E-1 ... Domnului. Şi cu siguranţă ne pare rău că nu avem locuri să acomodăm oamenii, şi pentru cei care sunt-sunt întorşi înapoi, afară. Doar ce am auzit, cu câteva momente în urmă, unde am fi putut obţine un teatru în New Albany, care ar fi găzduit aproximativ trei mii de oameni. Dar noi doar eram doar... Trezirea era doar pentru grupul mic de aici de la biserică. Şi-şi noi avem doar un mic moment de întoarcere acasă. Şi suntem foarte bucuroşi să vă vedem pe toţi aici.

E-2 Dacă nu mă înşel, îl văd aici pe fratele meu din Georgia. Fratele, nu îmi amintesc numele tău acum; Palmer, din Macon, Georgia. Ne bucurăm să te avem aici, frate Palmer.
Fratele Creech, aici în faţă, ne bucurăm să te vedem.

E-3 Şi ştiu că pe undeva în clădire se află doctorul Lee Vayle, unul dintre sponsorii adunării de la Lima, Ohio, unde la... Este păstorul Primei biserici Baptiste şi un-un prieten de-al meu apropiat. El era acasă astăzi şi a venit să ne viziteze în timpul adunării. Probabil că, într-una din seri, îl vom invita să vină şi să spună ceva. Am încercat să îl fac să îmi ia locul în seara aceasta, să vorbească, şi a refuzat. Aşa că sperăm, poate, că poate mâine seară, sau cândva, fratele Vayle sau unii dintre cei... vor putea să spună un cuvânt sau două, referitor poate la adunare sau ceva acolo sus, orice îi pune Domnul pe inimă.

E-4 Mai sunt şi alţii aici cărora aş fi vrut să pot să le acord timp să îi salut pe toţi, dar ne bucurăm că sunteţi aici. Văd un ins micuţ acolo în spate, care este un grup de slujitori care au venit, care m-au vizitat în această după-amiază, de acolo din Arkansas şi, de asemenea, din Missouri.

E-5 Şi acum, în seara aceasta, vrem să valorificăm timpul, pentru că în fiecare seară vom încerca să terminăm până la ora nouă, dacă este posibil. În seara aceasta este seara de Împărtăşire, aşa că va fi puţin mai târziu în seara aceasta decât de obicei.

E-6 Mâine seară, cu voia Domnului, vreau să predic despre: Fiţi Voi Dar Desăvârşiţi şi Jertfa Desăvârşită, mâine seară. Şi, apoi, asta e Vinerea Mare.

E-7 Şi apoi, sâmbătă seară este Înmormântarea, cu voia Domnului.

E-8 Duminică dimineaţa, slujba în Zori, la ora şase. Iar la ora zece, o slujbă de botez. Şi la zece şi jumătate, lecţia de şcoală duminicală, despre înviere.

E-9 Şi duminică seara, un serviciu obişnuit de vindecare, aşa cum avem pe-pe câmpul de evanghelizare.

E-10 Aşa că, acum avem încredere că-i veţi lua pe prietenii voştri păcătoşi, şi aşa mai departe, şi veţi veni şi veţi fi cu noi, şi ne veţi sprijini în această adunare care va avea loc în această... continuare a acestei adunări, mai degrabă.

E-11 Am primit o Biblie nouă, în seara asta, mi-a fost dată de un, un frate Dunkard. Şi este un fel de lucru mare. Este prima dată când am predicat din ea. Mi se pare puţin ciudat.

E-12 Acum, eu ştiu că ne-am întâlnit cu un singur scop, şi acesta este, să-să înaintăm cauza lui Cristos, şi să găsim pace în sufletele noastre şi să ne facem bărbaţi şi femei mai buni, slujitori mai buni ai Domnului. Şi dacă am venit pentru orice altă idee, păi, atunci noi nu vom fi binecuvântaţi de Domnul. Noi am venit pentru ajutor. Am venit, contând pe Dumnezeu. Şi aceasta este casa de îndreptare, unde Dumnezeu ne dă din binecuvântările Sale şi ne îndreaptă de la greşeală.
Acum, chiar înainte de a deschide Cuvântul, sau-sau de a cere ca Duhul Sfânt să ne ajute, să ne plecăm capul.

E-13 Binecuvântat Tată Ceresc, în Prezenţa Ta Divină ne prezentăm acum, ca şi ascultători ai Evangheliei, şi ca vorbitori ai Cuvântului; taie împrejur buzele care vorbesc, şi urechile care aud, şi inimile care primesc. Şi fie ca Duhul Sfânt să ne împartă nouă, în această seară, şi să ne transmită Adevărurile harului Etern al lui Dumnezeu, la fiecare dintre noi; ca, atunci când vom părăsi această clădire, în această seară, vom spune ca şi cei care veneau de la Emaus, "Nu ne ardea inima în noi, pentru că El ne¬a vorbit pe drum?" Căci noi o cerem în Numele lui Isus. Amin.

E-14 Acolo în Cartea Evangheliei Sfântului Matei, în capitolul 26, versetul 27 şi 28, pentru un text pe care doresc să-l citesc.
Apoi a luat un pahar, şi după ce a mulţumit, şi l-a dat lor, şi a zis, Beţi toţi din el;
Căci acesta este sângele Meu, al legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, pentru iertarea păcatului.
Dar Eu vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua când îl voi bea cu voi din nou în împărăţia Tatălui Meu.

E-15 Şi acum vom vorbi despre: Împărtăşirea. Şi aceasta este noaptea originală de împărtăşire.

E-16 Şi împărtăşirea a fost ţinută, mai întâi, acolo jos în Egipt, prima împărtăşire, care a fost mielul pascal care a fost înjunghiat, care era simbolul lui Cristos. Şi mulţi dintre noi sunt familiarizaţi cu acea poveste veche, binecuvântată, despre cum au luat ei împărtăşirea acolo jos, au mers prin pustie timp de patruzeci de ani. Şi când au ieşit, nu era niciun neputincios în mijlocul lor. Şi acolo, nici hainele lor nu erau măcar uzate, căci Dumnezeu i-a ţinut timp de patruzeci de ani.
Ce asigurare binecuvântată este aceasta pentru noi în seara aceasta! Dacă acela este tipul, atunci Cristos este antitipul. Şi cum că Dumnezeu i-a eliberat pe copii!

E-17 Şi, în luarea împărtăşiri, era diferenţa dintre viaţă şi moarte. Cei care erau înăuntru, sub sângele vărsat, au luat împărtăşirea. Nimeni nu putea lua împărtăşirea decât dacă erau sub sângele vărsat. Sângele mielului a fost vărsat mai întâi, şi apoi a fost pus pe pragul de sus şi pe stâlpul uşii... pragul de sus este lemnul traversal, şi pe stâlpul uşii. Apoi mielul a fost fript, şi a... şi¬şi a fost mâncat cu ierburi amare, şi ei s-au încins. După ce a fost vărsat sângele, şi ei au trecut pe sub sângele vărsat, au fost încinşi şi pregătiţi pentru marş.

E-18 Şi acum este un simbol foarte frumos în această seară, de, oamenii care iau Împărtăşirea că nu mai trebuie să fie asociaţi sau afiliaţi cu lucruri din lume. Ei trebuie să vină mai întâi sub Sânge, şi să fie curăţaţi de tot păcatul, care este necredinţa, şi apoi să fie încălţaţi cu pregătirea Evangheliei, îmbrăcaţi cu întreaga armură a lui Dumnezeu, gata pentru chemare în orice moment.

E-19 Şi era semnul că îngerul morţii nu putea trece pe sub acel sânge. Îngerul morţii trebuia să se ridice şi să treacă peste acel sânge. Şi de aici a venit inspiraţia poetului, care spunea, "Când voi vedea Sângele, voi trece mai departe."
Era aproape de ceasul eliberării când ei au acceptat împărtăşirea, mielul fript şi ierburile pe care le-au luat înainte de plecare.

E-20 Acum, în anti tipul despre care vom vorbi, a fost cu mulţi ani în urmă, în seara aceasta, când Isus a luat ceea ce noi cunoaştem ca fiind cina Domnului, împărtăşirea. Şi este ceva în legătură cu aceasta, căci, El urma să vorbească cu ucenicii Săi. Şi chiar înainte de a pleca, El a vrut să vorbească cu ei despre asta. Şi este un... Ei aveau o cameră pregătită. Era un timp de părtăşie. Şi împărtăşirea înseamnă într-adevăr o părtăşie.

E-21 Multe dintre biserici au împărtăşire „închisă", adică, doar pentru propria lor biserică atunci când au împărtăşirea. Dar aici noi nu suntem o denominaţiune. Noi avem o împărtăşire deschisă, pentru toţi, pentru că noi credem că fiecare credincios are dreptul la masa Domnului, şi să aibă părtăşie în jurul lucrurilor bune ale lui Dumnezeu, cu fiecare credincios, indiferent de crez, de culoare sau de ce ar fi el. Pentru că, le-a fost dat la toţi să bea din aceeaşi binecuvântare, Cristos!

E-22 Acum, acest timp măreţ se apropiase pentru Domnul nostru, unul dintre cele mai grele momente din toată călătoria Sa pământească era chiar aproape. Timpul de încercare! Isus a trebuit să treacă prin încercări, aşa cum şi noi trecem prin încercări. Şi Biblia spune că, "Orice fiu care vine la Dumnezeu trebuie mai întâi să fie testat, instruit, corectat."

E-23 Acum, pentru mulţi oameni, este o confruntare atunci când vine timpul testării. Este un timp al unui punct de probă. Iar Biblia a spus, "Dacă noi nu putem suporta testarea, atunci devenim fii nelegitimi," mărturisim că Dumnezeu este Tatăl nostru, şi apoi El nu este Tatăl nostru. Pentru că, dacă L-am primit corect şi din toată inima noastră pe Domnul Isus ca Mântuitor personal, nu există nimic pe acest pământ sau în toată întunecata veşnicie să poată-să ne poată despărţi vreodată de dragostea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus.

E-24 Sunt uimit în această zi, şi întotdeauna am fost, când oamenii mărturisesc că sunt Creştini, şi, la prima mică încercare care vine, cad pe marginea drumului. Asta arată că a fost o concepţie intelectuală despre Cristos. Iată motivul pentru care atât de mulţi nu rezistă astăzi, este pentru că este o concepţie intelectuală. Din punct de vedere intelectual, ai putea să Îl credeţi, dar Asta merge mai departe de atât. Să acceptaţi pe Cristos, înseamnă să acceptaţi Persoana lui Cristos.

E-25 Mulţi dintre noi acceptă religie de Creştinism pe baza învăţării crezului. Alţii acceptă Creştinismul pe baza doctrinelor botezului. Alţii cred că ei sunt Creştini datorită unor emoţii pe care le-au exercitat, cum ar fi strigătul, sau dansul în Duhul, sau vorbirea în limbi, sau având un dar minunat de prezentat. Toate aceste lucruri sunt bune la locul lor. Dar, a-L accepta pe Cristos, înseamnă a accepta Persoana lui Cristos, iar apoi aceste alte lucruri doar se aliniază automat.

E-26 Acum, dacă Dumnezeu nu L-a cruţat pe Propriul Său Fiu de încercarea cruntă, atunci El nu vă va cruţa nici pe voi sau pe mine de încercarea cruntă.

E-27 Şi Isus se confrunta aici cu cea mai mare încercare pe care El a avut-o vreodată, Ghetsimani se afla chiar înaintea Lui, unde trebuia să vină acea încercare unică şi finală, atotsuficientă, [spaţiu gol pe bandă – Ed.] când poverile întregii lumi erau aşezate pe umerii Lui binecuvântaţi. Nu era nimeni în tot Cerul sau pe pământ să le poată suferi vreodată în afară de El. Şi să ştim că toate păcatele, din păcatele trecute, şi păcatele prezente şi păcatele din viitor, erau bazate pe această decizie. Şi a fost una dintre cele mai mari biruinţe pe care Cristos le-a câştigat vreodată, sau a dovedit marea Sa Mesianitate, ca atunci când i¬a spus lui Dumnezeu, "Facă-se nu voia Mea; ci a Ta." Aceea a fost cea mai mare biruinţă pe care El a câştigat-o vreodată. Toţi demonii de chinuri erau înjur să-L ispitească şi să-L încerce.

E-28 Şi când noi ne punem în regulă cu Dumnezeu, când inimile noastre devin pure, şi Duhul Sfânt Şi-a luat locul în inima noastră, este cel mai glorios lucru să avem încercări. Biblia ne spune că, "Încercările şi greutăţile noastre sunt mai preţioase pentru noi decât argintul şi aurul acestei lumi." Deci, suntem, ar trebui să fim mulţumitori.

E-29 Nu doresc să mă aduc pe mine însumi în vreo experienţă. Dar, aşa cum îmi vine în minte, îmi amintesc de marele şi testul final pe care l-am avut în experienţa mea Creştină, a fost acolo, în spitalul de aici, de pe Spring Hill. Când, soţia mea zăcea la morgă aici jos, un cadavru, şi doar ce plecase din această viaţă, pentru a fi cu Dumnezeu. Şi încercările şi greutăţile au început! Nu doar cineva care spune, "Billy, tu eşti un holy¬roller." Sau, asta nu a fost o încercare prea mare. Şi aceste alte mici încercări, şi aşa mai departe, de critică din partea oamenilor cu care lucrez, nu a fost o încercare prea mare. Dar marele meu moment de încercare a venit atunci când doctorul, Adair (la care i-am amintit asta ieri în spital când am stat împreună), şi când a venit pe hol să mă întâmpine, m-a luat de mână şi mi-a spus, "Billy, copilaşa ta moare şi nu există nicio şansă să trăiască. Are meningită tuberculoasă."
Am spus, "Sigur nu, doctore!" Şi mama ei întinsă, un cadavru!

E-30 Şi am intrat. Şi el a spus, "Doar vino cu mine." Şi ne-am dus în laborator, şi acolo a luat un tub mic de sticlă şi l-a scuturat. Şi părea să fie o dungă în el. A spus, "Acesta este germenul meningitei şi este în copilaşă. Am extras asta din coloană, pentru a elibera spasmul." Şi a spus, "În asta, am aflat că este meningită tuberculoasă." A spus, "A luat-o de la mama ei când a fost alăptată." Şi a spus, "Dacă acea copilaşă ar trăi, ar fi infirmă, chinuită. Dar," a spus, "prin mila lui Dumnezeu, copilaşa va fi cu mama ei."
Am spus, "Doctore, eu vreau să văd copilaşa."
A spus, "Nu poţi face asta, Billy, din cauza lui Billy Paul, băiatul tău." A spus, "I-ai transmite lui germenul."

E-31 Şi, după ce a încercat să mă încurajeze cât de bine a ştiut, când a părăsit clădirea, eu m-am strecurat şi am coborât în subsol. Şi când am ajuns acolo, spitalul nu era amenajat atunci aşa cum este acum, şi fereastra era ridicată iar plasa era scoasă, şi nişte muşte intraseră în ochii micuţei. Şi am alungat muştele şi m-am uitat jos la trupuşorul ei, tot tras, iar picioruşele ei se mişcau înainte şi înapoi. Şi i-am spus, "Sharry, dragă, îl cunoşti pe tati?"

E-32 Şi se părea de parcă încerca să-mi facă cu mânuţa; avea vreo opt sau nouă luni. Şi m-am uitat la ea. Şi ea suferea atât de tare, o bebeluşă inocentă, până când unul dintre ochişorii ei micuţi, de bebelaşă, se încrucişase. Atât de multă durere! Oh, aş fi luat¬o oricând, în locul ei.

E-33 Şi am îngenuncheat în genunchi, cu uşile închise, şi am spus, "O Dumnezeule, Tată, acolo zace soţia mea, mama copilaşei întinsă acolo, în morga casei de pompe funebre. Acolo este Billy Paul pe pat, bolnav. Şi aici iată copilaşa mea, moare. Tu, Doamne, cu siguranţă, nu o vei lua. Eu o iubesc. Şi ea seamănă cu mama ei. Eu vreau să o cresc. Nu vrei Tu te rog, O Dumnezeule, să cruţi viaţa copilaşei mele?"

E-34 Şi când m-am uitat în sus... Şi după cum ştiţi cu toţii, eu am avut întotdeauna vedenii. Se părea ca un cearşaf negru care a început să se desfăşoare, coborând, şi de parcă Dumnezeu mi¬a luat rugăciunea şi mi-a aruncat-o înapoi în faţă. Şi am spus, „"Ce am făcut, Doamne? Am încălcat eu legile Tale, ca eu să am această pedeapsă? Dacă este aşa, Tu doar descoperă-mi, şi eu mă voi pocăi. Voi face orice, dar nu-mi lua copilaşa." Şi am văzut că ea oricum se ducea. M-am ridicat.

E-35 Şi atunci a venit ispititorul la mine. Acolo a fost singura dată din toată viaţa mea, de care pot să spun, a fost momentul crucial, Ghetsimaniul meu. Când abia mă ţineam de pat, diavolul a spus, "Iată. Aceasta este răsplata pentru că ai încercat să-L slujeşti. Vrei să spui că El o va lua pe acea tânără mamă de douăzeci şi doi de ani şi o va pune acolo, ca pe un cadavru, în morgă? Şi va lua bebelaşa preţioasă, propriul tău trup şi sânge? Şi îţi va trânti rugăciunea direct în faţă? Şi apoi vrei să spui că ÎIl vei sluji?"

E-36 Mă aflam între două opinii. Trebuia să mă decid. Atunci mi¬am pus mâna pe căpuşorul ei, am spus, "Domnul a dat şi Domnul a luat, binecuvântat fie Numele Domnului!" Am simţit uşurare.

E-37 Am spus, "Sharry, scumpa, Tati nu poate merge acolo unde eşti tu acum, dar Tati poate veni într-o zi. Te voi pune pe braţul Mamei şi te voi îngropa, dar Tati te va vedea din nou într-o zi."

E-38 Domnul Isler, care probabil că este prezent acum (nu pot vedea prin mulţime), fostul senator al statului Indiana de aici. Mergeam pe autostradă. Domnule Isler, cred că vă amintiţi foarte bine.

E-39 Aveam mâinile la spate, mergând spre cimitir, imediat după inundaţie, plângând. Obişnuiam să mă duc acolo seara. O turturică se punea acolo în copac şi îmi cânta. Părea că în jos, prin briza acelor pini şi copaci, părea că cântecul şoptea prin ea, spunând:
Există o Ţară dincolo de râu,
Pe care o numim cea veşnic dulce,
Ajungem la acel ţărm doar prin decretul credinţei;
Unul câte unul noi dobândim portalul,
Acolo să locuim cu cei nemuritori,
Într-o zi vor suna acele clopote de aur pentru tine şi pentru mine.

E-40 Domnul Isler, care conducea camionul lui vechi, a sărit afară şi şi-a pus braţul în jurul meu. A zis, "Te-am auzit predicând la colţ de stradă, Billy; te-am văzut stând în tabernacol; te-am auzit cântând imnurile; cum L-ai înălţat pe Cristos, ce ai spus că este El!" A zis, "Acum El ţi-a luat tatăl, fratele, soţia şi copilaşa." A zis, "Acum ce înseamnă El pentru tine?"

E-41 Am spus, "Domnule Isler, dacă El m-ar trimite în tărâmurile celor pierduţi, tot L-aş iubi! Pentru că, într-o zi, acolo jos, într-o veche magazie de cărbuni, ceva s-a întâmplat aici adânc în inima mea, că nu există nimic care să îl poată şterge. Nu a fost nimic din ceea ce am făcut eu. A fost harul Etern al lui Dumnezeu care m-a ţinut în ceasul marii decizii!"

E-42 Şi când Domnul nostru binecuvântat, în Ghetsimani, când mergea acolo, când El a fost re-... să fie respins la Ierusalim, şi consiliul urma să-I ia viaţa, când destinaţia Eternă a fiecărui suflet, care a fost sau va fi vreodată pe pământ, depindea de decizia Lui.

E-43 O, cât de mică era a mea, în comparaţie cu aceea! Cât de mică a fost a ta, în comparaţie cu aceea! Ce păcat că nu putem suporta aceste lucruri mărunte!

E-44 Dar în acea mare oră crucială, El a suferit până când, cunoscând toate lucrurile, până când apa şi Sângele s-au separat în trupul Său, şi picături mari de Sânge ca sudoarea cădeau de pe fruntea Sa. El a murit o moarte mai mare în Ghetsimani decât pe cruce.

E-45 El era chiar la evenimentul acesta, chiar înainte să înceapă marea bătălie, şi El a luat împărtăşirea. Şi-a adunat ucenicii laolaltă, pentru a sta de vorbă cu ei.

E-46 Şi aşa face El cu voi şi cu mine, chiar înainte de a începe marea bătălie a vieţii. Înainte ca marea bătălie a binelui şi a răului să înceapă lupta în noi, Dumnezeu ne aduce într-un Ghetsimani. El ne aduce la împărtăşire şi El discută totul cu noi.

E-47 Acolo în Phoenix, Arizona, era un mic trio care obişnuia să cânte pentru mine, "Aş vrea să stau de vorbă cu Isus. Aş vrea să spun, 'Isus, Tu m-ai iubit când calea mea a devenit atât de îngustă. Când era atât de întunecată încât nu puteam să văd mai departe, Tu m-ai iubit când era întunecată."' Şi cântarea continuă şi spune, că, "Aş vrea să vorbesc despre asta."

E-48 Şi este un lucru bun ca bărbaţii şi femeile de pe acest pământ, să se oprească în lunga călătorie a vieţii, şi să stea de vorbă cu Isus, să aibă împărtăşire cu El, într-o părtăşie. Atunci începe bătălia, a încercării şi a testării. "Orice fiu care vine la Dumnezeu, trebuie să fie încercat."

E-49 Acum, împărtăşirea nu este... eroare ... nu este dată cu scopul pe care îl cred mulţi oameni. Este învăţat de o anumită denominaţiune de biserică, că împărtăşirea se numeşte "ultimele rituri," că ea ţine de mântuire. Împărtăşirea nu are legătură cu mântuirea. Împărtăşirea nu vă dă mântuirea. Fie că o luaţi la moartea voastră, sau-sau ce, nu are nicio legătură cu mântuirea voastră.

E-50 Este o comemorare. Isus a spus, în Evanghelie, El a spus, "Faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea." Nu că, se înclină sau indică spre mântuire, ci este în comemorarea unei lucrări terminate care a fost făcută în voi, prin Duhul Sfânt. Este o comemorare.

E-51 Acum sunt mulţi care, iau împărtăşirea şi nu sunt mântuiţi. Mulţi au mâncat mielul pascal şi au pierit în pustie. Şi mulţi iau împărtăşirea, astăzi, care nu-L vor vedea niciodată pe Dumnezeu.

E-52 Dar nu puteţi fi un părtaş la mântuirea Lui şi să nu-L vedeţi, pentru că mântuirea este un dar al lui Dumnezeu. Iar împărtăşirea este comemorarea marii Jertfe atotputernice care a fost făcută pentru această mântuire. Este pentru a-i lăsa pe oameni să vadă că noi credem în moartea, îngroparea şi învierea Domnului Isus Cristos. Reprezintă o lucrare terminată.

E-53 Mântuirea odată nu a fost completată, în jertfa ţapului, a oii, a viţelului, în Vechiul Testament, pentru că sângele din Vechiul Testament nu putea ispăşi păcatul. Putea doar să acopere păcatul. Era o indicaţie către un timp în care va fi completată. Mâine seară vom intra direct în acest lucru. Dar a fost doar un simbol.

E-54 Dar când Isus a venit şi Sângele Său a fost vărsat la Calvar, a fost un divorţ complet de păcat. A îndepărtat păcatul. Este singurul mijloc de mântuire. Nu este aderarea la biserică, nu sunt scrisorile de părtăşie, nu este botezul ritual, nu este împărtăşirea, sau nimic în ritual, sau vreun articol care a fost lăsat de Dumnezeu, ca articole referitoare la mântuire; totul este în comemorarea unei lucrări terminate!

E-55 Botezul în apă nu vă mântuieşte, aşa cum cred uneori oamenii că o face. Botezul în apă este o comemorare a morţii, îngropării şi învierii Domnului. Asta nu vă salvează.

E-56 Împărtăşirea este în comemorarea marii Sale agonii şi a plecării Lui, şi a trupului Său frânt, şi a Sângelui Său care a fost vărsat. Acesta nu este Sângele literal, acesta nu este trupul literal; ci este în comemorarea trupului Său literal şi a preţiosului Său Sânge. Şi noi luăm acest lucru ca pe o rânduială, şi Isus ne-a poruncit să o facem. Atâta timp cât El stă departe, noi trebuie să o luăm.

E-57 Noi avem un tablou minunat, frumos acolo în Carte, în Scrisoarea către Evrei, în capitolul 7. Aş dori să citesc doar un mic loc din Evrei 7, pentru a avea un context care să meargă cu aceasta.
Căci acest Melhisedec, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Prea Înalt, care a întâmpinat pe Abraham când acesta se întorcea de la măcelul împăraţilor, care l-a binecuvântat;
Căruia patriarhul Abraham i-a dat zeciuiala... din tot; mai întâi fiind prin însemnătatea numelui său,
Împărat al neprihănirii, ... apoi, Împărat al Salemului, adică, Împărat al păcii;

E-58 Observaţi, vrem să ne întoarcem şi să ne gândim. Pavel se referă aici la un personaj din Vechiul Testament. În Cartea Genezei, luăm viaţa lui Abraham, din capitolul 12 din Geneza. Dumnezeu îi dă lui Abraham făgăduinţa, şi prin Abraham va veni Sămânţa neprihănită. Şi Abraham, aşa cum cred mulţi că era un Iudeu, el nu era. Abraham era din Neamuri, un Caldeean din cetatea Ur. Şi el a devenit slujitorul lui Dumnezeu, nu pentru că el era diferit de oricine altcineva, ci datorită alegerii lui Dumnezeu.

E-59 Voi nu sunteţi mântuiţi pentru că sunteţi o persoană bună. Sunteţi mântuiţi pentru că Cristos v-a ales. Nici un om nu¬L caută pe Dumnezeu; Dumnezeu îl caută pe om. Isus a spus, "Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage mai întâi Tatăl Meu." Şi dacă ne-am putea opri doar pentru câteva momente şi am realiza marea importanţă a acestui singur lucru, că Dumnezeu a fost Cel care te-a ales, pentru că nu a vrut ca tu să pieri; dar ţi-a dat oportunitatea, şi te-a chemat, şi te-a ales să fi slujitorul Său. Ei bine, ce poate fi mai preţios decât asta? Fără ca tu să ai de ales! Ar fi total imposibil pentru orice om să-L caute pe Dumnezeu, pentru că el este, prin natură, este un păcătos, şi nu are nimic în el care să-i dea dorinţa să-L slujească pe Dumnezeu.

E-60 Aţi putea să mergeţi la porc şi să-i spuneţi că este greşit? El este un porc, prin natură. Aţi putea să-i spuneţi că dieta lui este greşită? Cu certitudine că nu. Prin natură, el este un porc. Ar trebui să-i spuneţi să fie un miel, dar el este mulţumit ca porc.
Şi un păcătos este mulţumit ca păcătos, pentru că natura lui este păcătoasă.

E-61 Şi iată! "Toţi suntem născuţi în păcat, zămisliţi în nelegiuire, venim în lume rostind minciuni;" din fire, un copil al neascultării, fără Dumnezeu, fără speranţă, mânia lui Dumnezeu rămâne asupra noastră. Şi, prin harul iubitor al lui Cristos, Dumnezeu, în harul Său suveran şi în atotputernicia Sa, bate la inima voastră şi vă dă oportunitatea binecuvântată, şi v-a întors împrejur, şi v-a trimis pe cale. Cum aţi putea refuza aşa ceva? Vă schimbă întreaga dorinţă, vă întoarce împrejur şi vă porneşte în cealaltă direcţie! Oh, veţi fi prostuţi, pentru lume; dar veţi fi binecuvântaţi, în faţa lui Dumnezeu. "Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi," a spus Domnul nostru Isus Cristos. Dumnezeu, prin harul Său uimitor!

E-62 Observaţi, a fost ceea ce a făcut Dumnezeu, ceea ce a chemat Dumnezeu. Voi nu aveaţi voinţa să chemaţi. Nu puteaţi avea nicio dorinţă să chemaţi, pentru că natura voastră era complet contrară Acesteia. Dar Dumnezeu, prin alegere, v-a chemat şi v-a întors, şi v-a pus dragostea spre Cristos şi spre lucrurile de Sus. Cum am putea noi să refuzăm Acest lucru?

E-63 Apoi Dumnezeu a arătat, în Abraham, ce va face pentru toţi. Această făgăduinţă binecuvântată a învierii şi a Vieţii Eterne nu a fost dată doar lui Abraham, ci şi Seminţei lui de după el, cei Chemaţi, cei Aleşi de Dumnezeu.

E-64 Şi observăm că, Abraham afară pe pământurile pe care locuia. Fratele său, el l-a numit, Lot; era de fapt nepotul său, fiul fratelui său. Şi a venit vremea încercării. Şi Lot a slăbit sub încercare. El este o imagine perfectă a credinciosului carnal de astăzi. Când vin încercările, pentru a rămâne pe pământul arid, Abraham i-a dat să aleagă. Şi Lot şi-a ridicat ochii şi a văzut câmpiile, valea, şi era plină de verdeaţă. Şi era plină şi de case frumoase. Era plină de veselie. Şi era plină şi de păcat. Dar Lot, fiind de natură carnală, iubind mai mult această lume prezentă decât lucrurile viitoare, a ales mai degrabă să trăiască luxos în această viaţă, decât să aibă Viaţa de dincolo.

E-65 Abraham, un model perfect al credinciosului adevărat care a fost spălat în Sângele Mielului, care se gândea la lucrurile de sus, a spus, "Voi merge pe calea cu cei puţini dispreţuiţi ai Domnului. Indiferent dacă mă va costa popularitatea mea, orice ar costa, voi merge pe calea cu cei puţini ai Domnului." Şi el a ales să rămână în ţara în care Dumnezeu l-a pus, în timpul încercării.

E-66 Mă întreb în această seară dacă vorbesc cu oameni care odată au avut o pornire să meargă până la capăt cu Dumnezeu, şi, când a venit timpul de încercare, aţi ales mai degrabă să vă întoarceţi în lume şi să faceţi lucrurile lumii, sau aţi mers pe calea veche şi abruptă a mântuirii?

E-67 Aţi făcut ca Moise, când a fost supus la încercare, când a avut piciorul pe tronul Egiptului? "Dar, el a socotit bogăţiile lui Cristos comori mai mari decât toate bogăţiile Egiptului." El a părăsit Egiptul, nu i-a păsat cât aur, cât de popular... L-a luat pe Dumnezeu pe Cuvântul Său şi a părăsit lucrurile Egiptului, socotind ocara lui Cristos o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului.

E-68 Ce facem noi în încercare, când vin încercările grele? Când spun ei pentru că te separi de lucrurile lumii, că eşti un fanatic religios, vine tensiunea? Trebuie să vină şi tu trebuie să faci alegerea.

E-69 Dar eu prefer să rămân la umbra Celui Atotputernic, prefer să merg pe calea mea şi, ca Iacov, să am o pernă de piatră. Mai degrabă aş prefera să fiu considerat de lume, "un nebun," decât să am toate bogăţiile şi binecuvântările pe care această lume şi-ar putea permite să le ofere. Pentru că, mai mari sunt binecuvântările lui Dumnezeu decât toate bogăţiile, aurul şi argintul acestei lumi! Acum observaţi.

E-70 Apoi, când au venit marile încercări, Lot a coborât în păcat. Reţine-ţi, el a coborât de pe munte, în vale. El a decăzut, ca şi... Un reprezentant perfect al Creştinismului carnal de astăzi, aşa¬zis, care alege mai degrabă să meargă pe drumul uşor, pe patul neted şi înflorit, decât să rămână credincios în timpul încercării. Şi în cele din urmă a intrat în necazuri.

E-71 Şi o veţi face şi voi. Când alegeţi puful uşurinţei, reţineţi, că veţi avea probleme, sau ceva. "Păcatele voastre vă vor ajunge!" Şi Dumnezeu vă va prinde din urmă, într-o zi.

E-72 Şi într-o zi, împăratul, împăraţii Neamurilor din marile regiuni îndepărtate, au venit şi l-au luat pe Lot şi pe copiii lui, soţia lui şi tot ce avea, şi au fugit cu ei.

E-73 Şi într-o zi, prietene firav, dacă nu rămâi sub Sânge, împărăţiile lui Satan te vor ajunge şi te vor lua, dacă nu rămâi sub Sânge.

E-74 Şi Abraham, un simbol al celor drepţi, era atât de preocupat de nepotul său, un reprezentant al Creştinului real, adevărat, care este testat şi încercat şi a fost dovedit.

E-75 Acum, femeile au avut mult de-a face cu asta. Soţia lui Lot era carnală, foarte carnală. Ea se află astăzi pe pământurile de acolo, ca un stâlp de sare, ca o ruşine, pentru cei care trec pe acolo.

E-76 Sarah, o femeie frumoasă, ea a vrut să facă ceea ce Dumnezeu voia ca ea să facă. Îşi respecta soţul; aşa cum, am vorbit atât de clar despre asta seara trecută. Şi ea a rămas cu Abraham, indiferent de ce venea sau pleca. Ea a rămas cu el pentru că el a rămas cu făgăduinţa. Acesta este lucrul.

E-77 Apoi când Lot a fost dus departe, inima lui Abraham s-a îndreptat spre el. Şi a adunat o armată din slujitorii săi şi s-a dus după fratele său. Şi un simbol foarte frumos. Ei şi-au luat săbiile şi i-au măcelărit pe acei împăraţi, până când nu a mai rămas niciunul dintre ei.

E-78 Şi acesta este simbolul predicatorului Evangheliei, când el vede că păcatul a prins biserica lui şi i-a prins pe oameni. El ia vechea şi binecuvântata Evanghelie, Sabia Duhului, şi taie şi taie, până când taie păcatul afară din biserica lui, dacă el este un adevărat slujitor al lui Dumnezeu. El elimină toate prostiile, pârâtul, bârfele. El elimină toate lucrurile şi toată natura carnală a lumii care s-au strecurat în biserică, dacă este un adevărat slujitor al lui Dumnezeu. Ia Cuvântul şi taie dintr-o parte în alta, până când elimină tot.

E-79 Şi apoi când l-a luat pe Lot, pe fratele său decăzut, şi pe copii, şi îi aducea înapoi la împăcare, observaţi, acest Împărat mare s¬a coborât din Ierusalim şi i-a ieşit în întâmpinare, Melhisedec! Ce fel de Om era acesta? El era numit "Împăratul Salemului." Ceea ce, orice cercetător ştie că Salem era "Ierusalimul." Se numea Salem înainte să se numească Ierusalim. Cine era acest Om care i-a ieşit în întâmpinare, care credea că el a făcut pasul cel bun? Cine era această Persoană care a stat lângă el? Priviţi Cine este El.
... El este Împăratul Ierusalimului, şi El este şi Împăratul Păcii;
Al treilea verset:
Fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, şi fără sfârşit de viaţă; ...
Cine era acest mare Domn care i-a ieşit în întâmpinare după ce s-a terminat bătălia? Să ne întoarcem la Geneza, versetul 14... capitolul 14 şi versetul 18.
Şi Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine şi vin: ...
... l-a binecuvântat, şi a zis, Binecuvântat să fie...
Dumnezeul Cel Prea Înalt, stăpânitorul cerurilor şi al pământului: şi binecuvântat să fie Abraham, care este robul Lui.

E-80 După ce bătălia s-a încheiat, după ce victoria a fost câştigată, după ce s-a făcut purificarea, Melhisedec a ieşit în întâmpinarea lui Abraham în vale, şi a adus pâine şi vin, şi l-a servit.
Şi Cine? Nu era nimeni altul decât Cel care s-a întâlnit cu Abraham cam un an mai târziu, a şezut sub copac şi a stat de vorbă el.

E-81 Şi acest, acelaşi Melhisedec a spus, "Nu voi mai lua din rodul viţei până nu-l voi bea din nou cu voi în Împărăţia Tatălui Meu, după ce se va încheia bătălia, când victoria va fi câştigată." Atunci noi îl vom lua din nou în Împărăţia Sa, când se va da ultima bătălie. Când ultima sabie va fi ucis ultimul rău al lumii şi marea Biserică a Dumnezeului celui viu va triumfa, Cristos îi va întâlni în văzduh, cu pâinea şi vinul, din nou, şi vor lua împărtăşirea, şi pentru Eternitate, în Prezenţa Tatălui.

E-82 O, pelerin ostenit, în seara aceasta, întoarce-te la Casa Tatălui. Ieşi afară din Sodoma! Ai fost împăcat prin Sânge. Şi în această noapte glorioasă memorială, când marele nostru Melhisedec, Care nu a avut nici început de zile, nici sfârşit de viaţă, ci este un Împărat şi un Domn în vecii vecilor .

E-83 Duhul Sfânt aici, în această seară, încearcă să-i atragă pe cei nemântuiţi, acum dacă sunteţi fără Cristos în această seară. Şi când bătălia se va încheia, dacă vreţi să Îl întâlniţi în pace şi să luaţi împărtăşirea cu El, şi aţi promis că Îl iubiţi şi vă separaţi de lucrurile lumii. Luaţi vechea Evanghelie aspră şi calea abruptă de modă veche, şi beţi paharul amărăciunii a prigonirii lumii, şi beţi medicamentele amare ale prigonirii lumii; ne este spus de Biblie că vom bea vinurile dulci ale Cerului într-o zi, când Îl întâlnim pe El în pace dincolo între Ceruri şi pământ, când El va veni să servească împărtăşirea. [Spaţiu gol pe bandă – Ed.]

E-84 Fie ca inimile noastre să se gândească la acest lucru, "Îl voi bea din nou cu voi, în Împărăţia Tatălui Meu." Dacă El va veni înainte de un alt Paşte, dacă voi veţi muri înainte de un alt Paşte, nu va împiedica acel mare eveniment. Pentru că eu spun, prin Cuvântul Domnului, că cei care sunt adormiţi în Cristos vor învia primii. Iar noi, cei care suntem vii şi rămânem, vom fi luaţi sus împreună cu ei, în văzduh, ca să-L întâlnim pe Domnul. Şi marele Melhisedec al Cerului, nu Împăratul Ierusalimului natural, ci Împăratul Ierusalimului Ceresc, Noul Ierusalim, ne va ieşi în întâmpinare, şi ne vor fi servi te din nou vinul şi pâinea.

E-85 În această seară vom lua aceste simboluri. Trebuie să o facem până când Îl vom vedea pe El venind din nou. Fie ca noi să fim găsiţi credincioşi în timp ce ne plecăm capetele doar o clipă, pentru un cuvânt de rugăciune.

E-86 Toată lumea să fie cât mai liniştită posibil, în acest cel mai solemn, sfânt moment. Cât de uşor este să lăsăm aceste lucruri să ne scape! Biblia a spus, "Ca nu cumva să lăsăm să ne scape aceste lucruri şi să neglijăm o mântuire atât de mare." Este atât de uşor să uităm asta. Noi nu venim la biserică ca să fim văzuţi. Nu venim ca să auzim un cântat bun sau o predică bună. Noi venim la biserică să ne închinăm, să ne închinăm lui Dumnezeu.

E-87 Şi fiecare dintre noi, fiinţele noastre muritoare au un suflet care trebuie să-L întâlnească într-o zi. Şi în ajunul acestei mari zile a răstignirii, în comemorarea plecării Sale, în această seară, dacă nu eşti un Creştin, nu L-ai acceptat niciodată pe Cristos în viaţa ta ca Mântuitor, eşti suficient de convins prin predicarea Cuvântului, şi stă Duhul Sfânt aproape de tine ca să îţi spună, "Eşti vinovat. Acum întoarce-te şi porneşte în cealaltă direcţie"? Vrei să declari acelaşi lucru prin ridicarea mâinii şi să spui, "Frate Branham roagă-te pentru mine. Eu solicit acum rugăciunile tale ca Dumnezeu să fie milostiv cu mine"? [Spaţiu gol pe bandă – Ed.] Vreţi să ridicaţi mâna în timp ce aşteptăm? Dumnezeu să vă binecuvânteze, domnule. Mai este cineva?
Dumnezeu să te binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule. Dumnezeu să te binecuvânteze, micuţule. Dumnezeu să te binecuvânteze. Vrea cineva... ? Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă.

E-88 Voi spuneţi, "Frate Branham, înseamnă asta ceva să ridic mâna?" Chiar diferenţa dintre moarte şi Viaţă. Ce este mai mare decât Viaţa? Voi iubiţi... priviţi natura. O iubiţi; nu vă place să vă îndepărtaţi de aceasta.

E-89 Chiar peste drum, aici, când soţia fratelui meu era pe moarte, într-o dimineaţă cu mulţi ani în urmă, când sărmana micuţă Ruth şi-a ridicat capul, şi era un măcăleandru aşezat într-un cireş, şi ea a vrut să-l mai vadă încă o dată... Cât mai iubea ea natura. Dar într-o zi când va veni Isus, ea va auzi păsările Eternităţii cântând. Florile nemuritoare vor creşte. Nu va mai fi boală, tristeţe sau moarte, pentru că ea s-a împăcat cu Dumnezeu şi l-a acceptat pe marele Cristos Care a murit pentru ea. Cu această asigurare binecuvântată Care nu poate da greş, Cuvântul binecuvântat al lui Dumnezeu Care nu poate minţi, a făgăduit Viaţa Eternă celor care au crezut. Când ridicaţi mâinile, acest lucru arată că un duh din interiorul vostru a luat o decizie. Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă.

E-90 Ceva în voi, un-un duh... În mod natural, braţele tale au fost făcute să atârne în jos, şi când ridicaţi mâinile sfidaţi însăşi legile gravitaţiei. Trebuie să fie ceva supranatural. Este-este contrar ştiinţei... contrar la toate lucrurile ştiinţifice ca voi să încălcaţi legile gravitaţiei. Nu se poate face decât dacă există ceva supranatural. Braţele voastre ar atârna continuu în jos. Dar dacă, în inima voastră, credeţi în povestea Evangheliei şi aţi luat decizia în această seară, că aţi terminat cu păcatul, şi în această frumoasă apropiere de Calvar, când mâine, la ora trei, în comemorare, sărbătorim ziua în care Isus a murit pentru mântuirea voastră... Şi vă gândiţi suficient la asta şi Duhul Sfânt a venit şi a bătut la inima voastră şi acum aţi acceptat-o...

E-91 Voi doar ceva în inima voastră vă spune, "Ridică mâna."
Asta arată oamenilor, şi lui Dumnezeu, că tu crezi şi accepţi acest lucru. Dumnezeu să vă binecuvânteze, pe voi toţi copilaşii: trei sau patru dintre ei aici la altar, băieţi şi fete mici, de vreo opt, zece ani, au ridicat toţi mâinile deodată. Isus a spus, "Lăsaţi copilaşii să vină la Mine. Şi nu-i opriţi, căci Împărăţia este a celor ca ei." Mai este cineva înainte să ne rugăm?

E-92 Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Asta este un adevărat... Aţi fi putut face multe lucruri, doamnă, în viaţă. Asta a fost real; cred că sunteţi o-o femeie cinstită. Şi ţine minte, nu puteai să ridici mâna, soră dragă, decât dacă ceva din interiorul tău, ceva foarte adânc în tine ţi-a spus, "Fă asta." Poate părea doar puţin prostesc acum pentru mintea carnală, dar, frate, în acea zi când doctorul va pleca de la uşă şi va spune, "S-a terminat." Când va pleca de la accident şi scoate acel trup mic al vostru, sângele se va scurge şi inima voastră va gâfâi, "Nu mai este nevoie să te ocupi de ei; sunt duşi." O, vai. Şi frenetic într-o oră veţi încerca să vă pocăiţi, iar Dumnezeu a spus, "În nenorocirile tale nu pot decât să râd." Dar cât timp rămâneţi cu mintea voastră întreagă, cât timp voi... [Spaţiu gol pe bandă – Ed.]

E-93 Tată, în timp ce ne apropiem de încheierea acestui mesaj, şi recolta de aproximativ cincisprezece persoane, ridicând mâinile, care au fost păcătoşi toată viaţa lor. Şi acum, prin har, Tu le-ai vorbit, i-ai întors şi i-ai direcţionat spre Calvar, şi auzind acele Cuvinte venind de pe buzele Fiului lui Dumnezeu, "Tată, iartă-i, căci nu au ştiut ce făceau." Dar în seara aceasta au primit Evanghelia. Îl auzim spunând, cu câteva zile înainte de asta, "Cel ce ascultă Cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţă veşnică; şi nu va veni la judecată, ci a trecut de la moarte la Viaţă." [Spaţiu gol pe bandă – Ed.]

E-94 Ţi-i prezentăm Ţie în seara aceasta, Doamne, ca pe nişte copii ai Tăi. Fie ca binecuvântările Tale Eterne să se odihnească peste ei, în Numele lui Cristos ne rugăm. Fie ca ei să vină Duminică dimineaţa, să îşi aducă hainele, şi să spună, "Doresc să fac o mărturisire publică pentru această lume, că eu sunt un credincios. Doresc acum să fiu botezat în Numele Domnului Isus Cristos; îl chem să mă umple cu Duhul Sfânt şi să aibă grijă de mine pe tot parcursul vieţii."

E-95 Binecuvântează-le pe aceste femei tinere, pe aceşti bărbaţi tineri, pe bătrâni, pe copiii mici, şi pe toţi, poartă-le de grijă, Tată, sunt ai Tăi. Şi în roadele acestui mesaj din această seară, ţi-i prezint Ţie, ca atribute. Şi ei sunt în mâna Ta, ca daruri de dragoste de la Dumnezeu, Tatăl. Mă rog ca Tu să le porţi de grijă de-a lungul vieţii. În Numele lui Isus, mă rog. Amin... ? ...

E-96 Suntem foarte bucuroşi să vă avem aici în această seară, şi ne bucurăm că aţi venit. Iar mâine seară, Mesajul nostru este, mâine seară, despre: Desăvârşirea Credinciosului. Şi acum veniţi, aduceţi pe cineva cu voi, dacă biserica voastră nu are servicii.

E-97 Şi acum vom avea împărtăşirea. Poate că unii dintre voi... Am întârziat doar un piculeţ, câteva minute, şi îi vom elibera pe cei care trebuie să plece.

E-98 Iar cei care doresc să rămână să ia împărtăşirea şi să facă spălarea picioarelor cu noi, noi credem în mod absolut că trebuie să facem fiecare lucru pe care Isus ni l-a lăsat să-l facem. Şi dacă El va veni în generaţia mea şi mă va lăsa să rămân cu mintea mea sănătoasă şi Îşi va păstra dragostea Lui în inima mea, voi face tot posibilul să fac fiecare dintre aceste lucruri şi să fiu găsit credincios pe poziţie. Dumnezeu să vă binecuvânteze acum.