E-1 Dar tu trebuie să foloseşti credinţa în Dumnezeu, ca să o faci să lucreze. Vedeţi? Astfel tu ai propria ta înviere înlăuntrul tău. Învierea ta zace înlăuntrul tău, în duhul tău.

E-2 Acum, voi ştiţi, când Isus a murit pe cruce, "Sufletul Lui a coborât în iad şi a predicat sufletelor care erau în temniţă, care nu s-au pocăit în zilele de îndelungă răbdare a lui Noe." Trupul Lui a mers în mormânt. Dar, înainte ca El să moară, El şi-a predat Duhul Lui în mâinile lui Dumnezeu. În mâna... "În mâinile Tale Îmi predau Duhul." Astfel, voi vedeţi, Duhul Lui a mers la Dumnezeu; sufletul Lui a mers în iad; trupul Lui a mers în mormânt.

E-3 Acum, acel Duh care a fost în El a fost Duhul lui Dumnezeu. "Acel Duh, în timpuri diverse şi în feluri diferite, i-a uns pe profeţi, să aducă Mesajul la oameni; în zilele din urmă, prin Cristos; şi acum, în aceste zile aici, prin Evanghelie." Acum, când noi îl primim pe Cristos în inima noastră, acolo este tot ce avem noi nevoie. Acolo este Viaţă Eternă.

E-4 Acum, Cristos nu a putut veni înapoi până nu au fost împlinite trei zile. Deoarece, Duhul Lui a fost în spatele unui paravan, ca o bară, ca aceasta, că El nu a putut să treacă peste acea bară, deoarece aceasta era Cuvântul vorbit al lui Dumnezeu, că, "El trebuia să zacă în mormânt timp de trei zile şi trei nopţi." Acum, El nu putea veni înapoi până nu s-au terminat acele trei zile şi nopţi. Atunci când s-au terminat trei zile şi nopţi, Duhul Lui a fost dezlegat. Acesta a mers direct la sufletul Lui, şi sufletul Lui a venit înapoi şi şi-a luat trupul, şi a împlinit ce a spus El. "Eu am putere să-Mi dau viaţa. Eu am putere s-o iau iarşi. Eu am putere."

E-5 Acum, fiecare din voi aveţi putere, în acelaşi fel, pentru că voi sunteţi fii şi fiice de Dumnezeu. Şi tocmai Duhul care este în voi, în dimineaţa aceasta, Duhul Sfânt care este în voi în dimineaţa aceasta, chiar acelaşi Duh Sfânt vă va învia. Astfel, voi aveţi putere să vă înviaţi înapoi.

E-6 Când muriţi, sufletul vostru se va duce în... sub altarul lui Dumnezeu, nu în... direct în Prezenţa lui Dumnezeu. Acum, duhul vostru se va duce la Dumnezeu, dar nu puteţi veni înapoi. Reţineţi, în Biblie, A spus că duhul... "Sufletele de sub altar, strigă, 'Doamne, până când, până când?'" Şi ei nu se puteau întoarce până nu se împlinesc Scripturile, şi, aşa cum Cristos, nu se putea întoarce până nu se împlinesc Scripturile. Atunci, după ce, toată aceea s-a făcut, toată suferinţa s-a sfârşit, şi fraţii au suferit aceleaşi lucruri, sau noi am suferit cum au suferit ei, şi aşa mai departe; atunci, în ziua aceea, voi veţi şti exact unde sunteţi îngropaţi, duhul vostru va fi dezlegat de la Dumnezeu şi va veni la suflet.

E-7 Acum, sufletul este acea parte din tine care ştie şi înţelege, inteligenţa ta. Vă amintiţi vedenia care am avut-o nu de mult, sau micuţa transmutare, am mers în acel loc şi i-am văzut pe oamenii aceia? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Acum, duhul tău va veni înapoi la acel trup, şi acel-acel fel de trup, sufletul, care este un trup care nu trebuie să mănânce şi aşa mai departe. "Dacă acest cort pământesc se dizolvă, noi avem unul care deja aşteaptă," un trup ceresc. Şi cu acel duh, şi acel suflet şi trup ceresc, tu vei învia din nou acest trup natural pentru acel mare Mileniu. Vedeţi? Tu ai puterea în tine acum, să faci aceea, acum. Dar, acea putere pe care o ai în tine acum, ar putea să facă o lume nouă. Dumnezeu nu are puncte mici, slabe; şi puncte mari, grele care sunt puternice. Cea mai mică atingere a lui Dumnezeu este omnipotentă, vedeţi, cea mai mică atingere a lui Dumnezeu. Astfel, voi ştiţi.
Astfel eu încerc să vă pun în credinţă acum.

E-8 Tu şti că ceva ţi s-a întâmplat, ca un Creştin. Şti tu? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Tu obişnuiai să umbli jos aici în murdărie, cu toată murdăria şi păcatul, şi băutura, şi jocul de noroc, şi-şi lucruri ale lumii. Ei bine, de îndată ce ai crezut că Cristos ţi-a iertat păcatele, tu te-ai ridicat deasupra acelui lucru. Acum tu mergi sus aici, înţelegi, deasupra la toată aceasta. De ce? Pentru că tu crezi că eşti un Creştin. Atunci când l-ai acceptat pe Cristos, şi Duhul Sfânt a venit la tine, atunci tu ai credinţă în Duhul Sfânt, care îţi dă putere să mergi deasupra acelui fel de viaţă de păcat.

E-9 Bine, acum, singurul lucru ce-l ai de făcut, să mergi mai înalt în vindecare, e doar să ai mai multă credinţă, doar-doar continuă să o împingi afară. Înţelegeţi? Şi iată-vă. Acum deci tu eşti bolnav, şi nu eşti un Creştin, să devi un Creştin chiar acum, aşa ca acea putere de vindecare să vină în tine, prin a deveni un Creştin. Şi aceea îţi va da credinţă să mergi deasupra păcatului. Aceasta îţi va da credinţă. Şi tot ce ai tu nevoie, în această călătorie, este chiar în tine acum. Şi singurul lucru ce-l ai de făcut este să ai credinţă în Dumnezeu, care împinge lucrurile acelea bune afară din tine, care sunt în tine, prin Duhul Sfânt. Înţelegeţi voi clar acum? Aţi priceput? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.]

E-10 Cred că Billy mi-a spus, seara trecută, m-a sunat şi a spus, "Vino înăuntru, în dimineaţa aceasta, vino în special pentru o persoană, gândind că avem servicii în săptămâna aceasta, despre acele Şapte Peceţi." Şi ei au adus un copil bolnav, eu cred. Şi dacă eşti aici acum, domnule, ţine minte, tu nu poţi... A ta-credinţa ta va trebui să meargă pentru acel copil, dacă este-dacă este un micuţ, copil prunc.

E-11 Dar acum să iau o altă Scriptură, dacă este în regulă, doar un moment. [Fratele Neville răspunde, "Mergi drept înainte, frate. Amin." – Ed.]

E-12 Doar reţineţi, acum, în Evanghelii, noi citim acolo în al 16- lea capitol, eu cred, din Fapte, unde că Pavel şi Sila erau în închisoare într-o noapte. Şi au fost bătuţi pentru că au scos un duh de drac dintr-o fată ghicitoare. Şi era... Şi, ea, stăpânii ei s-au mâniat privitor la aceasta. Şi i-au bătut, i-au pus în închisoarea din interior. Şi atunci când au făcut asta, în timp ce Pavel şi Sila se rugau, şi Dumnezeu a trimis un cutremur de pământ şi a zguduit închisoarea.

E-13 Temnicerul Filipin, fiind un sutaş, care, să-şi piardă a lui¬prizonierii lui, trebuia să plătească cu viaţa lui pentru prizonieri. El şi-a scos sabia şi urma să se sinucidă, când Pavel a alergat înainte şi a spus, "Să nu-ţi faci nici un rău. Noi suntem toţi aici."

E-14 Şi acest sutaş avea, se spune, ceva impresie ce ei aveau despre Pavel şi ceilalţi. Ei poate au cântat imnuri. Ei poate au mărturisit, sau au făcut ceva. Dar, orice a fost, ei au ştiut că erau oameni sfinţi. Ei ştiau că era ceva deosebit privitor la acei oameni. Pentru că, repede, a întrebat, "Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit? Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?"

E-15 Acum, Pavel a spus, "Crede în Domnul Isus Cristos, şi tu şi casa ta veţi fi mântuiţi."

E-16 Bine, acum, dacă a crede în Domnul Isus Cristos... Aceea nu înseamnă că mântuirea lui i-ar mântui casa. Dar dacă el are suficientă credinţă în Dumnezeu pentru propria lui mântuire, el poate avea aceeaşi credinţă pentru casa lui. Şi casa lui va trebui să vină înăuntru, vedeţi, acelaşi lucru.

E-17 La fel cum a făcut Iov, aşa cum am spus seara trecută, jos în Georgia, la o adunare. Am spus, "Iov, a spus, 'Acum, nu ştiu dacă copiii mei au păcătuit, dar ce-i dacă ei au păcătuit?'" Şi Iov a avut un singur lucru de făcut, să fie neprihănit, aceea era, să ofere o jertfă de ardere. El a spus că va oferii jertfa de ardere, dacă copiii lui au păcătuit, atunci ei vor fi iertaţi de păcatul lor. Şi a fost un lucru bun care l-a făcut acel tată. Acela-i un tată cu gândire bună. Noi avem nevoie de mai mulţi taţi de felul acela astăzi. Şi Iova oferit jertfa de ardere. Aceea era înainte ca tragedia lui să aibă loc.

E-18 Dar când toţi copiii lui au fost omorâţi, şi toate oile lui nimicite, şi tot ce avea, a fost luat, el şedea pe mormanul de cenuşă în spatele casei lui, scărpinându-se cu un ciob de oală.

E-19 Aţi observat, după zilele tragediei lui, când Dumnezeu a început să-i restituie din nou? Unde el avea zece mii de vite, şi aşa mai departe, El a restituit dublu. Şi i-a dublat oile, şi a dublat totul. Dar aţi observat voi? Şi Dumnezeu i-a dat lui Iov şi pe cei şapte copii ai lui. V-aţi gândit vreodată unde au fost ei? Acea jertfă de ardere a stat pentru ei. Ei au fost mântuiţi, în Slavă, aşteptând ca el să vină. El este cu ei astăzi. "Tu şi casa ta veţi fi mântuiţi." Vedeţi? Acum, Iov avea un singur lucru de făcut, ca să fie neprihănit, era să ofere jertfa de ardere.

E-20 Tu ai un singur lucru de făcut, ca să fi neprihănit, acela este, să ai credinţă în Dumnezeu. Căci, prin credinţă eşti mântuit, prin credinţă eşti vindecat, prin credinţă obţii tot ce ai. Vedeţi? Este prin credinţă, că tu o crezi. Acum, "Crede în Domnul Isus Cristos, şi tu şi casa ta veţi fi mântuiţi."

E-21 Acum, domnule, dacă tu ai copilul aici să se facă rugăciune pentru el, să crezi, tu însuţi. Eu sunt aici ca să pun credinţa mea cu a ta, şi noi vom crede, împreună, că Dumnezeu va vindeca acel copil.

E-22 Voi vedeţi, noi avem în noi puterea ca să facem asta. Voi aveţi în voi puterea să o faceţi. Fiecare Creştin are puterea să o facă. Dar acum dacă noi putem doar să obţinem... Acea putere este controlată de o lege.

E-23 Aşa cum adeseori am spus, este cum gravitaţia controlează apa, pentru că este o lege. Gravitaţia controlează apa.

E-24 Soarele, este controlat de-de către... sau pământul, învârtirea pământului. Tu nu poţi doar face ca soarele să facă un lucru, apoi să spui, "Eu cred că vreau să dorm puţin mai mult. Opreşte-te o oră." Acesta nu o va face, vedeţi, pentru că există o lege. Dacă vei lucra în acord cu acea lege, ei bine, atunci, totul va fi în regulă. Dacă te duci la culcare la timp, te poţi trezi la timp. Şi dacă tu...

E-25 Aşa cum avem Lacul Superior, Lacul Ontario, Lacul Huron, şi toate acele Lacuri Mari sus aici. Noi avem zeci de mii de mii de acri de pământ afară în N evada, şi California, şi Arizona, şi New Mexico, care ard, după apa aceea, de pământ care ar creşte orice. Aţi putea hrăni întreaga lume, acolo afară, dacă doar aţi avea această apă, aici sus, jos acolo. Şi nu ar deranja aceea, pentru că este alimentată de izvor. Chiar de îndată ce se duce afară, doar vine sus chiar la nivel din nou, pentru că gravitaţia o ţine acolo. Bine, acum, dacă puteţi lucra conform cu legea gravitaţiei, voi puteţi lua toate aceste Lacuri Mari şi uda întregul ţinut acolo afară, şi să hrăniţi întreaga lume, nimeni nu va fi flămând. Dar nu puteţi sta aici şi să spuneţi, "Da. Eu văd aceasta. Sigur." Tu trebuie să mergi să o faci.

E-26 Ei bine, aceea-i la fel cum este cu legea lui Dumnezeu. Legea lui Dumnezeu este credinţa. Şi noi avem credinţă aici, în dimineaţa aceasta, să vindecăm orice boală, să facem orice. Dar aceasta este controlată de o lege, şi acea lege este credinţa. Legea lui Dumnezeu este credinţa. Isus a spus, "Orice lucruri doriţi voi, când vă rugaţi, dacă voi puteţi crede că le primiţi, voi le puteţi avea." Iată-vă. Astfel, credinţa este cea care o controlează, şi credinţa ne este dată doar aşa cum avem nevoie de ea. Acum, noi trebuie să... Dumnezeu ne împarte la unii din noi ceva credinţă, la unii altă credinţă. Aceasta nu este vreo putere mare supranaturală care o aveţi. Deoarece, când tu devi un Creştin, tu-tu deja ai puterea, dar îţi lipseşte credinţa de a opera acea putere.

E-27 Deci acum, dimineaţa aceasta, când veniţi să se facă rugăciune, amintiţi-vă, Biblia a spus aceasta. Aceasta este adevărat. Iacov 5:14, "Dacă vor fi unii printre voi, bolnavi, ei să cheme pe bătrânii bisericii. Ei să-i ungă cu untdelemn, şi să se roage peste ei. Rugăciunea de credinţă va salva pe cel bolnav, şi Dumnezeu îl va ridica." Aceasta este o promisiune, dacă o veţi crede. De aceea, vedeţi, vindecarea este dată la persoană.

E-28 Aceasta a fost în zilele lui Isus din Nazaret. El nu i-a putut vindeca pe oameni împotriva lor-împotriva propriei lor credinţe. El a spus, "Eu pot, dacă voi credeţi. Dacă credeţi că Eu sunt în stare să fac aceasta, Eu o pot face." Dacă voi puteţi să o credeţi!

E-29 Deci, unii oameni aruncă-aruncă puterea de vindecare în ceva alţi, evanghelişti. Nu este asta. Puterea de vindecare este în voi. Aceasta este în voi. Ei doar pun căruţa înaintea calului. Evanghelistul nu are putere să vindece.

E-30 Duhul Sfânt este acela care are putere să vindece, şi voi aveţi Duhul Sfânt. Acela este pomuleţul care sunteţi voi, şi toate lucrurile de care aveţi nevoie sunt în voi. Astfel, de aceea, voi doar începeţi să beţi din promisiunea lui Dumnezeu, zicând, "Acesta-i adevărul. Dumnezeu a spus că El mă va vindeca. 'Prin rănile Lui eu sunt vindecat."' Iată-vă. Voi ştiţi ce faceţi? Voi începeţi să împingeţi afară vindecarea, asta-i tot. Vedeţi? Şi atunci, alţii pot să vadă ce aveţi voi.

E-31 Acum ce este aceasta, "Credinţa este substanţa lucrurilor nădăjduite; dovada lucrurilor nevăzute."

E-32 Eu aş putea pune acel pomuleţ afară. Eu nu văd merele, dar ele sunt înăuntru acolo. Acel pomuleţ ştie că sunt înăuntru acolo. Astfel el doar începe să bea, împinge şi împinge, căci el a ştiut, "Aceasta este în mine. Eu le voi pune afară aici după o vreme. Daţi-mi puţin timp. Doar păstraţi-mă puţin timp." El doar continuă să bea. "Da, eu ştiu că merele sunt în mine. Eu le voi aduce sus, după o vreme." Şi primul lucru ce-l ştiţi, iată-le că vin. Aici vin merele, pentru că el a crezut că ele erau în el.

E-33 Şi dacă tu crezi că puterea Duhului Sfânt este în tine, să te vindece, poftim. Doar continuă să împingi. Vedeţi? Tu ai credinţă. Tu nu poţi vedea rezultatele imediat. Tu nu le vezi.

E-34 Acum, vedeţi, Iacov l-a justificat pe Abraham prin faptele lui. Pavel l-a justificat pe Abraham prin credinţa lui. Ce spunem noi atunci, între cei doi? Abraham vorbea despre ce... Vreau să spun, Pavel a vorbit despre ce a văzut Dumnezeu în Abraham. Şi Iacov a vorbit despre ce au văzut oamenii în Abraham. Vedeţi? Acum, vedeţi?

E-35 De aceea, Dumnezeu a ştiut că, înainte să vină copilul, că Abraham avea credinţă. Şi Abraham i-a dovedit lui Dumnezeu, prin a se comporta de parcă (el) căci copilul urma să vină când el era steril. El nu avea copii. Pântecele nevestei lui era mort, şi el era steril. Dar, totuşi, el a ştiut, "Înăuntru acolo pe undeva era copilul." Voi vedeţi, el a continuat să bea promisiunea, sprijinindu-se pe marele El-Shaddai al lui Dumnezeu, Pieptul. Sprijinindu-se acolo, bând, ştiind că Dumnezeu îl va da lui; a ştiut că aceasta era o promisiune, şi El a trebuit s-o facă.

E-36 Şi noi suntem copiii lui Abraham. Deci să ne sprijinim de promisiunea Lui, şi să stăm acolo, ştiind că Dumnezeu o va face. El a spus aşa. Voi o credeţi acum? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.]

E-37 Atunci cei bolnavi să se alinieze pe aici pe o parte sau pe cealaltă, pentru care vor să se facă rugăciune. Şi dacă îl aducem pe bătrân aici şi să-i ungă cu untdelemn, eu mă voi ruga peste ei, şi vom crede că Dumnezeu îi va face pe fiecare din ei bine. "Dacă tu poţi crede."

E-38 Teddy, unde eşti? Vino roata pe această parte la dreapta. Asta-i bine. Şi eu vreau ca să cânţi Crede Numai.

E-39 Şi în timp ce vin ei, doar să ne aplecăm capetele, restul audienţei, şi să fim în rugăciune pentru aceste persoane care vin.

E-40 Tatăl nostru Ceresc, noi Îţi aducem, în dimineaţa aceasta, în Numele lui Isus Cristos, această omenire suferindă, bolnavă, suferindă care sunt în această stare teribilă, dezastruoasă. Eu Te cred, Doamne. Eu-eu ştiu că Cuvintele Tale sunt adevărate. Ele sunt aşa de adevărate! Ele nu pot da greş, pentru că ele sunt Cuvântul lui Dumnezeu Etern şi veşnic. Ele sunt toate atot¬puternice, cum este Dumnezeu, pentru că Ele sunt o parte din El. "La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. Şi Cuvântul a devenit trup şi a locuit printre noi." Acum noi credem, asta, Doamne, cu toată inima noastră, cu tot sufletul nostru, cu tot ce este înlăuntrul nostru. Noi credem aceasta.

E-41 Şi am încercat, într-un fel simplu, de copil, să-l prezint la oameni, ca ei să poată înţelege şi să ştie că Puterea lui Dumnezeu zace înlăuntrul lor. Dacă ei pot numai să aibă credinţa lor şi să urmeze poruncile lui Dumnezeu.

E-42 Aşa au fost ei mântuiţi. Au venit şi s-au căit de păcatele lor, şi au fost botezaţi în Numele lui Isus Cristos, conform acestei Biblii, Fapte 2. Şi atunci Petru a spus, că, "Voi veţi primi darul Duhului Sfânt." Şi iată-L că vine, chiar exact, pentru că Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu manifestat.

E-43 Bine, acum, tot la fel, Tată, noi ştim că este adevărat, când îi ungem pe bolnavi cu untdelemn, şi ne rugăm peste ei. "Rugăciunea de credinţă îi va salva pe bolnavi. Dumnezeu îi va ridica." Dumnezeule, fie ca fiecare să plece de la acest altar, în jurul acestui loc în dimineaţa aceasta, aşa de fericiţi şi bucuroşi, în a şti că Dumnezeu i-a vindecat. "Să meargă, şi să fie sănătoşi." Căci noi îi predăm Ţie acum, în Numele lui Isus Cristos.

E-44 Fie ca fiecare să fie vindecat, şi să prindă viziunea, ce înseamnă aceasta. "Cum Abraham, a numit lucrurile acelea, care nu sunt, de parcă ele erau." Nu contează care este rezultatul, aceea nu are nimic de-a face cu credinţa. Rezultatele nu sunt nimic. Credinţa deja a luat control. "Şi credinţa este substanţa lucrurilor nădăjduite, şi dovada lucrurilor nevăzute." Dumnezeule, fie ca aceasta să pătrundă adânc în inimile lor, căci ei au nevoie de Tine.

E-45 Eu merg ca slujitorul Tău umil, să stau aici împreună cu alţi slujitori, şi ne rugăm Dumnezeule să pui în inimile noastre pentru aceste persoane bolnave. Noi o cerem în Numele lui Isus. Amin.

E-46 Cineva a spus că Fratele Estle Beeler a fost în clădire. Şi eu cred că este un alt lucrător aici, care a condus în rugăciune, în dimineaţa aceasta. Ne-ar place să le cerem tuturor lucrătorilor de aici, oriunde se află, dacă aţi vrea să veniţi sus aici şi să staţi în jurul acestui altar cu noi, doar un moment, un pic, vă rog, fraţilor. Şi bărbaţii... Frate Ben, îţi mulţumesc. Vino drept sus şi stai aici în jur, în jurul altarului aici, aşa ca să putem avea rugăciune cu aceste persoane, să punem mâinile peste ei.

E-47 Acum, aşa cum ei cântă cântarea. Şi lucrătorii îşi iau locurile aici, aşa ca noi, fiecare, să punem mâinile peste bolnavi.

E-48 Să vedem, venind în jos pe munte acolo. Eu văd un Om venind, nu a fost cu nimic deosebit de vreun alt om. El a fost doar un Om obişnuit, cumva mic la trup, cam plăpând. Cum Îl vedem noi privind, ochii Lui în jos asupra unei-unei scene având loc jos în vale. Au fost apostolii Lui. Ei aveau un băiat jos acolo, care avea epilepsie, şi fără îndoială că ei spuneau, "Vindecă-l, Doamne! Vindecă-1!"

E-49 Dar, vedeţi voi, doar să spună, "Vindecă-l, Doamne, vindecă- 1," nu o va rezolva. Aceea doar nu o va rezolva. Acolo trebuie să fie ceva în spatele aceleia, "Vindecă-l, Doamne, vindecă-l." Vedeţi? Şi dacă vă pot face să credeţi asta, şi să credeţi asta cu toată inima voastră, voi o să fiţi vindecaţi, dacă vă pot face ca într¬adevăr să vedeţi viziunea.

E-50 Acum priviţi, acei ucenici stând acolo, poate îl scuturau, poate împingeau mai tare. "Crede aceasta, frate! Crede aceasta! Aleluia! Crede aceasta! Vindecă-l, Doamne! Vindecă-l!" Dar diavolul a stat chiar acolo, pentru că el nu a putut găsi credinţă suficientă acolo ca să-l facă să plece.

E-51 Dar aici vine Unul jos peste deal. Şi imediat ce acel diavol a recunoscut că acela era puţin diferit de ceilalţi oameni... Vedeţi?

E-52 Acum, acela-i felul de oameni care vrem să fie pe acolo, ca Domnul nostru Isus. Da. Nu să vină doar ca un spectacol, ci să vină, să iubească pe Dumnezeul nostru, să ştie că noi am fost însărcinaţi să mergem să facem aceasta. Aceasta este însărcinarea noastră.

E-53 Atunci, când El a păşit sus către tatăl. Mă gândesc că aceasta este de unde s-a scris această cântare, compusă din Cuvânt. El a spus, "Doamne, ai milă de fiul meu, căci el este tare muncit de un drac." A spus, "Îl aruncă în foc, şi îl prăpădeşte, şi aşa mai departe." A spus, "L-am adus la ucenicii Tăi, dar ei nu l-au putut vindeca. Dar eu-eu-eu m-am gândit..."

E-54 El a spus, "Eu pot, dacă vei crede. Acum, Eu am Puterea în Mine," a spus El, "să o fac, dacă poţi crede asta."

E-55 Ar lăsa Dumnezeu ca persoane împovărate de cancer care şed aici în dimineaţa aceasta, care sunt ţintuite, ţintuite la pat cu cancer, şi leucemie, boală, mâhnire, i-ar vindeca Dumnezeu şi să vă ocolească pe voi? Probabil că nu. Nu. Vedeţi? Acum, El nu dă greş. "Eu pot, dacă tu crezi." Ce a spus El?
Căci toate lucrurile sunt posibile, numai...
Acum, Frate Tyler, vino sus... ? ...
Acum doar crede numai, crede numai,

E-56 Acum, aşa cum mă rog, vreau ca tu să-ţi pui mâinile peste oameni. Orice au ei nevoie... ? ... şi mergi drept în jos pe rând.

E-57 Frate Neville, tu unge-i cu ulei, şi fraţii... ? ...

E-58 Vreau ca toţi, în audienţă, cu capul aplecat acum. Fiecare adânc în rugăciune.
Numai...

E-59 Doamne, ai milă, mă rog, şi vindecă aceste persoane, prin Numele lui Isus Cristos. Amin.
În Numele lui Isus din Nazaret... ? ...

E-60 [Fratele Branham şi lucrătorii se roagă şi îşi pun mâinile peste cei bolnavi, aşa cum Fratele Neville îi unge cu ulei. Porţiune goală pe bandă – Ed.]

E-61 Aşa de mulţi, de-a lungul rândului, urmărindu-i, pentru a vedea reacţia lor de cum erau ei, să-i văd cum reacţionează asupra unei acţiuni. Vedeţi? Există un astfel de lucru ca o acţiune, ei s-au ridicat şi au venit înainte. Un alt lucru, este cum reacţionează ei la acţiunea aceea care au făcut-o ei. După ce ei au ajuns la punctul să creadă, care, când se roagă pentru ei, ei să fie vindecaţi, atunci să urmăriţi reacţia acţiunii lor.

E-62 Acum, păstorul nostru are un mesaj bun pentru noi, eu sunt sigur, în această dimineaţă.

E-63 Mi-ar place să comentez un moment asupra unui lucru, era despre o fată Catolică stând acolo pe la altar. Cu câteva zile în urmă ea a fost în casa mea, ea şi soţul ei. Şi eu l-am cunoscut pe soţul ei de câtva timp. Şi-şi acolo era ceva pe acolo în timp ce noi eram aşezaţi la un interviu privat.

E-64 Acolo este unde noi am avut viziunea. Acolo-i unde noi... Eu obişnuiam să o am aici în biserică, dar doar am ocupat dimineaţa, şi aşa mai departe. Şi aşa aceasta a fost înăuntru acolo.

E-65 Eu nu am spus nimic, pentru că ea era o fată, un alt lucru, întotdeauna crescută într-o biserică Catolică, şi aşa mai departe. Dar ea a mers să vorbească pentru mama ei. Şi în decursul acelui timp, am văzut o vedenie despre mama ei. I-am spus care era necazul mamei ei, şi am descris-o, şi cum a arătat mama ei. Desigur, ea era judecătoare cu privire la aceea, dacă aceasta era corect sau nu. Nu am văzut-o niciodată pe mama ei, în viaţa mea. Ea ştie asta.

E-66 Şi fata, dimineaţa aceasta, a venit aici la altar şi a stat, să facă o mărturisire, şi să-l accepte pe Cristos ca Salvatorul ei. Ea a făcut aceea la altar, dimineaţa aceasta.

E-67 Fratele Neville, fără să ştie, a uns-o cu ulei. Cum-cum lucrează Dumnezeu! A uns-o cu ulei, pentru bolnavi. Dar urmăriţi mişcarea Duhului Sfânt. Acum, fiindcă ea a fost unsă, nu bolnavă de fapt, dar unsă. Vedeţi cum aceasta face ca totul să se termine cu bine? Ea a stat ca o Creştină acum, după ce a devenit ceea ce noi credem a fi o Creştină. Acum, ea a spus, "Vrei să te rogi pentru mama mea? Ea este bolnavă." Aceea este aceeaşi. Astfel uleiul de uns a fost aplicat devreme. M-am gândit, cât de potrivit, că, vedeţi, ca cineva să fie doar salvată. Cristos a stat pentru noi toţi. El stă pentru toţi. Şi de îndată ce această fată devine o Creştină, atunci ea vrea să stea pentru cineva, de asemenea, arătând că Duhul lui Cristos vine în lăuntrul nostru când suntem într-adevăr salvaţi. Acum, aceea este foarte bine. Eu-eu cu certitudine apreciez asta, acel spirit minunat Creştin de credinţă. Acum, doar reţineţi.

E-68 Acum, la această doamnă tânără, ea este aici pe undeva, şi la o altă doamnă Catolică care a veni pe aici. Şi mi-ar place să spun aceste cuvinte, doar înainte de a preda serviciul la păstorul nostru, vedeţi, este aceasta. [Fratele Neville zice, "Amin." – Ed.]

E-69 Acum, biserica Catolică a fost o dată ca această biserică. Dacă veţi merge înapoi şi citiţi Biblia, care noi o credem, şi voi ştiţi că Biserica Catolică a fost prima Biserică. Asta-i adevărat. Dar s-a îndepărtat de la Învăţăturile Acesteia. Aceasta a fost învăţătura bisericii Catolice. Dar, vedeţi voi, ei au şase sute şi ceva de alte cărţi care papii şi aşa mai departe le-au scris, care sunt tot atât de sfinte pentru ei ca această Biblie.

E-70 Deci, vedeţi, ce este aceasta, voi nu v-aţi schimbat. Ce aţi făcut voi, doar aţi fost convertite. Vedeţi? Acum dacă luaţi... Desigur, eu bănuiesc că poate unii din voi, cele două, dimineaţa aceasta, erau femei. Ar putea să fie nişte bărbaţi Catolici aşezaţi aici.

E-71 Dacă veţi merge înapoi la istoria bisericii, dacă aţi putea să-1 întrebaţi pe preotul vostru, "Acţiunea acestor apostoli în Biblie aici, a fost aceea calea care... Erau aceia Catolicii timpurii?" El va spune, "Da." Şi asta-i adevărat. Ei erau. Acum, ei, uitaţi-vă ce fel de religie aveau ei. Ei se întâlneau în loc mic, simplu. Ei nu au spus, "Ave Maria" sau "A tatălui nostru." Aceea este o tradiţie a bisericii. Ce au spus ei? L-au lăudat pe Dumnezeu. Au strigat. Au plâns.

E-72 Uitaţi-vă aici în Fapte 2, când sfântul Apostol Petru, şi Iacov, şi Ioan, şi toţi erau împreună. Biblia a spus că ei vorbeau în limbi. Şi au ţipat, şi chiar au acţionat aşa-aşa de umpluţi cu Duhul până se comportau de parcă erau beţi, şi chiar până când lumea de afară a întrebat, "Nu sunt toţi aceştia beţi?"

E-73 Şi atunci Petru, apostolul, sfântul Sfânt Petru, când el s-a ridicat, şi a spus, "Bărbaţi şi fraţi, aceşti oameni nu sunt beţi, dar ei sunt umpluţi cu Duhul," cum-cum Biblia a spus că ei erau. Acum, aceea a fost biserica Catolică timpurie, conform cu învăţătura lor.

E-74 Acum, voi vedeţi, după vreo două sute de ani, demnitarii au început să intre în biserică. Atunci ce au făcut ei? Ei au făcut prima lor organizaţie la Consiliul din Nicea, A.D. 606. Ei şi-au făcut... Când Consiliul din Nicea a fost ţinut la Nicea, Roma, ei au început să-i primească pe toţi marii demnitari înăuntru, şi ei doar au format o biserică, şi au făcut o biserică.

E-75 După aceea, aceasta s-a rupt de patru sau cinci ori. Au mers¬au mers de la aceea, la episcop; de la episcop, la un papă. Şi de la aceea, de acolo vine Ortodoxa Greacă şi cele diferite, până când ele doar s-au rupt, până unde o vedeţi astăzi. Ea este doar în tot felul de rupturi.

E-76 Dar ce încercăm noi să facem, prietenul meu Catolic, vezi, noi suntem catolici, de asemenea. Noi suntem cei timpurii, catolici începători. Şi biserica care ei ne numesc acum, în mare parte, se referă la noi ca penticostali, pentru că noi credem în binecuvântarea penticostală.

E-77 Acolo este unde biserica Catolică a fost organizată. Şi în organizaţiile noastre de Penticostali, astăzi, dacă-dacă lumea aceasta ar mai sta încă cinci sute de ani, această organizaţie Penticostală ar fi mai formală decât cum este biserica Romano Catolică astăzi. Ea doar devine şi mai îndepărtată, la fel. Şi când ei se organizează, ei fac o lojă din aceasta. Şi atunci ei doar devin lojă, şi membri, şi suflete neconverite.

E-78 Către preţioşii mei, fraţi scumpi şi surori, către voi toţi. Ca un slujitor al lui Dumnezeu, eu niciodată nu am spus aceasta înainte, în lume, în această biserică, niciodată nu am spus. Dar ca un profet al Domnului, eu vă spun, "Aceasta este Lumina. Voi să umblaţi în Ea." [Adunarea se bucură şi spune, "Amin." – Ed.]