E-1 ... din-din Cartea Evrei. Apoi intrăm în al 7-lea, preoţia lui Melhisedec. Şi apoi intrăm, de la preoţia lui Melhisedec, în acele zile mari ale unei ispăşiri şi separarea, partajarea ispăşirilor. Apoi în acel mare capitol al credinţei, capitolul al 11-lea; şi capitolul al 12-lea, "Să dăm la o parte orice piedică." Şi capitolul al 13-lea, "Acea Casă Eternă care nu a fost construită de mâini omeneşti; ci Dumnezeu, singur, care a făcut această mare Casă." Ce minunat!

E-2 Mă bucur să o văd pe sora noastră în spate acolo, care tocmai a intrat la serviciu. O văd pe ea şi pe soţul ei. Ieri, noi eram pe drum, într-un loc pe care... am crezut că cunoşteam fiecare crăpătură şi colţ, fiind paznic de vânătoare aici în Indiana, şi patrulând timp de mai mulţi ani. Cunoşteam fiecare loc. Dar puteam să mă rătăcesc ieri, acolo sus, unde se aflau ei, pe dealuri, un drum nou.

E-3 Şi doamna avea cancer la plămâni, iar Domnul a vindecat¬o definitiv pe femeie. Am luat... Oh, şi cum s-a întâmplat totul, stăteam acolo. Fratele Roberson, probabil că este înăuntru, astăzi. O văd pe soţia lui, şi pe fratele Wood, care este înăuntru. Şi eram acolo sus într-un camion vechi, eu şi fratele Roberson şi fratele Wood. Şi am luat acest camion, ne-am dus acolo sus, în vârful dealului. Şi acolo, Domnul a arătat cu claritate cancerul. Şi apoi am stat acolo şi am privit cum a părăsit-o pe femeie. Cu ochii noştri, am stat şi am privit cum a părăsit-o pe femeie. Şi ea a sunat-o înapoi pe soţia Fratelui Wood; şi îmi spunea că scuipa acea substanţă foarte neagră. Şi iat-o în această dimineaţă, stând din nou în biserică, ea şi soţul ei iubit, având un timp minunat în Domnul. Nu este El minunat?

E-4 Şi nu ştiam că... Aici, de obicei, pentru cei din jur, foarte rar apar vedenii aici. Aceasta este casa mea. Şi, vreau să spun, în biserică.

E-5 Duminică, acum o săptămână, noi... Câţi au fost aici să-l vadă pe omul în scaunul cu rotile? Orb, infirm, dezechilibrat şi cu nervii mintali duşi, iar Mayos' au renunţat la el. Şi-şi un doctor Catolic prieten de-al meu l-a trimis aici. Şi înainte să vin la slujbă, Domnul a dat o vedenie referitoare la om. Ştiţi cu toţii asta. Şi acolo omul a fost vindecat, cu AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Vedeţi? Şi apoi s-a ridicat, a ieşit afară, şi-a luat scaunul cu rotile, putea să vadă aşa cum vedeţi voi sau cum văd eu. Şi a ieşit din clădire împingându-şi scaunul, în mod normal.
Şi nervul de echilibru... Ştiţi, nu te poţi ţine în picioare, vedeţi, pur şi simplu nu poţi. Şi ani de zile a stat.

E-6 Şi ieri, când am ajuns acolo, doamna a avut un vis în care m¬a văzut intrând, chiar la ora două, şi declarând-o "cu cancer," şi apoi, "AŞA VORBEŞTE DOMNUL, 'a fost vindecată."' Şi-şi s¬a trezit, şi era exact ora două. Şi Duhul Domnului s-a coborât, şi acolo, acel-acel vis pe care ea l-a avut, şi Domnul a dat tălmăcirea. Şi a fost vindecată chiar acolo, pe loc, chiar acolo unde ne uitam noi. Ce minunat!

E-7 Nu-mi amintesc numele ei. Care este? Care este numele tău, soră? Walton, sora Walton, stă acolo în spate. Vrei să te ridici, sora Wal ton? Vreau să te întreb cum te simţi. [Sora Wal ton spune, "Este chiar minunat." – Ed.] Amin. Asta-i bine, bine şi minunat. El este atât de bun, să ne binecuvânteze în acest fel. Aşa că aşteptăm mult, din belşug, din marea măsură a lui Dumnezeu.

E-8 Un doctor a reţinut asta de la ea. I-a spus că "respira doar dintr-o parte." Ceea ce era, cancerul a crescut peste şi a blocat respiraţia din acea parte a plămânului, vedeţi. Nu se poate vedea cancerul prin raze X, pentru că, cancerul este o celulă, în sine, şi este-este viaţă. Şi tu-tu-tu doar-tu-tu doar te uiţi drept prin cancer, cu o rază X. Nu-l vezi.

E-9 Şi, dar Domnul chiar a... Am stat acolo şi l-am privit, noi înşine, cu ochii noştri. L-am văzut mişcându-se, şi l-am văzut plecând, cu ochii noştri. Aşa că, suntem atât de recunoscători pentru asta.

E-10 Şi acum, rugaţi-vă acum pentru noi, în această săptămână, cât timp suntem plecaţi. Şi fratele Neville va relua probabil de unde am rămas, pentru serviciul de miercuri seara. Nu rataţi acum, în acest mare lanţ al Cărţii Apocalipsa.

E-11 Ştiu că s-au făcut multe rugăciuni, iar noi-noi ştim că Dumnezeu ascultă rugăciunile. Dar noi, în această dimineaţă, vrem să facem doar o mică rugăciune înainte de citirea Cărţii. Acum, orice persoană care este capabilă, poate citi Cartea în acest fel, sau o poate deschide în acest fel. Dar este nevoie de Dumnezeu, doar, pentru a deschide înţelegerea, pentru că El este singurul care o poate face.
Aşa că haideţi să ne plecăm capetele doar un moment.

E-12 Acum, Tată, în Numele Fiului Tău preaiubit, Domnul Isus, venim cu toată umilinţa acum să ne supunem, ca slujitori ai Tăi, pentru ca Tu să vorbeşti prin noi. Circumcide buzele care vorbesc şi urechile care aud, ca, Cuvântul să fie rostit de Dumnezeu şi auzit de Duhul, în oameni. Îngăduie, Tată. Fie ca El să ia Cuvântul lui Dumnezeu şi să ne slujească aşa cum avem nevoie, căci o cerem în Numele Lui şi pentru slava Lui. Amin.

E-13 Acum, citind în această dimineaţă, noi studiem. Nu-nu predicăm; doar studiem această Carte a Evreilor. La câţi le place? Oh, ne simţim minunat! Şi acum doar studiem cu atenţie, Scriptură peste Scriptură. Trebuie... Întreaga, întreaga Biblie se leagă laolaltă. Nu există niciun Cuvânt afară din locul Lui, dacă este pus laolaltă de Duhul Sfânt.

E-14 Acum, omul a spus, "Biblia Se contrazice." Vreau să o văd. Am cerut, douăzeci şi cinci de ani, asta, şi nimeni nu mi-a arătat-o până acum. Biblia nu se contrazice. Dacă este aşa, nu este Biblia. Marele, infinitul Iehova nu ar putea să se contrazică pe Sine, deci nu există contradicţie în Biblie. Sunt doar neînţelegerile oamenilor.

E-15 Acum, pentru un mic fundal, până ne întoarcem. Acum, Cartea Evreilor a fost scrisă de Sfântul Pavel, către Evrei. El a scris una către Efeseni, adică către poporul din Efes, Biserica Creştină; una către Romanii din Roma; şi una către Galateni; şi una către Evrei.

E-16 Acum, observăm că Pavel, fiind un învăţător al Bibliei, pentru început. Asta am aflat. Că stătea sub călăuzirea marelui învăţător, unul dintre cei mai mari din vremea lui, Gamaliel. Şi era foarte versat în Vechiul Testament. Îl cunoştea bine. Dar a devenit un persecutor al căii care era Calea lui Cristos, pentru că el a fost instruit în Vechiul Testament sub învăţători. Dar învăţătorii, de obicei carnali... Sper să nu spun ceva greşit.

E-17 Dar, de obicei, dacă un om are doar învăţătura şi modul scolastic, este de obicei făcută de om. Vedeţi, nu este inspirată, pentru că devine o doctrină a unei şcoli. Noi o avem astăzi. Prezbiteriană, Luterană, Penticostală, toate aceste şcoli au teoria lor, şi pur şi simplu înfăşoară Scripturile în asta.

E-18 Şi a fost la fel şi în Vechiul Testament. Dar, Pavel, fiind bine instruit, şi cunoştea Scripturile prin cuvânt. Dar, vedeţi, Scripturile, oricât de bine Le-ai cunoaşte, dacă Duhul nu Le dă viaţă, atunci slova ucide. Duhul dă Viaţă. Vedeţi, Asta trebuie să fie însufleţită, sau făcută vie, de către Duhul. Dacă Duhul nu însufleţeşte Cuvântul şi nu-l face o realitate pentru voi, atunci slova este doar intelectuală. Aici avem atât de mulţi Creştini mărturisiţi astăzi, sau Creştini declaraţi, este acea concepţie intelectuală despre Cristos.

E-19 Apoi am luat-o pe, "Ei bine, el trebuia să simtă ceva; şi tu trebuia să faci ceva." Şi, oh, o să ajungem la toate astea, după un timp. Unul trebuia să strige. Metodiştii trebuiau să strige, înainte să îl aibă. Penticostalii trebuiau să vorbească în limbi, înainte să îl aibă. Şi, oh, unii dintre ei, Scuturătorii, trebuiau să se scuture. Da. Bătrânii... Mergeau în sus şi-n jos, bărbaţii pe o parte, femeile pe cealaltă. Vedeţi? Scuturătorii. Apoi Duhul Sfânt venea peste ei şi îi scutura. "Ei Îl aveau." Dar totul este doar fantezie. Nimic din toate acestea nu este Adevărul.

E-20 Dumnezeu trăieşte în Cuvântul Său. "Credinţa vine prin auzire, prin auzirea Cuvântului." "Prin credinţă sunteţi mântuiţi, prin har." Nu prin ceva, fie că vă scuturaţi, fie că vorbiţi în limbi, sau orice altceva are loc. Aceea nu are nimic de-a face cu asta, deloc. Isus a spus, "Cine ascultă Cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţa Eternă. Cine ascultă Cuvântul Meu şi crede," a fost însufleţit faţă de el, "are Viaţa Eternă." Iată. Nu contează ce lucru mărunt faci.

E-21 Acum, eu nu sunt împotriva tremuratului, sau a vorbirii în limbi, sau scuturării, oh, acel-acel strigăt. Este în regulă. E în ordine. Dar acestea sunt doar atribute. Vedeţi? Aş putea să vă dau un măr din copac, şi tot nu aţi avea copacul. Vedeţi? Voi... Sunt atributele.

E-22 Minciuna, furtul, băutura, fumatul, jocurile de noroc, comiterea adulterului, astea nu sunt păcate, astea sunt atributele necredinţei. Vedeţi? Asta este ceea ce voi-voi... Faceţi asta pentru că sunteţi un păcătos. Vedeţi? Dar mai întâi eşti păcătos. Asta-i ce te face să faci asta, pentru că nu crezi. Şi dacă într¬adevăr crezi, atunci nu faci asta. Atunci ai dragoste, bucurie, pace, îndelungă răbdare, bunătate, blândeţe, smerenie, răbdare. Acestea sunt roadele Duhului Sfânt. Vedeţi?

E-23 Deci avem lucruri mici, senzaţii mici, este pentru că acel om a ieşit de pe vechea cale bătătorită a Cuvântului. Este Cuvântul. "Credinţa vine prin auzire."

E-24 Deci când Pavel... Dumnezeu l-a ales pe Pavel. Omul l-a ales pe Matia. Când el... Au tras la sorţi, dar el nu a făcut nimic. Asta arată ce putere are biserica atunci, să facă o alegere, să îşi aleagă diaconii şi să îşi trimită predicatorii în diferite locuri. Asta este carnal, de multe ori.

E-25 Lasă omul să meargă acolo unde Dumnezeu îl călăuzeşte să meargă. Îmi place asta. Dacă oamenii într-o conferinţă spun doar, "Ei bine, iată o biserică frumoasă. Acest frate a construit o biserică frumoasă. Şi avem un mic preferat." Îl vor trimite la această biserică. Ei nu-şi dau seama că se omoară singuri. Vedeţi? În primul rând, dacă acel om se duce acolo, nu poate ocupa locul acelui om. Apoi, nu fac decât să slăbească biserica, ca să încerce să arate favoruri vreunui preferat. Întotdeauna a fost aşa.

E-26 Dar eu cred în autoritatea supremă a adunării locale. Da. Să lăsăm fiecare biserică să fie autonomă, să îşi aleagă păstorii, diaconii, sau orice altceva. Şi atunci, în felul acesta, omul de acolo nu are un episcop mai sus de el. Dacă Duhul Sfânt vrea să vorbească ceva acelei biserici, nu trebuie să întrebe pe nimeni dacă ar putea face aceasta sau cealaltă. Este individualul în contact cu Duhul Sfânt. Arătaţi-mi prin Biblie ce este mai mare, în Biblie, decât un prezbiter local pentru o biserică locală? Aşa este, da, domnule, suveranitatea bisericii locale, fiecare biserică pentru ea însăşi. Acum, frăţia, este minunat. Toate bisericile ar trebui să fie într-o astfel de frăţie, împreună. Dar suveranitatea bisericii locale!

E-27 Observaţi, Pavel fiind un mare maestru învăţător, bine pregătit, în drumul său spre Damasc, într-o zi, ca să-i aresteze pe oamenii care erau în această nouă Cale. Acum, el era sincer. Dumnezeu nu te judecă după sinceritatea ta. Nu am văzut niciodată oameni mai sinceri decât păgânii. Mulţi dintre ei îşi ucid chiar şi proprii copii, în zadar, pentru-ca jertfă la un idol. Nu este sinceritatea. Un om ar putea lua acid carbolic, cu sinceritate, crezând că ia altceva. Sinceritatea nu vă mântuie. "Există o cale care pare bună omului, dar sfârşitul ei sunt căile morţii."
Pavel a fost sincer când a atestat, cu autoritatea sa, să îl omoare cu pietre pe Ştefan. Mai târziu, peste ani, îmi plac scuzele lui Pavel, el a spus, "Nu sunt vrednic să mă numesc ucenic sau să mă numesc apostol, pentru că am prigonit Biserica până la moarte." Cu sinceritate!

E-28 Şi în drumul său, a avut o experienţă. Duhul Sfânt a apărut într-un mare Stâlp de Foc şi l-a orbit. Acum, am analizat asta, acel Stâlp de Foc era Cristos. Şi El este acelaşi Stâlp de Foc care i-a condus pe copii prin pustie. Cristos era Dumnezeu, iar Dumnezeu era Cristos. Dumnezeu s-a făcut trup şi a locuit în trupul Domnului Isus. "Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu Sine," arătând ce era El.

E-29 În Biblie în urmă aici, în versetele anterioare am citit, că, "S¬a făcut mai prejos decât Îngerii. A luat forma, nu de Îngeri, ci a luat o formă de trup." Îngerii nu au căzut, nu aveau nevoie de răscumpărare. Trupul căzuse, fiinţele umane, şi ei aveau nevoie de răscumpărare. Deci, în vechile legi, un om, ca să fie un-un răscumpărător, mai întâi trebuia să fie înrudit; marea Carte a lui Rut, pe care am parcurs-o aici, cu ceva timp în urmă. Şi cum că Dumnezeu, fiind Duh, s-a înrudit cu noi, devenind unul dintre noi, ca să ne răscumpere şi să ne dea Viaţă Eternă. Trebuia să devină noi, ca noi, prin har, să devenim ca El.

E-30 Şi găsim că Stâlpul de Foc i-a călăuzit pe copiii lui Israel. Şi când S-a făcut trup aici, pe pământ, Îl auzim vorbind într-o zi, şi El a declarat că El era Stâlpul de Foc. Ei au spus, "Tu spui că eşti mai mare decât tatăl nostru Abraham?"

E-31 El a spus, "Înainte ca Abraham să fi fost, EU SUNT." Cine a fost EU SUNT? Stâlpul de Foc din rugul aprins, un memorial perpetuu prin fiecare generaţie; nu doar acea generaţie, ci şi generaţia aceasta, acelaşi Stâlp de Foc. Şi suntem recunoscători în această dimineaţă că avem chiar fotografia Lui, că El nu s¬a schimbat. El este Cel Nemuritor, Etern, Binecuvântat. El face aceleaşi lucruri acum pe care le-a făcut atunci, şi cât de fericiţi ne face să ne simţim.

E-32 Dar înainte ca Pavel să accepte această experienţă... Ştiind că Îngerul Domnului era Stâlpul de Foc, care era Cristos, ... Ei bine, El era Îngerul Legământului, care era Cristos. Moise s-a gândit mai bine, că, a ales mai degrabă să sufere necazurile cu poporul lui Cristos, şi să fie călăuzit de Cristos, decât toate comorile Egiptului. L-a urmat pe Cristos, care era sub forma unui Stâlp de Foc.

E-33 Atunci Cristos a spus, "Am venit de la Dumnezeu," când era aici pe pământ, "Mă întorc la Dumnezeu." După moartea Sa, îngroparea, învierea, trupul slăvit a şezut la dreapta Măririi, ca să mijlocească; Pavel L-a văzut ca Stâlpul de Foc, din nou, o Lumină care i-a scos ochii, aproape; l-a orbit.

E-34 Petru L-a văzut intrând în închisoare ca o Lumină şi deschizând uşile în faţa lui în timp ce ieşea. Aflăm că El era Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă.

E-35 Şi iată-Laici cu noi, astăzi, făcând exact aceleaşi lucruri pe care le-a făcut atunci, făcându-Se din nou vizibil pentru noi, arătându-L lumii ştiinţifice.

E-36 Oh, în acest mare ceas de întuneric şi haos peste pământ, ar trebui să fim cei mai fericiţi oameni de pe tot pământul, să ne bucurăm, să ştim. Tot timpul, când oamenii sunt îndoctrinaţi, şi tot felul de isme şi lucruri pe pământ, şi totuşi, astăzi, Dumnezeul real, viu, prin Cuvântul Său şi prin dovezile Sale vizibile, ne arată că El este aici cu noi, lucrând, mişcându¬se, trăind, acţionând exact aşa cum a făcut-o întotdeauna. Ce oameni privilegiaţi suntem, să avem acest lucru! Ar trebui să... Biblia a spus, apoi, în capitolul 2, "Ar trebui să ne ţinem tare de aceste lucruri. Pentru că, cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire atât de mare?"

E-37 Acum, ajungem să aflăm, înainte ca Pavel să accepte această experienţă... Acum, forăm. Acum, indiferent de ce fel de experienţă ai avut vreodată, biserică, vreau să te întreb ceva. Indiferent cât de bună pare, cât de reală pare, ea trebuie mai întâi să fie testată de Biblie. Întotdeauna în Cuvânt! Nu lăsaţi niciodată Aceea, pentru nici un fel de experienţă.

E-38 Şi Pavel, înainte de a o accepta, a coborât în Arabia şi a stat acolo trei ani, testând această experienţă cu ajutorul Cuvântului. Şi când s-a întors, era sigur. Nimic nu-l putea tulbura, pentru că era solid pe Cuvânt, de neclintit. Şi iată unde se întoarce acum pentru a le arăta acestor Evrei, acele lucruri măreţe despre care se vorbea, din Vechiul Testament, s-au manifestat în Isus Cristos. Ce glorie!

E-39 Acum, duminica trecută, sau miercurea trecută, fratele Neville, aici, în capitolul 5, a atins nişte locuri foarte înalte, pentru că este un capitol minunat. Şi îl găsim tratând în capitolul 4, duminica trecută, despre Sabat, despre păzirea Sabatului. Sunteţi siguri, în această dimineaţă, că ştiţi ce este ţinerea Sabatului? Dacă da, spuneţi, "Amin." [Adunarea spune, "Amin." – Ed.]

E-40 Sabatul este "Odihna" în care intrăm, nu prin zi, nu prin lege, ci intrând în Cristos, care este Sabatul nostru. El este Sabatul nostru. Am parcurs cu asta print tot Vechiul Testament şi am arătat că va veni vremea când Cuvântul va veni "învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă." Şi El a dovedit că am intrat în odihna Lui în Ziua Cincizecimii, "Pentru că aceasta îl va face pe cel ostenit să se odihnească, să înceteze."

E-41 Aflăm, că, "Dumnezeu a hotărât o zi în David, referitor la ziua a şaptea." Şi, "Dumnezeu s-a odihnit în ziua a şaptea." A dat-o copiilor lui Israel în pustie. "Şi din nou, El a hotărât o zi." Ce zi a fost aceea? O anumită zi din săptămână? "Ziua în care auziţi Glasul Lui, nu vă împietriţi inimile." Aceea este ziua în care El intră, ca să vă dea o pace Eternă, un Sabat Etern.

E-42 Nu te duci la biserică duminica, ca să devii religios, atunci. Când eşti născut din Duhul lui Dumnezeu, intri în Odihnă pentru totdeauna, nu se mai ţine Sabatul. Tu eşti în Sabat, continuu, pentru totdeauna şi pentru Eternitate. "Lucrările tale lumeşti au luat sfârşit," spune Biblia, "şi ai intrat în această pace binecuvântată."

E-43 Aceste prime cinci capitole Îl poziţionează pe Isus ca Mare Preot. "Dumnezeu în diferite vremuri şi în multe chipuri a vorbit părinţilor prin profeţi, dar în această ultimă zi, prin Fiul Său, Isus," capitolul 1, versetul 1.

E-44 Apoi în jos, până la finalul capitolului 5, Îl găsim reprezentat ca Melhisedec, Care nu a avut un început al zilelor, nici un sfârşit al vieţii, ci continuu Preot pentru totdeauna. Gândiţi-vă la asta. Cine a fost acest mare Om? Vom afla, în cam încă vreo două capitole, întreaga viaţă a Lui, o vom studia: Acest mare Om Care l-a întâlnit pe Abraham, Care nu a avut niciodată nici tată, nici mamă, El nu a avut niciodată vreun moment în care să înceapă viaţa, sau nu va avea niciodată un moment în care El să-şi termine viaţa. Şi El l-a întâmpinat pe Abraham când se întorcea de la măcelul împăraţilor.

E-45 Observaţi că această mare Persoană, Oricine ar fi fost, este încă în viaţă. El nu a avut sfârşit de viaţă. Era Cristos, cel pe care l-a întâlnit. Vom face un studiu aprofundat despre asta, în câteva zile.

E-46 Acum, vrem să începem aici, în capitolul 5, acum, doar pentru un mic fundal înainte să trecem la capitolul 6, pentru că este într-adevăr ceva remarcabil. Urmăriţi cu atenţie. Vom începe pe la versetul 7 al acestui capitol. Bine, haideţi să începem de la versetul 6.
Şi acum zice iarăşi în alt loc, Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec.
Care în zilele Lui când era în trup... a adus rugăciuni şi cereri cu strigăte mari... şi cu lacrimi către... Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, şi fiind ascultat din pricina evlaviei Lui;
măcar că era Fiu, a învăţat... să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit;

E-47 Acum, iată unde vreau să ajung, la acest al 9-lea verset. Ascultaţi. Cred că fratele Neville a atins asta, miercuri. Eu nu am fost aici. Bine, ascultaţi.
Şi după ce a fost făcut desăvârşit, a devenit autorul mântuirii eterne pentru toţi cei care îl ascultă;
Căci a fost numit de Dumnezeu Mare Preot după rânduiala lui Melhisedec.
Despre care avem multe de zis, ...

E-48 Lăsăm asta aici, pentru că ne vom ocupa de Melhisedec peste câteva seri.

E-49 Acum vom începe cu asta, studiul nostru obişnuit. Aş vrea... doar voi citi restul pentru puţin, versetul 11.
Despre care avem multe de zis, ... lucruri grele de tâlcuit, fiindcă v-aţi făcut greoi la pricepere.
Pentru că, atunci când... voi care de mult trebuia să fiţi învăţători, voi aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu; şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte în loc de hrană tare.
Şi oricine nu se hrăneşte decât cu lapte, este nepriceput cu cuvântul despre neprihănire: căci este un prunc.
Oh, sper că Duhul Sfânt a pus asta chiar în adâncul vostru acum.
Căci cel-oricine nu se hrăneşte decât cu lapte, este nepriceput cu cuvântul despre neprihănire: căci este un prunc.

E-50 Dacă dai unui prunc carne tare, îl omori. Acesta este motivul pentru care atât de mulţi oameni spun, "Ah, eu-eu nu cred asta," şi pleacă. Sunt încă prunci! Ei pur şi simplu nu pot înţelege. Nu pot înţelege acest Adevăr. Acesta-Acesta îi ucide. Lucruri mari şi măreţe pe care biserica ar trebui să le ştie astăzi, dar tu nu ai putea să le înveţi. Ei-ei-ei-ei-ei se poticnesc de Acesta. Ei nu ştiu ce să facă cu Acesta.

E-51 Pavel, vorbind acestui grup de Evrei... Totuşi, învăţaţi cu care el vorbeşte acum, învăţaţi, bine instruiţi. Găsim că, în câteva-câteva momente, foarte erudiţi. Dar Taina spirituală profundă, biserica este încă orbită faţă de Aceasta. El a spus, "Când ar trebui să îi învăţaţi pe alţii, sunteţi încă prunci."

E-52 Oh, ştiu că sunt mulţi care se ridică şi ies şi spun, "Oh, nu mai am nevoie să merg la biserică. Lăudat să fie Dumnezeu, Duhul Sfânt a venit, El este învăţătorul." Când ai această idee, tu chiar te înşeli. Căci de ce a pus Duhul Sfânt învăţători în Biserică, dacă El urma să fie Învăţătorul? Vedeţi? Există mai întâi apostoli, profeţi, învăţători, evanghelişti şi păstori. Duhul Sfânt a pus învăţători în Biserică, ca El să poată învăţa prin acel învăţător. Şi dacă aceasta-aceasta nu este conform Cuvântului, Dumnezeu nu o confirmă, atunci nu este tipul corect de învăţătură. Trebuie să se compare cu întreaga Biblie şi să fie la fel de vie astăzi ca atunci. Iată lucrul real manifestat.

E-53 Acum observaţi.
Dar hrana tare este pentru cei care sunt... oameni mari, chiar celor care, prin întrebuinţare a căror judecată s-a desprins să deosebească binele şi răul.
Ştiu ce este bine şi ce este rău, prin deosebire.

E-54 Acum observaţi, începem acum lecţia noastră. Acest mare context acum, să mergem la versetul 1.
De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale învăţăturii lui Cristos, ...
Ce spune el? Toate aceste prime cinci capitole l-au ilustrat pe Cristos, ca să arate Cine este El. Acum lăsăm acele adevăruri începătoare ale învăţăturii lui Cristos.

E-55 Ce găsim că este El? L-am găsit ca fiind Marele Iehova Dumnezeu manifestat în trup. L-am găsit ca fiind nu un profet, ci plinătatea Dumnezeirii în trup. El era Iehova făcut trup. Iar trupul, Isus, doar L-a găzduit. Dumnezeu locuind în om. Dumnezeu fiind împăcat cu omul, prin om, prin naşterea din fecioară a Propriului Său Fiu. Şi Iehova, Duhul Sfânt, locuia în El.

E-56 Acum, câţi îşi amintesc învăţătura despre Dumnezeire, cum ne-am întors şi L-am găsit pe Dumnezeu ca marele curcubeu cu toate Duhurile diferite, cum era? Şi apoi Logosul a ieşit din Dumnezeu, care a devenit teofania, şi aceasta era în formă de om. Şi Moise L-a văzut trecând, în crăpătura stâncii. Şi apoi acea teofanie s-a făcut trup absolut uman, Cristos.
Şi cum aflăm că noi, prin harul Său, avem Viaţă Eternă.
Acum, cuvântul veşnicie este "pentru o distanţă; pentru un spaţiu de timp." Se spune, în Biblie, "În veci şi veci," o conjuncţie. Dar veşnicie înseamnă doar "un timp." Dar Etern înseamnă pentru totdeauna. Şi doar tot ce a avut un început are un sfârşit, dar lucrurile care nu au avut început nu au sfârşit. Deci Dumnezeu nu a avut început şi El nu are sfârşit.

E-57 Şi astfel, deci, Melhisedec, marele Preot, ca un om, El nu a avut început şi El nu are sfârşit. Şi când noi, prin acea teofanie, căci, noi am fost făcuţi după chipul lui Dumnezeu înainte ca lumea să fie făcută vreodată; când acea teofanie s-a făcut trup şi a locuit printre noi, atunci, prin moartea Lui, noi înşine primim Duhul Lui şi nu mai avem sfârşit; Viaţa Eternă; nu Îngeri, ci bărbaţi şi femei. Oh, eu... Cumva, dacă aş putea să o spun în aşa fel încât a mea-audienţa mea să o prindă! Tu nu vei fi niciodată un Înger. Dumnezeu a făcut Îngerii, şi Dumnezeu a făcut omul. Şi ceea ce face Dumnezeu este din Dumnezeu, care este la fel de Etern ca şi Dumnezeu. Şi omul este la fel de Etern ca şi Creatorul său, pentru că a fost făcut din Eternitate.

E-58 Dar păcatul are un sfârşit, suferinţa are un sfârşit. Prin urmare, nu poate exista un iad Etern. Există un iad, foc şi pucioasă, ştim asta, dar nu există un iad Etern. Există doar un singur tip de Viaţă Eternă şi aceasta aparţine lui Dumnezeu. Dacă trebuie să suferiţi pentru totdeauna, aveţi parte de Viaţa Eternă. Iadul are un sfârşit, poate dura miliarde de ani, dar în cele din urmă va avea un sfârşit.

E-59 Biblia nu spune, nicăieri, că au suferit Etern, a spus, "În veci şi veci." Iona a crezut că a fost în burta balenei "o veşnicie," de asemenea. Veşnicia are o distanţă sau o limită de timp. Dar Etern este perpetuu, nu are început sau sfârşit. Este ca un inel, un cerc. Şi, pe măsură ce timpul nostru avansează, nu facem decât să ne învârtim în jurul marilor motive ale lui Dumnezeu.

E-60 Motivul lui Dumnezeu a fost acela de a-l face pe om după chipul Său, pentru a avea părtăşie cu El. Şi El l-a făcut o fiinţă tangibilă. Acum, păcatul ne-a adus într-un loc de-de¬de degradare, dar asta nu opreşte niciodată programul lui Dumnezeu. Şi, prieten păcătos, astăzi, dacă nu eşti născut din nou din Duhul lui Dumnezeu, ai un sfârşit pe undeva. Şi sfârşitul tău este haosul, în ruină, şi suferinţă şi mizerie. Dar pentru tine, care ai crezut în Domnul Isus şi L-ai acceptat ca Mântuitor personal, este la fel de Etern cum Dumnezeu este Etern. Voi nu aveţi sfârşit, "Eu le dau Zoe Eternă, Însuşi Viaţa lui Dumnezeu, şi ei nu vor pieri niciodată şi nici nu vor ajunge la Judecată chiar, ci au trecut de la moarte la Viaţă." Iată ce era EL Pentru asta a venit El.

E-61 Acum, Isus, în venirea Sa, a preoţiei Sale, nu a venit doar de dragul unei compasiuni. Mulţi oameni învaţă aşa, că El a venit, spunând, "Ei bine, poate că dacă voi suferi, voi fi o-o-o privelişte pătimaşă şi oamenii vor veni cu siguranţă la Mine." Aceasta este o eroare. Nu există nicio Scriptură pentru aşa ceva.
Pentru că, fiecare persoană care va fi mântuită vreodată, Dumnezeu ia cunoscut înainte ca lumea să fie întocmită. Biblia a spus acest lucru. Dumnezeu nu vrea, acum, ca cineva să piară. El vrea ca toţi să vină la pocăinţă. Dar, fiind Dumnezeu, prin cunoştinţa mai dinainte, El a ştiut.

E-62 Uitaţi-vă în Romani, capitolul 8. Pavel susţinea acolo, spunând despre alegerea lui Dumnezeu, că, "Esau şi Iacob, înainte ca vreunul dintre copii să se fi născut, sau orice altceva, Dumnezeu a spus că El îi cunoştea şi că îl ura pe Esau şi îl iubea pe Iacob," înainte ca oricare dintre băieţi să fi avut-avut şansa de a-şi exprima recunoştinţa, pentru că El era Dumnezeu. El ştie... El este infinit. Dacă El este infinit, El cunoştea fiecare purice, fiecare muscă, fiecare ţânţar, tot ce ar fi fost vreodată pe pământ, El ştia. El este Dumnezeul infinit, Etern, nemuritor, binecuvântat, omnipotent, omniprezent, omniscient. Nu există nimic pe care El să nu ştie. Acesta este motivul pentru care El poate spune care va fi sfârşitul. El a cunoscut sfârşitul de la început.

E-63 Ceea ce este profetic este doar cunoştinţa Sa. El este procurorul principal. El-El este-El este Judecătorul. Şi El doar îi comunică avocatului o parte din înţelepciunea Sa. Şi iată ce este profeţia, care poate prezice, pentru că El ştie ce va fi. Acum, iată Dumnezeul pe care îl slujim noi. Nu un dumnezeu al istoriei, nu ca budiştii şi mahomedanii, şi aşa mai departe. Ci, un Dumnezeu care este omniprezent, chiar acum, aici, în această dimineaţă, în acest tabernacol chiar acum; Marele Iehova, EU SUNT, Care S-a format în umilinţă, ca să ia forma unui trup păcătos. Iată-L. Acesta este Cel care v-a răscumpărat. Nu poate fi nimeni altcineva, nicăieri, în niciun alt timp care să o poată face.

E-64 Dumnezeu nu a avut trei persoane acolo sus, şi a trimis pe unul dintre ei, pe Fiul Său. Era Dumnezeu, El Însuşi, venit sub forma unui Fiu. Un fiu are un început, iar Fiul a avut un început. Că, unii dintre voi, dragi catolici, am cartea voastră, Faptele Credinţei Noastre, spunea, "Eterna filiaţie a lui Dumnezeu." Cum veţi exprima acest cuvânt? Cum îi veţi da un sens? Cum poate fi Etern? Asta nu este din Biblie. Este din cartea voastră, "Eterna filiaţie." Ei nu... Acest cuvânt nu este corect. Pentru că, orice lucru care este fiu a avut un început, iar Eternul nu are început, deci nu este o Eternă filiaţie. Cristos s-a făcut trup şi a locuit printre noi. El a avut un început. Nu a fost nici o filiaţie Eternă. Este Dumnezeirea Eternă, nu filiaţie. Acum, El a venit să ne răscumpere şi El ne-a răscumpărat.

E-65 Acum, Pavel, ajungând acolo, care sunt sigur prin lecţiile trecute, aţi înţeles acest lucru. Vom relua asta din nou, cândva, cu voia Domnului, chiar verset cu verset. Acum.
Aşadar, având... să lăsăm adevărurile începătoare ale învăţăturii lui Cristos, şi să mergem până la desăvârşire; ...

E-66 Asta îi poticneşte, nu-i aşa? Să facem ce?
... să mergem până la desăvârşire; fără să mai punem din nou temeliile...

E-67 Urmăriţi asta. Să luăm acest cuvânt "desăvârşire." Ştiţi că există un singur mod în care veţi sta în Prezenţa lui Dumnezeu? Adică, desăvârşiţi. Dumnezeu nu poate tolera lucrurile nesfite.

E-68 Şi voi, legaliştilor: cum aţi putea să vă desăvârşiţi, când nu aveţi nici măcar un lucru cu care să vă desăvârşiţi? V-aţi născut în păcat. Însăşi zămislirea voastră a fost în păcat. Însăşi dorinţa voastră de a fi aici a fost păcatul. "Născut în păcat, zămislit în nelegiuire, venit în lume vorbind minciuni." Acum unde veţi sta?

E-69 Unde tu, păcătosule, care-care ai spus, "Mă voi lăsa de fumat. Voi merge în Rai"? Unde eşti tu, căldicel, îndărătnic, aşa-zis Creştin, care umbli pe aici cu faţa lungă şi spui, că, "Ei bine, eu aparţin bisericii"? Tu păcătosule. Aşa este. Dacă nu eşti născut din Duhul lui Dumnezeu, eşti pierdut. Asta este adevărat.

E-70 Cum te duci în Cer? Tu spui: "N-am minţit în viaţa mea." "O, dragul meu. Era chiar un Înger, de la început." Asta e o minciună. Nu-mi pasă cât de bun eşti; eşti un păcătos. Şi nu ai un lucru; nu există nici preot, nici episcop, nici cardinal, nici papă, nici altceva care să poată să te mântuie, pentru că este în aceeaşi barcă în care te afli şi tu. Intrăm în asta în câteva minute. Chiar în aceeaşi condiţie. El era... papa de la Roma s-a născut în păcat, a fost zămislit în nelegiuire, a venit în lume vorbind minciuni, născut din dorinţa sexuală a unui bărbat şi a unei femei. De unde veţi obţine neprihănire din asta?

E-71 "Ei bine, tatăl şi mama lui s-au născut la fel, şi ei s-au născut la fel, şi bunica şi bunicul lui şi aşa mai departe." Este păcat, de la bun început!

E-72 Deci cine poate spune că aceasta este sfânt şi aceea este sfânt? Există un singur lucru sfânt, şi anume Isus Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu, Care a fost făcut desăvârşit. Şi cerinţa noastră este să fim desăvârşiţi. Acum, cum vom fi? Încearcă, tu însuţi. Nu aş vrea să încerc să ajung în Cer pe baza meritelor, "M-am născut acum cinci minute şi plec din lume chiar acum." Aş fi pierdut. Dacă nu am avut niciodată un gând rău în viaţa mea, dacă nu am spus niciodată un cuvânt rău în viaţa mea, dacă nu m-am uitat niciodată la ceva rău, dacă nu am gândit niciodată ceva rău, sau nimic, sunt la fel de degradat şi de negru ca şi pereţii murdari ai iadului. Sunt un păcătos.

E-73 Aş putea să trec prin viaţă şi să stau închis într-o cameră, şi ca unele dintre surorile carmelitane sau ceva de genul acesta, şi să nu văd niciodată lumea, să stau acolo şi să mă rog toată viaţa, să fac bine, să mă nasc multimilionar şi să dau săracilor tot ce am, şi tot sunt un păcătos şi voi merge în iad. Da, domnule.

E-74 Aş putea să mă alătur bisericii luterane, baptiste, penticostale, prezbiteriene, când sunt în leagăn, şi să trăiesc credincios acelei biserici până la o sută de ani, şi viaţa mi se ia, şi nimeni nu ar putea arăta cu degetul spre mine şi să spună "el nu a avut vreodată măcar un gând rău," voi merge în iad la fel de sigur cum stau eu aici.

E-75 Sunt un păcătos. Aşa este. Nu am nimic. Nu există nici o cale, de loc, să pot găsi vreun-vreun preţ plătibil. Dumnezeu a pretins moartea. Şi dacă îmi dau propria viaţă, dacă îmi dau viaţa, atunci cum pot să mă pocăiesc? Pentru că, tu... Datoria trebuie plătită, mai întâi. Şi Dumnezeu a fost singurul care Îşi putea da viaţa şi să O ia înapoi. Aşa că El a putut deveni păcat, şi să-Şi dea Viaţa şi să O ia înapoi, şi să numească lucrul acesta "dreptate," şi datoria este plătită. Iată.

E-76 Acum să ne întoarcem la Matei, pe la capitolul 8, cred că este, capitolul 7 sau 8. Vom vedea ce spune Isus aici. În regulă. Este vorba de Matei, capitolul 5. Şi... Isus, propovăduieşte, propovăduind în fericiri, versetul 4 7.
Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru deosebit faceţi? Oare păgânii nu fac... ? (Urmări ţi.)
Dar voi fiţi dar desăvârşiţi, ... (Ce?)
Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru care este în ceruri este desăvârşit .
Aceasta a fost porunca lui Isus, "Fiţi astfel."

E-77 Ei spun, "Nimeni nu poate fi desăvârşit, Biblia a spus, 'Nimeni nu este desăvârşit.' Iată contradicţia voastră." Este aşa? În regulă.

E-78 Nu puteţi fi desăvârşiţi în voi înşivă. Dacă vă încredeţi în ceea ce aţi făcut, sunteţi pierduţi. "Voi fiţi dar desăvârşiţi, tot aşa de desăvârşiţi cum este Dumnezeu desăvârşit." Acum:
Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru... în ceruri este desăvârşit.

E-79 "De aceea..." Acum, capitolul 5, capitolul 6 din Evrei.
De aceea să lăsăm adevărurile începătoare ale învăţăturii lui Cristos, şi să mergem până la desăvârşire; ...

E-80 Acum, tu, Tabernacolul Branham. Oh, ştiu, "Avem vindecări." Asta e minunat. "Avem vedenii." Oh, asta e¬asta e bine. Şi aveţi vise duhovniceşti, şi uneori nu sunt vise duhovniceşti. Şi-şi uneori voi... "Noi, noi încercăm să-i ajutăm pe cei săraci. Facem tot ce putem." Oh, e în regulă, dar nu despre asta vorbim acum. Noi intrăm într-o altă fază.
... lăsăm... învăţătura...

E-81 "Oh, da, avem învăţătura lui Cristos. Credem că El era Fiul lui Dumnezeu, este născut din fecioară. Credem asta, cu toate aceste lucruri." Asta este pur şi simplu minunat.

E-82 Dar, "Lăsând asta, să mergem până la desăvârşire." O, Doamne! Aş vrea să am acum glasul unui arhanghel, ca să aduc asta la un punct unde să o puteţi vedea. Acum el spune, "Lăsând toate învăţăturile lui Cristos," toţi teologii şi toată teologia pe care o cunoaştem, totul despre Dumnezeirea lui Cristos, cum că El era Dumnezeu făcut trup, toate aceste alte lucruri.

E-83 Pavel continuă să explice totul aici, doar în câteva minute. Să citim, doar puţin, înainte de a ajunge la asta.
... să punem din nou temeliile pocăinţei de faptele moarte...
Acum, noi credem asta.
... şi a credinţei faţă de Dumnezeu, Noi credem asta.
Şi învăţăturii despre botezuri, ...
Chiar cum trebuie să fiţi botezaţi, noi credem asta.
... şi despre punerea mâinilor, ...
Noi credem în punerea mâinilor, nu-i aşa? Vedeţi, toate astea, sigur.
... şi despre învierea morţilor, ...

E-84 Credem în asta. Acum observaţi. Vedeţi aici, "Judecata," este folosit, "Etern." Asta e pentru totdeauna. Când judecata este rostită de Dumnezeu, este pentru totdeauna. Apoi, nu mai poate exista reconciliere după ce judecata a fost pronunţată. Acum puteţi înţelege de ce Dumnezeu a trebuit să ia Propriul Său – ¬Propriul Său, cum am numi noi, Propriul Său remediu. Când l¬a condamnat pe om pentru că a păcătuit, singura cale prin care El se putea împăca, era să ia El însuşi locul omului. Aceasta este singura cale prin care poate fi împăcat, sau prin care ne putea împăca, era să ia locul nostru şi să devină un păcătos. Dumnezeu, Iehova, a devenit păcătos şi Şi-a dat viaţa.

E-85 Acum, tu ai putea să-ţi dai viaţa, ca păcătos, ca să mori pentru cauză. Pavel a spus, "Chiar dacă mi-aş da trupul ca să fie ars ca jertfă, tot nu sunt nimic," pentru că nu va funcţiona. Vedeţi, când mori, eşti dus. Dacă mori ca păcătos, eşti pierdut.

E-86 "Dar Dumnezeu a coborât în trup şi a osândit păcatul în trup, fiind făcut trup păcătos." Pentru că, El era Dumnezeul cel Etern şi Şi-a înviat Propriul trup, deci El este Justificatorul.

E-87 Acum, toate aceste lucruri, "Să mergem până la desăvârşire," a spus Pavel. Şi acum ce?
... de judecata eternă.
... vom face lucrul acesta, ... Dacă va voi Dumnezeu. (versetul al treilea.)

E-88 Acum, "Să mergem până la desăvârşire." Isus a spus, "Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru în Ceruri este desăvârşit."
Şi noi suntem, fiecare, osândiţi. Indiferent ce am face vreodată, suntem osândiţi. Ne-am născut, osândiţi. Mama şi tatăl vostru s-au născut, osândiţi. Ai tăi, toţi strămoşii voştri s¬au născut în păcat, zămisliţi în nelegiuire. Deci, cum veţi reuşi vreodată? Cum veţi fi desăvârşiţi? Chiar dacă nu ai făcut nimic, nu ai furat, nu ai minţit, nu ai făcut nimic în viaţa ta, tot osândit eşti. Ai fost osândit înainte să respiri prima suflare. Ai fost osândit. Aşa este. Şi ai fost osândit de Dumnezeu înainte să respiri prima suflare. Pentru că ai fost judecat, prin dorinţa sexuală a tatălui şi a mamei tale care, prin actul lor, te-au adus aici pe pământ. Şi Dumnezeu a osândit asta, la început. Sunteţi osândiţi, de la bun început. Aşa că, de unde... Şi orice altă persoană de pe pământ a fost osândită odată cu tine. Acum, de unde vei obţine desăvârşirea?

E-89 Urmăriţi. Să ne întoarcem pentru un moment la Evrei, capitolul 10. Ascultaţi cu atenţie. Vreau să citesc puţin din capitolul 9, mai întâi, versetul 11.
Dar Cristos a venit ca mare preot al bunurilor viitoare, prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, Propriul Său cort, trupul Său, ...

E-90 Vedeţi, vechiul cort... Aţi observat? Vechiul cort avea o perdea în el, care ascundea chivotul unde locuia Dumnezeu. Câţi ştiu asta? Sigur. Ei bine, acel vechi tabernacol făcut de om aici, perdelele din păr de capră vopsite, şi aşa mai departe, au fost făcute un cort pentru a ascunde Prezenţa lui Dumnezeu. Câţi ştiu că doar un singur om putea intra acolo o dată pe an? Cu siguranţă. Acela era Aaron, să intre o dată pe an. Şi el trebuie să fie uns. Şi-şi, oh, condiţia! Şi trebuia să aibă focul în mână; şi dacă mergea fără asta, murea imediat ce dădea la o parte acea perdea. Cădea mort. El trebuia să intre acolo şi să aprindă aceste sfeşnice şi să stropească capacul ispăşirii care cerea, sângele morţii, care era o substituire, până când Cristos a venit să împlinească asta.

E-91 Acum, dar, Dumnezeu a devenit apoi un alt tip de cort. Şi acel cort a fost Cine? Isus. Şi Dumnezeu era înăuntrul lui Isus, şi era ascuns, dar El împăca lumea cu Sine, prin manifestările Sale. Cristos L-a dezvăluit pe Dumnezeu. El a spus "Nu sunt Eu cel care face faptele. Este Tatăl Meu care locuieşte în Mine. Eu nu fac nimic de la Mine decât ceea ce văd pe Tatăl făcând. Tatăl în Mine, arătându-Mi aceste vedenii, şi apoi Mă duc să fac exact ceea ce Tatăl Mi-a spus să fac." Aţi înţeles? Dumnezeu era în interiorul unui trup uman, nu în spatele unor piei de capră vopsite, ci era viu, se mişca. Dumnezeu avea mâini; Dumnezeu avea picioare; Dumnezeu avea limbă; Dumnezeu avea ochi; şi era Cristos. Acolo era El.

E-92 Acum, El a plecat, iar Duhul a venit în asta, pentru ca prin moartea Sa să desăvârşească Biserica şi să aducă Biserica la supunere. Şi apoi, acelaşi Duh care era în Cristos este în Biserică, făcând aceleaşi lucruri pe care le-a făcut Cristos. "Peste puţină vreme lumea nu Mă va mai vedea; dar voi Mă veţi vedea, căci Eu voi fi cu voi, chiar în voi, până la sfârşi tul lumii."

E-93 Acum ascultaţi asta.
Dar Cristos devenind mare preot al bunurilor viitoare, printr-un cort mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta;
El nu a fost făcut de mâini. Cum a fost El născut? Prin naştere din fecioară.
Nici prin sânge de ţapi şi de viţei, a fost vreodată acest trup jertfit sau sfinţit, ci cu însuşi sângele său, ...

E-94 Ştiţi că sângele provine din sexul masculin. Şi apoi cineva a spus, "Oh, Isus era iudeu." El nu era iudeu. "Oh, suntem mântuiţi de sânge iudeu." Nu, nu suntem. Dacă am fi fost mântuiţi de sânge iudeu, am fi fost încă pierduţi.
Isus nu era iudeu, nici din Neamuri. El era Dumnezeu:
Dumnezeu Tatăl, Duhul, Cel nevăzut. "Niciun om nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu, ci singurul Născut din Tatăl, l-a făcut cunoscut pe El." El L-a manifestat pe Dumnezeu, ceea ce era Dumnezeu.

E-95 Acum, Biserica Sa ar trebui să-L manifesteze pe Dumnezeu, să arate ce este Dumnezeu. Vedeţi?
Ce facem noi? Ne organizăm, şi, "Nu am nimic de-a face cu ei. Sunt Metodişti. Sunt Prezbiterieni. Nu vreau să am nimic de¬a face cu ei. Eu sunt Baptist. Eu sunt Penticostal." Huh! Sunteţi pierduţi, cu genul acesta de motive. Aşa e.

E-96 Cine se poate lăuda? Cine poate spune ceva? Uitaţi-vă la ruşinea pe care au adus-o Prezbiterienii. Uitaţi-vă la ruşinea pe care au adus-o baptiştii. Uitaţi-vă la ruşinea pe care au adus¬o catolicii. Uitaţi-vă la ruşinea pe care au adus-o Penticostalii, Nazarinenii, Pelerinii Sfinţeniei. Priviţi-i pe ceilalţi.
Dar, vă provoc să arătaţi cu o mână în semn de ruşine, spre Acela. Da. Arătaţi cu un deget, când Dumnezeu Atotputernic a spus, "Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea să locuiesc. De El să ascultaţi." Iată-L. Acesta este Cel desăvârşit.

E-97 Acum, haideţi să citim un pic mai departe aici acum.
Nici prin sângele ţapilor... viţeilor, ci prin însuşi sângele Său a intrat odată pentru totdeauna în Locul preasfânt, după ce a dobândit răscumpărarea eternă... (Aţi înţeles?) ... răscumpărarea eternă pentru noi.

E-98 Nu pentru a fi răscumpăraţi astăzi, iar apoi, săptămâna viitoare, când începe trezirea, să fim răscumpăraţi din nou, şi apoi, oh, noi ne întoarcem şi suntem răscumpăraţi din nou. Eşti răscumpărat o singură dată, pentru totdeauna. Aşa este. Gata cu răscumpărare, răscumpărare, răscumpărare. "Răscumpărare eternă!" "Cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel care M-a trimis, are Viaţă Eternă, şi nu va ajunge niciodată la judecată, ci a trecut," timpul trecut, "de la moarte la Viaţă." Pentru că a tremurat? Pentru că a fost botezat într-un anumit fel? Pentru că a avut sânge în mână? "Pentru că a crezut în singurul Fiu născut al lui Dumnezeu." Aşa avem răscumpărarea Eternă.

E-99 Ascultaţi acum.
Căci... sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa vacilor, stropită stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţirea trupului:
Cu cât mai mult sângele lui Cristos, care, prin Duhul cel etern, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, a curăţit cugetul nostru de faptele moarte ca să slujim Dumnezeului celui viu?

E-100 "Trecut de la moarte la Viaţă." Ce-ţi pasă ce gândeşte lumea? Ce-ţi pasă ce părere are vecinul tău? Conştiinţa noastră a murit şi suntem regeneraţi şi născuţi din nou prin Duhul lui Dumnezeu, pentru a sluji adevăratului şi viului Dumnezeu. Iată.

E-101 Acum treceţi la versetul 10, capitolul 10, mai bine zis, chiar pe partea cealaltă a paginii.
... legea care are umbra bunurilor viitoare, şi nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe care se duc neîncetat în fiecare an să facă d-e-s-ă-v-â-r-ş-i-ţ-i pe cei ce se apropie.
D-e-s-ă-v-â-r-ş-i-ţ-i, este acolo, "Desăvârşiţi."
... să lăsăm învăţăturile începătoare ale lui Cristos şi să mergem până la desăvârşire; ...
Fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru... în ceruri este desăvârşit.

E-102 "Legea care are umbra bunurilor viitoare," toate rânduielile şi botezurile şi... toate celelalte lucruri pe care le aveau, "nu puteau niciodată să-l facă pe închinător desăvârşit." Şi, totuşi, Dumnezeu cere "desăvârşit."

E-103 Te înscrii în biserica Nazarineană, nu te va face niciodată desăvârşit. Te înscrii în biserica Baptistă, Penticostală, oricare ar fi ea, nu te va face niciodată desăvârşit. Fiind un om bun şi loial, nu te va face niciodată desăvârşit. Nu poţi merita un lucru. Nu există nimic în tine, care să merite. Eşti pierdut. Spui, "Ei bine, am respectat legea. Păzesc sabatul. Păstrez asta, toate rânduielile lui Dumnezeu. Fac asta."

E-104 Pavel a spus, "Să lăsăm deoparte toate aceste lucruri acum."

E-105 "Este în regulă, dar vom face asta. Vom boteza oamenii şi vom pune mâinile peste ei pentru vindecarea lor şi aşa mai departe."

E-106 Am putea lua, verset cu verset, fiecare dintre aceste lucruri. Botezul, noi credem în el. "Este o singură nădejde, un singur Domn, o singură Credinţă, un singur Botez." Noi credem că există un botez. Noi credem în învierea morţilor. Absolut. Noi credem că Isus a murit şi a înviat. Credem asta. "Punerea mâinilor, pentru cei bolnavi," iată ce spunea. "Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce cred. Dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, se vor însănătoşi." Credem asta.
Dar ce este asta? Pavel a spus, "Sunt toate fapte moarte." Este ceva ce faceţi voi.

E-107 "Acum să mergem până la desăvârşire." O, vai! Intrăm în Cort, nu fundamentul; Cortul, Cortul Însuşi. Acesta este fundamentul: legea şi neprihănirea,-şi-şi-şi aderarea la biserică, şi fiind botezat, şi-şi punerea mâinilor. Acestea sunt toate rânduieli ale bisericii.
"Dar acum să mergem în desăvârşire." Şi există numai Unul singur care este desăvârşit, acela este Isus.

E-108 Cum intrăm în El? "Prin Metodişti?" Nu. "Penticostali?" Nu. "Baptişti?" Nu. "Prin orice biserică?" Nu. "Romano¬Catolici?" Nu.

E-109 Cum intrăm în Aceasta? Romani 8:1.
Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Cristos... care nu umblă după lucrurile acestei lumi, ale firii, ci după lucrurile Duhului, care nu acordă atenţie la ceea ce are de spus lumea.

E-110 Chiar dacă eşti bolnav şi doctorul îţi spune, "Vei muri," tu nu-i acorzi nici o atenţie, nu te deranjează deloc.

E-111 Dacă ţi se spune, "Trebuie să devii Catolic înainte să fi mântuit, sau Prezbiterian, sau trebuie să faci asta," nu-i dai nicio atenţie.
"Aşadar, nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Cristos Isus, care nu umblă după fire, lucrurile pe care le văd." Tot ceea ce vedeţi cu ochii este pământesc.

E-112 Dar sunt lucrurile pe care le vedeţi în duhul vostru, prin Cuvânt! Cuvântul este oglinda lui Dumnezeu care reflectă ceea ce este El şi ceea ce sunteţi voi. Aleluia! O, vai! Acesta vă spune. Aceasta este singura Carte din lume care vă spune de unde veniţi, cine sunteţi şi unde vă duceţi. Arătaţi-mi orice pagină de literatură, oriunde, cu toată ştiinţa sau orice altceva, orice carte bună care a fost scrisă, niciuna dintre acestea nu vă poate spune asta. Aceasta este oglinda lui Dumnezeu, care arată ceea ce este El şi ceea ce sunteţi voi. Apoi, la mijloc se află linia de Sânge, care arată ce puteţi fi dacă vreţi să faceţi alegerea. Iată.

E-113 "Printr-un singur Duh," acum, Întâi Corinteni 12. Cum intrăm în acel Trup?
"Dând mâna?" Nu, domnule. "Alăturându-ne bisericii?" Nu, domnule. "Fiind botezaţi cu spatele, cu faţa? În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh? În Numele lui Isus Cristos? În numele Trandafirului din Şaran, Crinului din Vale, Stelei Dimineţii? Orice vreţi?"
Nu are nimic de-a face cu asta. "Doar mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu." Şi totuşi ne agităm, şi ne frământăm, şi ne certăm, şi ne dezbinăm, şi facem diferenţe. Aşa este. "Dar toate acestea sunt fapte moarte." Noi mergem la desăvârşire.

E-114 Acestea sunt lucruri pe care le-am făcut eu. Un slujitor v¬a botezat. Fie că v-a botezat cu faţa înainte, cu spatele, sau de trei ori, de patru ori, sau o singură dată, sau cum a făcut¬o, nu are nimic de-a face cu Aceasta. Sunteţi botezaţi doar în părtăşia acelei biserici, oricum, dovedind în faţa acelei biserici: că, credeţi în moartea, înmormântarea şi învierea lui Cristos. Punerea mâinilor, pentru vindecarea bolnavilor, este minunat, dar, totul este natural, iar acel trup va muri din nou la fel de sigur precum trăiţi. Va muri din nou. "Acum să lăsăm deoparte toate aceste lucruri şi să mergem mai departe la desăvârşire."

E-115 Cum ajungem la desăvârşire? Asta este ceea ce vrem să ştim.
... Cristos a desăvârşit...
"Dumnezeu a pus asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. El a fost străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru nelegiuirile noastre, pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El şi prin rănile Lui am fost tămăduiţi." Acesta este Trupul la care vrem să ajungem. Acesta este Trupul. De ce? Dacă sunteţi în acel Trup, nu veţi vedea niciodată judecata, nu veţi gusta niciodată din moarte. Sunteţi liberi de toată moartea, judecata, păcatul şi de orice altceva, când sunteţi în acel Trup.

E-116 "Cum se intră în Acesta, predicatorule? Să te înscri la acest tabernacol?" Eşti încă pierdut. Nu te-ai putea înscrie, oricum; nu avem niciun registru. "Cum intrăm în Acesta? Prin aderarea la o biserică?" Nu, domnule. "Cum intraţi în Acesta?" Vă naşteţi în Acesta.

E-117 Întâi Corinteni 12.
Căci printr-un singur Duh am fost toţi botezaţi într¬un singur trup, ...

E-118 Prin botezul Duhului Sfânt, suntem botezaţi în acel Trup şi suntem liberi de păcat. Dumnezeu nu vă mai vede pe voi; El îl vede doar pe Cristos. Şi când sunteţi în acel Trup, Dumnezeu nu poate judeca acel Trup. El L-a judecat deja. El a preluat judecăţile noastre şi ne-a invitat înăuntru. Şi prin credinţă, prin har, noi umblăm şi acceptăm iertarea noastră. Şi Duhul Sfânt ne aduce în această părtăşie cu El. "Şi nu mai umblăm după lucrurile lumii, ci umblăm în Duhul."
Înviaţi, Cuvântul a venit la noi. El a murit în locul meu. Sunt adus la viaţă. Iată-mă aici, eu care eram odată mort în păcat şi în fărădelegi, am fost adus la viaţă. Toate dorinţele mele sunt să Îl slujesc pe El. Toată dragostea mea este pentru El. Vreau ca toate umblările mele să fie în Numele Lui, ca oriunde mă duc, orice aş face, să-L slăvesc. Dacă vânez, dacă pescuiesc, dacă mă joc cu mingea, dacă-dacă fac... orice aş face, trebuie să fiu, "Cristos în mine," într-o astfel de viaţă, care să-i facă pe oameni să dorească să fie aşa; nu să bârfesc, să cârtesc şi să mă cert cu privire la bisericile voastre. Înţelegeţi asta?
"Print-un singur Duh suntem botezaţi în acel Trup." "Şi când Eu văd Sângele, voi trece pe lângă voi."

E-119 Ascultaţi. Haideţi să citim puţin mai departe aici, vă rog.
... ce nu ar putea niciodată să facă desăvârşit pe cel ce se apropie.
"Altfel..." al 2-lea verset, capitolul 10.
Altfel n-ar fi încetat ele oare să fie aduse?

E-120 Dacă asta ar putea face persoana desăvârşită... Şi Dumnezeu cere desăvârşire. Dacă respectarea legilor, dacă împlinirea tuturor poruncilor, v-ar face desăvârşiţi, atunci nu-nu mai este nevoie de nimic altceva; sunteţi deja făcuţi desăvârşiţi. Pentru că, atunci când sunteţi desăvârşiţi, sunteţi Eterni. Pentru că, Dumnezeu este singurul care este Etern, iar Dumnezeu este singurul care este desăvârşit. Şi singurul mod în care puteţi fi Eterni, este să deveniţi parte din Dumnezeu. [Porţiune goală pe bandă – Ed.]
... odată curăţiţi n-ar mai fi trebuit... să mai aibă cunoştinţă de păcat.
Ce? "Închinătorul odată curăţit, să nu mai aibă cunoştinţă..." Dacă scrieţi traducerea la aceasta, este "dorinţă."
... închinătorul odată curăţit... nu mai are dorinţă de păcat.
... dacă închinătorul a fost odată curăţit...

E-121 Voi urcaţi acum şi spuneţi, "Oh, aleluia, am fost mântuit seara trecută. Dar, ei bine, binecuvântat să fie Dumnezeu, ea m¬a făcut să dau înapoi. Aleluia, într-o zi voi fi mântuit din nou." Biet neştiutor neînvăţat. Nu aşa stau lucrurile.

E-122 "Închinătorul odată curăţit nu mai are cunoştinţă de păcat," spune Biblia. Ascultaţi, în timp ce citim mai departe, doar un minut.
Dar prin aceste jertfe... ca aducere aminte a păcatelor din an în an.

E-123 Acum vom trece mai jos, ca să ajungem pe la al 8-lea verset, ca să economisim timp, şi unde vreau să ajung.
După ce a zis întâi, Tu n-ai voit şi n-ai primit nici jertfe nici prinoase nici arderi de tot... pentru păcat, şi nici nu ai plăcere în ele; care sunt aduse după lege;

E-124 versetul al 9-lea.
Apoi a zis: Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule. El desfiinţează astfel... ia... El desfiinţează astfel pe cele dintâi, legea, ca să pună în loc pe a doua.

E-125 Aş fi vrut să avem timp să ne oprim la asta. Atâta timp cât eşti un Prezbiterian, sau un Penticostal, sau Baptist, sau Metodist, El nu poate face nimic cu tine. El trebuie să le desfiinţeze pe toate astea, mai întâi, vedeţi, ca să poată pună în loc pe a doua. Atâta timp cât spui, "Ei bine, eu sunt Metodist." Ah, nimic împotriva Metodiştilor, sau a Baptiştilor, sau a Penticostalilor. Dar, frate, asta nu-asta nu o explică. Trebuie să mergi mai departe până la desăvârşire, adică în Cristos.

E-126 Urmăriţi asta acum, doar un minut.
Prin care... suntem sfinţiţi prin jertfirea trupului lui Isus Cristos o dată pentru totdeauna.

E-127 Huh? Haideţi să citim puţin mai departe şi să reţinem asta. Lăsaţi să se întipărească în timp ce citim, "Odată pentru totdeauna."
Şi, pe când orice preot care face slujba în fiecare zi şi aduce de multe ori aceaşi jertfă, care niciodată nu pot şterge păcatul:
Dar acest om, ...
Sunteţi pregătiţi? V-aţi deschis vesta acum, ca să nu stea în cale, să ajungă direct la inimă? "Dar acest Om" Ce Om? Nu papa de la Roma, nu episcopul bisericii Metodiste, sau al oricărei alte biserici.
Dar acest Om, Cristos, după ce a adus o singură jertfă pentru păcat pentru totdeauna, S-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu;
Şi aşteaptă de acum ca vrăjmaşii Lui să-i fie făcuţi aşternut al picioarelor Lui.
Urmăriţi. Iată-o că vine.
Căci printr-o singură jertfă El a făcut d-e-s-ă-v-â-r¬ş-i-ţ-i, el a făcut desăvârşiţi...
"Până la următoarea trezire"? Ce spune?
... El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.
Înţelegeţi? "Să mergem până la desăvârşire."

E-128 Acum, voi, sfinţeniştii, spuneţi, "Oh, da, noi credem în sfinţenie. Aleluia! Noi credem în sfinţire." Dar voi le luaţi pe ale voastre. Voi doar renunţaţi la asta şi renunţaţi la aceea. Ştiţi că nu ar trebui să o faceţi.
Doar dacă Cristos a deschis uşa şi a însufleţit acest lucru în inima voastră, şi voi deveniţi un loc unde păcatul este mort, iar dorinţa, totul a dispărut. Atunci, El înlătură de la voi neprihănirea de sine, ca El să se poate stabili în voi. "Şi este Cristos, Fiul lui Dumnezeu, în voi, nădejdea Slavei."
... să mergem la desăvârşire;

E-129 Cum putem fi desăvârşiţi? Prin moartea lui Cristos. Nu prin aderarea la biserică. Nu prin faptele noastre bune, ce facem noi. Astea sunt toate în regulă. Nu pentru că am fost botezaţi în acest fel sau în acel fel. Nu pentru că am fost vindecaţi, prin punerea mâinilor. Nu pentru oricare dintre aceste alte lucruri, "Noi credem în moartea, înmormântarea şi învierea."

E-130 Pavel a spus, "Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi Îngereşti," adică atât limbile care se înţeleg, cât şi cele care nu se înţeleg, care trebuie să fie tălmăcite, "Nu sunt nimic.Chiar dacă aş avea darul cunoaşterii şi să pricep toată înţelepciunea lui Dumnezeu," pot să explic Biblia, de la... o leg laolaltă, "nu sunt nimic." Nu ajută prea mult să merg la şcoală atunci, nu-i aşa, ca să învăţ Biblia? "Chiar dacă aş avea credinţa încât pot muta munţii..." Campaniile de vindecare nu înseamnă prea mult atunci, nu-i aşa? "Nu sunt nimic. Chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars ca jertfă."

E-131 "Oh," ei spun, "omul acela este religios."

E-132 "Dar el nu este nimic," Pavel a spus, "nu devine niciodată nimic."

E-133 "Pentru că acolo unde sunt limbi, acestea vor înceta; acolo unde sunt prorocii, se vor sfârşi; acolo unde sunt toate aceste alte lucruri, se vor sfârşi. Dar când va veni ce este desăvârşit, acest în parte se va sfârşi." Vedeţi, acel "desăvârşit." Ce este desăvârşit? Dragostea. Ce este dragostea? Dumnezeu. "Să lăsăm deoparte toate aceste mici fapte moarte şi rânduieli şi să mergem până la desăvârşire." Vedeţi? Suntem desăvârşiţi prin Cristos. Cum ajungem în El? Prin botezul cu Duhul Sfânt.

E-134 "Bine, ce se întâmplă?" Aţi trecut de la moarte la Viaţă.

E-135 "Ei bine, trebuie să mă scutur, să sar, să fac asta?" Voi-voi nu trebuie, nu va trebui să faceţi nimic. Aţi făcut-o deja, Dumnezeu v-a adus din moarte la Viaţă şi sunteţi vii. Atunci roadele vieţii voastre demonstrează asta.

E-136 Mulţi dintre voi, Metodişti şi Nazarineni, aţi strigat cât aţi putut de tare, furaţi porumb din lanul unui om, aşa este, faceţi tot ce se poate face.

E-137 Mulţi dintre voi, Penticostalii, aţi vorbit în limbi, ca şi cum aţi turna mazăre pe o piele de vacă, sigur, aţi ieşit imediat şi aţi fugit cu soţia altuia, aţi făcut tot felul de lucruri. Nu-i Asta, frate.

E-138 Nu încercaţi să aveţi vreo senzaţie sau ceva care să ia locul Duhului Sfânt. Când vine Naşterea din nou, sunteţi schimbaţi. Nu trebuie să faceţi nimic ca să o dovediţi. Viaţa voastră o dovedeşte, în umblarea voastră. Sunteţi dragoste, pace, îndelungă răbdare, blândeţe, smerenie, răbdare. Iată ce sunteţi, şi întreaga lume vede reflexia lui Isus Cristos în voi.

E-139 Acum, a vorbi în limbi, a striga acolo, acestea sunt doar atribute care însoţesc acest tip de Viaţă.
Şi voi puteţi lua, puteţi imita aceste atribute şi să nu aveţi niciodată acea Viaţă. Noi o vedem. Câţi ştiu că este adevărat? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Sigur că da. Cu siguranţă că şti ţi. Doamne! Vedeţi asta peste tot în jurul vostru.

E-140 Aşadar, nu puteţi spune de nimic că este o dovadă a Duhului Sfânt, în afară de viaţa voastră pe care o trăiţi. Acum, dacă vreţi să vorbiţi în limbi, este perfect în regulă dacă trăiţi o viaţă care să susţină asta. Aşa este. Şi dacă vreţi să strigaţi, foarte bine, este bine. Şi eu strig, mă bucur atât de mult câteodată că aproape nu mai pot purta o pereche de pantofi; parcă aş sări din ei. Şi asta e minunat. Eu cred în asta.

E-141 Am văzut vedenii şi bolnavi vindecaţi, morţi înviaţi. Când zac acolo şi doctorii pleacă şi spun, "Sunt terminaţi şi duşi," zac acolo câteva ore; şi Duhul Sfânt coboară imediat şi arată o vedenie, se pogoară acolo şi ridică acea persoană. Am văzut pe cei care sunt surzi, muţi şi orbi şi schilozi, mergând. Asta nu... Astea sunt doar atribute.

E-142 Frate, cu mult timp în urmă, înainte ca lumea să fi avut vreodată o temelie; Dumnezeu, prin harul Său Etern, a privit în jos, şi prin cunoştinţa de mai înainte, El ne-a văzut pe tine şi pe mine. El ştia în ce epocă vom trăi. El ştia ce vom fi. De aceea, prin alegere, El ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim cu El fără pată.

E-143 Acum, dacă El ne-a ales înainte de întemeierea lumii ca să fim în El fără pată, iar noi ne naştem cu toţii pătaţi, şi nimic altceva nu poate... nimic nu ne poate curăţi, cum vom fi fără¬cum vom fi fără pată? "El a trimis pe singurul Său Fiu născut, pentru ca oricine crede în El să nu aibă sfârşit de viaţă, ci să aibă Viaţă Eternă; să nu piară niciodată, ci să aibă Viaţă Eternă."
Apoi, când venim în El, prin credinţă, prin har suntem mântuiţi, prin Duhul Sfânt care ne cheamă.

E-144 Înainte să existe un trup pe acest pământ, trupurile voastre erau aici. Este făcut din calciu, potasiu, umiditate, cosmică¬lumină cosmică, şi petrol, şi aşa mai departe, şaisprezece elemente. Şi Duhul Sfânt a început să plutească asupra pământului, "curtând." Şi cum a făcut-o, primul lucru, a răsărit o floare mică de Paşti. Apoi a scos nişte iarbă, şi nişte păsări, şi după un timp, a ieşit un om.

E-145 Acum, El nu a făcut o femeie din ţărâna pământului. Ea era deja un om, de la început; omul şi femeia sunt una. Aşa că El a luat din coapsa lui Adam, o coastă, şi a făcut o femeie, un ajutor pentru el. Şi apoi a intrat păcatul. Apoi, după ce a intrat păcatul...

E-146 Dumnezeu nu va fi învins, indiferent de ceea ce se întâmplă. El nu va fi învins niciodată. Apoi, femeile au început să aducă oameni pe pământ. Şi Dumnezeu, prin harul Etern, a văzut cine va fi mântuit şi El v-a chemat. "Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l cheamă Tatăl Meu, mai întâi." "Nu cine vrea, sau cine aleargă, ci Dumnezeu care are milă."

E-147 Voi spuneţi, "Ei bine, eu L-am căutat pe Dumnezeu. L-am căutat pe Dumnezeu." Nu, niciodată. Dumnezeu te-a căutat pe tine. Aşa a fost la început.

E-148 Nu a fost Adam care a spus, "O, Tată, Tată, am păcătuit. Unde eşti Tu?"

E-149 A fost Tatăl care a spus, "O, Adame, Adame, unde eşti?" Aceasta este natura omului. Aceasta este trăsătura omului. Din asta este făcut.

E-150 "Şi nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl. Şi tot ce-Mi dă Tatăl..." Aleluia! "Toţi cei care vin, Eu le voi da Viaţa Eternă, şi îl voi învia în ziua de apoi." Ce binecuvântată, ce făgăduinţă binecuvântată, a unui Dumnezeu al Cerului! Unde ajungem în seara asta, unde, "El s-a jurat pe Sine însuşi." Nu există altul mai mare. Faceţi un jurământ pe cineva mai mare decât voi. Nu există nimeni mai mare, aşa că Dumnezeu a făcut un jurământ pe Sine Însuşi. Intrăm în asta, cum Ela făcut-o şi când a făcut-o; şi a făcut un jurământ faţă de Sine Însuşi, că El ne va învia şi ne va face moştenirea Lui Proprie.

E-151 Oh, cât de desăvârşiţi şi cât de tare putem sta, în această dimineaţă! Cum vă puteţi uita, dacă moartea vă priveşte drept în faţă, aţi putea spune ca Pavel, "Moarte, unde îţi este boldul? Mormântule, unde îţi este biruinţa? Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, Care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Cristos." Iată. De ce?

E-152 "Oh, ai făcut aşa şi aşa."

E-153 "Ştiu asta, dar sunt acoperit de Sângele Lui." Aleluia!

E-154 "Print-un singur Duh, am fost toţi botezaţi într-un singur Trup." Voi, Metodişti, Baptişti, Prezbiterieni, oricare aţi fi, am fost botezaţi într-un singur Trup. Avem părtăşie şi suntem cetăţeni ai Împărăţiei lui Dumnezeu, mărturisind, că, "Nu suntem din lumea aceasta."

E-155 Fetiţa mea a venit, zilele trecute, a spus, "Tati, fetiţa asta a făcut aşa şi aşa. Şi ei au făcut aşa şi aşa.Ne-am dus la casa lor. Au făcut aşa şi aşa." Am spus... A spus, "Noi de ce nu facem asta?"

E-156 Am spus, "Dragă, noi nu suntem din acea lume. Ei trăiesc într-o lume a lor."

E-157 A spus, "Nu umblăm cu toţii pe acelaşi pământ?"

E-158 Am spus, "Din lume, dragă. Noi nu suntem parte cu acei oameni."

E-159 Biblia a spus, "Ieşiţi din mijlocul lor, fiţi separaţi, zice Dumnezeu." Vedeţi, voi nu sunteţi din aceea. Şi când acea nouă Natură intră în voi, nu trebuie să fiţi traşi afară. Nu vreţi să vă întoarceţi, ca nevasta lui Lot. Voi doar sunteţi născuţi, afară din aceasta. Şi sunteţi într-o altă dimensiune. Şi aceasta vi se pare murdar.
Şi această, mare şi fabuloasă Americă în care trăim, a devenit un mare haos. Totul este poftă şi femei. Şi femeile, felul în care se îmbracă, bărbaţii, felul în care se comportă, şi-şi lucrurile pe care le fac, şi apoi se numesc, "Creştini."

E-160 De exemplu, acest Elvis Presley, se duce şi se alătură bisericii Penticostale acum. Bineînţeles, acolo-i unde... Iuda a primit treizeci de arginţi. Elvis a primit o flotă de Cadillac-uri, şi-şi câteva milioane de dolari, pentru că şi-a vândut drepturile de naştere. Arthur Godfrey. Uitaţi-vă la el.

E-161 Uitaţi-vă aici la Jimmy Osborne în Louisville, acolo cu acel boogie-woogie vechi, rock-and-roll, aiureli vechi şi murdărie. Şi duminica dimineaţa, ia Biblia şi stă pe platformă şi predică. Ce ruşine!
Nu e de mirare că Biblia a spus, "Toate mesele sunt pline de vărsături." Ei bine, trăim într-o zi îngrozitoare!

E-162 Şi oamenii spun, "Oh, ei sunt foarte religioşi." Oh! Nu ştiţi că diavolul este religios? Nu ştiţi că, Cain era la fel de religios ca şi Abel? Dar, el nu a avut Descoperirea. Asta este. El nu a avut Descoperirea.
Da, cu toţii mergem la biserică, dar sunt unii care au Viaţa, sunt cei care au Descoperirea lui Isus Cristos în inima lor. Nu prin scuturare, sărituri, nu prin înscrierea la biserică. Ci, Descoperirea, Dumnezeu L-a descoperit.

E-163 Priviţi ce a spus, "Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?"

E-164 "Unii zic că eşti 'un Profet.' Şi alţii zic că Tu eşti 'Ilie'. Şi alţii..."
A spus, "Dar voi cine ziceţi?"

E-165 Petru a zis, "Tu eşti Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu." Aceea nu a fost de pe buzele lui.

E-166 El a zis, "Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta. Nu ai învăţat asta în vreo-vreo etică a Bibliei, sau în vreun seminar teologic. Ferice de tine, fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta. Ci Tatăl Meu care este în Ceruri l-a descoperit. Şi pe această piatră Eu voi zidi Biserica Mea, şi porţile iadului nu O vor birui."

E-167 Dacă eşti Creştin, în această dimineaţă, pentru că aparţii bisericii, eşti pierdut. Dacă eşti Creştin pentru că ai trecut de la moarte la Viaţă, eşti liber de judecată; în Cristos, te transformi continuu în desăvârşire. Dumnezeu nu poate vedea un singur lucru. Spui, "Ei bine, voi face vreodată o greşeală?" Sigur, dar nu o faci cu bună ştiinţă.

E-168 Acum intrăm în asta, doar în câteva minute, "Căci cine păcătuieşte cu voia după ce a primit cunoştinţa Adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcat." Intrăm în asta deseară, pentru că este puţin prea târziu acum.

E-169 Haideţi să mai citim doar câteva versete din asta, ca să ne simţim mai bine analizând puţin mai mult. În regulă. Ei bine, vom începe chiar în asta diseară, cu versetul 4. Ascultaţi asta.
Căci este cu neputinţă cei care au fost luminaţi odată, şi făcuţi... şi au fost... şi au gustat din puterea, din darurile cereşti şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt,
Şi... au gustat din Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi din puterea lumii viitoare,
Dacă vor cădea, să fie înnoiţi iarăşi... la pocăinţă; ...
Vedeţi? Şi ducem asta în Evrei 10, şi înapoi şi înainte, ca să arătăm despre ce este vorba.

E-170 Prieteni, "Să mergem mai departe la desăvârşire." Avem... nu suntem... Nu avem scuză astăzi. Nu avem nicio scuză, deloc. Dumnezeul Cerului a apărut în aceste ultime zile şi face exact aceleaşi lucruri pe care El le-a făcut atunci, când El a mai fost aici, când El era pe pământ. El a dovedit, aşa cum parcurgem această Biblie. Şi voi-voi, clasă, ştiţi acest lucru, că am luat miracol cu miracol, şi semn cu semn şi minune cu minune, ceea ce a făcut El cu copiii în pustie, lucrurile şi semnele pe care le¬a făcut El; lucrurile pe care le-a făcut atunci când El a fost aici pe pământ, manifestat în trup; şi aceleaşi lucruri au loc şi astăzi, chiar aici, în mijlocul nostru. Iată Cuvântul ca să-l adeverească. Iată lucrul care să spună că este corect, să fie făcut corect. Iată Duhul lui Dumnezeu care să facă acelaşi lucru, astfel încât să nu avem nicio scuză.
Să ne rugăm.

E-171 Tată Ceresc, văzând că suntem înconjuraţi de un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice cuvânt, orice lucru, orice greşeală, orice cuvânt rău, orice cuvânt rostit cu răutate, orice gând, "şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte, să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, Domnul Isus Cristos." O, binecuvântat fie Numele Lui inegalabil şi sfânt! Cum că El a venit pe pământ ca să-i răscumpere pe oamenii căzuţi şi ca să-i aducă înapoi în părtăşie cu Domnul Dumnezeu. Şi Îţi mulţumim pentru aceasta. Şi acum, prin harul Său... Noi nu L-am ales niciodată pe El, ci El ne-a ales pe noi. El a spus, "Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi." Când? "Înainte de întemeierea lumii."

E-172 Şi, dragă Dumnezeule, dacă este cineva care stă aici în această dimineaţă, poate că a amânat acest lucru ani şi ani de zile, dar în mod constant există o mică bătaie la inimă. Poate că s-au alăturat bisericii, gândindu-se: "Ei bine, va fi totul bine." Tată, sigur, Scriptura a explicat-o în această dimineaţă: că nu te poţi ascunde în spatele unei biserici şi să fii neprihănit; nici nu poţi fi bun, să nu minţi, să nu furi şi să nu faci nimic rău şi totuşi să fii neprihănit.

E-173 Există o singură neprihănire pe care o avem, nu din propria noastră neprihănire, ci neprihănirea Lui. El a desăvârşit mântuirea noastră. De aceea, fiind în El, Dumnezeu nu vede greşelile noastre. Când facem ceva greşit, există un Duh în noi, care strigă, "O, Tată, iartă-mă!" Atunci Dumnezeu nu o vede. Şi este, suntem aduşi în părtăşie şi în har cu El. Acordă aceasta, Doamne, în timp ce încheiem acest serviciu, în Numele lui Cristos. Amin.

E-174 Doar pentru un moment, aş vrea să vă întreb. Indiferent ce faceţi, sunteţi pierduţi. Ascultaţi asta. Cu ceva timp în urmă... Poate că am mai spus-o şi înainte. Iată o mică experienţă care mi s-a întâmplat.

E-175 Eram sus la-la Toledo, Ohio. Eram la o trezire şi-şi aveam o întâlnire acolo şi aşa de mulţi oameni. Ştiau hotelurile la care eram; aşa că m-au dus afară la ţară. Stăteam acolo, într-un mic motel.

E-176 Noi am mâncat la un restaurant mic Dunkard. Era un loc minunat, micuţele doamne de acolo, arătau cât se poate de creştine şi sfinte, erau curate şi foarte amabile. A venit duminica şi îmi era foame. Ţinusem puţin post. Şi am vrut să merg peste drum, la altul, să comand ceva. Un mic drum acolo, la colţ, şi acolo era doar un loc obişnuit, comun, american, pentru a mânca. Mic, avea un local mic, o cafenea, deschisă toată noaptea. Când am intrat acolo în acea duminică, pe la ora două după-amiaza, înainte să cobor să predic în acea după-amiază, eram atât de prins, încât nu ştiam ce să fac.

E-177 Am intrat şi primul lucru pe care l-am observat a fost o domnişoară de vreo şaisprezece, optsprezece ani, vreo dragă a tatei, vreo dragă a mamei, care stătea acolo în spate cu un băiat, cu mâinile ei pe şolduri. O grămadă de adolescenţi care stăteau la-la tejghea.

E-178 Am auzit un aparat de jocuri de noroc. M-am uitat aici, şi era un poliţist care stătea acolo cu braţul în jurul unei femei, în jur pe aici, taliei ei, şi juca la un aparat de jocuri de noroc. Acum, ştiţi că jocurile de noroc şi aparatele de jocuri de noroc sunt ilegale în Ohio, voi, oamenii Buckeye de aici. Şi ştiţi că este ilegal. Şi iată că legea era aici, jucând la aparatul de jocuri; şi un bărbat de vârsta mea, probabil căsătorit, cu o grămadă de copii, poate un bunic. Un poliţist, patrulă rutieră, juca la aparatul de jocuri. Acolo era acea tânără... Ce se întâmplă cu adolescenţii? Ce a făcut asta?

E-179 Stăteam acolo. Nimeni nu m-a observat când am intrat, erau prea ocupaţi, jumătate dintre ei erau beţi. Aşa că mă uitam. Am auzit pe cineva spunând, "Păi, credeţi că ploaia va dăuna rubarbei?" Şi m-am uitat în jur pe aici, şi era o doamnă şezută acolo, bătrână, foarte... Avea şaizeci şi cinci, şaptezeci de ani, aproape. Şi biata doamnă... Nu condamn pe nimeni dacă vrea să arate cât mai bine. Dar când ea... Se aranjase, îşi făcuse părul albastru, foarte albastru. Şi tot scurtat, pe deasupra, şi îl făcuse foarte albastru. Şi avea o manichiură foarte groasă, sau ceea ce numiţi voi chestia aceea pusă pe faţă, şi nişte pete mari. Şi purta nişte pantaloni scurţi mici, şi biata bătrână era atât de zbârcită încât carnea, fleşcăită, carnea îi atârna aşa pe picioare. Şi era beată. Stătea acolo cu un bătrân, şi pe timp de vară, cu unAa din acele haine de armată gri, veche, sau de culoare măslinie. Îi atârna în jos aşa şi avea o eşarfă mare în jurul gâtului. Beţi, erau doi, şi ei erau cu această biată bătrână.

E-180 Am stat acolo şi m-am uitat în jur. Am spus, "Doamne, cum poţi să suporţi aşa ceva? Ce-ce... Cum Te uiţi la aşa ceva? Când, mă face pe mine, un păcătos mântuit prin har, să gândesc aşa, cum-cum poţi Tu să priveşti la aşa ceva? Ei bine, arată ca şi cum Tu ai arunca lucrul în aer. Vor trebui oare micuţele mele Rebekah şi Sarah să crească sub o asemenea influenţă? Vor trebui oare cele două fetiţe ale mele să întâlnească o-o lume populară, aşa cunoscută, aşa cum este astăzi, în care oamenii se comportă aşa? Doamne, cum aş putea vreodată... ce pot eu face?"
Desigur, este harul Său. Dacă au fost rânduiţi pentru Viaţa Eternă, vor veni la ea. Dacă nu au fost, nu vor veni. Nu ştiu. Asta depinde de Dumnezeu. Eu îmi voi face partea mea.

E-181 Mă gândeam "Cum poţi să suporţi asta, Doamne? Arată că Tu eşti atât de sfânt încât doar să ştergi acel lucru de pe pământ." Am spus, "Uite la acea sărmană bunică stând acolo. Uite la acea tânăra din spate acolo. Şi iată o femeie care stă aici, având probabil douăzeci şi cinci de ani. Şi acel poliţist cu braţele în jurul taliei ei, jucând la un aparat de jocuri mecanice. Şi acolo este legea; naţiunea este dusă. Acolo maternitatea este dusă. Aici cei bătrâni sunt duşi. Şi acolo este o tânără care stă acolo în spate, şi ea este dusă. Uite la băieţi, când ar trebui să fie în biserică sau pe undeva."

E-182 Am spus, "O, Dumnezeule, ce pot să fac? Şi iată-mă în acest oraş, strigând cu toată inima mea, iar ei ignoră asta şi merg ca şi cum ar fi..." M-am gândit, "Păi, Doamne?"

E-183 Ei bine, atunci a venit un gând, "Dacă nu i-am chemat, cum pot veni ei? Toţi cei pe care Mi i-a dat Tatăl vor veni. 'Aveţi ochi, dar nu vedeţi, urechi şi nu auziţi."'

E-184 M-am gândit, "Ei bine, dacă preşedintele ar veni în oraş în loc de trezire, toată lumea ar ieşi. Oh, desigur, asta e monden."

E-185 Apoi am început să mă gândesc, "Ei bine, Doamne, cum, de ce nu Te duci doar, vino, trimite-l pe Isus şi să terminăm cu asta? Nu vrei doar-doar să te duci şi să termini cu totul, şi să renunţi?"

E-186 Apoi am început să văd ceva mişcându-se în faţa mea. Părea ca un mic vârtej care se învârtea aşa. Am continuat să mă uit la acesta. Am văzut o lume care se învârtea iar şi iar. Îl priveam, şi unde stropea ceva jos. M-am uitat şi era un jet de roşu, Sânge stacojiu, peste tot, în jurul lumii; exact ca un vârtej care se învârtea, ca o cometă, şi avea un vârtej în jurul ei aşa. Şi m-am uitat la acest vârtej. Şi chiar deasupra lui, L-am văzut pe Isus în vedenie. El privea în jos. Şi m-am văzut pe mine stând aici jos, pe pământ, făcând lucrurile pe care nu trebuia să le fac. Şi de fiecare dată când am păcătuit, Dumnezeu m-ar fi ucis, "Pentru că, în ziua în care vei mânca din el, în ziua aceea vei muri." Şi sfinţenia şi dreptatea lui Dumnezeu cere, şi va trebui să mori. Şi apoi mă uitam acolo. Mă tot frecam la ochi. Am spus, "Nu sunt... Nu am adormit. Sunt... Este o vedenie. Sunt sigur că este o vedenie."

E-187 Am continuat să privesc, în timp ce stăteam în spatele uşii. Şi mi-am văzut propriile mele păcate urcând. Şi de fiecare dată când acestea începeau să lovească Tronul, Sângele Lui acţiona ca o bară de protecţie la o maşină. Îl prindea, şi Îl vedeam cum se cutremura, iar Sângele curgea pe faţa Lui. Şi L-am văzut ridicându-şi mâinile şi a spus, "Tată, iartă-1, nu ştie ce face."

E-188 M-am văzut făcând altceva, şi L-a scuturat din nou, bum. Ar fi putut, Dumnezeu m-ar fi ucis chiar atunci, dar Sângele Lui mă prindea. Îmi ţinea păcatele. M-am gândit, "O, Dumnezeule, am făcut eu asta? Cu siguranţă nu eram eu." Dar eu eram.

E-189 Apoi am continuat să merg aşa, ca şi cum aş fi trecut prin acea cameră, şi m-am apropiat de El. Am văzut o carte aşezată acolo, avea numele meu pe ea şi tot felul de litere negre scrise pe ea. Am spus, "Doamne, îmi pare rău că am făcut asta. Te-au determinat păcatele mele să faci asta? Eu am făcut ca Sângele Tău să se învârte în jurul lumii? Eu am-eu Ţi-am făcut asta, Doamne? Îmi pare atât de rău că am făcut-o." Şi El a întins mâna. Am spus, "Mă vei ierta? Nu am vrut să fac asta. Eu voi... Tu, prin harul Tău, voi încerca să fiu un băiat mai bun dacă Tu doar mă vei ajuta."

E-190 Şi-a ridicat mâna şi Şi-a atins coapsa, Şi-a ridicat degetul şi a scris "iertat" pe cartea mea; a aruncat-o în spatele Lui, Marea Uitării. Am privit-o puţin. Şi El a spus, "Acum, Eu te iert pe tine, dar tu vrei să o condamni pe ea." Vedeţi? A spus, "Tu eşti iertat, dar cum rămâne cu ea? Vrei să o arunci în aer. Nu voiai ca ea să trăiască."

E-191 M-am gândit, "O, Dumnezeule, iartă-mă. Nu am vrut să gândesc asta. Nu am vrut să fac asta. Eu-eu-eu nu am vrut să fac asta."

E-192 "Tu eşti iertat. Tu te simţi bine. Dar cum rămâne cu ea? Şi ea are nevoie de asta. Ea are nevoie."

E-193 "Ei bine," m-am gândit, "Doamne, de unde să ştiu eu pe cine ai chemat şi pe cine nu ai chemat?" Este treaba mea să vorbesc cu toată lumea.

E-194 Aşa că, atunci când vedenia s-a dus de la mine, am mers la ea. Am spus, "Ce mai faceţi, doamnă?" Şi cei doi bărbaţi s-au dus la toaletă. Şi ei... Ea stătea acolo, sughiţând, ştiţi, râzând. Sticla de whisky aşezată pe masă, sau berea, era, alcoolul aşezat acolo, unde băuseră. M-am apropiat. Am spus, "Ce mai faci?"
Şi ea a spus, "Oh, bună."
Şi am spus, "Pot să mă aşez?"
A spus, "Oh, am însoţitori."
Am spus, "Nu în sensul ăsta am vrut să spun, soră."
S-a uitat la mine când i-am spus "soră."
A spus, "Ce vrei?"
Am spus, "Pot să mă aşez un minut?"
A spus, "Poftiţi." Şi m-am aşezat.
I-am spus ce se întâmplase. Ea a spus, "Care este numele tău?"
Şi eu am zis, "Branham."
A spus, "Sunteţi omul de aici, din această arenă?"
Am spus, "Da, doamnă."

E-195 A spus, "Am vrut să vin acolo." Ea a spus, "D-le Branham, am fost crescută într-o familie creştină." Ea a spus, "Am două fete tinere care sunt Creştine. Dar anumite, anumite lucruri s-au întâmplat," şi ea a luat-o pe un drum greşit, sau a început.

E-196 Am spus, "Dar, soră, nu-mi pasă, Sângele este încă în jurul tău. Lumea aceasta este acoperită de Sânge." Dacă nu ar fi aşa, Dumnezeu ne-ar ucide, pe toţi. El... Când acel Sânge este luat, aşteptaţi-vă la judecată. Dar acum, dacă muriţi fără acel Sânge, dacă treceţi dincolo de acel loc, atunci nu mai este nimic care să acţioneze pentru voi. Astăzi Sângele acţionează în locul vostru. Am spus, "Doamnă, sigur, Sângele încă te acoperă. Atâta timp cât ai suflare în trup, Sângele te acoperă. Dar într-o zi, când suflarea va pleca de aici, sufletul se duce afară, vei trece dincolo de acel Sânge, şi nu este nimic altceva decât judecata. Cât timp ai şansa să fi iertată... "Şi am luat-o de mână.

E-197 Ea plângea, a spus, "D-le Branham, eu beau."

E-198 I-am spus, "Asta nu face nimic. Ceva-altcineva m-a avertizat să vin să-ţi spun." I-am spus, "Dumnezeu, înainte de întemeierea lumii, te-a chemat, soră. Şi tu greşeşti şi nu faci altceva decât să înrăutăţeşti lucrurile."

E-199 Ea a spus, "Crezi că El m-ar primi?"

E-200 I-am spus, "Absolut, El te-ar primi."

E-201 Acolo, în genunchi, ne-am aşezat în mijloc pe acea duşumea, şi o întâlnire de rugăciune de modă veche. Acel poliţist şi-a scos pălăria şi s-a plecat pe un genunchi. Acolo am avut o întâlnire de rugăciune, în acel loc. De ce? Dumnezeu este suveran.
"Să lăsăm la o parte aceste fapte moarte, să mergem mai departe la desăvârşire."

E-202 Să trecem în acel tărâm în care aceste, "Aparţin bisericii; aparţin la asta," astea toate s-au terminat. Şi haideţi să mergem la desăvârşire.

E-203 Prietenul meu păcătos, dacă astăzi eşti fără Sânge, fără mântuire, fără har, Sângele lui Isus Cristos te ţine. Tu spui, "Ei bine, m-am descurcat în tot acest timp." Dar într-o zi te vei duce acolo unde atunci nu va mai acţiona nimic pentru tine.
Să ne rugăm acum, în timp ce ne plecăm capetele.

E-204 Este, ar fi, cineva de aici, astăzi, care ar vrea să spună, "Doamne, fii milostiv cu mine, îmi dau seama că am greşit"? Poate că v-aţi alăturat bisericii. Este în regulă. Dar dacă nu ai primit harul lui Cristos, ai vrea să-ţi ridici mâna şi să spui, "Roagă-te pentru, mine, frate Branham"? Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule. Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Aşa este. Nu... Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule, acolo în spate. Dumnezeu să te binecuvânteze, şi pe tine. Chiar în spate, da, Dumnezeu să te binecuvânteze. Ridicaţi mâna. Aşa este. Doar ridicaţi mâna şi spuneţi, "Doamne, fii milostiv cu mine."

E-205 Tu spui, "Eu aparţin bisericii, Frate Branham. Da, eu-eu am încercat să fiu bun, dar nu ştiu, eu doar se pare, parcă, nu pot s¬o fac." Oh, biet pelerin, biet prieten decăzut, chiar nu ai văzut încă viziunea.

E-206 Spui, "Frate Branham, am strigat. Am vorbit în limbi. Am făcut toate astea." S-ar putea să fie adevărat şi asta. Este în regulă, nu am nimic de spus împotriva acestui lucru.
Dar, dragul meu prieten rătăcit, dar, să vorbeşti în limbi, sau să tremuri, sau să dai mâna, sau să fii botezat, asta, este în regulă. Dar, să-L cunoşti pe El, înseamnă să cunoşti o Persoană. "Să-L cunoşti pe El este Viaţa."

E-207 Spui, "Ştiu Biblia, foarte bine." Ei bine, să cunoşti Biblia, nu este Viaţa. "Să-l cunoşti pe El," pronumele personal, "să-l cunoşti pe El, Cristos," să ştii că El te-a iertat.
Vreţi să ridicaţi mâna, din nou, altcineva? Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule. Dumnezeu să te binecuvânteze aici, frate. Dumnezeu să te binecuvânteze acolo în spate, tinere. Dumnezeu să te binecuvânteze aici, soră. Dumnezeu să te binecuvânteze, acolo, în spate de tot, acolo. Aşa este. "A-L cunoaşte pe El, înseamnă Viaţă."
"Frate Branham, adu-ţi aminte de mine. Eu acum, chiar aici, pe scaunul meu, îl voi accepta pe Cristos."

E-208 Spune, "Vino în inima mea, Doamne Isuse, şi dă-mi acea pace, acea dulceaţă." Să mergi la biserică, să cânţi muzica cât de tare poţi, să dansezi în sus şi în jos, să alergi pe culoar; să mergi acasă, să te îngrijorezi, să te agiţi şi să te cerţi, asta nu este Cristos. Mergeţi la biserică, staţi şi ascultaţi o mică predică despre cum va fi vopsit podul, sau una-alta de genul acesta, nu auziţi niciodată Cuvântul. Cuvântul aduce Viaţa. Este Sămânţa. Nu vreţi pace?

E-209 Eşti preocupat că mori? Dacă ai avea un atac de cord astăzi, te îngrijorează asta? Sau te-ai bucura, să spui, "Voi fi cu Domnul Isus la capătul acestui drum"? Îl cunoşti pe El? Dacă nu, ridică mâna. Vom cere rugăciune pentru tine. Da, frate, şi pentru tine.

E-210 Bine, în inima voastră acum.
Doar aşa cum sunt, fără o pledoarie,
Decât că Sângele Tău a fost vărsat (pentru cine?) pentru mine,
Pentru că eu promit, voi crede,
O, Mielule, O Miel al lui Dumnezeu, eu vin. Eu vin, cu tandreţe, cu milă.
Aşa cum...
Doar mergeţi drept la El, prin credinţă. Credeţi că El stă chiar acolo, lângă voi. El este.
... - nu aştept
Să-mi scap sufletul (de cât de mult acum?) de un... (temperament, răutate),
Către Cel al cărui Sânge poate curăţi fiecare pată,
O, Miel...

E-211 "Prin credinţă voi merge la cruce, în această dimineaţă. Îmi las poverile jos. Eu vin." Dumnezeu să vă binecuvânteze acolo în spate. Este bine. [Fratele Branham începe să fredoneze Aşa Cum Sunt – Ed.] Nu fiţi indiferenţi acum. Cu drag, cu dulceaţă, mergeţi până la cruce.

E-212 În Vechiul Testament, ei aduceau un miel. Ştiau că au păcătuit, ştiau asta după porunci. Voi ştiţi acum, pentru că Dumnezeu v-a vorbit inimii voastre. Ei s-au uitat la porunci, "Să nu comiţi adulter. Să nu faci aşa şi aşa." Şi au luat un miel, s¬au dus şi au pus mâinile pe miel, preotul i-a tăiat gâtul. Micuţul dădea din picioare, şi sângera, şi behăia, şi murea. Mâinile lui erau acoperite de sânge. Mielul a murit în locul lui, dar el pleca cu aceeaşi dorinţă de a o face din nou.

E-213 Dar în acest loc, noi venim prin credinţă, prin har. Dumnezeu ne-a chemat.Ne punem mâinile pe capul Mielului lui Dumnezeu. Auzim ciocanul care bate. Auzim acel Glas, "Mi-e sete; daţi¬Mi să beau. Tată, nu le ţinea în seamă păcatul acesta; ei nu ştiu ce fac." Vedeţi? Prin credinţă, simţim moartea Lui acolo, în locul nostru. Foarte adânc în inima noastră vine o pace profundă şi statornică, când un Glas spune, "Eşti iertat acum. Du-te şi nu mai păcătui." Cum, prin har, atunci, plecăm nu cu aceeaşi dorinţă, ci cu o dorinţă de a nu mai păcătui niciodată sau de a face ceva rău. Pacea care întrece orice pricepere, a intrat în inima noastră.
Fie să O primiţi acum, în timp ce ne rugăm, fiecare dintre noi, împreună.

E-214 Tată Ceresc, ei vin prin credinţă, prin har. Sunt vreo douăsprezece mâini care s-au ridicat. Sunt roadele Mesajului. Ei vin la Tine. Ei cred. Şi eu cred în ei, Doamne. Cred că, cu adevărat, Duhul Sfânt le-a vorbit. Şi prin credinţă ei vin drept sus pe scara lui Iacob acum, chiar până la piciorul crucii, acolo îşi depun toate păcatele şi spun, "Doamne, este prea mult pentru mine. Chiar nu mai pot suporta. Şi vrei Tu să-mi iei povara păcatelor şi să-mi iei din inimă dorinţa de a face acest lucru? Şi lasă-mă, prin credinţă, în această zi, să Te primesc ca Mântuitor personal. Şi de acum înainte, Te voi urma la fiecare milă de drum, până la sfârşitul călătoriei. Întrevăd ce înseamnă să 'merg mai departe pâna la desăvârşire,' nu a merge în biserică, şi rădăcinile faptelor moarte, cum ar fi botezurile şi aşa mai departe. Dar vreau să merg mai departe, până când nu mai pot fi eu, şi Cristos să poată trăi în mine."

E-215 O, Isus, dăruieşte acest lucru fiecărui suflet care se căieşte în această dimineaţă. Toţi cei care ridică mâna vor primi Viaţa Eternă, pentru că Tu ai făgăduit-o. Au acceptat public. Îşi ridică mâinile. Au încălcat toate legile gravitaţiei. Au făcut ca ştiinţa să se ruşineze de ea însăşi, pentru că ştiinţa spune, "Braţele voastre trebuie să atârne în jos." Orice ar dovedi asta în ştiinţă, că trebuie să rămână legat de pământ, pentru că gravitaţia îl ţine în jos. Dar a fost un duh în ei care a luat o decizie şi au sfidat legile gravitaţiei şi şi-au ridicat mâinile. Tu ai văzut, Doamne. Tu le¬ai pus numele pe Carte. "Iertaţi." Vechea carte este acum înapoi în Marea Uitării, ca să nu mai fie amintită niciodată. Lasă-i să meargă mai departe astăzi, ca nişte Creştini iubitori şi dulci, ca să Te slujească. Şi poate mulţi care nu şi-au ridicat mâna, dăruieşte-le şi lor.

E-216 Fă ca sfinţii să meargă doar puţin mai aproape, Doamne, căci suntem cu o zi mai aproape de Casă decât eram ieri. Fii Tu cu noi, Doamne, căci o cerem în Numele lui Cristos şi pentru slava Lui. Amin.