E-217 Capitolele 7, 8, 9, 10, de acolo mai departe, o, Doamne!
"Pregătiţi-vă creionul şi hârtia, şi totul, pentru că eu cred că Domnul ne va oferi un timp minunat. Acum suntem...

E-218 Pavel Îl măreşte şi Îl aşează, poziţional, pe Domnul Isus. Acum, dacă vom trece prin asta în seara aceasta, duminică dimineaţă... Care cea mai mare parte a acestui lucru se va îmbina cu Mesajul de duminică dimineaţa, pentru că "separă sabatul." Aceasta este o mare nedumerire printre Sâmbătari astăzi. Şi v-aş invita pe toţi să veniţi pentru duminică dimineaţa. Căci, care este corectă, sâmbăta sau duminica, pentru închinare? Ce spune Biblia despre asta? Şi atunci, dacă... Această Carte separă legea şi harul, şi le pune pe fiecare la locul său. Evreii au fost crescuţi prin lege, iar Pavel le spunea ce rol a jucat harul, cu legea.

E-219 Acum, haideţi să facem un mic istoric. Vom face un salt în trecut.

E-220 Apropo, mi-am cumpărat ochelari de citit. Poate că pot... Dacă se întâmplă să-să răstorn ceva în seara asta, îi am. Ştiţi că sunt tot... Îmi lipsesc doar doi ani şi împlinesc vârsta de cincizeci de ani şi nu mai văd ca înainte, de aproape. Când vederea mea... am început să observ că mi se înceţoşează cuvintele, am crezut că o să orbesc. M-am dus să fac un control. Doctorul a spus, "Nu. Abia ai trecut de patruzeci de ani, fiule." Ei bine, a spus el, dacă voi trăi destul de mult, s-ar putea să-mi revină din nou, să am din nou acea vedere de aproape. El a spus, "Acum, poţi să citeşti Biblia dacă o îndepărtezi de tine?"

E-221 Am spus, "Da."

E-222 A spus, "După un timp, braţul tău nu va mai fi suficient de lung."

E-223 Şi aşa că eu-eu sper că acum, în acest studiu, că eu... Această mică Biblie Collins are un tipar de dimensiuni bune în ea. Pot să o citesc destul de bine. Dar când ajungem în locurile mari şi adânci, unde trebuie să luăm Noul şi Vechiul Testament şi să le îmbinăm împreună. Am o mică Scofield. Şi sunt obişnuit cu Biblia Scofield, cu însemnările acesteia. Nu citesc notele Scofield acum, pentru că nu sunt de acord cu Scofield în multe dintre ale sale-teoriile sale. Dar îmi-îmi place cum este aranjată, pentru că este... O am de mult timp şi o citesc, şi aşa de mult, încât cam ştiu cum să îmi găsesc subiectul.

E-224 Toate aceste lucruri sunt noi pentru mine, de predat, şi nu sunt un învăţător prea bun. Dar, suportaţi-mă puţin, vă voi spune oricum Adevărul, atât cât îl ştiu eu.

E-225 Acum, această Carte este Pavel, vă amintiţi, el a fost... Cum l-am găsit? A fost un mare învăţător, pentru început, sau un mare erudit. Şi a fost instruit în Vechiul Testament. Poate cineva să-mi spună acum cine am aflat că era învăţătorul lui? [Adunarea spune, "Gamaliel." – Ed.] Gamaliel, unul dintre învăţătorii renumiţi ai vremii.

E-226 Şi apoi Pavel, aflăm, într-o zi... Înainte să fie numit Pavel, poate cineva să-mi spună care era numele lui? [Adunarea spune, "Saul." – Ed.] Saul. Şi el era o mare autoritate în Ierusalim, o autoritate religioasă. Şi a ajuns ca un-ca un om cu adevărat instruit, religios. Putea vorbi patru sau cinci limbi diferite şi era un om foarte inteligent. Ei bine, l-au ajutat educaţia şi inteligenţa lui? Nu. El a spus că a trebuit să uite tot ce ştia, ca să Îl înveţe pe Cristos.

E-227 Deci, aflăm, atunci, că nu este nevoie de un om deştept sau de un om educat. Este nevoie de un-un om care este dispus să se smerească înaintea lui Dumnezeu, indiferent de cum.

E-228 Ştiaţi că Dwight Moody a fost-era atât de needucat încât, sincer, scrierile lui erau sărăcăcioase ca nu ştiu ce. Trebuiau să îi aranjeze mesajele, tot timpul. El-el a fost un scriitor atât de slab, foarte needucat.

E-229 Ştiaţi că Petru şi Ioan, din Biblie, au fost atât de neînvăţaţi încât nu puteau nici măcar să-şi scrie propriul nume şi nu l-ar fi recunoscut nici dacă l-ar fi avut în faţa lor? Apostolul Petru, care avea cheile Împărăţiei, nu şi-ar fi recunoscut numele semnat în faţa lui. Gândiţi-vă la asta. Biblia spune că, "Era de ignorant şi necărturar." Deci, asta îmi dă o şansă. Amin. Da, domnule. Asta pătrunde adânc, să afli că Dumnezeu ar putea face asta unui om.

E-230 Acum, şi aflăm, din momentul în care Pavel a avut o mare experienţă... Vreau să vă întreb. Este o experienţă să vii la Cristos? Au toţi o experienţă? Da, domnule. Da, domnule. Este o Naştere. Este o experienţă. Şi astfel noi eram într-un colegiu Luteran, nu cu mult timp în urmă...

E-231 Am avut privilegiul ca în această după-amiază, în întârziere, trebuia să fiu acolo la ora douăsprezece, pentru cină cu-cu Tom Haire. Câţi au auzit vreodată de el, faimosul, Irlandezul, războinic al rugăciunii? Şi a fost cu acest frate Epp, în programul său, şi a apărut aici în multe locuri din America. Şi am luat cina cu el astăzi. Şi noi am fost... Am întârziat doar vreo trei ore. Era pe la trei şi jumătate, patru fără un sfert, când am mâncat. Dar a fost în regulă. Şi am discutat despre aceste lucruri, despre cum că Isus Cristos este Căpetenia tuturor lucrurilor.

E-232 Acum, când Pavel a aflat acest lucru, el a avut această experienţă. Şi atunci, înainte ca el să accepte această experienţă, trebuie să fie înapoi la Biblie. Şi aflăm că-că a plecat şi s-a dus într-o altă naţiune, şi acolo a stat trei ani, cercetând Scriptura, ca să vadă dacă experienţa lui era corectă.

E-233 Acum, ne dăm seama că avea un lucru mare de înfruntat. Trebuia să se întoarcă şi să spună bisericii sale, tuturor oamenilor, că, chiar lucrurile pe care le-a persecutat erau corecte.

E-234 Aţi fost nevoiţi să faceţi aşa ceva? Cu siguranţă, aproape toţi au făcut-o, au trebuit să se întoarcă şi să spună, "Oamenii aceia pe care noi îi numeam 'holy rollers', am aflat că aveau dreptate." Vedeţi? Asta este. A trebuit să ne întoarcem roata. Şi lucrurile pe care odată le uram, acum le iubim. Este o conversie, un lucru ciudat, straniu.

E-235 Acum, am făcut această afirmaţie, de "holy roller." Nu există aşa ceva. Nu există aşa ceva. Dar, ei îi numesc pe oameni aşa, oameni ai sfinţeniei. Dar nu există holy-rolleri. Nu există aşa ceva. Nu există nicio înregistrare a vreunei biserici care să fie înregistrată aşa, din câte ştiu eu, din cele nouă sute şaizeci şi ceva de denominaţiuni diferite. Nu există o astfel de denominaţiune ca holy-roller. Este doar un-un nume pe care diavolul l-a ataşat Bisericii.

E-236 Dar ei îi numesc, în acea zi... Câţi ştiu cum îi numeau pe vremea lui Pavel? Eretici. Ştiţi ce înseamnă eretic? "Nebun." Sunt oameni nebuni. Deci, eu mai degrabă prefer să fiu numit "holy-roller" decât "eretic." Voi nu? Deci, dacă ei-dacă ei erau numiţi aşa, şi se bucurau!
Şi ce a spus Isus să facem noi în această privinţă? El a spus, "Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă nespus de mult; pentru că răsplata voastră este mare în Cer, căci tot aşa au prigonit pe profeţii care au fost înainte de voi." Ei au făcut-o.

E-237 A spus, "Bucuraţi-vă nespus de mult." Ceva nespus de mult este "ridicat foarte sus," cu adevărat fericit. Şi ucenicii, când au fost găsiţi vrednici să poarte ocara Numelui lui Isus, s-au bucurat cu mare bucurie că puteau purta ocara Numelui Său.

E-238 Iar astăzi, mulţi oameni din ziua de azi, dacă s-ar întâmpla să li se spună un holy-roller, s-ar intimida, "Vai! Poate că am greşit, de la început."
Dar ei erau fericiţi de asta, "O, vai, să poarte Numele!"

E-239 Şi acum, în secolul al doilea, îi numeau cruceri. Atunci când creştinii îşi puneau o cruce pe spate, ca să arate că au fost răstigniţi împreună cu Cristos. Îi numeau cruceri. Acum ştiu că Catolicii se autointitulează aşa, dar asta nu era biserica Catolică. Era biserica Protestantă înainte să fie numită biserică Protestantă. Ea nu protesta decât împotriva păcatului. Motivul pentru care se numeşte astăzi biserică Protestantă este pentru că protesta împotriva dogmei Catolice. Dar este o... Ea, totuşi, era non-sectară pe vremea aceea, când se numeau cruceri.

E-240 Luaţi doar istoria lui Josephus şi a celorlalţi scriitori, şi a lui Hislop Cele Două Babiloane, şi aşa mai departe, şi veţi afla că aşa este, că ei nu era nici o biserică. Prima biserică organizată, care a fost vreodată, a fost biserica Catolică, aproximativ trei sute de ani, pe timpul ultimilor apostoli. Aproximativ trei sute de ani mai târziu, biserica Catolică a fost organizată. Şi a început o persecuţie, şi au forţat oamenii să intre în biserica Catolică, şi au avut biserica şi statul, unite.

E-241 Asta a fost după, ce a fost aşa-zisa convertire a lui Constantin, de la păgânism la Catolicism. Dar, dacă cineva a citit vreodată istoria lui, el nu a fost convertit, lucrurile pe care le-a făcut. O, vai! Singurul lucru religios pe care l-a făcut vreodată a fost să pună crucea pe biserica Sfânta Sofia. Acesta este singurul lucru pe care l-a făcut vreodată, ce a acţionat chiar religios. A fost un-un reprobabil. Dar ei numesc asta convertirea lui. Cam aşa ceva se compară cu unele aşa-zise convertiri din ziua de azi.

E-242 Acum, însă, aflăm că, atunci când Pavel s-a convertit şi a avut această experienţă reală, a fost absolut întors.
Şi, ştiţi, convertirea înseamnă să fii "întors." Mergi în direcţia asta, şi te întorci şi începi înapoi în direcţia asta. Da, domnule. Este o întoarcere roata, o stânga împrejur.

E-243 Şi Pavel, imediat ce a fost convertit, înainte de a putea face experienţa sa... Acum, a avut o experienţă minunată.
Acum, cred că, atunci când Îl accepţi pe Cristos, doar ca Mântuitor personal, este o experienţă. Cred că bucuria de a şti că păcatul tău este iertat, pur şi simplu îţi emoţionează inima, din plin.

E-244 Dar apoi, când binecuvântatul Duh Sfânt coboară, aceea este o experienţă, acea nouă Naştere, pe care nu o vei uita niciodată. Devii un Copil al lui Dumnezeu. Şi iată ce face acest lucru...
"De unde ştii asta, frate Branham?"

E-245 Acum, acestea sunt lecţii de învăţătură. Mulţi oameni, Metodiştii, încearcă să spună, "Au strigat când L-au primit." Ei bine, asta este în regulă. Dacă ai primit-O şi ai strigat, bine. Că aţi strigat, nu era un semn că Îl aveaţi, pentru că mulţi au strigat şi nu Îl aveau.

E-246 Penticostalii spuneau, "Au vorbit în limbi. L-au primit." Este în regulă. Dacă aţi vorbit în limbi şi L-aţi primit, este în regulă. Dar aţi putea vorbi în limbi şi totuşi să nu Îl aveţi. Deci?

E-247 Deci, vedeţi, până la urmă, este experienţa trecerii de la moarte la Viaţă; când toate lucrurile vechi mor şi toate lucrurile devin noi. Cristos devine real. Lucrurile vechi cad, vechile rădăcini ale carnalităţii. Ştiţi cum se dezgroapă o rădăcină? Obişnuiam să luăm o sapă de grădinărit şi doar o apucam, şi săpam până nu mai rămânea nici măcar o bucăţică din ea. Şi au zis, "Dacă în tine a răsărit vreo rădăcină de amărăciune, smulgeţi-o afară." Aşa este. Şi asta-i ce face Duhul Sfânt, scoate toate rădăcinile. Dezgropaţi-le. Adunaţi-le; ardeţi-le. Scapăţi¬vă de ele. Aveţi apoi o recoltă bună, dacă facem asta.

E-248 Acum, Pavel ştia că s-a întâmplat ceva, aşa că se întoarce în Arabia, şi acolo îi studiază timp de trei ani pe toţi profeţii din Vechiul Testament, cum au profeţit. Şi a ajuns să afle că era absolut Adevărul.

E-249 Acum, comparaţi asta cu ziua de azi, vedeţi, cu privire la această experienţă pe care am avut-o aici, în această mică biserică: despre Steaua Dimineţii care a apărut acolo, acea mare Lumină care a coborât, care a prezis şi a arătat lucrurile care urmau să se întâmple. Ştiţi, asta este minunat. Dar fratele meu slujitor mi-a spus a fost de la diavolul. Şi eu-eu nu am putut înţelege.

E-250 Aşa că nu am spus nimic despre asta până când, într-o noapte, a avut loc o experienţă acolo sus, la Green's Mill, Indiana, când Îngerul Domnului a păşit pe podea şi a stat acolo şi a dovedit-o prin Scriptură. Apoi s-a înflăcărat. Apoi a început să meargă.

E-251 Şi până duminica trecută, am văzut semnele infailibile ale lui Isus Cristos, Care poate lua un om care nu a mers, şi nu a... nervul lui de echilibru a dispărut, când cei de la clinica Mayo şi cei mai buni doctori au spus, "Este terminat, pentru totdeauna." Şi şezând orb; s-a ridicat şi ieşit din clădire, împingându-şi scaunul cu rotile în jos pe scări, putea să meargă şi să vadă ca oricine altcineva. Asta arată că este puterea Domnului Isus înviat. Iată. El este acelaşi ieri, astăzi şi în veci.

E-252 Aşadar, nu suntem noi un grup fericit în seara aceasta, să ştim că Dumnezeu a adeverit această mare experienţă pe care o avem, ca să fie confruntată cu Biblia Sa şi cu făgăduinţele? De aceea, ar trebui să fim extrem de bucuroşi. Şi ne dăm seama atunci că în capitolul 2, aflăm, "Nu trebuie să lăsăm aceste lucruri... Nu trebuie să fim nepăsători faţă de aceste lucruri." Trebuie să ne ţinem bine de aceste lucruri.
Şi cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare; ...

E-253 Ce vom face, în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, când vom sta la Bara de Judecată? Nu puteţi spune, "Nu am ştiut niciodată altceva." Oh, da, aţi ştiut. "Ei bine, acum, fratele Branham ar fi putut să se înşele." Este adevărat. Dar Dumnezeu nu se înşeală. Cuvântul Său nu este greşit. Şi doar gândiţi-vă, la acelaşi lucru, Biblia, care odată trăia în apostoli, trăieşte din nou. Oh, binecuvântat să fie Numele Domnului!

E-254 Când mă gândesc că am patruzeci şi opt de ani, mă apropii de cincizeci, şi că zilele tinereţii mele s-au dus, şi aşa mai departe; să ştiu că încă de mic copil că am avut această Făgăduinţă binecuvântată şi că am declarat-o fraţilor şi surorilor mele; şi să văd miile de oameni, la propriu, care au ieşit din întuneric, să ştiu că mergem la Casa noastră Eternă, la cea binecuvântată. "Şi dacă această casă pământească se desface," înainte ca eu să termin de predicat, "există una care ne aşteaptă acolo." Aleluia! Să ştii că sunt zeci de oameni care stau aici, care, dacă ar părăsi această viaţă chiar acum; înainte de a le duce trupul la cei de la pompele funebre, ar fi în acel trup glorios de acolo, bucurându¬se cu sfinţii lui Dumnezeu, deja în Prezenţa lui Dumnezeu, ca să trăiască veşnic. Cu adeverirea desăvârşită, absolută, că aşa este! Amin.

E-255 Oh, asta ar face ca Presbiterienii să strige! I-a făcut duminică, nu-i aşa? Oamenii aceia erau Presbiterieni. Cu siguranţă ar face, să gândeşti. Oh, nu e de mirare că oamenii se emoţionează! Ei bine, dacă te emoţionează să baţi o minge sau să arunci una în coş, cu atât mai mult te va emoţiona să ştii că ai trecut de la moarte la Viaţă, că eşti o Făptură nouă în Cristos! Ştiţi după felul în care duhul vostru vă îndepărtează de răutate, de viclenie, de duşmănie şi de toate lucrurile lumii. Şi inima voastră se aşează centrată pe Cristos. Acestea sunt motivele voastre. Asta e singurul lucru la ce vă gândiţi în mintea voastră, în inima voastră, toată ziua şi noaptea. Când vă duceţi la culcare, seara, şi vă puneţi mâinile la spate, aşa, şi staţi întinşi acolo şi Îl lăudaţi până adormiţi. Vă treziţi, de dimineaţă, tot lăudându-L. Amin. O, vai!

E-256 Am încercat să-L laud. Într-o dimineaţă, ne trezeam pe la ora patru, fratele Wood şi cu mine, plecam dis-de-dimineaţă devreme la vânătoare de veveriţe. Îl laud sub fiecare copac, cred, sub care ajung. Nu pot vedea un copac, fără să-L laud. Mă gândesc, El a crescut acel copac. Vedeţi o lăcustă zburând; El o cunoaşte pe acea lăcustă. "Oh," voi spuneţi, "prostii, frate Bill." Oh, nu, nu este aşa. El ştie unde se află fiecare veveriţă. El ştie unde este fiecare fluture.

E-257 Ei bine, la un moment dat, El a avut nevoie de nişte bani şi a spus, "Petru, acolo este un peşte, care mai înainte, a înghiţit o monedă, exact atât cât ne trebuie. Du-te şi aruncă cârligul. Îl voi trimite acolo. Scoate-i moneda din gură, pentru că nu o poate folosi, pentru el. Mergeţi şi plătiţi-i zeciuiala şi tributul nostru." Amin.

E-258 Şi acum câteva săptămâni, am văzut un peştişor omorât, zăcând pe apă. Aţi auzit toţi povestea. Acolo-i Fratele Wood, şi fratele lui şi ei aici ca martori. Peştişorul acela mic, care zăcea mort de o jumătate de oră, pe apă, cu măruntaiele scoase pe gură. Şi marele Duh Sfânt s-a pogorât, după ce El a spus, cu o zi înainte, "Veţi vedea învierea unui animal mic." Şi a doua zi dimineaţă, pe la, puţin după răsăritul soarelui, am văzut acel peştişor, nu mai lung de atât. Când Duhul Domnului a coborât şi a spus, "Peştişorule, Isus Cristos te face sănătos." Şi acel peşte mort, care plutea deasupra apei de practic o jumătate de oră, a revenit la viaţă şi a înotat cât a putut de tare. O, binecuvântat fie Numele Domnului. Cât de minunat este El!

E-259 Nu e de mirare că Pavel a putut spune că, "El era după rânduiala lui Melhisedec." El era Melhisedec. "Melhisedec nu a avut un început de zile. El nu a avut sfârşit de ani. El nu a avut un început al vieţii sau un sfârşit al vieţii. El nu a avut nici tată, nici mamă." Deci, El nu putea fi nimeni altcineva. Oricine ar fi fost, El este încă în viaţă în această seară. Aşadar, este un singur tip de Viaţă Veşnică, iar aceasta aparţine lui Dumnezeu.

E-260 Seara trecută, când aveam o discuţie, un frate nu putea să înţeleagă trinitatea lui Dumnezeu, şi modul în care vorbeam despre aceasta. Cum că Isus stătea acolo, un Om, de vreo treizeci de ani. Şi El a spus...
Ei au spus, "Oh, părinţii noştri au mâncat mană în pustie."

E-261 El a spus, "Şi ei sunt toţi morţi." Dar El a spus, "Eu sunt acea Pâine a Vieţii care vine de la Dumnezeu din Ceruri, pe care un om o mănâncă şi nu moare."

E-262 "Oh," ei au spus, "părinţii noştri au băut din Stâncă în pustie."

E-263 El a spus, "Eu sunt acea Stâncă." Un Om de treizeci de ani. A spus, "Abraham a săltat de bucurie să vadă ziua Mea."

E-264 "Ei bine," a spus, "Acum vrei să-mi spui că eşti la fel de bătrân ca Abraham, şi nu ai nici cincizeci de ani încă, şi vrei să spui că l-ai văzut pe Abraham, care a murit de opt sute de ani? Ştim acum că Tu ai un diavol. Eşti nebun." Asta-i ce este... Asta-i ce înseamnă un diavol, "o persoană nebună." A spus, "Tu ai un diavol şi eşti nebun."

E-265 El a spus, "Mai înainte să fi fost Abraham, EU SUNT."

E-266 Iată Cine era El. El nu era doar un simplu om şi nici nu era un profet. El era Dumnezeu, Dumnezeu care locuia pe pământ într¬un trup de carne numit "Isus," Fiul întrupat al lui Dumnezeu. Iată exact Cine era El.

E-267 Acum, Îl găsim aici, că în ultima parte, acum, a încheierii capitolului 2, la care voiam să ajung, începând cu versetul 16, sau cu versetul 15.
Şi i-a izbăvit... prin frica morţii-a morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor.
Asta a spus el că a făcut Isus, că El a venit să îi elibereze din robie, pe cei care toată viaţa lor au fost supuşi fricii de moarte.

E-268 Acum nu mai este nevoie să vă temeţi de moarte. Acum, bineînţeles, ne temem; noi, niciunul dintre noi nu vrea să, ceea ce noi numim, să moară. Dar ştiţi că dacă o persoană este născută din nou nu poate muri? Cum poate avea Viaţă Eternă şi apoi să moară? Nu poate face asta. Singurul lucru care este moarte, cuvântul moarte, înseamnă "separarea." Acum el se va separa din prezenţa ochiului nostru. Dar el este întotdeauna în Prezenţa lui Dumnezeu şi va fi întotdeauna. Deci, moartea nu este un lucru greu. Moartea este un lucru glorios. Moartea este ceea ce ne duce în Prezenţa lui Dumnezeu.

E-269 Dar acum, desigur, noi, fiind oameni, umblăm în aceste elemente întunecate de aici, noi-noi nu înţelegem asta aşa cum ar trebui. Şi, desigur, când vin chinurile sufocante ale morţii, îi face pe cei mai sfinţi dintre noi să se teamă şi să se retragă. L¬a făcut pe Fiul lui Dumnezeu să spună, "Ar putea trece acest pahar?" Este un lucru îngrozitor. Nu înţelegeţi greşit. Pentru că noi... Este o pedeapsă a păcatului, moartea este, şi trebuie să fie îngrozi to are.
Dar dacă putem doar privi dincolo de cortină, acolo, acolo este locul unde se află. Binecuvântat să fie Domnul! Chiar dincolo de cortină, acolo este locul unde omul doreşte să privească în seara aceasta. Micuţa Anna Mae Snelling şi ei obişnuiau să cânte o cântare aici, "Doamne, Lasă-mă Să Privesc Dincolo De Cortina Timpului." Toată lumea vrea să vadă asta.

E-270 Acum, acum iată-ne ajunşi la versetul al 16-lea. "Căci, în adevăr, El a luat..."
Căci, în adevăr El nu a luat asura Lui, asupra Lui natura îngerilor; ci a luat asupra Lui sămânţa lui Abraham.

E-271 Oh, vrem să ne oprim iar la aceasta acum. Acum venim în jos să luăm ... Pentru că, prima parte a acestui al treilea capitol, ultima parte a acestuia, se îmbină cu „ziua aceea pentru sabat," pentru duminica care vine.

E-272 Acum observaţi.
... nu a luat... natura îngerilor; ...
Acum, cine este "El," despre care vorbeşte? Cristos. Cine este Cristos? Dumnezeu, Logosul lui Dumnezeu .

E-273 Acum daţi-mi voie să vă explic din nou, ca să fiţi siguri. Dumnezeu nu este trei Dumnezei. Trinitatea lui Dumnezeu este Una. Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt, nu înseamnă că există trei Dumnezei diferiţi. Dacă ar fi aşa, am fi păgâni. Acesta este motivul pentru care iudeii nu pot înţelege. Lucrul acesta nu a fost învăţat niciodată în Biblie. Acum, este învăţat în biserica Catolică, absolut, de acolo vine botezul trinitar.

E-274 În Africa, te botează de trei ori cu faţa înainte: o dată pentru Dumnezeu Tatăl; o dată pentru Dumnezeu Fiul; o dată pentru Dumnezeu Duhul Sfânt. Acum, asta este o eroare. Nu există astfel de învăţături de acest gen în Biblie. Vedeţi?

E-275 Şi acum, asta-asta este ceea ce au învăţat ei. A venit în jos prin Luther; de la Luther, la Wesley; şi mai departe de-a lungul epocilor aşa cum continuă. Dar nu a fost niciodată o învăţătură biblică. A fost întotdeauna o eroare, de când a început.

E-276 Acum, deci, Dumnezeu era la început. Înainte de a exista orice lumină, înainte de a exista vreodată un atom, înainte de a exista o stea, înainte de a exista orice lucru vizibil, Dumnezeu umplea tot spaţiul. Şi în Acesta nu era nimic altceva decât puritate: dragoste pură, sfinţenie pură, dreptate pură. Era Duh. El acoperea tot spaţiul întreg din Eternitate, care noi nu Îl putem cuprinde. Depăşeşte orice ne-am putea imagina.

E-277 Ca şi cum, prin acea lentilă, am putea vedea o-o sută şi ceva de milioane de ani lumină. Gândiţi-vă la asta. O sută de milioane de ani lumină. Şi lumina-lumina călătoreşte aproximativ opt mii de mile pe secundă. Şi o sută de milioane de ani lumină... Gândiţi-vă doar câte milioane de mile ar fi. Nici măcar nu aţi putea să le număraţi. Puteţi lua un şir de cifra nouă şi să-l parcurgeţi în jurul Jeffersonville-ului, şi tot nu aţi putea să le împărţiţi în mile de mile. Gândiţi-vă la asta. Şi dincolo de asta sunt încă stele şi planete. Şi Dumnezeu, înainte ca vreuna dintre ele să existe, El era. Vedeţi?

E-278 Şi acum Logosul care a ieşit din Dumnezeu, care era Logosul, toate acestea au început să se formeze într-o-o formă fizică. Şi această formă fizică a fost numită, în învăţătura erudiţilor, Logos, Logosul care a ieşit din Dumnezeu. Cu alte cuvinte, un¬un cuvânt mai bun pentru aceasta, a fost ceea ce noi numim o teofanie. (Teofania este un trup uman care este glorificat.) Nu chiar cu carne şi sânge aşa cum va fi în stadiul său glorificat, dar este de forma unui trup uman care nu mănâncă, nici nu bea, dar este-este un trup, un trup care ne aşteaptă de îndată ce îl părăsim pe acesta. Acum, acolo, intrăm în acel trup. Şi acesta este genul de trup care era Dumnezeu, pentru că El a spus, "Să facem om după chipul şi asemănarea noastră."

E-279 Acum, când omul a intrat în acel trup, el a avut stăpânire asupra tuturor peştilor, şi a păsărilor, şi-şi a fiarelor câmpului. "Şi atunci nu era nici un om care să lucreze pământul," Geneza 2. El deja a făcut bărbat şi femeie, dar nu era nici un om care să lucreze pământul.
Apoi Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului. I-a dat o mână ca un-ca unui cimpanzeu. I-a dat un picior ca unui urs. I¬a dat, El l-a făcut, după acea asemănare. Şi acest trup pământesc este după asemănarea vieţii animale şi este făcut din acelaşi tip de material. Trupul vostru este făcut exact din acelaşi tip de material ca şi un cal, sau un câine, sau orice altceva asemănător. Este făcut din calciu, potasiu, petrol, lumină cosmică. Voi nu sunteţi... Toată carnea ca aceasta nu este aceeaşi carne; este o carne diferită, dar este făcută din ţărâna pământului din care provine.
Dar, diferenţa dintre un animal şi un om, Dumnezeu a pus un suflet în om, şi nu l-a pus în animal. Pentru că, sufletul care era în om este acea teofanie.
Oh, eu-eu, eu nu voi ajunge niciodată la... această lecţie, dar trebuie să ajung la asta.

E-280 Priviţi. Nu vă amintiţi când Petru era în închisoare, iar Îngerul Domnului a venit şi a deschis uşile?

E-281 Mergeam prin supermarketul de aici, zilele trecute, şi uşa s-a deschis în faţa noastră. Am spus, "Ştii, Biblia a avut asta prima dată." Vedeţi? Acum, uşa batantă, se deschide singură.

E-282 Şi când a ieşit Petru, mergând pe lângă aceste gărzi, ei au fost orbiţi ca să nu-l vadă. A trecut de garda interioară, de garda exterioară, a ieşit în curte, dincolo de zid, a ieşit în stradă. Şi niciunul dintre ei nu ştia cine era. Şi nu i-au dat nici un fel de... Ei au crezut că era un alt gardian sau ceva de genul acesta. Ei... El doar a trecut, iar uşa s-a deschis singură, când a ieşit, şi s-a închis în urma lui. Şi când a ieşit acolo, el a crezut că a avut un vis. Şi a coborât la casa lui Ioan Marcu, unde aveau o întâlnire de rugăciune. Şi el bătea la... [Fratele Branham bate în amvon. Porţiune goală pe bandă – Ed.] ... să fie printre voi.

E-283 Oh, El este slăvit. El este minunat.
Acum, oh, El nu a fost făcut sub forma unui înger; ci a luat asupra Sa... sămânţa lui Abraham. Dumnezeu a devenit sămânţa lui Abraham.

E-284 Acum, dacă am avea timp, să ne întoarcem şi să arătăm cum a făcut-o în Legământ! M-aţi auzit predicând despre asta, de multe ori, cum a luat acele animale şi le-a despicat în două, şi a aruncat înăuntru turtureaua şi porumbelul. Apoi s-a uitat şi a observat un pic de fum, groază neagră, moarte. Apoi, un cuptor fumegând, iadul. Dar, dincolo de asta, a mers o mică Lumină albă. Şi acea mică Lumină albă a mers printre fiecare bucată din acea jertfă despicată, arătând ceea ce El avea să facă. Şi El a făcut un jurământ, când a făcut asta, şi a scris un Legământ, arătând ceea ce El avea să facă.

E-285 Şi El, Isus Cristos, a venit pe pământ; Dumnezeu, Emanuel, "Dumnezeu în trup." Şi la Calvar, El a fost sfâşiat. Şi Duhul Său a revenit peste Biserică. Şi trupul Său a fost înălţat şi aşezat pe Tronul lui Dumnezeu.
Tronul lui Dumnezeu! Cel care se află pe Tron este Judecătorul. Noi ştim asta. Ei bine, unde este Judecata? Tatăl a dat... El nu judecă pe nimeni. Dar Tatăl a încredinţat toată judecata Fiului. Deci El este. Iar Viaţa Lui este Marele Preot, aşezat acolo cu Propriul Său trup, ca jertfă, pentru a pleda mărturisirile noastre. Amin. Frate, asta pune ceva în tine.

E-286 Observaţi, "El a luat asupra Sa Sămânţa lui Abraham." El a devenit Om. Dumnezeu, făcut trup printre noi, pentru a ne răscumpăra. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a devenit păcat, pentru ca noi, păcătoşii, să devenim părtaşi ai Lui. Şi când ne împărtăşim din El, ne împărtăşim din a Lui... Eram oameni într-un spaţiu-timp, şaptezeci de ani. Şi Dumnezeu s-a pogorât şi a devenit unul dintre noi, şaptezeci de ani, pentru timpul Său sortit, pentru ca noi să putem fi părtaşi ai Vieţii Sale Eterne. Şi când ne naştem din nou, suntem fii şi fiice ale lui Dumnezeu, avem Viaţă Eternă şi nu vom pieri niciodată.
Oh, ce-ce-ce Mântuitor binecuvântat! Oh, nu se poate descrie asta. Nu există nici o modalitate de a o explica. Este pur şi simplu imposibil de explicat. Nimeni nu poate explica cât de mare este. "Cât de mare eşti Tu! Cât de mare eşti Tu!" aşa este.
Prin urmare a trebuit să se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ... (Gândiţi-vă la asta.) ... ca să poată fi un mare preot milos şi demn de încredere în lucrurile care ţin de Dumnezeu, ... (Ascultaţi asta.) ... ca să facă ispăşire... păcatul norodului.
Pentru a împăca, acum, Dumnezeu, cunoscând dreptatea, a trebuit să devină nedrept, ca să simtă ce înseamnă să fii păcătos, să meargă înapoi pentru a împăca, prin „ispăşire," şi să aibă milă de popor.

E-287 Următorul verset, ascultaţi-l aici.
Şi prin faptul că El însuşi a suferit...

E-288 Dumnezeu nu putea suferi în Duh. El a trebuit să devină trup, să simtă durerea bolii, să simtă ispita poftei, să simtă ispita nevoii, să simtă ispita foametei, să simtă puterea morţii. Pentru ca El să ia asupra Sa sarcina de a sta în Prezenţa marelui Duh Iehova, Duhul, nu Omul; Duhul, ca să mijlocească pentru această viaţă. Şi Isus a luat asta, ca să mijlocească pentru noi, pentru că El ştie cum ne simţim. Când vă îmbolnăviţi, El ştie cum vă simţiţi. Când sunteţi ispitiţi, El ştie cum vă simţiţi.

E-289 Acum, aţi observat vreodată că atunci când votăm pentru un preşedinte, fiecare fermier va vota pentru un preşedinte care a fost fermier, pentru că el cunoaşte partea grea a vieţii de fermier. Vedeţi? El vrea un om care să înţeleagă.

E-290 Şi înainte ca Dumnezeu să poată înţelege vreodată (El fiind acea mare Sfinţenie. hum ar fi putut El să înţeleagă vreodată, după ce El l-a condamnat pe om? Prin sfinţenia Sa, El l-a condamnat pe om.), şi singurul mod în care El va şti vreodată cum să-l justifice pe om este să devină om.

E-291 Şi Dumnezeu a preaumbrit-o pe fecioară şi ea a născut un trup, nu sânge de Iudeu, nu sânge dintre Neamuri, ci propriul Său Sânge. Sângele creat de Dumnezeu, fără sex în, el deloc, fără nici o dorinţă sexuală. Şi această Celulă de Sânge, creată în pântecele acestei femei, a născut pe Fiul. Şi când a fost botezat de Ioan Boteză torul, Ioan a spus, "Eu mărturisesc, văd Duhul lui Dumnezeu ( ca un porumbel) că se pogoară şi rămâne peste El."

E-292 Nu e de mirare că Isus a putut spune, că, "Toate puterile din Cer şi de pe pământ sunt date în mâna Mea." Dumnezeu şi omul au devenit Una. Cerul şi pământul s-au îmbrăţişat unul pe celălalt, şi El a fost Cel care poate oferi ispăşire pentru păcatul nostru. Acesta este motivul pentru care, în Numele Său, are loc vindecarea. El vă cunoaşte durerea.

E-293 Aţi auzit vreodată această cântare mică şi veche?
Isus cunoaşte durerea pe care o simţi,
El poate mântui şi El poate vindeca;
Du-ţi povara la Domnul şi las-o acolo.
Aşa este. El ştie.
Când trupul nostru este zdruncinat de durere, iar sănătatea nu ne-o putem recăpăta,
Aminteşte-ţi doar că Dumnezeu din Cer răspunde rugăciunilor,
Isus cunoaşte durerea pe care o simţi,
El poate mântui şi poate vindeca;
Doar du-ţi povara la Domnul şi las-o acolo.

E-294 Asta e tot ce El cere, "Doar las-o acolo." De ce? El este Marele nostru Preot care stă aici, care ştie cum vă simţiţi. Şi ştie cum să vă reîntoarcă la har şi cum să vă readucă la sănătate. El ştie totul despre asta, El a suferit. Când nu ai un loc unde să-ţi aşezi capul, şi El a trecut prin asta. Când ai un singur schimb de haine, şi El a trecut prin asta. Când eşti batjocorit, persecutat, a trecut şi El prin asta.

E-295 Ascultaţi acum ultimul verset. Bine.
... poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.
Sau, cu alte cuvinte, El poate să-i asigure pe aceia, sa-1 ajute pe aceia, să-i facă pe aceia... să simtă cu ei. Pentru că, Dumnezeu Însuşi a devenit om, ca să simtă acest lucru.

E-296 Vă amintiţi, seara trecută, nu am învăţat despre asta? Cum că Dumnezeu a trebuit să... Moartea avea un bold în ea, o spaimă în ea. "Toată zilele lor au fost supuşi robiei prin această moarte." Şi apoi a venit Isus, ca El să scoată acel bold din moarte.
Şi când El urca pe munte, vă amintiţi cum am ilustrat?
Punctele acelea mici şi roşii de pe haina Lui, după un timp toate au devenit un singur punct mare, şi împrăştia Sânge în jurul Lui. Trupul Lui mic şi fragil, El nu a mai putut merge mai departe şi a căzut. Simon din Cirene, omul de culoare, L-a ajutat să ducă crucea în sus pe deal.
Şi când L-au bătut în cuie pe cruce, şi El a strigat după apă. Orice om care sângerează are nevoie de apă.

E-297 Vă amintiţi când am predicat aseară despre "Căprioara, cerbul însetează după izvorul de apă, tot aşa tânjeşte sufletul meu după Tine, O Dumnezeule"? Dacă cerbul este rănit şi trăieşte, pierde sânge, trebuie să ajungă la apă sau va muri.

E-298 Am fost împuşcat, jos pe câmp, când aveam paisprezece ani. Şi stăteam întins acolo. Picioarele azvârlite peste mine, ca şi carne tocată, de la o puşcă de calibrul 12. Şi am strigat după apă, "Oh, dă-mi să beau!" Eram amorţit; buzele îmi erau amorţite.

E-299 Prietenul meu a fugit la o baltă veche, avea tot felul de mormoloci, mlaştină. Nu-mi păsa ce era. Şi a umplut-o cu apă, iar eu am ţinut gura deschisă, iar el şi-a stors şapca aşa, în gura mea. Da, trebuia să am apă.

E-300 El Sângera. A spus, "Daţi-Mi să beau." Şi I-au dat oţet pe un burete, iar El l-a respins şi l-a refuzat. El era Mielul lui Dumnezeu care murea în locul nostru, pentru a aduce împăcarea fiinţei umane. Ce era? Dumnezeul din Cer.

E-301 Billy Sunday a spus odată, că, "În fiecare tufiş stăteau Îngeri, spunând, ,Eliberează-ţi doar mâna şi indică cu degetul, Noi vom schimba situaţia."'

E-302 Acel grup impertinent de fanatici religioşi, numiţi nişte mari învăţaţi cu D.D., Ph.D., au trecut pe lângă El şi au spus, "Acum, dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, tu i-ai mântuit pe alţii, tu pe tine nu te poţi mântui, coboară de pe cruce şi te vom crede."

E-303 Ei nu ştiau că Îi făceau un compliment. El ar fi putut să se mântuiască pe Sine. Dar dacă se mântuia pe Sine, El nu ar fi putut mântui pe alţii. Aşa că, S-a dat pe Sine. Binecuvântat fie Numele Lui. El S-a dat pe Sine, pentru ca eu să pot fi mântuit şi voi să fiţi mântuiţi. Oh, ce dragoste inegalabilă!

E-304 Nu trebuia să fie bolnav. Acel preţios trup născut din fecioară nu trebuia să fie bolnav. Dar El s-a îmbolnăvit, ca să poată ştii cum să mijlocească pentru mine când eu eram bolnav.

E-305 El nu trebuia să obosească, dar a obosit. Am citit odată o mică istorie despre asta, nu ştiu dacă era autentică sau nu. "Când l-a înviat pe băiatul acela din Nain, acolo, din morţi, S-a aşezat pe o stâncă şi a gemut de durere de cap," pentru că El a trebuit să suporte boala noastră.

E-306 El a trebuit să poarte păcatul nostru şi acolo a murit, şi pe Calvar, când acea albină şi moartea şi-a ancorat o dată boldul. Oricine ştie, când o albină îşi ancorează acul, nu mai poate înţepa. Când albina zboară sau orice insectă care înţeapă, când îşi ancorează acul, îşi scoate acul. Este încă o albină, dar nu mai are ac. Singurul lucru pe care îl poate face este să bâzâie şi să facă mult zgomot.

E-307 Acesta este singurul lucru pe care moartea îl poate face credinciosului, este să facă mult zgomot. Dar, aleluia, binecuvântat fie Numele Domnului, El a ancorat acel bold al morţii în Propriul Său trup. Emanuel a făcut-o. A înviat din nou, a treia zi, a scuturat boldul de acolo şi este nemuritor în seara aceasta. Şi Duhul Său este în această clădire şi El Se dovedeşte viu printre noi. Acesta este Mesia al nostru. Acesta este Mântuitorul nostru binecuvântat.