada, el şi prietenul lui. Ei sînt de sus din, eu cred că ei sînt... Bombonarul, care este locul unde locuieşti tu, frate? Eu nu pot... Şi apoi fratele de lîngă tine acolo. Cum? Iowa, asta-i adevărat. Mîncînd bomboanele lui, venind în jos pe drum, eu ar fi trebuit să ştiu unde locuieşte el. Da. Aşa că noi sîntem foarte recunoscători să-i avem pe ei înăuntru astăzi, ca prietenii noştri vizitatori cu noi. Ei se pregătesc, eu cred, să meargă înainte la Canada acum.

E-5 Şi apoi vin la următoarea adunare care va fi la, începe în această săptămînă, ultima parte a acestei săptămîni, şi pe douăzeci şi trei, la Minneapolis, la Oamenii de Afaceri Creştini.

E-6 Joi seara, eu voi fi în Chicago, la Chicago Gospel Tab... eu cred că aceasta este la Biserica Philadelphia, da, pentru Joi, această Joi seara care vine în Chicago.

E-7 În această după-masă noi trebuia să fim la ai lui Junior Cash, cam la ora două acum, pentru (dacă totul merge bine) pentru dedicarea acelui tabernacol. Şi-şi eu cred că el a spus că el va avea ceva muţi. Că, s-a dus vorba în jur despre muţii care erau vindecaţi la Indianapolis, care a fost născut un mut, şi era cam în vîrstă de douăzeci şi opt de ani, şi niciodată nu a vorbit sau auzit. Şi ei aduc ceva muţi acolo înăuntru în această după-amiază. Dacă eu pot doar să ajung în aceasta acum să mă rog pentru ei. Şi aceea este pe un vechi... acest vechi 3, vechiul Drum de Stat 3, tocmai deasupra lui Charlestown. Dacă eu pot posibil să ajung acolo.

E-8 Eu am nişte lucruri foarte istovitoare la care trebuie să alerg să le fac imediat. Şi astfel atunci mîine, jos, trebuie să mă duc jos în Kentucky într-o călătorie. Aceasta cumva mă ţine cam... ocupat. Dar după ce trec prin aceste adunări acum, eu am puţin timp, eu am o mică vacanţă, eu voi fi înapoi cam în şase săptămîni. Eu mă duc în Canada şi apoi dincolo la Coasta de Vest. Astfel fiţi în rugăciune pentru mine, eu am o mulţime de decizii de făcut imediat, astfel decizii cu adevărat importante, deci rugaţi-vă pentru mine. Eu voi depinde de voi ca să vă rugaţi pentru mine.

E-9 Acum serviciul este în seara aceasta, precum scumpul nostru pastor preaiubit, Fratele Neville, care a fost întotdeauna o inspiraţie. Şi să vin înăuntru de dimineaţă, m¬am gîndit că doar vin înăuntru, şed jos, şi îl ascult cum vorbeşte. Dar el este un om care are multă amabilitate, că el doar el vrea ca cineva... El "preferă." Eu cred că aceea este Scriptura, "preferînd unul pe altul," Voi vedeţi. Mie-mie îmi place asta. Şi eu sînt sigur că noi toţi sîntem fericiţi de Fratele Neville, pastorul nostru, fiind acest fel de persoană. Ce este un om, el este în inima lui. Vedeţi, acela este... Şi el, se exprimă în acest fel, arată ce este el.

E-10 Acum eu eram cumva ne-... Păi, franc, eu doar eram sus cam treizeci şi cinci de minute, astfel atunci eu cumva mă aflu în mijloc aici despre ce să încep. Eu am trei locuri alese aici în Scriptură. Am una din ele în 1 Petru, şi cealaltă în Cartea lui Iuda, şi una în Apocalipsa. Acum unde vom începe noi de data aceasta? Fie ca Domnul să ne ajute acum, şi să ne binecuvinteze mult şi abundent, aşa cum noi privim către El.

E-11 Şi astfel eu sper că ventilatorul acela nu taie prea mult curent de la nimeni. Nu-i aşa? Sau, eu cred că acela este mai mult pentru amvon. Nu-i aşa, Frate Cox, acesta aici? Da, păi, eu desigur sînt bucuros. Acesta îmi face mult rău, acesta, fără acoperitoare pe vîrful capului meu. Poate... Femeile trebuie să aibe o acoperitoare acolo; dar nu, eu presupun, că bărbatul nu. Acesta a venit afară, şi porii nu s-au închis înapoi acolo, unde iese părul afară; şi chiar cel mai mic curent, şi eu sînt răguşit în cîteva minute. Astfel, eu trebuie cumva să fiu atent cu acesta. Vîrsta bătrîneţii doar vă face ceva, nu-i aşa?

E-12 Oh, păi, să încercăm Cartea din... Eu mă tem că eu voi intra prea adînc dacă eu încerc să ajung în Cartea lui Iuda aici, pentru că aceasta este despre, "contrazicerea lui Core" şi "alergînd după rătăcirea lui Balaam, şi au pierit în contrazicerea lui Core," care probabil că ne ia mult timp. Eu vreau să mă rog pentru bolnavii care sînt aici în această dimineaţă.

E-13 Să întoarcem acolo la Apocalipsa, şi să începem acolo doar pentru un verset sau două, să luăm o mică bază şi să învăţăm pentru cîteva minute, pînă ce ies copiii. Şi noi vom încheia şi vom avea rugăciune pentru bolnavi, imediat. Acum, Cartea este ultima Carte a Bibliei. Şi nu există nici unul aici... Chiar această Carte a spus:
Că nici un om în cer, sau pe pămînt, sau sub pămînt, nu a fost vrednic sau în stare să ia cartea, să o deschidă, sau să dezlege peceţile, sau ceva.
Nici un om, arhiepiscop, sau oricine ar putea fi el, el nu era vrednic, şi nu avea nici o cale să o facă.
Şi apoi a venit Mielul, care a fost junghiat înainte de întemeierea lumii, şi a luat cartea din mîna dreaptă a aceluia care şedea pe tron, şi, pentru că El era vrednic, şi El a deschis-O şi a dezlegat peceţile.

E-14 Deci haideţi doar să-i cerem Lui dacă El le va dezlega Aceasta pentru noi în această dimineaţă, şi să O deschidă, în timp ce ne aplecăm capetele noastre doar un moment.

E-15 Tatăl nostru Ceresc, astăzi noi sîntem recunoscători faţă de Tine pentru privilegiul de a veni la Tine pe calea rugăciunii, şi pentru a crede şi a avea credinţă că Tu vei onora orice cerem noi. Pentru că, nu pentru că noi îţi cerem, ci pentru că noi dăm ascultare la ceea ce Tu ai spus, "Cereţi; veţi primi. Voi nu aveţi, pentru că nu cereţi. Voi nu cereţi, pentru că voi nu credeţi." Şi, Tată, ne place să-Ţi cerem, pentru că noi credem că noi vom primi ceea ce noi am cerut. Şi cel dintîi lucru, Tată, pentru propriile mele păcate şi păcatele din această adunare, în această dimineaţă, eu cu smerenie cer iertarea tuturor păcatelor de neascultare, şi păcatele de omisiune, şi orice ar putea fi aceasta. Ne rugăm, Dumnezeule, ca Tu să ne curăţeşti inimile şi sufletele noastre, chiar acum, de toate fărădelegile, toate păcatele, greşelile. Şi lasă Duhul Sfînt doar să reînnoiască în noi un fel corect de inimă şi gîndire, să Te slujim. Acordă-ne aceasta, Tată. Şi ne rugăm ca Tu să vindeci pe toţi bolnavii şi suferinzii, şi prin Cuvîntul, "Credinţa vine prin auzire, şi auzind Cuvîntul lui Dumnezeu." Şi fie ca Duhul Sfînt acum să vină înăuntru şi să apuce Cuvîntul, să-L ducă drept în inimile acelea noi, proaspete, inimi curate acolo afară, şi să-l planteze acolo cu mare credinţă ca să-i mute doar mai sus şi mai sus pe cale, pînă cînd ei sînt în prezenţa Domnului Isus şi îşi primesc vindecarea lor, binecuvîntările pe care ei le cer. Căci, de aceea am venit noi, să ne rugăm către Tine şi să-Ţi cerem, şi să fim curăţiţi şi lustruiţi, şi-şi vindecaţi, şi puşi din nou înapoi în slujbă, Doamne, să Te slujim în fiecare colţişor la care Tu ne-ai trimis. Noi cerem aceasta în Numele Domnului Isus, Fiul lui Dumnezeu. Amin.

E-16 Cartea despre Apocalipsa a fost pecetluirea ultimei mărturii a Domnului Isus. Şi aceasta a fost dată... Primul capitol, la care noi vom începe. Eu mă gîndeam că poate noi să începem în unele dintre celelalte simboluri. Acum, întreaga Carte este scrisă prin simboluri. Acolo deabia că este ceva întocmai direct cu Cuvîntul, unde tu doar îl aşezi drept afară şi zici... Aceasta este prin simboluri. Şi Dumnezeu are o cale de a face aceasta, şi un motiv pentru a face aceasta. Dumnezeu nu face nimic fără ca El să aibe un motiv în spatele acestuia. Şi ar avea cineva (aceasta este o clasă acum), ar avea cineva un gînd, despre motivul că El a făcut asta? Aici este acesta; astfel ca El să poată ascunde acestea de ochii celor înţelepţi şi pricepuţi, şi să le descopere pruncilor care vor învăţa. Nu este El bun, să ne facă în acest fel?

E-17 Acum, dacă marii învăţaţi, şi aşa mai departe, au avut toată-toată Evanghelia în felul în care ei au aşezat-o jos, noi doar trebuie să ne aplecăm la asta, atunci ei mergeau aici afară şi au făcut tot felul de tradiţii şi lucruri, şi noi am avea un timp îngrozitor. Şi ei se ridicau cu vorbirea lor, în felul lor învăţat, încît, păi, ei ar trece peste capetele noastre, iar noi nici măcar nu am şti nimic despre aceasta. Dar noi sîntem aşa de mulţumitori că bunul nostru, Tată Ceresc a avut milă de cei săraci şi analfabeţi, aşa cum sînt eu, însumi; să îmi promită mie, şi vouă, că dacă noi am şedea doar jos şi am cere, că El se va descoperi pe Sine pentru noi. Nu este aceea minunat? Toate crezurile noastre şi toate emoţiile noastre, şi tot ceea ce noi avem, toate acelea sînt doar adăugate.

E-18 Există numai un singur lucru pe care orice persoană trebuie să-l facă ca să cunoască pe Cristos, să credem în Domnul Isus din toată inima noastră, şi tu vei fi mîntuit. Astfel acum noi avem forme de botezuri şi noi avem diferite crezuri şi diferenţă în lucrurile care le facem, şi mici lucruri aranjate. Dar toate acelea sînt făcute de om. Doar unde noi am luat aceasta şi am avut un mic caz ieşit din ea, şi aici şi facem un mic caz, Prezbiterienii, şi Evanghelicii, şi Fundamentaliştii, şi aşa mai departe, şi Penticostalii, şi Sfinţeniştii, şi Calviniştii, şi ei toţi ~u o mică teorie cu care îi conduce, şi ei fac doctrine din aceea. Intr-adevăr, singurul lucru este, să credeţi în Domnul Isus. "Cercetaţi Scriptura, Ele sînt Cele care mărturisesc despre Mine," a spus Isus.

E-19 Acum, cît de simplu este aceasta, atunci, că nu contează cît-cît de analfabet (asta este "ne învăţat") ar putea fi vreo persoană, ei pot să fie tot atît de sfinţi şi evlavioşi ca un arhiepiscop. Vedeţi? Nu este asta minunat? Nu contează cît de amărît eşti tu, dacă tu eşti-dacă tu eşti un potentat sau dacă tu eşti o prostituată, Dumnezeu te iubeşte întocmai la fel, şi a murit tot atît de mult pentru prostituată aşa cum El a murit pentru potentat. Vedeţi? Da. Voi ajungeţi să vă gîndiţi la lucrurile acelea, atunci aceasta schimbă totul. Nu-i aşa? Aceasta schimbă întreaga atitudine mintală. Aceasta schimbă opinia voastră către Dumnezeu.

E-20 Uneori voi sînteţi puţin înclinaţi din cauza alegerii. Şi acela este motivul că eu am schimbat în această dimineaţă, de la Petru, deoarece în ultimele cîteva dăţi aici eu am lovit pe alegere atît de tare, eu m-am gîndit că poate mă voi îndepărta de la aceea doar pentru puţin, deoarece voi v-aţi gîndi ... eu nu vreau să merg la seminţe pe nimic. Dar, lucrul despre care eu mă gîndeam aici, cineva zice, "Frate Branham, dacă Dumnezeu, alegerea, da, şi dacă el este chemat la alegere, păi, atunci, doamne, eu doar fac orice doresc să fac." Păi, aceea arată că tu nu ai fost ales. Da. Exact.

E-21 Deoarece, tu L-ai iubi atît de mult, să te gîndeşti căci-căci El te-a iubit atît de mult cînd tu erai de neiubit, şi înainte ca tu să ai ceva de a face cu aceasta, El te-a ales. Cum poţi tu să refuzi ceva ca aceasta? Păi, aceasta mi se pare de parcă asta ar aşeza doar, asta ar aşeza alegerea cu atît mai sus decît-decît legea. Aceasta ar, sau ar stabili un ideal legalist. Păi, aceasta ar merge doar dincolo de orice; să gîndesc căci, cînd eu eram de neiubit, El m-a iubit. Să gîndesc, căci cînd eu nu aveam nimic ce eu puteam să fac privitor la aceasta, El m-a ridicat şi m-a mîntuit, din harul Lui. Eu cu siguranţă ar trebui să fiu suficient de recunoscător să-L slujesc şi să-L iubesc. Vedeţi? Deci acela este felul cum noi simţim despre El cînd noi numărăm binecuvîntările.

E-22 Şi gîndiţi-vă, ce dacă Dumnezeu ar zice, "Acum, doar acei care au o-o diplomă de şcoală superioară, sau cel puţin două licenţe de colegiu, pot fi vreodată ucenicii Mei"? Păi, ce am face noi sărmanii, oameni analfabeţi? Sau, "eu," eu vorbesc către mine însumi cînd eu spun "noi," eu vreau să spun în "mine," eu şi familia mea, vedeţi. Ce am face noi? Ce ar face oricare din noi? Ce ar face sărmana, micuţă gospodină? Ce ar fi dacă El ar spune, "Doar clerul va fi mîntuit, doar preoţii, asta¬i tot, restul dintre ei doar... El este doar să aşeze un exemplu şi să-i facă pe oameni să trăiască doar pe jumătate corect"? Ce aţi face voi sărmane, micuţe gospodine, şi voi toţi? Voi aţi fi pierduţi. Ce ar fi dacă El ar spune doar, "Rasa albă o să fie mîntuită, asta-i tot; rasa neagră, rasa maro, rasa galbenă, nici una din voi nu aveţi nimic de a face în aceasta, voi toţi sînteţi pierduţi"? Nu ar fi aceea groaznic?

E-23 Eu sînt atît de bucuros că El a spus, "Oricine vrea, doar lăsaţi-l să vină." Da, nu contează, tînăr, bătrîn, mic, negru, alb, maro, orice, doar să vină, beţi din izvoarele Domnului, gratuit.
Nu trebuie să plătiţi nimic pentru aceasta, nici un lucru. Şi, amintiţi-vă, după ce invitaţia este dată, totuşi voi nu puteţi veni pînă cînd El vă cheamă şi vă alege. Aceasta este corect. "Nici un om nu poate." Aici El spune, "Izvorul este gratuit pentru fiecare, şi nici un om nu va veni dacă nu-l cheamă Tatăl Meu mai întîi." Şi apoi cînd un [Fratele Branham loveşte în amvon – Ed.] ciocănit vine, şi spune, "Eu vă invit să veniţi, să cinaţi cu Mine. Copii, veniţi!"

E-24 Cum puteţi voi respinge asta? Aceea ar arăta, pentru mine, ca deficienţă mintală, să-să respingi o invitaţie în acest fel, după ce amabilul, Tatăl Ceresc... Nu doar să aveţi părtăşie aici, ci să fiţi mîntuiţi pentru totdeauna, să trăiţi cu El în mărinimia Lui, mărinimiile milei Lui, şi în slava Lui. Şi să schimbi această veche, minte carnală pentru una pură, sf'întă, una sfinţită! Şi să schimbi acest vechi, trup firav care se ofileşte, şi să-l schimbi cu unul nemuritor care nu va cădea niciodată! Şi să primeşti o coroană care nu se va veşteji niciodată! Şi să schimbi moartea pentru Viaţă! Şi să schimbi iadul pentru Cer! Şi să schimbi mîhnirea pentru fericire, oh, doamne, şi vă imploră "veniţi"! Cum puteţi să o respingeţi? Vedeţi, cum puteţi voi respinge aceasta? Este-este îngrozitor să te gîndeşti chiar la gîndul de a o respinge. Nu-i aşa?

E-25 Şi, oh, doamne, îmi place să văd cum Dumnezeu îşi vindecă copiii Lui, desigur. Să nu mă înţelegeţi greşit. Dar eu am observat un motiv, dacă voi aţi observat recent, eu am încercat, pretutindeni unde mă duc, cînd eu primesc o invitaţie, este să presez în a predica doar puţin. Eu am delăsat predicarea mea, şi se pune prea mult doar asupra ungerii şi lucrarea asupra-partea Eternă... a supranaturalului, mai degrabă, decît, cînd, să văd viziuni. Şi ele sînt minunate, şi eu mulţumesc lui Dumnezeu pentru aceasta, dar totuşi predicarea Cuvîntului este cu un milion de mile dincolo de asta, cînd eu văd şchiopul că umblă şi orbii văd.

E-26 Cealaltă seară, cînd doamna aceea care şedea acolo, avea artrită-artrită, şi trăgea să moară în scaunul în care ea şedea. Şi Domnul Isus, cu mila Lui, a arătat o vedenie peste ea, a chemat-o afară din scaunul acela. Doctorul ei a venit la mine în camera mea, şi a spus, "Reverend Branham, eu vreau să vă întreb, ce aţi făcut?"

E-27 Eu am spus, "Nimic. Aceasta a fost credinţa ei în Domnul Isus, care a făcut-o."

E-28 Cum iubim noi toţi aceasta! Şi cum iubim noi aceasta, să vedem surdul şi mutul, născut surd şi mut, faţă de o lume care niciodată nu a vorbit sau auzit, doar stă acolo ca un butuc, şi atunci să auzi acea persoană ridicîndu-se şi vorbind şi auzind. Aceea este minunat! Dar, oh, nimic nu este ca atunci cînd vezi un suflet pierdut să vină, plîngînd în drumul lor jos la altar, spunînd, "Dumnezeule fii milostiv faţă de mine, un păcătos"! Mutul va muri din nou, paraliticul va muri, toţi bolnavii vor deveni iarăşi bolnavi şi vor muri. Dar acel suflet care este mîntuit, este mîntuit pentru Eternitate, veşnic, să nu piară niciodată. "Cel ce aude Cuvintele Mele, crede în Cel ce M-a trimis, are veşnica, Viaţă Eternă; şi nu va veni niciodată la judecată." Ci a trecut deja de la moarte la Viaţă, pentru că ei au crezut în Domnul Isus Cristos. Amin. Nu este aceea minunat?

E-29 Oh, aceea ar trebui doar să pună înăuntru o reacţie de iubire care s-ar împrăştia doar peste toată lumea. Aceea este ceea ce a intenţionat Isus ca Aceasta să facă, Evanghelia la toată lumea. Aceasta ar trebui să schimbe inima umană pînă cînd ei nu ar putea să doarmă ziua şi noaptea, pînă cînd oamenii sînt mîntuiţi.

E-30 Priviţi la Pavel, "Un prizonier," el a zis, "al Domnului Isus," un Iudeu trimis la Neamuri. Poporul lui l-a excomunicat de îndată ce el s-a întors către Neamuri. Vedeţi? Dar el a devenit un prizonier al Domnului Isus.

E-31 Precum ar fi aceasta în Africa. Omul alb aşa îl degradează-pe omul de culoare acolo, încît dacă tu eşti chiar prins că te asociezi, "Oh, doamne, ce oribil!" Vedeţi, îi numesc cu tot felul de nume, nici nu cred măcar că ei au un suflet, mulţi dintre ei. Şi să gîndeşti că un alb atunci fiind chemat, un om ca Pavel, a fost chemat la mîntuirea acelui bărbat. Mulţumesc lui Dumnezeu că nu este în America şi multe alte ţări, dar eu am fost în aceea. Poate pentru omul galben, "Mergeţi voi în toate!" Şi Pavel a spus, "Eu sînt un prizonier al Domnului Isus, dar," el a zis, "Eu îmi preamăresc slujba mea în Domnul." Cum l-a constrîns dragostea lui Dumnezeu să meargă printre Neamurile necurate, care erau consideraţi "cîini"! Dar Pavel a spus, "Eu îmi preamăresc slujba în Domnul, pentru că El mi-a dat prilejul să merg să slujesc 'cîinilor,"' dealtminteri.

E-32 Isus, Însuşi, a considerat o femeie dintre Neamuri, aşa cum sîntem noi, noi oamenii de aici, femeia Sirofeniciană, şi a zis, "Nu este potrivit să iei pîinea copiilor şi să o dai cîinilor."

E-33 Ea a spus, "Asta este adevărat, Doamne, dar cîinii vor să mănînce fărîmiturile care cad de la masa stăpînului."

E-34 Aceea L-a uimit. Aceea a trezit Duhul Sfînt, ştiind că în curînd ochii Iudeilor urmau să fie orbiţi şi El urma să se întoarcă apoi către Neamuri.

E-35 Eu vreau să vă dau un mic secret. Domnul m-a binecuvîntat mult, şi la Care eu îi dau laudă, pentru că mă rog pentru bolnavi. Şi eu am urmărit aceasta de-a lungul acestor ani, şi am găsit aceasta ca fiind absolut adevărul. Eu nu pot, niciodată, niciodată să fac să pătrundă rugăciunile mele pînă cînd eu de fapt intru în adevărată părtăşie cu persoana pentru care mă rog. Tu trebuie să cobori şi să simţi condiţia acelei persoane.

E-36 Aici nu cu mult în urmă, jos în Mexico. Sărmanul, Mexican bătrîn, negru, cu părul cărunt, şi mustaţa lui căruntă, niciodată nu a avut, probabil, o mîncare decentă în viaţa lui, şi acolo el a venit la platformă; Catolic, de credinţă; mişcîndu-se în jur, cu un mic fular peste el, fără ghete, picioarele lui zbîrcite. El întreba de mine. Şi cînd el a îngenunchiat înaintea mea, eu l-am ridicat de mîini. Şi el s-a întins să-şi găsească mărgelele, şi mărgele vechi arătînd uzate, el le-a frecat atît de mult, ca să-şi spună rugăciunile. Şi eu am spus, "Aceea nu este necesar, Taică. Tu nu trebuie să faci asta. Doar pune-le deoparte, doar pentru un minut." Translatorul i-a spus. Apoi el a pipăit în jur spre mine. Eu am spus, "Vino numai aici, Taică. Eu vreau ca tu să crezi în Domnul Isus." Şi el şi-a pus bătrînele lui mîini sus, m-a apucat de umeri, şi şi-a plecat capul pe umărul meu. Eu m-am uitat în jos la picioarele acelea bătrîne zbîrcite, prăfuite, murdare. Mi-am scos unul dintr-e pantofii mei să văd dacă i se potriveşte lui. Eu mai degrabă aş pleca desculţ decît să îl văd umblînd ca... Şi inima mea a mers spre el, el era orb.

E-37 Acum, acolo este cînd tu într-adevăr intri în aceasta. Toată cultura noastră va eşua. Toate timpurile noastre vor eşua. Toate darurile noastre vor eşua. "Dar dragostea nu va eşua niciodată." De aceea este nevoie ca să ţină stînsoarea.

E-38 Şi eu m-am gîndit, "Sărmanul, om bătrîn, cam de vîrsta la care ar fi tăticul meu dacă el ar fi trăit." Şi eu m-am gîndit, "Poate el are un copil, deasemeni, pe undeva." Şi el murmura ceva, şi translatorul nu mi-a dat aceasta mie. Şi eu m-am uitat la omul bătrîn, eu doar nu puteam... Nu în ochii mei, ci în inima mea, eu puteam doar de parcă... lacrimi cădeau. "Sărmanul, bătrîn," m-am gîndit, "El probabil că nu a avut niciodată o mîncare bună în viaţa lui; zdrenţuros." Dar eu am intrat înăuntru cu el, am intrat în suferinţa lui. M-am gîndit, "Pe lîngă că este sărac, pe lîngă condiţia lui şi suferinţa lui, toate acestea, şi încă într-o lume întunecoasă, nu poate să vadă, orb." M-am gîndit, "O Dumnezeule, ce ar fi dacă acela era tăticul meu stînd acolo?" Atunci eu am avut simţămîntul despre-despre El. Am spus, "Tată Ceresc, fii milostiv faţă de acest sărman om orb." Aceasta nu era rugăciune din capul meu. Acesta era Ceva în inima mea rugîndu-se pentru acela. Vedeţi, dar, dragostea!

E-39 Şi eu l-am auzit plecînd, [Fratele Branham imită limba maternă a omului – Ed.] Şi acolo Mexicanii, cu zecile de mii, strigau. Eu mă întrebam ce era aceasta. El striga, "Eu pot să văd! Eu pot să văd!" Apoi el s-a întors în jur şi a îngenunchiat jos şi a început să-mi mîngîie pantofii, încercînd să mă mîngîie pe picior, şi eu l-am ridicat. Şi el a alergat în sus şi în jos, omul bătrîn încă mergea ... ? ... [Fratele Branham imită limba maternă a omului], "Eu pot să văd! Eu pot să văd!"

E-4

E-41 "Oh," voi ziceţi, "Frate Branham, eu nu mă rog pentru bolnavi. Eu am o persoană..."

E-42 În regulă, dacă el este nemîntuit! Nu vă prefaceţi. Duhul Sfînt cunoaşte mai bine decît atît. Tu să nu fii un făţarnic. Tu o faci într-adevăr dinadins. Şi tu ajungi să studiezi despre acel sărman prieten pierdut al tău pînă cînd tu doar simplu nu mai poţi să suporţi ziua şi noaptea, tu doar trebuie să te duci la ei în dragoste. Urmăreşte ce va face Duhul Sfînt. El îl v-a trage drept la tine, de fiecare dată. "Dragostea lui Dumnezeu ne constrînge."

E-43 Spuneţi, eu nici măcar nu am ajuns la text, şi aici este timpul ca eu să închei; copiii vin afară. Haideţi să citim un verset oricum.
Descoperirea lui Isus Cristos, pe care Dumnezeu i-a dat-o lui, ...

E-44 Eu iubesc asta. Voi nu? Descoperirea! Ce este o descoperire? Este ceva descoperit. Descoperirea lui Isus Cristos, aceasta este ceea ce este această Biblie. Biblia este ca să descopere pe Isus Cristos, Genesa descoperă pe Cristos. Exodul descoperă pe Cristos. Oh, doamne! Eu ajung în urmă acolo, eu încep să devin religios imediat, sau simt aceea. Genesa, Exodul, Leveticul, Numeri, Deuteronom, Iosua, toate acelea, totul, chiar în Naomi, Rut, Iov, toate acelea sînt o descoperire a lui Isus Cristos, ca în El să poată locui plinătatea care acoperă tot spaţiul şi tot timpul, şi tot ceea ce ţine Eternitatea este Isus Cristos. Şi toate aceste lucruri mici de aici sînt doar seminţe faţă de acea Zi măreaţă de întîlnire cînd rasa umană va fi prezentată, în înviere, la Domnul Isus. Descoperirea, Dumnezeu descoperind!

E-45 Pomul îl descoperă pe Isus Cristos. Floarea îl descoperă pe Isus Cristos. Viaţa sfinţită îl descoperă pe Isus Cristos. Sigur. Spuneţi, "Cum ar putea floarea să-l descopere pe Isus Cristos?" Ea moare toamna şi învie primăvara. Amin. Ea serveşte locul ei pe părnînt, şi înfrumuseţează. Ea îşi deschide inimioara ei în felul acesta, zice... trecătorul zice, "Oh, nu este aceea minunată! Ce miros! Ce aromă, să miroşi floarea!" Iar albina vine pe acolo şi spune, "Eu îmi voi scoate partea mea." Excursionistul vine pe acolo şi îşi ia partea lui. Şi ea se trudeşte zi şi noapte, să stea radiantă, să se dăruiască la altcineva. Nu-i de mirare că Isus a spus, "Luaţi seama la crinii de pe cîrnp, cum se trudesc ei, nici nu torc ei. Şi totuşi Eu vă spun, că Solomon, în toată slava lui, nu a fost împodobit astfel."

E-46 Atunci, crinul îl descoperea pe Cristos. El a fost numit "Crinul din Vale, Trandafirul din Saron." Vedeţi aceasta?

E-47 Cum domnul crin, păstorul crin, el este o şcoală minunată, un învăţător minunat al Bibliei, este domnul crin; el coboară în întuneric, locul întunecat, el se împinge pe sine în sus prin întunericul pămîntului. Deci, ce să facă, să se slăvească pe sine? Să slăvească tot ceea ce vine în contact cu el. Şi el trebuie să trudească zi şi noapte să-şi menţină radierea lui de frumuseţe, să ţină parfumul să curgă. El a tras zi şi noapte, din pămînt, să dea afară.

E-48 Aceasta este ce face un Creştin adevărat. Voi rugaţi-vă şi smeriţi-vă, şi ţineţi-vă înaintea lui Dumnezeu, zi şi noapte, pentru ca voi să vă puteţi dărui la altcineva. Nu ceea ce voi păstraţi, ci ceea ce voi dăruiţi, aceea contează. Voi trebuie să vă dăruiţi pe voi înşivă la alţii. În acest fel a făcut Isus, El s-a dat pe Sine la alţii.

E-49 Şi această Descoperire a Lui aici, ultima Descoperire scrisă!
Descoperirea lui Isus Cristos, pe care Dumnezeu i-a dat-o lui, ca să arate slujitorilor lucruri care în scurtă vreme se vor împlini; ...

E-50 Aceasta este ultima Carte, şi El a trimis pe îngerii Lui să declare Aceasta.
... a trimis să declare aceasta prin îngerii lui la slujitorul său Ioan:

E-51 Doamne, cum am putea noi ziua... să ne ocupăm acolo o săptămînă. Observaţi, Aceasta este o Descoperire, această Carte este, pentru "slujitorii" lui Dumnezeu pentru timpul din urmă, "cînd timpul este aproape," cînd această Carte va fi descoperită. Acum, acolo în Carte, noi aflăm căci Cartea a fost închisă, şi încuiată, şi pecetluită, pînă la timpul sfîrşitului. De¬a lungul epocilor ei au încercat-o. Amintiţi-vă, Biblia care a fost luată din mîna lui Dumnezeu care şedea pe Tronul Său, Aceasta a fost închisă, şi pecetluită cu şapte peceţi pe spate, şi nimeni în Ceruri şi pe pămînt, nicăieri, nu a fost vrednic să ia Cartea, sau să dezlege peceţile, sau măcar să se uite acolo. Dar Mielul a venit şi a deschis-O.

E-52 Vă amintiţi de Daniel? Daniel, la timpul sfîrşitului, el a văzut o viziune sclipitoare la încheierea slujbei lui; un văzător de vedenii.

E-53 Şi priviţi aici, "a trimis pe îngerul Lui," cam la şaizeci şi ceva de ani după Cincizecime, aici El "trimite pe îngerul Lui să declare lucrurile care trebuie să se împlinească în scurtă vreme."

E-54 Acum, cînd a fost scrisă Cartea Apocalipsei? În primul rînd, ea a fost scrisă înainte de întemeierea lumii. Şi, Ioan, numai prin inima umplută cu Duhul Sfînt! Voi vedeţi?

E-55 Fiinţe îngereşti se asociază împreună. Oh, eu sper că voi pricepeţi asta, aceea doar a căzut drept jos, gratuit. Priviţi! Şi dacă voi aveţi Duhul Sfînt în voi, atunci voi sînteţi un candidat pentru asocierea cu lumea nevăzută şi cu Supranaturalul. Nu-i de mirare că oamenii nu pot crede în acele lucruri, cu care ei niciodată nu au venit în contact. Ei nu au nimic aici înăuntru cu care să creadă. Dar cînd Duhul Sfînt vine în inimă, El repede devine atunci o-o fiinţă dublă; 1.ma din părnînt, să moară; şi una în Cer, să trăiască. Amin. In trupul lui el încă este supus la moarte; dar în sufletul lui, el a trecut de la moarte la Viaţă. În trupul lui, el îşi are contactul lui pămîntesc cu cele cinci simţuri ale lui; în duhul lui, el are un contact cu Dumnezeu prin Duhul Sfînt. Iar Ingerii lui Dumnezeu îi vizitează, vorbesc cu ei, şi ei sînt Mesageri trimişi de la Dumnezeu să descopere, şi să aducă mesaje de la Dumnezeu la individ. El este afară să obţină primele lucruri întîi. Voi nu puteţi aşeza cupola înainte de a fi aşezată fundaţia. Vedeţi? Astfel noi trebuie să ne amintim aceea, să punem primele lucruri întîi! "Căutaţi mai întîi împărăţia lui Dumnezeu, şi neprihănirea Lui; toate celelalte lucruri vi se vor adăuga."
... îngeri trimişi să declare aceste lucruri...

E-56 Daniel, cînd el îşi încheia slujba lui, un mare profet, acolo era un Inger care l-a urmat. Şi Ingerul i-a spus lui Daniel, spunea, "Tu eşti preaiubit înaintea lui Dumnezeu." Şi Daniel nu putea să vcrbească.jirobabil, faţă în faţă cu Dumnezeu, dar Dumnezeu a trimis un Inger ca un inter-... intermediar între el şi Dumnezeu, ca El să poată vorbi între ei, şi să aducă... Înger, tocmai cuvîntul înger, înseamnă un "mesager."

E-57 Dacă un băiat a fost la uşă, şi a bătut la zăvorul uşii, şi a spus uşierilor, "Eu am o telegramă aici pentru D-na Aşa-şi-aşa şi D-ul Aşa-şi-aşa." El ar fi un mesager, un înger pămîntesc.

E-58 Păstorul vostru, cînd el stă aici pe platformă, servind Cuvîntul lui Dumnezeu, el este îngerul lui Dumnezeu la biserică, mesager la biserică. De aceea un păstor nu ar trebui niciodată să părăsească acel Cuvînt, ci să stea drept cu Cuvîntul, pentru că El hrăneşte păstorul drept, deoarece acel cuvînt păstor înseamnă "cioban." Căutaţi-l şi aflaţi dacă asta nu este corect. Un păstor este un cioban, şi Duhul Sfînt l-a făcut supraveghetor peste Biserica şi turma Lui, ca să-i hrănească. Cu ce? Cuvîntul lui Dumnezeu. Amin. Oh, doamne! Ce o...

E-59 Urmăriţi toate numele acelea, ele înseamnă ceva, fiecare nume în Biblie. Cînd voi vedeţi un nume în Biblie, acesta înseamnă ceva. Aţi ştiut voi că nevestele lui Israel, cînd ele au dat naştere la cei doisprezece patriarhi, fiecare dintre acele mame, cînd ele aveau copilul, şi copilul a fost născut, şi gemetele acelea, gemetele cu care ei au venit afară, şi au numit pe acei băieţi tocmai în gemetele pe care ele le-au dat; înseamnă natura copilului, şi locul în care ei îşi vor face locul lor final de odihnă. Fiecare geamăt, amin, sub puterea Duhului Sfînt!

E-60 Acela este motivul că noi ar trebui să gemem în Duhul. Acum, asta nu înseamnă o mulţime de prefăcătorie, dar eu vreau să spun într-adevăr în durerile naşterii pentru Biserică. Atunci Duhul Sfînt... Atunci voi puteţi primi nişte vorbiri în limbi adevărate, şi tălmăciri. Duhul Sfînt făcînd emitere, şi ne spune prin gemete şi rugăciune; să fie cu adevărat adevărul, deasemeni. Aceasta va fi ceva chiar acum, pe care voi veţi vedea că are loc.

E-61 Apoi Daniel, încheind, la sfîrşit el a văzut un Înger coborînd, şi-a pus un picior pe pămînt şi unul pe mare, un curcubeu deasupra capului Său, El şi-a ridicat mîinile Lui, şi a jurat pe Cel ce trăieşte în veci de veci, că "nu va mai fi timp," la sfîrşitul acelui timp pe care el i l-a spus. Cu alte cuvinte, aceasta, trupul timpului în care noi trăim acum, de la timpul şi venirea Prinţului pînă în această zi. Şi a spus, "La timpul acela, taina lui Dumnezeu se va sfîrşi."

E-62 Şi lumea geme, aşteptînd astăzi, oamenii nu cunosc taina lui Dumnezeu. De ce? Ei nu au fost învăţaţi taina lui Dumnezeu. Singurul lucru care ei au fost învăţaţi, "aderaţi la biserică, puneţi-vă numele în carte, fii un om bun, tratează-ţi vecinul corect." Aceea este în regulă, dar voi trebuie să cunoaşteţi taina lui Dumnezeu! Nici un om nu v-o poate descoperi decît Cel care avea Cartea. Şi Biblia a spus, "Nimeni nu poate numi pe Isus 'Cristosul,' decît prin Duhul Sfînt." Această măreaţă, Biserică veche a Duhului Sfînt urmează să iese afară într-una din aceste zile şi va străluci aşa cum nu aţi văzut niciodată!

E-63 Şi acest mare ziar evanghelic unde arhiepiscopi şi fiecare scrie înăuntru, un mare Riley Mackay, unul dintre cei mai mari din întreaga lume, cunoscut. Un mare articol în ziarul lui din această lună, a spus, "Dacă biserica Catolică sau Protestantă găseşte vreodată pe Dumnezeu, acesta va sluji să fie penticostal, şi să o înveţe. Amin. Dumnezeu nu este cunoscut prin teologie! El este cunoscut prin naşterea din nou, fiind născut din nou. Biserica Penticostală a acceptat şi a crezut, şi nu-i pasă cine crede ceva despre aceasta. Ei au acceptat-o. Acum Diavolul a pus nişte imitări acolo înăuntru să arunce nişte murdării acolo pe margine. Şi biserica Evanghelică arată către murdării, şi arată peste vîrf, despre adevărata, veritabila, născută din nou, Biserică penticostală, cu toate semnele şi minunile. Ei sînt acolo, dar Diavolul îşi are imitările lui, pe care Biblia spune că el le va avea.

E-64 Astfel amintiţi-vă, lui Daniel i s-a spus de către Înger. Daniel a auzit şapte tunete, ele şi-au emis glasurile lor. Daniel a apucat creionul lui şi a început să scrie, şi Ingerul a spus, "Tu să nu scrii aceasta!" Amin.

E-65 Sînteţi voi gata? Să intrăm în aceasta doar pentru următoarele cinci minute. Vreţi voi? Ascultaţi.

E-66 "Tu să nu scrii aceasta!" Ioan a văzut acelaşi lucru, şi aceasta era deja scris în afara Bibliei; şi avea şapte peceţi pe spatele Cărţii, încît nici un om să nu poată deschide acele peceţi, care erau acele glasuri. Aici este Biblia, scrisă, care este o taină ea Însăşi. Dar pe partea din spate a Bibliei, descoperirile i-au fost arătate lui Daniel, zice că acolo erau şapte glasuri să fie emise; şi nimeni nu putea deschide, nimeni nu a ştiut ce era. Dar Biblia a spus, şi i-a spus lui Daniel şi lui Ioan, "Că în zilele din urmă aceste şapte glasuri vor fi cunoscute de către adevărata Biserică reală." Voi pricepeţi? Puteţi voi vedea unde falsul şi imitarea încearcă tot ce pot să ţină oamenii mari de la locuri ca acelea?

E-67 Chiar alaltăieri, după-amiază, unul din cei mai mari oameni evanghelişti din întreaga lume, a şezut în camera mea, plîngînd, şi a primit Botezul Duhului Sfînt; să facă aranjamente cu Billy Graham să vină la casa mea de îndată ce el vine la Louisville, eu am numele lui şi lucrul aici, să vină aici să caute şi să discute despre Botezul Duhului Sfînt, şi puterea Lui. Acum, eu nu citez aceasta. Billy a spus, a spus într-un loc, o femeie stătea, plîngea, cu o guşă mare, spunea el. Şi ceva l-a lovit, şi el s-a repezit înainte să se roage pentru ea. El a zis, "Ce s-a întîmplat cu mine?" Oh, doamne!

E-68 Dumnezeu, în aceste zile din urmă, o să atragă inimi devotate de pretutindeni. Nu contează cît de multă imitare şi pleavă are Diavolul, Dumnezeu îşi va ridica Biserica Lui drept afară din aceasta. Aceasta va fi o pecetluire, aşa de sigur cum stau eu în această platformă. Şi ceasul este aproape. Cei reci şi formali se vor lecui. Evanghelia socială şi Evanghelismul, şi toate aceste lucruri, sînt duse. Latura fantastică se duce într¬un astfel de fanatism radical încît orice orb poate s-o vadă. Dar Dumnezeu îşi trage Biserica Lui afară!

E-69 Întocmai ca marele nufăr de apă. Mica, mititica sămînţă, născută jos de tot în fundul unei mlaştini, mocirloase, murdare, baltă spumegată de broaşte. Şi ea îşi croieşte drumul sus prin mocirlă, prin tot noroiul şi toată spuma. Şi devine cel mai minunat lucru în faţa căruia v-aţi uitat vreodată, cu o radiere ca strălucirea soarelui.

E-70 Aşa este Biserica Dumnezeului celui viu, care a fost născută jos în mijlocul fanatismului şi haosului. Dar ea şi-a croit drumul prin murdărie pînă cînd ea este în vîrful lucrului, doar aşteptînd după aripile ei pentru zbor. "Mulţi vor alerga încoace şi încolo; şi oamenii care îşi cunosc Dumnezeul lor vor face fapte de vitejie în ziua aceea!" Descoperirile lui Dumnezeu pentru Biserica Lui! Stai liniştită, Turmă mică, rămîi poziţional unde eşti. Aşa cum Sora Gertie şi Sora Angie obişnuiau să cînte aici, "Continuaţi să vă ţineţi." Nu vă îngrijoraţi! Dumnezeu aşteaptă, şi încearcă, şi presează să ajungeţi la taina lui Dumnezeu descoperită la Biserica Lui. Aceea este ceea ce ţine înapoi Venirea lui Cristos acum, marele Mileniu, este această mare putere supranaturală care într¬adevăr zace adormită în Biserică.

E-71 Mulţi bărbaţi stau la amvon în această dimineaţă, predicînd o Evanghelie socială, dar jos în inima lui el crede cu adevărat. Şi, frate, el are puterea să O predice. Ceea ce vrea el să vadă este să pună această putere în frumuseţea ei. Aşa de mulţumitor să vadă că aceasta vine la îndeplinire! Aşa de bucuros să o vadă manifestată, Descoperirea lui Isus Cristos!

E-72 "Isus," a spus Biblia, "El este acelaşi ieri, azi, şi în veci." Dumnezeu, în mila Lui infinită. Prin Cuvîntul Său, nu vreun ceva misterios despre ceva care este fanatic, ci prin predicarea Cuvîntului, El se manifestă pe Sine, cel înviat, Domnul Isus cel viu; făcînd tocmai aceleaşi lucruri pe care El le-a făcut cînd El a fost aici pe părnînt, El le face din nou în puterea şi manifestarea Lui. "Şi dacă Eu voi fi înălţat de pe părnînt, Eu voi atrage pe toţi oamenii la Mine," cu inimă flămîndă, oameni buni.

E-73 Marele consiliu de întîlnire, nu cu mult timp în urmă, 1958... Mie mi s-a cerut ieri să reprezint lucrarea supranaturală a lui Dumnezeu înaintea a şase sute şi ceva de delegaţi din toată lumea, dacă Dumnezeu zăboveşte pînă în 1958, să fiu în Boston, Massachusetts. Unul dintre lucrători, un om mare cu Evanghelia generală, David DuPlessis, a zis, "Frate Branham, cînd toţi delegaţii din lume sînt adunaţi laolaltă, şi naţiunile Creştine de pretutindeni sînt adunate laolaltă la acest mare consiliu mondial," a spus, "doar vorbirea Cuvîntului, şi puterea să descopere Duhul Sfînt venind prezent," el a zis, "evanghelişti de pretutindeni vor mişuna înăuntru." Şi cînd ei obţin o credinţă să trăiască o Evanghelie adevărată, aceasta va încheia vremurile Neamurilor şi va scurge înăuntru a Doua Venire a Domnului Isus. Dumnezeu nu poate să fie drept şi să lase inimi cinstite să zacă acolo afară şi să se prăjească în iad pentru aceasta. El trebuie să fie drept, şi El trebuie ca să o ducă la ei, cumva. Noi sîntem în ultima zi!
Descoperirea lui Isus Cristos,... Dumnezeu i-a dat-o lui, ca să arate slujitorilor lui lucruri... în scurtă vreme trebuie să se împlinească; şi el a trimis şi le-a făcut de cunoscut prin îngerul lui...

E-74 Un înger! Cum o va face El de cunoscut? Dumnezeu a dat Descoperirea lui Isus Cristos unui slujitor, profet, pe insula Patmos, "O declară printr-un înger"! Amin. Eu sper că voi o vedeţi. Nu este El minunat?

E-75 Urmăriţi ce face Ioan. Doar să citim un alt verset, şi noi vom încheia.
Cine a mărturisit despre Cuvîntul lui Dumnezeu,...

E-76 Nu era jos în vreo furie, el nu stătea acolo înapoi cu o Evanghelie socială. El a stat drept cu Cuvîntul. El a purtat mărturie! Cum poate el să poarte mărturie fără să fie Cuvîntul manifestat despre ceea ce el predică, dacă Cuvîntul este o sămînţă? Iar sămînţa va produce! Cum pot eu să spun că acolo este un cîmp de porumb dacă sămînţa nu produce exact porumb? Este asta adevărat? Dumnezeu depunea mărturie prin Ioan, că el predica Cuvîntul lui Dumnezeu.
... depus mărturie cuvîntul... o mărturie despre Isus Cristos, şi despre lucrurile pe care el le-a văzut.
Binecuvîntat este cel ce citeşte,...

E-77 Cîţi vor o binecuvîntare? Atunci citiţi-L! Nu este asta minunat?
Binecuvîntat este cel ce citeşte, şi cei care aud Cuvîntul şi despre profeţie, şi ţin acele lucruri care sînt scrise în ele: căci timpul este aproape.

E-78 Oh, doamne, dacă noi am putea intra în aceasta chiar acum! Priviţi! Cînd este timpul aproape? Cînd Descoperirea lui Isus Cristos a fost descoperită la Trupul lui Cristos, şi Cristos a fost descoperit, nu mort, ci viu, trăind în Biserica Lui, făcînd aceleaşi lucruri pe care El le-a făcut, aceeaşi slujbă, aceeaşi Evanghelie, acelaşi semn, Cristos cel înviat, cînd El este descoperit de către îngerul Lui în Biserică, atunci timpul este aproape. Şi nici o dată, din ziua aceea pînă în aceasta, nu a fost vreodată descoperită taina lui Isus Cristos pînă în aceşti ultimi cîţiva ani. Atunci, timpul este aproape!

E-79 Urmăriţi lumea în natura ei. Atomicul, hidrogenul, cobaltul, toate bombele şi lucrurile pe care ei le au; întreaga lume tremură, totul se clatină şi tremură. Toată natura geme. Voi ştiţi asta. Eu ştiu asta. Pentagonul ştie asta. Rusia ştie asta. Anglia ştie asta. Lumea o ştie. Timpul este aproape! Ce face natura să se înfioare în felul în care o face? Pentru că timpul este aproape!

E-80 Biserica este în izbăvirea Ei, este un model perfect despre Israel în izbăvirea lor, cînd Israel şi-a luat poziţia lui pe purul, sfîntul, Cuvînt al lui Dumnezeu neamestecat. Acesta urma să se ridice şi să-şi ia marşul. Moise a condus pe copiii lui Israel; cu o pîine mică, pîine pe vîrful capului lor frărnîntată, Kosher; şi ei au mărşăluit spre Marea Roşie. Cărarea lui Dumnezeu i-a condus drept sus la Marea Roşie. Păi, el a spus, "Acum cum o să ajungem noi dincolo?"

E-81 Şi cineva s-a uitat înapoi, şi a spus, "Priviţi, venind acolo, praful este suflat. Acolo sînt mii de mii de care ale lui Faraon chiar în spatele nostru!" Acea mulţime amestecată care a mers cu ei, a început să se înfioare şi să tremure, care a urmat, în final au pierit cu ceata tăgăduitoare a lui Care. Fără îndoială că tocmai natura dealurilor s-a zguduit, urmînd să vadă unul din cele mai sîngeroase masacre pe care le-aţi văzut vreodată. Un sărman, grup micuţ, de oameni neajutoraţi stînd acolo pe malul mării. Copilaşi retrăgîndu-se spre mama lor, ţinîndu-i rochia. Sărmanul tată bătrîn aplecîndu-se către băiatul lor, plîngînd, spunînd, "Fiule, eu mi-am trăit zilele, dar mi-e groază să te văd că te duci. Uite, acolo vin!" Toată natura, care este înspăimîntată de moarte, chiar florile şi pomii, şi toate celelalte, se tem de moarte. Natura s-a înspăimîntat şi a gemut, şi s-a clătinat sub picioarele lor, cînd ei au văzut acel masacru sîngeros venind.

E-82 Ce făcea Dumnezeu? Oh, ce legătură! Ei nu şi-au dat seama, că atîrnînd drept acolo stătea o Putere supranaturală, Aureola lui Dumnezeu, un Stîlp de Foc atîrnînd acolo, care stătea între ei şi acel vrăjmaş cînd venea timpul să stea.

E-83 Natura tremurînd, marea a început să devină nervoasă, luna a privit în jos şi s-a înspăimîntat, păsările au zburat de la privelişte, animalele au fugit înapoi. "Oh, ce ucidere fără sfîrşit de milioane de oameni vor muri în cîteva minute." Iar ei toţi gemeau.

E-84 Dar ce făceau ei? Ei urmau cărarea lui Dumnezeu. Aceasta părea o prostie, aceasta părea nebunie, dar ei umblau în Lumină. Amin. Umblînd în Lumină! Vă amintiţi că noi obişnuiam să cîntărn cîntarea aceea?
Noi vom umbla în Lumină, acea frumoasă Lumină,
Veniţi unde picăturile de rouă de milă sînt strălucitoare;
Străluceşte peste tot în jurul nostru ziua şi noaptea,
Isus, Lumina lumii.

E-85 El a înviat din morţi, El este aici înaintea noastră, El a arătat semne şi minuni, infailibilitate; nu ceva lucru fanatic; ci semnul şi minunea finală, că El este cu noi şi El ne conduce înainte. Şi noi mergem într-un loc.

E-86 Şi acolo atîrnă bombe, acolo atîrnă bombe cu cobalt. Oh, doamne! Şi o proclamaţie se ridică acum să oprească toate interdenominaţiunile şi să le consolideze într-una, măreaţă, Biserică mare Evanghelică a Protestanţilor, care va coopera şi se va uni cu Catolicismul, ca să combată Comunismul. Aceasta este lucrarea Diavolului. Da, domnule! Dumnezeu niciodată nu a asociat pe sfinţi şi biserica lui Satan împreună. Dumnezeu conduce Biserica Lui, şi El nu se aşteaptă ca lideri politici să-i conducă, nici măcar politica bisericii. Fiecare om care este născut din Duhul lui Dumnezeu este liber. Amin.

E-87 Aici este ea, chiar sus aici la sfîrşit acum. Oamenii au început să privească în jur, "Păi, ce putem noi face? Ce putem noi face?" Oh, cît de nesocotit este să spui, "Ce putem noi face?" Doar priviţi la Acel care conduce. Amin .

E-88 Ce vom face noi? Frate, tu care ai trecut vîrsta de treizeci de ani. Soră, tu care eşti cu părul cărunt, şi tata şezînd lîngă tine. Voi care sînteţi bolnavi şi suferinzi. Voi priviţi chiar la mîna voastră. De fiecare dată cînd vă uitaţi unul la altul, voi ştiţi că un lucru este cert, voi urmează să muriţi. De fiecare dată cînd auziţi o ambulanţă că merge jos pe drum, ea vorbeşte "moartea este chiar înaintea voastră." De fiecare dată cînd treceţi pe lîngă un cimitir şi vedeţi un mormînt, el zice, "moartea este înaintea voastră." De fiecare dată cînd vedeţi că vine o zbîrcitură pe faţa voastră, sau un păr cărunt, sau un umăr aplecat, el spune, "moartea este înaintea voastră." Oh, dar cît de fericit poate să stea Creştinul chiar pe marginea mării moarte!

E-89 Moise şi-a întors faţa către Dumnezeu şi el a început să se roage! Acel Stîlp de Foc a coborît, a stat între ei şi primejdie. Intuneric pentru ei; dacă voi refuzaţi Lumina, ea se va schimba în întuneric de fiecare dată. Şi aceasta a fost întuneric pentru ei; dar a fost ordin de marş pentru aceştia să meargă înainte. Şi cînd ei au ajuns la mare, marea s-a deschis. Un vînt mare de răsărit a venit chiar din direcţia în care ei erau, mergînd peste vîrful capetelor lui Faraon, s-a coborît şi a fugărit marea înapoi. Şi marea s-a speriat pentru că Dumnezeu a rînduit o cărare prin ea. Dumnezeu îşi arăta dragostea Lui către copiii Lui. Lui îi place să vă aducă într-un loc strîrnt uneori, astfel ca El să se poată doar manifesta pe Sine.
Precum un păstor a spus odată, că el "a rupt piciorul oii."
"Pentru ce ai făcut tu asta?"

E-90 A spus, "Aşa ca să o pot hrăni, să o iubesc, şi să-i dovedesc că o iubesc." Ia te uită. A zis, "Atunci ea mă va urma."
... lucruri care trebuie în scurtă vreme să se împlinească; şi... le-a făcut cunoscut prin mîna lui...
Ioan către cele şapte biserici care sînt în Asia: Harul să fie cu voi, şi pacea să vă fie înmulţită, (oh, doamne), de la Cel care este,... cel care era, şi cel care urmează să vină ...

E-91 Isus! Ce? Trei lucruri: "Care era, care este, care urmează să vină; acelaşi ieri, azi, şi în veci." Puţin mai tîrziu în Scripturi, capitolul următor, El a spus... Acum gîndiţi-vă la aceasta! El a spus:
Eu sînt cel ce a fost mort, şi este viu din nou pentru totdeauna,... şi am cheile... Nu vreo biserică, Petru sau catedrala lui, sau Roma, sau un Episcopalian, sau orice este acesta, are o cheie; aceea este cheia la părtăşie. Ci Eu am cheile morţii şi iadului. Amin.

E-92 Oh, nu Îl iubiţi voi astăzi? El are cheia la bucuria voastră, El are cheia la fericirea voastră, El are cheia eliberării voastre din mormînt. "Eu am cheia morţii şi a iadului, Hades. Eu pot descuia supranaturalul, Eu pot descuia naturalul. Eu am cheia morţii şi iadului aici în mîna Mea." Oh, acolo este un izvor deschis! Veniţi, luaţi din apele Vieţii, gratuit!
Există un izvor umplut cu Sînge,
Tras din vena lui Emanuel,
Cînd păcătoşii plonjează dedesubt de revărsare,
Îşi pierd toate petele vinovăţiei lor.

E-93 Cînd tu vii înapoi sus de Acolo, frate, tu nu va trebui să iei cuvîntul unui rabin, preot, sau al unui predicator. În inima ta există ceva care te-a potolit pentru o părtăşie, există ceva care a făcut să treacă toate lucrurile vechi, şi lucrurile atunci au devenit noi. Există ceva care te iubeşte acolo, şi ceva ce este în inima ta. Pavel a spus, "Nu există nimic perfect, nimic viitor, nici boală, sau primejdie, nimic nu ne-ar putea vreodată despărţi de dragostea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus." Nici o bîrfire, nici urcuşuri, nici coborîşuri, sau nimic altceva, nimic nu ne poate despărţi vreodată de dragostea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus. Boală, întristare, foamete, gîlceavă, neînţelegeri în biserică, deosebire de părere, nu contează ce este aceasta, nimic nu ne poate despărţi vreodată de dragostea lui Dumnezeu.

E-94 Nu vreţi să plonjaţi astăzi, în timp ce ne rugăm? Această soră, ai vrea să vii aici doar un minut în timp ce ne aplecăm capetele noastre într-un cuvînt de rugăciune. Doar înainte să ne rugăm, mă întreb dacă cineva în biserică, grupul mic de aici în această dimineaţă, ar spune, "Frate Branham, aminteşte-mă, eu îmi ridic mîna."

E-95 Îmi pare rău că eu a trebuit să scurtez mesajul, în această dimineaţă, în felul în care am făcut-o. Însă avem doar cîteva minute, pentru că eu trebuie să fiu într-un alt loc într-un timp scurt. Şi eu... Un alt serviciu se apropie, şi eu trebuie să plec imediat. Iar eu vreau să mă rog pentru bolnavi înainte de a pleca.

E-96 Dar chiar în timp ce sînteţi voi aici, sînteţi voi convinşi? Aţi trecut voi cu adevărat de la moarte la Viaţă? Este numele vostru într-adevăr... eu vreau să spun, într-adevăr amintit? Este el în Cartea lui Dumnezeu astăzi? Şi, oh, sînteţi voi împăcaţi cu Dumnezeu? Şi lumea şi toate lucrurile vechi au trecut, şi totul a devenit nou? Există ceva real, regal, bogat, frăţesc, evlavios în inima voastră care voi ştiţi că lumea nu vă poate da? Iubiţi voi pe păcătoşi atît de mult încît atunci cînd vorbiţi cu ei voi deveniţi unul din ei? Pavel a spus că el şi-ar da viaţa, el ar fi un lepădat, dacă Dumnezeu ar salva măcar pe unii dintre prietenii lui păcătoşi; cu alte cuvinte, poporul lui, Iudeii care erau împotriva lui. Este acela felul de religie pe care tu îl ai în această dimineaţă, prietene? Dacă nu este, există un Izvor, care este tot umplut cu Sînge, tras din vena lui Emanuel, prin credinţă (singurul fel în care o puteţi face), acolo păcătoşii îşi plonjează sufletele lor chiar dedesubtul acelei revărsări, aceasta este lucrarea lui Dumnezeu. [Porţiune goală pe bandă – Ed.] Ce se întîrnplă? Pierdeţi toate petele vinovăţiei voastre. Aceasta a rămas în urma voastră, aşa cum armata lui Faraon a fost rămasă în urma lui Israel.

E-97 Urmaţi instrucţiunile, nu emoţiile; instrucţiunile. Dacă Moise ar fi urmat emoţiile poporului, ei ar fi fugit peste tot prin munţi, ţipînd, şi armata lui Faraon i-ar fi prins. Dar ei au urmat instrucţiunile. Dumnezeu a spus, "Staţi liniştiţi acum, şi vedeţi slava lui Dumnezeu. Doar staţi liniştiţi. Voi nu trebuie să vă agitaţi, staţi liniştiţi şi vedeţi slava lui Dumnezeu. Pentru că, în această zi Dumnezeu se va lupta, şi voi veţi sta liniştiţi." Ei doar au păşit dincolo de mare. Apoi cei-cei netăiaţi împrejur, acei imitatori încercînd să facă aşa, s-au înecat în mare.

E-98 Tată, Dumnezeule, această mică, turmă micuţă de aici în această dimineaţă, dar există bărbaţi şi femei adevăraţi stînd aici care sînt copiii Tăi, care Te cred şi Te iubesc. Eu mă rog, Dumnezeule, pentru ei. Poate că unii din ei nu Te-au acceptat niciodată încă, nu au avut niciodată într-adevăr experienţa ca toate lucrurile vechi fireşti ale lumii să moară, ei au trăit doar pe mărturisirea unei biserici, ei au spus oamenilor, şi au spus altora. Poate că ei au fost botezaţi sau ceva în-în articol Creştin, dar niciodată nu au fost cu adevărat mîntuiţi. Ei nu ştiu într-adevăr ce este aceasta. Poate că ei au fost doar emoţionaţi mintal, Creştini declaraţi intelectual, crezînd că ei sînt în ordine, printr-un sentiment. Unde, "Există o cale care pare dreaptă unui om," pare că aceasta este corectă, tu o ai, "dar sfîrşitul ei sînt căile morţii."

E-99 Dumnezeule, lasă ca fiecare bărbat şi femeie, băiat sau fată, să-şi cerceteze inima lor în acest timp; nu ei, ci lasă ca Duhul Sfînt să-i cerceteze. Şi ei se vor împăca în mima lor, "Da, eu cred că am fost greşit. Eu într-adevăr încă nu am ajuns în acel loc, la care toate lucrurile acelea au trecut. Acum, acum, Tată, eu Te accept chiar acum să fii ajutorul meu în timp ce Tu baţi la inima mea. Tu încă mă chemi, sau Tu nu mi-ai vorbi în felul acesta." Şi fie ca ei să-şi ridice mîinile, nu către mine; ci către Tine. Şi, prin a face astfel, să zică, "Din această zi înainte, Doamne, eu mă duc pe mine însumi sus la rîul de lepădare de sine. Eu mă duc pe mine însumi sus la rîul morţii. Acolo eu plonjez dedesubt, să pierd fiecare pată care este greşit la mine; toate obiceiurile mele, şi necurăţia, şi gîndurile mele, toate diferenţele mele, certurile şi argumentele mele, temperamentele, şi-şi toate aceste lucruri. Eu doar le plonjez drept dedesubtul revărsării, încît, cînd eu vin sus, eu vreau să mă simt întocmai cum Evanghelia a spus că eu ar trebui: curat, gata, cu o inimă pură, iubire adevărată pentru semenul meu. Nu contează cît de cruzi sînt ei, eu totuşi îi iubesc. Eu vreau să intru într-o părtăşie cu Tine pînă cînd eu simt către vrăjmaşii mei aşa cum Tu simţi; pînă cînd într-adevăr eu cunosc aceasta, Doamne." Pentru că, noi nu ne putem juca cu aceasta acum, este prea tîrziu. Noi am putea fi duşi după ziua de azi. Noi am putea fi duşi după cinci minute de acum, noi să nu mai avem niciodată o altă şansă. Şi, Dumnezeule, lasă ca bărbaţii şi femeile să se gîndească la aceasta solemn, şezînd în această mică biserică astăzi, pentru că noi o cerem în Numele lui Cristos.

E-100 Şi în timp ce capetele voastre sînt aplecate, mă întreb dacă acolo va fi unul să vă ridicaţi mîna, şi să spună, "Dumnezeule, aminteşte-mă, eu sînt cel ce vrea acea experienţă cu Tine. Eu îmi ridic mîna." Acum, dacă voi nu aveţi acea adevărată asigurare pozitivă, doar ridicaţi-vă mîna. Dumnezeu să vă binecuvinteze, deasemeni. Dumnezeu să te binecuvinteze, doamnă. Acum, oricine care nu este pozitiv, voi aveţi... Dumnezeu să te binecuvinteze, domnule. Dumnezeu să te binecuvinteze, soră. Acum ceva... Dumnezeu să te binecuvinteze, fratele meu. Dumnezeu să te binecuvinteze, sora mea. Tu nu eşti cu adevărat pozitiv... Vedeţi, ori de cîte ori treceţi prin, frate, natura, tot ceea ce voi sînteţi este schimbat.
"Oh, da, eu cred, Frate Branham."

E-101 Dar dacă aceasta este doar o afacere intelectuală, voi credeţi deoarece voi aveţi o minte să credeţi, aceea nu este cea despre care eu vorbesc acum. Eu vreau să spun, că dacă voi cu adevărat aţi fost mîntuiţi, voi aţi fost sigilaţi prin iubirea Eternă a lui Dumnezeu, încît voi puteţi iubi pe oamenii care sînt de neiubit pentru voi, şi într-un astfel de loc încît voi puteţi sta înaintea lor, să le ţineţi mîinile; şi nu-nu cu fanatici, sau fanatism, mai degrabă, ci cu o inimă într-adevăr dreaptă, aşa încît el o poate simţi. El ştie dacă tu te prefaci sau nu. Apucă-i mîna lui, şi spune-i, "Scumpe frate preaiubit, eu-eu-eu am fost în greşeală, eu-eu mă rog ca tu să mă ierţi. Eu-eu te iubesc." Şi cu felul acela de atitudine, poţi tu cu adevărat să faci asta din inima ta? Poţi tu? Poţi tu să pui de-o parte toate lucrurile lumii, doar să-i slujeşti Lui? Devine El locul întîi în viaţa ta? Dacă-i aşa, fii binecuvîntat; şi binecuvîntările Lui vor fi peste tine. Dacă nu, acceptă-L chiar acum; şi El te va binecuvînta, şi binecuvîntările Lui vor fi peste tine. N-ai vrea tu mai degrabă ca El să-ţi zîmbească? Eu mai degrabă aş vrea ca El să-mi zîmbească, şi fiecare persoană din lume să mă urască. Desigur, eu cred că dacă El îmi zîmbeşte şi mă iubeşte, oamenii mă vor iubi, deasemeni; toţi copiii Lui mă vor iubi. Şi El mă va aranja într-o astfel de stare încît eu să pot iubi pe cel de neiubit, aşa cum a făcut El, pentru că Duhul Lui ar fi în mine.

E-102 Încă o dată înainte de a ne ruga. Dacă există vreunii care nu şi-au ridicat mîinile, şi vor să fie amintiţi în rugăciune, atunci puneţi-vă sus mîna. Dumnezeu să te binecuvinteze, frate. Dumnezeu să te binecuvinteze, frate. Dumnezeu să te binecuvinteze, frate. Dumnezeu să te binecuvinteze, frate. Dumnezeu să te binecuvinteze, soră. Dumnezeu să te binecuvinteze, frate. Asta-i adevărat. În regulă. Dumnezeu să te binecuvinteze, fiule. Acum, El vă vede. Acolo se ia o evidenţă chiar în această dimineaţă.

E-103 Voi însemnaţi cuvintele mele, dacă voi mă clasaţi, şi (care, prin onoare voi spuneţi aceasta, şi prin dragoste) voi mă clasaţi de a fi văzătorul lui Dumnezeu, (amintiţi-vă, aceasta este în Cărţile Cerului), El este prezent. Nu v-ar place să trăiţi acolo unde voi sînteţi conştienţi că lumea nevăzută este chiar cu voi tot timpul? Să vă daţi seaip.a, cînd voi umblaţi aici afară şi vă urcaţi în maşina voastră, Ingerii îşi iau poziţia lor alături de voi. Cînd mergeţi sus acolo la acel om, atît de neiubit pentru voi, încît Duhul Sfînt stă chiar deasupra voastră, şi Îngeri peste tot în jurul vostru.
"Este asta adevărat, Frate Branham?"

E-104 Biblia a spus aşa. "Îngerii lui Dumnezeu sînt încadraţi, sînt în tabără în jurul acelora." Ei nu se duc înapoi în Cer; ei tăbărăsc acolo. Ei sînt trimişi în misiuni să vă păzească de-a lungul călătoriei vieţii. Oh, nu este aceea minunat?

E-105 Acum, Tată Ceresc, timpul nu ne va permite. Noi simţim Duhul Tău doar mişcîndu-se prin noi. Şi noi Te iubim, pentru că Duhul Sfînt iubeşte Cuvîntul. El intră în Cuvînt, şi El ia Cuvîntul şi Il descoperă, Il deschide. Cu alte cuvinte, El descoperă pe Isus prin Cuvîntul Său. Pentru că, "La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu. Şi Cuvîntul a fost făcut trup, care este Cristos." Şi acum Cuvîntul se întoarce drept înapoi şi descoperă din nou, şi manifestează pe Cristos cel înviat, nu unul istoric.

E-106 O Dumnezeule, fie ca Biserica să vadă asta în această dimineaţă, că aceasta este o descoperire, Cuvîntul aducînd aceasta la Viaţă, Cuvîntul Însuşi descoperind pe Domnul Isus cel înviat. Iar El este în mijlocul nostru, aşteptînd pentru un timp pînă cînd noi toţi să fim prinşi împreună, şi El ne poate mărşălui în Mileniu, triumfînd ca un victorios în victorie.

E-107 O Dumnezeule, binecuvintează pe aceia care şi-au ridicat mîinile. Ei doresc acea viaţă drăgălaşă de consacrare deplină, sfinţită, umplută cu Duhul Sfînt, dedicată lui Dumnezeu, spălată în Sînge. Ei tînjesc după ea. Ei aşteaptă acum. Şi fie ca Tu, nu prin vreun alt mijloc, ci fie ca Duhul Sfînt doar să coboare. Şi cînd ei se duc afară de aici, fie ca ei să afle că toate lucrurile acelea de care ei s-au agăţat odată sînt duse; fie ca ele să fie lăsate în urmă, moarte. Fie ca ei să se ducă afară în această dimineaţă, smeriţi, blînzi, Creştini iubitori cu credinţă, crezînd. Fie ca ei să trăiască aşa de consacraţi faţă de Tine, ca la sfîrşitul vieţii lor ei să vină la Tine avînd această asigurare, că ei au trecut de la moarte la Viaţă, şi că ei cunosc pe Cristos în Puterea învierii Lui. Pentru că, nu de parcă El era doar o literă, sau un cuvînt, sau un ciclu, sau de timp; ci că El este viu, timpul prezent, Isus Cristos înviat trăind în viaţa lor. Acordă aceasta, Doamne. Noi o cerem în Numele Lui, şi pentru slava Sa. Amin.
Tîlharul murind s-a bucurat să vadă
Acel izvor în... (Cum este cu mine?) ... zi.
(Voi vă bucuraţi de aceasta?)
Şi acolo fie ca eu, deşi ticălos ca el,
Să-mi spăl toate păcatele.
Să-mi spăl toate păcatele...
(Cînd a făcut-o El? Poate chiar acum.)
El a spălat... ("Da, eu i-am mărturisit Lui, eu
i-am spus Lui că am tînjit după aceasta."
Atunci El le-a spălat de tot)... de tot;
Şi acolo fie ca eu, deşi ticălos ca el,
Să-mi spăl toate păcatele de tot.

E-108 Nu este El minunat? Vă simţiţi voi cu adevărat curaţi în sufletul vostru, simţiţi toată osîndirea... Cîţi simţiţi aceea, vreţi să vă ridicaţi mîna ca o mărturie pentru persoana care şade lîngă voi, "Toate păcatele sînt duse, acestea sînt toate sub Sînge acum. Eu mă simt foarte bine privitor la aceasta. Am crezut eu în Domnul Isus"?
De cînd prin credinţă am văzut acel şuvoi...
(Prin ce? Prin credinţă am văzut acel şuvoi)
Pe care rănile Tale curgînd îl procură,
Răscumpărătoarea dragoste a fost subiectul meu,
Şi va fi pînă voi muri.
În regulă, cu toţii împreună.
De cînd prin credinţă am văzut acel şuvoi
Pe care rănile Tale curgînd îl procură,
Răscumpărătoarea... (nu lucruri, nu lucruri)...
a fost subiectul meu,
Şi va fi pînă voi muri.
Şi va fi pînă voi muri,
Şi va fi pînă voi muri;
Răscumpărătoarea dragoste a fost subiectul meu,
Şi va fi pînă eu...
Încetişor, dacă tu vrei, soră.

E-109 Care va fi subiectul vostru? "Unde există limbi, ele vor înceta; unde există profeţie, aceasta va da greş; unde există cunoştinţă, aceasta va dispărea. Noi cunoaştem în parte, noi vedem în parte, noi profeţim în parte. Dar cînd noi vedem faţă în faţă, atunci noi vom cunoaşte aşa cum sîntem noi cunoscuţi. Cînd acel ce este desăvîrşit a venit, atunci ceea ce este în parte va fi îndepărtat; perfecta, răscumpărătoarea, dragoste neamestecată a Duhului Sfînt, într-un suflet omenesc care a trecut de la moarte la Viaţă."

E-110 Oh, eu mă simt foarte bine. Voi nu? La cîţi v-ar place să cîntaţi o cîntare veche cu mine? V-ar place s-o faceţi? Una pe care noi obişnuiam să o cîntărn cu ani în urmă cînd acolo nu era nimic decît rumeguş în biserică. Fiecare venea înăuntru, şedea jos, nu discutau, fiecare tot atît de liniştiţi cît puteau să fie, şezînd, meditînd. Pianista venea afară. Eu eram în camera de rugăciune, studiind. Aceasta a venit afară:
Jos la cruce unde Mîntuitorul meu a murit,
Jos acolo pentru curăţirea de păcat eu am plîns;
Acolo inimii mele Sîngele i-a fost aplicat;
Slavă Numelui Său!

E-111 Vă amintiţi de acele zile? Duhul Sfînt cobora jos în acea blîndeţe şi iubire, a convins păcătoşii, şi ei veneau la cruce. Să o cîntărn doar acum, fiecare dintre noi. Cîţi o cunoaşteţi? Să o cîntărn acum, doar în stilul de modă veche acum. În regulă.
... la cruce unde Mîntuitorul meu a murit,
Jos unde pentru curăţirea de păcat am plîns;
Acolo inimii mele Sîngele i-a fost aplicat;
Slavă Numelui Său!
Slavă Numelui Său preţios!
Slavă Numelui Său preţios!
Acolo inimii mele Sîngele i-a fost aplicat;
Slavă Numelui Său!
Mă întreb dacă voi aţi putea să vă aplecaţi capul un minut.
Eu sînt atît de uimitor mîntuit de păcat, (tu eşti?)
Isus aşa de dulce rămîne înlăuntru,
Acolo la cruce unde El m-a luat înăuntru; (oh, Doamne!)
Slavă Numelui Său!

E-112 Acum doar aplecaţi-vă capetele şi rugaţi-vă. "Atunci, slavă la al Lui..." Gîndiţi-vă cît de bun a fost El cu voi, multele încercări prin care voi aţi trecut. Cînd copilaşul vostru a fost bolnav, Dumnezeu l-a vindecat. Cînd voi zăceaţi acolo în spital, oricare, aşteptînd după voi, ce s-a întîmplat? Cine va trecut dincolo? "Eu sînt Domnul care Te vindec." Vă amintiţi ce aţi spus cînd aţi pornit în cameră? Vă amintiţi cînd v-aţi gîndit în noaptea aceea că voi aţi avut... aţi avut un atac de inimă? O Dumnezeule! Ce a făcut El?
Slavă preţiosului Său Nume!
Slavă preţiosului Său Nume!
Acolo la cruce unde El m-a luat înăuntru, (v-a luat la cuvîntul vostru)
Slavă Numelui Său!

E-113 Acum să fredonăm. "Slavă lui..." Acum întindeţi-vă drept acolo spre persoana care şade aproape de voi, luaţi-i mîna, şi spuneţi, "Dumnezeu să te binecuvinteze, frate. Dumnezeu să te binecuvinteze, soră. Eu sînt aşa de bucuros că eu sînt un Creştin. Tu nu?" Daţi mîinile cu cineva care şade lîngă voi.
Acolo la cruce unde El m-a luat înăuntru;
Slavă Numelui Său!

E-114 Mie-mie doar îmi place să mă simt în felul acesta. Îmi place să mă închin lui Dumnezeu în tăcere ca aceasta. Ceva care are ceva înţeles adevărat la aceasta. Doar să simt că Ceva este aproape! Ce s-a întîmplat? La chemarea la altar cînd acei păcătoşi l-au acceptat pe Cristos, Ingerii s-au ridicat de pe locurile lor. Vedeţi, asta este ceea ce vă face să vă simţiţi în felul acesta. Crezi tu aceasta, Frate Hickerson?
Oh, slavă... (Aceasta este închinare, cînd sufletul se închină lui Dumnezeu. Cuvîntul a mers înainte, vedeţi, Duhul Sfînt este o binecuvîntare şi udă acum.)
... Nume preţios!
Acolo inimii mele Sîngele i-a fost aplicat;
Slavă Numelui Său!

E-115 Tatăl nostru Ceresc, aşa cum frumoasa, sfînta Prezenţă a Duhului Sfînt acum stînd aici binecuvîntînd copiii Lui, de multe ori El a trebuit să-i corecteze, "Pentru că fiecare fiu care vine la Dumnezeu, trebuie mai întîi să fie pedepsit şi încercat, să primească instruire de copil, dojeneli," fără nici o excepţie; fiecare. Dar cînd noi răbdăm corectarea Tatălui nostru, atunci aceasta produce roada prezentă şi plăcută. Eu mă rog, Dumnezeule, ca Tu să laşi pe fiecare copil să ştie asta. Nu să plece, doar cu un fel de imagine, ci lasă-i să ştie că acestea sînt binecuvîntările Tale pentru ei. Laptele sincer al Evangheliei, curgînd jos în sufletul lor, lapte şi miere din ţara Canaanului, vin nou ca să-i stimuleze în credinţă, închinîndu-se, inimi aplecate înaintea Ta, mîini ridicate, lacrimi curgînd în jos pe obraji, în tăcere, închinîndu-se în reverenţă.

E-116 O Dumnezeule, eu sînt atît de fericit. Eu doar aşa Te iubesc, Doamne. Eu vreau să-Ţi exprim sentimentul meu, dacă eu pot, doar în mulţumiri, exprimînd tocmai adoraţia inimii mele, căci eu Te ador, Tu Cel neasemuit. Eu Te iubesc. De multe ori în mari încercări, văd un avion aplecîndu-se în aer, căzînd, sucindu-se roata; şi mă uit pe părnînt sub mine, acesta învîrtindu-se în jur; doar o mică rugăciune, şi el se îndreaptă; ştiind că ar fi plonjat la moarte într-un minut. Stînd afară în faţa vracilor şi dracilor, aceia provocînd şi păşind înainte; doar o mică rugăciune, i-a lăsat stînd, paralizaţi. Cum ţipă demonii şi ies din copiii tăi, prin rugăciune. Oh, dragostea Ta, Doamne! Dacă micuţul este bolnav, vine, şi zice, "Tati, vrei să te rogi pentru mine?" Il văd pe El cum linişteşte febra, linişteşte copilul, ca o mamă ce-l linişteşte la sînul ei. Cum îţi mulţumim Ţie! Poate vine necazul. Noi ştim, aşa cum privim înainte şi vedem marile valuri, furtunoase ale morţii acolo. Aşa cum a spus David din vechime, "Eu nu mă voi teme de nici un rău, Tu eşti cu mine." Noi Îţi mulţumim. Noi Te adorăm. Văzînd sufletele venind la Tine; ologul, şi suferindul, şi orbul, şi surdul, şi mutul fiind vindecaţi, ca o adeverire a Prezenţei Tale.

E-117 Binecuvintează această mică audienţă acum aşa cum aşteptăm. Noi Iţi mulţumim pentru fiecare suflet care a venit la Tine. Şi ne rugăm ca Tu să-i binecuvintezi în mare măsură, din abundenţă astăzi. Şi fie ca, din această zi înainte, toate încercările şi necazurile lor să fie terminate; fie ca războiul dintre ei şi Dumnezeu să fie rezolvat chiar acum, şi ei să fie împăcaţi cu Dumnezeu prin Sîngele Fiului Său, ştiind că El a dat pe Fiul Său să ia războiul dintre Dumnezeu şi om, să împace pe om înapoi la Dumnezeu, care a fost în vrăjmăşie odată cu Dumnezeu, dar acum a fost adus aproape, şi Dumnezeu i-a primit ca fii şi fiice ale Lui. Acum ei nu mai sînt vrăjmaşi şi străini, ci ei sînt copii preaiubiţi. Noi ne rugăm ca Tu să-i laşi să recunoască asta. Să nu laşi ca vrăjmaşul să ia aceea din inima lor. Ci lasă-l, lasă-i să recunoască că Tu ai bătut la inima lor şi ei Te-au acceptat, şi-au ridicat mîinile lor. Aceea a fost, Doamne. Şi ne rugăm ca ei să recunoască asta şi întotdeauna să Te iubească şi să iubească pe semenul lor. Pentru că noi o cerem în Numele lui Cristos. Amin.
Străluceşte peste tot în jurul nostru ziua şi noaptea,
Isus, Lumina lumii.
Noi vom umbla în această Lumină,
Ea este o Lumină frumoasă,
Ea vine unde picăturile de rouă ale milei sînt strălucitoare;
Străluceşte peste tot în jurul nostru ziua şi noaptea,
O Isus, Lumina lumii.
Veniţi, voi sfinţi ai credinţei, proclamaţi,
Isus, Lumina lumii;
Atunci clopotele Cerului vor suna,
Isus, Lumina...
Voi Îl iubiţi? Să o cîntărn acum, lin.
Noi vom umbla în această Lumină,
Ea este o Lumină aşa de frumoasă,
Ea vine unde picăturile de rouă ale milei sînt strălucitoare;
Străluceşte peste tot în jurul nostru ziua şi noaptea,
Isus, Lumina lumii.

E-118 Eu presupun că eu sînt doar umplut de la Lumina trezirii. Oh, să o cîntărn din nou. Vreţi voi? Să ne închidem ochii şi să ne ridicăm mîinile. Canada, de oriunde sînteţi voi, acest mic grup de oameni de aici din diferite părţi ale naţiunii. Să o cîntărn acum, şi doar să ne închidem ochii şi să ne ridicăm mîinile.
Noi vom umbla în această Lumină,
Ea este o Lumină aşa de frumoasă,
Ea vine unde picăturile de rouă ale milei sînt strălucitoare;
Străluceşte peste tot în jurul nostru ziua şi... (O Dumnezeule)
Isus, Lumina lumii.
Opreşte doar un minut, soră.

E-119 În Vechiul Testament, El a fost un Stîlp de Foc care a condus copm lui Israel, acela era Cristos, Îngerul legămîntului. Toţi care ştiu asta, ziceţi, "Amin." [Adunarea zice, "Amin." – Ed.]

E-120 În Noul Testament, El s-a manifestat pe Sine în trup, ca să ia păcatul, să ne aducă înapoi să fim fii şi fiice ale lui Dumnezeu.

E-121 Într-o zi jos pe drum, a venit un micuţ, bătrîn obraznic Iudeu, şi el mergea jos să aresteze pe acei oameni care strigau, şi lăudau pe Dumnezeu, şi profeţeau. Şi ce a întîlnit el? O Lumină frumoasă. În ce Trup este Isus acum? O Lumină, acelaşi Stîlp de Foc care a fost El la început. El l-a întîlnit pe Saul din Tars, şi Lumina a venit atît de aproape de el, în ochii lui, încît ea l-a orbit, a zis, "De ce Mă prigoneşti tu?" A zis, "Cine este Acesta, Doamne?" A zis, "Eu sînt Isus."

E-122 Astăzi, El este aici, El este cu noi, noi avem chiar fotografia Lui cu noi. Este El drăgălaş? "El este acelaşi ieri, azi, şi în veci." Atunci ce vom fi noi?
Noi vom umbla în Lumină,
(El îşi manifestă Cuvîntul Lui, El este viu), frumoasă Lumină,
Veniţi unde picăturile de rouă... (Acum lăsaţi ca bolnavii să vină sus în jurul altarului acum, care vor să se facă rugăciune pentru ei.
Străluceşte peste tot în jurul nostru ziua şi noaptea,
Isus, Lumina...
Eu vreau ca tu să cînţi, Marele Medic.

E-123 Ceva mi-a venit în minte. Îmi amintesc că o dată la un serviciu, mă rugam pentru bolnavi. Şi acolo era o doamnă care a adus la platformă o fetiţă infirmă. Şi Duhul Sfînt a fost prezent. Şi ei ... Acum, noi vom termina doar în următoarele zece minute. Şi ei au adus o fetiţă infirmă, şi ea era cu o-o mică polio, ei au spus că se numea paralizie, paralizie infantilă. Şi picioruşele ei erau trase în sus, şi ea nu putea să umble. Ştiţi voi unde am avut eu acest serviciu de vindecare? Cît de ciudat se pare, aceasta era într-o adunare Dunkard, Dunkard, nu Penticostală; Dunkard. Nimeni nu ştia că eu eram acolo, nu o biserică, Domnul doar m-a condus acolo. Ei nu au ştiut nimic despre Botezul Duhului. Vorbiţi despre un Cer pe părnînt, dragostea s-a stabilit jos întocmai cum a făcut-o acum. Eu deabea că am putut să încep rîndul de rugăciune. Eu am spus, "Voi toţi cu cartonaşe de rugăciune," începînd cu un anumit număr, "staţi la dreapta mea." Ei se căţărau sus. Cam a doua persoană, era o doamnă purtînd un copilaş infirm, o fetiţă. Duhul Sfînt a început să vorbească despre aceasta. Şi doamna care şedea la pian, cînta:
Marele Medic acum este aproape,
Isus cel compătimitor,
El vorbeşte inimilor ofilite să se îmbărbăteze,
Nu alt Nume Decît Isus!

E-124 Şi în timp ce ea alerga pe acele clape de fildeş. Eu am avut o sticluţă cu ulei în buzunarul meu, eu am avut-o făcută. Acesta era ulei de măsline care a venit dintr-un măslin. Şi am mers afară şi m-am rugat pentru bolnavi în seara aceea, şi am ajuns în Duhul şi am ajuns să plîng, lacrimile au început să curgă de pe faţa mea. Şi am avut acest ulei, astfel eu am aflat că acest ulei era... lacrimile picurau în acest ulei. Am mers şi am luat alte trei elemente, suferinţă, elemente, şi le-am uns în acesta. Am luat şi am uns fetiţa cu acela. Mi-am pus mîinile peste ea, şi am spus, "Tată Ceresc, Tu eşti marele Medic, şi aici Tu eşti aici acum." Şi fetiţa s-a uitat la mine, s-a răsucit, a sărit din braţele mele, a atins podeaua, a mers alergînd în jos de-a lungul duşumelei. Mama ei a leşinat; Dunkard. Şi doamna de la pian a privit în jur, şi ea s-a făcut toată albă şi doar s-a prăbuşit. Iar pianul a cîntat în continuare:
Marele Medic acum este aproape,
Isus cel compătimitor,
El vorbeşte inimilor ofilite să se îmbărbăteze,
Nu alt Nume decît Isus!

E-125 O fetiţă Dunkard şezînd acolo afară, eu am observat-o cum apuca să-şi ia răsuflarea foarte greu. Ea nu a auzit niciodată de cincizecime, frumoasă copiliţă, păr lung alb era blond, aranjat. Voi ştiţi cum se îmbracă ele, cu acele mici pălării albe pe ele. Aceasta doar a căzut de pe capul ei, ea şi-a ridicat mîna şi a început să cînte. Ea nu ştia ce a cîntat ea, ea era aşa în Duhul.

E-126 Şi întreaga biserică, cu un acord, a venit, plîngînd la altar şi au acceptat pe Domnul Isus. Şi Duhul Sfînt i-a botezat, pe fiecare, în dragoste. Cum plîngeau ei, şi se îndreptau, şi îşi strîngeau unul altuia mîna, luînd loc! Aceea este cincizecimea.

E-127 Acelaşi Isus este aici. Acum, nu încercaţi să, vedeţi, voi încercaţi să gîndiţi, "Păi," voi aveţi gîndul vostru pe ceva departe de tot acolo, şi "poate aceasta, sau eu voi lua o şansă." Tu ai putea tot atît de bine să mergi înapoi la locul tău, dacă nu ai stabilit în mintea ta, "Aceasta este!" Cînd voi obţineţi asta, s-a terminat atunci. Pînă la aceea, aceasta încă este acolo.

E-128 Acum dacă voi vreţi, mutaţi-vă drept sus cît de aproape puteţi la altar, şi umpleţi locurile. Eu voi cere fratelui Neville să mă ajute. Aici este ulei ungător, eu vreau ca Fratele Neville să însemneze pe fiecare aşa cum eu îmi pun mîinile peste ei. Acum dacă voi într-adevăr o credeţi, aceasta este! Intr-adevăr credeţi din toată inima voastră. Acum să cîntărn foarte lin, noi cu toţii împreună, aşa cum cîntărn acum, Medicul Cel Mare.
Marele Medic acum este aproape,
Isus cel compătimitor,
El vorbeşte inimilor ofilite să se îmbărbăteze,
Oh, auziţi glasul lui Isus.
Cea mai dulce notă pe cîntare de serafim,
Cel mai dulce Nume pe limba muritoare,
Cea mai dulce odă cîntată vreodată,
Isus, binecuvîntatul Isus.
Acum capetele voastre aplecate.
Mergeţi în pace pe calea voastră către Cer,
Şi purtaţi Numele lui Isus.

E-129 Tatăl nostru Ceresc, "Rugăciunea de credinţă va mîntui pe bolnav," spune Cuvîntul. "Şi Ilie a fost un om supus la slăbiciuni asemănătoare ca şi noi." Şi, Dumnezeule, fie ca noi niciodată, niciodată să nu fim vinovaţi de a face Evanghelia atît de complicată pentru oameni încît ei să creadă că acesta era omul în loc de Dumnezeu. Acum noi o să urmăm simplu regulile. Şi cu aceste cîntări şi imnuri, noi am intrat într-o binecuvîntată părtăşie unul cu altul. Astfel, noi avem un Mare Preot care a venit cu noi, El a intrat înăuntru cu noi, şi El poate fi atins de simţul infirmităţii noastre. Mulţi stau la altar în această dimineaţă, în nevoie. Eu îl trimit înainte pe preaiubitul şi onorabilul Tău slujitor, Fratele meu Neville, un om onorabil, un drept; ca Ilie, supuşi aceloraşi slăbiciuni ca Ilie, noi toţi. Şi eu trimit înainte.

E-130 Tu ai zis, "Ei să-i ungă cu ulei, să se roage peste ei," ei, Trupul, "rugăciunea de credinţă va mîntui pe bolnav." Şi eu mă rog cu toată inima mea, Doamne, pentru fiecare individual aici. Tu ştii nevoia lor. Şi eu mă rog ca Tu să-i vindeci. Acum, Iacov a scris asta către Biserică, sub inspiraţia Duhului Sfînt dată lui de către Dumnezeu, care a fost formată înainte de întemeierea lumii.

E-131 Isus, la plecare, a spus, "Ei deasemeni să-şi pună mîinile peste bolnavi, şi ei se vor însănătoşi."

E-132 Aşa cum trimit eu pe fratele meu să facă lucrarea pe care a împuternicit-o Iacov prin Duhul Sfînt, să ungă, şi noi venim înapoi (prin împuternicirea Domnului Isus, şi a Duhului Sfînt) să punem mîinile peste ei, şi ei se vor însănătoşi.

E-133 Acum, Doamne, cu toată inima mea, şi există mulţi oameni în această dimineaţă alăturîndu-se cu mine, cu toată tăria mea, şi cu toată puterea mea, eu mă rog rugăciunea de credinţă pentru fiecare persoană care stă aici, cerînd ca ei să nu aibe nici o îndoială în mintea lor, ci ei să se întoarcă la scaunul lor cu o sigură şi desăvîrşită încredere că însărcinarea lui Dumnezeu le-a fost acordată, şi Cuvîntul Său este sigur să fie manifestat în vindecarea lor. Eu mă rog această binecuvîntare pentru ei, în Numele lui Isus Cristos. Amin.

E-134 Acum fiecare să fie... [Porţiune goală pe bandă. Pianista cîntă Există Un Izvor şi Medicul Cel Mare, în timp ce Fratele Branham şi Fratele Neville se roagă pentru bolnavi. Porţiune goală pe bandă – Ed.]

E-135 Cînd m-am rugat pentru o fetiţă şi am profeţit peste ea, despre un lucru mare ieşit în afară pe capul ei şi peste faţa ei aici, cum s-a dus acesta jos şi s-a făcut bine. Aici este fetiţa, cu fiecare bucăţică din aceasta dusă, peste faţa ei şi orice altceva. Mama o aduce pentru slava lui Dumnezeu, şi să arate că aceasta este cu totul uscată, doar numai o coajă. Soră, Isus a spus o dată, "Nu erau nouă vindecaţi acolo?" Unul a venit şi a dat slavă, vedeţi. Mulţumim lui Dumnezeu pentru aceasta. Acum, Scumpa, părul va creşte înapoi peste aceea. Aminteşte¬ţi ce ţi-a spus Fratele Branham sus acolo în seara aceea, şi tu vei fi perfect bine şi normală.

E-136 Şi noi 11e plecăm să dăm mulţumiri lui Dumnezeu. Acum, Tată, noi Iţi mulţumim pentru vindecarea Ta. Şi noi Iţi mulţumim pentru mama aceea loială şi pentru fetiţa drăgălaşă care a vrut să vină şi să arate că Isus încă trăieşte şi domneşte. Să vedem acel lucru mare, arătînd urît ca un cancer, umflat peste tot capu! şi lateral acolo, şi Tu ai vindecat-o şi l-ai luat la o parte. Noi Iţi mulţumim pentru aceasta. Şi noi ne rugăm acum ca Tu să binecuvintezi pe mama aceea loială, a cărei inimă este emoţionată. Cînd fetiţa este o femeie, fie ca ea încă să mărturisească despre lauda Ta.

E-137 Acum eu continui să pun mîinile pe bolnavi, aşa cum eu şi fratele ungem. Şi fie ca ei să primească acelaşi fel de binecuvîntare aşa cum a primit fetiţa aceasta. Dacă ei ar putea măcar să o creadă într-o credinţă ca de copil, aşa cum copila a făcut, aceasta va fi aşa. [Porţiune goală pe bandă. Fratele Branham şi Fratele Neville continuă să se roage pentru bolnavi. – Ed.]

E-138 Foarte minunat, eu sînt atît de fericit în dimineaţa aceasta, aşa cum noi eram în timpul de închinare şi avînd acest timp de părtăşie împreună, unul cu altul, în timp ce Sîngele Domnului Isus ne curăţeşte de tot păcatul.

E-139 Şi către străinii din porţile noastre, noi vrem să vă bine¬primim înapoi. Veniţi deseară, la serviciul de seară. Dacă voi sînteţi în oraş şi v-ar place să veniţi înapoi şi să fiţi cu noi din nou deseară, eu aş fi foarte fericit. Uşile sînt întotdeauna deschise. Noi nu avem nici o denominaţiune, nici crez decît pe Cristos, nici lege ci dragoste, şi nici o carte decît Biblia. Şi noi vă vrem, noi vă invităm, şi voi sînteţi cordial invitaţi.

E-140 Şi eu deasemeni cer, aşa cum vă duceţi în călătoria voastră, cînd voi părăsiţi oraşul nostru şi diferite părţi ale ţării, să mă amintiţi în rugăciunea voastră, ca semenul vostru slujitor în Cristos, şi în-şi în dragoste şi părtăşie a Duhului Sfînt. Eu trebuie să plec destul de curînd acum, să-să merg în Canada, şi în California. Franc, eu mă mut la California. Astfel atunci eu-eu vreau ca voi să fiţi în rugăciune pentru mine, mult, în rugăciune pentru mine, acum este cînd eu am ceva să fac o decizie imediat, vedeţi, şi aceasta este foarte istovitor, şi eu-eu-eu mă rog ca voi să-voi să mă luaţi pe inima voastră şi să mă amintiţi. Deoarece, eu ştiu că rugăciunea este ceea ce schimbă lucrurile. Rugăciunea este ceea ce face lucrurile pentru noi.

E-141 Şi acum, astăzi, mie-mie îmi pare rău să vă ţin atît de tîrziu, şi să-l ţin pe scumpul nostru frate, păstorul de aici, departe de acest amvon. Imi pare rău, dar eu poate nu ştiu... Eu trebuie să mă mişc foarte repede. Şi eu nu am văzut ceva să fie interviuri micuţe, depuse pe pupitru. Dar în timp ce păstorul verifică aceasta; un-un frate a venit tot drumul din Anglia, el a zis, ca să mă vadă doar cîteva minute. Şi eu vreau să-l văd pe fratele. Eu aş fi dorit să fi avut timp să dau mîna şi să vă văd pe voi toţi, dar eu nu pot. Acum, ca să obţineţi un-un mic interviu în aceste dimineţi cînd sînt aici, voi chemaţi pe secretarul meu, Fratele Cox care şede aici, şi el acordă lucrurile acelea. Acela este motivul că noi trebuie să-noi trebuie să ne facem timp astfel ca noi să ne putem permite acele lucruri. Dar acest frate, neştiind asta, şi venind din Anglia. Eu ar trebui să fiu plecat de aici în următoarele douăsprezece minute, deci eu-eu, da, ora doisprezece, deci eu-eu trebuie să mă grăbesc şi să plec. Şi astfel voi toţi scuzaţi-mă, eu voi merge în cameră cu fratele pentru înterviu, pentru cîteva minute. Şi eu vă voi vedea pe toţi din nou îndată ce vin înapoi. Rugaţi-vă pentru mine.

E-142 Serviciile acum vor fi în-în Biserica Filadelfiană, Joi seara. Noi vom fi la Convention Hall, această săptămînă ce vine, Miercuri seara. (Vă mulţumesc, domnule.) Noi vom fi la-la Părtăşia Evangheliei Depline a Oamenilor de Afaceri Creştini, Internaţional, eu urmează să vorbesc în seara de, dimineaţa din douăzeci şi trei, la Leamington Hotel în-în Minneapolis, Minnesota. Şi apoi la Convention Hall, eu cred că este acesta, următoarea, seara aceea, aceea este Sîmbătă. Şi pe-pe Duminică, eu sînt la Heart Harbor Tabernacle cu Reverend Gordon Peterson, şi acela este un serviciu de predicare. Şi pe Luni seara, şi Luni toată ziua, este convenţia pentru cinci zile.

E-143 Apoi eu am un AŞA VORBEŞTE DOMNUL să duc la o femeie departe în nordul Canadei. Şi eu mă duc acolo sus, soţia merge împreună cu mine, şi copiii, doar pentru puţină vreme. Eu vin înapoi jos să-să, trec să-mi văd prietenul, Ern Baxter, eu am ceva să-i spun în Vancouver. Şi imediat după aceea, eu mă duc jos în Washington, la Dl. Rasmussen, pentru o zi acolo pentru o vizită cu el.

E-144 Apoi mă duc jos la La Crescenta, la California, să aşez nişte lucruri în ordine, care, cortul meu este deja făcut şi gata să meargă afară pe cîmp acum. Şi astfel, păi, eu probabil voi începe pe Coasta de Vest a Californiei, mergînd în jos prin California şi Arizona, această iarnă ce vine, cu voia Domnului; cu excepţii de timp deschis între adunările pentru un serviciu să merg în Africa din nou. David DuPlessis şi mulţi dintre bărbaţii de aici din Africa, care vor să aranjeze Campania Africană, erau cu el în această adunare, merg să se întîlnească sus acolo. Şi noi urmează să ne întîlnim cu Fratele Arganbright şi să avem rugăciune, să vedem unde va fi următoarea întîlnire.

E-145 Voi Îl iubiţi? [Adunarea spune, "Amin" – Ed.] În regulă. Atunci voi trebuie să mă iubiţi, dacă voi îl iubiţi pe El, deoarece eu sînt în El. Şi noi ne iubim unul pe altul. Domnul să vă binecuvinteze. Dragul nostru Frate Neville, Dumnezeu să te binecuvinteze. Mulţumesc pentru timp, Frate Neville.