E-1 ... seară, şi să o aud pe Joyce cântând. Ştiaţi că acest lucru este un miracol în sine? Acea fetiţă mică, cum se poate gândi la toate astea? Şi în fiecare seară are una nouă. Cum se poate gândi la toate astea, este cu adevărat un mic geniu. Domnul să o binecuvânteze pe acea copilă.

E-2 Acum, mâine, la ora două şi jumătate, la casa funerară din Charlestown, Indiana. Sora noastră dragă, decedată, sora Colvin, îi aducem ultimele omagii, la-la casa funerară şi la mormânt, mâine după-amiază. Cea care a trăit cândva aşa cum sunteţi voi în seara aceasta, şi a trecut dincolo de vălul unde veţi trece cândva şi voi. Şi toţi cei care doresc să participe la serviciu, bine, este binevenit să vină. Cu siguranţă va fi de mare ajutor pentru familia Colvin, să ştie că tabernacolul de aici, unde au mers cu toţii la biserică atât de mult timp, şi aşa mai departe, va... Ne-ar face plăcere să veni ţi. Şi cred că... dragul nostru frate McKinney, cel care a predicat la înmormântarea fratelui meu, cu mulţi ani în urmă, are partea principală a înmormântării, şi am fost rugat să vin şi să-l ajut la-la serviciile funerare.

E-3 Acum, am întârziat puţin, în această seară. Am atât de multe lucruri de făcut, încât nu ştiu încotro s-o apuc. Sunt atâtea apeluri, şi aceste coliziuni şi accidente, şi oameni care sună, care vin. Astfel, doar ce am plecat din Louisville, acum câteva momente, ca să mă întorc repede aici, şi am lăsat câteva apeluri care sunt foarte solicitante şi trebuie făcute, cred, încă, în seara asta. Şi acum rugaţi-vă pentru noi, în timp ce continuăm.

E-4 Şi în această dimineaţă eu-eu nu am ajuns la al meu-textul meu, la capitolul 7 din Cartea din-din-din Evrei. Şi, în timp ce deschidem la acesta, în această seară, vreau să fac anunţul despre întâlnirea fratelui Graham Snelling, la cortul de aici, de la capătul Bulevardului Brigham. Dacă este voia Domnului, vreau să mă întorc miercuri seara. Şi acolo vom stabili o anumită seară în care vom merge ca delegaţie, săptămâna aceasta, cândva, să-1 vizităm pe fratele Graham în adunare. Şi el este un... spune, "Am o mulţime mare." Şi-şi va aprecia că am venit, pentru acest ajutor. Fratele Graham Snelling, oricare dintre voi care va participa la întâlnire, sau doreşte să o facă, este chiar la capătul Bulevardului Brigham, aici sus. Oricine vă poate spune unde este. Chiar la capătul terenurilor de joacă, este amplasat cortul. El apreciază cooperarea voastră. Pentru că, noi, ca tabernacol, ne-am angajat să cooperăm cu el, sută la sută, aşa că încercăm să ajutăm.

E-5 Acum, deci, în curând, vom ajunge în locul de, cu voia Domnului, la capitolul 11 din Evrei, în câteva seri, dacă este voia lui Dumnezeu, şi cred că şi acolo vom avea un timp minunat.

E-6 Oh, Domnul ne-a binecuvântat în această dimineaţă într-un mod minunat, cum a revărsat Duhul Său peste noi! Şi acum, în această seară, Îl aşteptăm să o facă din nou; apoi miercuri seara, şi în continuare. Şi-şi în serile în care voi lipsi, fratele Neville va fi aici pentru a o prelua imediat, dacă eu voi fi plecat.

E-7 Nu ştiu niciodată ce voi face, pot fi aici la ora aceasta, iar la altă oră să fiu chemat în California. Vedeţi, nu se ştie unde mă va trimite Domnul. Acesta este motivul pentru care îmi este greu să fac itinerarii şi să spun că vom-vom face aşa şi aşa. Pot să încep să fac un anumit lucru, Domnul mă va trimite în altă parte. Vedeţi? Aşa că nu ştim exact ce va face El. Dar, "Dacă este voia Domnului," spunem asta. Şi cred că suntem încredinţaţi sau ni se porunceşte asta în Biblie, "Dacă este voia Domnului, vom face lucrul acela şi acela." Aşa că, dacă se întâmplă să nu facem programările pe care... sau să nu respectăm programările, simţim că poate Domnul nu a vrut să se întâmple aceea.

E-8 Zilele trecute, am fost reţinuţi, fratele Roberson, fratele Wood şi cu mine. Şi ne întrebam, "De ce?" Stăteam acolo, mă uitam la hartă, în timp ce veneam în coborâre şi am condus cincizeci de mile drept înapoi spre nord pe şosea. Şi călătoresc pe autostradă de când aveam vreo paisprezece ani. Şi mă întreb cum am reuşit. Stăteam acolo, toţi trei. Cu toţii am călătorit pe autostrăzi. Ne-am uitat direct pe hartă, am ţinut-o pe 130, traversând Illinois, şi am făcut un mic viraj uşor, fără să observăm că soarele era în spatele nostru în loc să fie în faţa noastră. Mergeam spre nord în loc să mergem spre sud. Şi dintr¬odată, am traversat strada, am spus, "Nu e drumul bun." M-am uitat în jos acolo şi am constatat că eram la 50 de mile de drum. Ne-am întors direct înapoi... ? ...

E-9 Apoi, când ne-am întors, noi-noi vorbeam. Am spus, "Ştiţi de ce? Noi... Poate că Domnul ne-a făcut să ocolim pe aici, ca să ne păzească de un accident îngrozitor pe aici pe undeva, care ar fi putut cauza ceva altfel. Ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care Îl iubesc pe Domnul. Asta este tot ce trebuie să ţinem minte."

E-10 Acum, în această seară, începem acum pentru o mică lecţie de învăţătură. Şi dacă eu... nu cred că vom ajunge, poate că o vom face în seara aceasta, la... Acesta este marele capitol de învăţătură despre zeciuială, pentru biserică. Şi este un subiect minunat, pe care am putea sta săptămâni şi săptămâni întregi, pe acest singur lucru, cum a plătit Abraham zeciuiala lui Melhisedec şi dacă este esenţial.

E-11 Deranjează acest ventilator pe cineva acolo în spate? Aţi prefera să fie oprit? Dacă deranjează pe cineva, dacă vă suflă în faţă, oricare dintre ventilatoare. Dacă da, ridicaţi mâinile. Şi, sau doar trimiteţi pe unul dintre uşieri, trimiteţi pe cineva la fratele de aici, el o să-l oprească pentru voi. Şi eu îl cam ţin departe de mine; mă încălzesc şi ajung să transpir, apoi, imediat, eu-eu sunt răguşit. Aşa că, este spre voi, deci nu mă va deranja în niciun fel. Vrem să vă simţiţi confortabil acum.
Nu vom încerca să vă răpim prea mult timp, ci doar ne vom uita direct în Cuvânt. Şi înainte de a o face, să ne adresăm Autorului doar un moment.

E-12 Acum, Tată Ceresc, nu ştim ce ne aşteaptă. Dar singurul lucru pe care îl ştim şi suntem încredinţaţi este că lucruri bune stau înaintea noastră. Căci este scris, "Ochiul n-a văzut, urechea n-a auzit şi 1a inima oamenilor nu s-a suit, ce le rezervă Dumnezeu celor care Îl iubesc."

E-13 Şi ne rugăm ca Tu să deschizi în seara aceasta ferestrele Cerului, în visteria Ta, şi să ne dai Cuvântul Tău, care să fie ceva potrivit, ceva care să ne sporească credinţa noastră ca şi creştini, şi să ne facă mai-mai stabili în Evanghelie, decât eram când am intrat. Acordă, Tată. Fie ca Duhul Sfânt să ia Cuvântul lui Dumnezeu şi să Îl dea fiecărei inimi, după cum avem nevoie. În Numele lui Isus, ne rugăm, Fiul Tău preaiubit. Amin.

E-14 Acum, în această dimineaţă, lăsând ultimul verset pentru capitolul 6, ca să putem intra direct în al 7-lea.
Unde Isus a intrat pentru noi ca înainte mergător, când a fost făcut Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec.

E-15 Acum vom citi primele trei versete, sau primele două versete, sau primele trei versete, mai degrabă, din capitolul 7, ca să putem începe imediat.
Căci acest Melhisedec, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Prea Înalt, care a întâmpinat pe Abraham când acesta se întorcea de la măcelul împăraţilor, şi l-a binecuvântat;
care a primit de la Abraham zeciuială din tot, (iată zeciuielile voastre); care după însemnarea numelui său este întâi Împărat al neprihănirii, ... apoi şi Împărat al Salemului, adică, Împărat al păcii;
fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, ... neavând nici început... neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii; dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu; rămâne preot în veac.

E-16 Ce afirmaţie minunată! Acum va trebui să ne întoarcem în Vechiul Testament, ca să scoatem la iveală aceste boabe minunate. Şi, oh, cât de mult îmi plac!

E-17 Ştiţi, în Arizona, obişnuiam să prospectăm. Şi ajungeam la o bucată de pământ adecvată, eu şi domnul Mc Anally. Şi vedeam un loc unde părea că, în râpele mici, unde un canal mic, ceea ce ei numesc "scurgeri." Şi eu... Mă făcea să mă aplec şi mă punea să frec nisipul şi "pfu," sufla. Apoi frecam şi "pfu" sufla. Şi mă întrebam de ce făcea asta. Am aflat că, vedeţi, când sufli nisipul, este uşor. Şi toate, chiar şi plumbul, este mai uşor decât aurul. Aurul este mai greu decât plumbul. Aşa că atunci când sufli, toate celelalte metale, nisipul şi pământul vor fi spulberate, dar aurul va rămâne pe pământ. Astfel, dacă ai nişte scurgeri de aici de sus, arată că există o dâră de aur pe undeva acolo sus. Ploaia a spălat aceste bucăţi mici. Aşa că atunci luăm târnăcoapele şi aşa mai departe şi săpăm colina, aproape, în încercarea de a găsi acest aur. Se fac găuri în pământ, se scot. Se pune dinamită, se aruncă în aer. Continuăm să aruncăm puţuri în aer, forăm până când găsim, să găsim filonul principal. Acum, asta este ce numim noi "prospectare." [Căutare de zăcăminte minerale – Trad.]

E-18 Şi în această seară încercăm să luăm Cuvântul lui Dumnezeu şi să îl folosim prin puterea Duhului Sfânt, ca să suflăm de la noi toată indiferenţa şi îndoielile, toate acele lucruri uşoare şi pufoase care pur şi simplu nu au nicio bază, nu au nicio greutate în viaţa noastră, vrem să le spulberăm pe toate ca să putem găsi acest Filon glorios. Acest Filon este Cristos.

E-19 Şi acum, fie ca Dumnezeu să ne ajute în timp ce citim şi studiem din Cuvântul Său. Ultimele, în ultimele trei capitole anterioare, practic, am vorbit despre ascultare, din când în când, Melhisedec.

E-20 Acum, cred că Pavel dă tălmăcirea corectă.
Căci acest Melhisedec, împăratul Salemului, ... "Împăratul Salemului." Şi orice cercetător al Bibliei ştie că Salemul era înainte... Ierusalimul se numea înainte "Salem." Şi El era Împăratul Ierusalimului. Urmăriţi-L.
... preot al Dumnezeului Prea Înalt, (adică un mijlocitor), care a întâmpinat pe Abraham...
Vreau să iau genealogia Lui, acest mare Om, ca să ştiţi Cine este El, mai întâi, şi apoi voi... vom merge mai departe cu povestea.
... când se întorcea de la măcelul împăraţilor, şi l-a binecuvântat;
Căruia... Abraham i-a dat a zecea parte întâi... după însemnătate... Împărat al neprihănirii, ...
Acum, urmăriţi, "Neprihănirea." Acum, avem neprihănirea proprie, avem neprihănirea prefăcută, avem neprihănirea pervertită, de toate felurile. Dar există o singură neprihănire adevărată, iar acea neprihănire vine de la Dumnezeu. Şi acest Om era Împăratul neprihănirii. Cine putea fi El?

E-21 Acum, El era Împăratul neprihănirii, Împăratul Ierusalimului, Împăratul neprihănirii, Împăratul păcii. Isus a fost numit, "Prinţul păcii." Şi un prinţ este fiul unui împărat. Deci, acest Om era Împăratul păcii, atunci El trebuia să fie Tatăl Prinţului păcii. Înţelegeţi asta? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.]

E-22 Acum să vedem, să luăm genealogia Lui puţin mai departe, ca să vedem unde ne îndreptăm.
Fără tată, ...
Acum, Isus a avut un Tată. Credeţi asta? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Sigur că a avut.
... fără mamă, ...
Isus a avut o mamă. Dar acest Ins nu avea nici tată, nici mamă.
... fără spiţă de neam, ...
El nu a avut niciodată pe cineva din care să provină, nici o descendenţă. El a fost întotdeauna. "Fără descendenţă."
... neavând nici început al zilelor, ...
El nu a avut niciodată un timp în care să fi început.
... nici sfârşitul vieţii; ...
Nu putea fi altceva decât Dumnezeu. Asta e tot ce putea fi.

E-23 Acum, acum dacă observaţi în timp ce citim următorul verset. Vedeţi? ,,Întâi, fiind după însemnarea numelui său Împărat al neprihănirii." Nu aici voiam să ajung. Al-al treilea verset:
... nici sfârşit al vieţii; dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu; ...
Acum, El nu era Fiul lui Dumnezeu, pentru că, dacă era Fiu, avea un început. Iar Omul acesta nu a avut început. Dacă era Fiu, trebuia să aibă şi tată şi mamă. "Iar Omul acesta nu avea nici tată, nici mamă. Dar El a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu."
... rămâne preot în veac .

E-24 Acum, Dr. Scofield încearcă să spună, că, "Era o preoţie, numită, 'Preoţia lui Melhisedec."'
Dar vreau să vă atrag atenţia la asta doar câteva minute.
Dacă era o preoţie, atunci trebuia să aibă un început şi trebuia să aibă un sfârşit. Dar, "Acesta nu avea nici un început şi nici un sfârşit." Şi el nu a spus că el a întâlnit o preoţie. El a întâlnit un Om şi L-a numit "Melhisedec." Era o Persoană, nu o denominaţiune, nu o-o-o preoţie sau o paternitate. Era absolut un Om cu Numele de Melhisedec, care era Împăratul Ierusalimului. Nu o preoţie, ci un Împărat fără tată. Preoţii nu au tată. "Şi acest Om era fără tată, fără mamă, fără început de zile sau sfârşit de viaţă." Acum, Fiul lui Dumnezeu...

E-25 Cine era acesta, acesta era Iehova. Acesta era Însuşi Dumnezeu Atotputernic. Nu putea fi nimeni altul.

E-26 Acum observaţi, "El rămâne în veac." El are o mărturie aici, că, "El trăieşte. El nu moare niciodată." Nu a murit niciodată... El nu a fost niciodată altceva decât viu. "El rămâne în veac."

E-27 Acum, Isus a fost făcut, asemănat cu El. Acum, motivul pentru care există o diferenţă între Dumnezeu şi Isus: Isus a avut un început; Dumnezeu nu a avut un început. Melhisedec nu a avut un început, iar Isus a avut un început. Dar Isus a fost făcut, asemănat cu El. "Un preot, care rămâne în veac."

E-28 Acum, când Melhisedec era pe pământ, nu era nimic altceva decât Iehova Dumnezeu manifestat prin creaţie, El era aici ca o teofanie. Abraham L-a întâlnit odată, în cortul său. Şi, aşa cum am spus în această dimineaţă, "Abraham L-a recunoscut. Şi El i-a spus lui Abraham ce avea de gând să facă, pentru că nu avea de gând să-l lase pe moştenitorul lumii orb faţă de lucrurile pe care avea să le facă."

E-29 Pot să mă opresc aici pentru un minut, ca să spun că Dumnezeu are în continuare aceeaşi părere despre Biserica Sa. Voi nu sunteţi copiii întunericului. Sunteţi copii ai Luminii. Şi cei... noi care... "Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul." Şi ar vrea Dumnezeul, Care a acţionat la-la Abraham, care urma să moştenească pământul... Şi El a spus, "Nu voi ascunde aceste lucruri de omul care va moşteni pământul." Cu cât mai mult Îşi va dezvălui tainele Sale Bisericii Sale care va moşteni pământul!

E-30 Daniel a spus, "În ziua aceea vor alerga încoace şi încolo, cunoştinţa va creşte." Şi a mai spus, "Înţelepţii vor cunoaşte pe Dumnezeul lor, în ziua aceea, şi vor face mari isprăvi în ziua aceea. Dar cei răi nu-L vor cunoaşte pe Dumnezeul Cerului." Ei Îl cunosc într-o formă şi într-un ritual, aşa cum a spus prima noastră lecţie, dar ei nu-L cunosc prin calea desăvârşirii.

E-31 Şi Dumnezeu nu poate lucra decât prin desăvârşire, pentru că El este desăvârşit. Binecuvântat fie Numele Lui! Trebuie să fie un canal desăvârşit prin care Dumnezeu lucrează, pentru că El nu poate face nimic altceva decât să lucreze prin desăvârşire. El nu Se poate păta în niciun fel. Şi atunci de aceea a venit Isus să înlăture păcatele noastre, ca noi să fim desăvârşiţi, astfel încât Dumnezeu să poată lucra prin Biserica Sa. Iată unde se află taina.
Iată unde lumea este oarbă. Iată unde vor să spună că, "V¬aţi pierdut minţile." Iată unde vor să spună, "Nu ştiţi despre ce vorbiţi."
Pentru că, "Lucrurile Domnului sunt nebunie pentru înţelepciunea acestei lumi. Dar lucrurile lumii sunt carnale pentru credincios." Deci, eşti o persoană diferită, trăieşti într-o sferă diferită. Nu mai eşti din această lume. Ai trecut din această viaţă într-o Viaţă nouă.

E-32 De aceea, Dumnezeu descoperă, nu lumii, nu psihologului, nu slujitorilor erudiţi, ci celor smeriţi cu inima. Poporului Său care este smerit, lor El le va dezvălui tainele lucrurilor mari ale lui Dumnezeu. Vedeţi asta? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.]

E-33 Acum, acum, Abraham urma să moştenească lumea. Prin... Sămânţa lui Abraham urmau să fie binecuvântate toate naţiunile. Aşa că Dumnezeu a coborât şi i-a vorbit, sub forma unui Om.
Acum, Dumnezeu a fost întotdeauna pe pământ. Dumnezeu nu a părăsit niciodată pământul. Dacă El ar părăsi vreodată pământul, nu ştiu ce s-ar întâmpla cu acesta. Dar Dumnezeu a fost întotdeauna aici, sub o formă sau alta. Oh, laudă Numele Lui!

E-34 El a fost cu copiii în pustie, la ieşirea din Egipt, sub forma unei Lumini. El a vorbit lui Abraham în forma unui Om. A vorbit lui Moise în forma unui Om. A vorbit Bisericii sub forma unui Om, Fiul Său, Isus Cristos.
Şi El vorbeşte astăzi prin Biserica Sa, prin Biserica unsă a Dumnezeului viu, prin vase de lut. "Voi sunteţi mlădiţele. Eu sunt Viţa." Dumnezeu vorbeşte în continuare, iar lumea Îl vede pe Isus aşa cum Îl prezentaţi voi. Aşa vede lumea... "Sunteţi epistole scrise, citite de toţi oamenii." Viaţa voastră spune ce sunteţi.

E-35 Acum, acest Abraham pe drumul său, întorcându-se înapoi. Ne vom întoarceşi vom citi despre el doar câteva momente, în Cartea Genezei. În capitolul 14 din Geneza, cred că este. Oh, cât de frumoasă este povestea de aici! Acum, ştim cu toţii despre Abraham, cum că Dumnezeu l-a chemat din ţara Caldeea şi din cetatea Ur, şi i-a spus să se despartă de asociaţii săi.
Dumnezeu îi cheamă pe bărbaţi sau pe femei, El cere o separare.

E-36 Acum, iată care este problema cu bisericile din ziua de azi, ele nu vor să se separe de vechii credincioşi carnali-... necredincioşi. De aceea nu putem merge mai departe. Pur şi simplu intrăm în acel flux carnal şi noi-noi spunem, "Oh, Jim este un tip de treabă, chiar dacă bea. Dacă... Şi mă duc cu el în sala de biliard, dar nu joc biliard. Eu-eu-eu mă duc cu ea la petrecere. Ei spun glume murdare, şi aşa mai departe, dar eu nu spun niciuna."

E-37 "Ieşiţi din mijlocul lor." Exact. "Separaţi-vă. Nu vă atingeţi de lucrurile lor necurate, şi Eu vă voi primi," zice Domnul. "Nu vă înjugaţi cu necredincioşii, înjugaţi împreună nepotrivit." Nu faceţi asta. Separaţi-vă.

E-38 Şi Dumnezeu l-a chemat pe Abraham să se despartă de toate neamurile sale şi să umble cu El. Frate, uneori înseamnă să părăseşti o biserică. Asta a însemnat pentru Pavel. A trebuit să-şi părăsească biserica. A însemnat asta pentru mulţi. Uneori înseamnă să părăseşti casa. Uneori înseamnă să părăseşti pe tatăl şi pe mama şi să-i părăseşti pe toţi. Nu yreau să spun că asta se întâmplă de fiecare dată, dar uneori da. Înseamnă că trebuie să dai la o parte totul dintre tine şi Dumnezeu şi să umbli singur cu El. Oh, acea binecuvântată, dulce comuniune, acea părtăşie pe care o ai atunci când te separi de lucrurile lumii şi de credincioşii carnali care îşi bat joc de tine, şi umbli singur cu Cristos!

E-39 De câte ori I-am mulţumit lui Dumnezeu! El a spus, "Eu îţi voi da taţi şi mame în lumea aceasta prezentă. Îţi voi da prieteni şi asociaţi. Şi nu te voi lăsa niciodată, nici nu te voi părăsi. Chiar dacă întreaga lume îţi va întoarce spatele, Eu voi merge cu tine, până la capătul drumului."

E-40 Ce privilegiu binecuvântat, că omul are această provocare de a-L urma pe Domnul Isus, să se separe de toţi asociaţii săi carnali, pentru a-L urma pe Domnul! Şi dacă orice persoană pare că nu se comportă cum trebuie şi nu se prezintă ca un creştin, dar iubeşte lucrurile carnale, cel mai bine este să vă căutaţi imediat un alt partener. Aşa este. Şi dacă nimeni nu vrea să meargă cu tine, există Unul care a promis să meargă cu tine. Adică, binecuvântatul Domn Isus, El va merge cu tine.

E-41 Dumnezeu i-a spus lui Abraham, "Separă-te." Şi Abraham fiind aşa de uman cum a fost, şi-a luat tatăl cu el, l-a luat pe fiul fratelui său cu el, nepotul său; toţi erau alipiţi de el. Şi Dumnezeu nu l-a binecuvântat niciodată până când nu a făcut ceea ce Dumnezeu i-a spus să facă.

E-42 Eu nu spun că nu eşti Creştin. Asta, eu nu descreştinez pe nimeni. Dar voi spune asta, că dacă Dumnezeu ţi-a spus să faci ceva, El nu te va binecuvânta niciodată până nu faci acel lucru. Sunt la amvon în seara aceasta cu unul dintre aceste lucruri care mă apasă. Întâlnirile mele nu au fost ceea ce ar fi trebuit să fie, în ultimii doi ani. Este din cauză că L-am dezamăgit pe Domnul. El mi-a spus, "Du-te în Africa, apoi în India." Iată, este scris chiar aici, în spatele acestei Cărţi, chiar acum.

E-43 Managerul m-a sunat, a zis, "Renunţă la acei Afrikaani. India este gata."

E-44 Duhul Sfânt m-a întâmpinat, a zis, "Vei merge în Africa, aşa cum ţi-am spus."

E-45 Şi a mai trecut un an. Şi managerii... Am uitat de asta. El a spus, "Mergem în India. Biletele sunt deja aici."

E-46 Am pornit la drum, am uitat de asta până am ajuns la Lisabona. Într-o noapte, am crezut că voi muri. A doua zi dimineaţă am încercat să merg la baie, să fac o baie. Oh, mă simţeam atât de rău, încât abia mă puteam ţine pe picioare.
Acolo, acea Lumină atârna acolo în baie mi-a spus, "Parcă ţi-am spus să, 'Mergi mai întâi în Africa."'

E-47 Adunările mele au început încet-încet să slăbească de atunci. Deşi m-am dus în India, cu aproape o jumătate de milion de oameni care se aflau acolo, dar nu făceam ceea ce Dumnezeu a spus să fac. Simt că adunările mele nu vor fi niciodată un succes până când nu mă întorc direct înapoi şi nu îndrept acel lucru. Indiferent ce fac, este mai întâi Africa, pentru că trebuie să o fac. Acolo se află Cuvântul Etern al lui Dumnezeu, pus acolo. Ştiam eu că nu e bine aşa. Dar trebuie să mă întorc. Şi simt că anul care vine este timpul în care voi ieşi din carapace, cu ajutorul Domnului.

E-48 Această Evanghelie glorioasă, veche, care a crescut uşor, ca un stejar, dar cred că este pe cale să-şi întindă ramurile acum. Cred asta, acest Mesaj măreţ şi acest lucru măreţ, cred că Domnul ne va lăsa să zguduim din nou lumea spre slava lui Dumnezeu.

E-49 Trebuie să faceţi ceea ce v-a spus Dumnezeu să faceţi. Şi Abraham a mers mai departe, şi-a luat rudele cu el. Îi iubea. Asta e partea umană. Dar, după un timp, cu timpul, tatăl său a murit şi l-a îngropat. Apoi l-a avut pe nepotul său, apoi au apărut certurile şi discuţiile. Şi, în cele din urmă, Lot şi-a făcut alegerea şi s-a coborât în Sodoma. Şi observaţi că Abraham nu s-a certat cu Lot. El a spus, "Suntem fraţi. Nu trebuie să ne certăm. Dar tu ridică-ţi capul şi mergi în ce direcţie vrei să mergi. Dacă tu mergi spre est, eu voi merge spre vest. Tu mergi spre nord, eu voi merge spre sud." Aceasta este atitudinea Creştină, să fii dispus să îi oferi celuilalt ce e mai bun din înţelegere. Întotdeauna prezentaţi-i-o, lasăţi-1 să aleagă.

E-50 De ce? Ce l-a determinat pe Abraham să facă acest lucru? Ştia că Dumnezeu i-a făgăduit că va moşteni întregul lucru, oricum. Amin. Deci" atunci, un cort sau o căsuţă, de ce ar trebui să ne îngrijorăm? Întregul lucru ne aparţine. "Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul." Totul ne aparţine. Aşa a spus Dumnezeu. Aşa că dă-i omului ce are mai bun de ales, dacă vrea. Poate că doar atât va primi vreodată. Dar totul vă aparţine vouă, moştenitorii mântuirii prin făgăduinţă. Totul este al vostru.

E-51 Aşadar, Sarah, cea mai frumoasă femeie din ţară, stătea acolo pe deal cu soţul ei, aşa cum ar fi trebuit să facă. Ea simplă, ei bine, poate că purta rochii simple de stambă, sau oricum vreţi să-i spuneţi. În timp ce, doamna Lot se îmbrăca ca o milionară. Iar soţul ei era primarul oraşului. El era un judecător care stătea la poartă. Ea avea de toate; participa la toate cercurile de cusut şi la toate petrecerile cu cărţi care se desfăşurau în Sodoma şi Gomora. Dar Sarah era mai mulţumită să trăiască cu soţul ei cu o mâncare sărăcăcioasă şi să ştie că era în voia lui Dumnezeu, decât să se bucure de bogăţiile, sau de plăcerea bogăţiilor pentru o vreme. Aşa este. Atunci este momentul în care Dumnezeu ne vizitează.

E-52 Şi într-o zi, voi, la fel de sigur cum o luaţi pe un drum greşit, vă va ajunge din urmă într-o zi. S-ar putea să credeţi că veţi fi bine. Aţi putea crede că vă descurcaţi, dar nu este aşa. Poate părea că totul e acoperit, dar nu e acoperit. Dumnezeu ştie totul. El ştie dacă sunteţi sinceri sau nu în mărturisirea voastră. El ştie dacă voi Îl credeţi cu adevărat şi sunteţi mântuiţi, şi L-aţi acceptat, şi sunteţi morţi faţă de lucrurile lumii şi sunteţi vii în Cristos. El ştie asta.

E-53 Acum, îl observăm pe Abraham, vreau să observaţi acest duh adevărat. Oh, tot lucrul binecuvântat aici este harul. Vreau să citiţi cu mine acum din capitolul 14 din Exodul, doar o clipă.

E-54 Acum, primul lucru care a avut loc când au ajuns acolo, Lot a intrat în necazuri. De ce? El ara în afara voiei lui Dumnezeu. Şi dacă ajungeţi în necazuri atunci când sunteţi în voia lui Dumnezeu, Dumnezeu vă va ajuta. Dar dacă sunteţi în necazuri, în afara voii lui Dumnezeu, există un singur lucru de făcut, să vă întoarceţi din nou în voia lui Dumnezeu.

E-55 Acum, împăraţii toţi s-au adunat împreună şi s-au gândit că câmpiile de acolo erau bine udate, şi că ar putea să se ducă acolo jos şi să cucerească această mică şi veche Sodoma, Gomora, să o ia în stăpânire. Şi au făcut-o. Şi când au coborât şi au cucerit-o, l-au luat şi pe Lot cu ei.

E-56 Vreau să observaţi Duhul lui Cristos aici, în Abraham. Acum observaţi al 14-lea verset.
Şi când a auzit Abraham că fratele său... (Aţi înţeles?) ... fratele său fusese luat prins de război, a înarmat slujitorii lui viteji, născuţi în casa lui, treisute optsprezece, şi i-a urmărit până la Dan.

E-57 O, ce gând binecuvântat de har! Abraham, când fratele său, deşi căzut din har, deşi se afla în această stare decăzută, când a auzit că lumea l-a prins, l-a capturat şi l-a luat, ca să-l ucidă, Abraham a acţionat prin Duhul lui Cristos. A venit şi a înarmat pe toţi oamenii lui, care au fost născuţi în casa lui, şi a pornit după ei şi i-a urmărit tocmai până la Dan. Şi Dan este extremitatea Palestinei, "de la Dan până la Beer-Şeba," de la un capăt la altul. Şi este un simbol al lui Cristos, când a văzut că lumea a luat... a căzut, că El l-a urmărit pe vrăjmaş până la capăt, ca să primească înapoi neamul căzut ai lui Adam.

E-58 Vreau să observaţi următorul verset, cât de dulce vorbeşte aici Duhul prin el. Bine, acum al 15-lea verset.
Şi a adus înapoi toate (toate) bogăţiile şi a luat înapoi şi pe fratele său Lot, şi averile lui, precum şi pe femei, şi norodul.

E-59 Când Abraham s-a dus după vrăjmaşul care-l luase pe fratele său, l-a urmărit până la celălalt capăt al naţiunii, până la Dan, şi a adus înapoi tot ce pierduse în cădere.

E-60 Ce imagine frumoasă a lui Cristos, Care a auzit din Ceruri că eram pierduţi şi a venit şi l-a urmărit pe vrăjmaş, tocmai până în iad, şi a capturat sufletele pierdute şi ne-a adus înapoi şi ne-a redat tot ce aveam înainte de cădere! Noi, decăzuţi, noi, cei care ne-am născut ca să fim fii ai lui Dumnezeu, care ne-am pervertit în fii ai diavolului, şi am făcut... ne-am dus după lucrurile lumii, şi am greşit şi am alergat cu lăcomie, aşa cum a făcut Lot, vânzându-ne drepturile noastre din naştere şi mergând după lucrurile lumii. Cristos a coborât. Deşi căzuţi; Dumnezeu, ştiind de la început cine va fi mântuit şi cine nu, de aceea a venit jos şi l-a urmărit pe vrăjmaş prin viaţă, prin moarte, prin paradis, în iad. Şi tot drumul de la Slavă la iad, şi a biruit puterile iadului, şi a luat cheile de la diavol, şi a înviat şi a restaurat omenirii, că poate fi din nou fii şi fiice ale lui Dumnezeu.

E-61 Vedeţi Duhul în Abraham acolo, Duhul lui Cristos venind cu el?

E-62 Acum vreau să observaţi puţin mai departe, în timp ce citim.
Şi împăratul Sodomei i-a ieşit în întâmpinare după ce s-a întors de la măcelul acestui împărat Chedorlaomer, şi... a împăraţiilor... care erau împreună cu el, în valea Şave, care este valea împăratului.

E-63 Au ieşit. Împăratul Sodomei a fost adus înapoi. Fratele său a fost adus înapoi. Copiii au fost aduşi înapoi. Şi aici au ieşit împăraţii în întâmpinarea lui. Şi, de asemenea, iată unde vreau să ajung, la mesajul de acum. Observaţi aici.
Şi-şi Melhisedec, împăratul Salemului (Împăratul Ierusalimului, Împăratul păcii) a adus pâine şi vin: şi el era preot al Dumnezeului Celui Preaînalt.
Şi el l-a binecuvântat, şi i-a zis, Binecuvântat să fie Abraham de Dumnezeul Cel Prea Înalt, stăpânul cerurilor şi al pământului:

E-64 Melhisedec, Împăratul Salemului, S-a reprezentat şi el printre ceilalţi împăraţi. Şi observaţi, lupta era sfârşită, Duhul lui Dumnezeu în Abraham, al lui Cristos, care l-a adus înapoi pe fratele său căzut, l-a readus apoi la starea sa de drept, la tot ceea ce a pierdut. L-a adus înapoi. Şi când a făcut-o, El a adus pâinea şi vinul, împărtăşirea. Nu puteţi vedea Cine era acel Melhisedec? Era Dumnezeu. A adus împărtăşirea, după luptă.

E-65 Acum să ne întoarcem din nou, la Matei 26:26, chiar repede, şi să vedem ce a spus Isus aici despre asta. În Cartea lui Matei, capitolul 26 şi, de asemenea, versetul 26, vrem să citim doar puţin aici. Bine, Matei 26:26.
Atunci vine Isus cu ei la un loc numit Golgota, Golgota, sau, Ghetsimani, (adică,) şi a zis ucenicilor Săi:
Şedeţi aici, până Mă voi duce acolo să Mă rog.

E-66 Cred că am greşit Scriptura. Matei, al douăzeci şi... 26- lea verset din capitolul 26. Dacă îl are cineva, să îl citească pentru mine, dacă-dacă îl puteţi găsi. Numai un minut. Acesta este un simbol minunat aici. Nu vreau să îl rataţi. Iată-ne aici. Asta e, soră.
Şi pe când mâncau ei, Isus a luat pâine, şi a binecuvântat-o, ...
Ce era? Lupta era sfârşită.
... a frânt-o, şi a dat-o ucenicilor Săi, şi a zis, Luaţi şi mâncaţi; acesta este trupul Meu.

E-67 Vedeţi acel Melhisedec? Cu sute de ani înainte, când l-a întâmpinat pe Abraham, după ce s-a sfârşit lupta, El a dat pâine şi vin. Şi aici Isus le dă ucenicilor, după ce lupta Lui grea s-a sfârşit, El le-a dat pâine şi vin. Priviţi. Priviţi viitoarea Venire.
Şi a luat paharul şi-şi, a mulţumit, şi le-a dat, zicând: Beţi toţi din el;
Căci acesta este sângele Meu al noului testament, care se varsă pentru... păcate şi iertarea păcatelor.
Dar Eu vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din rodul viţei, până în ziua aceea când îl voi bea din nou cu voi în Împărăţia Tatălui Meu.

E-68 Suntem în luptă acum. Suntem după fratele nostru căzut, pe care Dumnezeu, înainte de întemeierea lumii, l-a văzut şi l¬a predestinat la Viaţa Eternă. Şi lucrurile lumii l-au prins într¬un vârtej. A ieşit în societăţi şi clase, el şi soţia lui, umblând în sus şi-n jos pe străzi, fumând, bând şi se distrează, încercând să găsească pacea. Şi Duhul lui Cristos în noi, aşa cum era în Abraham, noi am plecat în căutare lui. Cu toate armurile lui Dumnezeu, cu Îngerii lui Dumnezeu tăbărând în jurul nostru, am plecat să-l aducem înapoi pe fratele nostru căzut.

E-69 Şi când lupta în sfârşit este terminată, îl vom întâlni din nou pe Melhisedec, binecuvântat să fie Dumnezeu, Care l-a binecuvântat pe Abraham acolo, şi i-a dat binecuvântarea, şi i¬a dat pâinea şi vinul, împărtăşirea. Şi când lupta se va sfârşi, ne vom întâlni cu El. Noi, care suntem moştenitorii făgăduinţei lui Abraham, moştenitori împreună cu Cristos în Împărăţie, îl vom întâlni la capătul drumului şi vom lua pâine şi vin, din nou, când lupta va fi sfârşită.

E-70 Cine este acest Melhisedec? "Cel Care nu a avut tată, nu a avut mamă, nu a avut început de zile sau sfârşit de viaţă." El va fi Acolo ca să dea din nou împărtăşirea. Aţi înţeles? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.]

E-71 Când ne apropiem, în anumite seri, când ne adunăm şi luăm împărtăşirea din mâinile slujitorilor, reprezentând că noi credem în moartea, îngroparea şi învierea Domnului Isus, că acel văl, trupul Său în care a fost învelit, Dumnezeu, îl luăm, ca o reprezentare, "Suntem morţi faţă de lucrurile lumii şi am fost născuţi din nou din Duhul." Şi umblăm cu Trupul lui Cristos, toţi credincioşii împreună.

E-72 Când lupta cea mare se va sfârşi, şi ne vom înălţa din nou cu Cristos, vom lua împărtăşirea cu El în Împărăţia lui Dumnezeu, din nou; şi vom mânca din nou carnea şi vom bea din nou sângele strugurelui, în Împărăţia lui Dumnezeu. Oh! Iată-l pe Melhisedec. Iată Cine era El.

E-73 Acum haideţi să citim puţin mai departe despre El aici, şi versetul 18.
Şi Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine şi vin: ... (Aţi înţeles?) ... şi el era preot al Dumnezeului celui Preaînalt.
Şi l-a binecuvântat, şi i-a zis, Binecuvântat să fie Abraham de Dumnezeul Cel Preaînalt, stăpânul cerurilor şi al pământului:
Şi l-a binecuvântat: ... Şi a binecuvântat...
Şi binecuvântat să fie Dumnezeul Cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale. Şi el i-a dat o zeciuială din toate.
A plătit zeciuiala lui Melhisedec. Abraham i-a dat o zecime din pradă.

E-74 Acum vreau să observaţi aici cum Pavel continuă, dau un fundal pentru lecţia care urmează acum.
Împăratul Sodomei a zis lui Abraham: Dă-mi oamenii, şi ia tu bogăţiile pentru tine.
Acum, împăratul Sodomei a spus, "Acum, doar dă-mi înapoi oamenii mei şi tu să iei bogăţiile pentru tine."
Şi Abraham i-a spus împăratului Sodomei: Mi-am ridicat mâna spre DOMNUL, Dumnezeul Cel Preaînalt, ...
El Elyon, "stăpânul cerurilor şi al pământului," acolo.
... Dumnezeul Cel Preaînalt, stăpânul cerurilor şi al pământului,
Că nu voi lua nici măcar un fir de aţă, nici măcar o curea de încălţăminte, ...
Nu a avut o mare campanie de strângere de bani. Îl voia doar pe fratele său căzut.
... şi că nu voi lua nimic din tot ce este al tău, ca să nu zici: Am îmbogăţit pe Abraham:
În afară de ce au mâncat flăcăii şi partea oamenilor care au mers cu mine, ...

E-75 Acum, vreau să observaţi că Abraham a spus, "u voi lua nici măcar un fir de aţă, nici măcar o curea de încălţăminte." El nu a luptat în război, ca să facă mulţi bani. Şi adevăratele bătălii reale nu se fac din motive egoiste. Războaiele nu se fac pentru bani. Războaiele se fac pentru-pentru motive, pentru principii. Oamenii luptă în război pentru principii. Şi când Abraham s¬a dus să-l ia pe Lot, nu s-a dus pentru că ştia că poate să-i tăbăcească pe împăraţi şi să le ia toată averea, el a ieşit pentru principiul de "a-şi salva fratele."

E-76 Şi orice slujitor care este trimis sub insuflarea Împăratului Cerului nu va merge pentru bani; nici nu va merge să facă biserici mari, nici nu va merge să inspire denominaţiuni. El va merge doar pentru un singur principiu, şi anume, "Să-şi aducă înapoi fratele căzut." Fie că primeşte un bănuţ din ofrandă, fie că nu primeşte, nu va conta câtuşi de puţin pentru el.

E-77 După cum spuneam, "Adevăratele războaie se dau şi se poartă pentru principii şi nu pentru bani." Iar bărbaţii şi femeile care se alătură bisericii şi vin în biserică, ca să fie populari, pentru că Joneşii au locul lor acolo, sau îşi schimbă biserica de la o biserică mică la o biserică mare, o faceţi dintr-un motiv egoist şi nu pe baza principiului corect. Ar trebui să fiţi dispuşi să staţi pe frontul de luptă.

E-78 În acest tabernacol de aici, atunci când lucrurile merg prost, iar voi, bărbaţi şi femei, veţi fugi şi vă veţi duce în altă parte, sau vă faceţi nevăzuţi până când se termină micul scandal sau ceartă, este ceva în neregulă cu experienţa voastră. Aşa este.

E-79 Avem un obicei aici. Avem o-avem o rânduială aici. Această biserică se bazează pe principiile Bibliei. Dacă este cineva aici care nu se comportă corect, şi tu crezi că nu se comportă bine, du-te la el şi stai de vorbă cu el. Dacă nu poţi să-l împaci, atunci ia cu tine un frate, încă unul sau doi. Dacă nu se împacă atunci, atunci spune bisericii. Şi biserica îl va da afară, nu va mai avea părtăşie cu el. Şi Isus a spus, "Tot ce voi dezlegaţi pe pământ, Eu voi dezlega în Cer."

E-80 Acesta este motivul pentru care aveţi atâtea necazuri, pentru că nu urmaţi principiile Bibliei. Dacă cineva din biserică provoacă tulburare, sau dacă ceva nu merge bine, nu este de datoria voastră să mergeţi şi să vorbiţi despre acel bărbat sau acea femeie. Est datoria voastră să mergeţi la acel bărbat sau la acea femeie şi să-i spuneţi greşeala lui. Şi dacă nu vă ascultă, luaţi încă pe cineva cu voi. Dacă nu va asculta la asta, atunci biserica îl va dezlega. Isus a spus, "Ce dezlegaţi voi pe pământ, Eu voi dezlega în Cer. Ce legaţi voi pe pământ, Eu voi lega în Cer." Iată puterea bisericii.

E-81 Aici, nu cu mult timp în urmă, un bun predicator, prieten de-al meu, avea un băiat, şi băiatul acela mergea la biserică, la biserica lui. A ajuns într-un punct în care a început să umble cu o fetiţă care fuma şi bea şi se purta aşa. Predicatorul a spus, "Desigur, asta e treaba lui." Un prieten foarte apropiat de-al meu, un băiat bun. A devenit obsedat total de o tânără femeie; şi ea fusese căsătorită, avea nişte copii, soţul ei trăia. Se temea că vor avea... că băiatul se va căsători cu ea. Aşa că, fratele era foarte întristat. Şi mi-a spus, "Frate Branham, vreau să te duci la acest aşa-şi-aşa băiat al meu. Vreau să stai de vorbă cu el."

E-82 Eu am spus: "Frate..." Aproape că i-am rostit numele. "Ai o cale mai bună. Nu mă trimite pe mine. Dacă băiatul nu trăieşte cinstit, iar biserica l-a văzut greşind, atunci este o problemă a bisericii să se ocupe de această treabă. Asta rămâne la latitudinea bisericii. Şi biserica se duce şi îi spune."

E-83 Aşa că a luat un frate şi s-a dus şi i-a spus. Şi s-a întors la frate, i-a spus că el îşi vedea de treaba lui şi el să facă la fel. A luat un alt frate, încă doi, doi diaconi s-au dus şi i-au spus băiatului. Nu a vrut să asculte. Au spus bisericii. Şi el nu a mai venit câteva seri, ca să se împace cu biserica după ce păcatul lui a fost spus în faţa bisericii. Apoi, biserica l-a dezlegat.

E-84 Şi cam la o lună de atunci s-a îmbolnăvit de pneumonie, iar doctorul a spus, "Nu mai are nicio şansă în lume să trăiască." Apoi s-a târât înapoi. Dumnezeu ştie cum să o facă.

E-85 Noi încercăm să o facem în noi înşine, "Oh, ar trebui să îl dai afară din biserică pe Cutare-şi-cutare. Ar trebui să faci asta, aia sau cealaltă." V-aţi făcut partea voastră ca biserică în acest sens? Iată. Acela-i modul de a-i face să se târască înapoi, daţi-i pe mâna diavolului o dată.

E-86 Ce a spus Pavel despre acest om de acolo care trăia cu mama lui vitregă? Nu l-au putut face să se împace. A spus: "Daţi-l pe mâna diavolului." Urmăriţi ce se întâmplă. Şi în următoarea scrisoare care a scris-o Pavel, acest om se îndreptase. Sigur. Dumnezeu are o cale de a face aceste lucruri, dacă noi doar Îi urmăm regulile.

E-87 Dacă ceva nu merge bine în biserică, dacă este în mijlocul adunării, fiecare dintre voi, fraţilor. Dacă în consiliul diaconilor, unul dintre voi, diaconii, nu se comportă cum trebuie, ceilalţi diaconi veniţi şi faceţi o şedinţă, încercaţi să-l împăcaţi pe fratele respectiv, spuneţi-i ce face; sau unul dintre voi, membrii, oricare aţi fi. Atunci trebuie adus înaintea lui. Dacă nu vrea să o facă, atunci veniţi să-i spuneţi păstorului. Apoi, el are dezlegarea din partea bisericii, şi atunci să fie ca un păgân şi ca un vameş. Apoi, urmăriţi cum Domnul lucrează asupra lui. Vedeţi, atunci îşi revine în fire. Atunci începe să se târască înăuntru. Dar noi încercăm să o facem noi înşine, ştiţi, încercăm să facem... totul aşa cum ar trebui noi să o facem, acum, nu avem niciodată succes.

E-88 Acum, acest Melhisedec, Împăratul Salemului, Prinţ, Preot al Celui Preaînalt, l-a întâmpinat pe Abraham şi l-a binecuvântat. Şi i-a dat Lui zeciuiala sa, Abraham a dat. Şi El era Împăratul Salemului. Şi El a adus pâine şi vin, împărtăşirea, şi i-a dat-o lui Abraham după bătălie, după ce oamenii au fost înfrânţi.

E-89 Acum, "Toate războaiele," cum am spus, ,,se poartă pentru principii." Acum, dacă aveţi un mic război în biserică, trebuie să fie principiul corect. Trebuie să vă luptaţi pentru lucrul corect. Şi fiecare membru al bisericii trebuie să facă asta. Acum, această învăţătură este pentru biserică. Pentru asta suntem aici. Pentru asta stau eu aici. Pentru asta este Cuvântul lui Dumnezeu, este pentru biserică.

E-90 Nu lăsaţi niciodată ca ceva să îngreuneze această biserică. Dacă permiteţi, sunteţi vinovaţi, fiecare dintre voi. Şi voi, în diferitele voastre biserici, dacă ceva nu merge bine în biserica voastră, sunteţi vinovaţi, pentru că voi sunteţi supraveghetorii acelei biserici. Nu depinde de păstor. Nu depinde de consiliul de diaconi. Depinde de tine, tu, ca individ, să te duci la acel frate şi să vezi dacă poţi să-l împaci. Dacă nu, atunci luaţi doi sau trei cu voi şi apoi întoarceţi-vă. Nu vrea Asă vă asculte la asta, spuneţi bisericii. Apoi este lepădat din Împărăţia lui Dumnezeu. Dumnezeu a spus, "Dacă îl lepădaţi acolo, Eu îl voi lepăda Aici, dacă aţi trecut prin această rânduială." Apoi îi va da drumul diavolului la el pentru ridicarea... distrugerea cărnii lui. Şi atunci se va întoarce. Aşa este. Aceasta este modalitatea de a-l face să se întoarcă. Dacă este un copil al lui Dumnezeu, se va întoarce. Dacă nu este, ei bine-ei bine, va merge mai departe, iar apoi diavolul îl va trimite în locul său Etern.

E-91 Acum, motivele de a face asta. Dacă doar aveţi ceva împotriva cuiva, atunci e altceva. Dar, dacă omul este vinovat! Şi Lot a coborât şi a decăzut, deşi era Evreu. El a coborât şi decăzut. El era în har, dar căzuse din acesta. Şi când a ieşit... Şi Lot-Lot a fost mântuit. Să nu credeţi niciodată că Lot nu a fost mântuit. A fost. Pentru că, tot timpul când a fost în locul greşit, Biblia spune că, "Păcatele Sodomei îi chinuiau zilnic sufletul neprihănit." Acum, carnea lui făcea un singur lucru. Şi care a fost sfârşitul lui? A adus şi mai multă ruşine. Soţia lui s-a transformat într-un stâlp de sare. A avut copii cu fiicele sale. Deci, puteţi vedea ce ruşine a adus, pentru că el căzuse din har şi nu s-a mai restabilit niciodată. Şi Dumnezeu a trebuit să-l ia de pe pământ.

E-92 Dar, cu toate acestea, era un frate căzut, iar Abraham a făcut tot ce a putut să facă ca să-l aducă iarăşi înapoi. Şi Duhul care era în Abraham, este Duhul lui Cristos care este în biserica de astăzi. Indiferent ce a făcut fratele, voi veţi face tot ce puteţi ca să-l aduceţi din nou în părtăşia lui Cristos. Indiferent ce a făcut, vă veţi strădui din greu.

E-93 Acum, vrem să observăm din nou aici, acum, în timp ce continuăm cu această lecţie despre acest Melhisedec, acest mare Preot al Salemului şi stăpânul Cerurilor şi al pământului. Acum, fiind în primul rând:
Fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii; dar care a fost făcut asemănător cu Fiul lui Dumnezeu; rămâne preot în veac.
Acum urmăriţi. El nu era Fiul lui Dumnezeu, El era Dumnezeul Fiului. El nu era Fiul lui Dumnezeu, Melhisedec nu era, dar El era Tatăl Fiului lui Dumnezeu.

E-94 Acum, acest trup pe care îl avea, El l-a creat. Nu fusese adus printr-o femeie. Deci, cu acel trup creat, El nu putea... Un trup pe care îl făcuse, El Însuşi, ca să Se descopere.
"Nimeni nu-l poate vedea pe Dumnezeu vreodată.
Dumnezeu este un duh." Ochii muritori nu văd aceste lucruri, decât dacă este într-o formă precum Stâlpul de Foc, sau orice ar fi fost, sau în forma unei fiinţe pe care au văzut-o într-o vedenie. Dar... Dumnezeu trebuie să Se descopere într-un fel. Şi Dumnezeu S-a descoperit lui Abraham, sub forma unui om. S¬a descoperit lui Moise, sub formă de om. S-a descoperit copiilor lui Israel, sub forma unui Stâlp de Foc. S-a descoperit lui Ioan Botezătorul, sub forma unui porumbel. Vedeţi, El S-a descoperit în aceste forme.
Când S-a descoperit sub formă de Om, ca Împărat al Salemului; al Ierusalimului; nu al Ierusalimului pământesc, ci al Ierusalimului Ceresc. El S-a descoperit pe Sine Însuşi în acea formă. El a fost făcut "asemănător cu" Fiul lui Dumnezeu.

E-95 Acum, Fiul lui Dumnezeu trebuia să vină printr-o femeie, să fie creat aici; prin pântecele unei femei, pentru că prin acelaşi lucru a venit moartea.

E-96 Şi El nu putea să vină prin creaţie, aşa cum a făcut Dumnezeu la început. Când Dumnezeu l-a făcut pe om la început, femeia nu a avut nimic de-a face cu asta. Dumnezeu a spus doar, "Să fie," şi a ieşit un om din ţărână. El l-a chemat, fără ca vreo femeie să aibă ceva de-a face cu asta. Dar, femeia, se afla atunci în om.

E-97 Şi Dumnezeu a luat femeia din coasta lui Adam. Este corect? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Şi apoi femeia s-a dus şi l-a adus pe bărbat prin sex. Deci singurul mod în care Dumnezeu putea să facă... El nu putea să vină în acea teofanie. El nu putea veni ca Melhisedec. El trebuia să vină ca Om şi trebuia să vină prin femeie. "Sămânţa ta va zdrobi capul şarpelui şi capul lui va zdrobi călcâiul Tău." Aţi înţeles? ["Amin."] Dumnezeu trebuia să vină prin femeie; şi a făcut-o, când a locuit în trupul Fiului Său, Isus Cristos. "Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu Sine." Şi El Şi-a oferit Propriul Sânge ca jertfă. Şi Şi-a dat Viaţa, pentru ca, prin canalul morţii, El să vă mântuiască pe voi pentru Viaţa Eternă.

E-98 Deci, Dumnezeu a venit atunci, şi a fost făcut "asemănător cu" Fiul lui Dumnezeu. Vedeţi? El a fost un Om făcut asemănător Fiului lui Dumnezeu. Acum, El nu putea fi Fiul lui Dumnezeu, pentru că acest Om este Etern.

E-99 Fiul lui Dumnezeu a avut un început, a avut un sfârşit. El a avut un-un timp al naşterii Sale, a avut un timp al morţii Sale. El a avut şi început şi sfârşit. El a avut şi tată şi mamă.

E-100 Acest Om nu a avut nici tată, nici mamă, nici început, nici sfârşit de timp. Dar El a fost făcut, acest Om, Melhisedec, a fost făcut asemănător Fiului lui Dumnezeu.

E-101 Acum, Fiul lui Dumnezeu, când a venit în lume, în formă de femeie, sau, prin femeie, în formă de om, şi a fost ucis, a înviat din nou a treia zi, a înviat pentru justificarea noastră, acum El rămâne în veac. Şi atâta timp cât rămâne acel trup, rămânem şi noi. Şi pentru că El a înviat din ţărână, vom fi înviaţi şi noi în asemănarea Lui. Iată povestea Evangheliei. Binecuvântat fie Numele Domnului. Nu Îngeri, nu fiinţe supranaturale, nu o grămadă de pene ca să dăm din aripi, ci bărbaţi şi femei, amin, stăm în asemănarea Lui. Da, domnule.

E-102 Aşa cum am spus-o Ade multe ori, o spun din nou aici, în acest moment. Pare potrivit. Îmi pieptănam, aceste vreo cinci sau şase fire de păr care mi-au mai rămas. Şi soţia mea a spus, "Billy, ai început să cheleşti."
103 I-am spus, "Dar nu am pierdut niciunul."

E-104 Ea a spus, "Unde sunt?"
105 I-am spus, "Spune-mi unde erau înainte de a le avea, şi-ţi voi spune unde mă aşteaptă." Aşa este.

E-106 Eram ca un-un luptător, pugilist. Eram puternic şi mare. Şi simţeam că, dacă mi-aţi fi pus această biserică în spate, aş fi mers pe stradă cu ea. Vă spun, când mă ridic acum în fiecare dimineaţă, îmi dau seama că au trecut patruzeci şi ceva de ani. Vedeţi? Nu mai sunt ceea ce am fost odată. Slăbesc, în fiecare zi. Când mă uit la mâinile mele şi mă gândesc, "Ia te uită. Ei bine, devin un om bătrân." Mă uit la umerii mei. Văd că m-am îngrăşat mult. Obişnuiam să port un douăzeci şi opt la curea. Acum port un treizeci. Vedeţi, îmbătrânesc, mă îngraş, mă micşorez.

E-107 Ce se întâmplă? Mănânc acelaşi lucru care îl mâncam şi înainte. Trăiesc mai curat şi mai bine decât trăiam înainte, acelaşi lucru. Dar Dumnezeu mi-a rânduit un timp şi trebuie să îl accept. Dar gândul binecuvântat este că, în acea zi, El mă va învia din nou. Şi tot ceea ce am fost când aveam douăzeci şi cinci de ani, voi fi din nou pentru totdeauna. Amin. Iată. Cu ce mă deranjează pe mine bătrâneţea? L-am învins pe diavolul privitor la asta de ani şi ani, ştiind asta, că eu cred în El. Acest mic interval de timp este doar un lucru mic şi scurt, oricum. Dacă am rămâne doar şaptezeci, şaptezeci de ani, timpul nostru promis, ce-ce este altceva în afară de mizerie şi tristeţe? Ce este? Aţi da această casă de ciumă pe acel lucru glorios de acolo?

E-108 Ei bine, binecuvântat să fie Numele Domnului! Ceva din interiorul meu s-a întâlnit într-o zi cu acel Melhisedec, şi El mi¬a vorbit de pace şi mi-a dat Viaţa Eternă. Şi această viaţă nu înseamnă altceva decât un cort prin care să predic Evanghelia. Spun asta cu toată sinceritatea, cu aceste două Biblii deschise în faţa mea. Dacă Dumnezeul meu ar termina cu mine să predic Evanghelia şi nu aş mai putea face nimic pentru El, copiii mei să fie destul de mari ca să-şi poarte de grijă, şi El să vrea să mă ia chiar acum, "Amin," asta o hotărăşte. Da, domnule.

E-109 Ce mai contează dacă am optzeci sau douăzeci de ani? Sunt aici doar pentru un singur lucru: să-L slujesc pe Domnul. Asta e tot. Dacă pot predica Evanghelia ca şi acum, când voi avea optzeci de ani, ce mai contează dacă am patruzeci sau optzeci de ani? Sunt mulţi oameni care au optzeci de ani în seara asta. Şi sunt mulţi copii care vor muri, când un om de optzeci de ani va trăi mai mult decât mulţi dintre ei. Ce mai contează? Este vorba despre motivele tale, principiile tale, iar noi suntem aici să-L slujim pe Domnul Isus. Asta este tot.

E-110 Ştiind acest lucru, că, "Viaţa aceasta este un abur despre care vorbeşte un om; care a fost odată şi apoi nu mai este." Dar dacă avem Viaţa Eternă, Dumnezeu a făgăduit că ne va învia din nou. Şi vom lua părtăşia cu El când zilele se vor sfârşi şi când El va spune: "Intraţi în bucuriile Domnului, care v-au fost pregătite de la întemeierea lumii."

E-111 Atunci, ce mai contează aici, dacă avem ceva sau nu avem? Dacă suntem tineri sau bătrâni, ce mai contează? Principalul lucru, sunteţi pregătiţi să-L întâlniţi? Îl iubiţi? Îl puteţi sluji? Aţi renunţat la lucrurile din lume? L-aţi întâlnit pe Melhisedec de când s-a terminat lupta?

E-112 Binecuvântat să fie Dumnezeu! Aveam vreo douăzeci şi unu de ani şi într-o zi aveam o luptă cu asta, cu aia şi cu cealaltă. Nu puteam să-mi dau seama dacă voiam să fiu un luptător, sau dacă voiam să fiu un vânător de blănuri, sau un vânător, ce voiam să fiu. Dar l-am întâlnit pe Melhisedec, iar El mi-a dat împărtăşirea şi de atunci a fost stabilit pentru totdeauna. Aleluia! Am trecut de partea Lui. M-am bucurat pe drum. Şi când ajung la capătul drumului şi moartea mă va privi în faţă, aşa cum mă simt acum, nu mă voi teme niciodată de aceasta. Voi merge, vreau să merg în faţa acesteia, ştiind acest lucru, că Îl cunosc pe Cel care a făcut făgăduinţa, aşa este, că Îl cunosc în puterea învierii Sale.
Când El va chema dintre cei morţi, eu voi ieşi dintre ei. Aşa este, cunoscându-L pe El în puterea învierii Sale. Ce mai contează, dacă sunt bătrân sau dacă sunt tânăr? Dacă sunt mic sau dacă sunt mare? Dacă sunt sătul sau dacă sunt flămând? Dacă am un loc unde să mă întind sau dacă nu am?

E-113 "Păsările au cuiburi şi vulpea are vizuină, dar Fiul Omului nu are unde-Şi aşeza capul," dar El era Impăratul Slavei.

E-114 Noi suntem împăraţi şi preoţi în această seară. Ce mai contează dacă avem sau nu avem? Atâta timp cât Îl avem pe Dumnezeu, suntem mai mult decât biruitori. Suntem mai mult decât biruitori. Stăm în Prezenţa lui Dumnezeu, în părtăşia Duhului Sfânt, luăm împărtăşirea Spirituală din mâinile Celui care a mărturisit, "Eu sunt Cel care era mort, şi viu din nou, şi sunt viu în vecii vecilor." Stând împreună în locurile Cereşti în Cristos Isus. Oh, binecuvântat fie Numele Său cel Sfânt! Ce mai contează?
Un cort sau o colibă, de ce să-mi pese? Mi se construieşte un palat Acolo!
Cu rubine şi diamante, şi argint şi aur, Visteriile Lui sunt pline, El are bogăţii nespuse.
115 L-am întâlnit într-o zi, când veneam de la luptă. Mi-am pus trofeele jos. De atunci nu am mai luptat nicio luptă; El le luptă pentru mine. Mă odihnesc doar pe făgăduinţa Sa, ştiind asta, că Îl cunosc în puterea învierii Sale. Asta e tot ce contează. Ce altceva mai contează?

E-116 Ce putem face noi? De ce să vă îngrijoraţi poate adăuga un cot la statura voastră? Ce vă pasă dacă aveţi părul creţ, sau dacă aveţi păr sau nu? Ce mai contează? Dacă sunteţi bătrâni, dacă sunteţi cărunţi, dacă sunteţi aplecaţi de umeri, dacă nu sunteţi, ce mai contează? Amin. Asta e doar pentru un interval, un mic spaţiu, dar Acela este pentru veci de veci. Şi pe măsură ce eonii de timp trec, în timp ce veacurile trec, voi nu vă veţi schimba niciodată, şi veţi trece prin veacurile Sale Eterne fără sfârşit. Ce mai contează?

E-117 Sunt atât de bucuros că L-am întâlnit. Mă bucur atât de mult că El mi-a dat părtăşia, într-o zi, acelaşi Melhisedec care l-a întâmpinat pe Abraham venind de la măcelul împăraţilor. Cu siguranţă. "Dumnezeul Cerului," El Elyon; marele "EU SUNT," nu EU am fost; EU SUNT, la timpul prezent. "Şi El l-a binecuvântat."

E-118 Ascultaţi aici puţin mai departe, ca să putem înţelege împreună puţin mai bine lecţia. Acum al 4-lea verset.
Vedeţi bine dar cât de mare a fost acest om, ...
Mă gândesc şi eu la asta. "Vedeţi bine dar cât de mare a fost acest Om." El este mai presus de Fiul lui Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu a avut tată şi mamă; El nu. Fiul lui Dumnezeu a avut un început al timpului şi un sfârşit al timpului; El nu. Cine era acela? Era Tatăl Fiului. Iată Cine era.
... vedeţi bine dar cât de mare a fost acest om, căruia... până şi patriarhul Abraham i-a dat zeciuială din toată prada.

E-119 Acum ascultaţi cu atenţie.
Şi cu adevărat aceia care sunt dintre fiii lui Levi, care îndeplinesc slujba de preoţi, au... poruncă să ia zeciuieli de la norod, conform legii, adică de la fraţii lor, cu toate că ei au ieşit din coapsele lui Abraham:

E-120 Acum urmăriţi asta dacă vreţi să vedeţi ceva.
Iar el a cărui coborâre nu este socotită dintre ei... primeşte zeciuială de la Abraham, şi a binecuvântat pe cel ce avea făgăduinţa.

E-121 Abraham avea făgăduinţa, iar acest Om a binecuvântat pe Abraham care avea făgăduinţa. Cine era acesta? Fiii lui Levi plăteau zeciuiala fraţilor lor sau... Fraţii lor le plăteau zeciuiala lor. Aveau porunca Domnului de a lua a zecea parte din ceea ce făceau fraţii lor, pentru traiul lor, pentru că ei erau preoţia. Acum, asta exclude preoţia lui Melhisedec, aşa cum spuneţi voi, chiar acolo. Exact. Dar acest Om... Chiar şi cel care avea făgăduinţa, cel mai mare om de pe pământ, Abraham, l-a întâmpinat pe acest Om şi i-a plătit zeciuiala. [Porţiune goală pe bandă – Ed.] El trebuie să fi fost mai mare.

E-122 Ascultaţi.
Dar fără îndoială că cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare.
Cu siguranţă. Observaţi Cine este El.
Şi apoi aici oameni muritori iau zeciuială; ...
Aceasta este preoţia ordinului preoţilor şi a predicatorilor, şi aşa mai departe. Oamenii care primesc zeciuială, mor. Vedeţi?
... şi apoi aici, o ia cineva despre care se mărturiseşte că este viu.

E-123 Pentru ce ar lua un om zeciuială, dacă ar avea... Dacă nu s¬a născut niciodată şi nu va muri niciodată, şi era de la început până la sfârşit, şi-şi nu a avut niciodată tată sau mamă sau spiţă de neam, şi stăpânea tot Cerul şi pământul şi tot ce este în el, de ce ar fi lua zeciuială? De ce i-ar fi cerut lui Abraham să plătească zeciuială? Vedeţi ce lucru strict este să plăteşti zeciuială? Zecimea este corectă. Fiecare creştin este dator să plătească zeciuiala. Aşa este. Niciodată nu s-a schimbat.

E-124 Acum:
Mai mult, însuşi Levi, care primea zeciuială, a plătit zeciuiala în Abraham.

E-125 Acum, oh, iată ceva aici.
Căci el era încă în coapsele strămoşului său, când
Melhisedec l-a întâmpinat.

E-126 Ce? Levi? Abraham a fost stră-stră-străbunicul lui Levi. Şi Biblia a zis aici că, "Levi a plătit zeciuială când era în coapsele lui Abraham." Cu patru generaţii înainte de a veni vreodată pe pământ, el plătea zeciuiala lui Melhisedec. Binecuvântat fie Numele Domnului!

E-127 Atunci, voi, cei care nu puteţi crede în predestinare, sau în rânduirea de mai înainte; şi aici, patru generaţii înainte ca Levi să iasă vreodată din coapsele lui Abraham, plătea zeciuială lui Melhisedec. Aş vrea să avem timp să parcurgem asta prin Scriptură.

E-128 Dacă aţi lua asta spre exemplu în Ieremia 1:4, Dumnezeu a spus, "Te-am cunoscut mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei. Şi te-am sfinţit şi te-am rânduit profet al neamurilor." Atunci ce poţi spune tu că ai făcut? Ce pot să spun eu că am făcut? Dumnezeu este cel care arată îndurare. Dumnezeu ne-a cunoscut înainte de întemeierea lumii.

E-129 El nu vrea ca nimeni să piară. Cu siguranţă că nu. Dar dacă este Dumnezeu, El ştia cine va fi mântuit şi cine nu va fi mântuit, sau El nu ştia nimic. Dacă nu ştia... Dacă El nu ştia cine va ajunge la Răpire, înainte ca lumea să fi fost formată vreodată, atunci nu este Dumnezeu. Dacă El este infinit, ar fi... Ştia fiecare purice, fiecare muscă, fiecare păduche, fiecare căpuşă, care va fi vreodată pe pământ, înainte ca pământul să fi fost format vreodată. Aşa este. El ştia toate lucrurile. Înainte de întemeierea lumii, El ne-a cunoscut. Biblia a zis că, "El ne-a cunoscut şi ne-a predestinat."

E-130 Haideţi să lămurim asta măcar o dată. Să ne întoarcem la Efeseni, primul capitol. Al 5-lea capitol-... Primul capitol din Efeseni, doar o clipă. Vreau să citesc aici doar un minut, pentru ca voi să înţelegeţi cu adevărat că nu este doar ceva ce încerc eu să vă spun. Este ceva ce Dumnezeu încearcă să vă spună. Vedeţi? Acum, ascultaţi la asta, cu atenţie, capitolul 1 din Efeseni.
Pavel, apostol al lui Isus Cristos prin voia lui Dumnezeu, ...
Acelaşi om care a scris scrisoarea către Evrei, scrie această scrisoare.
... către sfinţii...
Aceasta nu se adresează celor necredincioşi, ci sfinţilor, celor sfinţi-... sfinţiţi.
... care sunt în Efes, şi credincioşii în Cristos Isus:
Har fie cu voi, şi pace, de la Dumnezeu Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos.
Binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu toate binecuvântările duhovniceşti în locurile cereşti ...
"După cum El..." Acum, ascultaţi cu atenţie acum, versetul al 4-lea.
După cum ne-a ales pe noi în El înainte de întemeierea lumii, ...
Cine este acel "noi" de acolo? Biserica.
... ne-a ales pe noi în El (Cristos) înainte de întemeierea, pământului, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, în dragoste:
Fiindcă că ne-a predestinat la înfierea de copii prin Isus Cristos pentru el însuşi, după Propira Lui bună plăcere a voii Sale,

E-131 Cine a făcut acest lucru? Dumnezeu a făcut-o. Dumnezeu a ştiut de la început cine va fi mântuit şi cine nu va fi mântuit. Cu siguranţă, El nu a vrut ca nimeni să piară. Dar El nu L-a trimis pe Isus aici doar pentru a vedea dacă voi-voi veţi reacţiona ceva de genul, "Ei bine, bietul Isus, îmi pare rău pentru El. Poate că ar fi mai bine să fiu mântuit şi să aprob asta." Nu, domnule.

E-132 Dumnezeu a ştiut de la început cine vrea şi cine nu vrea. Deci, prin urmare, El ştia că unii vor vrea, aşa că L-a trimis pe Isus ca să facă o ispăşire pentru cei pe care i-a cunoscut mai dinainte. "Şi pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi chemat. Şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi justificat. Şi pe cei pe care i-a justificat, i-a şi (la timpul trecut) proslăvit." Iată.

E-133 Deci nu sunteţi voi care vă păstraţi, ci harul lui Dumnezeu vă păstrează. Nu v-aţi mântuit singuri, sau nu aţi făcut nimic ca să meritaţi să fiţi mântuiţi. Este harul lui Dumnezeu care v-a mântuit. Harul lui Dumnezeu v-a chemat. Cunoştinţa mai dinainte a lui Dumnezeu v-a cunoscut. El ştia că veţi fi în această biserică în această seară, înainte ca temelia lumii să fi fost pusă vreodată, dacă El este infinit. Dacă nu este, nu este Dumnezeu. Dacă El ştia toate lucrurile, atunci era Dumnezeu. Dacă nu ştia toate lucrurile, nu era Dumnezeu. Dacă este Dumnezeu Atotputernic, poate face toate lucrurile. Dacă nu poate face toate lucrurile, El nu este Dumnezeu Atotputernic. Iată.

E-134 Deci cum puteţi spune că este ceva ce aţi putea face voi? Nu este nimic ce puteţi face. Este dragostea şi harul lui Dumnezeu faţă de voi, chiar şi pentru faptul că sunteţi aici. Nimic din ceea ce aţi putea face, Dumnezeu v-a chemat prin harul Său; voi aţi ascultat, auzit, acceptat.

E-135 "Ei bine," spuneţi: "Frate Branham, asta face ca totul să fie extrem de liber." Cu siguranţă. Sunteţi liberi. "Ei bine, acel individ poate face tot ce vrea." Absolut. Eu întotdeauna fac ce vreau să fac. Dar dacă eşti Creştin, nu vrei să faci rău.

E-136 Acolo în spate se află o micuţă fată drăguţă în seara asta, soţia mea. O iubesc cu tot ce am în mine. Şi dacă aş şti că aş putea să umblu cu o altă femeie şi să scap cu asta, şi să mă duc să-i spun, şi să-i spun, "Meda, am greşit," credeţi că aş face-o? Dacă o iubesc cum trebuie, nu o voi face. Aşa este.

E-137 Acum, dacă aş spune, "Oh, nu pot să o fac. Pentru că îţi spun eu de ce. Ea ar divorţa de mine, iar eu aş avea... Oh, sunt predicator. Vezi ce ar provoca asta? Asta m-ar da afară de la amvon, dacă ar divorţa de mine. 'Un bărbat divorţat, oh!' Am trei copii; nu pot nici să mă gândesc la asta. Dar, băiete, eu..."? Ei bine, dacă aşa stau lucrurile, eşti încă în termen legal. Nu pe o bază legală m-am căsătorit cu ea. Nu este o bază legală care mă face să trăiesc fidel cu ea. Este pentru că o iubesc. Nu trebuie să fac nimic. O fac în mod voit pentru că este o relaţie de dragoste. Şi dacă tu îţi iubeşti soţia, vei face acelaşi lucru.

E-138 Şi dacă îţi iubeşti soţia în felul acesta, cu dragoste phileo, ce ar trebui să faci faţă de Cristos cu dragostea agape, care este de un milion de ori mai puternică, dacă Îl iubeşti cu adevărat pe Dumnezeu? Dacă aş şti că în seara asta aş putea să ies şi să mă îmbăt, dacă aş şti că în seara asta aş putea să umblu în jur şi să fiu imoral, dacă aş şti, în seara asta; dacă chiar ar fi în inima mea să fac aşa ceva) şi aş merge şi aş face-o,A ştiind că El mă va ierta, nu aş face-o. Îl preţuiesc aşa de mult. Îl iubesc. Sigur. Cu siguranţă.

E-139 Acesta este motivul pentru care nu aş vinde experienţa mea niciunei denominaţiuni, (nu, domnule), nici Adunărilor lui Dumnezeu, nici Bisericii lui Dumnezeu, nici Pelerinilor Sfinţenişti, Metodiştilor, Baptiştilor, Prezbiterienilor, Catolicilor. Nu aş lua nimic din ce mi s-ar putea oferi, pentru această experienţă. Pentru că, nu a venit de la om. A venit de la Dumnezeu. Nu, domnule. Nu mi-aş vinde drepturile mele de naştere pentru nici un rock-and-roll al lui Elvis Presley, sau pentru flota lui de catolici, sau pentru Cadillac-urile lui, sau pentru milionul de dolari, şi aşa mai departe, pe care îl primeşte în fiecare lună, Nu, domnule. Eu îl iubesc. Şi dacă eu... Atâta timp cât Îl iubesc aşa, voi rămâne credincios Lui. Şi dacă Dumnezeu m-a chemat şi m-a ales, a pus ceva în mine, iar eu Îl iubesc.

E-140 Mi-l amintesc pe domnul Isler. Îl cunoaşteţi cu toţii, aproape toţi. A venit chiar aici, senator al statului Indiana; a venit aici, să cânte la chitară. Când mi-a murit copilul, mi-a murit soţia, şi toţi zăceau aici sus, în cimitir. Şi eu mergeam pe drum, cu mâinile la spate, plângând. El a sărit din camionul lui vechi şi a venit să-şi pună braţul în jurul meu, şi mi-a spus, "Billy, vreau să-ţi pun o întrebare." A spus, "Te-am auzit predicând până aproape să cazi în amvon. Te-am auzit la colţuri de stradă şi peste tot, strigând pentru Cristos." A spus, "Acum El l-a luat pe tatăl tău. L-a luat pe fratele tău. I-a smuls pe amândoi şi au murit în braţele tale. A murit acolo. Soţia ta a murit, ţinându-te de mână. Şi copila ta a murit, iar tu Îl chemai pe El să te ajute. Şi El ţi-a întors spatele. Ce părere ai despre El?"

E-141 Am spus, "Îl iubesc cu tot ce am în mine. Chiar dacă mă trimite în iad, tot Îl voi iubi." El este drept. Nu spun eu asta; timp de douăzeci şi şase de ani a dovedit-o. Aşa este.

E-142 Dacă Îl iubeşti! Nu este o datorie, că, "Nu pot face asta şi nu pot face aia." Îl iubeşti prea mult ca să o faci, pentru că El te-a ales. Tu nu L-ai ales niciodată, El te-a ales pe tine.

E-143 Ai spus, "L-am căutat pe Domnul, şi L-am căutat pe Domnul."
Nimeni nu-L caută pe Dumnezeu. Este Dumnezeu, care îl caută pe om. S-ar putea să cauţi o favoare de la El, dar Dumnezeu trebuie să-ţi schimbe natura înainte de ai putea chiar să-L cauţi, pentru că, eşti un păcătos, eşti un porc. Aşa este.

E-144 Şi unii dintre voi, oameni care mergeţi la biserică şi trăiţi doar prin apartenenţa voastră, ieşiţi aici şi faceţi tot ce este în lume, iar apoi tot vă întoarceţi şi spuneţi, "Da, aparţin bisericii." Ei bine, asta este foarte departe de la a aparţine lui Dumnezeu. Cu siguranţă. Eu nu... Dar dacă vedeţi oameni care fac asta, vă daţi seama. Oh, sunt buni membri ai bisericii. Asta e adevărat. Poţi fi totuşi membru al bisericii şi să faci aceste lucruri, dar nu poţi fi Creştin şi să le faci.

E-145 Aşa cum am spus, în această dimineaţă, "Bătrânul corb, dacă a existat vreodată un făţarnic, este corbul." Aşa este. El şi porumbelul s-au aşezat pe aceeaşi corabie, s-au aşezat în acelaşi cuib. Şi corbul a fost mulţumit când a fost eliberat, şi a ieşit din acea Biserică, că putea să se ducă afară acolo şi să se aşeze pe un cadavru vechi şi "era, era," şi să mănânce de pe acesta, să mănânce de pe cal, să mănânce de pe vacă, şi orice ar fi fost, era mulţumit. Dar când Noe a dat drumul porumbelului, acesta nu şi-a putut găsi odihnă pentru tălpile picioarelor. Avea la fel de mult drept să se aşeze pe un animal mort ca şi corbul, dar erau două naturi diferite. Una dintre ele, era un porumbel, pentru început. El era un corb de la bun început.

E-146 Dar, dacă observaţi, bătânul corb poate să se aşeze aici, pe o carcasă moartă şi să mănânce, jumătate de zi. Porumbelul se va aşeza pe un lan de grâu şi va mânca, jumătate de zi. Şi corbul poate zbura chiar acolo şi poate mânca mâncare de porumbel, oricât de mult ar vrea. Ar putea mânca la fel de mult grâu ca şi corbul, sau, ca şi porumbelul. Dar el, corbul, poate mânca mâncarea de porumbel, dar porumbelul nu poate mânca mâncare de corb. Aşa este.

E-147 Aşadar, bătrânul făţarnic poate veni la biserică, se poate bucura şi striga şi lăuda pe Domnul şi poate continua aşa, şi apoi să iasă drept înapoi şi să se bucure de lucrurile lumii. Dar un Creştin născut din nou nu poate face asta, pentru că dragostea lui Dumnezeu îl constrânge în aşa fel încât nu poate face asta.

E-148 Deci, dacă eşti Creştin doar prin aderarea la biserică şi ai renunţat să mai faci asta şi aia, şi aceeaşi dorinţă este în tine, ai nevoie de o altă scufundare. Este exact aşa.

E-149 Iar voi, femeile care puteţi să vă îmbrăcaţi cu acei pantaloni scurţi, şi chiar aici, pe stradă, şi apoi să vă numiţi "credincioasă." Tu eşti o credincioasă, dar eşti un exemplu slab de credincioasă, poate. Dacă l-aţi avea cu adevărat pe Cristos în inima voastră, nu ar trebui să vă gândiţi la astfel de lucruri. Nu-mi pasă ce fac restul femeilor şi ce fac restul fetelor, voi aţi fi altfel, pentru că Îl iubiţi prea mult pe Cristos.

E-150 Am stat de vorbă cu o femeie zilele trecute, într-o casă, şi ea şi-a ridicat mâinile aşa, şi a spus, "Rev. Branham, sunt aproape goală, aici, în casa mea. Mă plimb pe aici."
151 M-am gândit, "Să-ţi fie ruşine." În propria ta casă, nu contează unde eşti. Aşa este. Îmbrăcaţi-vă şi purtaţi-vă ca o femeie, aşa cum ar trebui să facă o doamnă. Să-ţi fie ruşine. Dar tu continui... Da, Biblia a spus, "Dacă iubiţi aceste lucruri, lucrurile lumii, dragostea lui Cristos nici măcar nu este în voi." Şi dacă Îl iubiţi pe Domnul, cu toată inima voastră, cu tot sufletul vostru, cu tot cugetul vostru, veţi ţine departe de voi lucrurile acelea murdare şi urâte. Aşa este.

E-152 Şi tu, diaconule, şi voi, ceilalţi de aici, care umblaţi pe stradă aici, şi vă întindeţi gâtul şi vă uitaţi la fiecare dintre acele femei. Să vă fie ruşine; şi vă numiţi "fii ai lui Dumnezeu." Ştiu că asta-i pârjolitor, dar mai bine să fiţi pârjoliţi decât să ardeţi apoi acolo pentru totdeauna. Deci, dacă faceţi aceste lucruri... Acum, nu puteţi evita dacă o femeie merge pe stradă, pe jumătate îmbrăcată. Voi, dacă vă uitaţi, sigur o veţi vedea, dar puteţi întoarce capul. Biblia a zis, "Orişicine se uită la o femeie ca să o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima ta."

E-153 Lasă-mă să-ţi spun ceva, soră dragă, tu vei răspunde. Nu contează, ai putea fi la fel de curată ca un crin. Poate că de fapt nu ai comis niciodată un păcat de acest tip, un păcat imoral, în viaţa ta. Dar dacă te îmbraci aşa, vei răspunde la Judecată că ai comis adulter cu fiecare bărbat care s-a uitat la tine. Biblia a spus. Şi mergi pe stradă, cine este vinovat, bărbatul? Nu, domnule. Tu eşti vinovată. Tu te-ai prezentat în acest fel.

E-154 Femeia are un loc minunat. Este un loc sacru, drăguţ, minunat. Dar ea trebuie să se păstreze aşa, să îşi păstreze funcţia aşa cum trebuie, ca mamă, ca femeie şi ca feminitate. Când feminitatea este distrusă, coloana vertebrală a oricărei naţiuni este distrusă. Şi acesta este motivul pentru care, astăzi, naţiunea noastră este ruinată, este din cauza imoralităţii femeilor noastre. Exact aşa este. Sigur. Este putreziciunea în mijlocul nostru, ceea ce o distruge.

E-155 Ceea ce vă trebuie este să vă întâlniţi o dată cu acest Melhisedec. Amin. Lăsaţi-l pe El-lăsaţi-1 pe El să vă binecuvânteze şi să vă dea vinul, pâinea, Viaţa Eternă. Atunci veţi vedea lucrurile altfel. Atunci veţi... Va fi altfel. Nu veţi vrea ca băieţii să facă un... fluieratul coiotului la voi, fluieratul lupului sau cum vreţi să-i spuneţi. Cu siguranţă nu. Veţi fi diferite.

E-156 Şi vreţi să-mi spuneţi că vă îmbrăcaţi aşa, şi ieşiţi acolo, pentru vreun alt scop? Voi spuneţi, "Ei bine, e mai răcoros." Spuneţi poveşti. Nu este mai răcoros. Ştiinţa dovedeşte că nu este mai răcoros. Este o... Este pofta care te-a cuprins, soră. Nu-ţi dai seama de asta. Nu încerc să te rănesc, dar încerc să te avertizez. Multe femei morale, cât se poate de curată, o doamnă drăguţă, iasă cu lucrurile acelea, pe stradă, inconştientă de ceea ce face pentru că un predicator decăzut se teme că soţul tău nu-şi va mai plăti zeciuiala la biserică. Dacă l-ar fi întâlnit vreodată pe Melhisedec, nu s-ar gândi la acele lucruri. El ar predica Evanghelia. Chiar dacă le-ar pârjoli pielea de pe spate, el ar predica-O oricum. Exact aşa este.

E-157 Voi faceţi asta şi o faceţi pentru că un duh de poftă este prezent. Şi voi, bărbaţii care vă lăsaţi soţiile să facă astfel de lucruri, am puţine speranţe în voi ca bărbaţi. Aşa este. Aşa este. Acum, nu există complimente pentru asta, pentru că, sau, nu există scuze, pentru că, este adevărat. Orice bărbat care îşi lasă soţia să iasă pe stradă şi să se poarte aşa, frate, tu ar trebui să îi porţi hainele ei. Aşa este. Tu, păi, vai!

E-158 Nu spun că soţia mea nu o va face. Dar eu trebuie să fiu schimbat şi pervertit, de la ceea ce sunt acum, dacă voi trăi vreodată cu ea în timp ce ea face asta. Şi asta este exact aşa.
Fetele mele, s-ar putea să o facă atunci când vor deveni femei. Nu spun că nu o vor face. Nu ştiu. Depinde de îndurarea lui Dumnezeu. Sper să nu. Dacă o vor face, vor călca peste rugăciunile unui tată drept. Vor călca peste viaţa cuiva care a încercat să trăiască corect, dacă o vor face vreodată. Aşa este. Dar eu vreau să trăiesc corect, să învăţ corect, să fiu corect şi să le pot educa corect. Dacă fac asta, îşi vor bătători drumul spre iad, trecând peste predicile mele, şi trecând peste Cristosul meu, şi trecând peste avertismentele mele, aşa este, dacă o vor face vreodată. Cu siguranţă. Aşa este.

E-159 Să vă fie ruşine. Dacă îl întâlniţi vreodată pe Cristos, faţă în faţă, şi El vă binecuvântează şi vă pune acel sărut de aprobare pe inimă, toţi diavolii din iad nu vă vor face să le mai purtaţi vreodată. Aşa este. Sunteţi schimbate de la moarte la Viaţă, iar afecţiunile voastre sunt îndreptate spre lucrurile de sus şi nu spre cele de pe pământ. Amin. Mai bine lăs acest subiect. Este delicat. În regulă. Dar este Adevărul.

E-160 În regulă, în timp ce mergem puţin mai departe, apoi încheiem.
... cu adevărat aceia care sunt dintre fiii lui Levi, ... primesc zeciuială din slujba de preoţi şi au poruncă să ia zeciuială de la norod conform legii, adică, de la fraţii lor, cu toate că ei au ieşit din coapsele lui Abraham:
Iar el, a cărui descendenţă nu este socotită din cei care au primit zeciuiala de la Abraham, şi binecuvântat de cel ce avea făgăduinţa.
Dar fără nici o îndoială că cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare.
Şi apoi aici cei ce iau zeciuială sunt nişte oameni muritori; pe când acolo o ia cineva, despre care se mărturiseşte că este viu. Şi eu...
Mai mult... însuşi Levi, ... care a primit zeciuială, a primit zeciuială, a plătit zeciuială în Abraham.
Căci era încă în coapsele strămoşului său, când l-a întâmpinat Melhisedec.

E-161 A voastră -atitudinea voastră faţă de Cristos va face o mare impresie asupra a ceea ce vor fi copiii voştri. Viaţa voastră pe care o trăiţi în faţa familiei voastre va face o impresie asupra a ceea ce vor fi copiii voştri. Pentru că, Biblia a spus că, "El va pedepsi nelegiuirea părinţilor asupra copiilor până la al treilea şi al patrulea neam."

E-162 Acum, doar câteva momente, înainte de încheiere.
Şi aşadar dacă desăvârşirea (iată din nou desăvârşirea voastră) ar fi fost cu putinţă prin preoţia Leviţilor, (căci sub preoţia aceasta a primit poporul Legea), ce nevoie mai era ca să vină... să se ridice un alt preot după rânduiala lui Melhisedec, şi şă nu fie numit după rânduiala lui Aaron?

E-163 Legea, legalistul, vedeţi, "Oh, trebuie să faci asta. Dacă nu faci asta, nu eşti Creştin. Dacă nu păzeşti Sabatul! Dacă nu faci... Dacă mănânci carne! Dacă faci aceste lucruri!" Toate aceste idei legaliste. "Şi trebuie să mergi la biserică. Dacă nu mergi, plăteşti o pedeapsă pentru asta. Trebuie să faci o novenă." Acele lucruri sunt fără sens. Tu eşti mântuit prin harul lui Dumnezeu, prin cunoştinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, prin predestinarea Lui. Dumnezeu l-a chemat pe Abraham prin predestinare, prin cunoştinţa mai dinainte. El l-a chemat. L-a urât pe Esau şi l-a iubit pe Iacob, înainte ca vreunul dintre ei să se fi născut. Aşa este. Este-este cunoştinţa mai dinainte a lui Dumnezeu care cunoaşte aceste lucruri.

E-164 Voi spuneţi atunci, "Ce rost are să predicăm Evanghelia?"

E-165 Acum vă voi spune următorul lucru. Pavel a răspuns la aceasta, sau mai degrabă Isus a răspuns. Iată-l pe Isus. El a spus, "Împărăţia Cerurilor se aseamănă cu un om care s-a dus la acest, un-un iaz sau un lac, şi a aruncat năvodul. L-a tras. De acolo, a scos ţestoase. A prins broaşte ţestoase. A prins şerpi. A prins şopârle. A prins broaşte. A prins păianjeni. A prins necrofagi. A prins-a prins peşti." Acum, omul doar aruncă năvodul.

E-166 Asta e ca în Evanghelie. Iată acum, predic Evanghelia. Eu doar arunc năvodul. Îl trag şi spun, "Toţi cei care vor, oricine, să vină." Iată că vin unii sus, la altar. Toţi stau în jurul altarului. Se roagă. Ei strigă. Nu-i deosebesc pe unul de altul. Nu-i treaba mea. Nu am fost trimis să judec.

E-167 Dar, sunt unii acolo care sunt broaşte. Sunt unii care sunt şopârle. Sunt unii care sunt şerpi. Sunt, unii, sunt ţestoase. Şi mai sunt unii care sunt peşti. Nu e treaba mea să judec. Spun, "Tată, iată ce am scos."

E-168 Dar, broasca era broască, de la bun început.

E-169 Păianjenul, bătrânul păianjen se aşează acolo şi se uită în jur, puţin timp, îşi învârte ochii mari, se uită în jur şi spune, "Ştiţi ceva? Nu pot suporta mai mult de atât din Asta." Plop, plop, plop, plop, pleacă afară.

E-170 Bătrâna doamnă şarpe îşi va ridica capul şi va spune, "Ei bine, ştiţi ceva? Dacă vor să predice aşa, împotriva purtării de pantaloni scurţi şi alte chestii, asta mă vizează. Aşa că voi pleca de lângă această adunătură de holy-rollers. Asta e tot ce trebuie să fi fost." Ai fost un şarpe de la bun început. Exact aşa e. Da.

E-171 Şi iată-l pe bătrânul domn broscoi, cu acel trabuc mare în gură, ca un juncan texan fără coarne, va sta acolo şi se va uita în jur, va spune, "Ei bine, nu m-a condamnat niciodată să fumez. Voi ieşi din chestia asta, chiar acum." Ei bine, broscoi bătrân, tu ai fost asta, de la bun început. Exact aşa este. Exact aşa este.

E-172 Natura ta dovedeşte ceea ce eşti. Viaţa ta arată, reflectă ceea ce eşti, şi de la început. Nu e greu pentru mine să văd asta. Nu este greu pentru voi să vedeţi asta.

E-173 Dacă m-aş duce la Roy Slaughter, fermierul de aici, şi aş vedea porcii pe grămada de gunoi de grajd, mâncând bălegar, n¬aş gândi nimic rău despre asta. E un porc. Dar dacă aş vedea un miel pe grămada aia de bălegar, m-aş mira. Uh-huh. Vedeţi? Nu vă faceţi griji, nu-l veţi vedea acolo. El chiar nu ar putea suporta. Aşa este.

E-174 Şi un om care-i născut din Duhul lui Dumnezeu urăşte lucrurile lumii. Aşa este, "Pentru că dacă iubeşti lumea sau lucrurile lumii, dragostea lui Dumnezeu nici măcar nu este în tine."

E-175 Dacă aş umbla cu femei în fiecare zi şi aş veni şi i-aş spune soţiei mele că o iubesc, ea ar şti că sunt un mincinos. Faptele mele ar vorbi mai tare decât cuvintele mele. Cu siguranţă. Îi dovedesc că nu am iubit-o, pentru că nu am fost sincer cu ea.

E-176 Dacă ea mi-ar spune că mă iubeşte şi, de fiecare dată când eram plecat, ea ar pleca cu altcineva, asta ar fi dovedit că nu mă iubea. Aşa e. Acţiunile ei o dovedesc. Nu contează cât de mult ar încerca să-mi spună, "Bill, te iubesc, şi nu există nimeni altcineva pe lume în afară de tine," aş şti că e o mincinoasă.

E-177 Şi când încerci să spui, "Doamne, Te iubesc," şi faci lucrurile lumii, Dumnezeu ştie că eşti un mincinos, de la bun început. Şi atunci de ce? Ce rost are să accepţi o experienţă veche, pe jumătate, şi încă ceva de genul acesta, când văzduhul mare al Cerului este plin de lucruri adevărate? De ce vrei să fii un aşa¬zis Creştin mizerabil, prefăcut, pe jumătate, pe jumătate copt? Când, poţi fi un adevărat fiu al lui Dumnezeu născut din nou, cu clopotele de bucurie ale Cerului sunând în inima ta, bucurându¬te şi lăudându-L pe Dumnezeu şi trăind o viaţă de biruinţă prin Isus Cristos.

E-178 Fără să încerci să o faci singur, pentru că vei eşua, de la început. Ci ia-l pe El, Acesta este Cuvântul Său, şi bazează-te pe ce a spus El că este Adevărul. Şi crede-L, şi iubeşte-L, şi El va face ca totul să meargă drept bine pentru tine. Asta este. Aceasta este ideea.

E-179 Domnul să vă binecuvânteze. Nu vreau să vă mustru, dar, frate, este mai bine să primeşti o mică mustrare. Voi sunteţi copiii mei. Vedeţi? Şi orice tată care îşi iubeşte copiii cu siguranţă îi va corecta, altfel nu este un tătic cum trebuie. Este adevărat? Aşa este. Şi acest tătic are o singură regulă, şi aceea este regula casei. Şi Dumnezeu are o singură regulă, şi aceea este Cuvântul Său.

E-180 Dacă noi credem în Cuvântul Său, atunci vom trăi după Cuvântul Său. Este datoria noastră, dacă L-am întâlnit vreodată pe Dumnezeu. Nu pentru că spui, "Ei bine, eu merg la biserică şi trebuie să fac asta." Eşti nefericit. Nu fă asta. De ce vrei să fi un corb nefericit, ramolit şi nelegiuit, când ai putea fi un porumbel? Cu siguranţă. Trebuie doar să ţi se schimbe natura. Şi îţi schimbi natura, devii un fiu şi o fiică a lui Dumnezeu, fi în pace cu Dumnezeu.

E-181 Isus! "De aceea şi Isus, ca să sfinţească norodul cu însuşi Sângele Său, a pătimit dincolo de poartă," Evrei 13:12 şi 13. Romani 5:1, "Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi prin credinţă," nu prin strângerea mâinilor, nu prin botezul în apă, nu prin punerea mâinilor, nu cu strigăte, nu cu vorbirea în limbi, nu cu vreo senzaţie. "Ci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos." Am trecut de la moarte la Viaţă şi am devenit făpturi noi, pentru că am crezut în singurul Fiu născut al lui Dumnezeu şi L-am acceptat ca Mântuitor personal. Iar Sângele Lui acţionează, în această seară, ca o ispăşire pentru păcatul nostru, să stea în locul nostru.

E-182 În Vechiul Testament, există un singur loc pentru părtăşie, şi anume sub sânge. Fiecare credincios trebuia să vină sub sânge. Când vaca roşie era ucisă, era folosită ca jertfă pentru păcat. Trebuia să fie roşie. Şi capitolul 19 din Exodul, dacă vreunul dintre voi doreşte să îl citească. Şi trebuia luată, copita, toate, arse împreună. Şi apoi asta era folosită ca apă de separare. Era pusă în afara porţilor. Trebuia să fie atinsă de mâini curate. Sângele acestei vaci mergea înainte... la adunare şi stropit de şapte ori deasupra uşii. Şi acum, fiecare persoană necurată care se apropia, trebuia mai întâi să recunoască şi să vadă acel sânge, şi să înţeleagă că numai sub acel sânge este părtăşie. Acela era singurul loc în care închinătorul putea de fapt să se închine în mod oficial, era sub sânge.

E-183 Apoi, primul lucru pe care trebuia să îl facă, înainte de a putea veni sub sânge, trebuia să fie stropită această apă de separare peste el, iar cel necurat era curăţit.

E-184 Şi au luat apa de separare şi au stropit-o peste trecător şi îl separau de păcatele sale. Şi apoi umbla sub aceste şapte dâre de sânge, şi avea părtăşie cu restul credincioşilor în prezenţa lui Dumnezeu.

E-185 Există un singur mod de a face acest lucru. Nu dând mâna, nu alăturându-vă bisericii, nu prin botezuri, nu prin emoţii; ci apropiaţi-vă de apele de separare, puneţi-vă mâinile, prin credinţă, pe capul lui Isus şi spuneţi, "Sunt un păcătos, iar Tu ai murit în locul meu. Şi Ceva din mine îmi spune că Tu îmi vei ierta păcatele şi Te accept ca Mântuitorul meu personal acum." Mergeţi sub Sânge, acolo, şi aveţi părtăşie cu copiii lui Dumnezeu. Asta este. Mâncaţi pâinea, beţi vinul şi aveţi părtăşie cu biserica.

E-186 Oh, nu este El minunat? Nu este El bun? Acum, asta ar putea să ţi se pară ciudat, prietene. Dar ce-pentru ce stau eu aici şi spun aceste lucruri? Le-aş spune ca să încerc să mă fac diferit de altcineva? Dacă da, atunci trebuie să mă pocăiesc. Le spun pentru că Dumnezeu le-a spus, pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu. Şi ascultaţi. Va veni o vreme, şi acum este, în care oamenii merg de la est la vest, încercând să găsească Cuvântul lui Dumnezeu, şi nu-l pot găsi.

E-187 Când intraţi într-o adunare, primul lucru pe care îl faceţi, intraţi acolo şi au o grămadă de limbi şi tălmăciri, şi cineva se ridică şi continuă să citeze Scriptura; şi asta este carnal. Absolut. Dumnezeu a spus ca noi "să nu bolborosim aceleaşi vorbe," cum este cu El? Dacă El a scris o dată, voi credeţi. Nu trebuie să o mai spună o dată. Limbile şi tălmăcirile sunt corecte, dar trebuie să fie un mesaj direct către biserică şi către cineva, nu doar carnal şi lucruri de genul acesta. Şi apoi veţi progresa în toate aceste alte lucruri.

E-188 Aici, zilele trecute, doi oameni au intrat în... şi un bărbat şi o soţie, şi un alt bărbat şi o soţie, doar tineri căsătoriţi, au intrat într-un loc, ca să meargă în Africa ca misionari. Cineva s¬a ridicat şi a spus o prorocie, şi a vorbit în limbi şi tălmăciri, că, "Aveau soţia celuilalt." Că, "Nu ar trebui să fie aşa. S-au căsătorit cu persoana greşită." Şi cei doi oameni s-au despărţit şi s-au recăsătorit, din nou. Un bărbat a luat soţia celuilalt şi viceversa într-o denominaţiune Penticostală de renume, şi au plecat în Africa ca misionari.

E-189 Frate, atunci când depui jurământul, eşti obligat să respecţi acel jurământ până când moartea te va elibera. Exact aşa este. Cu siguranţă. Atunci când îţi depui jurământul, acesta este definitiv.

E-190 Toate acele, nonsens! Şi s-a ajuns la un punct în care, atunci când te duci în biserici, este fie atât de rece şi de formal şi de uscat, încât termometrul spiritual va coborî la cincizeci de grade sub zero. Oamenii stau exact ca un neg pe o murătură, la fel de acriţi, indiferenţi şi încremeniţi. Şi dacă auziţi pe cineva, acolo în spate de tot în colţ, ar putea să mormăie un mic "amin," din când în când, ca şi cum i-ar durea, toţi îşi vor întinde gâtul ca nişte gâşte, ca să se uite în jur, să vadă ce s-a întâmplat. Ştiţi că acesta este adevărul. Nu o spun în glumă. Aici nu e loc de glume. Este Adevărul. Aşa este. O spun pentru că este Adevărul Evangheliei.

E-191 Şi de cealaltă parte, aveţi o grămadă de nonsens de la o grămadă de emoţii trupeşti care au loc, şi adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu a ajuns în cele din urmă într-un loc în care rareori Îl poţi auzi: vechiul mijlocul-drumului, Evanghelia, Lumina pentru calea mea, aleluia, Sângele Mielului, dragostea lui Dumnezeu care ne separă de lucrurile lumii.

E-192 "Ai vorbit în limbi, frate? Nu L-ai primit. Ai strigat până când ţi s-a urcat o senzaţie de frig pe spate? Ai văzut mingi de foc?" Oh, nonsens! Nici vorbă de aşa ceva.

E-193 Aţi crezut în Domnul Isus Cristos şi L-aţi acceptat ca Mântuitorul vostru personal? Şi Duhul lui Dumnezeu poartă mărturie cu duhul vostru, că sunteţi fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Şi viaţa voastră rodeşte dragoste, bucurie, pace, îndelungă răbdare, facerea de bine, smerenie, blândeţe. Atunci sunteţi Creştin. Dacă nu, nu-mi pasă ce faceţi.
Pavel a spus, "Aş putea să-mi dau trupul să fie ars ca jertfă. Şi aş cunoaşte toate tainele lui Dumnezeu. Şi să pot muta munţii din loc cu credinţa mea. Să pot vorbi în limbi omeneşti şi Îngereşti. Nimic nu sunt." Ce ziceţi de asta? 1 Corinteni 13; vedeţi dacă Asta este aşa sau nu este.

E-194 Acum aflaţi dacă-dacă Corinteni, 2 Corinteni 13, cred că este. Sau, ei bine, este fie 1 Corinteni, fie 2 Corinteni. Întâi Corinteni acolo, Întâi Corinteni 13, este corect. "Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi Îngereşti," atât cele care pot fi tălmăcite, cât şi cele care, nu pot fi tălmăcite, "nu sunt nimic." Atunci, ce rost are să ne mai prostim cu asta?

E-195 "Chiar dacă aş cunoaşte toate tainele lui Dumnezeu." De ce vă duceţi la seminarii şi încercaţi să învăţaţi atât de mult? Mai bine să vă puneţi în regulă cu Dumnezeu, mai întâi. Cu siguranţă. "Chiar dacă eu, 'Oh, aleluia binecuvântat!'"

E-196 Aţi ajuns aşa încât nici măcar nu reuşiţi să aveţi o adunare dacă nu aveţi o campanie de vindecare sau nu au loc vreun fel de minuni. "Un neam slab şi preacurvar caută aşa ceva." Ce vreţi să obţineţi cu asta?

E-197 Pavel a spus că poate face tot felul de lucruri, chiar să mute munţii, şi totuşi el nu este nimic. "Unde sunt limbi, acestea vor înceta. Unde este cunoştinţă, aceasta va avea sfârşit. Unde sunt prorocii, se vor sfârşi. Dar când va veni ce este desăvârşit, va dăinui în veci," iar dragostea este desăvârşirea. "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca," oricine are fiori, oricine tremură, oricine vorbeşte, oricine-... ? "oricine crede în El să nu piară, ci să aibă Viaţă Eternă." Credeţi asta, copii.

E-198 Ei încearcă să facă lucrurile atât de complicate, aceste lucruri şi acele lucruri. Când, totul se reduce la un singur lucru: credinţa voastră personală în Dumnezeu. Asta este tot. Asta spune totul. "Căci prin credinţă," nu prin simţire. "Prin credinţă," nu prin emoţie. "Prin credinţă," nu prin senzaţie. "Dar prin credinţă sunteţi mântuiţi; şi asta prin..." Pentru că L-ai căutat pe Domnul? Pentru că ai fost o persoană bună? Pentru că, "Dumnezeu, prin har, te-a cunoscut mai dinainte şi te-a rânduit la Viaţa Eternă."

E-199 Isus a spus, "Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl Meu. Şi oricui vine la Mine, îi voi da Viaţa Eternă. Nimeni nu-i poate smulge din mâna Mea. Sunt ai Mei. Sunt mântuiţi pentru totdeauna. Eu îi am. Nimeni nu-i poate smulge din mâna Tatălui Meu şi El este Cel care Mi i-a dat. Sunt darurile Mele de dragoste."

E-200 "Şi pe toţi cei pe care i-a cunoscut mai dinainte, El i-a şi chemat." El nu cheamă pe nimeni fără să-l fi cunoscut mai dinainte. "Pe toţi cei pe care i-a chemat, El i-a şi justificat; pe toţi cei pe care i-a justificat, i-a şi proslăvit." Deci, vedeţi, suntem pur şi simplu în odihnă desăvârşită.

E-201 Acum, ştiu că sunt o mulţime de legalişti aici, nouăzeci şi nouă la sută dintre voi. Dar, observaţi, dacă doar aţi lua Aceasta şi aţi realiza că nu încerc să vă spun ceva.

E-202 Apoi spuneţi, "Ei bine, frate Branham, întotdeauna am crezut că trebuie să fac acest lucru şi că trebuie să fac acel lucru." Există aşa o-aşa o diferenţă, frate, între ceea ce trebuie să faci şi ceea ce vrei să faci. Eşti mântuit, nu pentru că ai avut ceva de-a face cu asta. Eşti mântuit pentru că acel Dumnezeu te-a mântuit înainte de întemeierea lumii.

E-203 Ascultaţi, ascultaţi aici, Biblia a spus, în Apocalipsa, o să vă duc de la început până la sfârşit acum, Biblia a spus, în Apocalipsa, că, atunci când a venit fiara, "I-a amăgit pe toţi cei de pe pământ," fiara, "a amăgit pe toţi cei de pe pământ, ale căror nume nu erau scrise în Cartea Vieţii Mielului," De când a început trezirea, sună bine? Păi, de când predicatorul a predicat acea predică puternică? De când omul acela a fost vindecat? "de la întemeierea lumii."

E-204 Unde a fost ucis Isus, la Calvar? Nu, domnule. Isus a fost înjunghiat înainte de întemeierea lumii. "Iată Mielul lui Dumnezeu, care a fost înjunghiat înainte de întemeierea lumii." Dumnezeu, la început, când a văzut păcatul, a văzut ce s-a întâmplat, a rostit Cuvântul. Şi Isus a fost înjunghiat înainte de întemeierea lumii. Şi fiecare persoană care a fost mântuită, a fost mântuită, conform Bibliei, când Mielul a fost înjunghiat în mintea lui Dumnezeu, înainte de întemeierea lumii. Aţi fost incluşi în mântuire atunci. Deci ce aveţi de gând să faceţi în legătură cu Asta?

E-205 Este Dumnezeu. Binecuvântat fie Numele Domnului! "Dumnezeu este cel care lucrează; nu cel care vrea sau cel care aleargă, ci Dumnezeu care are milă."
Dacă Isus a fost ucis înainte de întemeierea lumii, a durat patru mii de ani până să se întâmple cu adevărat acest lucru. Dar când Dumnezeu l-a rostit în urmă aici, fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu este de neclintit. Este imposibil de schimbat. Este nepărtinitor. Nu poate da greş. Şi când Dumnezeu L-a ucis pe Fiul înainte de întemeierea lumii, El a fost la fel de mult ucis atunci ca şi la Calvar. Este un produs finit, când Dumnezeu spune aşa. Şi ţineţi minte, când Mielul a fost ucis, mântuirea voastră a fost inclusă în jertfă, pentru că Biblia a spus că numele vostru a fost "Scris în Cartea Vieţii Mielului înainte de întemeierea lumii."
Ce spuneţi despre asta? Atunci ce vom face? Dumnezeu este cel care are milă. Dumnezeu este cel care v-a chemat. Dumnezeu este cel care v-a ales în Cristos înainte de întemeierea lumii. Isus a spus, "Nu voi-nu voi M-aţi ales pe Mine. Ci eu v-am ales pe voi. Şi Eu v-am cunoscut, înainte de întemeierea lumii." Iată.

E-206 Aşa că, vedeţi, asta alungă frica de la voi. "Oh, mă întreb dacă voi reuşi să rezist? Voi reuşi, binecuvântat să fie Dumnezeu, dacă voi rezista în continuare." Nu contează dacă eu rezist sau nu. Ci dacă El a rezistat sau nu. Este vorba de ceea ce-ce a făcut El, nu ce am făcut eu. Este ceea ce a făcut El.
Ca şi sub legea răscumpărării. Acesta este un lucru mic pe care vreau să-l spun înainte de încheiere.

E-207 Ce s-ar întâmpla dacă o iapă ar da naştere unui catâr mic? Şi acel mic catâr ar avea ambele urechi pleoştite. Dacă ar avea ochii încrucişaţi, genunchii aplecaţi, crăcănat. Coada ţeapănă ridicată în aer. Ce animal cu arătare îngrozitoare! Păi, oricine... Dacă catârul ăla mic ar putea gândi, să zică, "Acum, stai puţin. Când vor ieşi din casă în dimineaţa asta, vă zic eu, sigur o să fiu lovit în cap. Pentru că, nu-mi vor da de mâncare. Uitaţi în ce hal îngrozitor arăt. N-am nici măcar o şansă."

E-208 Ei bine, aşa este. Nu ai nici o şansă. "Ei bine, m-am născut în această lume, dar uitaţi ce creatură îngrozitoare sunt. Aşa că eu-eu-eu-eu nu voi avea nici o şansă. Nu voi reuşi. Nu pot reuşi." Vedeţi?

E-209 Dar dacă mămica lui este cu adevărat învăţată în lege? Ea va spune, "Fiule, aşa este. Nu eşti în formă şi nici măcar nu eşti în stare să mănânci mâncarea de pe pământ. Aşa este. Nu eşti în formă. Dar, fiule, într-un fel sau altul, tu eşti întâiul meu. Şi, ştii, te-ai născut sub un drept de naştere. Şi preotul nu te va vedea pe tine. Dar, pentru numele tău, trebuie să existe un miel nevinovat, fără cusur, trebuie să moară în locul tău, ca tu să poţi trăi."

E-210 Ei bine, acel catâr mic ar putea să dea din călcâie şi să se distreze grozav. Nu contează ce este, pentru că nu va fi văzut niciodată de judecător, de preot. Este mielul la care se uită preotul. Nu la catâr; la miel!

E-211 Şi este Cristos la care se uită Dumnezeu, nu la voi. Este Cristos. Deci, dacă nu există nici o greşeală în El, cum ar putea exista greşeală? Cum poate El să găsească greşeală, când voi sunteţi morţi şi viaţa voastră este ascunsă în Cristos prin Dumnezeu, pecetluită de Duhul Sfânt? "Cei născuţi din Dumnezeu nu păcătuiesc, pentru că nu poate păcătui." Cum poate păcătui când o jertfă desăvârşită este aşezată în locul lui? Dumnezeu nu se uită niciodată la mine, El se uită la Cristos, pentru că noi suntem în Cristos.

E-212 Acum, dacă eu Îl iubesc pe Cristos, voi trăi cu El. El nu m-ar fi adus niciodată înăuntru fără să fi ştiut. Dacă Dumnezeu m-a mântuit astăzi, ştiind că mă va pierde peste şase săptămâni, El îşi încalcă propriul scop. Exact. El nici măcar nu ştie viitorul atunci, dacă m-ar mântui, ştiind. Pentru ce ar vrea El să mă mântuiască, ştiind că mă va pierde? Dumnezeu nu face lucruri, apoi să le retragă peste două săptămâni, ca să îşi ţină făgăduinţa. Când vă mântuieşte, este pentru timp şi pentru Eternitate.

E-213 Acum, poţi să fi agitat şi să spui, "Oh, da, binecuvântat să fie Dumnezeu! Aleluia! Am vorbit în limbi. Am strigat. L¬am primit. Aleluia!" Asta nu înseamnă că L-ai primit. Dar, frate, când Ceva coboară aici, şi te ancorezi cu Cristos, atunci roadele Duhului te însoţesc. Noi purtăm mărturie, duhul nostru cu Duhul Lui, că suntem fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Vă rog să aveţi Asta, prieteni.

E-214 O să vă ţin aici toată noaptea, vorbind despre asta. Îmi place Asta. Vă iubesc. Mă întorc la acest mic tabernacol, de fiecare dată, dacă Dumnezeu îmi va cruţa viaţa. Vreau să vă văd înrădăcinaţi şi întemeiaţi în acea Sfântă Credinţă. Nu vreau să vă văd azvârliţi de orice vânt mic de doctrină, care vine şi vă scutură, şi merge mai departe, şi au puţin sânge în pălmi, sau puţin ger pe faţă, sau altceva, şi văd un fel de-de-de lumini în faţa lor, şi un fel de un-un lucru egoist, aşa cum a spus Biblia, "îngâmfat în inima lui, şi nu a văzut nimic." Aşa este. Vreau să fiţi tari pe Cuvânt. Dacă este AŞA VORBEŞTE DOMNUL, rămâneţi cu El, trăiţi cu El. Acesta este Urim Tumim-ul acestei zile. Dumnezeu vrea ca voi să trăiţi prin Acesta. Dacă nu este în Cuvânt, atunci uitaţi-l. Trăiţi pentru Dumnezeu, trăiţi pentru Cristos.

E-215 Şi dacă inima ta începe să se rătăcească, ştii că s-a întâmplat ceva, întoarce-te la altar şi spune, "Cristos, reînnoieşte-mi... bucuria mântuirii mele. Dă-mi acea dragoste pe care am avut¬o cândva. Se scurge afară, Doamne. Este ceva ce am făcut. Fă¬mă din nou sfânt, să stau. Doamne, nu pot face nimic. Nu pot să renunţ la acest lucru şi să renunţ la acel lucru. Privesc către Tine să îl scoţi din mine, Doamne, şi Te iubesc."

E-216 Şi pleci de la acel altar, o persoană nouă în Cristos Isus. Atunci nu va trebui să depinzi de biserica ta, să depinzi de preotul tău, să depinzi de păstorul tău. Depinzi de Sângele vărsat al Domnului Isus. "Prin har eşti mântuit."
Să ne rugăm.

E-217 Doamne, ce învăţături puternice! E timpul ca această mică biserică să suporte carne, şi nu doar laptele Cuvântului. Am fost prea mult în lapte acum, dând copilului biberonul lui. Dar trebuie să avem carne tare, căci ziua se apropie. Se apropie vremuri mari şi primejdioase, şi mai multe necazuri sunt pe drum. Şi ştim că nu vor fi niciodată vremuri mai bune. Ştim că suntem la sfârşit. Vremurile vor continua să se înrăutăţească din ce în ce mai mult până la venirea lui Isus, conform Scripturilor.

E-218 Nu le putem promite nimic în această viaţă. Dar în viaţa viitoare, le putem promite Viaţa Eternă prin Cuvântul Tău, dacă vor crede în Fiul lui Dumnezeu şi Îl vor accepta ca Ispăşirea lor, ca pe Cel care a stat în locul lor, ca pe Cel care le-a luat păcatele. Acordă aceasta acum.

E-219 Fie ca cei necredincioşi să devină credincioşi. Fie ca practicanţii bisericii, aici în această seară, care au mărturisit religia şi care doar trăiesc în biserică, fie ca ei să primească o experienţă cu Dumnezeu; să vină o astfel de dragoste în inima lor, să plângă pentru păcatele lor, să moară faţă de ei înşişi, şi să fie născuţi din nou prin Duhul Sfânt, şi să fie blânzi şi buni, iubitori şi plini de bucurie şi binecuvântări. Să trăiască o aşa viaţă, încât să fie atât de săraţi ca să îi facă pe cei din jurul lor, să înseteze să fie ca ei. Îngăduie lucrul acesta Doamne, căci îl cerem în Numele Lui.
Şi cu capetele plecate.

E-220 Mă întreb, în această seară, dacă ar fi cineva aici, care să spună, "Frate Branham, dacă aş fi fost cântărit în balanţa lui Dumnezeu în acel moment, Eu niciodată, niciodată, niciodată, nu aş fi fost în stare să îndeplinesc cerinţa despre care vorbeşti tu în seara aceasta. Vreau să mă aminteşti în rugăciune, ca să-mi schimb căile, şi Dumnezeu să vină şi să scoată acest nonsens din mine şi să mă facă un Creştin adevărat"? Vreţi să ridicaţi mâna pentru rugăciune, dacă, dacă aţi vrea? Dumnezeu să te binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze, în spate. Dumnezeu să te binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră.
Sfânt, Sfânt, Sfânt, Doamne Dumnezeule al oştirilor.
Cerul şi pământul sunt pline de Tine,
Cerul şi pământul Te laudă,
O, Doamne Prea Înalt.

E-221 "Sfânt." În timp ce te gândeşti acum, te rogi, când te simţi convins că ai greşit, şi vrei să fi drept, vrei să ridici mâna, să spui, "Doamne, fă-mă ceea ce ar trebui să fiu"? Dumnezeu să te binecuvânteze, domnişoară. "Dumnezeule, fă-mă ceea ce ar trebui să fiu." Dumnezeu să te binecuvânteze, frate, soră, pe tine, pe tine, tu de aici.

E-222 Ziua se stinge. Ştiu că e greu, prieteni, dar e mai bine să cunoaştem Adevărul acum. Acum rugaţi-vă în linişte.
Sfânt, Sfânt, Sfânt, Doamne Dumnezeule...
Doar El este Sfânt.
... plin de Tine,
Cerul şi pământu) Te laudă,
O, Doamne Prea Înalt.

E-223 Tată Ceresc, când soarele apune seara, măcălendri se adună în copaci cu cei dragi ai lor. Păsările se duc toate la cuiburile lor. Porumbeii zboară sus pe sârme, la înălţime, ca să nu-i deranjeze şerpii peste noapte. Se aşează acolo şi gânguresc între ei până ce adorm. În cele din urmă, soarele apune.

E-224 Într-o bună zi vom ajunge la ora aceea. Apusul va sosi. Nu ştiu când, Doamne. Dar sunt oameni aici, în seara aceasta, care sunt convinşi că au greşit şi vor să ajungă în acel loc, aşa cum a ajuns Lincoln când era pe moarte, a spus, "Întoarceţi-mi faţa spre apusul soarelui." Şi a început, "Tatăl nostru Care eşti în Ceruri."

E-225 Aşa cum spunea Moody din trecut, "Este aceasta moartea? Aceasta este ziua încununării mele."

E-226 O, Cel Etern, primeşte-i chiar acum, prin credinţă, aşa cum stau acolo, la locurile lor. Tu ai bătut la inima lor, la locul lor. Acela este altarul lor. Acesta este momentul ca Tu să-i primeşti, chiar acum. Tu ai spus, "Cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni nicidecum."

E-227 Şi într-o zi, când soarele apune, soţia sau soţul stă lângă pat, doctorii au plecat. O, Sfânt, Sfânt, acea linişte minunată şi dulce, chiar înainte de apusul soarelui. Când am putea să ne ridicăm şi să spunem:
Apus de soare şi Stea de seară,
Şi o chemare clară pentru mine;
Şi fie ca la bancul de nisip să nu fie nici un zbucium
Când voi pleca pe mare.

E-228 O, Doamne, dă-le-o în acest ceas, în timp ce aşteaptă, aşteptând ca binecuvântarea lui Dumnezeu să vină peste ei. Ia tot temperamentul, toată lumea, de la ei şi creează în ei o inimă nouă. Tu ai spus, "Voi lua inima veche şi voi pune o inimă de carne. Şi voi pune Duhul Meu în acea inimă, şi vor urma legile Mele şi vor păzi poruncile Mele." Pentru că, este o rânduială a dragostei, şi nu a datoriei. Este din dragoste. Şi dragostea ne constrânge să o facem. Este o datorie a dragostei, care ne constrânge. Este datoria noastră să urmăm dragostea. Şi mă rog, Doamne, să o dai fiecărei inimi care a ridicat mâna în seara aceasta.

E-229 Iar cei care nu au ridicat mâna, fie ca ei acum, prin har, să ridice mâna ca să Te accepte, şi să fie umpluţi cu Duhul Tău în acest mod blând, dulce, liniştit şi smerit; şi să fie plini de har, să plece de aici ca o persoană schimbată. Cum vor cânta diferit păsările, cum va fi toată lumea diferită, după această oră, O Doamne Prea Înalt.
Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Dumnezeul pământului,
Cerul şi pământul sunt pline de Tine,
Cerul şi pământul Te laudă,
O, Doamne Prea Înalt.

E-230 Voi acum cu capetele plecate, voi care v-aţi ridicat mâinile ca să fiţi amintiţi în rugăciune, simţiţi că Dumnezeu v-a vorbit în aşa fel acum, nu prin emoţie, ci ceva chiar profund în voi, simţiţi că Dumnezeu v-a dat Viaţa Eternă? Simţiţi că veţi ieşi din biserică în seara aceasta ca o persoană diferită? Vreţi să ridicaţi mâinile din nou în seara aceasta? Dumnezeu să te binecuvânteze, fiule. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Dumnezeu să te binecuvânteze. Aşa este. "Voi pleca din această biserică, în această seară, o persoană nouă." Copii născuţi din nou în Împărăţia lui Dumnezeu.

E-231 Ce s-a întâmplat? Ştiu că este o rânduială de a veni la altar. Acel este un altar Metodist, o rânduială Metodistă, vreau să spun. A fost stabilită în biserica Metodistă, în zilele lui John Wesley. Nu a fost niciodată în zilele Bibliei. "Toţi cei care au crezut au fost adăugaţi la Biserică." Voi puteţi crede oriunde vă aflaţi, afară pe câmp, afară pe stradă, oriunde. Oriunde, nu contează, atât timp cât Îl acceptaţi pe Cristos ca Mântuitor personal. Este o lucrare al Duhului Sfânt care vine în inima voastră. Când Îl credeţi, Îl acceptaţi, aţi trecut de la moarte la Viaţă şi deveniţi o făptură nouă în Cristos Isus.
Nu mă ocoli, O bunule Mântuitor,
Acum ridicaţi-vă în picioare.
... strigătul meu umil;
În timp ce pe alţii îi chemi,
Nu trece pe lângă mine.

E-232 Acum vreau ca tânărul şi doamna, pe care o percep ca fiind soţia lui, care v-aţi ridicat mâna, Vreau să ridicaţi din nou mâna acolo în spate; fiule, cu haina roşie, şi doamna, care L-au acceptat pe Cristos ca Mântuitor personal. Tânărul care stă aici într-un scaun cu rotile, L-a acceptat pe Cristos ca Mântuitor, a simţit că Dumnezeu l-a mântuit. Şi ceilalţi de acolo din spate care v-aţi ridicat mâinile, ridicaţi-le din nou ca oamenii să se poată uita în jur, să aibă părtăşie cu voi.

E-233 Daţi mâinile cu ei, cineva din jur, care vă aflaţi lângă ei. Spuneţi, "Dumnezeu să vă binecuvânteze. Bine aţi venit în Împărăţia lui Dumnezeu, fratele meu, sora mea." Părtăşie, asta¬i ce dorim. Dumnezeu să te binecuvânteze... Daţi mâna cu acest tânăr de aici, din scaun. Domnul să fie cu el. Aşa este. Îţi urăm bun venit în părtăşia Duhului Sfânt.

E-234 Dacă nu aţi fost botezat până acum şi doriţi să fiţi botezat, duceţi-vă şi spuneţi-i păstorului despre asta. Bazinul de aici are chiar şi apă, în seara aceasta, dacă doriţi să fiţi botezat. Totul este pregătit. (Ai făcut un botez, oricum pe lângă?) Dar bazinul este pregătit, dacă cineva doreşte să fie botezat. Biblia a spus, "Pocăiţi-vă, fiecare dintre voi şi fiţi botezaţi în Numele lui Isus Cristos pentru iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi şi pentru copiii voştri, pentru cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru."

E-235 Îl iubiţi? Ridicaţi mâinile. [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Oh, nu este El minunat? Cum vă place această Carte a Evreilor? O iubiţi? ["Amin."] Da. Minunat. Acum, este îndreptare. Oh, este severă şi este directă, dar ne place asta. Acesta este modul în care dorim să O avem. Nu am vrea să fie altfel.

E-236 Acum, credeţi că Pavel are o autoritate de a O predica astfel? Pavel a spus, "Dacă ar veni un Înger şi ar propovădui o altă evanghelie, să fie anatema." Aşa este? Deci Îl iubim din toată inima noastră.

E-237 Acum îl voi ruga pe păstor să vină aici un moment, pe cel mai preţios frate al nostru, fratele Neville, şi el va avea un cuvânt să vă spună. Şi acum, dacă Domnul vrea, ne vom vedea miercuri seara, şi vom face aranjamente ca să mergem la fratele Graham Snelling pentru o seară de adunare. Şi apoi pentru ca predicarea aici să continue cu capitolele 7 şi 8, în seara de miercurea viitoare. Fratele Neville.