E-94 ... să vină mai întâi şi să studieze Scripturile, ca să le poată compara şi să vadă dacă este sau nu Adevărul. El l¬a luat, Adevărul, prin Vechiul Testament. Acum, Pavel era un erudit al Vechiului Testament. Câţi ştiu asta? El a fost instruit sub conducerea unuia dintre cei mai buni cărturari din vremea sa, Gamaliel, un învăţat eminent. Şi Pavel cunoştea Vechiul Testament. Şi cred că prima sa zguduire, aşa cum am spus în această dimineaţă, când a fost martor la moartea lui Ştefan. Ceva trebuie să-l fi atins pe Pavel, pentru că în toate scrierile lui a continuat să se refere la asta, "Nu sunt vrednic, fiindcă am prigonit Biserica până la moarte. Sunt cel mai neînsemnat dintre ei."

E-95 Oh, dar Dumnezeu avea o altă părere despre el. El era unul dintre cei mai puternici oameni ai vremii.
Vezi Sfântul Pavel, marele apostol
Cu haina lui atât de strălucitoare şi frumoasă, (spunea poetul)
Oh, cu siguranţă vor fi nişte strigăte
Când ne vom întâlni cu toţii Acolo.
Acea Zi măreaţă când îl voi vedea primind o cunună de martir, o recompensă de martir!

E-96 Am stat lângă mica închisoare, aici, nu cu mult timp în urmă, unde el a scris aceste Scrisori. Şi apoi i-au tăiat capul. Şi 1-au aruncat în canalizare, să se scufunde în canalizare. Şi acest mic iudeu de acolo, a spus, "Port pe trupul meu semnele lui Isus Cristos. M-am luptat cu fiarele la Efes, dar m-am luptat lupta cea bună. Mi-am isprăvit alergarea. Am păzit Credinţa. Şi de acum, mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care Domnul, Judecătorul cel drept, mi-o va da în Ziua aceea. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce iubesc venirea Lui." Cât de mult îmi place asta! Oh, vreau să fiu socotit cu aceia! Obişnuiam să cântăm o cântare:
Oh, vrei să fii socotit ca unul din turma Lui?
Vrei să fii socotit ca unul din turma Lui?
Fi fără pată înlăuntru, veghează şi aşteaptă să admiri acea privelişte;
El vine iar.

E-97 Vreau să fiu unul dintre ei. Acum scriitorul merge mai departe, spunând:
De aceea cu atât mai mult ar trebui... să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca nu cumva să le lăsăm vreodată să ne scape.

E-98 Aşa cum am învăţat despre asta, în această dimineaţă, al doilea verset se referă, "Dacă..."
Căci dacă Cuvântul vorbit prin îngeri...

E-99 Ce aflăm că sunt îngerii? Profeţi. "Dumnezeu a vorbit în diferite vremuri..." Acum, trebuie să faceţi, nu ideea noastră, ci a Bibliei. Acum, capitolul 1, din... capitolul 1, versetul 1.
Dumnezeu, care în diferite vremuri... în multe chipuri a vorbit... părinţilor prin profeţi,

E-100 Acum se duce aici şi spune din nou.
Căci dacă Cuvântul vorbit prin îngeri s-a dovedit nezguduit, ...
Şi ce înseamnă înger? "Mesager." Dacă mesagerul uns al lui Dumnezeu... Şi atunci, dacă suntem unşi, suntem mesagerii lui Dumnezeu. Suntem mesageri pentru lume, un ambasador al Cerului, mărturisind că suntem pelerini şi străini. Nu suntem din lumea aceasta. Ci căutăm o Cetate viitoare, al cărei Meşter şi Ziditor este Dumnezeu. Noi nu ne strângem comori pe acest pământ, unde intră hoţii şi moliile, rugina şi putrezesc. Căci, comorile noastre se află în Ceruri, unde Isus se află la dreapta Măririi. Oh, ce lucru slăvit şi minunat, să ştim asta:
Nădejdile noastre sunt clădite pe nimic mai puţin
Decăt Sângele lui Isus şi neprihănire;
Când totul în jurul sufletului meu cedează,
Atunci El este toată nădejdea şi sprijinul meu.
Pe Cristos, Stânca tare, eu stau;
Toate celelalte terenuri sunt nisipuri mişcătoare,
Toate celelalte terenuri sunt nisipuri mişcătoare.

E-101 Cum a scris Eddie Perronet această cântare, în vremuri de persecuţii!
Acum, dacă cuvântul vorbit prin îngeri s-a dovedit nezguduit, ... (Când mesagerul lui Dumnezeu a vorbit Cuvântul, Acesta a rămas în picioare.) ... şi fiecare răsplată şi-a primit o dreaptă răsplătire;
Cum vom scăpa noi acum, dacă noi nu-L ascultăm pe Cristos, Care vorbeşte din ceruri?
Observaţi acum:
Cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare; ... (Gândiţi-vă la asta.) ... care a fost vestită mai întâi de Domnul, ...

E-102 Cristos Şi-a început lucrarea. Ce a făcut El? Îl observăm, cum El... smerit, umil, cum că El nu era un om de mare renume ca teolog. Ci era smerit, blajin, blând. El nu era un predicator puternic. Glasul Lui nu se auzea în stradă.
Dar Ioan a ieşit ca un leu care răcneşte. El era un predicator.

E-103 Isus a ieşit, nu ca un leu care răcneşte, dar Dumnezeu lucra cu El, adeverind Cuvântul. Dumnezeu era cu Cristos. Petru a spus, în ziua Cincizecimii, "Bărbaţi Israeliţi, şi cei care locuiţi în Iudeea... Isus din Nazaret, un Om adeverit de Dumnezeu în mijlocul vostru, prin semne, minuni şi miracole, pe care le¬a făcut Dumnezeu prin El, în mijlocul vostru, la care voi toţi sunteţi martori." Urmăriţi cum i-a învinuit. ,,Voi ar fi trebuit să¬L cunoaşteţi."

E-104 Isus a spus, "Făţarnicilor." A spus, "Voi ieşiţi afară şi vă uitaţi la soare, şi... Dacă e roşu şi posomorât, spuneţi, 'Va fi vreme rea.' Şi dacă e luminos şi însorit, sau aşa mai departe, spuneţi, 'Va fi vreme frumoasă."' A spus, "Faţa cerului ştiţi să o deosebiţi, şi semnele vremurilor nu le puteţi deosebi. Căci dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut ziua Mea."

E-105 Oh, ce ar fi strigat El în seara asta. Cum strigă Duhul Său prin predicatorii Săi, "Timpul este aproape!"
Noi discernem. Ne uităm la bombele atomice. Ştim cine îi va lua locul lui Clark Gable, şi cine va face aceasta, aceea sau cealaltă; sau cine va fi vicepreşedinte. Ne interesează asta, dar nu putem discerne semnele vremurilor. Suntem la sfârşit.

E-106 Ce este? Suntem atât de interesaţi de, "Care este următoarul episod la televizor? Ce va face Susie?" sau cum o cheamă pe femeia aceea. "Şi unde se va duce Arthur Godfrey? Ce fel de glumă va mai face data viitoare?" Noi, ca şi Creştini, ne umplem mintea de astfel de prostii, când ar trebui să fim undeva în rugăciune, şi să studiem Biblia, ca să cunoaştem semnele vremurilor în care trăim.

E-107 Ceea ce duce la asta, de multe ori, sunt amvoanele slabe, aşa este, care nu se ocupă să aducă Adevărul Evangheliei. Va trebui să răspundem pentru asta în zilele viitoare. Nu trebuie să neglijăm nimic. Şi oamenii, aşa cum suntem noi aici, în acest Tabernacol Branham, să vedem semnele şi minunile şi puterea lui Cristos înviat; şi apoi să ştim că ne-am pune timpul nostru la alte lucruri, şi am neglija să ascultăm Glasul Domnului Isus, "Cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare?"

E-108 Versetul al treilea, sau al patrulea. Iată unde am încheiat, la versetul 4, în această dimineaţă.
Dumnezeu, de asemenea, întărea mărturia lor, ... (O, Doamne!)
Dumnezeu, ... întărea mărturia lor, ...
Ascultaţi Cuvântul.
... atât cu semne... puteri, cât şi felurite minuni, ...
Ce înseamnă felurite minuni? Ce înseamnă felurite? Felurite înseamnă "multe." "Cu multe minuni, Dumnezeu a întărit mărturia." O, Doamne! Am încredere că va pătrunde în inimile voastre. Ascultaţi.

E-109 Sunt unul dintre păstorii voştri, împreună cu fratele Neville, aici de faţă. Vreau să reţineţi Aceasta. Biblia a spus, "Dacă se ridică cineva dintre voi şi spune aşa şi aşa, şi nu se împlineşte, nu¬l ascultaţi, căci nu Eu am vorbit. Dar dacă vorbeşte în Numele Meu şi ceea ce spune se împlineşte, atunci să-l ascultaţi." Amin. "Căci Eu sunt cu acel proroc sau predicator, oricare ar fi el. Dacă ceea ce spune el se împlineşte, atunci ascultaţi-l."

E-110 Acum, prieteni, haideţi să-L ascultăm pe El, Duhul Sfânt vorbind în mijlocul nostru, arătând felurite minuni, semne şi puteri. Să nu trecem cu vederea ca pe nişte întâmplări obişnuite. Să ne amintim că este Isus Cristos, Acelaşi ieri, azi şi în veci; adeverind Cuvântul Său. Trebuie să facem asta. Oh, vă rog să o faceţi. Luaţi aminte. Orice alt lucru să fie secundar, chiar şi casa voastră, soţul vostru, soţia voastră, copiii voştri. Orice ar fi, puneţi pe locul doi. Puneţi-L pe Dumnezeu pe primul loc. Spuneţi, "Frate Branham, peste copiii mei?" Peste orice. Puneţi¬-L pe Dumnezeu pe primul loc. Lăsaţi-L pe El să fie pe primul loc.

E-111 Ilie a coborât de pe munte, într-o zi. El era un înger, un mesager, mesagerul lui Dumnezeu, uns. Şi a găsit o femeie văduvă care strângea două beţe. El a spus, "Du-te, coace-mi o turtă mică şi adu-mi puţină apă."

E-112 Iar ea a spus, "Cât trăieşte sufletul tău, am atâtea turte, sau atât aluat de grâu, doar cât să fac o turtă mică. Şi am ulei doar cât să pun, ca să amestec, pentru untură. Şi strâng două beţe." Metoda de modă veche era, este metoda indiană, de a încrucişa beţele şi a le aprinde de la mijloc, şi să îl tot împingi înăuntru. Făceam multe focuri de tabără în felul acesta. A spus, "Şi voi pregăti acea turtă mică pentru mine şi băiatul meu, copilul meu. Vom mânca şi apoi vom muri." A fost secetă timp de trei ani şi şase luni, fără apă nicăieri.

E-113 Acel profet bătrân şi aspru s-a uitat în faţa acelei femei. A spus, "Du-te, pregăteşte-mi mie o turtă mai întâi." Ce poruncă, ca un bărbat să-i spună unei femei văduve, care murea de foame, să-l hrănească mai întâi pe el. Ce a spus el? "Căci, AŞA VORBEŞTE DOMNUL, butoiul nu se va goli şi nici ulciorul nu va seca, până când va da Domnul ploaie pe faţa pământului."
Mai întâi, Dumnezeu. Ea s-a dus înăuntru şi a copt acea turtă mică şi a venit şi a dat-o profetului. S-a întors imediat şi a mai copt una, şi încă una, şi încă una, şi încă una. Şi butoiul nu s¬a golit niciodată, nici ulciorul nu a secat, până când Dumnezeu nu a trimis ploaie pe pământ. L-a pus pe Dumnezeu înaintea copiilor ei. L-a pus pe Dumnezeu înainte de orice altceva. Ea a luat Împărăţia lui Dumnezeu, mai întâi.

E-114 Dumnezeu trebuie să fie pe primul loc în inima voastră, pe primul loc în viaţa voastră, pe primul loc în tot ceea ce faceţi sau ceea ce sunteţi. Dumnezeu trebuie să fie pe primul loc. El nu vrea locul doi. El nu merită locul al doilea. El merită tot ce este mai bun, şi primul, şi tot ceea ce avem. El merită. Binecuvântat să fie Numele Său sfânt!
Căci Dumnezeu, întărea mărturia..., a dat mărturie, atât prin semne şi puteri, ... felurite minuni, şi cu darurile Duhului Sfânt, după voia Sa?

E-115 Nu ce spun oamenii, ce a spus biserica, ci care era voia lui Dumnezeu. Oh, trebuie să căutăm voia lui Dumnezeu, nu favoarea vecinului tău, nu favoarea copiilor tăi, nu favoarea soţului sau a soţiei tale. Ci, căutaţi voia lui Dumnezeu şi faceţi asta mai întâi. Apoi, tot restul, voia soţiei şi voia copiilor, se va încadra în aceasta. Dar, puneţi-L pe Dumnezeu pe primul loc.

E-116 Observaţi, acum.
Căci nu îngerilor le-a supus lumea viitoare, despre care vorbim.

E-117 Altfel, marii Îngeri care slujesc în Ceruri, Gabriel, Mihail, Viermele, şi zecile de mii ori zecile de mii de Îngeri din Ceruri; sau zecile de sute de profeţi care au fost pe pământ, fiecare dintre ei; El nu a pus niciodată pe niciunul dintre ei să aibă controlul asupra lumii viitoare, despre care vorbim. Nici măcar unul! El nu a spus niciodată, "Isaia, tu vei controla lumea." El nu i-a pus niciodată lumea în supunere lui Ilie. Nici lui Gabriel, sau vreunui înger, vreunui spirit slujitor.

E-118 Uitaţi-vă la ce a spus, Pavel, mărind încă pe Cristos, despre care vorbim.
Ba încă, cineva a făcut undeva următoarea mărturisire, zicând: Ce este omul, ca să-Ţi aduci aminte de el? sau fiul omului, ca să-l cercetezi?
L-ai făcut pentru puţină vreme mai prejos de îngeri; L-ai încununat cu slavă şi cu cinste şi L-ai pus peste lucrările mâinilor Tale:

E-119 Acum, dacă vreţi să citiţi asta, este vorba de Psalmii 8:4- 6, vorbeşte David. Acum, cum l-a numit pe David aici? Asta o stabileşte, chiar aici, dacă am avut dreptate în această dimineaţă, cu privire la profet.

E-120 El a spus, "Pentru că unul dintre îngeri a spus într-un anumit loc." David, mesagerul lui Dumnezeu, era un înger al lui Dumnezeu, pentru că el era mesagerul lui Dumnezeu. Îngerul a spus, David a spus, în Psalmi, "L-ai făcut puţin mai prejos decât Îngerii din Ceruri." Un înger a spus că Dumnezeu L-a făcut mai prejos decât un Înger, ca să-L încununeze; şi să sufere şi să guste moartea, ca să fie înălţat din nou. Ca să-L facă pe El... moştenitor al tuturor lucrurilor din lume. [Porţiune goală pe bandă – Ed.]

E-121 Acum, în-în Matei 28:18, citim acestea. După ce a fost răstignit şi a înviat a treia zi, S-a întâlnit cu ucenicii Săi şi i-a însărcinat să meargă în toată lumea, să propovăduiască Evanghelia la orice făptură. El a spus, "Toate puterile din Cer şi de pe pământ au fost date în mâinile Mele. Toată puterea din Cer, toată puterea de pe pământ, Mi-a fost dată." Ce a fost asta? Omul şi Dumnezeu s-au unit. Logosul s-a făcut trup şi a fost omorât, şi înviat pentru justificarea noastră, şi a fost atunci Emanuel cel uns pentru totdeauna şi în vecii vecilor. Dumnezeu Şi-a schimbat locuinţa, de pe un Tron în spaţiile de acolo, în inima Fiului Său, Isus Cristos, ca să trăiască şi să domnească pentru totdeauna. "Dumnezeu era în Cristos." El este locul de odihnă final al Duhului.

E-122 Duhul a stat într-o zi într-un locaş, ştiţi asta, sub un cort. "Şi Solomon I-a zidit o casă. Dar, totuşi, Cel Preaînalt nu locuieşte în locaşuri făcute de mâini." "Dar un trup Mi-ai făcut."

E-123 Acolo, în cartea Faptele Apostolilor, capitolul 7, când vorbea, a spus, "Toţi L-au văzut dinainte. I-au construit un cort, Moise a făcut-o, a avut un cort şi a pus chivotul acolo, pentru că Dumnezeu era pe Scaunul Milei. El nu a locuit acolo." Bine.

E-124 Apoi, "Un trup mi-ai făcut," trupul Domnului Isus Cristos, făcut mai prejos decât Îngerii ca să guste moartea; şi nimeni altul decât Cel mai Prea Înalt, Cristos; Prinţul Păcii, Regele regilor, Domnul domnilor, Creatorul tuturor stelelor din univers.

E-125 O, Doamne! El a devenit mai prejos decât creaţia Sa, ca să poată răscumpăra omul (fără adăpost, omul neajutorat), şi să-i dea o casă în Ceruri. El a părăsit gloriile Cerului. El a lăsat cel mai înalt Nume care putea fi chemat. Şi când a fost pe pământ, oamenii I-au dat cel mai josnic nume pe care puteau să I-l dea, au zis, "A fost un copil nelegitim, de la început." Născut într¬o iesle, înfăşurat în zdrenţe de pe spinarea unui jug de bou. Nu avea unde să se ducă, nu avea o casă unde să se ducă. Şi a fost numit, "Beelzebub," căpetenia diavolilor. A fost maltratat. A fost scuipat. A fost batjocorit. A fost respins şi a mers în cele mai joase gropi, şi s-a aplecat la "Cea mai josnică dintre prostituate." Iată ce i-a făcut omul.

E-126 Dar Dumnezeu L-a înălţat atât de sus încât trebuie să privească în jos ca să vadă Cerul. Omul I-a dat cel mai de jos loc, I-a dat cel mai rău loc, cel mai josnic nume. Dumnezeu L-a înălţat şi I-a dat cel mai înalt Loc şi cel mai înalt Nume. Aceasta este diferenţa dintre ce a făcut omul cu Fiul lui Dumnezeu şi ce a făcut Dumnezeu cu Fiul lui Dumnezeu.

E-127 El s-a aplecat, ca noi să putem fi înălţaţi. El a devenit noi, ca noi, prin harul Său, să putem deveni EL A venit la cei fără adăpost şi S-a făcut El însuşi fără adăpost, ca noi să avem o casă. El a venit la cei bolnavi şi a fost făcut bolnav, ca noi să fim vindecaţi. A venit la păcătos, "şi S-a făcut păcat, El însuşi," ca noi să fim mântuiţi.

E-128 Nu e de mirare că a fost înălţat. Nu e de mirare că El este Cine este în seara aceasta. Dumnezeu L-a înălţat şi toate puterile din Ceruri şi de pe pământ sunt date Lui.

E-129 Când lucrarea Sa pământească a fost terminată, aici, pe pământ... El a venit pe pământ, imediat ce a venit, steaua dimineţii L-a declarat că este Fiul lui Dumnezeu. El a zguduit orice diavol cu care a intrat în contact. Binecuvântat fie Numele Domnului! Diavolii tremurau şi se cutremurau şi implorau milă în prezenţa Lui. Da, domnule. Tot iadul a ştiut Cine era El.

E-130 Umbla umil, nu avea unde să-Şi pună capul, într-o noapte ploioasă. Chiar animalele pe care le-a creat, "Păsările cerului au cuiburi şi vulpile au vizuini, dar Fiul omului nu are unde-Şi odihni capul binecuvântat." Sigur, El era.

E-131 El a devenit păcat, a devenit josnic şi părăsit. Dar diavolii au ştiut Cine era El. Ei au implorat milă. Ei au spus, "De ce vii să ne chinuieşti înainte să ne vină timpul?" Şi în timp ce predicatorii Îl numeau, "Beelzebub, ghicitorul," diavolii Îl numeau, "Fiul Dumnezeului celui viu," şi implorau milă.

E-132 O, cum am putea să ne oprim doar un minut! Cine eşti tu, în orice caz? Ce înseamnă slujba pe care o ai? Sau ce înseamnă căsuţa pe care o avem? Ce înseamnă maşina pe care o avem?

E-133 Fetiţă drăguţă, obrăznicătură, ce înseamnă privirea aia mică pe care o ai acum? Voi, tineri cu părul lucios, întins, cu umerii drepţi; vă veţi apleca într-o zi, cândva, când veţi fi aplecaţi de bătrâneţe.

E-134 Dar, binecuvântat să fie Domnul! Aveţi un suflet născut din nou. Veţi trăi în vecii vecilor, pentru că El a devenit voi, ca voi, prin harul Său, să deveniţi El şi să vă pregătească un loc.

E-135 O, noi, care credem că avem un schimb de haine şi câteva alimente în casă, ce suntem? Dumnezeu ar putea să le ia într-o secundă. Însăşi suflarea ta o ţine în mâna Lui. Şi El în mijlocul nostru ca să vindece bolnavii, ca să vestească şi să mărturisească, şi să prezică şi de fiecare dată desăvârşit. Şi chiar suficient de preocupat pentru a readuce la viaţă un peştişor mort, în mijlocul nostru. Iehova în jurul nostru, Iehova în noi, marele şi puternicul EU SUNT.

E-136 Când a murit, ei au crezut că L-au avut. S-a înălţat în iad. Când a părăsit pământul, în ziua în care a fost răstignit, S-a dus în tărâmurile celor pierduţi. Biblia a zis, "S-a dus şi a propovăduit sufletelor care erau în închisoare, care nu s-au pocăit în îndelunga răbdare, în zilele lui Noe." Când a murit şi Duhul Său L-a părăsit, a devenit Logosul din nou. El, văd, a zis, "Am venit de la Dumnezeu. Mă întorc la Dumnezeu."

E-137 Şi Dumnezeu a fost acel Stâlp de Foc care a călăuzit pe copii în pustie. Şi când El a fost aici pe pământ... Şi când a murit, S-a transformat din nou în Lumină. Pavel L-a văzut, şi El era o Lumină. Niciunul dintre ceilalţi nu L-a văzut. L-au văzut pe Pavel căzând. Ceva l-a lovit, şi era o Lumină. Pavel a spus, "Cine este Cel pe care îl prigonesc?"

E-138 El a spus, "Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?"
A zis, "Cine este?"

E-139 El a spus, "Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti, şi îţi este greu să arunci înapoi cu piciorul în ţepuşe."

E-140 Apoi s-a dus şi a studiat acea Lumină. Pavel s-a întors în Biblie, ca să afle ce era acea Lumină. Şi a scris această Scrisoare. El este acelaşi Iehova. Aceeaşi Lumină a fost în pustie cu copiii lui Israel. Şi când Petru era în închisoare, El a fost o Lumină care a intrat şi a deschis uşile.

E-141 Şi prin harul Său, ca nimeni să nu aibă nicio scuză... Oh, dacă ar putea să uite de mesagerii analfabeţi, şi să-şi amintească: nu este mesagerul, este Mesajul. El a coborât din nou, cu noi, sub forma unui Stâlp de Lumină. Şi El se mişcă cu aceleaşi miracole şi semne, nimic în afara Bibliei; rămânând chiar cu Biblia, ţinându-o sub control, scoţând în evidenţă slava Sa, arătându-Şi puterea. Binecuvântat fie Numele Său sfânt!

E-142 Ştiu că vă gândiţi că sunt nebun; dar, oh, acea binecuvântată Odihnă Eternă care este în sufletul meu, deşi furtunile pot să se dezlănţuie, ancora mea rezistă înăuntrul vălului.

E-143 Şi să-L văd când a murit, până la punctul că luna a suferit o cădere nervoasă. Soarele a coborât în mijlocul zilei. Şi când El a mers în tărâmurile celor pierduţi, [Fratele Branham bate de patru ori în amvon – Ed.] a bătut la uşă, iar uşa s-a deschis. Biblia a zis, "El a propovăduit sufletelor care erau în închisoare, care nu s-au pocăit în îndelunga răbdare, în zilele lui Noe," după ce El a decedat pe acest pământ. Fratele meu, sora mea, când El a decedat, lucrarea Sa pământească s-a încheiat, dar El încă lucra. Şi El încă lucrează în seara aceasta. Amin.

E-144 El a bătut la uşile celor pierduţi. Biblia a spus că El a făcut-o. Şi El a mărturisit, "Eu sunt Sămânţa femeii. Eu sunt Cel despre care a vorbit Adam. Eu sunt Cel despre care Enoh a spus că va veni cu zece mii de sfinţi ai Săi. Eu sunt Fiul Dumnezeului viu, iar voi aţi păcătuit şi v-aţi pierdut ziua harului. Dar v-a fost profeţit, de către îngeri, Enoh, Noe, că trebuie să vin să împlinesc fiecare Cuvânt din Biblia lui Dumnezeu. Sunt aici ca martor în această 'ţară a celor pierduţi."' Şi El le-a propovăduit.
S-a dus mai în jos în iad, chiar până la uşile iadului, a bătut la uşă. Diavolul a deschis uşa, a spus, "Te-am prins acum."
145 I-a smuls acele chei de la brâu, a spus, "Diavole, ai ţinut păcăleala multă vreme." Iată, chiar aici, în Biblie. Ajung la asta într-un minut. "Ai ţinut păcăleala multă vreme, dar am venit să preiau controlul." A apucat acele chei şi i-a dat un şut înapoi înăuntru şi a închis uşa.
A trecut şi l-a luat pe Abraham, Isaac şi Iacob. A treia zi a înviat, şi cei ce dormeau în mormânt au înviat împreună cu El. O, aleluia! Nu e de mirare că poetul a spus:
Trăind, El m-a iubit; murind, El m-a mântuit;
Îngropat, El mi-a dus păcatele departe;
Înviind, El m-a justificat gratuit pentru totdeauna:
Într-o zi El va veni-oh, glorioasă zi.

E-146 Binecuvântată să fie legătura care ne leagă inimile cu părtăşie Creştină, dragostea lui Dumnezeu. Când a înviat, El nu terminase, încă. El mai avea ceva de făcut.

E-147 Biblia spune, "S-a suit Sus şi a dat daruri oamenilor." Peste pământ plutea o atmosferă de întuneric, de mohorâre, de moarte şi de oboseală. Rugăciunile nu puteau să urce, pentru că Ispăşirea nu era făcută. Dar, El a străpuns acel văl. El a deschis calea. El a rupt vălul bolii. El a rupt vălul păcatului. El a rupt vălul oboselii. El a rupt vălul deprimării. El a rupt orice văl şi a făcut un drum pentru omul călător, care merge pe drumul Împăratului. O, Doamne, când El a trecut de lună şi de stele, tot înainte!

E-148 Mergând, în urma Lui, au venit sfinţii Vechiului Testament, Abraham, Isaac şi Iacob. Ei au mers drept în cerurile Cerului. Când erau la mare distanţă de Cetate, îi pot vedea ridicându-şi ochii. Abraham a spus, "Aceasta este Cetatea pe care am dorit să o văd. Oh, vino aici, Isaac. Vino aici, Iacobe. Oh, am fost pelerini şi străini pe pământ, dar iată Cetatea. Acolo-i Aceea după care am aşteptat."

E-149 Şi Biblia spune că au strigat, "Ridicaţi-vă, porţi veşnice, ridicaţi-vă capetele, căci intră Împăratul Slavei."

E-150 Şi Îngerii din spatele porţilor au strigat înapoi la aceşti îngeri de aici, şi au spus, "Cine este acest Împărat al Slavei?"

E-151 Şi îngerii de aici, profeţii, au zis, "Domnul Oştirilor, Cel Puternic în luptă."

E-152 Şi au apăsat butoanele şi uşa cea mare s-a deschis. Chiar pe mijlocul străzilor a venit El, Cuceritorul, triumfător, cu sfinţii Vechiului Testament mergând în urma Lui. S-a aşezat pe Tron, a spus, "Tată, iată-i. Sunt ai Tăi."

E-153 El a spus, "Urcă aici şi aşează-te, până când voi face pe toţi vrăjmaşii Tăi aşternutul picioarele Tale." După cum citim, găsim asta aici, în Scriptură. Bine.

E-154 Ascultaţi. Acum că suntem la acest al 8-lea verset:
Atunci a supus toate lucrurile sub picioarele Lui.
Pentru că... a supus toate lucrurile sub picioarele Lui, nu a lăsat nimic care să fie... nesupus lui. Dar acum nu vedem... că toate îi sunt supuse.
Adică, moartea. Noi nu vedem moartea, încă, pentru că încă murim. Vedem moartea. Dar, versetul 9, "Dar noi Îl vedem pe Isus!" Amin. Ascultaţi.
... îl vedem pe Isus, care a fost făcut puţin mai prejos decât îngerii din pricina morţii pe care a suferit¬a, încununat cu slavă şi cu cinste; pentru ca prin harul lui Dumnezeu să guste moartea pentru fiecare om.
De ce a fost făcut mai prejos decât Îngerii? Pentru ca El să poată gusta moartea. El trebuia să moară. A trebuit să vină, să moară.

E-155 Uite aici, prietene. Să nu uiţi niciodată asta. Când Isus mergea, urcând dealul, moartea Îi zumzăia în jurul capului.

E-156 Să ne ducem imaginea la Ierusalim, acum două mii de ani. Şi cum aţi putea respinge Aceasta? Aud un sunet care vine pe stradă. Ce este? Este o izbitură a ceva. Este o cruce rugoasă şi veche care coboară, ieşind pe porţile Damascului, care se izbeşte de pietrele de pavaj. Pietrele acelea mari sunt încă acolo. Se izbeşte de aceste pietre mari, hodoronc-tronc. Văd stropirea de Sânge pe stradă. Ce este asta? Este un Om care nu a făcut nici un rău; nimic altceva decât bine. Oamenii erau orbi. Nu-L cunoşteau. Nu L-au recunoscut.
Voi spuneţi, "Orbi? Puteau să aibă vederea?"

E-157 Poţi să ai vederea şi să fii orb. Credeţi asta? Aşa a spus Biblia. Vă amintiţi de Elisei acolo la Dotan? A ieşit şi i-a lovit poporul cu orbire, a spus, "Acum veniţi după mine." Erau orbi faţă de el.

E-158 Şi oamenii sunt orbi în seara asta. O anumită biserică care nu crede în vindecarea Divină, a venit la mine odată şi mi-a spus, "Loveşte-mă cu orbire. Loveşte-mă cu orbire." Era în casa fratelui Wright. A spus, "Loveşte-mă cu orbire." A spus, "Pavel a lovit un om cu orbire, o dată." A spus, "Loveşte-mă cu orbire."

E-159 Am spus, "Prietene, diavolul a făcut-o deja. Eşti deja orb. Sigur că eşti."

E-160 El a spus, "Vindecă această fetiţă şi te voi crede."

E-161 Eu am spus, "Salvează acel păcătos şi te voi crede." Cu siguranţă.

E-162 "Oh," el a spus, "el trebuie să creadă."

E-163 Eu am spus, "Acelaşi lucru aici, trebuie să vină prin harul suveran al lui Dumnezeu."

E-164 Diavolul, dumnezeul acestei lumi, a orbit ochii oamenilor. "Ei au ochi, dar nu pot vedea," Biblia a spus.

E-165 Iată-L, urcând pe stradă, târând urmele Însângerate pe drum în sus. Albina morţii înţepa în jurul Lui, zumzăind la El, "Încă puţin şi Te voi avea." El devenea slăbit, înseta de apă.

E-166 Am fost împuşcat odată, zăcând aici pe câmp, sângele curgea din mine. Am strigat după apă. Şi amicul meu a alergat, şi-a luat şapca şi a pus-o în apă; stătută, mormoloci în apă. A venit, şi am ţinut gura deschisă; a stors-o. Pentru că, sângele ţâşnea ca o fântână, acolo unde am fost împuşcat în bucăţi cu o puşcă. Însetat!

E-167 Atunci ştiu cum trebuie să fi fost Domnul meu, după ce a sângerat toată dimineaţa aceea, de la ora nouă până la trei seara, pierzând tot acel Sânge. Îi văd haina, mai întâi, ca nişte pete mici şi mărunte pe ea. Şi toate petele încep să se mărească şi să se unească, să facă o mare pată de Sânge, lovindu-l în picior când mergea. Acela era Sângele lui Emanuel. Oh, pământul nu era demn de El.

E-168 Dar în timp ce El se urcă, această albină înţepând în jurul Lui. Ce a făcut? În cele din urmă L-a înţepat.
Dar, frate, oricine ştie că o insectă sau o albină, dacă te înţeapă o dată, asta termină treaba cu înţepătura. Nu mai poate înţepa. Pentru că, atunci când pleacă, îşi scoate acul.
Acesta este motivul pentru care Dumnezeu a trebuit să se facă trup. El a luat în trupul Său boldul morţii şi a scos boldul afară din moarte. Binecuvântat fie Numele Domnului! Moartea poate bâzâi şi înţepa, dar nu te poate răni.

E-169 Pavel, când a simţit că albina zumzăia în jurul lui, moartea venea direct spre el. El a spus, "O, moarte, unde îţi este boldul?" El putea arăta spre Calvar, unde a fost lăsat în trupul lui Emanuel. "Unde îţi este biruinţa? Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Cristos." Da.

E-170 Noi nu vedem toate lucrurile.
Dar îl vedem pe Isus, care a fost făcut puţin mai prejos decât îngerii din pricina... morţii pe care a suferit¬a, ...
Căci se cuvine ca El, pentru care sunt toate-toate lucrurile, prin care avem toate lucrurile, la încep... mulţi fii... şi să fie făcut căpetenia mântuirii noastre... prin suferinţă.
Singurul mod în care a putut deveni Căpetenia mântuirii noastre, a trebuit să sufere.

E-171 Ascultaţi aceste Cuvinte frumoase aici, acum. Acum ascultaţi.
Căci cel ce sfinţeşte şi cei ce sunt sfinţiţi sunt toţi... unul: ...
Oh, nu vedeţi Viţa şi mlădiţa acolo? Toţi una.
... de aceea Lui nu-i este ruşine să fie numiţi fraţi, Vedeţi? De ce? Ascultaţi, următorul verset.
Când zice, Voi vesti numele Tău fraţilor Mei, Îţi voi cânta laude în mijlocul adunării.
Şi iarăşi, Îmi voi pune încredea în El. Şi iarăşi, Iată¬-Mă Eu şi copiii pe care Mi i-ai dat.
Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi cărnii şi sângelui, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele; pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul;
şi să-i izbăvească pe toţi aceia, prin... din... prin... din pricina morţii, erau întotdeauna supuşi robiei.

E-172 Omul s-a temut întotdeauna de moarte. Cristos a devenit păcat, S-a coborât, ca să ia asupra Sa moartea. Şi nu Îi este ruşine să fie numit "Fratele" nostru, pentru că El a fost ispitit la fel ca noi. Şi poate face... să fie tipul potrivit de mijlocitor, pentru că a înfruntat acelaşi tip de ispită ca şi voi. Şi El a luat locul vostru, ştiind că nu puteaţi să o faceţi singuri.

E-173 Deci, nu vedeţi, frate, soră? Întregul lucru este har. Totul este harul. Nu este vorba de ceea ce faceţi voi, în orice caz. Este ceea ce El a făcut deja pentru voi. Acum, nu poţi face nimic să îţi meriţi mântuirea. Mântuirea ta este un dar. Cristos a devenit păcat, ca tu să poţi deveni neprihănit. Şi El este tipul potrivit de Căpitan Şef pentru mântuirea noastră, pentru că El a suferit la fel ca şi noi. A fost ispitit la fel cum şi noi suntem ispitiţi. Şi nu Îi este ruşine să fie numit "Fratele nostru," pentru că ştie prin ce trecem noi. O, binecuvântat fie Numele Lui!
Căci întradevăr, El nu a luat formă de îngeri; ci a luat forma seminţei lui Abraham.

E-174 Oh, vai! Nu a devenit un Înger. El a devenit Sămânţa lui Abraham. "Şi noi, fiind morţi în Cristos, devenim Sămânţa lui Abraham şi suntem moştenitori prin făgăduinţă." Vedeţi? El nu a luat niciodată forma unui Înger. El nu a devenit niciodată un Înger. El a devenit un Om. El a devenit Sămânţa lui Abraham şi a luat boldul morţii în Propriul Său trup, pentru a ne împăca din nou cu Dumnezeu, şi acum stă acolo ca Mijlocitor. Vai, cum am putea să-L respingem, prietene?

E-175 Asculta ţi.
Prin urmare a trebuit să se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire... păcatul norodului.

E-176 Pentru ca El să fie Împăciuitorul! Vedeţi, era vrăjmăşie între Dumnezeu şi om. Şi niciun om...
Au trimis îngerii, profeţii. Ei nu puteau să ia locul vostru, pentru că trebuiau să se roage pentru ei înşişi. Nu puteau să ia locul.

E-177 Apoi, El a trimis Legea. Legea era un poliţist care ne băga în închisoare. Nu putea să ne scoată de acolo. El a trimis legea.
El a trimis profeţii, a trimis pe cei neprihăniţi, şi de toate, nu au putut face o ispăşire. Dar El a coborât şi a devenit unul dintre noi. O, Doamne!

E-178 Mi-aş dori să avem mai mult timp acum, aş vrea să vă duc la acea lege a răscumpărării; dar nu avem, ci doar pentru o clipă. Tabloul frumos este în Rut şi Naomi. Dacă veţi vedea acolo, reconcilierea, cum că soţul, omul care trebuia să răscumpere moşia pierdută şi căzută, trebuia să fie rudă cu persoana care pierduse moşia. Acesta este motivul pentru care Boaz trebuia să fie... era rudă cu Naomi, ca să o poată lua pe Rut. Şi apoi, trebuia să fie vrednic. Trebuia să fie capabil să o facă, să răscumpere ce era pierdut. Şi Boaz, la poartă, a dat o mărturie publică, dându-şi jos încălţămintea, că a răscumpărat-o pe Naomi şi toată averea ei. Şi trebuia să fie rudă.

E-179 Şi acesta este motivul pentru care Cristos, Dumnezeu, a trebuit să devină rudă cu noi. Şi S-a coborât şi a fost un Om. Şi a suferit ispita. Şi a fost luat în râs, a fost luat în derâdere, şi persecutat, şi ignorat, şi numit "Beelzebub," şi¬şi a fost batjocorit şi a suferit moartea sub pedeapsa capitală. Vedeţi? Trebuia să fie rudă cu noi. A trebuit să fie acuzat pe nedrept, pentru că şi voi sunteţi acuzaţi pe nedrept. A trebuit să suporte boala, pentru că şi voi sunteţi bolnavi. A trebuit să poarte păcatele, pentru că erau păcatele voastre. Şi a trebuit să devină rudă. Singurul mod în care ne putea răscumpăra era să fie rudă cu noi. Şi cum a devenit rudă, este prin a lua forma cărnii păcătoase şi să devină unul dintre noi. Şi prin aceasta, El a plătit preţul şi ne-a răscumpărat înapoi în părtăşia Tatălui. Oh, ce Mântuitor! Cuvintele nu ar putea exprima acest lucru.
Pentru că El însuşi a suferit, fiind supus, ... şi poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.

E-180 Să vină în ajutor înseamnă a "empatiza." Acesta, motivul pentru care El a devenit acest lucru, ca să poată fi empatic cu voi, care... aveţi suişurile şi coborâşurile voastre, şi micile voastre intrări şi ieşiri, şi ispitele voastre devin atât de mari încât abia mai puteţi suporta. El ştie cum să empatizeze cu voi. El stă acolo, ca să mijlocească. El stă acolo, ca să vă iubească. Şi chiar dacă vă rătăciţi, El nu vă va părăsi. El va veni în continuare după voi şi va bate la inima voastră. Nu există nici un decăzut în clădire, care să nu ştie că Dumnezeu îi bate la inimă în fiecare zi. Şi El o va face atâta timp cât sunteţi un muritor pe acest pământ, pentru că El v-a iubit. El v-a răscumpărat.

E-181 Poeţii au încercat, autorii încearcă, omul încearcă să exprime această temă a "iubirii," şi ea nu poate fi găsită în expresii umane. Unul a spus:
Oh, iubirea lui Dumnezeu, ce bogată şi pură!
Cât de neînţeleasă şi puternică!
Va dăinui în veci,
Cântarea sfinţilor şi a Îngerilor.
Dacă am umple oceanul cu cerneală,
Şi cerurile ar fi făcute din pergament;
Fiecare tulpină de pe pământ o peniţă,
Şi fiecare om un scrib de meserie;
Pentru a scrie dragostea Dumnezeului de Sus
Ar seca oceanul;
Nici sulul nu ar putea conţine totul,
Deşi desfăşurat de la cer la cer.

E-182 Nu veţi înţelege niciodată. Nu avem cum să înţelegem cum că acel mare sacrificiu, pe care l-a făcut El, s-a pogorât şi ne-a împăcat cu Dumnezeu. Apoi S-a întors şi a spus, "Acum, nu vă voi lăsa fără mângâiere. Voi veni din nou şi voi fi cu voi, chiar în voi, până la sfârşitul lumii."

E-183 Şi iată-ne astăzi, trăind în timpul de pe urmă, cu acelaşi Isus, aceleaşi lucruri, aceleaşi semne, aceleaşi minuni, aceeaşi mântuire, acelaşi Duh care face aceleaşi lucruri, aceeaşi Evanghelie, acelaşi Cuvânt, aceleaşi ilustraţii, aceeaşi manifestare, totul. Se cuvine să nu neglijăm această mare mântuire, pentru că va trebui să dăm socoteală, într-o zi, cu ce facem cu Fiul lui Dumnezeu.

E-184 El este pe mâna ta în seara aceasta, păcătosule, decăzutule. Ce ai de gând să faci cu El? Spui, "Ei bine, voi amâna." Dar, ţine minte, nu face asta. Nu există nici un mod, în nici un caz, dacă eşti un păcătos, să poţi părăsi această clădire şi să fii la fel. Nu poţi face asta.

E-185 Filat, într-o noapte, a încercat să o facă. A cerut săi se aducă nişte apă şi s-a spălat pe mâini. A spus, "Nu am nimic de-a face cu Asta. E ca şi cum nu am văzut-o niciodată. Nu am auzit niciodată Evanghelia. Nu vreau să am nimic de-a face cu Ea." Putea să şi-o spele de pe mâini? Nu a putut.

E-186 În cele din urmă, ştiţi ce s-a întâmplat cu Filat? Şi-a pierdut minţile. Şi sus de tot în Elveţia, unde noi am fost anul trecut, predicând Evanghelia, acum există o legendă veche care spune că acolo există un bazin cu apă, unde vin oameni din toată lumea să privească, în fiecare an, la momentul răstignirii. Filat s-a plonjat la moarte, comiţând suicid, sărind în această apă şi s-a înecat. Şi în fiecare an, în aceeaşi zi, apă albastră clocoteşte din acel bazin, ca să arate că Dumnezeu a respins apa. Apa nu poate spăla niciodată Sângele lui Isus de pe mâinile sau de pe sufletul tău.
Există o singură cale de a face acest lucru, şi anume să îl accepţi ca fiind iertarea ta personală şi să fi împăcat cu Dumnezeu.
Să ne rugăm.

E-187 Tată ceresc, Îţi mulţumim în seara aceasta pentru Cuvânt. "Căci credinţa vine prin auzire, iar auzirea prin Cuvânt." Îţi mulţumim pentru Isus. Şi când vedem această zi măreaţă în care trăim, cum semnele şi minunile, cum lăsăm aceste lucruri să treacă pe lângă noi. Doamne, deschide ochii oamenilor din acest tabernacol, în seara aceasta, ca ei să vadă şi să înţeleagă că suntem în ultimele ceasuri. Timpul este trecător. Nu mai avem mult timp de stat aici şi va trebui să-L vedem pe Isus. Şi va trebui să fim socotiţi trădători, pentru că nu există nicio scuză. În această dimineaţă, când Tu ai dat acea vedenie măreaţă, puternică, a acelui om care venea aici, de departe, de la ţară, de acolo; şi să-l vedem, dincolo de orice îndoială, ridicându-se din acel scaun cu rotile, primindu-şi vederea. Picioarele lui au devenit puternice, prin clădire, bucurându-se şi lăudându-L pe Dumnezeu. Asta arată că Dumnezeu este încă în stare ca din aceste pietre să ridice fii lui Abraham. Să vezi vedenile, aşa cum a spus Isus, "Nu fac nimic până când Tatăl nu-Mi arată. Eu nu pot face nimic."

E-188 Orbul L-a urmat şi a zis, "Ai milă de noi."

E-189 El a zis, le-a atins ochii şi a zis, "Facă-vi-se după credinţa voastră."

E-190 Acum, Doamne, Îl vedem pe Isus. Nu vedem toate lucrurile. Vedem că încă mai ducem pe cei sfinţi dintre noi la mormânt şi ne călcăm pe mormânt unii la alţii. Dar Îl vedem pe Isus, care a făcut făgăduinţa. Îl vedem cu noi. Nu pe Isus în mormânt, nu pe Isus de acum două mii de ani; ci pe Isus din această seară, care este cu noi. Îl vedem manifestat în toată puterea, şi semnele şi minunile Sale.

E-191 Doamne, fie ca noi să nu neglijăm niciodată această mare Mântuire. Ci să o îmbrăţişăm, să o acceptăm, şi să fim respectuoşi şi să trăim prin ea până în ziua în care Isus vine să ne ia Acasă. Dă-ne-o, Doamne. O cerem în Numele Lui.

E-192 Şi în timp ce avem capetele plecate, mă întreb dacă există vreo persoană în această seară în clădire, sub Prezenţa Divină a Duhului Sfânt, care să spună, "Frate Branham, sunt convins că sunt greşit. Sunt convins că sunt greşit. Dumnezeu mi-a dezvăluit păcatele mele. Şi ştiu că sunt greşit. Îmi voi ridica mâna către El şi voi cere îndurare, în seara aceasta. Doamne, fi milostiv cu mine. Am greşit." Ai vrea să faci asta?

E-193 În timp ce aşteptăm un moment, dacă este vreo persoană aici care doreşte, va avea loc un botez doar într-un moment. Şi dacă eşti păcătos, eu m-aş pocăi. Cum poţi să respingi o dragoste atât de inegalabilă a Unuia care a murit? Sfântul Dumnezeu din Ceruri a devenit un Om păcătos; nu pentru că El a păcătuit, ci pentru că El a avut păcatele tale şi le-a purtat acolo la Calvar, Şi nu accepţi această iertare? Nu o veţi face în seara aceasta? În timp ce avem capetele plecate, cineva să spună, "Aminteşte-mă, frate Branham. Ridic mâinile spre Cristos, şi spun, 'Fii milostiv cu mine. Eu-eu am greşit şi vreau să mă împac cu Dumnezeu."' Vrei să ridici mâna?
În regulă, dacă toţi sunt Creştini, atunci, să ne rugăm.

E-194 Părinte, Îţi mulţumim în seara aceasta, că toţi cei de aici sunt Creştini, că au mărturisit acelaşi lucru prin tăcere, că păcatele lor sunt toate sub Sânge. Şi sunt atât de recunoscător pentru asta. Binecuvântează-i, Doamne. Oh, sunt atât de bucuros că au găsit împăcarea prin jertfa Sângelui, prin auzirea Cuvântului. Spălarea cu apă, prin Cuvânt, ne curăţă. Ne aduce în cel mai mare loc, unde-unde păcătosul, cu întunericul lui josnic, este făcut alb ca zăpada. Petele stacojii ale păcatului au fost spălate, şi suntem făpturi noi în Cristos. Cât Îţi mulţumim, Ţie, pentru aceasta.
Acum urmează serviciul de botez. Înţeleg că această tânără domnişoară, în seara aceasta, va fi botezată aici jos, în Numele Domnului ei.

E-195 O, Tată Ceresc, ne rugăm să o binecuvântezi pe această tânără. Cum îmi revine în minte doar cu câteva zile în urmă, venind în Henryville şi văzând acea fetiţă minunată care se plimba acolo pe stradă. Şi în seara aceasta, este o mamă, o doamnă. Te-a acceptat pe Tine ca Mântuitorul ei personal. Viaţa a fost grea pentru copilă, Doamne, O Dumnezeule, dar un Cer este sigur pentru ea. Şi Îţi mulţumim pentru asta. Ne rugăm, Doamne, să o binecuvântezi acum pe tânără. Şi în timp ce vine să fie botezată cu apă, să o umpli cu Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Îngăduie-i, Doamne. Fie ca sufletul ei să fie chiar atât de bucuros, în Ceruri! Îngăduie-i pentru slava Ta. O cerem în Numele lui Isus. Amin.

E-196 [Porţiune goală pe bandă – Ed.] Vreau să citesc din Faptele Apostolilor, capitolul 2; Petru vorbind, în ziua Cincizecimii, primul botez care a fost făcut vreodată în Biserica Creştină. Petru, mustrându-i pe farisei şi pe orbi, pentru că nu L¬au recunoscut pe Fiul lui Dumnezeu; vorbind despre cum Dumnezeu L-a înviat şi a dovedit lucrările Lui, prin semne şi minuni mari. Ascultaţi asta, în timp ce vorbea. El îl mărea pe Isus.

E-197 Spiritul fiecărui Creştin îl măreşte pe Isus, nu numai prin buzele voastre, ci şi prin viaţa voastră. Buzele voastre pot spune un lucru, viaţa voastră poate face altceva. Dacă faceţi asta, ştiţi ce este? Este făţărnicie. Şi aş prefera să înfrunt Cerul ca un necredincios decât ca un făţarnic. Aş avea mai bune şanse, cred, în Cer, ca-ca necredincios, decât să fiu un făţarnic. Cu siguranţă... Dacă depuneţi mărturie pentru Isus şi spuneţi "El este Mântuitorul," trăiţi în acel fel, pentru că oamenii se vor aştepta la asta de la voi. Aşa este. Trăiţi aşa cum ar trebui să o facă un creştin. Am analizat asta în această dimineaţă.

E-198 Acum, cu voia Domnului, mâine seară, sau... miercuri seară, vom lua acest capitol 3, care este un capitol minunat. Şi acum, nu uitaţi să încercaţi să veniţi miercuri seara. Câţi se bucură de această Carte, de această învăţătură de şcoala duminicală? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Oh, vă mulţumesc foarte mult. E bine.

E-199 Acum, vreau să citesc din Faptele Apostolilor, capitolul 2, începând cu versetul 32.
Dumnezeu a înviat pe acest Isus, despre care noi... suntem martori. (Ei ştiau asta.)
Şi acum odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi.

E-200 Acum ascultaţi cum vorbeşte despre David, unul dintre îngeri.
Căci David nu s-a suit în cer: ci el singur a zis, DOMNUL a zis Domnului meu, Şezi la dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.
David nu putea urca; el era sub sângele vărsat de juninci, şi de capre şi de oi. Dar acum el putea să se suie; el era sub Sângele Domnului Isus. Pentru că ei răspund de acel Sânge doar atunci când va intra în vigoare. Când Sângele lui Cristos a intrat în vigoare, toţi cei care muriseră în bunăvoie, au înviat, aşa este, şi s-au înălţat în Slavă.

E-201 Acum ascultaţi.
De aceea să ştie toată casa lui Israel... (Ascultaţi la asta.) … că Dumnezeu a făcut pe acest Isus, pe care voi... L-aţi răstignit, Domn şi Cristos.
Ce spuneţi despre asta? Este El o a treia Persoană a trinităţii, sau este El întreaga trinitate? El este întreaga plinătate a Dumnezeirii, în trup.

E-202 Nu există un astfel de lucru ca trei Dumnezei: Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Sfântul Duh. Asta nici măcar nu se află în Scriptură, nicăieri. Nicăieri nu este. Nicăieri nu ni s-a poruncit să botezăm, "În numele Tatălui şi în numele Fiului şi în numele Sfântului Duh," nicăieri în Scriptură. Este un crez Catolic şi nu este pentru biserica Protestantă. Aş ruga pe oricine să-mi arate o singură Scriptură în care o persoană a fost botezată în alt mod decât în Numele Domnului Isus Cristos. Veniţi, aratăţi-mi şi îmi voi pune o pancartă pe spate, "Un făţarnic şi un profet fals, un învăţător fals," şi voi merge pe străzi.
Nu există aşa ceva. Niciodată nu a fost cineva botezat în acel fel. Este un crez Catolic, şi nu o doctrină Protestantă.

E-203 "Matei 28:19," voi spuneţi, "Isus a spus: 'Duceţi-vă aşadar în toată lumea, învăţaţi toate neamurile, botezaţi-i în Numele Tatălui, Fiului, şi Duhului Sfânt."' Este corect.
Ci nu, "În numele Tatălui, numele Fiului, numele Duhului Sfânt." Numele Tatălui, Numele (nu numele [la plural – Trans.]), Tatălui...
Tatăl nu este un nume. Câţi ştiu asta? Câţi taţi sunt aici?
Ridicaţi mâinile. Câţi fii sunt aici? Ridicaţi mâna. Câţi oameni sunt aici? Ridicaţi mâinile. În regulă. Acum, cum te cheamă? Nici tată, nici fiu, nici om.

E-204 O femeie mi-a spus odată, care era o triteistă strictă, ea a zis, "Frate Branham, dar Duhul Sfânt este un nume."

E-205 Am zis, "Duhul Sfânt nu este un nume, Duhul Sfânt este Ceea ce este. Este Duhul Sfânt, nu un nume, asta este Ceea ce este. Eu sunt un om, dar numele meu nu este om, numele meu este William Branham."

E-206 Deci, dacă El a spus, "Duceţi-vă, aşadar, învăţaţi toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Duhului Sfânt," apoi, Petru, zece zile mai târziu, a spus, "Pocăiţi-vă," acum, aici, ascultaţi la asta:
Şi când au auzit aceasta, au rămas străpunşi în inimă, şi au zis lui Petru şi... celorlalţi apostoli: Bărbaţi şi fraţi, ce să facem?
Atunci Petru le-a zis, Pocăiţi-vă, fiecare dintre voi, şi fiţi botezaţi în numele Domnului Isus Cristos, pentru iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt.

E-207 Atunci a făcut Petru ceea ce Isus i-a spus să nu facă? El nu era confuz, noi suntem cei confuzi.

E-208 În Fapte 2:38, Iudeii au fost botezaţi în Numele Domnului Isus Cristos, prin scufundare.
În Faptele Apostolilor, capitolul 8, aflăm că Filip a coborât şi a predicat Samaritenilor, şi i-a botezat în Numele Domnului Isus Cristos, pe Samariteni.
În Fapte 10:49, Petru a poruncit neamurilor să fie botezate în Numele Domnului Isus Cristos.

E-209 Pavel, Faptele Apostolilor 10:5, "A trecut prin părţile de sus a Efesului, găseşte ucenici." Erau ucenici Baptişti; erau, toţi, Baptişti. S-au convertit sub conducerea unui predicator Baptist cu numele de-de, vedeţi, Apolo. Şi el era un predicator Baptist, "Şi dovedea prin Biblie că Isus era Cristosul."
Pavel a spus, "Aţi primit voi Duhul Sfânt de când aţi crezut?"

E-210 Ei au zis, "Nici nu ştim măcar că ar fi vreun Duh Sfânt."

E-211 A zis, "Atunci cum aţi fost voi botezaţi?"

E-212 Ei au spus, "Am fost botezaţi de acelaşi om care l-a botezat pe Isus, în groapa de apă de acolo. Este suficient de bine."

E-213 Pavel a spus, "Asta nu va merge acum. Trebuie să fiţi botezaţi, din nou." Şi Pavel le-a poruncit să fie botezaţi, din nou, în Numele Domnului Isus Cristos. Şi-a pus mâinile peste ei, şi Duhul Sfânt a venit peste ei. Corect. Da, domnule.
Va fi Lumină în timpul serii,
Calea Slavei o vei găsi cu siguranţă;
Pe calea apei, aceea este Lumina astăzi,
Îngropat în Numele preţios al lui Isus.
Tânăr şi bătrân, pocăiţi-vă de toate păcatele voastre,
Duhul Sfânt cu siguranţă va intra;
Lumina serii a venit,
Aceasta realitatea că Dumnezeu şi Cristos sunt unul.

E-214 Asta a spus Biblia. Aşa este. Este ceasul, este timpul ca noi să ne pocăim.

E-215 Spuneţi, strigaţi când sunteţi gata, în bazin. Şi noi vom... [Un frate spune, "Suntem gata." – Ed.] Sunteţi gata? În regulă, să tragem perdelele.

E-216 Acum, Domnul să vă binecuvânteze acum, în timp ce fratele slujeşte botezul. Puteţi vedea cu toţii aici?