Un semn adevărat care este trecut cu vederea

Data: 61 -1112 | Durată: 2 oră 36 minute | Traducere: VGR
Jeffersonville, Indiana, S.U.A.

E-1 Ne adunăm în această dimineaţă în Numele Domnului Isus, şi după multă rugăciune. Şi în această dimineaţă, nu m¬am sculat devreme. Am fost cumva în întârziere, să mă scol, şi presupun că toată lumea ştie de ce este aşa, chiar acum.

E-2 Am venit acasă, dimineaţa trecută, sau seara trecută, şi vecinul meu stătea în curte, el şi fetiţa lui. Soţia lui este o asistentă medicală în sala de maternitate la spital. Astfel el avea un-un baston în mână, cam aşa de lung, cu un-un citat mic pe acesta, ceva panglică, şi un lucru mic spunea, "Bunicul Branham de la, cred, cam 3:43 sau 4:43, 11 Octombrie." Apoi, paranteze foarte mari în partea de jos, spunea, "Tu eşti mai bătrân decât crezi." Astfel am drepturi legale acum să mă odihnesc puţin mai mult dimineaţa. Aşa este, Frate Wright, când tu-când tu devi un bunic?

E-3 Şi astfel cred că aceea cumva mă scuză, atunci, Sora Kidd, în această dimineaţă, că nu am fost sculat când ai venit pe acolo din Ohio. Cu siguranţă mă simt cam cu zece ani mai bătrân, cred, cu toate acestea, după asta. Dar, după cum ştiţi toţi că am un nepoţel acolo, cam de şapte sau opt pounds, cam aşa ceva, cel mai urât copil mic care l-am văzut vreodată. Au spus, "Arată exact ca bunicul lui." Astfel... Şi chiar am văzut unde a mers el, unde a mers Billy.

E-4 Astfel, seara trecută, venind în jos pe coridor, după ce mi-am făcut apelurile, am întâlnit un grup de prieteni loiali din Georgia şi din jur, şi ne aflam toţi afară acolo privind la micuţi. Şi ei sunt drăgălaşi. Acum, ei sunt doar... Mereu am simţit ceva de genul, "Billy, ţi frică că îi vei rupe, şti. Ei sunt aşa de mici." Şi cred că a fost Sora Beeler care a spus... Obişnuiam să mă gândesc... Şi ea obişnuia să gândească la fel, dar, după, a aflat că ei nu s-au rupt aşa de uşor. Astfel, cred că este cam aşa.

E-5 Ieri după amiază am avut privilegiul să fiu acasă la una dintre surorile de aici din biserică, acasă la fiica ei; şi cred că este şi ea aici la biserică, unde au avut o masă mică pentru ziua de naştere a Fratelui Neville. Şi el a trecut de o altă piatră de hotar ieri. Şi astfel îi spunem Fratelui Neville, "O adevărată zi fericită de naştere," fiecare din noi, pentru că el este un frate foarte bun. Şi, desigur, el doar ce a trecut de doăuzeci şi cinci, cu puţin, şi deci ca şi mine. Şi astfel noi doar ce i-am trecut, a doua oară. Asta e. Acum asta ea deveni un om bătrân, când treci de acel semn a doua oară, voi ştiţi.

E-6 Îmi amintesc dimineaţa în care Frankie Weber a urcat aici. Şi era vecin alături de noi aici; fiica lui locuieşte acolo acum. El este în Florida. Şi Frankie şi cu mine am mers la şcoală împreună. Şi Frankie a pus oferta de ziua lui de naştere. Şi eu predicam atunci cam de trei sau patru ani. Eu l-am condus pe Frankie la Domnul Isus. Şi el a pus douăzeci şi cinci de cenţi. Cred că eu aveam douăzeci şi doi de ani. Şi el a pus douăzeci şi cinci de cenţi. M-am gândit, "Oh, vai, vrei să-mi spui că Frankie Weber are douăzeci şi cinci de ani? Pfiu! Vai, mă tem de timpul când eu ajung de douăzeci şi cinci de ani." Acum mă pregătesc să pun trei din ei, astfel atunci, destul de curând. Astfel doar nu durează prea mult ca să treci.

E-7 Când privesc aici şi îi văd pe Fratele şi Sora Kidd cu optzeci şi ceva de ani ai lor şi încă se ţin tare, mă gândesc, "Doamne Isuse, iartă-mă că mă plâng, la cinzeci şi doi de ani." Şi ei... Tu eşti de optezeci, şi Fratele Kidd are optzeci şi unu. Aşa este? Optzeci şi unu. Şi ei sunt încă în slujire. Eu vă spun, lucrul acesta ne dă curaj. Nu-i aşa? Desigur. Domnul este cu siguranţă bun cu noi.

E-8 Acum, este un singur lucru rău de care mă tem, având adunare aici de dimineaţă, şi asta este... Este unul groaznic, sună ca un lucru foarte ruşinos de spus. Dar am aşa de mulţi prieteni care vin, de aşa de departe, la-la servicii.
Nu-i văd pe ai lui Evans aici, dar ei sunt aici pe undeva, presupun. Ei nu lipsesc niciodată una. Şi voi ştiţi câte mile conduc ei în fiecare Duminică ca să audă predicarea? O mie trei sute de mile. Ei nu pot face călătoria cu mai puţin de şaizeci sau şaptezeci de dolari pe săptămână, ca să meargă la biserică, aşa este, pentru când vin ei aici cu întreaga lor, familia lor, merg aici, plătesc.

E-9 Acum, nu numai atât, dar aici este un frăţior de jos din Alabama, conduce cam aceeaşi distanţă în fiecare săptămână. Fratele... Oh, vai! Fratele "Welt"? [Un frate spune, "West." – Ed.] West. El îmi pare ca un băiat, pentru mine. El este-el este un tată, are o grămadă de copii. Dar el chiar îmi aminteşte întotdeauna, el pare atât de tânăr, el şi soţia lui. Fratele West.

E-1

E-11 Duminică, am înţeles că a fost aici un om de departe de tot din California, a avut doar puţin de stat; a vrut să mă vadă. Desigur, eu am fost presat, după adunare. Şi omul a mers înapoi, fără ca eu să-l văd.
Un altul a venit de acolo din, Illinois, de pe undeva. Dacă acest om este aici în această dimineaţă: acelea au fost cele mai frumoase şi delicioase mere pe care le-am mâncat vreodată. Şi el mi-a adus un obroc de mere.
Şi unul din fraţii de jos din Georgia, cred că era, sau de pe undeva, a adus un pachet enorm de nuci pecan, cam aşa de mare, cu coajă subţire. Şi, oh, eu chiar pot să le mănânc!

E-12 Chiar acum, desigur, nu mănânc mâncăruri savuroase în aceste zile, nu am mâncat de la plecarea mamei mele. Îl caut pe Domnul pentru o viziune nouă. Mănânc doar lucruri moi, şi doar cât de puţin pot pentru a continua; am slăbit douăzeci de pounds în greutate. Care este... Acum, eu nu postesc. Eu... Nu, nu. Aceea, doar a face aceea, nu este a oferi aceea Domnului. Tu vrei să-i dai Domnului ce ai tu mai bun. Nu...
13 S-a întâmplat să-l văd pe Fratele Summer şi ei în spate acolo de asemenea. Sunt doar aşa de mulţi. Eu...
Ca, Duminica trecută, menţionam oamenii care-care au stat cu mama, şi lucruri. Şi acolo se afla o soră cu adevărat loială. Am uitat să menţionez numele acelei femei. Acum, dacă ea este aici în această dimineaţă, îmi cer scuze. Una din ele a fost Sora Beeler, şi cealaltă a fost Sora şi Fratele Stephie. Şi aşa de mulţi! Eu...

E-14 Voi toţi mă cunoaşteţi destul de bine ca să ştiţi că eu nu o fac intenţionat, când trec cu vederea un nume sau trec cu vederea o persoană. Cât de loiali au fost ei toţi! Şi uneori doar stând aici, voi face menţiune despre cineva care doar îmi vine în minte. Dar eu... De aceea, vreau să spun pentru tot grupul, fiecare, vedeţi, este doar aşa de frumos. Şi apoi, toţi, iubitori, buni cu noi. Şi noi cu siguranţă apreciem asta.

E-15 Şi acum, în această dimineaţă, vom încerca să ne apropiem de Cuvântul lui Dumnezeu din nou. Acum, aş vrea să fac această afirmaţie, aşa ca să fie cu adevărat clar, că eu-eu nu vin doar la nici o adunare doar ca să fiu văzut. Nu vin acolo doar ca să spun, "Bine, vreau poate să mă rog Domnului să-mi dea un-un Mesaj care îi va face pe oameni să se simtă chiar bine şi să strige." Noi am avut destul din aceea, dar, şi apreciem aceea. Aceea este în regulă. Vedeţi? Aceea este minunat. Vedeţi? Dar ceea ce vreau să ştiu, este, "Doamne, Tu să-mi direcţionezi gândurile în ceva care va fi un ajutor pentru oameni, care îi va aşeza mai aproape de Dumnezeu, care va-care va-care va face ceva pentru ei." Că, nu atâta pentru a-i ridica spiritual, ci pentru a-i ridica în cunoştinţa şi învăţătura lui Dumnezeu, astfel încât ei să ştie cum să stea când vrăjmaşul vine.

E-16 Am vorbit cu o soră care a fost aici în vizită săptămâna aceasta, Sora Palmer. Ea a spus, a vrut să ştie cum am reuşit să trăiesc în acest ţinut. Este că, tu doar vi aici, şi, da, de fiecare dată cum sosesc în vale mă îmbolnăvesc imediat cum ajung. Este cu adevărat nesănătos aici în vale. Noi ştim lucrul acesta. Dar Dumnezeu are o mulţime de copii jos aici. Şi astfel într-una din aceste zile...

E-17 Îl caut pe Domnul acum, pentru a afla un Mesaj chiar direct de la Dumnezeu. Vedeţi? Şi eu, cu ajutorul lui Dumnezeu, doar intenţionez să aştept până când El vine, aceea este până când El îmi face ceva afirmare. Căci simt că ar trebui să fie... Este ceva care se pregăteşte să se întâmple în jur aici, şi eu vreau să ştiu ce este. Vreau să ştiu direct de la Dumnezeu, astfel ca eu să pot spune că este AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Vedeţi? Şi atunci-atunci voi puteţi, voi, oamenii, atunci veţi şti că nu sunt eu. Astfel, vreau să încerc să o fac aşa, că, sau, să aud de la El mai întâi.

E-18 Căci, dacă El pune Cuvintele Lui în-într-o persoană, ei bine, atunci nu mai este persoana; este El. Atunci dacă omul o spune, în sine, atunci nu va valora nimic oricum. Dar dacă El este, Cuvântul Domnului, este în om, Acesta va veni înainte, şi atunci va fi-va fi chiar exact aşa. Aceea a fost ce am fost noi însărcinaţi în Biblie, acolo pe la capitolul al 20-lea în Deuteronom, cred, Acesta a spus, da, "Urmăriţi, şi dacă cineva vorbeşte în Numele Domnului, şi nu vine la împlinire, atunci nu-i daţi nici o atenţie la acea persoană." Vedeţi? "Dar dacă ei vorbesc şi vine la împlinire, atunci voi mai bine să ascultaţi, vedeţi, pentru că vine de la Dumnezeu."

E-19 Aşa-i cum are Dumnezeu. El are programul Său obişnuit expus aici în Biblie. Noi ştim cum să citim aceasta de acolo. Dar sunt anumite lucruri, care-care pentru Biserică şi pentru timp şi lucruri, pe care El nu le are scrise aici în Biblie, astfel El Îşi pune Glasul într-o persoană şi ei Îl grăiesc pentru El, vedeţi, Îl grăiesc. Astfel, atunci, felul de a judeca acea persoană este să aflăm dacă se întâmplă în felul cum o spun ei. Atunci, dacă da, atunci continuă să se întâmple în acel fel, bine, atunci ştim că vine de la Domnul. Atunci noi-atunci avem încredere, atunci, să ne pregătim pentru lucrul care tocmai vine.

E-20 Vreau să citesc două sau trei locuri în Scripturi în această dimineaţă. Şi vreau să citesc, mai întâi, din Cartea Exodului, şi cred pe la al 4-lea capitol din-din Exod, pentru început.

E-21 Şi acum aş putea să anunţ în timp ce vă pregătiţi să citim aceste Scripturi, aş putea să anunţ ce vreau să vă vorbesc, ce Domnul mi-a pus pe inima mea despre ce să vă vorbesc, în această dimineaţă. Nu ştiu ce va face El cu aceasta, la oameni; s¬ar putea să fie direcţionată la o singură persoană aici, s-ar putea să fie cineva pe tărâmul benzilor, pe altundeva. Dar vreau să anunţ, în această dimineaţă...

E-22 Cred că, Duminica trecută dimineaţa, am predicat despre Un Martor Adevărat. Şi în această Duminică dimineaţa, cu voia Domnului, vreau să predic despre: Un Semn Adevărat Care Este Trecut Cu Vederea.

E-23 Fratele Palmer îmi spunea, seara trecută, că Duminica trecută dimineaţa am vorbit despre subiectul... sau am spus că urma să vorbesc, această Duminică, despre, "Cele patru intersecţii ale Bisericii." Şi când am intrat seara trecută... De obicei o notez. Ce... nu ştiu dacă voi trebuie să faceţi aceea sau nu. Dar eu am aşa de multe lucruri, la care încerc să mă gândesc. Primesc ceva, trebuie să o notez pe o bucată de hârtie. Vedeţi? Şi am mers să mă uit la aceasta, şi ce am vrut să spun prin aceea nu erau exact cele patru intersecţii. Am spus-o în felul acela, într-adevăr. Dar ce am vrut să spun, a fost, "Cele patru forme de guvernământ ale Bisericii." Şi pentru a face aceea, trebuie să adun laolaltă multă istorie. Şi poate data viitoare o voi avea. Dar ia mai mult timp decât am avut eu, timp de studiu, pentru a o obţine, pentru că trebuie mers înapoi şi să iei date, şi aşa mai departe.
Pentru că, voi toţi, toţi înţelegeţi că este peste tot. Păi, vrem să fim cu adevărat siguri de aceste lucruri înainte să le spunem. Ele trebuie să fie corecte. Pentru că, noi stăm aici, deţinând cea mai înaltă slujbă care este ţinută în lume: un slujitor. Un slujitor, şi cel mai demn de încredere şi corect, precis, noi trebuie să fim în acest fel. Noi trebuie să depindem de Dumnezeu ca să o facem.
Acum, în Cartea Exodului, al 4-lea capitol.
Şi Moise a răspuns şi a zis, ... iată, că n-au să mă creadă, nici n-au să asculte de glasul meu: ci vor zice, nu ţi s-a arătat DOMNUL.
Şi DOMNUL i-a zis, Ce ai în mâna ta? Şi el a spus, Un toiag.
Şi El a zis, Aruncă-l pe pământ. Şi el l-a aruncat pe pământ, şi acesta s-a prefăcut în şarpe; şi Moise a fugit dinaintea lui.
Şi DOMNUL a zis lui Moise, Întinde-ţi mâna, şi apucă-l de coadă. Şi el a întins mâna, şi l-a apucat, şi s-a prefăcut într-un toiag în mâna lui:
Ca ei să poată crede că DOMNUL Dumnezeul părinţilor lor, Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacob, ţi s-a arătat.
Şi DOMNUL i-a mai zis, Bagă-ţi acum mâna în sân. Şi el şi-a băgat mâna în sân: şi când a scos-o, iată, mâna i se acoperise de lepră ca zăpada.
Şi a zis, Bagă-ţi din nou mâna în sân. Şi el şi-a băgat din nou mâna în sân; apoi a scos-o din sân, şi, iată, că se făcuse iarăşi cum era carnea lui.
Şi va veni la împlinire, dacă nu te vor crede, şi nu vor asculta de glasul celui dintâi semn, vor crede glasul semnului din urmă.
Voi observaţi cele două semne, şi fiecare semn a avut un glas.
Daţi-mi voie să citesc al 8-lea verset din nou.
Şi va veni la împlinire, că dacă nu te vor crede, şi nu vor asculta de glasul celui dintâi semn, că ei vor crede glasul semnului din urmă.
Şi va veni la împlinire, că dacă nu vor crede nici aceste două semne, şi nu vor asculta de glasul tău, tu să iei din apele râului, şi s-o torni pe... pământ uscat: şi apa pe care o vei lua din râu se va preface în sânge pe pământul uscat.

E-24 Şi acum în Sfântul Ioan, 1-ul capitol şi al 6-lea verset, citim aceste versete, sau acest verset. Sfântul Ioan, 1-ul capitol şi al 6- lea verset. Şi...
Acolo era un om trimis de Dumnezeu, al cărui nume era Ioan.
... un om trimis de Dumnezeu, al cărui nume era Ioan.

E-25 Şi în Ezechiel 24:24, aş vrea să aşez această Scriptură înăuntru, legând aceasta din Vechiul Testament, la profeţi, la Noul Testament; aşa ca să înţelegeţi că este peste tot până la capăt, de la Exod, de la început la sfârşit.
Astfel Ezechiel este un semn pentru voi: veţi face întocmai cum a făcut el: şi când aceasta va veni, veţi şti că Eu sunt Domnul DUMNEZEU.
Acum să ne aplecăm capetele doar un moment în timp ce reverent ne apropiem de El acum pe calea rugăciunii.

E-26 Tată, Dumnezeule, venim în Numele Dumnezeului lui Abraham, Isaac, şi Iacob: Isus Cristos cel neprihănit. Venim, ştiind că El ne va auzi, căci noi nu venim ca cineva care doar a intrat în clădire, dar noi venim cu îndrăzneală cu credinţă, crezând că ceea ce a promis El, că El va face. Aşadar cerem, astăzi, Doamne, ca Tu să ne iei pe fiecare din noi care suntem prezenţi, peste tot de la amvon până în spatele clădirii, de prin toate părţile, şi deschide fiecare inimă şi taie împrejur auzul nostru, ca Cuvântul viului Dumnezeu să poată veni din Cer, în această dimineaţă, şi să se reverse în inimile noastre, ca noi să putem crede, aşa cum auzim Cuvântul Domnului şi după cum ne-a fost citit în urechile noastre în această dimineaţă. Şi Îţi mulţumim pentru Cuvântul Tău. Cuvântul Tău este Adevărul.

E-27 Şi acum, aşa cum vedem ceasurile rele apropiindu-se, toată mânia lui Dumnezeu îngrămădită în ceruri. Şi aproape oricând că ar putea să se întâmple ceva acestei naţiuni care Te-a părăsit, că acolo ar fi o explozie mare care ar şterge complet naţiunea de pe harta lumii, cu ameninţări în urma ei, a unei ţări nelegiuite care este dornică să facă aşa. Şi ştiind aceasta, în loc să se apropie de Dumnezeu, ei par să se îndepărteze mai mult. Ştiind căci Cartea Apocalipsei şi peste tot prin Scripturi a fost prezisă această zi, atunci lasă-ne să luăm avertizarea, Doamne, nu să fim leneşi şi să zacem adormiţi, cum am fost. Fie ca noi să ne ridicăm şi să ne scuturăm.

E-28 Fie ca noi să avem pricepere, astăzi, cum nu am mai avut niciodată înainte. Fie ca inimile noastre să fie aşa în flăcări, după această zi, ca să fie un foc aprins în sufletele noastre care va străbate prin această ţară, Doamne, şi o mărturie vie oriunde ne aflăm.

E-29 Binecuvântează bolnavii şi suferinzii, toţi cei care sunt în nevoie, atât în mijlocul nostru cât şi în afară din mijlocul nostru, poporul Tău, de pretutindeni.

E-30 Binecuvântează Cuvântul Tău, Doamne. Sfinţeşte slujitorul Tău, şi slujitorii Tăi care ascultă, că, împreună, am putea fi aduşi la o înţelegere mai apropiată a apariţiei Lui, ca niciodată înainte în viaţă. Nu mă rog doar pentru aceştia care sunt prezenţi, dar şi pentru cei care vor auzi banda în jurul lumii, ca ei să poată fi aduşi în Biserica viului Dumnezeu. Căci noi ne dăm seama că există o singură cale ca noi să putem deveni un membru al acestei Biserici, aceea este printr-o naştere a Duhului, atunci suntem botezaţi de un singur Duh într-un singur Trup. Mă rog, Dumnezeule, pentru fiecare din ei în jurul lumii, ca Tu să iei Slavă pentru Tine. Şi fie ca noi aşa să ne pregătim sufletele, încât cu un singur strigăt în jurul lumii, să putem striga, "Chiar şi aşa, vino, Doamne Isuse." Ne rugăm aceasta în Numele lui Isus Cristos. Amin.

E-31 Un Semn Adevărat Care Este Trecut Cu Vederea. Oamenii au căutat după semne, pe tot parcursul de la Faraon până astăzi.
Şi Isus ne-a spus despre un-un timp că vor fi căutători de semne, şi a spus că, "O generaţie rea, şi preacurvară va căuta după semne. Dar, totuşi, ei vor primi un semn." Şi acea generaţie trebuia să primească un semn al învierii; care va fi o generaţie slabă, rea, şi preacurvară căreia îi va fi dat un semn al învierii.

E-32 Dar ca şi această Scriptură care stă înaintea noastră, în Ezechiel al 24-lea capitol şi al 24-lea verset, acest profet a fost făcut un semn. Şi acela-i semnul despre care vreau să vorbesc.

E-33 Acest om a fost făcut un semn pentru Israel. Şi peste tot în jos prin Scripturi, Dumnezeu a folosit profeţii Săi ca semne. Şi ei au fost întotdeauna trecuţi cu vederea. Se pare că ei niciodată nu prind acel semn. Sunt mereu în căutarea unui semn de emoţie.
Chiar şi Fariseii din zilele lui Isus, au spus, "Arată-ne un semn din Cer."

E-34 Dar Isus s-a adresat lor că vor primi un semn. "Voi deja aveţi un semn." A spus, "Faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi. Puteţi privi la acel semn. Voi ziceţi, 'Dacă este roşu, când se înserează, mâine are să fie vreme rea."'

E-35 Dacă ei s-ar fi uitat la un semn, ei ar fi privit la El, şi ştiau că El era semnul lui Dumnezeu pentru ei; pentru că profeţiile lor privitor la El au fost împlinite înaintea ochilor lor. Dar ei încă căutau după un semn.

E-36 Cât de ciudat este ca oamenii să facă aceea, care să caute un semn când un semn este chiar cu ei, chiar printre ei. Acum, Israel a ajuns în această stare.

E-37 Şi uneori chinul prin care acel semn trebuie să treacă este uimitor. Chinul prin care a trecut Isus, ca să dovedească semnul lui Dumnezeu, că El era Mesia.

E-38 Noi aflăm aici, acest profet tânăr cu numele de Ezechiel în mod constant a devenit un semn, tot timpul. Cum s-a chinuit pe sine însuşi! Într-un loc aici aflăm unde s-a culcat pe coasta stângă timp de trei sute nouăzeci de zile. Dumnezeu i-a spus să ia nişte fasole şi nişte fiertură, să le pună împreună, să le fiarbă, şi să le pună lângă el. Şi să meargă să stea culcat pe o ţiglă, şi să se culce pe coasta stângă, doar; să nu se întoarcă, timp de trei sute nouăzeci de zile. Gândiţi-vă la asta. Iar apoi a spus, "Întoarce-te pe coasta dreaptă şi culcă-te acolo patruzeci de zile, iar."

E-39 Şi El a spus aici, "Ce vezi, Ezechiel," a spus, "căci tu porţi nelegiuirea poporului, fiecare zi Eu o voi socoti un an pentru ei." Fiind, că, fiecare zi ce el a stat culcat acolo, a însemnat un an ce ei vor fi în robie, şi că nelegiuirile lor vor fi aduse de aminte lui Dumnezeu, şi Dumnezeu nu va mai auzi rugăciunile lor.

E-40 Dar chinul prin care acel om a trebuit să treacă, de ce ar fi aceea necesar? Mulţi s-au întrebat, de ce ar fi necesar un astfel de lucru ca un om să-l facă. Este pentru că acel popor nu va citi Cuvântul, şi nu se vor ruga. Astfel, Dumnezeu este suveran, şi El trimite profetul Său să fie un semn. Oamenii nu vor citi. Lor nu le pasă ca să citească. Şi nu se vor ruga, pentru că ei sunt prea... au alte lucruri de făcut. Ei nu-şi pot face timp ca să se roage. Şi Biblia este plictisitoare pentru ei. Nu are destulă acţiune pentru aceste zile moderne, sau oricare din zile.

E-41 Voi ştiţi, cred că era Pavel care a spus, "Voi sunteţi epistolele lui Dumnezeu, citite de toţi oamenii." Dumnezeu foloseşte oamenii ca semne, pentru a arăta semnele Sale. Şi de multe ori acel semn, şi de fiecare dată, de cele mai multe ori, afară de cazul cu oamenii aleşi, acel semn este trecut cu vederea şi criticat, batjocorit, alungat.

E-42 Şi considerat, chiar şi în Vechiul Testament, în zilele profeţilor, ei erau consideraţi oameni deranjaţi mintal. Credeau că acei profeţi erau bolnavi psihic nevrotici, că era ceva în neregulă cu mintea lor. Şi îi vedeau venind din pustie şi-şi facând semne, şi apoi întorcându-se din nou în pustie. Şi îşi băteau joc de ei, pentru că nu cunoşteau Scriptura.

E-43 Isus a spus Fariseilor, odată, privitor la înviere. Ei au spus, "Noi aveam o... Legea spune că dacă un frate moare şi lasă o nevastă fără-fără copii pentru el, că fratele lui trebuie să ia acea nevastă şi să-i crească copii, celui mort." Şi a spus, "Am avut unul care a avut şapte fraţi. Şi cel dintâi a luat o nevastă, şi a murit, nelăsând nici o sămânţă. Şi apoi fratele lui a luat-o, şi apoi a murit; şi tot aşa până la al şaptelea. Şi la urmă femeia a murit." A spus, "Acum, la înviere," au spus, "acum nevasta căruia va fi ea, din cei şapte?"

E-44 Oh, iubesc acel Cuvânt! Isus a spus, "Voi rătăciţi mereu, pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile şi nici puterea lui Dumnezeu." Oh, cum ar arde El aceea astăzi dacă El ar fi stat aici! "Voi rătăciţi mereu, pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile şi nici puterea lui Dumnezeu." Puterea lui Dumnezeu este asociată în Scriptură. "Vă rătăciţi mult."
Apoi El a continuat să spună, "La înviere nici nu se vor însura nici nu se vor mărita, ci sunt ca Îngerii." El nu a spus că ei vor fi Îngeri, acum, dar ei vor fi ca şi Îngerii, glandele sexuale vor fi scoase din ei. Nu se însoară şi nu se mărită.

E-45 Trăim în ziua moralităţii... sau zile muritoare ale împărăţiei muritoare. Dar vine o zi unde există o Împărăţie nemuritoare care vine, şi acea Împărăţie nemuritoare este unde cei răscumpăraţi vor trăi. Cei care au fost răscumpăraţi, şi au... Viaţa care părăseşte acest trup, ca să se întoarcă la Dumnezeul care o dă, se va întoarce iarăşi de la Pomul Vieţii, într-o zi, să împărăţească pentru totdeauna.

E-46 Cum acest tânăr, profet tânăr, s-a sacrificat şi şi-a dat viaţa lui întreagă ca să fie un semn pentru poporul lui, de pedeapsa care ei urmau să o primească, pentru că ei au fost ceea ce noi am numi "indiferenţi." Ei nu au vrut să aibă nimic de-a face cu Dumnezeu. Nu i-au crezut pe acei profeţi, şi doar şi-au bătut joc de ei. Şi, dar, de altfel, şi indiferent cât de mult nu au vrut ei să o creadă, Dumnezeu a avut grijă că ei s-o înţeleagă, oricum.

E-47 Izabela nu a vrut să admită că Ahab era păstorul ei, dar el era. Dumnezeu a avut grijă ca ea să priceapă semnul, oricum.
La fel este şi această naţiune astăzi. Dumnezeul cel drept şi cinstit, prin Cuvântul Său, nu a putut lăsa nimic, care noi vedem gata să se întâmple, fără să aibă vreun semn pe undeva. El întotdeauna l-a avut. Acum, noi trebuie să ne uităm după acesta. Şi sunt sigur că oamenii care au o înţelegere bună a Scripturii ştiu cum să se uite.

E-48 Noe a fost un semn în ziua lui, pentru oameni, pentru judecata care urma. Noe în ziua lui a fost considerat un fanatic. El a fost un profet. A fost considerat unul care nu avea minte sănătoasă. Şi omul a ciocănit înainte, an după an, construind o corabie, unde nici măcar nu era apă pe pământ decât ce era în izvoare. Şi el a prezis ceva care era ridicol, pentru mintea carnală. A spus, "Va veni apă de sus din cer."

E-49 Fără îndoială, că mulţi i-ar fi spus, "Arată-mi unde este." Ştiinţa ar spune, "Pot dovedi că nu este nici o apă acolo sus."
Dar, totuşi, dacă Dumnezeu i-a spus lui că aceasta va veni din ceruri, Dumnezeu va avea grijă ca Cuvântul Său să fie împlinit.

E-50 Şi în timp ce acolo nu era nici o apă la vedere, în timp ce acolo niciodată nu a fost un nor în ceruri, niciodată nu a plouat un strop, acolo niciodată, nu a fost un astfel de lucru ca ploaia, totuşi, tot timpul, Noe pregătea o corabie pentru ploaie. A fost o dovadă vie că acest profet credea ceea ce spunea el, pentru că el se pregătea pentru aceasta.

E-51 Şi orice persoane care cred cu adevărat ceea ce spui, vă veţi pregăti pentru aceasta.

E-52 Aş putea să mă opresc chiar aici, doar un minut. "În ziua lui Noe," cum a spus Isus, "tot aşa va fi la Venirea Fiului omului." Dacă bisericile, astăzi, credeau ceea ce spun ele, ar practica ce spun.

E-53 Cum am putea noi să construim statui mari de clădiri, şi milioane de dolari în clădiri, şi extinderi mari de organizaţii şi lucruri ca acelea, şi să propovăduim că Cristos vine la orice timp? Cum am putea continua, să privim asupra adunărilor noastre şi să le vedem cum se separ de puterea lui Dumnezeu şi merg în lume, şi o aduc în biserică şi o amestecă împreună, şi noi pemitem lucrul acesta? Din cauza popularităţii, şi din cauza opiniei populare şi a diferenţelor denominaţionale, încercând să depăşim în creştere organizaţia vecină, cum am putea practica ce predicăm? Şi lumea vede asta. Ei ştiu asta. Astfel, religia a devenit o chestiune doar numai ca a aparţine unei clase, sau apartenenţa la o societate de vreun fel, religie.

E-54 Mântuirea lui Cristos nu este o societate. Nu este a aparţine la ceva. Este o experienţă vie.

E-55 Acum, Noe producea ceea ce vorbea. A spus, "Vine un potop de judecată peste această generaţie nelegiuită. Şi Dumnezeu va turna din ceruri, ploaie, şi El va inunda pământul întreg." Şi el nu a făcut doar asta, dar el a făcut şi o cale de scăpare şi i-a invitat pe oameni să vină la aceasta. Dar ei nu l-au ascultat.

E-56 Dar, Noe, ca profet, a fost un semn pentru acea generaţie, un semn care s-a vorbit de rău, un om despre care se gândea a fi un om nebun; pregătind ceva, că acolo-acolo nu era nici o dovadă niciunde, sau niciodată nu a fost, că acolo va fi vreodată vreun folos de aceasta.
Dar acela-i modul cum se pare că gândesc oamenii astăzi. Ei se pot gândi la un adăpost de radiaţii. La ce vă va folosi un adăpost de radiaţii când nici măcar nu va fi nici un pom sau piatră rămasă pe pământ?

E-57 Noi avem un adăpost de radiaţii, Creştinul are. Cum am spus, acum câteva Duminici, sau m-am gândit pe undeva pe drum, "Nu este un adăpost de radiaţii. Este un adăpost de căzut înăuntru, unde noi cădem în Acesta, cu capul înainte, cu toată inima noastră, şi tot sufletul nostru, şi toată mintea noastră, în Cristos, corabia de adăpost a lui Dumnezeu."

E-58 Dar, Noe, un nevrotic, considerat în acea zi, prin nebunia predicării, şi făcând un semn înaintea oamenilor, dându-le un avertisment, a osândit lumea. "A osândit lumea, construind o corabie," pe când nu era nici o apă în care să plutească. "El a osândit lumea," Biblia a spus, Evrei, al 11-lea capitol. "El a osândit lumea şi şi-a salvat casa, prin a se pregăti," şi fiind un semn pentru Dumnezeu, a judecăţii ce urma din acea zi. Ce lucru glorios!

E-59 Ani mai târziu, acolo a venit un alt semn. Acela a fost Moise, un profet. Acela a fost semnul lui Dumnezeu pentru Israel. Ei au fost patru sute de ani în robie. Şi Dumnezeu a pregătit un semn pentru ei, chiar înainte de eliberare. Şi el a fost un semn de eliberare pentru Israel, şi un semn de judecată pentru Egipt.

E-60 Noe a fost un semn de eliberare pentru poporul lui, şi un semn de judecată pentru lumea pierdută, necredinciosul. Chiar apele care au sufocat lumea şi au înecat lumea au fost singurul mijloc de a-l salva pe Noe. Singurul lucru care îl putea salva era judecata.
Singurul lucru care va salva Biserica astăzi este judecata, Dumnezeu pune judecata până la firul cu plumb.
Dar Noe a predicat la fel. El a devenit un semn.

E-61 Şi acum Israel, după patru sute de ani, au început să strige după eliberare. Şi Dumnezeu niciodată nu Se descoperă şi nu Se arată până când poporul Său nu este gata să primească ceea ce arată El.

E-62 Acum, oh, ce ar putea fi spus chiar acolo! Dacă aceasta... Cum de a lăsat Dumnezeu această naţiune goală. Ei ştiu mai bine. Ziarele au publicat aceasta, de atâtea şi atâtea şi atâtea ori. Semnele Venirii Lui au fost produse. Şi ei continuu merg drept înainte ca şi cum ignoră aceasta. Nu au nici o scuză. Noi suntem la sfârşit.

E-63 Dumnezeu trimite profeţii Lui numai când oamenii vor un profet. Dumnezeu Îşi trimite semnul când oamenii sunt pregătiţi pentru un semn. Dar, treaba este că, oamenii rareori... Ajung la un punct că ei vor emoţie, sau vor vrea ceva, "Arată-ne un semn din Cer." Dar când Dumnezeu trimite un semn, atunci ei nu vor să îl vadă. "şadar este ascuns de ochii celor înţelepţi şi pricepuţi, pentru a fi descoperit pruncilor care vor învăţa." Ei îl trec cu vederea, semnul.

E-64 Cum ar fi trebuit să ştie Israel, când s-a născut acel copil potrivit, când au privit ei sus acolo şi au văzut prin timpul anilor în care trăiau, "Poporul tău va fi un străin timp de patru sute de ani, într-o ţară străină, dar apoi îi voi scoate afară." Ei ar fi trebuit să ştie că acel timp era aproape, şi când au văzut acel copil potrivit născut. Căci, chiar mama şi tatăl, Amram şi Iochebed, nu se temeau de poruncile regelui, şi l-au aşezat chiar afară pe râu unde erau crocodili; nici unul din ei nu l-au putut muşca. Ei au văzut că acolo era un semn, dar l-au ignorat. Nu erau pregătiţi pentru acesta.
Dumnezeu l-a adus direct înăuntru şi l-a pus în palatul lui Faraon, şi l-a lăsat pe Faraon să-l crească şi să-i dea toată educaţia care o putea primi, ca să arate (Dumnezeu) cum face El lucrurile, şi apoi l-a dus în partea din spate a pustiului, lăsându- 1 să uite tot cu privire la aceasta.

E-65 Faraon îl instruia atunci. Dumnezeu îl instruia. Faraon a avut patruzeci de ani ca să-l instruiască, apoi Dumnezeu a luat patruzeci de ani să-l instruiască, l-a lăsat să uite totul despre aceasta. Instruirea omului; şi instruirea lui Dumnezeu.
Faraon instruia un fiu pentru a fi un lider, un diplomat, a fi un războinic, un luptător, pentru a fi un alt Faraon următor care să ţină Egiptul în locurile lui înalte, punând jos toate celelalte naţiuni şi făcându-le să plătească tribut lui Faraon. Dar Dumnezeu l-a dus în partea din spate a pustiului, a scos toată aceasta din el. Şi i-a arătat, în timp de cinci minute, printr-un rug aprins, că El era un Dumnezeu viu. Şi a scos toată frica din el; l-a pregătit. El a fost un semn.

E-66 Dumnezeu vrea ca oamenii Lui să se roage. Şi când Israel a ajuns atât de despuiat, într-o aşa stare, că ei nu au mai putut merge mai departe, timpul lor a fost împlinit, şi poverile lor au fost impuse mai mult decât s-au gândit ei, atunci au început să se roage. Şi când oamenii au început să se roage, atunci Dumnezeu a început să audă. A fost timpul ca Cuvântul lui Dumnezeu să fie împlinit.

E-67 Şi astfel, când Amram şi Iochebed au văzut că era timpul ca Cuvântul să fie împlinit, s-au dus să se roage, lui Dumnezeu. Şi de obicei cei care se roagă sunt cei care au povara, cei care primesc ceva. Sunt cei care se roagă, care sunt rânduiţi de Dumnezeu să facă aşa.

E-68 Noi vorbeam azi dimineaţă la masa de mic dejun în timp ce ne grăbeam cu ceva pâine prăjită şi aşa mai departe, ca să ajungem la biserică. A fost spus ceva despre un anumit om care a avut, departe de aici, care s-a întors la fumat de ţigări după ce a fost vindecat de cancer. Am spus, "Ce păcat."

E-69 Astfel apoi unul a vorbit şi a spus, "Acela este lucrul cel mai îngrozitor de care să scapi, ce există, fumatul ţigărilor."

E-70 Am spus, "Ştiu asta. Pentru că, acesta este un diavol." Şi am spus, "Acesta-i-acesta-i un diavol." Şi am spus, "Şi nu te poţi opri doar dacă este puterea lui Dumnezeu peste tine."
Ştiu de doi băieţi din tinereţea mea, ambii vroiau să fie oameni ai lui Dumnezeu.
Unul din ei, de îndată ce l-am condus la Cristos, a început să-şi aprindă o ţigară. A fumat cinci sau şase pachete pe zi, doar şedea şi îşi aprindea una de la alta, toată ziua. Şi a încercat să-şi aprindă încă o ţigară, şi Ceva nu l-a lăsat să o facă. S-a dus către sobă, neştiind că Scriptura condamnă acele lucruri, şi a deschis soba şi a vârât pachetul în sobă. Şi aceea a stabilit-o.

E-71 Pe când, un alt băiat care a vrut să devină un Creştin, şi şi¬a dat silinţa. A strigat la Domnul. S-a lăsat de ele, pentru două sau trei săptămâni. Şi când şi-a revenit, în acea stare, şi-a ieşit din minţi. Şi şi-a revenit, şi s-a regăsit afară în curtea din spate, bătând într-o bucată de tablă, ieşit din minţi. A alergat în casă, foarte repede, şi şi-a luat ţigările, şi a fumat un pachet înainte să iasă din casă în acea seară, doar una după alta. Vedeţi?

E-72 Unul a fost chemat. "Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu îl atrage Tatăl, şi toţi care Mi i-a dat Tatăl vor veni la Mine." Ce a însemnat avertismentul? A fost Viaţă, pentru unul. El a văzut Aceasta. Voi nu o puteţi vedea decât dacă Dumnezeu O descoperă. "Este ascuns de ochii, înţelepţilor şi pricepuţilor, şi descoperit pruncilor care vor învăţa." Aşa este.

E-73 Amram şi Iochebed ştiau că era timpul. Ceasul era aproape la îndemână.

E-74 Şi vreau să spun aceasta în timp ce vorbesc despre aceasta. "Nu atârnă de cine vrea, sau de cine aleargă; ci de Dumnezeu care arată milă." Aşa este. Este Dumnezeu.

E-75 Aşa, astăzi! Oh, lăsaţi ca aceasta să pătrundă adânc! Dacă, astăzi, Dumnezeu te-a chemat, şi te-ai separat de lucrurile lumii, şi puterea glorioasă a lui Dumnezeu te-a sfinţit de acele lucruri, ar trebui să fi persoana cea mai fericită care există în lume. Acolo erau milioane care ar fi făcut aceasta dacă ar fi putut, dar ei nu pot. Nu este pentru ei să o aibă. Aceasta este ziua când Biserica este chemată afară, separată. Este diferit, de cum obişnuia să fie. Da.

E-76 Când oamenii încep să se roage, când Israel a început să se roage pentru un profet, Dumnezeu a avut profetul. Dumnezeu a avut profetul, tot timpul, pentru că Dumnezeu este întotdeauna cu un salt înaintea lor. El a avut omul pregătit, dar El a aşteptat ca poporul să meargă la rugăciune, ca oamenii să-l vrea.

E-77 Cât de caracteristic aş putea spune că este astăzi! Ceea ce avem nevoie astăzi nu este cineva care face o trezire, nu este un alt om la vreo organizaţie mare, care ia toate grupurile să le organizeze împreună. Ceea ce avem nevoie astăzi este un profet trimis de Dumnezeu, cu un Mesaj care va condamna lumea. Dumnezeu poate avea omul, dacă oamenii doar sunt gata pentru acesta. Voi ştiţi ce vorbesc. [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] El are, poate, îl are pe undeva în lume, dar oamenii trebuie să îl vrea. Dumnezeu doar nu vă bagă lucruri pe gât. Voi trebuie să vreţi. "Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi." Aşa este.

E-78 După ce Moise a fost recunoscut... După ce poporul, adică, a ştiut că ei aveau nevoie de un conducător, ei au început să se roage. Au început să se roage ca Dumnezeu să le trimită un conducător, sau cineva care să-i scoată afară. Şi El le-a trimis un om, un profet. Acela a fost semnul Lui. Acum, dacă acest om nu era un profet, dacă s-ar fi ridicat, spunea, "Eu sunt un geniu militar," Israel avea un drept să se îndoiască de acel om. Pentru că, Dumnezeu, în fiecare timp, fără greşeală, trimite un profet. Menţionaţi un singur timp în Biblie care a fost vreodată. Este întotdeauna un profet pe care îl trimite El cu AŞA VORBEŞTE DOMNUL.

E-79 Chiar şi David, însuşi, cel mai mare geniu militar care l-a avut vreodată Israelul, şi, totuşi, David era un profet. Desigur, el a fost. El a fost profetul, David.

E-80 El a aşteptat ca poporul să aibă o dorinţă în inima lor să audă acest profet pe care El urma să îl trimită.
Desigur, a fost un grup care au spus că au dorit, dar nu.
S-a dovedit mai târziu că ei nu erau drepţi. Ei erau doar total prelucraţi, şi emoţie. Şi Biblia a spus, "O mulţime de tot soiul au mers cu ei." Ce a făcut aceasta? A adus necaz afară în pustie. Şi de fiecare dată, fenomenul este făcut! Oh, aş vrea să pot face aceasta să pătrundă, bine. De fiecare dată când Dumnezeu trimite ceva, există ceva grosolan, imitaţie carnală a acesteia, merge cu aceasta. De fiecare dată, întotdeauna ceva, "credinţa¬ prefăcută" a acesteia, care se stabileşte înăuntru chiar bine cu oamenii.
Dar un profet autentic al lui Dumnezeu stă cu AŞA VORBEŞTE DOMNUL. El niciodată nu se va mişca de la acea Scriptură dacă el este trimis de Dumnezeu.

E-81 Moise a stat exact pe Scriptură. Dumnezeu a spus, "Eu îi voi scoate afară." El i-a spus lui Moise, "Eu te-am trimis pe tine să faci lucrarea." Şi Moise a avut o experienţă. El l-a întâlnit pe Dumnezeu. El avea Cuvântul Domnului.

E-82 Motivul că Dumnezeu trimite profeţi este pentru că ei au Cuvântul Domnului. Cuvântul Domnului vine la profeţi. Şi dacă el nu are Cuvântul Domnului, atunci el nu este un profet.

E-83 Sunt o mulţime de imitaţii carnale care încearcă să spună că ei sunt profeţi, pe tot parcursul epocilor, dar ei întotdeauna se îndepărtează de Cuvântul Domnului. Dar un profet adevărat stă exact pe Cuvânt. Acum, nu uitaţi acel citat. Un profet adevărat stă cu AŞA VORBEŞTE DOMNUL.

E-84 Isus ne-a avertizat ce se va întâmpla în zilele de pe urmă. Dar un-un slujitor adevărat, adevăratul profet, niciodată nu dezamăgeşte să stea drept cu AŞA VORBEŞTE DOMNUL.

E-85 Moise a stat cu Domnul. El a fost un semn. El a fost un semn pentru Israel că ziua lor de eliberare era aproape, şi el a fost un semn pentru Egipt, că ziua sfârşitului lor era aproape. Pentru că, ei s-au înecat acolo afară în Marea Moartă, mai târziu, întreaga armată a lui Faraon. Ei erau la sfârşitul puterii lor militare, şi un profet a fost un semn al unui sfârşit naţional.

E-86 Gândiţi-vă la asta, ce mare este Dumnezeu, şi în ce simplitate lucră El. Desigur, dacă neşcolatul o poate înţelege, şi şcolatul ar trebui. Amin. Dacă sclavii în gropile de noroi ale Egiptului au putut înţelege că acela era un profet de la Dumnezeu, şi ceasul era aproape, cu cât mai mult ar fi trebuit să ştie palatul lui Faraon. Dar aceea este categoria care nu o ştiu. Aceea este categoria care o ratează, întotdeauna. Când acea...

E-87 Moise stătea, privind prin acele ferestre, la acei copii ai lui Israel trecând. Pentru Israel... Pentru Faraon, ei erau sclavi şi câini. Pentru Moise, ei erau aleşii lui Dumnezeu. Biblia a spus, că, "Moise a ales," şi-a făcut alegerea lui, "să sufere ocara lui Cristos, socotind-o ca o mai mare bogăţie decât plăcerile păcatului, pentru că avea recompensă spre răsplătire." Moise a ştiut că ei nu erau tencuitori de noroi; ei erau un popor cu o făgăduinţă.

E-88 El însuşi, ştia cine era el. El nu le-a putut spune. Ei trebuiau să îl recunoască, ei înşişi. El ştia, el însuşi, care era lucrarea lui, să-să fie făcută. Ştia că Dumnezeu l-a ridicat pentru acest scop, dar el nu le-a putut spune. Şi atâta timp cât ei erau orbi la aceasta, el nicicând nu s-a descoperit direct, până când l-au recunoscut. Atunci, au văzut acel semn, şi ei l-au ştiut.

E-89 El a spus, "Îi voi da un semn Israelului. Ia acest toiag; transformă-l într-un şarpe. Ei nu vor asculta de acela, atunci pune-ţi mâna în sânul tău, scoate-o afară, vindecă-te de lepră, atunci ei îl vor crede. Şi atunci, dacă nu vor asculta, ia ape de jos din Nil acolo, toarnă-le pe pământ uscat, şi toate apele vor deveni sânge." Acela a fost un semn naţional. Oamenii îl vor crede. Când, cei care sunt gata să-l primească îl vor crede când văd semnul lui Dumnezeu mişcându-se, dar naţiunea trebuie să aibă ceva diferit. Aşadar, El le-a dat la toţi un semn.

E-90 Dumnezeu a folosit un om, un om smerit, un profet, ca să fie un semn al sfârşitului acelei stări naţionale acolo. Dumnezeule, trimite-ne un altul. Ridică-ne un altul. Dacă poporul lui Dumnezeu va începe să se roage pentru aceasta, El îl va ridica. Este că, poporul trebuie să aibă acea povară. Ei trebuie să se trezească. Ei trebuie să-şi dea seama. Ei trebuie să ştie în ce zi trăim, şi care-i situaţia în preajma noastră, înainte ca ei să se trezească vreodată.
Voi doar continuaţi să trăiţi cum aţi făcut-o întotdeauna. "Trebuie să construiesc o casă nouă anul acesta. Trebuie să-mi iau o maşină mai bună decât Joneşii. Trebuie să fac asta." Oh, aşa mult din aceasta! Când îţi dai seama, nu contează... Aceea este în regulă. Dar trebuie să îţi dai seama, frate, că toate aceste lucruri vor pieri.
Isus a spus, "Nu vă temeţi de cel ce poate ucide trupul," bomba atomică a Rusiei. Nu vă temeţi de cel ce ar putea transforma acest trup în pulbere vulcanică, în câteva minute, "Ci temeţi-vă de Cel ce poate să transforme trupul în acel fel şi să arunce sufletul în gheenă." Asta e.

E-91 Aşa cum vorbeam unui doctor, în spital când mama mea se afla acolo. El vorbea despre cât de gozavă era ştiinţa, de a lucra pe diferite chestiuni ale trupului, şi a pune medicament în acesta, şi a vedea de ce va ucide un anumit germene, şi salvează germenele de viaţă. Am spus, "Asta-i minunat. Asta-i chiar grozav." L-am ascultat o vreme. Dar am spus, "Doctore, aceea¬i bine. Apreciez asta. Este aşa de bine. Eu-eu cu siguranţă sunt recunoscător lui Dumnezeu pentru lucrul acesta. Dar, uite, tu îţi petreci toată viaţa ta în încercarea de a găsi ceva privitor la o creaţie. Dar de ce să nu gândeşti uneori la Cine a creat-o, Cine a făcut-o, Cine este proiectantul acesteia? Dumnezeu este proiectantul acesteia."
Cu cât este mai mare Creatorul decât creaţia pe care a făcut¬o El! De ce punem aşa de mult accent asupra creaţiei, când noi nu ne gândim la Creatorul Care a făcut cerurile şi pământul, şi a făcut trupul şi viaţa? El o poate distruge oricând doreşte El, pentru că este a Lui.

E-92 Aceasta devine un lucru foarte minunat, să lucrezi pe corpul uman. Apreciem lucrul acesta. Ei pot transfera un ochi, de la un om la altul; să ia acele firişoare mici, şi să scoată ochiul din orbita unui om şi să îl pună în orbita altui om, şi acel om poate vedea cu acel ochi. Acela este un lucru minunat.

E-93 Obişnuia să fie, dacă o mamă, când ea urma să dea naştere unui copilaş, şi copilaşul nu putea fi născut, ea era-ea era făcută aşa, că copilul nu putea fi născut: mama şi copilul, ambii, au murit. Aceea era aşa. Dar voi a-ţi auzit rar de aceasta, a fost diferit, poate niciodată. Dar astăzi ei o pot lua pe acea mamă după ce ea este deja în starea de a avea copilaşul, şi dacă, pe când mama este chiar încă aproape în-în timpurile de naştere, vedeţi, ei o pot lua pe acea mamă într-o sală şi să-i dea o mică anestezie, şi să scoată acel copil, să aibă o naştere normală, scot copilaşul. Noi apreciem aceea.

E-94 Spuneţi-mi un singur sistem. Opriţi o valvă aici afară pe undeva, la acest sistem de apă din oraş, şi urmăriţi ce se întâmplă la valva principală. Aceasta ar exploda.
Dar, totuşi, noi putem tăia un picior, amputa un braţ, şi, prin minunea lui Dumnezeu, El va devia acel sânge pe vreo altă cale, în timp de o secundă, şi îl face să circule pe o altă cale. Voi salvaţi viaţa persoanei. Cine poate face lucrul acesta? Spuneţi-mi.

E-95 Tăiaţi artera, tăiaţi linia principală aici pe undeva în apă, când pompează de la o valvă. Ce va face aceasta? Încercaţi o dată şi aflaţi ce se întâmplă. Nu este o altă cale să ocolească. Trebuie să ţâşnească înapoi la valvă.
Dacă Dumnezeu nu a făcut o cale pentru acest sânge să ocolească singur, instant, un reflux la inimă şi ai fi mort. De fiecare dată când ţi-ai înţepat degetul, ar fi moarte, pe loc. De fiecare dată când te-ai tăiat undeva, ce ar deschide o arteră sau ceva, ar fi moarte, pe loc. Îţi tai jos degetul, tu ai fi mort. Asta e tot. Ţi-ar ţâşni drept înapoi în inima ta din nou. Te-ar ucide. Dar Dumnezeu...

E-96 Acum, credem că este minunat. Credem că aceasta este minunat. Şi apreciem cum are ştiinţa, ei pot lega acele artere şi să le oprească din sângerare. Asta e tot bine. Dar Cine era Acela care a proiectat aceea? Vedeţi? Noi ne uităm peste toată creaţia şi uităm de Creatorul acesteia. Vedeţi? Noi privim la lucrurile naturale, şi uităm toate-lucrurile spirituale. Asta-i ce facem noi.

E-97 Acum, profeţii lui Dumnezeu, ei sunt... ei au Cuvântul Lui. Acela-i motivul că oamenii îi cred.
Acela-i motivul că Dumnezeu i-a spus lui Moise, El a spus în trecut acolo în Genesa, multe, în Exod, peste tot acolo, "Dacă vine cineva în mijlocul vostru, care este duhovnicesc, sau, profet..." "Acum cum vom şti noi aceste lucruri?" El a spus, "Când el spune ceva şi vine la împlinire, spune altceva, şi vine la împlinire, atunci să-l credeţi." Vedeţi? Acela este un semn.

E-98 Astfel El dă Cuvântul Său, nu la conducători, nu la dictatori, ci la profeţi. Khrushchev nu este un semn pentru lume. Nu, domnule. Hitler nu a fost un semn pentru lume. Dar pe undeva, în vreun loc, Dumnezeu are un profet umil care aşteaptă după ceasul acela. El este semnul. El este semnul care va osândi lumea şi va salva Biserica. Profetul!

E-99 Ilie a fost un semn în ziua lui, profetul Ilie. La...
El a fost un-el a fost un semn al Cuvântului lui Dumnezeu, judecată pentru Egipt şi eliberare pentru Israel, dacă ei vroiau să-l creadă.

E-100 Acea zi păcătoasă a lui Ilie, când tot Israelul s-au dat înapoi de la Dumnezeu, ei s-au dus înapoi în păcat. Ei au uitat porunca. Au uitat că au fost călăuziţi afară de Dumnezeu, şi marele Iehova care a deschis Marea Roşie, şi i-a scos din Egipt, şi un mare profet ca Moise în mijlocul lor. Ei au uitat asta.
Noi uităm. Voi Metodiştilor uitaţi de John Wesley. Voi Luteranilor uitaţi de Martin Luther. Voi Baptiştilor uitaţi de John Smith. Mulţi dintre noi îl uităm pe Charles Finney, cel mai mare dintre ei toţi.

E-101 Se spune că nouăzeci şi şapte la sută din convertiţii lui Finney s-au ţinut. Şapte zeci şi cinci la sută dintr-ai lui Moody au căzut într-un an. Şi ai lui Wesley, grupul sfinţeniei, cădeau constant. Dar Finney avea nouăzeci şi şapte la sută. Un ins chel, mărunt, micuţ, slab, mergea la amvon şi privea asupra acelei audienţe, aşa, şi oamenii leşinau, pentru că el a stat în tufişuri într-o zi până când Duhul Sfânt l-a cuprins. El a făcut-o. El a fost un semn al sfârşitului, cam cu două sute de ani în urmă, al acelei mari treziri pe care Wesley şi ei au avut-o, şi judecata a urmat.

E-102 El a fost un semn, al acelei generaţii păcătoase. Şi cum Ilie a putut sta acolo, îndrăzneţ şi aspru, de unul singur, nimeni cu el, dar el a fost semnul lui Dumnezeu.
Restul din clerici au mers toţi cu Ahab, pe calea modernismului. Ei au ajuns moderni în acea generaţie. Dar cum bătrânul Ahab, bătrânul Ahab, şi tot câştigul lui mare, şi a adus toată biserica în Catoli-... sau, nu Catolicism, dar cam acelaşi lucru: în idolatrie. I-a adus la un punct unde ei erau nestatornici. Unii puteau să se închine în acest fel, şi doar libertate, "Poţi face orice vrei." Şi au ajuns în acel fel de stare.

E-103 Şi cum stătea acolo Ilie, îndrăzneţ, cu AŞA VORBEŞTE DOMNUL. O Dumnezeule, dă-ne oameni ca acela. El nu se temea să-i spună Izabelei despre starea ei. Nu s-a temut de Ahab. Nu¬i era teamă că era greşit. A stat cu îndrăzneală, şi s-a dus la Ahab, şi a spus, "Nici măcar roua nu va cădea până nu o chem eu." Amin.

E-104 Ce era el? Un semn pentru acea generaţie păcătoasă. A văzut Israelul asta? Nu. Ei s-au râs de el, şi-au bătut joc de el.
El a prezis ca acolo va fi o secetă, că acolo va fi-acolo va fi necaz, foame, lipsă de hrană. Şi el a profeţit îndrăzneţ, stând de unul singur, cu AŞA VORBEŞTE DOMNUL. A spus, "Doamne, ei i-au ucis pe toţi cei adevăraţi. I-au ucis pe toţi. Eu sunt unicul rămas, care stă cu Cuvântul Tău." Despre ce a fost necazul? Cuvântul lui Dumnezeu. Ilie a vrut să stea cu Cuvântul. El a fost un profet adevărat.

E-105 Ceilalţi profeţi au spus, "Oh, bine, asta nu contează prea mult. Lui Iehova nu-i pasă, ştiţi."
Lui Iehova îi pasă. Trebuie să fie Cuvântul Lui. Şi Ilie a stat îndrăzneţ pe acel Cuvânt, cu AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Dumnezeu i-a dat un mic secret, într-o zi. A spus, "Eu am şapte mii, Ilie, la care eşti martor, aici. Ei nu au curaj destul să iasă şi să declare. Ei se ascund în jur prin tufişuri. Dar, totuşi, în inima lor, ei sunt slujitorii Mei. Ei nu au aplecat un genunche la Baal. Lor le este frică să facă lucrul acesta. Dar, Eu te dau ca semn, şi tu eşti un semn. Stai acolo, şi stai pe Cuvântul Meu. Eu îţi voi purta de grijă. Le dau un semn." Aleluia!
Dumnezeu, să ne trimită aşa ceva, va fi un semn al Cuvântului lui Dumnezeu. Şi fiecare făgăduinţă pe care Dumnezeu a făgăduit-o va fi susţinută în acea persoană, pentru că el este un semn, un semn uitat.

E-106 Oh, ei s-au gândit, pentru că Ahab era un rege mare şi toate naţiunile se temeau de el, că era suficient de bine. Dar Ilie a fost un semn al Cuvântului. Acela este un profet adevărat, un semn al Cuvântului. Aşadar în timp ce el era semnul Cuvântului, ei nu l-au crezut. Ei nu aveau nici o trebuinţă de el.

E-107 El a fost un semn pentru văduvă, când Dumnezeu l-a trimis jos de pe Muntele Carmel, jos... sus la pârâul Cherit. L-a trimis jos acolo, după ce el a fost hrănit de corbi, şi pârâul a secat. A mers jos la casa acestei văduve. Ce loc pentru un predicator să meargă! Dar el s-a dus acolo pentru că Dumnezeu i-a spus să meargă. Şi El a mers jos acolo. A spus, "Eu i-am poruncit să te hrănească."

E-108 Ea trebuia să fi fost un semn. El trebuia să fi fost un semn. Când, ea era acolo, avea destulă făină să facă o turtă, şi ea şi băiatul ei să o mănânce. Destul ulcior să... Şi destul untdelemn în ulcior, să facă o mică untură, să meargă cu aceasta. Ea a spus, "Sunt aici afară să strâng două vreascuri."

E-109 În acea îngrozitoare dimineaţă aprinsă, fierbinte, când un bătrân cu faţa cu arătare păroasă, părul cărunt îi atârna pe spate, a venit acolo, şi capul lui chel strălucea, s-a aplecat peste poartă, a spus, "Adu-mi puţină apă să beau," şi a spus, "de altfel, adu¬mi şi o bucată de pâine în mâna ta, o turtă."

E-110 Ea a spus, "Nu am destulă făină. Sunt afară aici acum, să strâng două vreascuri, ca să fac o turtă mică pentru fiul meu. Am doar suficient cât să fac una pentru el şi pentru mine. Noi o vom mânca şi vom muri."

E-111 El a spus, "Nu te teme, căci, AŞA VORBEŞTE DOMNUL." Acela-i omul de care avem nevoie. Nu a fost, "Acum, aceasta s¬ar putea întâmpla, soră. Ar putea să vină la împlinire. Eu nu ştiu." Nu, nu. Ilie a fost sigur. "AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Butoiul nu va scădea, nici acel ulcior nu va seca, până în ziua când Dumnezeu trimite ploaie pe pământ." Amin. Iată-vă. Aceea trebuia să fie un semn suficient pentru ea.

E-112 Ea reprezintă biserica astăzi. După ce Ilie a stat cu ea pentru puţină vreme... Ea avea un băieţel. El s-a îmbolnăvit. Boala lui a fost atât de cumplită încât n-a mai rămas suflare în el. A murit. Atunci ce a făcut ea? Biserica deja a văzut acele semne. Dar, ce, imediat cum vine un mic dezastru, repede vrea să blameze biserica pentru aceasta. Ea a vrut să-l blameze pe Ilie. A spus, "Tu omule al lui Dumnezeu, ai venit aici ca să-mi aduci aminte de păcatele mele şi să iei viaţa fiului meu."

E-113 Ilie a luat pe fiul, s-a suit în odaia de sus unde dormea el, l-a culcat pe patul lui, s-a întins peste el, a spus, "Doamne Dumnezeule," Aleluia, "trimite înapoi sufletul acestui băiat." Şi copilaşul s-a trezit.
114 L-a dus înapoi jos. Acea femeie s-a uitat la copilaş, şi apoi s-a uitat la el, atunci ea a ştiut că era ceva acolo. A spus, "Prin aceasta cunosc că Cuvântul lui Dumnezeu este în gura ta." Amin. El a fost un semn pentru acea văduvă. Când ea a văzut puterea lui Dumnezeu, Care poate face viu sau poate omorî, a înviat pe copilaşul ei mort la viaţă, ea a spus, "Prin aceasta cunosc că tu eşti un om al lui Dumnezeu." Ea a ştiut aceasta.
Naţiunile astăzi ar râde la aceasta, cum au făcut-o atunci. Nu ar crede. Dar acea femeie ştia altfel. A fost un semn atunci, după cum a fost el un semn, să-l aducă pe copilaşul ei mort înapoi la viaţă. Acei profeţi sunt întotdeauna semnele lui Dumnezeu.

E-115 Atunci când Ilie a chemat după o dare pe faţă, a spus, "Dacă Dumnezeu este Dumnezeu, slujiţi-i Lui. Dacă Baal este dumnezeu, slujiţi-i lui."
Nu ar putea fi aceea o zi de stupoare pentru Ilie astăzi? Dacă politica este dumnezeu, slujiţi-i. Ce avem noi în politică? Ce am făcut noi? Nu avem nimic decât o grămadă de corupţie. Nu avem nimic.
Dar noi am pierdut fiecare, aproape fiecare prieten pe care-1 aveam, prin naţiuni. Aici, săptămâna trecută, pierzând încă două sau trei naţiuni la comunism. Noi impozităm oamenii şi le luăm banii, şi îi trimitem acolo să hrănim acele popoare care se îndreaptă către comunism de îndată ce devin întărite. Este o făţărnicie. Aşa este.

E-116 Noi profesăm a fi Creştini. Să fim ca Creştinii, atunci, nu prin a-i hrăni cu lucruri ca acelea. Aceea are foarte puţin care este¬care este... Persoana simplă cu inimă bună va face aceea. Aceea este religie. Aceea nu este mântuire.
Aşa de mulţi oameni au religia şi mântuirea încurcate.
Religia este a hrăni văduva şi săracul, şi aşa mai departe. Aceea este religie. Dar mântuirea este o Naştere nouă, a fi născut din nou. Aceea-i diferit. Religie, Mohamedană este o religie. Există multe religii.

E-117 Acum, sus pe Muntele Carmel, în acea zi când el a chemat darea pe faţă, şi l-a chemat pe Ahab şi pe miile de preoţi care aparţineau la templul denominaţiunilor lor. El i-a chemat sus pe Muntele Carmel, a spus, "Urcaţi aici. Întâlniţi-mă aici sus. Voi ţine piept la întreaga grămadă." Ce a făcut el? El a avut AŞA VORBEŞTE DOMNUL. El nu s-a temut. A spus, "Oferiţi un junc. Chemaţi-l pe Baal. Dumnezeul care răspunde prin foc să fie Dumnezeu."

E-118 Astfel, toată ziua, până... de dimineaţă până după cină, ei au sărit sus pe altar. Ei se tăiau. Au strigat. Au urlat. Ilie se plimba înainte şi înapoi, a spus, "Strigaţi un pic mai tare. Poate este plecat într-o călătorie de pescuit, sau ceva. Este afară la vânătoare, sau ceva."
Căci, el avea AŞA VORBEŞTE DOMNUL. El era mulţumit.
El avea Cuvântul lui Dumnezeu.
Frate, soră, de ce are nevoie mai mult vreun om decât o făgăduinţă a lui Dumnezeu? Dumnezeu a spus că El o va face. Acesta-i Abraham. L-a socotit pe Dumnezeu în stare să facă despre ce a vorbit El. A ştiut că Dumnezeu o poate face, pentru că Dumnezeu a spus aşa.

E-119 Aşadar el-aşadar el i-a chemat să urce acolo. Astfel ei s¬au tăiat, şi au urlat şi strigat toată ziua, până la jertfa de seară. Atunci, Ilie, priviţi cum a făcut-o el. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să rostogolească doisprezece pietre împreună.
Dumnezeu nu este dezbinat. Denominaţiunile dezbină bisericile, dar nu Dumnezeu.
Unul a spus, "Tu eşti un Creştin?"

E-120 "Sunt un Baptist." Deci asta nu e mai mult ca a spune că este un porc.

E-121 Spui, "Sunt un Metodist." Bine, aceea nu este mai mult decât un porc, din nou, pentru Dumnezeu.

E-122 Eu spun, "Tu eşti un Creştin?" A fi un Creştin, tu trebuie să fi asemenea lui Cristos, a face locaş Dumnezeirii în tine, cu Duhul Sfânt, cum a căzut în Ziua Cinzecimii. Nu vreo emoţie, dar vreau să spun o cinzecime adevărată. Vedeţi? Exact.

E-123 "Sunt Penticostal. Sunt Unitarian. Sunt-sunt trinitarian. Sunt..." Oh, vai! Nu este nimic mai mult ca a spune că erai altceva. Nu înseamnă nici un lucru pentru Dumnezeu. Aceea dezbină.

E-124 Asta-i ce s-a întâmplat acolo printre acei clerici. Dar Ilie a rostogolit acele doisprezece pietre împreună, ca să arate că Dumnezeu este un singur Dumnezeu peste ei toţi. El le-a rostogolit împreună.

E-125 Aşadar, când el le-a pus împreună în felul acela, a ucis juncul şi l-a aşezat sus în vârful altarului, pe lemne. A spus, "Acum, ca să fiţi siguri că nu este nici un şiretlic în aceasta, mergeţi să-mi aduceţi doisprezece butoaie cu apă." Şi el de fapt a îmbibat cu apă acele lemne. Oh, Aleluia! A vrut să arate că Dumnezeu era Dumnezeu. Pentru că, de ce? El avea AŞA VORBEŞTE DOMNUL. El era un profet. El avea Cuvântul lui Dumnezeu.

E-126 Astfel, în acea zi, dacă ei spun că te vor scoate din biserică, ei vor face aceasta, cealaltă, dacă eşti botezat în Numele lui Isus, şi toate aceste lucruri de felul acela: nonsens. Este AŞA VORBEŞTE DOMNUL.

E-127 O persoană minunată, seara trecută, a vorbit cu mine, a venit şi şi-a pus braţele în jurul meu, şi a spus, "Frate Branham," a spus, "eu vreau să te întreb ceva." A spus, "Dacă ai compromite doar puţin, acest lucru despre care vorbeşti tu."
Am spus, "Ce?"
A spus, "Tot acest botez." A spus, "Bisericile din Chicago şi toate din împrejurimi te vor aşa de mult, dar se tem că tu vei menţiona aceea."

E-128 Am spus, "Sigur, voi menţiona aceasta. Desigur, voi menţiona aceasta."
A spus, "Ei bine, acela-i singurul lucru care îl au împotriva ta."

E-129 Am spus, "Atunci ei nu sunt împotriva mea. Nu am fost eu Acela care a spus Aceasta. Dumnezeu a spus-O. Provoc pe oricare din ei să vină să dovedească că este greşit." Vedeţi?

E-130 A spus, "Bine, vezi tu, tu-tu ar trebui să fi de acord şi să faci părtăşie."
Este acelaşi lucru care ei au vrut ca el să facă. Dumnezeu nu compromite. Nu, domnule. El nu compromite.
El a spus-a spus, "Acum, Frate Branham, vreau să te întreb ceva. Îngerul Domnului a..." A spus, "Noi toţi îl credem pe Îngerul Domnului. Ţi-a spus Îngerul Domnului Acest lucru?"

E-131 Am spus, "Mie nu-mi pasă ce ar spune Îngerul Domnului. Dacă Acesta, Îngerul Domnului, El va spune Aceea. Dar dacă El a spus ceva contrar, El nu a fost Îngerul Domnului." Am spus, "Indiferent de ceea ce Îngerul, sau orice altceva a spus, Pavel a spus, 'Chiar dacă un Înger din Cer v-ar propovădui vreo altă Evanghelie, să fie blestemat."'

E-132 Îngeri şi toţi, unii carnali plini de sine, spun despre Îngeri. Joseph Smith, Brigham Young, şi toate cultele diferite, ale Adventiştilor şi toate celelalte, văd tot felul de lucruri ca acelea, dar este întotdeauna contrar cu Cuvântul.

E-133 Dar, Dumnezeu îşi susţine Cuvântul Său. Acesta este Cuvântul Său. Am spus, "Este Cuvântul Domnului. Sigur. Tot ce am ştiut vreodată am fost învăţat de El. Nu am mers niciodată la un seminar sau şcoală. Vine de la El." Am spus, "Dacă era contrar... Dacă era contrar la Acela, nu L-aş crede. Pentru că, acela-i Cuvântul lui Dumnezeu, este primul. Toate celelalte să fie o minciună." Cuvântul lui Dumnezeu, staţi cu Acesta.

E-134 Astfel, Ilie, când a terminat, el a îmbibat cu apă acei buşteni peste tot, cu doisprezece butoaie de apă. Le-a turnat pe vârf acolo. A păşit acolo afară, chiar cât de liniştit putea fi. De ce? Dumnezeu nu poate să mintă. Dumnezeu i-a spus. A spus, "Domnul Dumnezeul lui Abraham, Isaac, şi a lui Israel, să fie cunoscut astăzi că Tu eşti Dumnezeu, şi eu sunt slujitorul Tău. Şi am făcut aceasta la porunca Ta, pentru că este AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Am făcut aceasta pentru că Tu mi-ai spus s-o fac, pentru că este conform cu Cuvântul Tău. Să fie de cunoscut acum că Tu eşti Dumnezeu."
Şi Focul Domnului a căzut, a mistuit jertfa, lemnele îmbibate în apă, a mistuit pietrele, şi toate celelalte, şi a luat totul. Atunci Israel a strigat, cei şapte mii, "Dumnezeu să fie Dumnezeu."

E-135 Ilie, ce frumos să-l vezi pe acel mic, bătrân cu arătare fragilă, trup slab tot zbârcit, acel toiag mic în mâna lui, un ulcior de ulei atârnând pe o parte, o bucată de piele de oaie înfăşurată în jurul lui. Păi, ei l-ar pune în închisoare astăzi dacă ar umbla pe stradă; dar ei le lasă pe femei să poarte pantaloni scurţi; dar ei cu siguranţă nu ar face aceea, vedeţi, aşa, să iasă afară. Astfel, atunci, dar iată-i venind. Iată-i coborând, pe acolo, peste deal, pe acest toiag.

E-136 Acum, Muntele Carmel nu este un mic-mic loc gol aşezat în mijlocul deşertului. Este un munte mare. Se întinde, într-un fel de unghi aşa, şi se ridică în sus la un vârf, şi priveşte către mare. Şi Ilie şi Ghehazi au alergat până sus, în vârf. Şi Ilie a căzut cu faţa la pământ acolo, şi a început să strige la Dumnezeu, cu spatele lui întors către Vest, către soare. Trei ani şi şase luni, nici măcar roua nu a căzut. I-a spus lui Ghehazi, "Du-te uită-te şi vezi dacă vezi ceva, un nor peste mare."
Stătea pe acest munte, uitându-se în acea direcţie, a spus, "Nu văd nimic."

E-137 El a rămas chiar acolo. "Dumnezeule, dacă acest popor s¬a căit, dacă acest popor s-a întors la Tine, dacă sunt gata să se îndepărteze de tot acest nonsens şi să se întoarcă la Cuvântul Tău, atunci Tu eşti Dumnezeu, să răspunzi Cuvântului Tău."

E-138 Daţi-mi voie să spun acelaşi lucru astăzi. Luaţi aceste denominaţiuni şi sfărâmaţi-le, uitaţi aceste diferenţe denominaţionale, şi lăsaţi oamenii să se întoarcă înapoi la Cuvântul lui Dumnezeu, la linia de tracţiune. Vă voi dovedi că există un Dumnezeu care încă poate răspunde prin Foc.

E-139 Lăsaţi oamenii să strige după Dumnezeu. Lăsaţi... ? ... să strige după o persoană. Lăsaţi ca oamenii să strige după un profet. Dumnezeu îl va pune pe scenă. Provoc naţiunile să facă lucrul acesta. Cădeţi cu feţele la pământ şi strigaţi după Dumnezeu, să trimită un eliberator, şi urmăriţi ce se întâmplă. Doar faceţi-o o dată, Dumnezeu va răspunde. Dumnezeu întotdeauna o face.

E-140 A căzut jos şi a spus, "Dumnezeule, îngăduie să fie astăzi. Aceşti oameni cândva au fost împotriva Ta. Aceşti oameni sunt dezbinaţi în tot felul de denominaţiuni acolo afară. Dar, astăzi, Tu Te-ai dovedit. Tu eşti Dumnezeu. Şi poporul a spus, 'Lepădaţi-l pe Baal.' Şi am ucis pe acei mii de preoţi. Ei sunt afară din cale acum, Doamne. Toate obstacolele sunt duse, micile bariere care ne-au separat."
Un Metodist va dori să vină să se închine cu Baptistul; Baptistul va dori să vină cu Penticostalii; cei sinceri în inimă jos acolo, acei şapte mii de credincioşi. Dar ei nu o pot face. Dacă o fac, ei sunt aruncaţi afară din biserici. La unii nu le pasă. Ei vin, oricum. Aşa este.

E-141 Dar ei toţi să dărâme acele prejudecăţi şi să se adune împreună, şi să spună, "Vom uita toate aceste crezuri şi catechismuri, şi toate lucrurile din care citim. Să ne întoarcem înapoi la Cuvântul Domnului." Urmăriţi ce va avea loc atunci. Dumnezeu le va ridica un profet, El sigur va ridica, care Îl va aduce drept jos la ei, dacă ei sunt gata să-L primească. Mai întâi, ei trebuie să se roage. Dumnezeu aşteaptă.

E-142 Nu este ciudat că Dumnezeu vrea ca oamenii să aibă parte în aceasta? Când Isus s-a uitat peste recoltă, El a spus, "Recolta este coaptă. Lucrătorii sunt puţini. Rugaţi pe Domnul secerişului," acela era El. "Rugaţi-vă Mie, să trimit lucrători în secerişul Meu." Există o parte care voi trebuie să o faceţi. Dumnezeu aşteaptă ca Biserica Sa să-L cheme. El întotdeauna a făcut lucrul acesta. Dumnezeu aşteaptă astăzi ca poporul să-l cheme pe slujitorul Său în acţiune. Şi slujitorul nu poate intra în acţiune până când oamenii nu se roagă.

E-143 Israel nu a putut intra în acţiune jos acolo, cu semne şi minuni, până când ei nu au căzut cu faţa la pământ şi s-au rugat pentru un eliberator. Dumnezeu avea eliberatorul Său. Dumnezeu a avut un profet pus deoparte acolo în pustiu, l-a ţinut acolo timp de patruzeci de ani, aşteptând după ei să se îndrepte, să se roage. Şi când s-au îndreptat şi au început să se roage, atunci Dumnezeu a trimis eliberatorul.
Dumnezeu va face acelaşi lucru astăzi, dacă oamenii doar ar veni împreună, s-ar pune pe rugăciune. În regulă.

E-144 El a fost un semn pentru acei profeţi falşi şi pentru Ahab, că el era slujitorul lui Dumnezeu. El a fost un profet al lui Dumnezeu. Atunci, el a fost şi un semn pentru Israel, căci a putut închide cerurile sau deschide cerurile, când a dorit. Sigur a fost.
Spuneţi-mi unul care poate închide cerurile, arătaţi-mi unul care poate deschide cerurile, în afară de Dumnezeu. Şi Cuvântul lui Dumnezeu... Cuvântul lui Dumnezeu este cu profeţii.

E-145 Mica, un semn pentru Iosafat. Mica a fost un semn pentru Iosafat, că Dumnezeu ţine un profet adevărat la dispoziţie.

E-146 Acum observaţi. El avea patru sute de profeţi, Ahab, şi el i¬a chemat pe acei patru sute de profeţi. Şi într-un acord ei i-au spus lui. Şi totuşi, jos în acea inimă a lui Iosafat, un om al lui Dumnezeu, a ştiut că ceva era greşit. Ştia că era ceva greşit. A spus, "Nu mai ai încă unul?"

E-147 "După patru sute care stau aici?" A spus, "Aceştia sunt toţi profeţi, profeţii lui Iehova." Acolo sunt Metodiştii, Baptiştii, Prezbiterianul, Unitarianul, oh, vai, vai, trinitarienii, şi toate felurile diferite. "Îi avem pe toţi aici, şi într-un acord ei spun că aceasta este cea mai măreaţă naţiune care există. Nu avem nimic de ce să ne temem." Ca un băieţel care fluieră în cimitir, ştiţi, când îi este frică. Nu vă faceţi griji pentru aceasta.
A spus, "Dar nu ai încă unul?"
A spus, "Oh, da, este încă unul aici, dar," a spus, "Îl urăsc."
Vedeţi? A spus, "El întotdeauna vorbeşte rău despre această ţară. Spune întotdeauna că ni se va întâmpla ceva rău."

E-148 Iosafat a spus, "Mi-ar-mi-ar place să-l ascult pe el." Oh, da!
Ce era el? Un semn. Indiferent de cât de multe organizaţii sau denominaţiuni, Dumnezeu încă are un profet care stă cu Cuvântul.

E-149 Iosafat a ştiut că Ahab era osândit, pentru că acel profet real, Ilie, a fost semn pentru naţiuni, a spus, "Câinii îţi vor linge sângele, să vi aici." Aşa este. El ştia că el şi Izabela urmau s-o încaseze. A ştiut că urmau. Vedeţi?

E-150 Şi Mica, Mica a spus. Au venit la el şi au spus, "Acum, îţi voi spune, tu dacă vrei să intri în viitoarea asociaţie, îţi spun eu ce să Iaci. Doar să fi de acord că toţi aceşti predicatori au dreptate. Înţelegi? Tu spune-i, ,Suie-te'" Şi a spus, "Doar fi de acord." A spus, "Îţi spun eu ce vom face. Vom face... Vom avea grijă ca tu să intri în organizaţia noastră, dacă tu vei face doar lucrul acesta, înţelegi, dacă tu vei compromite doar la câteva din aceste lucruri aici despre care vorbeşti tu. Arată doar, du-te, fi de acord cu ei, du-te înainte cu ei." A-ha! V-aţi putea imagina ca un profet adevărat al lui Dumnezeu să se îndepărteze de Cuvântul lui Dumnezeu? Aţi putea?
"Ei bine," aceştia au spus, "dar, noi am văzut o vedenie," aceşti patru sute de profeţi. "Noi ştim. Noi suntem profeţi. Noi ştim, pentru că suntem profeţi."

E-151 Mica a spus, "Nu mă îndoiesc că aţi văzut o vedenie. Nu mă îndoiesc nici un pic, ce aţi văzut, o vedenie, dar nu este conform cu acel Cuvânt." Amin. A spus, "Şi eu am văzut, o vedenie." Amin. Oh, îndurare! El era un semn. El era un semn. A spus, "Am văzut o vedenie, şi am văzut Israelul, ca oile, împrăştiate pe un deal, fără păstor."
Şi acest mare vegheator, episcop, s-a suit şi l-a lovit peste gură. A spus, "Unde S-a dus Duhul lui Dumnezeu când a ieşit din mine?"

E-152 A spus, "Vei vedea când vei fi în închisoare. Vei vedea."
El, Ahab a spus, "Puneţi-l pe insul acela la închisoare.
Hrăniţi-l cu această pâine a întristării, şi daţi-i apele întristării, să bea." A spus, "Când mă voi întoarce în pace," a spus, "atunci mă voi ocupa de el."

E-153 Bătrânul Mica a stat acolo cu AŞA VORBEŞTE DOMNUL. A spus, "Dacă te întorci măcar, Dumnezeu nu mi-a vorbit." Hm! Asta e tot. Ce era el? Era un semn, că profeţii lui Iehova, profeţii lui Dumnezeu, stau cu Cuvântul lui Dumnezeu.

E-154 Voi aveţi un profet care spune că ar trebui să fiţi botezaţi în titlurile de „Tată, Fiu, Duh Sfânt," este un profet fals. Dacă spuneţi că este un profet printre voi, care spune, "Sunt trei Dumnezei," este un profet fals. Nu este nici o Scriptură pentru nimic din aceasta. Aşa este. Dar un profet adevărat al lui Dumnezeu va sta cu acel Cuvânt. Şi dacă viziunea lui este contrară acelui Cuvânt, el nu este un profet adevărat de la Dumnezeu.

E-155 Niciunde, în Biblie, nimeni nu a fost botezat vreodată în titlul de "Tată, Fiu, Duh Sfânt."

E-156 Priviţi la Pavel, acolo sus în închisoare, un Iudeu mic, cu nasul cârn, chel, stând sus acolo, petrecând douăzeci de ani, o închisoare Romană. El a scris aceste scrisori. Acum, ce credeţi că au gândit femeile predicatoare despre Pavel, când el a spus, "Femeile să tacă în biserici. Nu le îngădui să vorbească"? Îmi închipui că ele ar fi putut într-adevăr să se ia de el.
Ce credeţi că au gândit acei episcopi, acei episcopi, când au spus toate aceste diferite lucruri? "Încetaţi aici cu aceste lucruri, şi aceasta aici, toată aceasta, aceea? Pavel? Spuneţi-mi, cine este acest individ, oricum, acest individ care zace sus acolo în închisoare?" Dar el l-a întâlnit pe Isus. El ştia despre ce vorbea.
Şi din acelaşi grup, după moartea lui Pavel, în cele din urmă au format, din acea grămadă de episcopi şi sus-puşi, la Consiliul de la Niceea, şi aceea a format biserica Catolică, îndepărtându¬se de Cuvântul lui Dumnezeu. De acolo vine al vostru "Tată, Fiu, Duh Sfânt." Eu provoc pe oricine, oriunde, orice naţiune, să demonstreze falsitatea acesteia.

E-157 AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Botezul folosind titlul de "Tată, Fiu, Duh Sfânt" este fals. AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Eu vă poruncesc ca fiecare din voi, de aici sau de pe bandă, care nu aţi fost botezaţi în Numele lui "Isus Cristos," să fiţi botezaţi din nou în Numele lui Isus Cristos.

E-158 Pavel, în Fapte, 5:9, sau, 19:5, a spus "Aţi primit voi Duhul Sfânt de când aţi crezut?"
Ei au spus, "Noi nu ştim dacă ar fi vreun Duh Sfânt." A spus, "Atunci spre ce aţi fost botezaţi?"

E-159 Ei au spus, "Noi am fost botezaţi," dar nu în botezul Creştin.
"Tată, Fiu, şi Duh Sfânt" nu este botez Creştin. Nici un Creştin nu a fost botezat vreodată astfel, în Biblie sau timp de sute de ani după Biblie. Acesta-i un crez Catolic, şi nu o Doctrină Creştină. Arătaţi-mi în Biblie. Este o-este o înşelătorie. Este lucrarea diavolilor.
Nu vreau să spun că oamenii care sunt botezaţi aşa sunt în acel fel. Dumnezeu are multe persoane afară acolo astăzi care nu ştiu mai bine.

E-160 Dar, a sosit ceasul, că noi trebuie să ne întoarcem la Cuvânt dacă ne aşteptăm ca Dumnezeu să lucre în această zi cum a făcut¬o El atunci.
161 I-am spus mamei mele când era pe moarte, înainte ca ea să moară. Am spus, "Mamă, când am devenit un Creştin, de tânăr, am început să caut şi să aflu. Ştiam că există un Dumnezeu, din vedenile pe care tu le şti, şi lucrurile care s-au întâmplat de-a lungul vieţii." Am spus, "Atunci am aflat că biserica Catolică spunea, 'Noi suntem biserica. Nu contează ce spune Biblia. Noi credem că Aceea este în regulă, dar, noi suntem biserica. Ce spunem noi, Dumnezeu leagă în Cer.' Şi aşa, atunci, ei o fac în felul acesta. Acela-i un trup. Luteranii spuneau, 'Ei sunt greşiţi. Noi o credem în acest fel.' Baptiştii spun, 'Ei toţi sunt greşiţi. Noi o credem în acest fel.' Şi există sute de acele trupuri."
Păi, cum ai putea avea vreodată credinţă? Care din ei au dreptate? Este un singur Lucru drept. Nu L-am ştiut atunci.

E-162 Am spus, "Mamă, m-am dus înapoi la Biblie şi am aflat calea pe care acei dintâi apostoli, ce fel de biserică au avut ei, cum au învăţat ei, şi lucrurile pe care le-au făcut ei. Am făcut aceasta chiar exact cum au făcut ei, felul cum Biblia a spus, şi am obţinut aceleaşi rezultate." Amin. Scuzaţi expresia, dar-dovada budincii este mâncatul acesteia. Este adevărat. Am obţinut aceleaşi rezultate pe care le-au obţinut ei. Da.

E-163 Astfel, nu poţi construi încredere în ceva unde sunt nouă sute de căi diferite, de a merge în această parte şi în acea parte.
Apoi am aflat, acolo în Biblie, că Isus a spus, El însuşi, "Dacă oricine va scoate un Cuvânt, sau Îl va schimba, în această Carte; oricine care va adăuga orice la Aceasta, sau va scoate ceva din Aceasta; aceluia îi va fi luat, din partea lui din Cartea Vieţii." Arăta că el avea numele lui acolo, în regulă, dar va fi scos. Oh!

E-164 Noi trebuie să ne întoarcem la acest Cuvânt. "Cerurile şi pământul vor trece, dar Cuvântul Meu nu va da greş niciodată." Da, domnule. "Cuvântul fiecărui om să fie o minciună. Al Meu să fie adevărat," a spus Isus. Să stăm cu Cuvântul. Da. Oh, vai! Da.

E-165 Iosafat a ştiut că Dumnezeu păstrează un profet, adevărat real care stă cu Cuvântul Său şi nu Îl va compromite. Nu, domnule.

E-166 El a stat drept cu Acesta. Patru sute împotriva lui, şi cu prorociile, lor. Dar a lui a fost Cuvântul lui Dumnezeu, cu acelaşi semn şi lucruri.
Şi eu spun, astăzi, ceea ce avem noi nevoie astăzi este un bărbat, un profet, să se ridice printre noi, care va sta cu Cuvântul lui Dumnezeu indiferent de ce oricare altcineva spune, sau orice a spus denominaţiunea.

E-167 Mica nu a avut nici o cooperare. Moise nu a avut nici o cooperare. Noe nu a avut nici o cooperare. Nici unul din ei, numai, nu a avut vreodată cooperare. Este totul împotriva lor. Dar ei sunt semne în zielele rele înainte ca Dumnezeu să trimită judecată. Şi Dumnezeu îşi ţine Cuvântul Său şi vrea ca Cuvântul Său să fie ţinut de poporul Său. Laudă Domnului.
Acum, apropiindu-ne de încheiere, doar pentru câteva minute acum. Acum ascultaţi atenţi.

E-168 "A fost un om trimis de Dumnezeu al cărui nume era Ioan," un profet-semn. Înainte ca Isus să fi venit pe pământ, să Se declare, El a trimis un profet înaintea Lui. A făcut El lucrul acesta? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] A trimis un profet, Ilie din Vechiul Testament, a fost profeţit să vină în puterea lui Ilie din Vechiul Testament. El a fost să fie un profet-semn că Isus urma să vină, că trebuia să fie o venire a lui Mesia.

E-169 Şi Ioan a ieşit din pustie, el a fost un semn că Mesia era pe drumul Lui. Când Ioan a apărut, Israel trebuia să fi ştiut, prin profeţii lor.
Acolo-i unde le scapă oamenilor. Ei nu-i cred pe profeţii lor.
Ei nu cred. "Nu credem că ce a spus Petru era bine, în Ziua Cinzecimii." Ei nu cred că este aşa. Ei nu cred ceAa spus Pavel, acelaşi lucru ce a spus Petru. A spus, "Dacă un Înger din Cer propovăduieşte vreun alt cuvânt, să fie anatema." Ei nu cred aceasta. Vedeţi? Ei nu o cred.
Şi ei nu i-au crezut pe profeţii lor. Dacă ar fi ştiut ei, ar fi ştiut că Isaia a spus, "Va fi un glas al unuia care strigă în pustie, care va pregăti calea înaintea Domnului." Ei ar fi trebuit s-o ştie. El fost un profet, un prinţ al profeţilor. El le-a spus, dar ei nu au crezut aceasta. Nu, nu. A spus, "Acolo-iun Mesia care vine."

E-11

E-171 Acest om nu a avut nici o cooperare. Nu a avut nici un adept, nici o cooperare, nu a aparţinut la nici o denominaţiune, nu a cerut nimic şi nu s-a temut de nimic. Acela a fost Ioan. De ce? El a fost un om trimis de Dumnezeu. Acela-i motivul că el a rezistat. El era Ilie stând acolo, ca să dovedească poporului că Mesia urma să vină. A spus, "Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie, cum spune profetul Isaia. Pregătiţi-vă să-l întâmpinaţi pe Domnul."

E-172 Acei Farisei şi Saduchei au stat afară acolo şi discutau cu privire la hainele şi lucrurile lor. Chiar când ei discutau şi făceau tărăboi cu privire la aceasta, chiar în mijlocul lor a venit Mesia, umblând.

E-173 Ioan a spus, "Iată, acolo este El!" Aleluia! Priviţi-l. El L-a prezentat. "Iată-L acolo. El stă chiar în mijlocul vostru acum."
Cam la timpul acela, cerurile au tunat. Isus a intrat în apă. Şi Ioan a mărtursit, văzând Duhul lui Dumnezeu, ca un porumbel, coborând-se. Un Glas care striga, "Acesta este Fiul Meu preaiubit în Care Îmi găsesc plăcerea să locuiesc." Oh, vai, vai!

E-174 Ioan a spus, "Acum eu trebuie să mă micşorez. El va creşte." Oh, ce profet, un semn pentru Israel! Da, domnule.

E-175 El a fost un om trimis de Dumnezeu, cu toate că tatăl lui era un preot. Oh, da. Tatăl lui, Zaharia, era un preot. Dar aţi observat? Dumnezeu nu l-ar fi lăsat pe acel profet să se amestece cu organizaţiile lor. Tatăl lui l-ar fi dus acolo în şcoala lor de teologie, la marea denominaţiune Cutare-şi-cutare, l-ar fi făcut un bun slujitor, ştiţi, şi l-ar fi instruit cu totul, şi i-ar fi dat o mulţime de lucruri pe care nu trebuia să le aibă. Dar Dumnezeu nu ar fi permis ca sufletul lui să ajungă contaminat. Înţelegeţi voi? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Nu a putut să-l lase pe acel om să se amestece cu organizaţiile. El nu a aparţinut la nici una din ele, nici o sectă, Farisei, Saduchei, Irodiani, sau orice ar fi putut fi. Dumnezeu nu ar fi permis aceasta.

E-176 El a avut o naştere ciudată. A fost un copil ciudat. El a fost un profet. Tăticul lui era un preot, dar El nu ar fi îngăduit ca el să se amestece cu toţi făţarnicii lor, lucrurile şi religiile Fariseice. Ce a făcut el? El l-a dus în pustie şi l-a instruit în deşert.

E-177 Ce instruire! Amin. El l-a instruit prin experienţă. Aceea este cea mai bună, cunoscând pe Dumnezeu. Când a ieşit, a ştiut exact care era însărcinarea lui. Dumnezeu a adeverit acea însărcinare.
Unde a adeverit-o El? Pe râu. Acum, dacă puteţi face doi cu doi. Vedeţi? Pe râu!
A spus, "Eu sunt glasul celui care strigă în pustie, 'Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărarea."'

E-178 Ioan, un om trimis de Dumnezeu. Dumnezeu nu a vrut să-1 lase să fie contaminat cu aceasta. El l-a instruit în pustie, de Dumnezeu. El nu l-a instruit în şcolile lor, nu în teologia lor. Dacă ar fi făcut-o, el ar fi fost tot îndoctrinat cu lucruri cum ieşiţi voi din şcoli astăzi, tot felul de şcoli. Nu doar cele Prezbiteriene, Baptiste şi Metodiste, dar şi şcolile Penticostale, tot atât de rău, oricare din acele şcoli de teologie, îi scot afară de acolo. Oh!

E-179 Venirea lui, i-a spus Duhul, din Isaia. Venirea lui, venirea lui Ioan, a fost prezisă în Scriptură. Isaia 40:3 a spus, "Îl voi trimite pe mesagerul Meu înaintea Mea, să pregătească calea," sau, acela a fost Maleahi 3. A spus... Maleahi 3 a spus că El va trimite pe mesagerul Său înaintea Sa. Profetul, ultimul profet, a vorbit despre el. Ultimul lucru a vorbit despre el. Amintiţi-vă, ultima Carte din Vechiul Testament a vorbit că Ilie va veni la copiii lui Israel înainte ca Mesia să-şi facă apariţia.

E-180 Sunteţi gata? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Ultima Carte din Biblie, Apocalipsa, ne arată că va fi o revenire a lui în ziua de pe urmă, la biserica Neamurilor, un semn. Cum o ratează ei! El este profeţit să vină din nou, chiar înaintea măreţei şi celei de-a doua Venire a Domnului. În Mal-... În Maleahi al 4-lea capitol, şi în Apocalipsa, al 3-lea capitol, ne spune că el va fi aici în zilele de pe urmă. Chiar acelaşi, care va sta în spărtură pentru oameni, cu o turmă mică pe care Dumnezeu i-o va da, el va veni în zilele de pe urmă. Dumnezeu a spus aşa. El va fi un semn pentru această naţiune a Neamurilor, că timpul ei este dus.

E-181 Şi, amintiţi-vă, când apare el pe scenă, timpul este aproape. Să ne rugăm ca Dumnezeu să îl trimită. Timpul este aproape.

E-182 De îndată ce slujba lui a fost încheiată, Mesia Şi-a făcut apariţia. De îndată ce acesta mare va veni în zilele de pe urmă, îşi va încheia slujba, Mesia Se va arăta. Aşa va fi. Timpul este aproape, aşa că noi mai bine să ne rugăm. Voi mai bine începeţi să vă rugaţi.

E-183 Semnul lui dat de Dumnezeu pentru această epocă va dovedi, ce este el. Toţi îl vor recunoaşte. Dumnezeu îl va adeveri. El va arăta semne şi minuni cum nu a mai fost făcut nicicând pe pământ, prin acesta. Nu vreau să spun scuturând, tremurând, şi vorbind în limbi. El va fi susţinut de Cuvântul lui Dumnezeu, cum a fost acest om. De ce? El a fost profeţit că va veni, în Maleahi 4 şi Apocalipsa 3, aşadar el va veni. Nimic nu îl va opri; el vine. Amin. El va fi aici. Amin. Oamenii să cadă cu feţele lor la pământ astăzi şi să înceapă să strige la Dumnezeu, şi urmăriţi ce se întâmplă. Îl veţi vedea făcându-şi apariţia în putere. Da, domnule.

E-184 Conform cu Scriptura, Mesajul său ca semn va fi "întoarcerea." Ce îi va fi... După ce vom şti noi că este el? Cum vom şti că este cel adevărat?

E-185 Ştiţi, Israel a întrebat aceea o dată, în Deuteronom, al 20-lea capitol... al 20-lea verset, cred că este. A spus, "Cum vom şti că acesta va fi cel adevărat?"
Cum ştim? Dumnezeu ne spune că îl vom recunoaşte. Ce va face el? "El va întoarce inimile copiilor înapoi la Mesajul penticostal original de la început." Oh, vai!

E-186 Un semn care este trecut cu vederea, adevăratul semn, şi ei îl ratează. Întotdeauna o fac.

E-187 Înapoi la Biserica adevărată, Mesajul adevărat! El va sta singur împotriva denominaţiunii, îndrăzneţ şi fără teamă, cu AŞA VORBEŞTE DOMNUL. El nu va compromite cu nici o denominaţiune. Nu va avea nimic de-a face cu niciuna; nu va trage sforile pentru nimic. El va fi drept afară pe Cuvânt, AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Dumnezeu va adeveri slujba lui cu semne şi minuni, cu mare revelaţie a Cuvântului, şi le aduce înaintea oamenilor. Ce zi se apropie! Ca... Va sta cum a făcut Petru şi Ioan, după aceea, în Ziua Cinzecimii.
După Cinzecime, când au fost umpluţi cu Duhul Sfânt, botezaţi acolo, au stat în acel sobor al Sinedrului. Au stat acolo cu toată îndrăzneala cu care se putea sta. Când, au spus, "Vă interzicem să mai învăţaţi în Numele lui Isus."

E-188 El a spus, "Este drept ca noi să ascultăm de voi, sau de Dumnezeu? Judecaţi între voi singuri." Ignoranţi, neşcolaţi. Amin. Ei erau profeţi. Erau profeţi unşi de Dumnezeu. Ei erau semne ale Duhului Sfânt. Ei erau profeţi. Ei ştiau.

E-189 Ei au fost exact ca Ioan. Au fost acolo sus la Cinzecime şi au aflat ceva.
Nu au fost ca majoritatea predicatorilor noştri de astăzi, aşa zişi, care se laudă că ce organizaţie mare avem noi, ce mulţi avem în marile noastre grupuri. "Noi stăm ca o organizaţie mare. Facem mari lucrări misionare." Oh, îndurare. "Oh, noi avem mulţimi mai mari decât toţi ceilalţi." Ce este aceasta? Este o atracţie politică. Vreau ca voi să ascultaţi atenţi, următoarele două sau trei minute. O atracţie politică.

E-190 Sigur am spus ceva, cu câteva minute în urmă, voi ştiţi despre ce vorbesc eu. [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Un semn care este profeţit. Am lăsat-o în pace, am pus-o în poala voastră. Vedeţi? Ei bine, nu numai aici, dar şi acei care vor auzi. Este în poala voastră. Faceţi ce vreţi voi cu aceasta. Rugaţi-vă, şi urmăriţi pe Dumnezeu cum se mişcă pe scenă. Urmăriţi-L împlinindu¬şi Cuvântul Său. El aşteaptă.

E-191 Când bombele atomice, şi oamenii sunt speriaţi. Şi Pentagonul, ei nu ştiu ce să facă. Şi semne mistice în ceruri, de farfurii zburătoare, şi tot ce a prezis Dumnezeu. Este timpul pentru acel Ilie, (el este pe undeva), să se ridice pe scenă.

E-192 Lăsaţi poporul, lăsaţi ca acea mică turmă, acea mică rămăşiţă pe care Dumnezeu i-o va da, lăsaţi ca acea mică rămăşiţă să înceapă să strige după Dumnezeu, şi urmăriţi ce se întâmplă. Va fi o dare pe faţă naţională. Va fi o putere cum nu au mai văzut înainte. Necazul cu aceasta este, că de data aceasta, este că va fi prea târziu pentru ei atunci. Uşile vor fi închise. Aşadar, amintiţi-vă, suntem la timpul sfârşitului. Rugaţi-vă.

E-193 Priviţi astăzi la ceea ce numim noi slujbă. Ce avem noi? Acum, în încheiere, vreau să spun aceasta. Ce avem noi? Nu avem nimic. Unii dintre conducătorii noştri cei mai mari, cei mai mari evanghelişti ai noştri; unul dintre cei mai mari evanghelişti ai noştri a spus, "Dacă pot afla că rămâne zece la sută din convertiţii mei, un an, aş fi foarte recunoscător." Pe când, chiar nu mai departe de Finney, care a avut nouăzeci şi şapte la sută din ei.
Pavel a avut o sută, şi sute, sute şi sute. Unul a fost mântuit, şi, el a fost aşa de umplut, frate, s-a dus şi a spus la altcineva; el a spus la altcineva; şi el a spus la altcineva; a ajuns la milioane. De ce? Ei aveau ceva. Ei erau pe Cuvânt.

E-194 Astăzi, ne gândim doar la mulţimi mari. Ce este aceasta? Este o organizaţie politică. Dacă venim noi, vreun mare evanghelist vine în oraş, ce vine mai întâi? O grămadă de bărbaţi, fie toţi Metodişti, Baptişti, Prezbiterieni, ei toţi. Fac o mică evaluare că, ei, "El poate predica doar aceasta, şi nu poate predica aceea. Şi nu poate predica aceasta, dar poate predica aceea." Ce aveţi voi?

E-195 Şi ele păşesc sus acolo, femei. Vorbesc despre Penticostali. Femeile se duc acolo, sus la altar, ele continuă stăruitor.

E-196 Eu întotdeauna am fost împotriva chemării la altar. Aş putea tot atât de bine s-o spun. Eu nu cred în ele. Nu este un astfel de lucru în Biblie. Cum poate veni vreun om dacă Dumnezeu nu îl cheamă? Nu aţi putea să îl opriţi. Nu trebuie să chemaţi nimic. Dumnezeu l-a chemat. Chemarea la altar este o idee Metodistă. Aşa este. Chemările la altar, ei ţin de ei, spun, "John, tu şti, mama ta a murit cu mult timp în urmă."

E-197 "Ooh-ooh-ooh, da, frate, ooh-ooh!" Aceea nu-i convertire.

E-198 Aici, cu câteva seri în urmă, am avut o expunere în Louisville, a unei femei adusă într-un sicriu, pus pe o platformă a unui depozit de arme. "Sute de oameni," au spus, "au alergat la altar." Evanghelia nu este o sperietoare. Nu este un sentiment de simpatie. Este o convertire de convingere.

E-199 Priviţi aceste adunări, aceşti mari evanghelişti, şi chiar şi în mica mea slujbă umilă, nu mă exclud pe mine. Uneori mă simt parcă ruşinat, mergând afară. Aşa este. Ce trebuie să facem noi? Să stăm şi să facem chemări la altar şi să-i convingem. Fete mici vin sus acolo, şi toate mestecă gumă de mestecat, spun, "Vedeţi? Vedeţi? Eu mă duc. Aha." Aceste femei vin acolo, cu părul tăiat şi feţe vopsite, Penticostale, şi merg înăuntru, şi ies afară, şi spun că au vorbit în limbi. Şi nu îşi lasă niciodată părul să crească, şi încă fac acelaşi lucru care l-au făcut. Voi îmi spuneţi mie că aceea este convertire? Este o batjocură de Dumnezeu. Biblia a spus, "Este un păcat şi o ruşine ca ele să îşi taie părul." Cum poate o femeie cu părul tăiat să judece o femeie care are vopsea pe faţa ei? Ar putea tot atât de bine să audă aceasta. Vine ceasul, când toporul este pus la rădăcina pomului. Şi fiecare pom care nu aduce rod bun va fi tăiat jos.

E-20

E-201 Ce-i dacă acei oameni la Cinzecime ar fi mers acolo sus şi să spună, "Acum, Isus ne-a poruncit ca noi să urcăm aici şi să stăm până când primim putere de Sus. Acum, fraţilor, suntem aici de nouă zile, deja. Să acceptăm aceasta, prin credinţă. Acum, noi avem Duhul Sfânt. Ne ducem afară, pentru că noi am fost aici. Am făcut ce ne-a spus Isus să facem"? Acolo nu ar fi fost nici o experienţă.

E-202 Daţi-mi voie să vă spun ceva. Ştiu că aceasta este pe bandă, dar iat-o că vine, oricum. Ascultaţi. Am să vă spun ceva. Este o ruşine. Oameni încercând să... Nu am crezut niciodată că Duhul Sfânt era "tremuratul." Nu am crezut niciodată că Duhul Sfânt era "dovada vorbirii în limbi, sau plâns, sau strigăt." Acelea sunt senzaţii emoţionale. Eu cred că Duhul Sfânt poate face aceea. Dar Duhul Sfânt este a face locaş Dumnezeirii. Cred că o mare mulţime de oameni care pretind că au Duhul Sfânt nu ştiu nimic despre Acesta. Îl întâlneşti pe Dumnezeu. Cum? Ziua Cinzecimii !

E-203 Ei spun acum, ca Baptiştii astăzi, Prezbiterienii şi Metodiştii.
Am întrebat, "Credeţi voi că aţi primit..."

E-204 "Oh, da, noi Îl acceptăm, prin credinţă." Prin credinţă, nimic! Aceea nu este Acesta! Aceasta este o senzaţie.

E-205 Vă place să vedeţi un apus de soare. Staţi şi priviţi cum soarele coboară, şi plângeţi, şi lacrimile curg. Lucrul acela nu este Dumnezeu. Aceea-i emoţie, de la ceva care este în tine. Tu auzi despre cineva care este bolnav, sau cineva care moare, tu ţipi şi plângi. Acela nu-i Dumnezeu. Aceea este emoţie umană. Cum Dumnezeu...

E-206 Am văzut oameni la un meci cu mingea, devin aşa de fericiţi că îşi bâlbâie buzele, toate celelalte. Nu-mi spuneţi mie.
Noi avem nevoie de o trezire, o salvare. Şi Penticostalii vin în jur, îi prelucrează pe oameni, şi le spune, "Când vorbesc în limbi, ei au Duhul Sfânt." Şi unii din ei trăiesc tot felul de vieţi, după aceea.
Ascultă, frate. În Ziua Cinzecimii, nu a fost aşa. Ei nicicând nu s-au bazat pe ceva limbi sau nimic. În timp ce ei se aflau acolo, stând la un loc, într-un acord, Dumnezeu a coborât, literalmente, printre ei. Ei au văzut, pe fiecare din ei, limbi de Foc, cam aşa, atârnând asupra capului lor. Dumnezeu era acolo. Nu a fost, "Acceptă prin credinţă, sau vreo emoţie." Ei au fost umpluţi cu Duhul Sfânt, şi apoi au ieşit afară şi au început să vorbească în limbi. Dar, întâi, l-au întâlnit pe Dumnezeu.
Asta-i ce se petrece astăzi. Oamenii devin prelucraţi şi emoţionaţi, emoţie, şi acesta nu este Duhul Sfânt. Duhul Sfânt este a-i face locaş Dumnezeirii. Cuvintele voastre sunt Cuvintele Lui. Vă spun, de ce avem nevoie astăzi, este o chemare.

E-207 Oamenii intră, femeile în acel fel, intră, vorbesc în limbi, ies înapoi afară. Şi mergeţi în locurile lor unde au ei bisericile lor...

E-208 Aş fi dorit ca Billy să fi şezut aici. Tocmai am primit o scrisoare de jos de pe undeva, zilele trecute, unde o femeie a spus, "Eu aparţin la o anumită, mare," cea mai mare organizaţie de Penticostali, o organizaţie mare trinitariană. Ei au spus, "Toate femeile noastre, Frate Branham, toate îşi taie părul. Eu am avut păr lung negru." A spus, "Întotdeauna mi-a plăcut, pentru că am crezut că era de la Domnul." A spus, "Nu m-am machiat niciodată. Biserica noastră învaţă că aceea este de modă veche." A spus, "Ei îmi spun, când aveam părul răsucit într-un coc, la spate, au spus, 'Ai grijă, tu ai un cauciuc în pană pe spate,' şi tot aşa. A spus, 'Tu îţi porţi un cauciuc în pană-în pană la spatele capului tău." Şi a spus, "În cele din urmă, soţul meu a spus, 'De ce nu-ţi tai părul şi să fi ca celelalte."'
Acum eu am o scrisoare ce merge înapoi la ea.
Ea a spus, "Aşa este? Am auzit una din benzile tale, că botezul Creştin este în Numele lui Isus Cristos." Acum, voi ştiţi ce urmează ea să primească. Nu-i aşa? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Ea a spus, "Spune-mi, Frate Branham. Eu flămânzesc. Vreau să ştiu ce am făcut."

E-209 Eu am să spun, "Să-i fie ruşine acelui soţ decăzut al tău. Şi acel grup necredincios cu care te închini, ieşi afară din mijlocul lor." Exact. Dumnezeu nu se poate schimba. Când Dumnezeu spune ceva, El o spune serios. Mie nu-mi pasă câţi predicatori decăzuţi care vor să compromită, să obţină o organizaţie mare sau un grup. Noi avem nevoie de salvaţionişti. Bărbaţi care vor sta şi vor lăsa ca nevestele lor să facă aşa, eu am puţină încredere în experienţa voastră de a fi un Creştin. Exact. Pocăiţi-vă, sau pieriţi! Vai, doamne!

E-210 Intră aşa, aderă la biserici, biserici Penticostale, ies înapoi afară şi niciodată nu se schimbă nici un pic; rămân la fel, nu se mişcă nici un pic. Oh, îndurare. Ce este aceasta? Izabele moderne. Există o singură femeie în Biblie care şi-a vopsit faţa cândva, şi Dumnezeu a dat-o hrană la câini. Izabele moderne trăgându-i pe Ahabii lor de guler în jur, oricare bărbat micuţ efeminat care îşi va lăsa nevasta să facă aşa, să poarte pantaloni scurţi şi lucruri, şi să iasă aici în stradă şi să se îmbrace în rochii aşa care o arată aşa de mulată ca un crenvurşti jupuit în acel fel. Şi merg... Nu spun asta ca glumă. Acesta nu este un loc de glumă. Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu. Este adevărat. Exact. Umblă în jos pe stradă, cu o rochie atât de strâmtă, pe ea, încât ea nu poate păşi. Atunci, vreun bărbat face o remarcă privitor la ea, şi voi vreţi să vă bateţi cu el. Voi aţi avea nevoie să fiţi loviţi în falcă, aşa este, pentru că o lăsaţi să facă aceasta. Asta arată din ce sunteţi voi făcuţi. Asta-i exact aşa.

E-211 Ceea ce avem noi nevoie este Evanghelia. Dumnezeule, ridică pe cineva pe scenă care este drept înapoi la Cuvânt. Dumnezeu a spus că nici măcar nu este un lucru cuviincios pentru o femeie chiar să vină la biserică şi să se roage cu părul ei tăiat. Şi o femeie care-şi taie părul, este... un bărbat are dreptul deplin să divorţeze de ea. Ea este o femeie dezonorantă. Biblia a spus astfel. Ea este dezonorantă faţă de bărbatul ei. Ea poate nu o ştie. Orice femeie care va purta pantaloni scurţi este dezonorantă. Ea s-ar putea să nu o ştie. Doamnă, eu nu încerc să te rănesc. Eu încerc să te salvez de la un iaz de foc, şi iad. Pocăieşte-te!

E-212 "Oh," tu spui, "Am primit Duhul Sfânt." Atunci să vă comportaţi aşa, cu Dumnezeu care locuieşte în interiorul tău, chiar Dumnezeul care ţi-a spus să nu faci lucrul acesta?

E-213 "Oh," tu spui, "Am vorbit în limbi." Eu am văzut diavoli vorbind în limbi. Am văzut, în Africa, beau sânge dintr-un craniu uman, şi vorbesc în limbi şi îl cheamă pe diavolul. Am fost în taberele vrăjitoarelor şi vrăjitorilor, unde ei au vorbit în limbi şi au tălmăcit. Am văzut creioane aşezate pe masă şi care scriau în limbi necunoscute, şi omul a venit în jur, a tălmăcit. A fost adevărat. Nu-mi spuneţi mie despre limbi. Avem prea mult din aceasta acum.
Cu toate acestea, eu cred că Dumnezeu are o limbă necunoscută. Eu cred că Dumnezeu vorbeşte în limbi necunoscute, dar să nu vă bazaţi pe aceea. Pavel a spus, ,,Chiar dacă vorbesc în limbi omeneşti şi Îngereşti, şi nu am Duhul Sfânt, totuşi nu sunt nimic. Chiar dacă pot să mut munţii..."

E-214 Mulţi oameni încearcă să spună, "Oh, acesta este un om mare al lui Dumnezeu. Ar trebui să vedeţi marile miracole." Păi, diavolii vindecă...
Diavolii ies şi fac lucruri ca acelea. Cunosc vrăjitoare care merg afară, şi lucruri ca acelea, are un şorţ în jurul ei în felul acela. Ei pun bani înăuntru. Ea ia păr de la spatele capului ei, îl trage prin sânge şi îl aruncă înăuntru. Şi acei oameni sunt oameni cinstiţi, ei cred. Nu este acel om. Sunt acei oameni care cred că se apropie de Dumnezeu, prin vrăjitoare.

E-215 Nu a spus Isus, "Mulţi vor veni la Mine în acea zi, şi vor spune, ,eu am avut campanii mari de vindecare'"? Acela nu este un semn. Este un semn că noi suntem la sfârşit. Nu a spus Isus, în Matei al 24-lea capitol, pe la versetul al 24-lea, de asemenea, 24:24? Şi El a spus, "Se vor ridica proroci falşi în zilele de pe urmă şi vor arăta semne mari într-atât că ei ar înşela chiar pe cei Aleşi dacă ar fi cu putinţă." Dar cei Aleşi stau pe Cuvânt. Ei ştiu ce este un semn adevărat.

E-216 Cum poate un om, care face aceste lucruri, care tăgăduieşte Credinţa lui Dumnezeu, să spună că el este un profet de la Domnul? Cume posibil să poată un om?
El ar putea să fie un profet, ca aceia care au fost jos acolo în timpul lui Ahab şi Iosafat, când Mica s-a ridicat. Dar ei au avut unul jos acolo care a stat pe Cuvânt, Ilie. Cuvântul Domnului a fost scris, că Ahab va ajunge la sfârşitul lui, şi vedenia lui Ilie a fost cu aceea.

E-217 Şi orice om, orice om care se declară duhovnicesc sau un profet, recunoaşte că fiecare Cuvânt din Aceasta este adevărat. Cum poate să fie el un trinitarian? Cum poate el boteza în numele de "Tată, Fiu, şi Duh Sfânt," şi să spună că el este uns cu Duhul? Cum poate el să îi înveţe pe oameni acea eroare, şi totuşi să fie uns cu Duhul? Aceasta nu poate fi făcut. Este un lucru imposibil.

E-218 Îmi dau seama că aceea nu este popular. Dar noi nu vrem să fim populari. Vreţi să fi ţi cinsti ţi.
Acum, Izabela şi Ahabii. Da, domnule.

E-219 De ce, de ce fac ele lucrul acesta? De ce fac femeile acelea, îşi ţin părul tăiat, şi poartă machiaj, şi ies afară şi îşi pun pantaloni scurţi când vin pe acolo bărbaţi, şi lucruri ca acelea, soţii lor o fac? Pentru că ei nu au un profet adevărat în amvonul lor, să le spună Adevărul. Ei le spun, "Ei bine, aceea nu contează. Este în regulă. Nu aveţi nimic de-a face cu aceea." Voi!

E-220 Acesta este Cuvântul Domnului. Biblia a spus, "Orice femeie care îmbracă o îmbrăcăminte care aparţine bărbatului este o urâciune înaintea lui Dumnezeu." Dumnezeu nu se schimbă. Cum se poate schimba El şi să fie Dumnezeu? El este infinit.

E-221 Ei au nevoie de un profet adevărat care să le spună că acela este un semn al sfârşitului. Biblia a spus că ei o vor face. Isaia, al 5-lea capitol, a spus că femeile vor face aşa în zilele de pe urmă. Exact. Astfel, iată-le acolo.

E-222 Dar ei spun că au un profet în amvon, temător de Cuvântul lui Dumnezeu. Nu... El se teme de adunare.
Să ne rugăm ca Dumnezeu să ne trimită acea Lumină târzie, acele Lumini de seară, să trimită pe acela care El a promis să facă, la Biserica aleasă, care le va spune care este Adevărul, va sta pe Cuvântul lui Dumnezeu. Să lase pe Izabele şi pe Ahabi, atunci ei îi vor separa. Aceea este exact.

E-223 Amintiţi-vă când femeile au început să acţioneze aşa. Acum doar mergeţi înapoi o bucată mică, când ele au început să îşi taie părul şi să acţioneze aşa. Când femeile încep să acţioneze aşa, este la acel timp şi acea perioadă că Ilie în zilele de pe urmă trebuie să apară pe scenă cu semnul din timpul sfârşitului, cu semnul din timpul sfârşitului cum a fost în zilele lui Lot. Vedeţi? Semnul din timpul sfârşitului; când femeile încep să acţioneze aşa. Ele acţionează aşa acum. Este la acel timp când trebuie să apară Elisei pe scenă, dărăcind şi chemând, mustrând şi dărâmând, corect, cu semnul lui Dumnezeu în spatele lui, mergând înainte. El nu o să cheme nici un grup mare acum. Biblia a spus, "Nu te teme, turmă mică, este buna plăcere a Tatălui vostru să vă dea Împărăţia." Aşa este. Este exact aşa.

E-224 El trebuie să fie respins de toţi cu excepţia turmei mici, căci el este ca Ilie cu ai lui şapte sute, şi Ioan cu turma lui mică. Da.

E-225 Vedeţi unde stăm noi astăzi? Noi trebuie să ne întoarcem la Cinzecimea originală. Trebuie să ne întoarcem la lucrurile lui Dumnezeu. Trebuie să ne întoarcem. Frate, soră, să nu fiţi înşelaţi în experienţa voastră. Noi suntem-noi aşteptăm după acel ceas.

E-226 Să nu luaţi doar, "Eu-eu sper aşa. Eu cred, prin credinţă Îl accept." Să nu faceţi lucrul acela. Întâlniţi-l pe Dumnezeu, faţă în faţă, şi să fiţi umpluţi cu Duhul, şi apoi urmăriţi ce se întâmplă. Şi dacă acel duh din voi este contrar acestui Cuvânt, atunci lăsaţi în pace acel duh. Duceţi-vă şi luaţi o... Rugaţi-vă ca Dumnezeu să vă dea Duhul, atunci.

E-227 Când acest Duh se ridică în ziua de pe urmă, Acesta va fi o avertizare împotriva lor, a celor care sunt falşi. Vedeţi? Pentru că, Ioan a spus, "Şi să nu gândiţi că puteţi zice în sinea voastră că noi, că voi, îl avem pe Abraham ca tatăl nostru."' Noi avem... Noi suntem...
"Noi, părinţii noştri au fost Metodişti, Baptişti, Prezbiterian, sau Penticostal." Să nu vă gândiţi să spuneţi, voi, "Dumnezeu," şi că voi sunteţi copii ai lui Abraham, căci Dumnezeu poate să ridice din aceste pietre copii ai lui Abraham. Nu vă gândiţi că dacă eşti Penticostal, că vei fi scuzat. Nu deloc. Dumnezeu poate din aceste pietre să ridice copii ai lui Abraham. Asta-i exact aşa. Da, domnule.

E-228 Vorbiţi doar Cuvântul lui Dumnezeu, în adevărul zilei de pe urmă, profeţia lui este.

E-229 Dacă vreţi... daţi-mi voie doar să întorc aici doar un minut, daţi-mi voie să vă arăt cum putem afla. Am multe Scripturi notate aici. Eu doar am făcut referire la ele. Vreau să vă citesc una. De la, hai să, mai întâi, să luăm... Să luăm Deuteronom, al 18-lea capitol, şi vom afla, doar un minut. Doar aşa, înainte să încheiem aici, aşa ca să pot să vă citesc această Scriptură. În Deuteronom, al 18-lea capitol, în regulă, şi să vedem acum. Al 20-lea verset din al 18-lea capitol, Deuterenom, 20.
Dar profetul, care va avea îndrăzneala să spună un cuvânt în numele Meu, pe care Eu nu i l-am poruncit să-l spună, sau care va vorbi în numele altor dumnezei (plural), chiar acel profet trebuie să moară.
Aşa este. Spiritual dus. În regulă. "Sufletul care păcătuieşte, acela va muri." Noi avem un Dumnezeu, nu "Dumnezei."
Şi dacă tu zici în inima ta, Cum vom cunoaşte cuvântul pe care DOMNUL l-a... nu l-a vorbit?
„Cum vom şti noi? Acolo vor fi atât de mulţi din ei, cum vom şti noi? Acesta spune aceea, un altul spune aceasta; cum unul spune aceasta, şi celălalt spune aceea, şi aşa mai departe." Acum priviţi. Noi ştim.
Când un profet vorbeşte în numele DOMNULUI, dacă lucrul nu urmează, nici nu se împlineşte, acela este un lucru pe care nu l-a vorbit DOMNUL, ci profetul a vorbit din îndrăzneală: tu să n-ai teamă de el.

E-230 Dacă Dumnezeu nu a spus-o, atunci să nu vă temeţi de aceasta. Aceasta, este în regulă, doar mergeţi înainte şi uitaţi de aceasta. Vedeţi?

E-231 Acum priviţi la ce auzim astăzi. Crezul Apostolilor, crezul Metodistului, crezul Baptistului, crezul Penticostalilor, crezul, crezul, crezul. Ce este un crez? Unde îl obţineţi? Provoc pe oricine să-mi arate Crezul Apostolilor în Biblie. Cred că nu există un astfel de lucru.
Dacă apostolii au avut vreun crez de care se ţineau vreodată, iată-l aici: "Pocăiţi-vă fiecare din voi, şi fiţi botezaţi în Numele lui Isus Cristos spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa este pentru voi."
Nu vedeţi unde ne aflăm, prieteni? Noi suntem într-o stare teribilă. Ce este aceasta? Un semn adevărat care este trecut cu vederea.

E-232 Acum, sunteţi bărbaţi şi femei, cei mai mulţi dintre voi, si voi sunteţi copiii lui Dumnezeu. Nu treceţi cu vederea peste aceasta. Amintiţi-vă că noi trebuie să avem aceste lucruri. Ele trebuie să se întâmple în această zi, în acest ceas în care trăim noi acum. Acesta este ceasul, chiar înainte de Venirea lui Mesia, trebuie să fie o înştiinţare care vine de la Dumnezeu.
Daţi-mi voie să citesc aceasta pentru voi. Să mergem înapoi la Maleahi. Este ultimul din Vechiul Testament, şi ascultaţi ce spune El aici în Maleahi. Atunci noi suntem... Ascultaţi la aceasta doar un moment.
Acum, dacă observaţi, Maleahi 3, vorbeşte ce a spus Isus despre venirea lui Ioan.
Iată, Eu voi trimite pe mesagerul Meu, şi el va pregăti calea înaintea Mea: şi Domnul, pe care-L căutaţi, deodată va veni la templul Său, chiar mesagerul legământului, pe care-L doriţi, el va veni, zice DOMNUL oştirilor.

E-233 Acela a fost Ioan, vestind venirea lui Isus. Şi El a venit la templu, exact ce El a spus, Mesagerul legământului, Îngerul care era cu... în pustiu cu-cu ucenicii, sau cu Israel. Credeţi că El a fost acel Mesager? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] "Ei bine," El a spus, "Eu vin de la Dumnezeu, şi Mă duc la Dumnezeu."

E-234 Acum, de ce i-a fost dată o boală lui Pavel? Ca să-l ţină smerit.
După ce Isus a fost mort, şi îngropat, şi a înviat din nou; după un timp îndelungat, Pavel L-a întâlnit, faţă în faţă, pe drum spre Damasc. (El a spus, "Eu vin de la Dumnezeu, şi m-am dus la Dumnezeu.") Pavel a ridicat privirea. Era o Lumină mare acolo, acelaşi Stâlp de Foc. Ştiţi despre ce vorbesc? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Acelaşi Stâlp de Foc. Şi Pavel a vorbit cu El, şi El i-a răspuns lui Pavel. Oamenii nu L-au auzit. Ei nu L-au auzit. Dar Pavel L-a auzit. A spus, "Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?"
El a spus, "Cine eşti Tu, Doamne?"

E-235 A spus, "Eu sunt Isus. Acum scoală-te şi mergi pe uliţa care se cheamă Dreaptă. Ţi se va spune de acolo. Eu am un profet care vine acolo ca să-ţi spună ce să faci, înţelegi. Şi cum să..."

E-236 Pavel dus jos, a fost botezat, şi a chemat către Domnul, a primit Duhul Sfânt.
Şi Pavel a spus, "Am avut o infirmitate a cărnii, care mi-a fost dată, un diavol, un sol al diavolului, care mă loveşte," aceea¬i ca, "lovitură după lovitură." El se făcea mai bine, şi apoi o primea, îl lovea din nou. A spus, "L-am consultat pe Domnul de trei ori, să o ia la o parte de la mine, dar Domnul a zis, 'Pavel, harul Meu îţi este de ajuns."' Apoi a spus, "Ca să nu mă umflu de mândrie din pricina abundenţei descoperirii."
El a avut mai mult, prin descoperire, decât Petru, Iacov, Ioan, sau oricare din ei. El L-a văzut după ce El a fost dus timp de poate doi ani, sau mai mult, stând într-un Stâlp de Foc, vorbindu-i. Cu cât mai mare astăzi, două mii de ani, şi El încă trăieşte! Amin.

E-237 A spus, 'Mi-a fost dat, ca să nu mă înalţ deasupra, spunând, 'Acum, frate, eu sunt deasupra la voi toţi. Vedeţi? Eu-eu L-am văzut după ce El a fost înviat din morţi, şi am vorbit cu El. Eu...' Ca să nu mă înalţ deasupra acolo, mi-a fost dat ceva, ca să fiu ţinut smerit." Da.

E-238 El a fost acela care le-a spus lor să fie rebotezaţi, din nou, în Numele lui Isus. A spus, "Dacă un Înger din Cer..."

E-239 A spus, "Nu m-am dus sus la şcolile lor, oriunde ar fi ele." A spus, "Nu m-am dus sus la Ierusalim imediat, şi nu timp de paisprezece ani." A spus, "Am mers jos în Egipt, jos în Asia acolo jos." Şi l-a consultat pe Domnul, a fost jos acolo cam trei ani, studiind Vechiul Testament, să-l vadă tot confruntat. Când s¬a întors, cu paisprezece ani mai târziu, l-a întâlnit pe Petru şi pe ceilalţi, şi aveau aceeaşi Evanghelie, botezau în acelaşi fel, şi făceau acelaşi lucru. Amin. El a ştiut că era bine. Da, domnule.

E-240 Ascultaţi la Maleahi acum, aici, Maleahi 3. Acum, dacă aţi putea, doar să-mi daţi voie să clarific aceasta pentru voi, eu cred. Să ne întoarcem foarte uşor la Matei al 11-lea capitol. Şi să văd dacă eu... s-ar putea să am aceasta greşit. Cred că l-am găsit. S¬ar putea să trebuiască să mă uit mai întâi să văd aceasta. Matei 11. Să vedem. Începe la:
Şi a venit la împlinire, când Isus a isprăvit de însărcinat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, El a plecat de acolo ca să înveţe şi să propovăduiască în cetăţile lor.
Şi... Acum când Ioan... a auzit că el era... în temniţă de lucrările lui Cristos, era... temniţă lucrările lui Cristos, a trimis doi din ucenicii săi,
Şi i-a spus lui, Eşti Tu acela care are să vină, sau să aşteptăm pe altul?
Ochiul de vultur al lui Ioan s-a înceţoşat, jos acolo în temniţă. Vedeţi?
Isus a răspuns şi i-a spus, Duceţi-vă... arătaţi lui Ioan din nou aceste lucruri pe care voi le... auziţi şi vedeţi:
"Ioan este un profet. Şi dacă el va-el va auzi aceasta, despre ce se întâmplă, el va şti Cine sunt Eu." Vedeţi? A spus:
Orbii îşi capătă vederea, ... şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi, ... surzii aud, şi morţii sunt înviaţi, ...
"Şi toate denominaţiunile sunt împreună"? Nu spune în felul acela, aşa-i? [Adunarea spune, "Nu." – Ed.] Nu. Nu spune. A spus:
... şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi, ... surzii aud, şi morţii sunt înviaţi, şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.
Acolo este semnul. Priviţi. "Pe când se duceau ei..."
Şi ferice de acela, care nu se... poticneşte în mine.
Acum priviţi. "Ferice de acela care nu se poticneşte în Mine," cu alte cuvinte, sau, "'ruşinat' cu Mine. Ferice de acela căruia nu¬i va fi ruşine cu Mine." Vedeţi?
... cum ei au plecat, Isus a început să spună noroadelor despre Ioan, Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu?
Urmăriţi acest profet acum.
... Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestie clătinată de vânt?
Nu Ioan. Oh, nu. "Voi generaţie de năpârci în iarbă," a spus la acele denominaţiuni, "cine v-a avertizat să fugiţi de mânia viitoare? Nu începeţi să spuneţi, 'Noi aparţinem la aceasta şi aceea, pentru că Dumnezeu poate din aceste pietre să ridice copii."' Oh, frate, nu a fost o trestie clătinată de vânt, cu el.
... O trestie clătinată de vânt?
Sau atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? (Trebuie să-şi schimbe hainele de două sau trei ori în timp ce el predică?) iată, că cei care poartă îmbrăcăminte moi, haine sunt în casele împăraţilor.
Ei sunt slujitorii care se duc şi sărută copilaşii, voi ştiţi, şi-şi căsătoresc tinerii, şi-şi merg la şcoală şi fac discursuri inelectuale, şi, ştiţi, toate aceste lucruri mici efeminate. Vedeţi? Vedeţi? Nu mânuie o sabie cu ambele mâini aici în prima linie. "Ce v-aţi dus afară să vedeţi, vreun ins ca acela?" Ei bine, El îi întreabă.
Dar ce aţi mers... să vedeţi? Un profet? (Ascultaţi.) da, şi Eu vă spun, şi mai mult decât un profet.
Da, domnule. Ce era el? "Spui că este ,mai mult decât un profet'?" El era un profet, plus. A fost mesagerul acelei epoci.
... ce aţi mers sus să vedeţi? Un profet? da, Eu vă spun, şi mai mult decât un profet.
Căci el este acela, ... despre care s-a scris, Iată, Eu trimit mesagerul Meu înaintea feţei Mele, ... ca să pregătească calea înaintea Mea .
Priviţi aici în Maleahi 3. "Iată, Eu trimit pe mesagerul Meu înaintea feţei Mele."

E-241 Urmăriţi. Acum, Maleahi 4, daţi-mi voie să citesc aceasta. El urmează să vină din nou.
... iată, vine ziua, care va arde ca un cuptor; şi toţi cei trufaşi, da, ...

E-242 Asta este astăzi. Merg în jos pe stradă şi văd aceşti oameni. Poţi vorbi cu ei, şi ei râd de tine, îşi bat joc de tine. Mă gândesc, ce înseamnă asta? Zilele trecute, mă plimbam înainte, jos, pe marginea pieţei aici jos. Vorbeam cu câţiva oameni, şi ei doar au spus, "Oh," şi au plecat.
Ceva doar mi-a spus, "Ei sunt carne nucleară, vor fi curând cenuşă împrăştiată pe pământ. Lasă-i în pace. Tu ai vorbit paşnic. Pregăteşte-te şi ieşi de aici." Aleluia! Nu ar fi trebuit să spun asta, eu presupun. "Pregăteşte-te. Încingeţi coapsele. Eu te chem." Acela-i motivul că aştept.
Căci, iată, vine ziua, care va arde ca un cuptor; da, toţi cei trufaşi, ... şi toţi cei ce fac răul, vor fi ca miriştea: ...
Asta-i exact ce va fi. Ce se întâmplă când un mare... unii din voi fermierii; când un foc puternic loveşte un lan de grâu, când este doar mirişte? Îl culcă doar la pământ, cu cenuşă în urmă. Asta-i ce va face, când aceea, când loveşte.
... vine ziua care-i va arde, zice DOMNUL oştirilor, că nu le va lăsa nici rădăcină nici ramură.
Nu va rămâne nimic din ei.
Dar pentru voi care vă temeţi de numele Meu va răsări Soarele neprihănirii cu tămăduirea sub aripile Lui; ... veţi ieşi, şi veţi sări ca viţeii din grajd. (Acela este Mileniul.)
Şi veţi călca în picioare pe cei răi; căci ei vor fi cenuşă sub talpa picioarelor voastre în acea zi când Eu voi face aceasta, zice DOMNUL oştirilor.
Venind afară, în Mileniu. "Cenuşa celor răi."
Aduceţi-vă aminte... legea lui Moise robul meu, căruia I-am poruncit... lui în Horeb pentru tot Israelul, ca rânduieli şi judecată.
Acum, ascultaţi atenţi acum.
Iată, Eu vă voi trimite pe profetul Ilie înainte de a veni ziua aceea mare şi înfricoşată a DOMNULUI:

E-243 Acum, acela nu putea fi Ioan. Nu putea, pentru că lumea ar fi fost distrusă atunci. Dar aici a spus El, în Matei 3, El trimite un mesager înaintea Lui. Şi Isus a spus, "Acela este Ilie care trebuia să vină, ca să pregătească calea înaintea Mea."
"Dar înainte ca această bombă grozavă atomică să lovească, Eu vă voi trimite pe Ilie profetul."
Şi el va întoarce inimile părinţilor spre copii, şi inimile copiilor spre părinţi, ca nu cumva la venirea Mea să lovesc pământul cu blestem.

E-244 Prooroceşte, în această zi.
Dar acum voi spuneţi, "Oh, acel Ilie, acela trebuia să fie Ioan." Mesagerul legământului a fost Ioan, într-adevăr. Aceea¬i exact aşa. Isus a spus aşa, şi o confirmă chiar aici, "Acela este cel despre care Eu am vorbit." Dar, vedeţi voi, nu putea fi Ilie care urma să vină. Vedeţi? Nu putea fi. Pentru că, vedeţi, dacă ar fi, atunci profeţia era greşită; pământul nu a fost distrus în trecut acolo. Vedeţi? "Dar înainte ca ziua aceea mare şi înfricoştă a Domnului să vină, Eu vă voi trimite pe Ilie. Şi el va întoarce," urmăriţi prima Lui venire, "inimile părinţilor spre copii." Asta¬i ce a făcut El, mai întâi, a adus mesajul noii dispensaţii, venirea lui Cristos acum, trăgând la o parte părinţii ortodocşi vechi de la acea credinţă ortodoxă, într-o credinţă nouă care tocmai luase naştere.
Apoi când El vine a doua oară, "Şi inimile copiilor înapoi la părinţii penticostali, Mesajul original."

E-245 Acum mergeţi aici în Apocalipsa 3, şi veţi vedea aceasta chiar acolo din nou. Aşadar, este profeţit. Noi suntem la timpul sfârşitului, frate. Aşa este.

E-246 Ca acei patru sute de proroci împotriva lui Mica, ei spun că suntem... Noi suntem în acea zi de pe urmă, noi ştim. Proroci falşi, arată semne false, aderând la denominaţiuni. Ei spun, "Vino şi alătură-te. Să ne alăturăm. Vino şi alătură-te bisericii noastre. Adu carnetul tău de membru. Suntem deschişi în această dimineaţă ca să-ţi transferi carnetul tău de membru de la acea biserică la aceasta." Oh, nonsens. La ce vă foloseşte carnetul vostru de membru? Dacă nu aveţi o moştenire în Cer, uitaţi de asta. Proroci falşi vor arăta semne false.

E-247 Dar, uitaţi-vă, profeţii adevăraţi, ei vor sta cu Cuvântul lui Dumnezeu. Semnele adevărate vor aduce înainte Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu la o Biserică adevărată, şi Biserica adevărată va primi Cuvântul şi se vor bucura de Acesta. Când turma mică, care va fi dată în timpul de pe urmă, care va fi o rămăşiţă dintre Neamuri, care va fi dusă dincolo.

E-248 Când a venit Isus, nu erau-nu erau decât foarte puţini acolo care au crezut. Grupul mic al lui Ioan a fost cel care a crezut. Isus i-a preluat de acolo înainte, a făcut ucenici din ei şi a mers mai departe. Când Ilie...

E-249 Când distrugerea a venit, când a sosit timpul lui Noe, el a fost un semn, şi el a luat oamenii în corabie. Când Ilie a venit, a tras oamenii afară din confunzia în care erau. Când Ioan a venit... Toţi profeţii au fost semn, semn, semne, semn.
Şi El ne-a promis un semn în ziua de pe urmă. În zilele de pe urmă va fi un semn. Este un semn trecut cu vederea. Oamenii nu îl văd. Ei doar merg pe deasupra acestuia, şi îl lasă să treacă. Frate, soră, nu vă alăturaţi de biserică. Daţi-mi voie să spun aceasta, în încheiere acum.

E-250 Dacă voi aţi avut doar o experienţă de vreo emoţie, vreo senzaţie, să nu vă odihniţi pe aceea. Să nu o faceţi, pentru oamenii voştri. Voi sunteţi... eu vorbesc către oameni. I-am auzit apăsând pe casetofoane în spate acolo, chiar atunci. Vorbesc acum către Biserică. Vedeţi? Ascultaţi. Să nu o faceţi.

E-251 Eu spun multe din acele lucruri uneori, de felul acela, aşa ca oamenii de afară din ţară aici, să staţi cu Dumnezeu. Vegheaţi după semnul vostru adevărat. Voi îl veţi vedea. Va fi peste tot în jurul vostru, dar milioane vor trece chiar pe lângă acesta şi nu îl vor vedea.
Când Isus a venit, ei nu L-au cunoscut.
Ei nu l-au recunoscut pe Ilie. Ştiţi ce au spus când Ilie a mers sus? Ei nu au crezut acel nonsens. Au spus, "Este nonsens." Copiii chiar acolo în acea, cetate a lui în care a trăit. În care a trăit, a propovăduit, a făcut semne şi minuni chiar acolo în acea ţară. Când a sosit o alarmă, "Nu-l putem găsi pe Ilie; Domnul l-a luat sus într-un vârtej de vânt," ei au râs de un astfel de lucru.

E-252 Aici vine Ilie, Elisei, cu aceleaşi semne asupra lui, un simbol al lui Cristos şi Biserica Sa. Aici vine Ilie, la fel; Elisei, aceleaşi semne care le-a avut Ilie, venind drept jos, făcând aceea. Chiar şi copiii lor mici s-au dus după el afară, au spus, "Chel bătrân, de ce nu te-ai dus sus ca Ilie?" Aţi văzut ce s-a întâmplat acelor copii lipsiţi de respect?
Azi ei râd şi îşi bat jos. Nu-ţi fă griji, frate, judecata atârnă în ceruri chiar acum. Este scrisă pe faţa fiecărui American. Aşa este. Judecată atârnă în ceruri, toată mânia Atotputernicului Dumnezeu.

E-253 [Porţiune goală pe bandă – Ed.] "Dispreţuitori de cei care sunt buni; având o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea: depărtează-te de astfel de oameni."

E-254 Să nu luaţi o senzaţie. Să nu luaţi o emoţie. Să nu luaţi nimic până când îl întâlniţi pe Dumnezeu, faţă în faţă, şi lăsaţi ca Duhul lui Dumnezeu să vină în voi. El vă va umple inima şi sufletul cu putere, şi dragoste, şi ardoare.

E-255 Dumnezeule, ajută-mă să-mi găsesc locul acolo, pe undeva în următoarele câteva zile, să rămân acolo până când înţeleg unde este umătoarea mea mişcare.

E-256 Noi am aşteptat un timp îndelungat. Eu am aşteptat un timp îndelungat. Îmi amintesc tundeam gazonul meu în spate acolo. Când am clădit această casă aici sus, Domnul m-a chemat. Soţia mea a plâns pentru că nu vroia să o lase pe mama ei. A spus, "Poate nu vor avea grijă de ea."
Am spus, "Şi eu am o mamă bătrână, la fel."

E-257 Stăteam jos acolo, într-o zi, tundeam iarba. M-am pus jos. Chiar aşa de clar, un Glas a venit, a spus, "Separă-te, atunci Eu te voi binecuvânta."
Am spus, "Doamne Dumnezeule, fă-mă fericit aici. Tu vezi cu ce trebuie să mă confrunt."

E-258 Toate acele lucruri s-au terminat acum. Mama Broy este în Slavă; Mama Branham, de asemenea.
"Unde este mişcarea mea, Doamne?"

E-259 Judecata va lovi această ţară, într-una din aceste zile. Există alte naţiuni care nu au auzit Evanghelia. Există locuri.

E-260 Indiferent ce faceţi, să nu uitaţi cuvintele mele. Să nu uitaţi. Lăsaţi să se ancoreze. Dumnezeu să ia o peniţă de fier şi să graveze aceasta în inima voastră, ca voi să nu o uitaţi. Să nu uitaţi aceasta. AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Întoarceţi-vă la Dumnezeu, cu toate inimile voastre. Veniţi înapoi. Nu vă bazaţi pe emoţie, senzaţie, sau orice. Căutaţi-l pe Dumnezeu cu tot ce este în voi, până când vi se întâmplă ceva, că vreţi să vă îndreptaţi, vreţi să fiţi evlavioşi, să vă temeţi de Dumnezeu, voi¬voi vreţi să trăiţi drept. Faceţi lucrul acesta. Să nu uitaţi aceasta, pentru că suntem la timpul sfârşitului. Acum, amintiţi-vă, noi suntem la timpul sfârşitului.

E-261 Şi amintiţi-vă aceasta, aşa cum închei, ca să ne rugăm, într-un minut. Nu uitaţi. Ascultă-mă, tabernacol. Dacă această bandă încă merge, ascultaţi-mă, lume, unde va merge. Se va ridica un semn, un semn adevărat. Poate că este deja ridicat şi este trecut cu vederea, un semn adevărat care Dumnezeu l-a dat întotdeauna, care este trecut cu vederea.
Să ne rugăm.

E-262 Isus din Nazaret, aşa cum acel Glas minunat a vorbit acolo în acea zi, cu câteva săptămâni în urmă, stând de-o parte, în timp ce traversam peste acel buştean, în jurul copacului, şi acel Duh care a coborât printre acele vârfuri ale copacilor şi a spus, "Isus din Noul Testament este Iehova din Vechiul." O Dumnezeule, pe această Stâncă stau eu. Toate celelalte terenuri sunt nisipuri mişcătoare. Toate celelalte terenuri sunt nisipuri mişcătoare.

E-263 De vreo treizeci de ani, Doamne, am strigat, prin această vale aici. Acel Mesaj, nu m-am mişcat nici un centimetru de la Acesta, de unde am început, doar acelaşi Mesaj, acelaşi lucru; chemând înapoi pe oameni, nu la o senzaţie, ci la o experienţă de a-l întâlni pe Dumnezeu şi a fi născut din Duhul Său. Oh, ce va rămâne în afară de judecată? Pentru aceia care resping acest Mesaj, Doamne, nu mai rămâne nimic.

E-264 Tu aşa ai dus la îndeplinire Cuvântul Tău, să declari semnele zilei de pe urmă, şi să dovedeşti infailibil, că Tu eşti Dumnezeu, şi că noi ne aflăm aici. Chiar când noi auzim mari evanghelişti în ţări astăzi, toţi strigă. Şi capitala naţiunii noastre, şi alte naţiuni hotărăsc, şi-şi teama coboară. Şi când îi auzim pe aceşti oameni mari, chiar până în Franţa, prezicând că prima bombă va cade în Louisville, Kentucky, pe o rază de sute de mile va mătura ţara. O Dumnezeule, ei au avut o şansă să audă, dar nu au făcut-o.

E-265 Ziare, articole de biserică, televiziune, radio, au publicat-o. Nu este nici o scuză. Atunci, Doamne, Tu ai spus, "Toţi pe care Tatăl mi i-a dat vor veni, şi nimeni nu poate veni dacă Tatăl nu¬l atrage mai întâi."

E-266 Acum, Tată, mă rog această rugăciune pentru mine însumi. Iată-mă, ajung să devin un om bătrân acum, şi eu nu ştiu câte zile ne-au rămas, Doamne. S-ar putea să nu avem decât ziua de azi. Dar oricât a rămas, Doamne, şi cât este rămas din viaţa mea, O Dumnezeule, este posibil ca Tu să o iei şi să faci ceva cu ea, spre slava Ta?

E-267 Mă rog pentru mine mai întâi, Doamne, ca Tu să-mi dai voia Ta. Voia Ta să fie făcută, Doamne, orice ar putea fi. Vreau să se spună în acea zi când vin să Te întâlnesc, "A fost bine făcut." Dacă este mare, sau dacă este mică, oricum este în inima Ta mare pentru viaţa mea, Doamne, iată-mă aici.

E-268 Trimite un Înger cu un cărbune de foc şi curăţeşte-ne buzele şi sfinţeşte-ne, Doamne, pentru ultimul lucru mare care este gata să lovească pământul. Fă ca noi să fim un glas care strigă în pustiul păcatului, "Pregătiţi-vă să-l întâlniţi pe Dumnezeu."

E-269 Această bisericuţă, aceşti oameni care vin, zi de zi, şi conduc sute de mile. O Eternule şi iubitor, şi niciodată nu uiţi o faptă; Dumnezeul lui Abraham, Isaac, şi Iacob; Care l-ai înviat pe Isus din morţi, şi acum El şade la dreapta Majestăţii la Înălţime; Dumnezeu care locuieşti în trup: binecuvântează aceşti oameni pe care îi binecuvântez în Numele Tău. Fie ca ei să-şi amintească întotdeauna şi să ştie că există un semn, un semn al sfârşitului. Mă rog ca Tu să le dai, şi să-i faci câştigători ai altora: la locul lor de muncă, oriunde ar putea ei fi, la colţuri de stradă, la benzinării, sau oriunde ar putea fi, să mărturisească la magazinul alimentar, la lăptar. Orice ar putea fi, Doamne, dacă ceva îi avertizează în inima lor, fie ca ei să fie o mărturie. Fie ca ei să trăiască vieţi aşa de evlavioase şi sfinţite încât să fie epistole scrise citi te de toţi oamenii.

E-21

E-271 Nu mai este nimic ce aş putea să fac. Mi-am înălţat glasul, an după an, Doamne. Şi dacă Tu nu te mişti acum, nu este nimic ce aş putea să fac. Mă rog ca, ca Tu să o faci. Şi ştiu că Tu o vei face, pentru că Tu ai promis lucrul acesta în Cuvântul Tău. Şi acolo este unde stau eu. Pot doar să dau o mărturie, Doamne. Şi nici un om nu poate veni dacă Tu nu îl atragi; Şi toţi cei pe care Tatăl i-a dat vor veni. Am acea asigurare, căci Cuvântul Tău se va îngriji. Binecuvântează-ne, Doamne.

E-272 Şi dacă aici se află cei care depind doar de o senzaţie, poate că ei au strigat. Poate că ei au Duhul Sfânt. Sau, noi nu am socoti aceea, Doamne, pentru că noi am văzut oameni la meciurile cu mingea, cum strigă. Am văzut oameni la petreceri lumeşti, că strigă. I-am văzut pe aceia aşa de fericiţi încât să plângă, afară pe duşumea, dansând, şi toate acele lucruri. Acela nu eşti Tu, Dumnezeule.

E-273 Dar să Te întâlnim pe Tine şi să vorbim cu Tine, şi Tu să ne răspunzi, asta-i ce vrem noi, Doamne. Oh, eu Te rog, Dumnezeule, chiar în acest minut, ca Tu să trimiţi acel Duh Sfânt în încăpere, în acest loc mic, umil. Nu există vreun loc vrednic pentru El ca să vină. Dar mă rog, Dumnezeule, ca, în felul Tău propriu, ca Tu să-L trimiţi chiar acum în încăpere. Convinge suflete.

E-274 Aşa cum am spus ceva mai devreme, Doamne, Tu poate ai pus vreo piatră de poticnire în calea cuiva, privitor la aceste chemări la altar, implorând şi convingând oameni să meargă sus. Şi când ne întoarcem înapoi anul viitor, noi îi găsim de două ori mai mult copil al iadului decât cum au fost ei la început. Cum pot ei să vină dacă Tu nu-i convingi şi nu-i condamni, marele Duh Sfânt?

E-275 Şi Te rog, Doamne Dumnezeule, dacă acel păcătos bărbat sau femeie, băiat sau fată, se află în această clădire în această dimineaţă, ca Duhul Sfânt să vină cu o aşa putere de condamnare încât lacrimile să curgă pe obrajii lor şi să picure în sufletul lor, Doamne, ca din adâncurile inimii lor să creadă şi să-l accepte pe Cristos. Acordă aceasta, Doamne. Ei nu vor avea nevoie de nici un altar. Sufletul lor va fi altarul lor. Acordă aceasta, Doamne. Atunci ei vin cu toată inima la Tine, şi spun, "Vreau acum să fiu botezat în Numele lui Isus Cristos pentru iertarea păcatelor mele de care m-am pocăit." Acordă aceasta, Doamne. Umple-i cu Duhul Sfânt.

E-276 Dă-ne evanghelişti în lume astăzi, nu acei care conving şi trag, şi fac copii denominaţionali. Dumnezeule, ridică-Ţi câţiva copii. Fă ca oamenii, Doamne, să se roage. Mă gândesc la casa lui Corneliu. Nu s-a mai întâmplat înainte la unul dintre Neamuri, dar ei au postit şi s-au rugat. Şi când acel om al lui Dumnezeu, acel profet, a stat acolo, "Pe când rostea el aceste cuvinte, Duhul Sfânt a căzut peste toţi care au auzit Cuvântul." Dumnezeule, acordă acel fel de adunare. "Pe când rostea Petru aceste cuvinte." O Dumnezeule, ei erau gata. Ei posteau. Erau în aşteptare. Erau sinceri. Nu erau doar "aşteaptă," ei erau "aşteaptă până."

E-277 Acei apostoli au aşteptat până când Dumnezeu a coborât printre ei, şi ei L-au putut vedea şi vorbi cu El. Ei au ieşit cu inimi care au pârjolit lumea. Erau îndrăzneţi, şi au stat printre locurile unde ar fi putut însemna pentru ei să le taie capul. Ei au spus, "Este drept ca noi să ascultăm de voi, sau de organizaţiile voastre, sau de voi bărbaţi denominaţionali? Sau, să ascultăm de Dumnezeu? Judecaţi voi singuri." Şi chiar direct, imediat ce au fost lăsaţi să plece, au ieşit direct afară şi au propovăduit Numele lui Isus Cristos din nou. O Dumnezeule dă-ne-dă-ne aceea, Doamne.

E-278 Ridică pe acesta despre care Tu vorbeşti în Scripturi, pentru noi. Unge-l, Doamne. Eu îl cer. Trimite-l, Doamne. O Dumnezeule, inimile noastre flămânde strigă. Trimite-l, Doamne, care să-i întoarcă pe oameni înapoi la Credinţa părinţilor din nou, care să-i îndepărteze de aceste marionete denominaţionale, într-o experienţă adevărată cu Dumnezeu, cum au avut ei la Cinzecime, o biserică adevărată din nou, arzând, cu acelaşi Mesaj, aceeaşi Credinţă, aceeaşi Doctrină, aceeaşi Biblie, acelaşi Dumnezeu cu acelaşi semn. Ridică-ne un profet, Doamne.

E-279 Vindecă bolnavii în mijlocul nostru astăzi, Doamne. Sunt aici cei care sunt în nevoie. Mă rog pentru ei, Tată. Am fost aşa de lung, zăbovind în această dimineaţă, şi acolo sunt aceia care sunt aşezaţi aici.
Într-o noapte, în timp ce apostolul Pavel a predicat toată noaptea, un tânăr a căzut de pe clădire şi s-a omorât singur. El a adormit. El nu a vrut, dar el-el a adormit. Şi a căzut, şi viaţa lui a fost dusă. Şi apostolul s-au rugat, şi viaţa a revenit înapoi în el.

E-280 O Doamne Dumnezeule, sunt mulţi aici care au căzut în boală. Şi în timp ce am aşteptat mult trecut peste timpul de eliberare al bisericii, acolo sunt acei care sunt bolnavi. O Dumnezeule, lasă acea putere, acel-acel Duh Sfânt care vine personal într-un Stâlp de Foc, Care Se declară şi Se face de cunoscut a fi Cine este El, şi noi Îl credem, lasă ca El să încercuiască fiecare persoană de aici astăzi. Vindecă bolnavii. Umple cu Duhul. Dă izbăvire în fiecare manieră, Doamne, de care avem noi nevoie. Saturează inimile noastre cu credinţă, Dumnezeule, cu credinţă nemuritoare, cu credinţă de necompromis căci noi avem AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Acordă aceasta. Doamne.

E-281 Este poporul Tău, Mesajul Tău, Cuvântul Tău, slujitorii Tăi. Şi diavolul nu are nici un efect asupra noastră. El nici măcar nu ne poate distruge când acest cort este distrus. "Căci dacă acest cort pământesc este distrus, avem unul care ne aşteaptă deja." El nu ne poate face nici un rău, căci tot ce este vrăjmaşul nostru este vrăjmaşul Tău, căci noi suntem ai Tăi. Noi suntem cumpăraţi cu un preţ, al Sângelui preţios al lui Isus.
De aceea, voi diavoli care aţi legat aceşti oameni cu boală, îţi poruncesc, în Numele lui Isus Cristos, să ieşiţi din fiecare din ei. Ca un slujitor al lui Dumnezeu, declarând că acest Cuvânt este Adevărul, tu să-i părăseşti. Nu ai nici un drept. Tot ce ai pretins vreodată de a avea, a fost anulat la Calvar. Şi nu-i mai poţi ţine.

E-282 Acum, Dumnezeule, dă fiecărui bărbat şi femeie, băiat sau fată de aici, credinţă să creadă aceea. Cuvântul a fost vorbit. "Dacă veţi spune acestui munte, ,Mută-te,' şi nu vă veţi îndoi în inima voastră." "Rugăciunea de credinţă salvează bolnavul." "Aveţi ce aţi cerut." Noi ştim asta. Avem aceea încredere în Dumnezeu. Dacă noi avem câtuşi de puţină credinţă, dacă Dumnezeu locuieşte în noi, noi credem lucrul acesta. Şi eu ştiu că este aşa, Doamne. Astfel, acordă aceasta, astăzi, pentru boli şi mântuire. Sau, trebuie că am spus, sau ar fi trebuit să spun, mântuire mai întâi şi apoi boală. Acordă aceasta, Doamne, pentru că sufletul este mai de valoare decât trupul.

E-283 Dar acei care, uneori, sufletul lor este salvat, şi acest trup bătrân aparţine încă Satanei, şi el ştie că el îl va lua la timpul sfârşitului. El îl va zdrobi şi îl va trimite înapoi. Gândacii pământului se vor târî în acesta şi îl vor mânca. Dar el niciodată nu va atinge acel suflet, pentru că este comoara de preţ a lui Dumnezeu. Şi prin acea viaţă, ca dintr-o frunză, se întoarce înapoi la Dumnezeul Care a dat-o; va veni în următorul anotimp, cu un trup nou pe care Satan nu îl poate atinge niciodată. Nici bătrâneţea nu poate sau nimic altceva nu-l poate atinge vreodată. Va fi un trup slăvit. Noi aşteptăm după acela, Doamne. Binecuvântează poporul Tău acum. Ei sunt ai Tăi. Şi îi încredinţez în mâna Ta. Cer aceasta în Numele lui Isus.
[Fratele Neville proroceşte – Ed.] Slavă... Laudă... [Un alt frate proroceşte.]

E-284 Acela nu este cuvântul meu. Este Cuvântul Lui. Oh, ceea ce avem nevoie, în acest ceas, acest ceas în care trăim! Voi nu înţelegeţi, prieteni, că Dumnezeu nu vine la mari celebrităţi? El locuieşte printre cei umili, lucruri mici, umile. Voi poate nu vă daţi seama ce se petrece chiar acum, ce se mişcă prin această clădire, ce se mişcă printre aceşti oameni chiar acum.

E-285 De ce a spus Duhul, devreme, "Înainte ca Eu să-i fac ceva," prin Fratele Higginbotham? "Urmăriţi acest Mesaj, căci Eu L-¬am adus," ceva în felul acela, "pentru a vă avertiza despre acest lucru care vine." Priviţi ce s-a întâmplat.

E-286 Unele lucruri, Scripturile pe care le-am scris aici, nici măcar nu le-am atins, şi m-am dus departe de ele. Am fost călăuzit acolo afară de Duhul Sfânt. Vedeţi? Câteva din Scripturi, nici măcar nu le-am atins. Doar m-am dus pe un alt lucru, total. Din când în când, aud ceva venind, mă întorc şi aflu unde era. Duhul vorbeşte în fiecare direcţie acum.

E-287 Oh, oameni, fiţi cinstiţi, fiţi sinceri. Nu încercaţi să vă odihniţi pe... Vedeţi, voi-voi aşteptaţi după ceva mare şi strălucitor.
Pe când, toţi profeţii, chiar David a spus, "La Venirea Domnului, că, fiecare munte să fie plecat, şi-şi locurile joase vor fi înălţate." A spus, "Munţii vor sări ca berbecuţii, şi toate frunzele vor bate din palme." Ei bine, ce s-au gândit oamenii că ar fi asta, când a venit Isus?
Ce s-a dovedit a fi? Un bătrân predicator smerit, nu avea şcoală. La vârsta de nouă ani, s-a dus în pustie, nu pentru a fi instruit de om, dar ca să fie-să fie instruit de Dumnezeu. A ieşit, şi a stat cu o bucată de piele de oaie înfăşurată în jurul lui, cu lână peste toată faţă lui, cu blană peste tot, şi părul atârnându-i pe gât. Trăind afară în sălbăticie, cu lăcuste, aceia sunt cosaşii, lăcuste sălbatice şi miere, când a trăit el în pustie. Şi a venit, stătea în noroiul de pe maluri, şi proclama venirea lui Mesia. Şi Mesia a mers drept jos, un Om obişnuit printre oameni, şi a fost botezat. Şi toţi profeţii au declarat aceasta ca fiind unul din cele mai mari lucruri care s-au întâmplat vreodată, şi a fost. Vedeţi?

E-288 Ei caută după ceva măreţ, ceva strălucitor, să aibă loc. Vedeţi? Duhul Sfânt nu străluceşte. Acesta radiază. Strălucirea este a lumii. Radierea este de la Dumnezeu.
Radiază asupra mea, Doamne, este rugăciunea mea.
Smereşte-mă jos. Ia-mă, modelează-mă şi formează-mă. Duh al Dumnezeului cel viu, mişcă-te din nou asupra mea. Modelează¬mă, formează-mă. Fă-mă al Tău Propriu, Doamne. Doar ia-mă pe mine.

E-289 Sunt tot atât de conştient că Duhul lui Cristos se mişcă în jur prin această clădire aici în această dimineaţă. Dumnezeul care va judeca lumea este chiar aici acum, tot aşa de sigur cum stau eu în acest amvon. Au fost una, două, trei adeveriri ale acestuia, a Cuvântului, chiar exact ce a spus Biblia. L-aţi auzit să tacă la acel timp, după aceea? Una, două, trei, totul în ordine duhovnicească, totul în ordine Scripturală. Oh, deschideţi-vă inimile şi pricepeţi. Oh, ce timp, ce s-ar putea întâmpla la acest timp!

E-290 Ei erau într-o cameră de sus, toţi într-un acord, aşteptând. "Căci cei ce aşteaptă după Domnul îşi vor reînnoi tăria. Se vor înălţa cu aripi ca un vultur."

E-291 Nu mergeţi sus acolo doar şi spuneţi, "Doamne, îmi pare rău, păcatele mele. Acum accept prin credinţă că am primit Duhul Sfânt," şi să plecaţi.
Cei care aşteaptă după Domnul, săptămâni, zile, orice ar fi, îşi vor reînnoi tăria. Se vor înălţa cu aripile unui vultur. Vor alerga şi nu vor osteni. Dacă umblă, nu vor obosi. "Învaţă¬mă, Doamne. Învaţă-mă, Doamne, să aştept." Aşteptaţi după Domnul.

E-292 Zi şi noapte, neîntrerupt, Ana era în templu, rugându-se neîntrerupt, zi şi noapte. Când l-au adus pe Isus înăuntru. Ea a intrat, oarbă, în clădire, s-a mişcat în jur. O femeie oarbă şi¬a pus mâinile pe El şi l-a binecuvântat pe Dumnezeu. Pentru că, în orbirea ei fizică, în duhul ei, ea a fost mişcată de Duhul, până unde se afla El.

E-293 Acolo, Simion, aştepta după El, în spate în camera de rugăciune acolo, ştia că avea o făgăduinţă, de la Duhul Sfânt, că el nu va muri; un om bătrân, optzeci, aproape de nouăzeci de ani. Şi el a fost... a spus oamenilor deschis, "Nu voi vedea moartea până nu-l văd pe Mesia." Şi chiar în acelaşi minut, un Copilaş micuţ...
Ce era El? Nu o celebritate, toate gărzile stând în poziţie când l-au adus pe Mesia înăuntru, învelit foarte dulce şi frumos, şi drăguţ şi tot dichisit, şi parfumat ca toţi copilaşii care vin să fie consacraţi. Ci o mamă mică despre care se vorbea rău, se spunea că, "Ea avea un Copil, în afara sfintei căsătorii." Învelit în faşe de scutece, jug, pânzele de la jugul boilor înfăşurate în jurul Lui, mergând prin clădire, şi toţi păstrau distanţa de El.
Dar aici vine acea grămadă mică, acel grup mic. Ana, pentru a numi una. Simion, un altul, mergând în jos prin rând, neştiind când îşi va arunca privirea asupra Lui. Şi şi-a ridicat mâinile şi a spus, "Doamne, sloboade în pace acum pe robul Tău, după Cuvântul Tău, căci ochii mei văd mântuirea Ta." Hm. Vedeţi? Nimic măreţ, strălucitor. O radiere; şi chiar dacă se vorbea rău despre acesta, era un semn.

E-294 Şi, astăzi, semnul este vorbit de rău. Nu are nici o cooperare. Acesta-Acesta... Este vorbit de rău, şi numit de toate. Dar este un semn care este trecut cu vederea, un semn care este vorbit de rău. Biblia vorbeşte despre acela, "Un semn, vorbit de rău."

E-295 Să ne amintim aceasta în timp ce călătorim spre casele noastre. Nu lăsaţi niciodată ca acest Mesaj să moară din inimile voastre. Indiferent ce faceţi, să nu faceţi lucrul acesta. Meditaţi la Acesta, zi şi noapte. Şi rugaţi-vă, zi şi noapte, ca Dumnezeu să ridice martorul Său acum. Noi suntem gata, căci eu cred, curând, timp nu va mai fi. Ne apropiem.

E-296 "Cum, când va fi, Frate Branham?" Eu nu ştiu. Poate astăzi. S-ar putea să fie mâine. Dacă nu este astăzi, voi aştepta după aceasta mâine. Şi s-ar putea să fie acest an, anul viitor, zece ani. Poate treizeci de ani, nu ştiu când va fi. Dar eu spun, de acum înainte, fiţi pregătiţi în fiecare minut.

E-297 Şi nu luaţi doar ca ceva simplu. Să nu o faceţi. Nu vă odihniţi, zi şi noapte, până nu aţi vorbit cu Dumnezeu. Abţineţi-vă de la fanatism. Nu vă lăsaţi prelucraţi în emoţie. Să nu faceţi aceea. Asta-i ce aduce aşa de multe lucruri radicale şi îi face pe oameni să se teamă de aceasta, vedeţi, este din cauza fanatismului radical. Să nu acceptaţi aceea; nicidecum. Staţi chiar acolo până când vorbiţi cu Dumnezeu. La urma urmei, este sufletul vostru, şi voi sunteţi cei care veţi petrece Eternitatea acolo afară.
Şi asiguraţi-vă că nu vă strângeţi doar mâinile şi spuneţi un crez, sau-sau să acceptaţi ceva prin credinţă. Să nu faceţi asta. Vorbiţi cu Dumnezeu. Lăsaţi-l pe Dumnezeu să vă vorbească, şi urmăriţi ce vi se întâmplă. Urmăriţi dorinţele voastre şi ce se întâmplă, apoi veţi şti dacă aţi vorbit cu Dumnezeu sau nu.

E-298 Pentru voi care aţi crezut în El în această dimineaţă. Pentru voi, şi eu-eu am spus despre chemările la altar. Voi ştiţi cum au făcut ei în Biblie? "Atâţi câţi au crezut în Domnul, atâţi câţi au crezut în Domnul au fost botezaţi în Numele lui Isus Cristos spre iertarea păcatelor lor." Dacă voi niciodată... Nu am avut niciodată chemări la altar. Nu au avut niciodată ca oamenii să se apropie. Când voi faceţi asta, voi primiţi de toate. Aici este un ins care vine la altar, înfăţişare arogantă, şi îngenunchiază, pentru că cineva a încercat să-l prindă. Voi-voi-vă va fi de două ori mai greu să-l mai prindeţi vreodată. Vedeţi? Şi ce faceţi voi? Faceţi să intre de tot felul. Şi Isus a spus, "Toţi pe care Tatăl Mi i-a dat vor veni la Mine." Staţi cu acel Cuvânt. Dumnezeu va face restul. Aşa este. Aşa este. Dumnezeu va face restul.

E-299 Dumnezeu să vă binecuvânteze. Sper să vă văd din nou deseară, sper, fiecare dintre voi care puteţi. Ştiu că mulţi din voi trebuie să rămâneţi afară, departe. Eu voi fi jos, în această seară, să-l aud pe fratele meu, dacă va fi voia lui Dumnezeu. Nu vreau să-i iau ambele mesaje.

E-300 Şi-şi Fratele Neville este un om scump al lui Dumnezeu. Şi ştiu, ştiu cine... Când îl aud predicând, ştiu că vine direct din inma lui. Ştiu lucrul acesta. Şi Fratele Neville, aşa cum a spus seara trecută, acel comentariu, a spus că am făcut o remarcă. "Într-o zi îl voi boteza în Numele lui Isus." Am făcut-o. De ce? Am văzut sinceritatea şi onestitatea din el. Ştiam că dacă el... dacă i-ar putea fi dat lui vreodată, şi l-am văzut... şi el-el ar putea să vadă Aceasta cu adevărat, ochii lui se vor deschide, şi el Îl va primi. Am aşteptat, şi spuneam bisericii, "Nu vă faceţi griji, acel predicator Metodist va ajunge bine." Şi iată-l aici astăzi, un păstor al tabernacolului, doar aşa de solid în lucrare cât poate fi el, în Mesaj. El crede în Dumnezeu. Şi eu ştiu, când aud ceva venind de la Fratele Neville, ştiu că este autentic, venind de la Dumnezeu, pentru că el este genul acela de om.

E-301 Mi-am aşezat mâinile peste batistele voastre aici peste care s-a făcut rugăciune. Încrezător, că fiecare din voi a primit o binecuvântare de la Dumnezeu. Nădăjduiesc că Dumnezeu este pe inima voastră.

E-302 Noi nu-noi nu venim aici să-să obţinem o binecuvântare de la Dumnezeu, atât de mult, aşa cum venim aici. În fiecare zi ce tragem o respirare, avem o binecuvântare de la Dumnezeu. Ceea ce venim noi aici să facem, este o corecţie, să tăiem, să tăiem împrejur inimile noastre, şi să venim înaintea lui Dumnezeu, şi să credem în Dumnezeu cu toate inimile noastre.

E-303 Aduceţi-vă aminte de Cuvântul Domnului. Şi nu uitaţi, şi nu omiteţi, să vă uitaţi după un semn adevărat trimis de la Dumnezeu.
Şi atunci voi preda serviciul Fratelui Neville, el să spună orice doreşte să spună.
[Fratele Branham părăseşte amvonul, şi Fratele Neville spune, "Sunt cert, vai, eu vă spun, am ştiut că Dumnezeu a confirmat ce noi am aşteptat la începutul serviciului. În timp ce privesc peste aceste numeroase feţe, în această dimineaţă, ştiu că a fost bine că aţi fost aici. Şi a fost bine că eu am fost aici. Şi a trebuit să fiu aici, şi voi a trebuit să fiţi aici. Misiunea voastră a fost indeplinită corect dacă consideraţi să fie aşa. Ceea ce aveţi în această dimineaţă, puteţi avea pentru că aţi primit de la Dumnezeu. Şi imediat avem serviciul de botez, după aceasta. Şi Fratele Willard Collins va oficia serviciul de botez, şi noi avem doi sau mai mulţi candidaţi. Şi ne-ar place să vedem o sută de candidaţi pentru botezul în Numele lui Isus Cristos, în această dimineaţă." – Ed.] Amin! ["Determinaţi să arătaţi credinţa voastră într-o formă manifestată. Credinţa nu este niciodată faptă. Credinţa, despre care se vorbeşte, nu este bună. Dar credinţa, demonstrată, este însărcinarea Bibliei."] Amin! Aşa este. ["Prin supunere, credinţa poate fi demonstrată. Fie ca Dumnezeu să acorde la oricine, în această dimineaţă, care se află aici, care se simte dispus să facă astfel, puteţi veni. Dacă aceasta este... Dacă aceasta este puţin în afara ordinii voastre despre ce aţi plănuit, sau poate aveaţi imediat o întâlnire la care să ajungeţi, sau ceva, dacă vă permiteţi să amânaţi aceea, şi să treceţi prin acest act de supunere; eu cred ca umil frate al vostru în Cristos, şi ca împreună lucrător cu profetul lui Dumnezeu, cred că aceasta ar-aceasta ar fi cea mai bună alegere a voastră, să luaţi această decizie acum."] Dumnezeule acordă aceasta... ? ... ["Şi considerând că veţi veni, şi să luaţi loc printre ceilalţi care sunt să fie botezaţi, ca voi să fiţi în acest număr, formând turma mică. Oh, este minunat, nu-i aşa, să fi unul din ai Lui, şi să fi conform Cuvântului Său? Să ne ridicăm toţi împreună, în timp ce ne pregătim să eliberăm. Duminica viitoare, Fratele Branham va fi înapoi cu noi din nou. Să ne amintim de acel anunţ. El a spus că va fi aici deseară, dar nu a spus că va sluji. Oricum, dorinţa mea este, întotdeauna, ca el să o facă. Şi nu este nevoie ca el să se teamă cu privire la poziţia mea. Dorinţa mea este cu siguranţă, ştiind că Mesajul şi chemarea, slujba pe care o are el, este o nevoie mare a acestei zile de pe urmă. Eu dau loc, oricând. Spun aceasta în prezenţa oamenilor şi a lui. Eu sunt, cu bucurie dau loc, oricând, în orice serviciu, pentru acest Mesaj important pe care îl cred. Pentru că, Dumnezeu a vorbit prin doi dintre noi, în această dimineaţă, semnificând semnul acestui lucru. Şi sunt încântat să am privilegiul de a fi în stare de a fi doar unul care-i poate da locul. Şi aş vrea, în seara aceasta, aş fi bucuros să, dacă fratele nostru, şi slujitorul şi profetul lui Dumnezeu, ar fi atât de dispus să facă astfel, eu cu bucurie îi voi ceda locul. Chiar doar la cuvântul său, orice simte el. Dar, el a vorbit, şi noi doar vom pune concluzia întregului lucru în mâinile Atotputernicului Dumnezeu." Fratele Branham se întoarce la amvon – Ed.]

E-304 Nu ai putea cere ceva mai dulce, aţi putea, de la un adevărat frate? Motivul că eu... Vedeţi, prieteni, eu-eu ştiu că voi mă iubiţi. Voi îl iubiţi pe Fratele Neville. Voi îi iubiţi pe toţi oamenii lui Dumnezeu. Ne iubim unii pe alţii. Dacă există un timp în care ar trebui să ne iubim mai mult unii pe ceilalţi, este astăzi. Noi ar trebui să fim aşa de apropiaţi împreună, frate, că noi doar... Noi am fi mai mult decât fraţi şi surori adevăraţi de sânge. Aceea este dragostea care ar trebui să fie în inimile noastre unii pentru ceilalţi, reverenţă şi respect, cel mai înalt. Şi îmi place aceea. Îmi place acel lucru real.

E-305 Şi aici, Fratele Neville, şi Fratele Higginbotham. Fratele, cred că era Fratele Funk. Nici măcar nu părea ca el, cel care a dat acel mesaj în spate acolo, care a venit. Au venit de la Dumnezeu, acele mesaje, prieteni. Cu adevărat au venit. Oricine care are discernământ spiritual ştie asta.

E-306 Dar iată ce este. În a veni, mie-mie îmi place de Fratele Neville atât de mult încât eu gândesc aceasta, vedeţi. Mie-mie nu îmi place să spun nimic fără ca să am de fapt ceva de la Dumnezeu să vă spun. Vedeţi? Şi am avut aceasta-aceasta să¬mi vină pe inimă, cu două sau trei zile în urmă, şi nu am apucat să mă uit mult la aceasta până seara trecută, am parcurs câteva Scripturi. Acela-i motivul pentru care am venit să-l dau. Nu mai este pe mâinile mele. Vedeţi? Orice faceţi cu aceasta, aceea depinde, aceea ar fi la voi, vedeţi. Dar este jos de pe mâinile mele.

E-307 Dar, Fratele N eville şi cu mine, noi doar suntem în felul acela. Dacă eu vin aici, doar să-doar să vorbesc uneori, şi ceva de genul acesta, şi Fratele Neville a avut un mesaj de la Dumnezeu, eu doar aş sta jos. Da, într-adevăr. Aş da loc mesajului lui Dumnezeu, întotdeauna. Vedeţi? Acela-i modul cum procedăm unul cu celălalt. Acela-i motivul că eu spun că voi... Dacă-dacă Dumnezeu nu îmi dă nimic, atunci, poate, doar ca să vorbesc. Şi dacă Dumnezeu îi dă Fratelui Neville ceva, şi eu sunt aici chiar la amvon, Duminică dimineaţa, Duminică seara, oricând este, Fratele N eville doar ar... El ar fi aşa un frate. Ar veni la mine, ar spune, "Frate Branham, te cred că eşti slujitorul lui Dumnezeu, dar Domnul doar ce mi-a dat un mesaj." Tu ai face aceea, nu-i aşa? [Fratele Neville spune, "Amin." – Ed.] Da, domnule.

E-308 Eu i-aş face la fel lui, dacă ar urma să vorbească. Aş spune, "Frate Neville, vrei să mă scuzi? Dumnezeu mi-a dat un mesaj. Eu trebuie să-l spun oamenilor, chiar acum." Şi el, Fratele Neville, s-ar da chiar la o parte din cale; oricare din noi, unul pentru altul. Vedeţi? Aşa este cum procedăm. Şi atunci dacă noi, dacă eu nu am vreun lucru anume, atunci eu...

E-309 Mie doar îmi place să-l aud predicând. L-am auzit. Câţi l¬aţi auzit, Duminica trecută seara? Un mesaj atât de minunat, vă spun. S-a legat chiar înăuntru, cu ce a fost spus de dimineaţă.
Şi, oameni, eu vă spun, voi aveţi destul Cuvânt de la Dumnezeu că voi cu siguranţă ar trebui să trăiţi drept şi să fi ţi drepţi.
Dumnezeu să vă binecuvânteze acum, Frate Neville.

Up