E-1 Îţi mulţumesc, Frate Neville. Cum am spus, azi dimineaţă, întotdeauna-i bine să vii în casa Domnului.

E-2 Eu eram cumva în noţiunea de a chema o domnişoară mică aici, în seara aceasta, să cânte o cântare pe care am auzit-o pe ea cântând în casa mea, zilele trecute. Eu cred că noi încă avem timp pentru aceasta, dacă ea nu este prea retrasă. Domnişoară Jefferies, ce crezi despre asta, acea cântare mică care ai cântat-o acolo? Eu am venit înăuntru şi am auzit-o fiind cântată, şi mi-a plăcut tare bine. Şi eu sper că nu te fac de ruşine, să-ţi cer să o cânţi iarăşi. Spune-Mi Numele Lui, sau aşa ceva. Nu este acela? Mi-ar place să o aud din nou. Eu ştiu că o să vă placă la toţi.

E-3 [Porţiune neînregistrată pe bandă. Sora J efferies cântă Spune-Mi Numele Lui Iarăşi – Ed.]

E-4 Oh, eu doar iubesc asta! Eu iubesc Numele Lui. Voi ştiţi ce m-a făcut să gândesc aceea, că am avut pe domniţa să-l cânte? Ea este o prietenă mică de şcoală cu fetiţa mea, Rebekah. Şi eu eram înapoi, cealaltă dimineaţă, făcând ceva în cameră, şi am auzit cântarea aceea. Şi m-am gândit, "Păi, eu dor o să o pun să cânte aceea în biserică cândva."

E-5 Pe drum în jos, am luat copiii la şcoală, şi am vorbit cu ea despre a cânta. Şi ea a zis, "Eu tocmai m-am sculat..." Eu aş putea să nu o spun în aceleaşi cuvinte. Dar ea a zis, "M-am sculat noaptea trecută, sau, şi eram în pat, şi mă gândeam la cântarea aceea, şi am primit aşa o binecuvântare!"

E-6 Păi, m-am gândit, "Asta-i remarcabil, pentru o fată adolescentă, vorbind despre Duhul Sfânt să o binecuvânteze, mai ales în această comunitate, în acest oraş." Noi avem nevoie de mai multe fete adolescente ca aceea. Noi avem.

E-7 Cealaltă fetiţă care tocmai a cântat, la fel, aici, câteva minute în urmă. Eu nu-i ştiu numele, dar mă bucur de copilaşii aceia, fetiţe adolescente, cântând. Ştiţi voi că, umblarea care noi o fecem face un exemplu pentru alţii? Într-adevăr face.

E-8 O poveste veche cu câţiva ani în urmă, în Anglia, acolo era un om. El s-a gândit să meargă afară şi să aibă o mică băutură prietenească la timpul Crăciunului, doar pentru părtăşie. Şi el a mers afară printre vecinii lui şi el schimba cadouri, şi fiecare îi spunea, "Acum, John, doar ia o băutură din aceasta," Şi o sorbitură mică aici şi o sorbitură mică acolo, şi el a ajuns foarte beat.

E-9 Şi în drumul lui acasă, acolo a venit o zăpadă, de vreo şase ţoli. Şi-şi băieţaşul lui mergea după el. El nu îl putea căra; el era prea beat. Şi el era în drum spre casă, şi el s-a întâmplat să se întoarcă în jur şi să observe pe băieţaşul lui chiar aproape că se tăvălea în zăpadă. Şi a zis, ,,Fiule, de ce te tăvăleşti în zăpadă?"

E-10 El a zis, "Tati, eu încerc să urmez în urmele paşilor tăi." Şi el a ridicat pe micul băiat în braţele lui, şi a zis, "Dumnezeule, din această zi înainte, eu nu voi mai lua o altă băutură."

E-11 Cineva o să urmeze în urmele paşilor tăi. Să umblăm linia aceea dreaptă, de la leagăn până la Calvar. Acelea sunt urmele de paşi, haideţi să le avem să umblăm în ele.

E-12 Acum, eu ştiu că în seara aceasta este seară de împărtăşire. Şi eu voi avea doar un timp scurt să vă vorbesc în Cuvânt. Şi mie-mie îmi place să vorbesc despre El, deoarece El este aşa de real pentru mine.

E-13 Eu am citit un mic articol cândva în urmă, gândindu-mă înapoi din nou la fete. Aceasta s-a întâmplat afară în Vest. Acolo era o noapte urlătoare, furtunoasă, şi vânturile mari. Şi acolo erau unii oameni care aveau o adunare de rugăciune. Şi acea care a condus adunarea de rugăciune era o doamnă mică foarte atrăgătoare. Fără să se gândească la pericolul în care ar fi ea, dar ea locuia cumva într-un cotlon dincolo de orăşel. Şi de obicei pe străzi erau mulţi oameni la timpul acela din noapte. Când adunarea de rugăciune s-a încheiat, cântările lor au fost către Domnul, şi inimile lor erau fericite. Şi eu presupun, întru-totul, ei cumva au simţit ca Fratele Beeler cu un timp în urmă când el mărturisea. Doar aşa de fericiţi, ei nu puteau opri bucuria, şi doar au trebuit să o lase să se ruleze afară într-un fel. După ce ultimul "amin" s-a spus, ei toţi şi-au croit drumul spre casele lor.

E-14 Şi micuţa, doamnă tânără, şi-a luat paltonul, şi-a tras gulerul sus, şi l-a încheiat în faţă, şi a pornit în jos pe stradă. Şi ea a ajuns să afle că noaptea rece i-a mânat pe toţi la propriile lor cămine încălzite. Şi ea s-a aflat singură pe străzi. Şi se părea ca şi cum un pericol a început să o urmărească.

E-15 Voi ştiţi, eu sunt aşa de bucuros că Duhul Sfânt ne poate avertiza de lucruri care vin; să scăpăm de acele pericole.

E-16 Şi ea nu s-a gândit niciodată să-i fie teamă. Şi ea doar a început să cânte acea cântare veche: Nu, Niciodată Singur. Şi aşa cum mergea ea înainte prin oraş, se părea că nimeni nu urma să o deranjeze, dar dintr-o dată acolo s-a ridicat iarăşi frica aceea mare. Şi ea s-a întâmplat să se uite, stând aproape, şi acolo stătea un om cu o adevărată arătare hidoasă, uitându¬se drept la ea, ţinându-şi mâinile în afară aşa, venind înspre ea.

E-17 Nu era nici o cale să scape. Şi aceasta-i o poveste adevărată. Deci ea nu putea fugi; el ar prinde-o. Acolo era numai un singur lucru de făcut. Ea nu putea ţipa. Vânturile suflau aşa de tare, aproape să-i ridice trupul de pe stradă. Ea nu ar face pe nimeni să audă. Şi zăpada doar te orbea.

E-18 Şi acolo era numai un singur lucru de făcut, acela era să se roage. Deci ea a început, sub glasul ei, şoptind o rugăciune către Dumnezeu. Şi ea a zis, că ea nu ştia de unde a venit acesta, dar, dintr-o dată, la marginea uşii, stătea un câine mare uriaş. Şi el îşi avea buzele sus, şi a păşit afară de partea ei, şi a venit pe partea în care ar fi omul, şi a început să mârâie rău, aşa cum el a trecut pe lângă om. Şi îndată ce omul a mers înainte în jos pe stradă, câinele s-a întors şi a mers înapoi şi s-a culcat jos în uşă.

E-19 Dumnezeu va avea grijă de ai Lui Proprii. Dumnezeu, uneori, El lucrează chiar printr-un câine sau un animal, sau pe altă cale, să arate Slava Lui şi ocrotirea Lui. Eu sunt aşa de fericit că eu Îl cunosc în iertarea păcatelor mele, şi cu asigurarea că păcatele mele sunt sub Sânge, aşa cum eu le mărturisesc Lui zilnic.

E-20 Azi dimineaţă, în Mesaj, eu poate am părut puţin agitat sau puţin dur, dar nu prea mult dintr-un text pentru un-un serviciu de vindecare. Dar eu am trăit destul de mult să ştiu aceasta, Frate Tony, dacă un om va face doar aşa cum se simte călăuzit să facă, Dumnezeu are grijă de restul, într-un fel maestru. Prima dată când s-a întâmplat vreodată aşa, aici. Noi de obicei dăm cartonaşe de rugăciune, şi ridicăm poporul în picioare. Dar Duhul Sfânt m-a pus să întreb câţi străini erau în clădire, care o va acoperi complet. Şi atunci El le-a făcut cunoscut dorinţele lor. Şi... şi a pronunţat vindecările lor şi aşa mai departe. Doar merge să arate, că, "Supunerea este mai bună decât jertfa, ascultând spre... şi grăsimea berbecilor."

E-21 Deci, în seara aceasta, eu am ales o mică Scriptură aici doar pentru câteva momente, să vorbesc. Şi înainte să facem aceea, să ne plecăm capetele doar un moment în rugăciune.

E-22 Doamne, Tu eşti Dumnezeu, pentru totdeauna. Şi noi îţi mulţumim şi Te lăudăm pentru privilegiul care îl avem, să venim înaintea Ta, pe calea rugăciunii. Ştiind aceasta, întâi, că ne este promis nouă, că, "Dacă voi cereţi ceva în Numele Meu, Eu o voi face." Şi noi avem asigurarea că Tu ne vei admite cererea.

E-23 Şi acolo s-a făcut deja aşa de mult, în seara aceasta, încât noi simţim că dacă noi am încheia doar serviciul şi ne-am duce acasă, noi am putea spune, "A fost bine să fim aici." Să auzim aceste cântări despre Sion, cântate în audienţă! Să auzim pe oameni aşa cum ei îşi dau glasurile lor în rugăciune, şi în meditaţii, şi în imnuri! Cum zice Scriptura, 'Făcând bucurie în imima ta, cântând cântări duhovniceşti.' Să auzi pe aceste fetiţe adolescente! În acest ceas întunecat, aşa cum a fost exprimat în seara aceasta prin Fratele nostru Beeler, în care trăim noi, şi să-i auzim cântând cântările Sionului! Să auzim exprimarea Fratelui Beeler către Tine, cum Te-a apreciat el, şi ce ai făcut Tu, şi cum că Tu l-ai ologit, ca să îl laşi să-şi dea seama ce ar face el fără braţul acela acum. Aceasta doar merge să arate că noi suntem ocrotiţi de harul şi puterea Ta.

E-24 Lasă ca noi toţi să luăm aminte, în seara aceasta, Doamne. Căci, eu cred că este timpul ca noi să facem inventar, timpul de verificare, căci noi nu ştim la ce timp urmează să fie timpul de ieşire afară. Poate fi mai târziu decât ne gândim. Deci să ne considerăm căile noastre, în seara aceasta, şi gândurile noastre.

E-25 Şi noi ne-am ruga ca Tu să ne vorbeşti nouă pentru câteva minute în Cuvânt, apoi binecuvântează-ne în serviciul de comuniune după aceea. Aşa cum noi luăm părţile frânte din această pâine koşer, şi vin, care reprezintă trupul Tău frânt şi Sângele vărsat, pentru iertarea păcatelor noastre.

E-26 Prea iubitul nostru păstor, în seara aceasta, nu s-a simţit prea bine. Dar, în convorbirea noastră telefonică, el a pus aceasta pe altar. Eu sunt sigur că Tu o vei primi, Doamne. Şi eu ofer mai departe o rugăciune pentru el, căci noi îl iubim şi avem nevoie de el. Ne rugăm pentru el şi familia lui, şi pentru fiecare familie care este aici, şi pentru toate cererile rostite în seara aceasta, şi cele tăcute, de asemenea.

E-27 Binecuvântă-ne mai departe în adunare. Căci noi o cerem în Numele lui Isus, Fiul Tău. Amin.

E-28 Eu vreau să citesc doar o mică porţiune din Scripturi aici, aflată în Întâi Regi 19, şi începând la al 9-lea verset.
Şi el a venit acolo la o peşteră, şi s-a adăpostit acolo; şi, iată, cuvântul Domnului a venit la el, şi... a zis către el, Ce faci tu aici, Ilie?
Şi el a zis, eu am fost zelos, sau gelos pentru DOMNUL Dumnezeul oştirilor: şi pentru că copiii lui din Israel au părăsit legământul tău, au aruncat jos altarele tale, şi a ucis cu sabia profeţii tăi; şi eu, chiar eu singur, am rămas; şi ei îmi caută viaţa, să o ia...
Şi el a zis, Mergi înainte, şi stai pe munte înaintea DOMNULUI. Şi, iată, DOMNUL a trecut aproape, şi un mare vânt de furtună a mers şi a despicat muntele, şi a rupt stâncile în bucăţi înaintea DOMNULUI; dar DOMNUL nu era în vânt: şi după vânt un cutremur; dar DOMNUL nu era în cutremur:
Şi după cutremur... foc; dar DOMNUL nu era în foc: şi după foc un glas mic liniştit.
Şi a fost aşa, când Ilie a auzit aceasta, că el şi-a înfăşurat faţa în mantaua lui, şi a mers afară, şi a stat în intrarea peşterii. Şi, iată, acolo a venit un glas la el, şi a zis, Ce faci tu aici, Ilie?

E-29 Eu vreau să iau pentru un text, pentru câteva momente: Ce Faci Tu Aici?

E-30 Ilie a avut o zi grea, El a fost pe Muntele Carmel, şi el a văzut slava Domnului venind jos. El s-a rugat pentru foc din cer, şi-şi s-a rugat să ploaie jos pe pământ. Şi după toată această sforţare, nervii lui erau aproape zdrobiţi. Oh, cum pot eu simţi pentru el!

E-31 Şi aici noi îl aflăm, întâi, predicând la un o naţiune de oameni căzuţi. Şi la o Izabelă care vroia calea ei. Şi poporul a juns la un punct în care ei au părăsit pe Dumnezeu, au părăsit toate promisiunile Lui şi toate poruncile Lui, şi nu mai ţineau legile Lui, şi nu le mai păsa de El. Şi Ilie, în mijlocul tuturor acestora, el nu putea să compromită. El trebuia să stea adevărat faţă de convingerile lui. Oh, cum reflectează aceea în această zi!

E-32 Şi ei aveau o regină acolo, cu numele de Izabela. Şi ea a condus pe toţi copiii lui Israel în rătăcire, cu felul ei modern fantastic de viaţă. Ea i-a făcut să comită preacurvie şi să facă lucruri rele. Dacă aceea nu este o paralelă bună la ziua de azi!

E-33 Dar, Ilie, în mijlocul tuturor acestora. Totuşi, mulţi din copiii lui Israel, mii de ei, au compromis, şi au vrut să trăiască tendinţa modernă de viaţă. Totuşi, Ilie nu vroia să compromită. El i-a spus Izabelei locul ei şi cum trebuie ea să facă. Oh, ea a urât pe acel profet. Dar, tot la fel, ea nu vroia să-l confirme, dar el era păstorul ei.

E-34 Oh, acolo este de multe ori că ei nu vor să-l confirme, dar un om trimis de Dumnezeu la o comunitate este un păstor al întregii comunităţi, fie că el e Baptist, Presbiterian, sau cine este acesta. Dumnezeu unge pe omul Lui, şi el nu va compromite. Şi oamenii uneori îl urăsc, din cauză că el stă pentru Adevăr, şi totuşi el este păstorul lui Dumnezeu pentru ora aceea.

E-35 Oh, ea l-a dispreţuit. Ea ar fi făcut orice putea ea ca să-l omoară, dar totuşi el era adevărat la principiile lui Dumnezeu şi standardurile lui Dumnezeu. Petrecerile ei moderne şi sociale, şi vopsirea feţei ei, şi portul hainelor ei, a poluat naţiunea. Şi bătrânul Ilie nu era uşor. El i-a spus chiar unde stătea ea.

E-36 Dumnezeu să ne trimită mai mulţi Ilie în această zi, care nu vor compromite cu păcatul; cineva care va predica Adevărul, nu contează cât de rău răneşte. Dumnezeu încă are slujitori în fiecare comunitate, care nu vor compromite cu lucrurile din lume.

E-37 La Ilie nu i-a plăcut tendinţa modernă a lucrurilor, aşa că el a stat devotat faţă de Dumnezeu. Şi darea pe faţă a venit. Şi darea pe faţă a venit din nou.

E-38 Şi Ilie, pe Muntele Carmel, când ei se gândeau că toate zilele minunilor au trecut, şi acolo nu putea fi nimic altceva ca minuni, acolo era un om care a crezut în aceasta. Şi el a zis, "Aduceţi sus pe toţi profeţii. Aduceţi-i aici sus pe munte, şi să dovedim şi să vedem cine este Dumnezeu." Eu iubesc Scriptura aceea.

E-39 Oh, dacă a existat vreodată un timp, într-un loc, în care adevărata Putere a lui Dumnezeu s-ar cuveni să fie manifestată, este astăzi. Să dovedim ce este Dumnezeu.

E-40 Dacă educaţia este calea afară spre libertate, de ce nu acţionează aceasta? Dacă starea socială, şi aşa mai departe, este calea de ieşire, de ce nu acţionează aceasta? Dacă a plăti alte naţiuni să fie prietenii noştri... Şi noi aflăm că ei îşi întorc călcâii împotriva noastră, tot atât de curând cât pot ei. Şi tu nu poţi cumpăra prietenia cu bani. Prietenia este un dar al lui Dumnezeu. Dacă marile biserici şi marii învăţători sunt calea de ieşire, de ce nu avem noi atunci mai mult din Dumnezeu în comunităţile noastre? De ce este că noi suntem într-o mişcare constantă înspre înapoi? Dacă programul educaţional, şi amvonul bine instruit, şi corul bine instruit, şi noi constant ne îndepărtăm la o parte de la Dumnezeu, tot timpul, atunci aceasta nu va merge.

E-41 Ce a făcut ştiinţa? Ştiinţa, voi ziceţi, "Va veni timpul când ştiinţa poate să facă aceasta şi să facă aceea." Ce au făcut ei? Ei ne-au adus la un punct încât ei distrug întreaga lume. Ce fac ei? Ei ruinează lumea în loc să o facă mai bună.

E-42 Nu cu mult în urmă, când Căpitanul Al Ferrar de la FBI, peste părţile juvenile ale Statelor Unite, m-a avut în biroul lui; după ce eu l-am călăuzit la Cristos, jos în galeria de tir. A zis, "Frate Branham, eu sunt un Baptist. Eu aud că tu erai un Baptist."
Am zis, "Da, domnule."

E-43 El a zis, "Dar eu nu am primit acel Duh Sfânt despre care vorbeşti tu." El a zis, "Tu crezi că Acesta ar fi pentru mine?"
Am zis, "Da domnule."

E-44 El a zis, "Păi, eu voi comanda o cameră frumoasă pe undeva în ceva cameră de hotel frumos. Şi haidem tu şi cu mine să mergem acolo sus, şi poate El va veni la camera de hotel şi mă umple cu Duhul Lui."
Am zis, "Tu nu trebuie să ai un ho-... trebuie să ai o cameră de hotel."
A zis, "Păi, unde m-ar întâlni El pe mine?" Am zis, "Chiar aici."

E-45 El a zis, "El nu ar veni în galeria aceasta, ar veni El, o galerie de tir aici?"

E-46 Am zis, "El a mers în pântecele unei balene pentru unul; într-un cuptor aprins pentru altul. El te va întâlni pe orice teren pe care Îl vei întâlni tu." Sigur. Dumnezeu vrea să te întâlnească. El vrea să o vorbească cu tine. El va veni acolo unde eşti tu.

E-47 Acum, Izabela a poluat ţara. Şi nervii lui Ilie erau într-o sforţare, şi el a făcut mari minuni şi a făcut semne pe deal, să dovedească că Dumnezeu încă era Dumnezeu, şi putea să răspundă pe calea unei minuni. Şi ce a adus aceasta, rezultate? O ameninţare pentru propria lui viaţă. Ce a adus aceasta în loc de o trezire universală? Aceasta a adus o ameninţare la viaţa lui.

E-48 Izabela, când Ahab i-a spus aceste lucruri, ea a zis, "Fie ca dumnezeii să-mi facă mie, şi mai mult, de asemenea, dacă eu nu-i tai capul jos pe la vremea aceasta mâine seară."

E-49 Şi Ilie care încerca, cu o inimă în el, de la Dumnezeu, încerca să arate poporului că Dumnezeu încă era Dumnezeu. Şi aceasta s-a întors asupra lui. Şi el a fugit afară în sălbăticie când el a auzit aceasta. Şi acolo el s-a culcat sub ienupăr, încercând să afle consolare. El a-el l-a trimis pe slujitorul lui să plece, şi l-a părăsit.

E-50 Acum, povestirea noastră merge în trei locuri diferite. Unul, Muntele Carmel; următorul, sub ienupăr; şi al treilea loc unde-l întâlneşte Dumnezeu, el este într-o peşteră.

E-51 Şi aceasta-i foarte ciudat. Păstorul de aici ştie, şi alţi lucrători. Priviţi, după Muntele vostru Carmel, voi veţi avea un ienupăr. Oricând un om are o binecuvântare, şi Puterea lui Dumnezeu se revarsă jos şi face ceva pentru tine, fii atent, Satan este pe linie. Doar amintiţi-vă, ziua următoare, acea luni după o zi bună de Duminică, urmează să fie un lucru greu, deoarece el urmează să facă tot ce poate el să scoată acea încredere afară din voi, pe care Duhul Sfânt a instilat-o în voi cu o zi înainte.
Deci, Ilie a avut o zi mare. Şi el era agitat, oricum.

E-52 Toţi profeţii sunt... erau declaraţi nebuni. Isus Cristos a fost declarat nebun. Fiecare din apostoli au fost declaraţi nebuni, de către public, pentru că slujba lor era aşa de supranaturală încât oamenii credeau că ei erau ieşiţi din minţi. Toţi care trăiesc evlavios în Cristos Isus vor suferi persecuţii. Tu devii o persoană diferită.

E-53 Aşa cum Fratele Beeler a spus despre semnul lui în spate, tu devii născut din nou. Tu devii o creatură nouă în Cristos. Lucrurile vechi au trecut. Lucrurile carnale ale lumii nu mai au o ţinere asupra ta, şi tu nu mai ai nici o ţinere asupra lor, când tu ai trecut de la moarte la Viaţă.

E-54 Când Dumnezeu apucă pe un om, primul lucru care El îl face într-o biserică este să o aducă de la cele lumeşti la sfinţenie, şi El o aduce de la moarte la Viaţă. Aceasta-i născută din nou. Este nouă. Ideile ei sunt noi. Ce avem noi nevoie este o trezire ca aceea, astăzi. Într-adevăr este adevărat. Oh, noi am avut o cufundare din Duhul. Noi am avut binecuvântări spirituale şi înălţări spirituale, dar noi nu mai avem nevoie de aceea. Noi avem nevoie de o trezire a Duhului viului Dumnezeu, în inimile oamenilor. Noi nu avem nevoie atât de mult de cufundările Duhului, sau deşteptări spirituale. Noi avem nevoie de o trezire, aceea este, a trezi ceea ce avem. Nu o deşteptare spirituală; uneori aceea cauzează gloate amestecate. Ci noi avem nevoie de o trezire care va cerne jos, scutură jos, şi va tăia afară toate lucrurile.

E-55 Cum ai sta lângă malul mării. Eu vorbeam cu nişte fraţi acolo în Puerto Rico cu câteva săptămâni în urmă. Căci, când am văzut marea cea mare, şi o mare furtună, valurile erau mai înalte decât acest tabernacol. Şi am zis, ,,Voi ştiţi ce? Ea nu are nici un strop de apă mai mult în ea decât atunci când este perfect calmă. Dar, ce face frământarea şi săritura aceea, şi ce înseamnă aceasta? Ea aruncă tot gunoiul afară din ea, pe mal.

E-56 Aceea-i ce are nevoie Biserica, este o trezire, să scuture din Ea toate cele lumeşti şi lucrurile lumii, şi să aducă înapoi puritate şi sfinţenie din Dumnezeu, în inimle credincioşilor Ei, umilinţă.

E-57 Păi, oamenii, a se acomoda, ei nu obţin o trezire din când în când, asupra spiritului lor, ei devin aşa de fireşti şi aşa indiferenţi, încât ei devin în stil de sine, înţepeniţi, de sine neprihăniţi. Ei citesc şi studiază, şi aceea-i bine, dar acela nu-i lucrul despre care vorbim noi. Voi ştiţi mai mult despre Cuvânt. Este bine să cunoşti Cuvântul, dar este mai bine să cunoşti Autorul Cuvântului. Înţelegeţi? Acel mic Ceva pe care voi îl lăsaţi afară, acel Ceva în inimă care vă face ceea ce sunteţi, acela-i lucrul.

E-58 Şi eu vă spun, Ilie, şi nervii lui pe muchie, oricum. Mie întotdeauna mi-a părut rău de el. Nervii lui erau aproape gata să se rupă, oricum, şi acea mare încolţire de la Izabela a sfârşit lovitura. Apoi el a fugit, şi a mers în sălbăticie şi s-a culcat sub ienupăr.

E-59 Oh, acea experienţă a ienupărului! Sunt mulţi dintre noi care ne aflăm sub ienupăr. Eu mă pun dedesubt acolo, de multe ori, la un loc unde tu nu ştii ce să faci. Tu eşti tulburat. În mod franc, eu sunt sub aceasta acum, şi mă întreb, "O Dumnezeule, ce vrei Tu să fac eu?"

E-60 Voi ştiţi, oamenii sub ienupăr sunt ca Ilie, le place să doarmă. Eu-eu predic la mai mulţi oameni obosiţi decât oricare în lume. Oamenii sunt aşa de obosiţi. Ei-ei-ei-ei sunt aşa de încordaţi mintal încât ei umple instituţiile de nebuni şi spitalele, peste tot. Ei au mers într-o astfel de stare nervoasă încât ei nu ştiu ce cred, şi ce vor ei. Ei doar zac acolo. Ei nu ştiu ce să facă. Oh, aceasta-i o privelişte aşa de tristă.

E-61 Ascultă aici, fratele meu. Tu nu poţi scăpa prin băutură. Tu nu poţi scăpa prin a striga. Nici nu poţi să joci cărţi până se uzează. Şi tu poţi lua o mie de sieste şi să încerci să scapi prin somn, şi tu nu o poţi face. Toate remediile noastre mărunte, singurul lucru care-l fac este să ajute simptomele. Noi trebuie să avem un leac pentru boală. Noi trebuie să avem un... Toţi psihiatrii din lume nu o pot lecui. [Fratele Branham bate pe amvon de trei ori – Ed.] Aceasta ajută numai simptomele. Leacul este în Sângele lui Isus Cristos. Nu să iei o odihnă la malul mării. Nu să mergi să iei un imn, un cor să cânţi imnuri. Aceea-i ce noi încercăm să facem, astăzi, să scăpăm prin a cânta.

E-62 „Oh, noi ne vom face ca ai lui Jones" Şi noi-noi încercăm să facem ceva diferit, încercăm să o facem prin educaţie. Există numai un singur fel să o faci, acela-i, să înfrunţi faptele. Aşa este. [Fratele Branham bate pe amvon de două ori – Ed.] Oh, dacă tu eşti amărât şi tulburat, nu te înscrie la biserică. Vino la Cristos. Acela este singurul remediu. Să nu te înscrii şi să întorci o pagină nouă. Doar obţine o Viaţă nouă. Cristos este răspunsul.

E-63 Acolo zăcea el, sub ienupăr. El nu ştia ce să facă. Nervii lui erau zdrobiţi. El tremura. El plângea, fără îndoială. Şi el era într-o stare groaznică.

E-64 Mulţi dintre noi au atins locurile acelea, mai ales după o experienţă a Muntelui Carmel. Mi s-a pus întrebarea, zilele trecute, de cineva, despre aceea. Şi cum că... Ce am face noi... Ce putem, noi, să facem? Ce poate fi făcut pentru noi la timpul acela? Există numai un singur lucru de făcut: predă¬te lui Dumnezeu. Acum, eu ştiu că un om poate să se supra lucreze, şi un om poate să se sub lucreze, un om.

E-65 Dumnezeu a ştiut că omul acesta avea nevoie de hrană. El avea nevoie să mănânce ceva. Şi sub acest loc aici, unde era el culcat, Dumnezeu a trebuit să facă ceva pentru el.

E-66 Dumnezeu trebuie să facă ceva pentru fiecare om care vine sub ienupăr, sau el se va duce în bucăţi. El trebuie să o facă, dacă slujitorul Lui zace sub un pom, acolo, şi nu ştie ce să facă. El şi-a dus însărcinarea la bun sfârşit.
Ilie a zis, "O Doamne, lasă-mă să mor."

E-67 Eu am avut simţurile acelea după ce am ieşit dintr-o adunare, şi se părea că am încercat, şi am predicat, şi am implorat, şi lămurit, şi am văzut Îngerul lui Dumnezeu trecând printr-o adunare şi să facă semne şi minuni. Şi să şed afară într-o maşină, şi să-i aud strigând, să zică, "Aceea nu a fost nimic decât psihologie. Nu-i nimic de Aceasta. Nimic de Aceea. Aceea este totul baliverne."

E-68 Oh, atunci eu mă târăsc sub ienupăr. Mă gândesc, "Doamne, de ce Tu-de ce mai lăsat Tu să o fac? Ce se poate face?" Dar noi toţi atingem experienţele acelea. Dar, mila lui Iehova, către slujitorul Lui! Dumnezeu ştie încercările tale. Doar să ştiţi aceasta, El ştie totul despre aceasta, aşa că El vine jos.

E-69 Şi El ştie că slujitorul Lui are nevoie de ceva odihnă, aşa că El doar îl pune să doarmă pentru puţină vreme; în timp ce el este culcat acolo, aşteptând să se refacă, sau se roagă să moară. "Doamne, părinţii mei au murit, înaintea mea, şi acum ia-mi viaţa. Eu am făcut deja destul. Eu am luptat o luptă bună, mi¬am terminat alergarea." Dar acolo încă era o lucrare de făcut. Dumnezeu nu a terminat cu profetul Lui. El încă avea de lucru.

E-70 Nu contează cât de mult strigăm, şi gândim aceasta, aceea, ori cealaltă, nimic nu ne poate lua până când Dumnezeu a terminat cu noi. Eu sunt aşa de bucuros să ştiu asta.

E-71 Uneori tu simţi parcă, aşa cum am simţit o dată, mi-am pus un pistol la cap, să comit sinucidere, dar nu am putut să o fac. Mi-am luat jos mănuşa, să o pun pe o linie de înaltă tensiune unde eu lucram, dar nu am putut să o fac. Ceva încă ţinea. Acelaşi Dumnezeu care era cu Ilie, acelaşi Dumnezeu, astăzi! El m-a văzut sub ienupăr. Soţia mea şi bebeluşul zăceau acolo în mormânt; şi tăticul meu, fratele meu, şi toţi. Eu eram cam aproape dus, eu însumi. Eu m-am culcat sub ienupăr. Era greu. Şi am ajuns la un punct, eu eram aşa de ieşit din fire, că am încercat să fac o puşcă să-mi împuşte creierii afară; aceasta nu a vrut să o facă. Vedeţi? Acolo încă era lucru de făcut. Ceva trebuia să se facă. Dumnezeu nu era terminat. El întotdeauna va avea grijă de tine.

E-72 Sărac, obosit, slujitor epuizat! El l-a văzut. El ştia unde era el.

E-73 El ştie unde eşti tu, în seara aceasta. Tu poţi fi sub un ienupăr, totul dus, dar, aminteşte-ţi, El ştie unde eşti. Noi nu avem nevoie de prea multă reparaţie.

E-74 Cum a zis femeia de culoare, jos în Sud. Ea a avut un accident; o maşină a lovit-o. Şi aceasta era... A rănit-o destul de rău, şi-şi avocatul a zis, "Vrei ca să dai în judecată pentru despăgubiri?"

E-75 Ea a zis, "Advocăţele, milă! Nu, scumpule." A zis, "Eu am destulă pagubă. Eu vreau ceva reparaţie."

E-76 Şi eu cred că ea a vorbit bine pentru această comunitate, şi această biserică, în seara aceasta, şi această Americă îndreptată spre iad. Ea nu este decăzută; ea este deja dusă. Ea nu este-ea nu este pe drumul ei spre iad; ea deja a întâlnit iadul. Ea nu-i pierdută, urmează să fie pierdută; ea este deja pierdută. Ea nu are nevoie să dea în judecată pentru despăgubiri; ea are nevoie de o reparaţie. Acesta-i adevărul. El ştie unde eşti tu. El ştie unde eşti tu culcat.

E-77 Şi El a trimis un Înger. Şi Îngerul l-a atins, şi el a mers să doarmă. Şi când el s-a trezit, acolo erau ceva plăcinte de mălai, sau un fel de plăcinte, coapte, aşezate alături de el. Şi El a zis, "Ilie, scoală-te şi mănâncă." Acolo era harul lui Dumnezeu, pentru slujitorul Lui. Vedeţi, El îl odihnea.

E-78 Voi ştiţi, Isus a zis, "Vino la o parte, în sălbăticie, şi hai să ne odihnim puţin." Unii din aceşti inşi care gândesc că tu nu trebuie să te odihneşti, noi aflăm că ei ard destul de repede, la fel. Dacă ei nu iau odihnă, ei se află prăbuşiţi pe undeva. Eu cred că acolo-i unde este Fratele nostru Billy Graham, în seara aceasta, încercând să depăşească marcajul. Aceste trupuri umane sunt tari, dar ele au nevoie de odihnă.

E-79 Atunci tu poţi lua puţină odihnă, şi mergi undeva, şi ei te vor critica, zicând, "Am crezut că el era un predicator. Uită-te la el, acolo afară pe mal, pescuind," sau ceva de felul acela. Dar aceea nu contează. Iehova va purta de grijă de ai Lui Proprii.

E-80 Şi în timp ce el zăcea acolo, sub pom, epuizat şi amărât, Dumnezeu i-a liniştit nervii. El l-a hrănit. El l-a trezit din nou, şi iarăşi l-a hrănit, şi l-a pus înapoi să doarmă.

E-81 Voi ştiţi, eu adesea m-am întrebat ce era în plăcintele acelea. Ce fel de vitamină a primit el în plăcintele acelea? Oricum, orice era înăuntru acolo, aceasta i-a durat lui patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. El a mers în tărie din plăcintele acelea.

E-82 Dumnezeu ştie, în seara aceasta, că eu am nevoie de câteva din ele. Şi eu sunt sigur că această biserică are nevoie de câteva din ele. Veniţi la o parte, departe de lume, şi haideţi să ne odihnim o vreme. Haideţi să vorbim o vreme.

E-83 Voi nu aveţi timp de odihnă, ziceţi voi. John Wesley a spus asta, o dată. El a zis, "Mi-e teamă să mă odihnesc. Eu nu am timp să mă odihnesc." Şi tu te afli zdrobit, dacă tu nu iei aceste odihne.

E-84 Şi noi aflăm, atunci, că el a mers patruzeci de zile şi nopţi, şi Dumnezeu l-a localizat, stând, sau retras într-o peşteră. Şi Dumnezeu a vrut să-i atragă atenţia. Deci acolo era o mare furtună care a trecut pe aproape, şi aceasta a despicat muntele. Ea a fost aşa de puternică încât a zguduit stâncile, dar Dumnezeu nu era în furtună. Ea a mers înainte să meargă Dumnezeu. Şi atunci acolo a venit, iarăşi, un mare cutremur care a zguduit pământul, dar, totuşi, Dumnezeu nu era în cutremur. Şi acolo a venit un foc, dar Dumnezeu nu era în foc. Şi atunci acolo a venit un Glas domol liniştit, şi Dumnezeu era în Glasul acela.

E-85 Şi, frate, soră, eu am fost înapoi în peşteră destul de mult, şi voi aţi fost, de asemenea, să ştiţi că acolo au fost multe cutremure zguduind în jur, multă gălăgie şi certuri, şi fierberi, şi lucruri ca acelea, şi mari mitinguri. Dar unde a fost Dumnezeu, afară din aceasta? Acela-i motivul că am spus ce am făcut azi dimineaţă. Acolo trebuie să vină ceva mai adânc decât un serviciu de vindecare. Acolo trebuie să vină ceva mai adânc decât un dar de a vorbi în limbi. Acolo trebuie să fie ceva mai adânc decât un vâjâit de vânt puternic. Vântul a mers înainte, dar Dumnezeu nu era în el. Noi am avut vâjâit de vânturi puternice, peste toată ţara, şi senzaţii, şi sânge în faţă, şi în mâini, tot felul de semne. Dar unde este Dumnezeu?

E-86 Elisei a aşteptat. Deşi, el era un profet, dar el a ascultat la Acesta. El nu a mers afară să compare trezirile cu ei. El nu a mers afară să obţină cel mai mare cort în ţară. El nu a mers afară să meargă la televiziune, şi aşa mai departe, cum am numi noi aceasta.

E-87 Toată cearta mare, şi America este vinovată de a asculta la gălăgiile acelea. Oh, nouă ne place gălăgia, dar Dumnezeu nu este în gălăgie. Deşi, cât de onorabile şi lucruri, aşa cum sunt ele, totuşi, Dumnezeu nu este în gălăgie. Dacă aceea ar fi fost aşa, când Africanii bat tam-tamurile, voi niciodată nu aţi auzit aşa o gălăgie şi ritm. Dumnezeu nu era în aceasta. Şi noi am avut vâjâit de vânturi puternice. Noi am avut tot felul de focuri, şi cutremure, şi scuturături, şi mari treziri, şi lucruri ca acelea. Dumnezeu nu era în aceasta. Dacă El ar fi fost, aceasta s-ar fi arătat.

E-88 Dar, după aceea, a venit un Glas domol liniştit, atunci Dumnezeu era în Glas.

E-89 Asta-i ce gândesc eu astăzi, prieteni. Noi oamenii suntem aşa de-aşa de purtaţi cu toată gălăgia. Deci, America iubeşte gălăgia. Priviţi ce fac ei. Ei pornesc aceste radiouri vechi, tot atât de tare cât pot ei, cu rock-and-roll, şi boogie-woogie, tot felul acela de lucru. Ei trebuie să-l aibă aşa de tare, încât acesta îţi va sparge timpanele, aproape, toată gălăgia, tot timpul zilei.

E-90 Şi în biserică, noi batem tamborinele, noi am alergat în sus şi-n jos, şi am strigat şi am ţipat, şi am chiuit, şi am avut un timp măreţ ca acela. Nimic împotriva acestuia, dar unde era Dumnezeu în aceasta? Ce a făcut aceasta? Ne-a frânt în bucăţi mici, numiţi Adunările lui Dumnezeu, biserica lui Dumnezeu, Unitarienii Penticostali Uniţi, toate aceste diferite alte mici denominaţiuni. Dumnezeu nu era în aceasta. Aceasta era un premergător a lui Dumnezeu. Aceasta era o schelă.

E-91 Când voi vedeţi aşa numita Creştinătate astăzi, oamenii care merg la biserici şi-şi trăiesc aceste vieţi demne, şi se duc afară şi tăgăduiesc vindecarea, şi tăgăduiesc Puterea lui Dumnezeu, şi tăgăduiesc o viaţă consacrată, numindu-vă "fanatici," amintiţi-vă, aceea-i schela. Aceea-i... Frate Woods, eu cred că tu o numeşti lucrarea de schelă. Aceasta-i un fals. Aceasta-i o ramă care merge în afară. Dumnezeu stă numai pe ea, să zidească clădirea. Slavă lui Dumnezeu! Este doar un cadru fals care va fi dărâmat.

E-92 Noi am bătut din palme, şi am zis, "Slavă lui Dumnezeu! Când tu strigi, tu Îl ai." Metodiştii au spus aceea, Nazarinenii. Ei au aflat că ei nu L-au avut.

E-93 Penticostalul a zis, "Bate din palme şi strigă, până când vorbeşti în limbi. Tu Îl ai." Dar noi am aflat că nu L-am avut.

E-94 Există încă un lucru rămas. "Şi, Dumnezeule, du-mă la o peşteră unde eu Îl pot afla." Haideţi să luăm acel Glas domol liniştit, acel Ceva care pune crema în viaţă. Acel Ceva, care, "Chiar dacă vorbeşti cu limbi omeneşti şi Îngereşti, şi nu ai Aceea, tu nu eşti nimic. Deşi tu poţi prooroci şi vorbi în limbi, şi arăţi semne şi minuni, şi lucrezi miracole şi semne mari, dar, dacă acel micuţ, Glas domol liniştit nu este acolo, tu nu eşti nimic," zice Scriptura. După asta ascultăm noi acum.

E-95 Noi am avut tunetele. Noi am avut focul. Noi am avut vâjâitul de vânt şi cutremurele. Dar, "Dumnezeule, trimite¬ne Glasul domol liniştit." Asta-i ce avem noi nevoie. Ascultă, frate. Noi avem nevoie de acel Glas domol liniştit, un Glas domol liniştit care a vorbit.

E-96 Isus. Au zis, "Tu nu Îi puteai auzi Glasul în stradă. Tu nu L-ai auzit plângând." El a fost modelul nostru. Priviţi la EL El a fost comparat, Duhul Lui, ca un porumbel, blând.

E-97 Lucrurile măreţe sunt lucruri liniştite. Aţi ştiut voi asta, prieteni? Ascultaţi. Soarele, care dă viaţă pe pământ, la fiecare lucru viu; în viaţa botanică, viaţa plantelor, viaţa pomilor, câte altele. Acesta aduce viaţă, soarele aduce. Şi el poate trage un milion de galoane de apă de la pământ, şi face mai puţin zgomot decât putem noi să luăm o găleată plină de la o pompă. Vedeţi? Acestea sunt lucruri mari. Lucrurile liniştite sunt lucruri mari. Aţi auzit voi vreodată lumea învârtindu-se? Aţi auzit voi vreodată planetele aşa cum trec ele prin orbite? Auziţi voi vreodată una? Acelea sunt lucrurile mari. Aţi auzit vreodată soarele răsărind?

E-98 Oh, noi gândim că trebuie să avem multă gălăgie, trebuie să avem o fanfară, să bată, o mulţime de sărituri sus şi-n jos, sau noi nu avem o adunare bună. Noi credem că toţi trebuie să fie deasupra, ei îşi bat palmele şi lucruri. Noi credem că muzica trebuie să meargă într-un ritm, şi fiecare să alerge în sus şi-n jos pe interval. Noi am avut aceea. La ce a folosit aceasta? Unde este aceasta? Unde ne-a adus aceasta astăzi? Într-o grămadă de confuzie, o grămadă de denominaţiuni; dezbinaţi, frăţietăţi ruinate. Cu certitudine, aceasta a făcut.
Aceasta a fost vechea omidă, şi omida păroasă, şi-şi tot felul de gongi de acolo din urmă la început. Şi Iov a văzut, sau... Ioel le-a văzut. "Ce a lăsat omida păroasă, a mâncat omida; ce a mâncat omida, a mâncat lăcusta," şi aşa mai departe, până când noi am mâncat-o până jos la butuc.

E-99 Dar Scriptura zice, "Eu voi restabili, zice Domnul." Noi aşteptăm după ceva.

E-100 Din toată strigătura, noi am avut destulă explozie şi gălăgie să-să convertim întreaga lume. Noi am avut suficiente urale şi strigături şi agitaţii. Încât, ce a făcut aceasta? Aceasta nu a zidit Biserica. Aceasta a zidit denominaţiuni. Aceasta a făcut oameni să iese cu idei îngâmfate şi cămăşi umplute. Mie nu-mi place lucrul acela. Umblă afară pe platformă, zice, "Oh, uită-te la el. El este un prinţ. Priviţi cum este el îmbrăcat, doar cizelat şi totul. El ştie cum să-şi facă vocalele, şi aşa mai departe." Aceea nu este ce alege Dumnezeu.

E-101 Un profet a gândit aceea, într-o zi. El se ducea să ungă un slujitor. El a zis, "El este cel mai mare în familie. El va arăta bine." Dar Dumnezeu l-a refuzat.

E-102 Voi nu trebuie să aveţi prinţi, şi-şi aşa mai departe, să stea acolo sus ca eu nu ştiu ce. Nu sunt hainele care le porţi, sau elocvenţa cu care vorbeşti. Aceasta-i Ceva care-i înlăuntrul tău, acel Glas a lui Dumnezeu. Asta-i ceea ce este.

E-103 Profetul a trecut pe lângă altul, a zis, "Acela nu este el. Dumnezeu l-a refuzat." A trecut de altul. A zis, "Nu mai ai tu pe altul?"

E-104 A zis, "Noi avem unul micuţ, roşcovan vechi, înapoi aici pe deal, păstorind oile." Acesta era David.

E-105 Când ei l-au adus pe acest micuţ, cu păr roşu, ins cu faţa pistruiată pe acolo, şi umerii lui mici, încovoiaţi, şi o piele de oaie înfăşurată în jurul lui, Dumnezeu a zis, "Acela-i el."

E-106 Toate staturile voastre mari şi cămăşile umplute nu au mers cu Dumnezeu. Tu ai putea fi DDD., Ph.D., sau dublu L.D. Tu ai putea fi episcop, papă, sau orice ai putea fi. Dar este nevoie de Dumnezeu să facă ceva din nimic. Atât timp cât tu poţi să fii nimicul, Dumnezeu este Ceva. Atât timp cât tu te poţi da la o parte din cale, atunci Dumnezeu poate veni înăuntru. Dar când tu eşti aşa de îndesat şi ţeapăn, până când tu ai cel mai mare şi cel mai bun, tu nu ai nimic ce s-ar cuveni să ai: aceea este o inimă smerită înaintea lui Dumnezeu. Şi noi ştim asta, fraţilor. Cu certitudine. Sigur.

E-107 Voi niciodată nu aţi văzut, sau... auzit să răsară soarele. Niciodată nu aţi auzit aceea. Aţi ieşit vreodată afară, noaptea, să auziţi cum cade roua? Ce am face noi fără ea? Vedeţi, aceasta nu ia aceea.

E-108 Eu vă spun un lucru acum. Este cel liniştit... Nu este sursurul apelor care fac o gălăgie aşa de mare, şi sar în sus şi-n jos, care reflectează frumuseţea stelelor, în ea. Este lacul care este adânc şi liniştit, care reflectă frumuseţea stelelor.

E-109 Ce avem noi nevoie, în seara aceasta, este acea adâncă, experienţă bogată, acel Ceva jos în noi. Acesta-acesta nu trebuie să strige, deşi ar putea. Dar noi punem toată baza pe strigarea noastră. Acesta ar putea ca niciodată să nu vorbească în limbi, deşi ar putea. Dar noi punem toată baza pe aceea. [Porţiune ne înregistrată pe bandă – Ed.]

E-110 Ar putea să nu participe la mitingul lui Billy Graham, mitingul lui Oral Roberts, sau mitingul meu. Voi nu trebuie să participaţi. Ce trebuie să aibă este acea adâncime a Iubirii Eterne a lui Dumnezeu. Acel Spirit înlăuntrul lui, aceea te face ceea ce eşti.

E-111 Despre asta am vorbit eu, azi dimineaţă. Aceea-i ceea ce trăgeam eu, Biserica peste Calvar, înainte şi înapoi. Să nu vă gândiţi că pentru că noi am vorbit în limbi, sau că voi ştiţi aşa de mult despre Scripturi, sau tu citeşti cărţile cuiva, şi tu ştii mai mult decât celălalt ins. El a zis, "Pune un semn pe aceia care suspină şi plâng pentru urâciunile care se fac în cetate." Pe cine ar însemna El în oraşele noastre, în seara aceasta? Vedeţi, este adâncimea Spiritului, nu superficialitatea. Nu este coaja de pe-de pe nuca de cocos care este bună. Este nuca de cocos sub coajă. Voi aveţi o coajă mare goală. Voi nu aveţi nimic acolo dedesubt. Ce avem noi nevoie, în seara aceasta, este adâncimea dragostei lui Dumnezeu.

E-112 Şi când Ilie a auzit acel Glas domol liniştit, nimic nu l-a deranjat.

E-113 Ce aţi auzit voi în toată aceasta? Voi vă veţi duce, în câteva zile. L-aţi auzit pe Billy Graham. Îl veţi auzi pe Oral Roberts. Îi veţi auzi pe alţii, oameni mari. Nimic împotriva acelor oameni; ei sunt slujitorii lui Dumnezeu. Dar nu ascultaţi la gălăgie. Auziţi acel Glas domol liniştit, acea adâncime despre Ceva care vine în inima umană, care ia toată nesăbuinţa la o parte de la voi. Acesta ia toată lumea la o parte de la voi. Acesta te face să urăşti lucrurile lumii şi să iubeşti lucrurile lui Dumnezeu. Aceea-i adâncimea, acela-i lacul care reflectează stelele slavei Eterne a lui Dumnezeu. Acela-i lucrul care aduce lacrimi în ochi, aduce bucurie negrăită, şi plină de slavă. Acesta te face să stai când toate celelalte lucruri te vor părăsi. Acesta face... Când vine boala, sau chiar moartea însăşi, acesta încă are reflectarea binecuvântărilor lui Dumnezeu în el; acel lac mic care este adânc, şi reflectează cerurile, nu sursurul şi zgomotul apei. Apele sursurânde nu sunt foarte adânci. Apele liniştite sunt cele care sunt adânci.

E-114 Fie ca Dumnezeu să ne ajute, în seara aceasta, prieteni, aşa cum venim la masa de împărtăşire, să ne amintim aceea; nu contează ce facem înspre afară, cât de multe lucruri bune facem.

E-115 Ziceţi, "Păi, Frate Branham, eu merg la biserică. Eu încerc să trăiesc cât pot de bine." Bine. Nu există nimic împotriva aceleia, frate. "Eu am vorbit în limbi, Frate Branham. Eu am strigat în Duhul." Asta-i bine. Dar aceea nu este despre ceea ce vorbesc eu, frate. Aceea încă nu este. Aceea nu este despre ceea ce vorbesc.

E-116 Eu vorbesc despre acel Glas domol liniştit, acel Ceva bogat şi regesc. Că, eu obişnuiam să văd mămicile bătrâne când ele veneau în jos pe acest interval de aici, cu ani în urmă, lacrimile curgând de pe obrajii lor, când un băiat păcătos se ridica sus, să vină la altar.

E-117 Astăzi, eu fac o chemare, şi văd un băiat venind, ei şed şi pocnesc gume de mestecat. Care-i treaba? Voi aţi pierdut auzul despre acela?

E-118 Ce aţi auzit voi? Ce auzi tu? Noi suntem la timpul sfârşitului.

E-119 Voi auziţi la televizor, şi la radio, în revistele voastre, în ziarele voastre, că acolo urmează să fie un vârtej peste această ţară într-o zi. Pentru ce ascultaţi voi, să auziţi toată alarma aceea, radioul vostru pornit, cât e ziua de lungă, cu toate fleacurile acelea mergând înainte, să auziţi când vor cădea gloanţele, sau bombele? Eu nu ascult la treaba aceea. [Fratele Branham bate din palme o dată – Ed.]

E-120 Eu ascult să aud un Glas să zică, "Vino mai sus. Bine ai făcut, bunul şi credinciosul meu slujitor."

E-121 Ce auzi tu? Voi ştiţi, eu cred că noi suntem aşa de interesaţi în a asculta aşa de aproape la toate lucrurile lumii, şi lucruri ca acelea, că noi nu putem auzi acel mic Glas, domol liniştit.

E-122 Noi auzim pe păstorii noştri să zică, "Doar înscrieţi-vă la biserică, şi va fi în ordine." Noi îi auzim pe unii din ei zicând, ,,Doar vorbeşte în limbi, totul s-a terminat." Unii din ei zic, "Doar strigă, totul s-a terminat."

E-123 Voi nu puteţi auzi acel Glas micuţ, domol liniştit care pune ceva bogat şi adânc în viaţă, te face ce ar trebui să fii.

E-124 Un grâu nu rodeşte grâu din cauză că este pe o viţă sau pe o tulpină. Şi buruiana este pe o tulpină. Dar este nevoie de viaţă în acea viţă să producă grâu. Apele care cad peste aceasta le va uda pe amândouă. Ele amândouă se vor bucura în aceasta. Ele amândouă vor creşte în aceasta.

E-125 Bărbaţi şi femei pot să crească, strigând şi lăudând pe Dumnezeu, vorbind în limbi şi să aparţină la biserică, dansând în Duhul şi plătind zeciuieli, şi totuşi să nu fie, în inima lor, acel Glas domol liniştit al dragostei bogate, adânci a lui Dumnezeu.

E-126 "Chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars ca o jertfă, şi nu am dragoste, eu nu sunt nimic. Chiar dacă îmi dau toate bunurile să hrănesc pe cei săraci, eu încă nu sunt nimic. Eu am credinţă să mut munţii, eu încă nu sunt nimic. Eu-eu-eu să vorbesc în limbi, omeneşti şi Îngereşti, eu încă nu sunt nimic." Vedeţi? Este acel Glas domol liniştit care vorbeşte jos în inima ta, care schimbă fiecare atitudine, face natura diferită, şi tu devii o creatură nouă în Cristos.

E-127 Ce auzi tu? Depinde după ce asculţi, prietene. Dacă tu asculţi aici... Fără nici o remarcă; fără reflectare. Dar dacă tu asculţi, auzi de o mare trezire pe undeva, unde sunt adunate zece mii de persoane, mergi înainte; tu asculţi la lucrul greşit. "Eu mă voi duce acolo să văd. Ei spun că ei au mari mulţimi." Aceea nu contează nici un pic. Cursele de întrecere au aceea. Toate celelalte au aceea. Cei cu rock-and-roll au aceea.
"Eu mă duc acolo să... Eu mă duc acolo pentru altceva."

E-128 Dacă te duci pentru orice altceva dar ... Dacă tu asculţi după orice altceva dar nu acel Glas domol liniştit, du-te înapoi în peşteră. Du-te înapoi sub ienupăr, până ne putem pregăti. Păstrează-te tăcut, şi aşteaptă. Lasă ca tunetele să treacă. Lasă ca cutremurul să zguduie. Lasă ca vâjâitul de vânt să meargă, şi să bântuie focul, orice vrea. Mă gândesc la acea cântare:
Învaţă-mă, Doamne, cum să aştept când inimile sunt în flăcări,
Să-mi umilesc mândria mea, chem către Numele Tău;
Ţine-mi credinţa înnoită, ochii mei asupra Ta,
Să fiu pe acest pământ ce Tu vrei ca eu să fiu.
Asta-i ce vreau eu să fac.
Cei ce aşteaptă după Domnul, îşi vor reînoi tăria,
Ei se vor înălţa sus cu aripi ca de vultur,
Voi credeţi asta? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.]
Ei vor alerga şi nu vor obosi, ei vor umbla şi nu vor ameţi;
Învaţă-mă, Doamne, învaţă-mă, Doamne, cum să aştept.

E-129 Să treacă tunetele pe acolo. Să treacă focul pe acolo. Dar lăsaţi-mă să aud acel Glas domol liniştit, zicând, "Veniţi la Mine, voi toţi care trudiţi şi sunteţi împovăraţi. Ieşiţi afară de sub ienupăr. Ieşiţi afară din peştera voastră."

E-130 Eu vreau să-mi înfăşur credinţa, înfăţişând Sângele Lui, să păşesc înainte să zic, "Da, Doamne. Eu acum cred."
Să ne rugăm.

E-131 O Doamne, Creator al cerurilor şi al pământului, autorul Vieţii veşnice, şi dătător al fiecărui dar bun, fii milostiv faţă de noi, Doamne. Noi acum stăm în nevoie să auzim. Glasurile noastre, Doamne, au venit sus.

E-132 Şi acum noi am auzit aşa de multe glasuri. Există aşa de mulţi care zic, "Vino aici la biserica aceasta. Dacă te vei înscrie în biserica noastră! Noi avem cel mai bun grup din oraş, oamenii cei mai bine îmbrăcaţi. Primarul oraşului merge la locul nostru."

E-133 Şi multe popoare, în adunările lor, Doamne, au guvernatori, şi aşa mai departe, să vină afară şi să ţină discursuri. O Dumnezeule, ţine aceasta de la mine, Doamne. Ascunde-mă într-o peşteră şi lasă-mă să aştept, Doamne. Ce-mi pasă mie despre ce spune guvernatorul? Eu vreau să aud acel Glas domol liniştit al Mântuitorului meu. Oh, ajută-mă să aştept, Doamne, şi să-mi reînoiesc tăria aşa cum te aştept pe Tine.

E-134 Şi ajută această biserică, Doamne, ca ei să aştepte după Tine, şi înoieşte-le credinţa, şi înoieşte-le tăria, să se înalţe ca aripile vulturilor. Fie ca ei să asculte, Doamne, nu după gălăgie, nu după strigăt, ci să asculte după Glasul domol liniştit.

E-135 Doamne, în câteva zile, eu mă urc într-o peşteră acolo, să aştept. O Dumnezeule, ajută-mă, Doamne. Orbeşte-mă, şi surzeşte-mi urechile, de la lucrurile lumii, pentru popularitate, sau pentru faimă, sau pentru orice lucru zadarnic care-l poate oferi această lume. Lasă-mă să stau acolo, Doamne, până când aud acel Glas domol liniştit. Atunci lasă ca slujitorul Tău să vină înainte, Doamne, înălţându-se, pe aripile unui Vultur. Admite aceasta, Doamne.

E-136 Binecuvântează această biserică mică. Binecuvântează pe Fratele nostru Neville. Ia boala aceea de la stomacul lui, Doamne, şi arunc-o la o parte de la el. Pune-1 în ham, Doamne, şi lasă-l să vină înapoi aici, reînoit. "Ei îşi vor reînoi tăria." Admite aceasta, Doamne.

E-137 Iartă-ne de păcatele noastre. Noi venim la masa de împărtăşire acum, Doamne. Tu ai spus, "Cel care mănâncă şi bea aceasta nevrednic, mănâncă şi bea osândă pentru el însuşi, nedeosebind trupul Domnului." Ajută-ne, Doamne, să ne cercetăm sufletele, inimile noastre. Şi încearcă-ne şi vezi dacă există ceva lucru necurat pe la noi. Dacă există, iartă-ne, O Dumnezeule, aşa cum noi aşteptăm smeriţi după Tine. Noi o cerem în Numele lui Isus, Fiul Tău. Amin.
Învaţă-mă, Doamne, să aştept, jos pe genunchii mei,
Şi în Propriul Tău timp bun Tu vei răspunde rugii mele. (Aşa este.)
Învaţă-mă să nu mă bazez pe ceea ce fac alţii,
Ci să aştept în rugăciune după un răspuns de la Tine.

E-138 Asta-i ce vreau eu, un răspuns din Cer. Eu vreau să aud Glasul Lui; nu glasul managerului, nu glasul primarului, nu glasul guvernatorului, nu glasul episcopului. Eu vreau să aud Glasul Tău, Doamne. Acea smerenie şi blândeţe a Duhului Sfânt vorbind în inima mea, "Veniţi la Mine, voi toţi care trudiţi şi sunteţi împovăraţi." Da, Doamne, noi stăm sub ienupăr acum. Noi aşteptăm, să vedem ce va spune El.

E-139 Domnul va binecuvântat, pe fiecare, acum. Câţi vor să fie amintiţi în rugăciune? Să vă văd că vă ridicaţi mâna. Ziceţi, "Doamne, învaţă-mă să aştept. Învaţă-mă. Lasă-lasă-mă să uit toată mândria mea. Când alţii trec pe aproape, făcând lucruri mari ca acesta, lasă-mă să-mi smeresc mândria, doar să chem Numele Tău. Învaţă-mă să nu mă bazez pe ce fac alţii, ci doar să aştept în rugăciune după un răspuns de la Tine."

E-140 Cum a făcut Ilie. El a aşteptat acolo înapoi. El a auzit tunetul. El a auzit fulgerul. El a auzit dărâmarea stâncilor. El a auzit focul. El a auzit vântul. Dar aceea nu era după ce se uita el. Aceasta nici măcar nu l-a mişcat pe profet. El a lăsat ca aceasta să treacă. Dar când acel Glas domol liniştit, el şi-a ridicat mantaua şi a pus-o peste faţa lui, şi a mers la capătul peşterii. Şi Domnul a zis, "Du-te, stai pe stâncă acolo jos."
Asta-i ce vreau eu să aud, "Stai pe stâncă." În ordine.

E-141 Este timpul acum pentru împărtăşire. Domnul să vă binecuvânteze. Eu cred, întâi, înainte să facem aceasta, noi vrem să oferim rugăciune pentru fiecare de aici care şi-au ridicat mâinile, că ei într-adevăr au vrut ca Dumnezeu să le vorbească. Există careva din voi de aici sub un ienupăr, în seara aceasta? Ridicaţi-vă mâna. Sigur. Sigur, noi suntem. Mulţi dintre voi de aici sunt în peşteră, aşteptând.

E-142 Voi aţi văzut toate lucrurile acestea mergând pe aproape. Voi aţi auzit marele treziri a lui Billy Graham, al lui Oral Roberts, ale mele, pretutindeni, Tommy Osborn, Tommy Hicks, toţi aceştia trecând pe aproape. Dar unde este Acesta? Unde este acel Glas?

E-143 Voi ziceţi, "Eu am strigat cu Jessupii. Eu am-eu am jucat în Duhul, cu Harfele muzicale. Am făcut toate aceste alte lucruri. Am făcut toate acelea. Dar unde este acel Ceva, Frate Branham, care mă stoarce jos şi pune o povară peste mine pentru sufletele pierdute, până când eu doar nu mă pot odihni din cauza aceasta?"

E-144 Acum, acela-i singurul fel care se duce înăuntru. Asta-i ce a spus Biblia. "Pune o pecete numai pe aceia care suspină şi plâng pentru urâciunile care se fac în cetate." Oh, acolo este unde noi avem nevoie de aceasta, prieteni.
Să ne rugăm iarăşi.

E-145 Doamne! Te rog, Doamne! Oh, eu aş putea cânta prea mult. Eu aş putea predica prea mult. Eu aş putea striga prea mult. Eu aş putea plânge prea mult. Dar eu niciodată nu mă voi ruga prea mult. O Dumnezeule, cercetează-mă şi încearcă-mă.

E-146 Doar am vorbit, cu un timp în urmă, despre lacurile adânci, cum reflectează ele stelele; pune o adâncime din Duhul Tău în noi, Doamne, cum a spus David profetul, "Călăuzeşte-mă alături de apele liniştite," nu apele clipocitoare. Apele liniştite, călăuzeşte-mă acolo, Doamne. Linişteşte-mă. Eu sunt agitat, eu sunt cu totul amărât.

E-147 Eu am făcut tot ce Tu mi-ai spus să fac, din câte ştiu eu. Eu am traversat naţiunea, în jurul lumii, predicând, şi plângând, şi lămurind. Tu ai fost credincios să arunci în afară acel semn al lui Mesia, să arăţi că acesta eşti Tu, Doamne, care o face, şi nu un om. Eu sunt recunoscător pentru aceea. Dar, Doamne, eu sunt sub ienupăr, în seara aceasta. Mă întreb, "De ce nu se pocăiesc ei? De ce nu poate această Americă să o vadă, Doamne?" Îşi are simţurile aşa de tocite? Este biserica aşa de organizată, aşa de strâns? Şi ei nu vor să coopereze. Ei nu vor să facă nimic decât să critice.

E-148 Dar eu sunt tot aşa de sigur, în seara aceasta, cum a fost prin Ilie, sub pom, Tu ai avut şapte mii, încă, care nu şi-au aplecat genunchiul la Baal. Tu ai mulţi sfinţi pe pământ astăzi, aşteptând pentru Venirea Domnului.

E-149 O Doamne, ai milă de noi. Încearcă-ne, şi pune-ne în cântarul Tău de măsurat. Şi dacă noi vedem că am fost găsiţi în lipsă, O Doamne, curăţeşte-ne atunci de păcatele noastre. Şi fă-ne ce ai vrea Tu să fim. Admite aceasta la fiecare persoană din biserica aceasta. Căci noi o cerem în Numele lui Isus. Amin.

E-150 Acum urmează să fie timpul de împărtăşire. Ne rugăm ca Dumnezeu să vă binecuvânteze acum. Toţi care trebuie să plece, şi nu vor să ia cina, ne întâlnim aici miercuri seara, va fi adunare din nou.

E-151 Să nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Eu o să am nevoie de asta acum. În următoarele câteva zile, eu o să am nevoie de rugăciune. Acum să nu o luaţi doar uşor, ci puneţi-mă pe inima voastră şi rugaţi-vă pentru mine. Am nevoie de rugăciunile voastre. Eu am de făcut hotărâri care ar putea să însemne diferenţa a milioane de suflete. Ceva trebuie să se facă. Eu am mers atât de departe cât pot, în tăria mea proprie. Eu-eu trebuie să am o viziune de la Dumnezeu, pentru mine. El îmi va arăta pentru alţii, dar eu-eu trebuie să am ceva pentru mine. Eu am nevoie de aceasta. Rugaţi-vă pentru mine. El o va trimite dacă doar vă veţi ruga.

E-152 Conducând în jur, astăzi, eu mă uitam în jur. Eu am fost afară la casa ta, Frate Roy. Şi eu nu am vrut să vin înăuntru; acolo era o maşină care stătea acolo afară. Eu îţi datorez ţie şi Sorei Slaughter o vizită. Meda şi cu mine conduceam în jur. Am zis, "Păi, noi vom veni înapoi puţin mai târziu," dar am fost ocupat şi nu am ajuns înapoi. Mergând în jur, conducând în jur, pe drumuri, gândind, "O Dumnezeule, ceva trebuie să se facă. Eu doar trebuie să te prind pe Tine pe undeva."

E-153 Ora presează. Întunericul se stabileşte. Timpul sfârşitului este aici, un minut înainte de miezul nopţii. Vedem prezenţa vrăjmaşului, scuturarea, simţul, starea nervoasă, tensiunea lumii, şi fără să ştiţi că aceea este osânda voastră. Vedeţi? Oh, vai! Să ne înălţăm sus cu aripi ca un vultur, acum, să zburăm în braţele Aceluia care este acelaşi ieri, azi, şi în veci.

E-154 Acum, toţi care vor să stea pentru împărtăşire, noi vom fi bucuroşi să vă avem în acest timp de împărtăşire.

E-155 Acum, voi aveţi Întâi Corinteni, eu cred, al 11-lea capitol, acolo. Eu te voi avea pe tine să-l citeşti chiar acum, atunci, Frate Neville, dacă vrei. [Fratele Neville citeşte Întâi Corinteni 11:23-32. – Ed.]
Căci am primit de la Domnul ceea ce de asemenea eu v-am dat vouă, Că Domnul Isus în aceeaşi seară în care el a fost vândut a luat pâine:
Şi când el a dat mulţumiri, el a frânt-o, şi a zis, Luaţi, mâncaţi: acesta-i trupul meu, care este frânt pentru voi: aceasta să faceţi în amintirea mea.
După acelaşi fel el a luat şi paharul, când el a cinat, zicând, Acest pahar este noul testament în sângele meu: aceasta să faceţi, de câte ori îl beţi, în amintirea mea.
Căci ori de câte ori mâncaţi această pâine, şi beţi acest pahar, voi arătaţi moartea Domnului până vine el.
De aceea oricine va mânca această pâine, şi bea acest pahar al Domnului, nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului.
Dar lăsaţi ca omul să se cerceteze pe sine, şi astfel el să mănânce din pâinea aceea, şi să bea din paharul acela.
Căci cel ce mănâncă şi bea nevrednic, mănâncă şi bea osândire pentru sine, fără să deosebească trupul Domnului.
Din această cauză mulţi sunt slabi şi bolnăvicioşi printre voi, şi mulţi dorm.
Căci dacă ne-am judeca singuri, noi nu am fi judecaţi.
Dar când noi suntem judecaţi, noi suntem pedepsiţi de Domnul, ca noi să nu fim judecaţi cu lumea.

E-156 Aceea nu are nevoie de vreo explicaţie. Este doar aceasta, "Dacă noi mâncăm şi bem nevrednic, noi mâncăm şi bem osândă pentru noi înşine, nedeosebind trupul Domnului. Din cauza aceasta mulţi sunt slabi şi bolnavi printre voi, şi mulţi sunt morţi," vedeţi, când noi venim să luăm împărtăşire.

E-157 Fiecare Creştin ar trebui să ia împărtăşirea. Aceasta-i datoria voastră. Aceasta-i o demonstrare. Vedeţi? Isus a zis, "Dacă voi nu o luaţi, voi nu aveţi parte cu Mine." Vedeţi?

E-158 "Dar cel ce mănâncă şi bea nevrednic, mănâncă şi bea osândă pentru sine." Aceea este, dacă tu încă eşti afară cu lumea, şi faci lucrurile lumii, şi oamenii te văd că iei împărtăşirea, tu faci rău. Tu aduci doar ocară pentru tine. Şi aceasta te va vătăma numai. Aceasta nu este că îl va vătăma pe Dumnezeu. Aceasta te va vătăma pe tine. Şi astfel o persoană trebuie să se cerceteze pe sine.

E-159 Şi înainte să ne apropiem de acest moment sacru, voi cereţi lui Dumnezeu să cerceteze viaţa mea. Şi dacă eu am făcut ceva care nu este drept, iertaţi-mă pentru aceasta. Eu-eu nu am vrut să o fac. Eu o voi îndrepta dacă El mi-o va descoperi. Şi eu voi cere acelaşi lucru pentru voi. A zis, "Când vă adunaţi împreună, zăboviţi unul pentru altul." Aceea este, "Aşteptaţi¬vă unul pe altul, şi rugaţi-vă unul pentru altul."

E-160 Noi vrem să luăm această împărtăşire. Şi dacă noi nu o facem, noi nu avem parte cu EL Aceea-i ce El a spus. Întâi... Sau, Sfântul Ioan, al 6-lea capitol.

E-161 Acum, doar să ne rugăm. Rugaţi-vă pentru mine, în tăcere, în timp ce eu mă rog pentru voi.

E-162 [Fratele Branham se roagă încet, aşa cum adunarea se roagă în tăcere – Ed.] Mă rog ca Tu să ne ierţi, prin credinţă. Lasă ca Duhul Tău, O Dumnezeule, să vină. Mă rog ca Tu să ne ierţi de toate fărădelegile noastre faţă de oameni. Iartă.

E-163 O Doamne, ascultă rugăciunea noastră. Aceasta este rugăciunea noastră de iertare, Doamne. Ne rugăm iertare. Ne rugăm pentru milă. Iartă-ne, Doamne. După cum este scris în Cuvântul Tău, ,,Iartă-ne fărădelegile noastre, aşa cum noi iertăm pe aceia care greşesc împotriva noastră. Şi nu ne conduce în ispită, ci izbăveşte-ne de la rău. Căci a Ta este împărăţia, şi puterea, şi slava, în veci. Amin."
Eu cred că tu ai aşa mulţi...