E-1 ... în gâtul meu de la câteva, cinsprezece servicii afară în Arizona. Am avut un timp minunat. Domnul Isus doar ne-a binecuvântat peste măsură, abundent. Ei au încercat să lucreze doar un pic din strategia Domnului, nădăjduiesc aceasta, că ar fi calea corectă să o pui, să intri şi să împresori locul cu foc, mai întâi. Am mers înăuntru cu câteva zile înainte de timp, am avut zece sau doisprezece servicii la toate bisericile majore mari prin tot Phoenix, Sunnyslope şi Tempe şi Mesa şi jos pe acolo, şi cumva l-a împresurat cu foc peste tot în jur şi apoi a condus totul la cele cinci seri de convenţie. Şi aceasta a fost cea mai mare convenţie care am avut-o în America de Nord. A fost una mare. Cel mai mare dejun, şi-şi de asemenea banchetul din seara aceea.

E-2 Eu doar nu aş putea spune câţi au fost care au primit Duhul Sfânt. A fost-a fost uimitor câţi au primit Duhul Sfânt, şi câţi au fost vindecaţi şi au fost salvaţi, este-este doar minunat. Deci noi suntem recunoscători lui Dumnezeu aşa cum vedem timpul mişcându-se în sus. Mulţi oameni mari au venit înăuntru. Unul din...

E-3 Aceasta va face Fratelui Neville mult bine. Am văzut un lucrător Prezbiterian, din cel mai mare Colegiu Prezbiterian în-în această naţiune, dansând în Duhul. Oh, vai, a fost într¬adevăr ceva, el a primit Duhul Sfânt. Şi apoi el mi-a spus, el a zis, "Eu am una din casetele tale." A zis, "Aceasta nu a fost prea bună." A zis, "Ea doar cumva repezită, dar," a zis, "eu am dus-o chiar la facultatea mea şi am pornit-o." Şi a zis... Fiind omul mare de psihologie acolo, el i-a ţinut pe toţi tăcuţi. "Ei bine, ei au ajuns să-L asculte odată, oricum," el a zis. Şi el a zis că avea...

E-4 Şi a zis că el a ajuns să danseze în Duhul la biserica lui, după ce a primit Duhul Sfânt, şi ei au zis, "Reverend, când vei învăţa un pas nou?"

E-5 El a zis, "Când adunarea mea îl învaţă pe acesta." M-am gândit că aceea era destul de drăguţ, voi ştiţi, ierarhia Prezbiteriană, da, a zis, "Când adunarea mea îl învaţă pe acesta." Deci acela-i un lucru bun. Întocmai ca un copilaş, doar nou şi totuşi el a fost... Bine, voi ştiţi ce ar trebui el să fie, să fie profesorul de psihologie în cel mai mare Colegiu Prezbiterian din Boston, ei bine, acesta-i în Statele Unite.

E-6 Am văzut unul dintre şefii chirurgi de inimă ai Mayo predicând Evanghelia în Duhul şi vorbind în limbi. Oh, vai! Am văzut un alt specialist, care era un Adventist de ziua a Şaptea, dintr-o... El era un-un-un specialist de inimă şi de gât, şi el, un om bătrân, a primit botezul Duhului Sfânt. El L-a primit. Într-o seară mi-am pus mâinile peste el în curte, şi el a primit Duhul Sfânt. Deci noi suntem... doar aşa de multe lucruri ce a făcut Domnul nostru pentru care suntem mulţumitori, şi în special văzând la timpul acesta.

E-7 Apoi le-am spus, "Vă daţi seama ce oră este aceasta când fecioara adormită începe să ceară ulei?" Era timpul când Mirele a venit, şi poporul, Cei pregătiţi au intrat. Oh, eu sunt aşa de bucuros să ştiu că noi trăim aici în aceste ultime zile. Vedeţi? Eu cred că noi trăim într-una din cele mai uimitoare timpuri pe care le-a cunoscut lumea vreodată, chiar în ajunul Venirii Domnului. Nu este aceea minunat? Gândiţi-vă, că aproape oricând acum;, toată Scriptura este cam aproape împlinită! Şi astfel noi Îl aşteptăm în orice moment. Şi noi ar trebui să trăim sub acel fel de aşteptări, încât, chiar oricând poate să se întâmple. Fiţi în rugăciune, pregătiţi!

E-8 În ceva din interviuri astăzi, eu, unul, am întâlnit o misionară din Formosa, femeie galantă, în vârstă de şaptezeci şi trei de ani, şi ar arăta de vreo patruzeci şi cinci. Şi ea este încă o-o Domnişoară, şi trebuie că a fost o fată tânără frumoasă. Şi ea a zis că a fost crescută într-o casă Creştină unde "da" a însemnat da, şi "nu" a însemnat nu. Şi ea a crescut sub învăţătura aceea strictă. Şi ea a zis, "Frate Branham, la vârsta de vreo, oh," a zis, "cam vârsta de opt ani, m-am gândit că mi-am dat viaţa Domnului Isus." Ea a zis, "Pe la vârsta de doisprezece ani, am fost încântată de un anumit predicator denominaţional, că eu trebuie să-mi primesc a doua binecuvântare," şi a zis, "şi am fost îngrozitor de amăgită în aceasta." Dar ea a zis, "Pe la vârsta de şaptesprezece ani, eu într-adevăr am primit Duhul Sfânt." Şi ea este înapoi aici acum încercând să trezească pe câteva dintre aceste biserici Baptiste adormite. Ea a zis dacă-dacă a existat ceva ce a văzut că era "mort," ea însăşi este o Baptistă, ea a zis, "sunt aceste biserici Baptiste moarte de aici din urmă." Ea le-a numit "morgi."

E-9 Am zis, "Bine, eu presupun că atunci când eşti pe frontul de luptă..." Cred acum că ea este... Doar gândiţi-vă, eu, de cincizeci şi doi, ea era afară ca o misionară înainte de a fi eu născut. Şi apoi mă gândesc că eu deveneam prea bătrân să merg în câmp. Şi mă gândesc, "Vai, iartă-mă, Doamne."

E-10 Şi ea, bine, tot aşa de luminată şi strălucită cât putea fi. Şi apoi îmi spunea experienţe de-a lungul drumului, şi cum că Evanghelia era necesară în Formosa şi-şi China, şi Japonia, şi aşa mai departe. Aşa că ei au trimis-o înapoi de pe câmp, au zis, "Tu nu poţi merge în câmpuri după ce ai trecut de şaptezeci, tu ştii." Aşa că ei au trimis-o înapoi. Dar ea nu va fi liniştită, ea merge la toate aceste convenţii Baptiste. Şi ea a zis, "Billy Graham," a zis, "felul cum ducea el mesajul Baptist, a fost o îndatorire faţă de biserica Baptistă." A zis, "El nu-i duce suficient de departe să primească Duhul Sfânt," a zis ea. Oh, soră, tu stai chiar cu aceea. Aceea-i în ordine. Ea a zis, Chinezii aceia de acolo, zicea că ea nu-i va lăsa doar să meargă înainte şi să spună, "Noi credem pe Isus Cristos." A zis, "Aceea a fost în ordine," dar zicea că ea i-a făcut să stea acolo până când ceva s-a întâmplat, şi apoi ei au devenit Creştini adevăraţi.

E-11 Am zis, "Acela-i felul cum merge, soră. Doar spune-le, ei să stea până când se întâmplă ceva."

E-12 Cum era dacă apostolii ar fi zis, acum, după nouă zile, "Noi credem că L-am primit, vedeţi, doar să-L acceptăm prin credinţă şi să mergem înainte cu lucrarea noastră." Vedeţi, aceasta niciodată nu ar fi mers. Ei au aşteptat acolo până când au ştiut că ceva s-a întâmplat. Şi acela-i necazul despre noi astăzi, noi nu stăm suficient de mult. Ei bine, acela-i motivul că după aceea noi doar putem trăi orice fel de viaţă, să facem orice, nu ne supără, căci noi nu stăm acolo suficient de mult. Astăzi noi suntem înăuntru, mâine suntem afară, şi acest fel şi acel fel. Dacă noi stăm suficient de mult până când intraţi înăuntru şi închideţi uşa după voi, voi veţi sta acolo atunci. Voi sunteţi pecetluiţi până în ziua răscumpărării voastre. Eu sunt aşa de bucuros de aceea.

E-13 Şi noi am avut un timp bun, aşa cum am zis, la Phoenix şi prin vale şi mulţi dintre Creştinii de acolo, mulţi dintre ei o ţin înainte cu viaţă bună.

E-14 Am mers sus pe South Mountain, soţia acolo în urmă şi eu, într-o zi noi... prietenii... Fratele meu Doc a ţinut cele două fete, şi-şi Fratele şi Sora Wood a ţinut băiatul, şi eu şi soţia mea am avut o a doua lună de miere. Şi ea a zis, "Bill, tu ştii, aceasta a fost mai mult o lună de miere decât prima." Ea a zis, "Prima dată când am mers în luna de miere, singurul lucru ce l-am făcut era să stau într-o tabără şi să te aştept să vii de la vânătoare," a zis ea.

E-15 Eu cumva am folosit puţină strategie, voi ştiţi. M-am gândit, "Ei bine, acum, eu nu am mulţi bani." Am economisit într-o cutie de praf de copt, suficient să merg la o călătorie de vânătoare, şi încă eu urma să mă căsătoresc în toamna aceea. Deci m-am gândit, "Doar le fac pe toate împreună," voi ştiţi. Şi în timp ce mergeam la excursia de vânătoare, aceasta va fi luna de miere, voi ştiţi, şi astfel noi am consolidat. Dar de data aceasta noi am plătit pentru aceasta şi într-adevăr am mers afară, şi să... am avut un timp mare.

E-16 Şi mulţi dintre ei au venit de la Tabernacol de aici. Eu cred că Fratele Sothmann, familia lui este acolo în spate, şi Fratele Tom Simpson şi aceia, şi Fratele Maguire, şi noi toţi am avut timpuri măreţe în Domnul.

E-17 Şi astfel ne-am dus sus la South Mountain, care este doar la Sud de Phoenix, şi ne-am urcat sus departe de presiunea aceea. Ah! O presiune într-un oraş modern! Nu-i de mirare când oamenii au început să se înmulţească pe pământ, păcatul, şi violenţa s-au aşezat înăuntru. Şi m-am uitat acolo sus, şi stând sus de tot ca să putem vedea valea Phoenixului, i-am zis soţiei, "Mă întreb de câte ori, de când stăm aici în aceste cinsprezece minute, Numele Domnului este luat în deşert în oraşul acela?"

E-18 Pe la, ei bine, în zona metropolitană, luând înăuntru Tempe şi-şi Sunnyslope, şi pe acolo, eu presupun că există chiar la un milion de oameni în valea aceea. Am zis, "Trei sute de ani în urmă acolo nu a fost nimic decât cactuşi şi lupi de preerie aici. Şi aceasta probabil, în vederea Domnului, ar fi mai bine dacă ar fi înapoi în felul acela." Aşa este. Deşi marele-marele oraş care ei l-au zidit acolo, şi casele frumoase şi aşa mai departe, este frumos. Dar ar fi bine, ar fi mai bine dacă omul şi femeia ar umbla în sus şi-n jos pe străzi cu mâinile ridicate în aer, glorificând pe Dumnezeu şi mulţumindu-I. Dar, în loc de aceea, este înjurătură, prostii, beţii. Doar lăsaţi ca civilizaţia să intre, şi răutatea este acolo.

E-19 Am zis, "Câte curvii s-au comis seara trecută, noaptea trecută în acest oraş! Câte beţii! Câte case... Câţi-câte lucruri dezordonate s-au făcut în ultima oră, în acest oraş mare!"

E-20 Şi soţia mi-a zis, ea a zis atunci ceva în acest fel, aşa cum m-am gândit, "La ce ar folosi să venim aici atunci? De ce ai plecat de acasă să vii aici?"

E-21 Apoi am zis, "Iată ce este. După toată aceea, care este desigur în majoritate, dar există o mică minoritate acolo jos. Câte rugăciuni credincioase au mers sus în ultima seară acolo jos, doar venind la slujbă?"

E-22 Şi El a fost aşa de bun cu noi încât bisericile să fie pline înainte de apusul soarelui, încât tu nu puteai intra în curţile din jurul locului. Şi organizaţiile acelea şi aşa mai departe, şi Domnul a revărsat Duhul Său şi i-a binecuvântat. Şi eu nu am avut reţineri, doar am continuat să dau drept înainte în Evanghelie. Şi uneori, desigur, este destul de greu, dar este singura cale care o ştiu. Este greu aici. Aşa că va fi mai greu la bara de judecată unde noi trebuie să stăm în faţa acesteia. Deci, pe deplin, a fost un lucru glorios. Şi noi vrem să-i mulţumim bisericii de aici pentru că s-au rugat şi au ţinut înainte cu noi, şi-şi ne-au ţinut aproape de cruce.

E-23 Iar acum venind înapoi acasă atunci, aici, şi eu aş fi ajuns jos în această dimineaţă poate să mă rog pentru câţiva dintre bolnavi. Eu am multe interviuri care aşteaptă, cazuri care unele din ele la care am ajuns în ultimile două zile de când am fost aici, am aşteptat o lună de când am fost plecat. Astfel ei încearcă să intre la ei aşa de repede cât pot ei, să-i ia din diferite locuri unde sunt stabiliţi.

E-24 Şi cu voia Domnului, în încă vreo două săptămâni, eu voi merge la Tucson, aceea este în partea de jos. Şi acum oamenii de afaceri de data aceasta, aşa ca voi să vă puteţi ruga pentru aceasta... Mie nu-mi place să fac nimic până când mai întâi eu cred că este voia Domnului. Acum, următoarea convenţie vine în Modesto şi apoi de acolo la Washington, statul, Washington, şi la Zurich, şi apoi Palestina, şi apoi în South Africa. Şi toate acelea au loc între acum şi iunie. Şi eu am fost invitat să fiu vorbitorul la toate aceste convenţii. Şi aceasta poate să-mi dea ocazia să intru în Africa de Sud din nou. Chemarea lor, în fiecare lună noi primim invitaţii. Dar dacă una...

E-25 Există o dezbinare mare în biserici, bisericile Penticostale. Şi dacă tu mergi la o parte, cealaltă nu vrea să aibe nimic de-a face cu ea. Şi ei nu vor coopera împreună, aşa că eu doar am stat înapoi acum pentru aproape cinci ani cu o chemare în inima mea să merg. Iar acum, poate dacă oamenii de afaceri mă vor duce înăuntru, doar suficient să fiu stabilit, aceea este din ambele părţi, vedeţi, şi astfel aceea îi face pe toţi să vină la înţelegere. Ei trebuie să vină toţi să coopereze în aceea căci nevoile financiare ale lor-nevoile bisericilor lor sunt acolo, aşa că ei trebuie să vină să-şi salveze faţa, vedeţi. Astfel poate aceasta ar putea fi voia Domnului, oricum, eu nu ştiu. Aceasta sună bine, dar eu nu ştiu.

E-26 Şi apoi, în acest an, Fratele Borders mi-a dat itinerarul sau invitaţiile. Şi, în mod cinstit, a fost o carte de două ori aşa de groasă care au venit înăuntru de la ultimul Crăciun, de invitaţii din jur. Este prea mult pentru o minte umană să încerce să o rezolve, aşa că eu nu am luat nimic din ele. Eu doar merg să iau o adunare, şi aştept să văd unde îmi spune Domnul să merg de acolo, apoi voi merge la următoarea, şi apoi la următoarea, şi oriunde El îmi spune să merg. Deci, rugaţi-vă pentru mine.

E-27 Îmi amintesc anul trecut, jos cu Fratele... sau ai lui Sora Cox acolo jos, când Fratele Arganbright m-a chemat să merg în această călătorie sus la Anchorage. Cum ar fi fost dacă aş fi mers la aceea doar presupunând că era în ordine?

E-28 Acum, mă gândeam că, presupunând, am predicat despre acel subiect. Am zis când am mers acolo, am spus băieţilor cu benzile, "Să nu luaţi benzi. Să nu mergeţi afară după benzi, eu voi predica despre aceleaşi subiecte care le-am predicat aici." Eu cred că am predicat unul care l-am predicat aici, restul dintre ele au fost toate noi. Şi Fratele Maguire le are, pe toate acelea.

E-29 Presupunând. Deci dacă aş fi mers, presupunând acolo sus, ar fi fost desigur diferit decât cum s-a petrecut, viziunea nu s¬ar fi împlinit. Dar viziunea a fost împlinită, şi voi toţi sunteţi conştienţi de aceea, cum Domnul a binecuvântat.

E-30 Acum, există un alt lucru care a fost pe inima mea de mult timp. Biserică, rugaţi-vă pentru aceasta. Voi toţi oameni de aici ştiţi că de când am fost un băiat mic eu niciodată nu am fost satisfăcut în această ţară. Toată inima mea a tânjit întotdeauna pentru Vest. Şi îmi amintesc când coseam iarba pentru soacra mea acolo sus în locul mic care aparţinea la biserica de aici, că locul... Eu şedeam pe trepte, şi Duhul Sfânt mi-a vorbit, El a zis, "Eu nu pot să te binecuvântez mai departe până când tu Mă asculţi pe deplin, ca Abraham." Vedeţi? Şi, Abraham, Dumnezeu i-a spus să se separeze şi să meargă singur. Şi, când a mers, el a luat cu el pe tatăl lui şi pe nepotul lui. Şi până când Abraham s-a supus complet lui Dumnezeu, atunci acolo a fost o împlinire deplină a ceea ce Dumnezeu i-a promis. Şi legătura, una dintre principalele legături care m-a legat aici, a fost mama mea. Voi ştiţi asta. Iar acum mama s-a dus să fie cu Domnul Isus. Şi eu-eu nu ştiu în ce direcţie să mă întorc, ce să fac, aşa că rugaţi-vă pentru mine.

E-31 Acum, Frate Neville, eu am mers la platformă, m-am gândit, "Ei bine, eu voi merge acolo." Cineva m-a întâlnit şi a zis, "Vai, ei au o mare parte de serviciu în seara aceasta." A zis, "Ei vor avea serviciu de predicare, serviciu de cântări, serviciu de rugăciune, şi apoi vor lua colectele, şi apoi a zis ei au o-au o spălare a picioarelor, împărtăşire, şi serviciu de botez."
32 M-am gândit, "Sărmanul frate! Vai! Vai, toate acelea, eu ştiu ce este aceea, probabil după predicarea grea de azi dimineaţă." Acum, m-am gândit, "Eu mă voi strecura acolo sus, poate el va vrea ca eu să dau cina."

E-33 Şi el a zis, "Vrei tu să vorbeşti pentru noi în seara aceasta dacă te simţi călăuzit?" Deci eu ştiu ce înseamnă aceea. Aşa că atunci am mers înapoi şi am luat o Scriptură aici şi am luat câteva notiţe, şi poate Domnul mă va ajuta să dau doar un mesaj scurt de vreo patru ore, şi apoi vom avea a noastră-spălarea noastră a picioarelor, şi apoi împărtăşirea. Şi-şi, oh, eu, poate eu voi termina înainte atunci. Nu, eu doar vă necăjesc. Vreo douăzeci, treizeci de minute, şi apoi vom avea botezul, picioare-... Ce urmează după aceasta, împărtăşirea? Împărtăşirea urmează după aceasta, apoi serviciu de botez.

E-34 Acum, suntem fericiţi că voi urmează să fiţi botezaţi. Acum, dacă Dumnezeu vrea şi Lui îi place, şi este în ordine cu păstorul şi poporul, duminica dimineaţa următoare eu voi fi jos să mă rog pentru bolnavi, şi să vorbesc, dacă va voi Domnul, această duminică viitoare, căci probabil duminica următoare eu voi fi plecat din nou atunci. Iar acum când sunt înăuntru, îmi place să vin înăuntru şi-şi să vorbesc aici, căci noi suntem cumva asociaţi împreună ca fraţi, şi Fratele Neville şi eu aici, şi noi-noi ne iubim unul pe altul, şi noi-noi-noi vrem să stăm aproape şi să ne ajutăm unul pe altul.

E-35 Aceasta sună profanator, dar sper că nu sună în acel fel pentru voi, Dl. Cory a zis odată, el... Eu am fost într-o campanie de lămpi, vânzând becuri pentru companie. Şi el a cumpărat un lot enorm de becuri care i-ar ajunge pentru patru sau cinci ani, eu m-am întors în jur şi am cumpărat un Ford de la el. El a zis, "Billy, eu cred că noi ne scărpinăm unul pe altul pe spate." Astfel aceea este, ei bine, doar cumva de ajutoare în timp de nevoie. Deci aceea este-aceea este corect. Noi ştim cum să venim unul în ajutorul celuilalt şi să ne ajutăm reciproc.

E-36 Acum, să mergem la partea sinceră a ei acum, şi dacă nu greşesc, eu cred că îl văd pe Fratele Beeler acolo înapoi în spate, un alt frate lucrător. Şi astăzi când am trecut pe acolo, Fratele Junie Jackson stătea aici afară în curte cu Fratele Creech. Au ei un serviciu aici cândva? Serviciu de botez, eu înţeleg. În ordine, noi putem furniza apa dacă ei vor aduce candidaţii. Noi-noi avem apa, în ordine.

E-37 Deci acum, fiindcă noi vom avea împărtăşirea, m-am gândit că ar fi bine dacă aş vorbi de împărtăşire doar pentru câteva minute.

E-38 Acum, înainte de a ne apropia de Cuvânt, să lăsăm la o parte totul acum, şi toate felurile noastre copilăreşti şi căile uşuratice, şi-şi să ne apropiem în Prezenţa lui Dumnezeu prin rugăciune. Să ne rugăm. Acum cu capetele noastre aplecate, şi cred că şi inimile noastre, dacă există vreo cerere aici care ar... v-ar place să se facă cunoscută lui Dumnezeu, şi v-ar place ca eu să vă amintesc înaintea lui Dumnezeu, aţi vrea doar să o faceţi cunoscut prin a ridica mâna spre Dumnezeu. Dumnezeu să acorde cererea fiecăruia în parte.

E-39 Dumnezeu Atotputernic, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Care L-ai înviat din morţi şi L-ai aşezat la dreapta Măreţiei, veşnic viu să facă mijlociri asupra lucrurilor care le credem că El le-a făcut pentru noi, şi o mărturisim a fi aşa. Ne rugăm, Doamne Dumnezeule, ca în seara aceasta, ca Tu să ne ierţi păcatele. Oh, noi vrem să ne păstrăm sub Sânge în toate timpurile, căci noi nu ştim doar ce se poate întâmpla. Toate lucrurile sunt cam încheiate, noi simţim, Doamne, că venirea Domnului este aproape. Şi noi suntem gata să facem o călătorie. Şi aşa cum ne gândim la o călătorie, ne-am putea gândi la geamantane, şi-şi haine în plus şi încălţăminte în plus. Dar ce diferit este de această călătorie! Aceasta nu e împachetare; este despachetare, lăsând la o parte. Cum a zis marele Tău slujitor, Pavel, în Cartea Evreilor, al 12-lea capitol, "Noi să lăsăm la o parte fiecare povară şi necredinţa care ne împresoară aşa de lesne, ca noi să putem alerga cu răbdare cursa care ne-a fost pusă înainte."

E-40 Şi noi nu putem profeţi acum despre lucruri bune la această lume modernă. Singurul lucru care-l putem profeţi prin Duhul este dezastru, necazuri, cutremure, mari valuri de presiune, soarele şi luna eşuând, biserica în epoca ALaodicea, Cristos în afara uşii, bătând să intre. O Dumnezeule! Întocmai ca Mica din vechime, cum îl putea el binecuvânta pe Ahab când profeţia era împotriva lui? Când acel mare profet puternic, Ilie, a mers sus la el, şi din cauză că el a luat viaţa acelui om nevinovat, Nabot, încât el a zis, "Câinii vor linge sângele tău." Atunci cum putea Mica să profeţească lucruri bune?

E-41 Cum pot copiii de azi umpluţi cu Duhul să profeţească bine la un popor păcătos, indiferent care au dat pe Domnul afară? O Dumnezeule, noi vedem numai amărăciunea judecăţii înainte. Şi strigând la cei care nu sunt drepţi, "Fugiţi la Domnul, căci El este Stânca într-o ţară istovită! El este Adăpostul în timp de furtună. Şi Numele Domnului este un Turn Puternic, şi cei neprihăniţi aleargă în El şi sunt în siguranţă." Cum ne putem gândi la oraşele acelea mari zidite, de refugiu, şi când urmăritorul... după om şi el a ajuns în turn, el era în siguranţă, nimic nu-l putea atinge. O Dumnezeule, lasă-ne să alergăm şi să ne grăbim la Domnul, căci El este Refugiul nostru şi Tăria noastră, şi un ajutor foarte prezent în timp de necaz. Astfel, prin a vedea prin ochiul vulturului, aşa cum a fost, necazul formându-se, norii rotindu-se, tunetul şi fulgerul judecăţii se produc jos pe pământ, noi ştim că furtuna este aproape.

E-42 În seara aceasta, Doamne, noi ne rugăm pentru aceştia de aici care şi-au ridicat mâinile. Eu nu ştiu ce au vrut ei, Tată, Tu ştii. Mă rog ca Tu să procuri totul pentru sufletele lor scumpe, ca însemnătatea din spatele acelei mâini pentru care a fost ridicată. Acordă aceasta, Doamne. Vindecă pe bolnavi. Mângâie pe cei trudiţi. Dă bucurie celor apăsaţi. Dă pace celor obosiţi, Hrană celor flămânzi, Băutură celor însetaţi, bucurie celor întristaţi, putere bisericii. Doamne, adu pe Isus în mijlocul nostru în seara aceasta, aşa cum ne pregătim să luăm împărtăşirea reprezentând trupul Lui frânt. Ne rugăm, Doamne, ca El să ne viziteze într-un fel remarcabil.

E-43 Binecuvântă această adunare mică, păstorul ei preaiubit, Fratele nostru Neville şi familia lui, şi pe diaconi, comitetul, şi fiecare persoană care este prezentă. Binecuvântă-i pe ceilalţi, Doamne, peste tot în jurul lumii, care aşteaptă cu bucurie după venirea Domnului, candelele curăţite, şi coşurile lustruite, şi Lumina Evangheliei strălucind în întunecate.

E-44 Acum, ajută-mă, Doamne, cu aceste câteva cuvinte. Şi binecuvântă-L aşa cum Îl citim, şi dă-ne contextul, căci noi o cerem în Numele lui Isus. Amin.

E-45 Acum am putea să deschidem Cartea, la al 6-lea capitol din Sf. Ioan, şi ar fi bine dacă fiecare din noi citeşte acest capitol întreg când mergem acasă. Mi-ar place să citesc, începând de la al 47-lea verset, în jos până la al 59-lea inclusiv, doar pentru un fel de a construi un text asupra subiectului de împărtăşire. Isus vorbea acum, la praznic. Era un timp măreţ, aceste sărbători erau. Ei au băut apa din stâncă, să reprezinte Stânca care era în pustie. Şi ei au mâncat, pentru mana care a căzut cu multe sute de ani în urmă, în comemorare. Aceasta era doar o sărbătoare de paşti, aşa cum avem noi în seara aceasta.
Adevărat, adevărat, Eu vă spun, Cel ce crede în mine are viaţă veşnică.
Eu sunt acea pâine a vieţii.
Părinţii voştri au mâncat mană în pustie, şi sunt morţi.
Aceasta este pâinea care coboară din cer, din care un om poate să mănânce, şi să nu moară.
Eu sunt pâinea vie care a coborât din cer: dacă cineva mănâncă din această pâine, el va trăi veşnic: şi pâinea care Eu o voi da este trupul meu, care Eu o voi da pentru viaţa lumii.
Iudeii de aceea se certau între ei, zicând, Cum poate acest om să ne dea trupul lui să-l mâncăm?
Apoi Isus le-a zis, Adevărat, adevărat, vă spun Eu, Dacă voi nu mâncaţi trupul Fiului omului, şi nu-i beţi sângele, nu aveţi viaţă în voi.
Cine mânâncă trupul meu, şi bea sângele meu, are viaţă eternă; şi eu îl voi învia în ziua de apoi.
Căci trupul meu este cu adevărat hrană, şi sângele meu este cu adevărat băutură.
Cel ce mănâncă trupul meu, şi bea sângele meu, locuieşte în mine, şi eu în el.
Aşa cum Tatăl care trăieşte m-a trimis, şi eu trăiesc prin Tatăl: tot aşa cel ce mă mănâncă, chiar şi el va trăi prin mine.
Aceasta este pâinea aceea care coboară din cer: nu cum au mâncat părinţii voştri mană, şi sunt morţi: ci cel ce mănâncă... această pâine va trăi veşnic.
Aceste lucruri le-a spus el în sinagogă, aşa cum el învăţa în Capernaum.

E-46 Fie ca Domnul să binecuvânteze Cuvântul Lui. Eu vreau, doar pentru câteva minute, să vorbesc despre: Împărtăşire. Ce înseamnă cuvântul împărtăşire? A împărtăşi înseamnă "a vorbi." A avea împărtăşire de fapt înseamnă "să ai părtăşie, vorbind unul cu altul." Dacă vorbiţi la telefon cu cineva, voi purtaţi o conversaţie acolo, voi comunicaţi unul cu altul. Şi dacă noi am veni la o parte şi stăm retraşi în spatele clădirii, orice persoană şi păstorul, sau oricare două persoane, ei se împărtăşesc unul cu altul.

E-47 Acum, voi nu vă împărtăşiţi prin radio, căci nu puteţi răspunde, sau prin televiziune. Dar când... Voi puteţi prin telefon, căci voi comunicaţi unul cu altul, nu este doar o parte. Aceasta este... Eu nu pot comunica cu voi acum, căci voi nu răspundeţi. Astfel, de aceea, aceasta nu ar fi să veniţi să auziţi un predicator predicând mesajul lui. Aceea nu ar fi, venind împreună, să ne împărtăşim. Împărtăşirea nu ar fi aceea. Dacă veniţi doar să vă împărtăşiţi cu predicatorul, voi îl chemaţi la o parte, sau orice persoană, şi vă împărtăşiţi cu el sau cu ea.

E-48 Dar la ce venim noi înăuntru, împărtăşire, este pentru fiecare din noi ca persoane să ne împărtăşim cu Cristos. Aceea este a se împărtăşi. Apoi, împărtăşire nu este în întregime unul să vorbească, noi să facem toată vorbirea, ci să aşteptăm şi să vedem ce ne răspunde El.

E-49 Acum acolo este unde, de multe ori, că noi facem marile noastre greşeli, este, noi facem toată vorbirea şi nu aşteptăm şi să-i dăm Lui o şansă să ne răspundă. Noi mergem uneori, zicem, "Doamne, aş vrea ca Tu să faci aşa-şi-aşa şi aşa-şi-aşa, amin," şi ne ridicăm şi plecăm. Acum, aceea de fapt nu este împărtăşire. Aceea este a merge să ceri un favor. Dar când staţi suficient de mult până când El vă răspunde, aceea este când luaţi împărtăşire, împărtăşind cu Domnul. Acum, şi un fel măreţ să te împărtăşeşti, este să fii de acord, tu trebuie să fii de acord asupra anumitor lucruri. Acum, şi este ciudat că uneori când obţinem lucrurile acelea...

E-50 A mânca este asociat cu aceasta. Acum, voi luaţi oameni de afaceri, când ei vor să facă o afacere, ei vor invita pe cineva la masă. Şi după ce ei sunt aşezaţi să mănânce, şi apoi vorbesc unul cu altul. Un comerciant bun, de obicei el nu poate vorbi cu o persoană cu stomacul gol. Este mai bine să aştepţi până când el se simte bine, şi apoi după ce şi-a luat dejunul. Nu mergeţi acolo să-l sculaţi din pat şi să-i spuneţi despre ceva ce vreţi să-i vindeţi, ci aşteptaţi până când îşi ia dejunul şi-şi este stabilit bine în condiţie.

E-51 Zilele trecute, predicând despre femeia care i-a spălat picioarele lui Isus, sus în Canada eu am vorbit aceasta, zicând că atunci când vine un musafir să viziteze o altă persoană, această persoană are anumite procese prin care ei trebuie să treacă înainte ca ei să se simtă de fapt potriviţi să vină să viziteze sau să se împărtăşească. O vizită este o împărtăşire. Acum, ei ar veni la... Învitaţi, întâi trebuie să fiţi invitaţi. Apoi voi veniţi la uşă şi slujitorul vă va spăla picioarele, din cauza călătoriei, voi aveţi mirosul de-de animale şi aşa mai departe de-a lungul drumului. Ei toţi... oamenii au călătorit pe acelaşi drum cu animalul, şi-şi apoi acolo era un miros şi praful, şi haina Palestiniană la luat şi s-a aşezat pe transpiraţia de pe picioare, şi faţa unde era neacoperită, şi-şi pe mâini. Şi-şi ei îi apucau la uşă, slujitorul îi apuca, şi le spăla picioarele. Şi apoi un alt om stătea acolo cu un prosop şi un-un alabastru, şi ei îl stropeau acest alabastru pe mâini, şi el îi frecau în acest fel, şi-şi îl frecau peste faţa lor, apoi luau un prosop şi se ştergeau. Aceea lua toată murdăria şi mirosul. Şi aceasta avea ceva în ea care-i dădea o împrospătare, ca mentolul, şi îi făcea să se simtă mai bine.

E-52 Apoi când ei mergeau înăuntru, nu cu încălţămintea voastră veche murdară, acele covoare frumoase, ei aveau un mic, ca papuci de casă, şi ei mergeau înăuntru. Şi apoi musafirul mergea înăuntru şi-şi apoi gazda îi-îi săruta bineveniţi. Şi, vedeţi, voi nu aţi vrea ca gazda să vă sărute dacă aţi mirosi rău. Voi nu aţi vrea să umblaţi pe covoare dacă aţi fi murdari. Şi apoi gazda să vă sărute de bun venit, şi apoi voi aţi fi doar unul de al casei.

E-53 Şi, acum, Dumnezeu are astfel de lucruri. Înainte ca noi să fim de fapt gata pentru împărtăşirea cu Dumnezeu, noi trebuie mai întâi să fim spălaţi de apele Cuvântului. Separare, apele de separare care ne separă de păcatele noastre. Acum, mai întâi, voi nu puteţi vorbi lui Dumnezeu şi voi nu puteţi împărtăşi cu Dumnezeu, şi acolo este... Mai întâi, voi trebuie să vă pocăiţi pentru ce aţi făcut, căci voi nu puteţi crede corect până când vă pocăiţi, "Doamne, iartă-mi necredinţa." Vedeţi? "Iartă-mi necredinţa." Voi trebuie să vă pocăiţi, întâi. Şi, când vă pocăiţi, apoi voi sunteţi... păcatele voastre din urmă sunt iertate, apoi voi sunteţi un candidat atunci pentru botez. Acum, atunci, El a promis Duhul Sfânt după botez.

E-54 Acum, lucrul este, că, la această împărtăşire, noi aflăm că acolo a fost o-o spălare a picioarelor şi lucruri asociate cu aceea, de asemenea, să ne spălăm picioarele, ca un simbol al curăţiei Duhului Sfânt.

E-55 Acum, apoi, acolo trebuie o simţire mutuală. Dacă eşti la muchie cu a ta-cu gazda ta, atunci voi-voi nu puteţi avea împărtăşire. Nu, tu-tu nu o poţi face, căci eşti în dezacord cu el. Dar dacă tu eşti în acord, atunci poţi să te împărtăşeşti. Deci acela-i felul cum este când noi venim la masa Domnului, noi trebuie să fim în acord cu Cuvântul Lui. Vedeţi? Noi trebuie să fim născuţi din nou, Duhul lui Dumnezeu din noi zicând "amin" la fiecare Cuvânt care l-a scris El, atunci noi putem să ne împărtăşim cu El.

E-56 Aceasta noi avem de la Dumnezeu, dacă inimile noastre nu ne condamnă, atunci noi avem favoare cu Dumnezeu. Noi ştim că noi obţinem cererile noastre şi petiţia noastră, este pentru că inimile noastre nu ne condamnă. Acum, dacă Dumnezeu ne spune că trebuie să fim născuţi din nou, şi nu am primit naşterea din nou, atunci ne simţim puţin ciudat să mergem, să¬I cerem ceva, vedeţi, căci noi ştim că nu i-am îndeplinit cerinţele Lui. Singurul lucru atunci este rugăciunea unui păcătos. Dar noi vorbim cu El când suntem în părtăşie cu El, aceea aduce împărtăşire.

E-57 Acum, aceasta înseamnă despre împărtăşire, mi-ar place să explic pentru puţin timp. Acum, noi luăm, ceea ce numim împărtăşire, este pâinea şi vinul. Acum, aceea a fost aşa de rău reprezentată încât nici nu este bine să vorbeşti despre ea. Oh, cum a fost de rău reprezentată de-a lungul anilor! Aceea de fapt nu este împărtăşire, aceea este doar ţinerea unei porunci. Vedeţi? Acum, motivul că o numim împărtăşire, este deoarece aceasta vine de la asociaţia Catolică de a fi "Sfântul Eucharist, care este literal trupul Domnului Isus." Dar acesta nu este trupul Domnului Isus! Este numai în comemorarea trupului Lui.

E-58 Şi mie nu-mi pasă câţi preoţi sau predicatori, sau oricine binecuvântează aceea, acesta este totuşi pâine şi vin. Nu există preot aşa cum ne spun ei, că, "Dumnezeu este obligat să asculte la preot când el transformă împărtăşirea," ceea ce ei numesc împărtăşire, "Eucharistul, în trupul literal al Domnului Isus. Apoi credinciosul ia aceea, şi aceea este împărtăşire." Aceea este greşit!

E-59 Împărtăşi este "să vorbeşti cu, să comunici cu, ceva la care poţi să-i vorbeşti şi acesta vă vorbeşte înapoi." Aceea este împărtăşire. O azimă nu poate răspunde. Astfel, de fapt, adevărata împărtăşire este Duhul Sfânt vorbind înapoi. Când îl întrebaţi pe El, atunci El vă răspunde, aceea este împărtăşire corectă. Aceasta este o amintire, să luaţi din răstignirea Lui şi învierea Lui, şi nu o împărtăşire. Noi o numim aşa, dar ea nu este. Aceasta vine de la biserica Catolică, de a lua această azimă aşa cum am trecut zilele trecute prin ordine, şi am vorbit despre ea în Păgânism Contra Creştinism.

E-60 "Cum că această azimă rotundă este trupul literal al lui Cristos." Acum, biserica Catolică crede asta. Aţi observat cândva, trecând pe lângă o biserică, ei fac cruce, îşi ridică pălăriile, şi aşa mai departe. Aceasta nu este biserica, este azima aceea de acolo, "acel trup pe care preotul l-a transformat dintr-o azimă în trupul literal al lui Cristos," unde şobolanii şi şoarecii pot să-l care la o parte. Păi, voi nu, nu vă puteţi gândi la gândirea cumpătată şi să credeţi că o bucată de pâine ar fi trupul Domnului Isus! Aceasta nu poate fi.

E-61 Împărtăşire este "să vorbeşti, şi el îţi vorbeşte înapoi, ceva cu care tu vorbeşti." Tocmai cuvântul împărtăşire înseamnă "să vorbeşti cu," sau, "să fii asociat cu ceva care îţi vorbeşte înapoi." Şi Dumnezeu îţi răspunde, împărtăşind. Şi aceasta-i încă pâine şi vin, care o numim împărtăşire.

E-62 Acum, Isus a zis aici, aşa cum am citit, "Trupul Meu este hrană şi băutură, Sângele Meu, trupul şi Sângele este hrană şi băutură."

E-63 Acum, noi vrem să ne gândim la Isus şi să ne asociem cu El, ce a fost El. Ce este trupul Lui? Ce este trupul lui Cristos? Este trupul credincioşilor care s-au asociat cu El în Duhul Sfânt. Nu un idol, nu o bucată de pâine, ci un Duh care este în inima credinciosului, şi ei sunt asociaţi împreună, ca atunci când omul şi Dumnezeu pot vorbi unul cu altul, fii şi fiice a lui Dumnezeu. Omul muritor, prin vărsarea Sângelui a adus iertare de păcat, şi acest om şi această femeie, băiat sau fată, care are părtăşie cu Cristos, se împărtăşeşte cu El, trupul.

E-64 Ca un soţ şi soţia să stea jos şi să vorbească, sau un băiat şi prietena lui, Cristos şi Biserica Lui se împărtăşesc împreună. Acela-i motivul că noi putem auzi de la El, să vedem viitorul înainte să ajungă aici, şi putem spune viitorul care este perfect, din cauză că ne împărtăşim cu un Dumnezeu Care ţine Eternitatea în mâna Lui. Împărtăşind unul cu altul, trupul lui Cristos, trupul tainic, spiritual al lui Cristos. Nu asociaţi cu vreun fel de idol, sau o pâine sau un-un vin, ci într-o-o formă spirituală.

E-65 Acum, Isus a zis acelaşi lucru. Voi luaţi Sf. Ioan, al 4-lea capitol, vorbind cu femeia de la fântână, ea vorbea despre un lucru aşa ca, "Părinţii noştri au băut la această fântână, şi au săpat această fântână, Iacob, şi-şi a dat-o copiilor lui şi vitelor lui, această apă, şi Tu zici, 'Inchinaţi-vă în cetatea anumită,' şi alţii spun 'Pe acest munte."'

E-66 Şi Isus aşa-aşa cum a zis, "Doar un minut! Noi suntem Iudei, şi noi înţelegem ce este, ce înseamnă închinare. Dar ascultă la aceasta, femeie. Vine ceasul, şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina lui Dumnezeu în Duh şi în Adevăr. 'Cuvântul Tău este Adevărul.' Şi Tatăl caută pe aceştia care I se închină în Duh şi în Cuvânt, Adevărul. 'Cuvântul Tău este Adevărul."' Acum, El i-a spus asta femeii.

E-67 Vedeţi, Cristos... Dumnezeu este un Duh. Cristos înseamnă "cel uns, un om uns cu Dumnezeu," care L-a făcut Cristos. Acum, Cristos a zis, "Eu sunt Hrană şi Băutură." Nu o azimă, nu o azimă care o luăm aici. Aceea nu este Cristos.
Vinul care-l bem la altar, nu este Cristos. Acesta Îl reprezintă, într-un fel figurativ. Dar Cristos este Duhul Sfânt, ungerea care este peste Biserică, aceea este Hrana şi Băutura.

E-68 Cel mai mare plânset care există în toată lumea, eu sper că nici unul nu l-aţi auzit vreodată, dar, dacă l-aţi auzit cândva, nu există plâns să egaleze plânsul foamei. Când vedeţi o mamă cu copilul ei, şi ea nu poate umbla ea este aşa de slăbită, şi copilaşul este pe moarte, cu burta lui umflată de foame, să auzi acele oftaturi venind din inima acelei mame, să vezi acel copil cu obrăjorii lui traşi încât ei nu sunt decât piele şi oase, şi gingiile lui mici strălucind, şi el nu poate face un zgomot, abia, ochişorii lui bulbucaţi. Nu există plâns ca al foamei şi setei.

E-69 Afară în deşerturi, câţi oameni şi-au pierdut vieţile de sete! Multe povestiri, cu care v-aş putea ţine toată noaptea, despre adevărate povestiri din deşert. Cum că atunci când ajungeţi... deveniţi însetaţi, cum Diavolul vă dă un-un miraj. Voi i-aţi văzut aici, voi nu trebuie să mergeţi în vest să-i vedeţi. Merg jos pe drum, şi se pare că este apă jos pe drum. Fiecare din voi aţi văzut aceea, care aţi condus şi aţi fost pe autostradă. Acela este un miraj fals. Aici cu un timp în urmă, cu vreo trei sau patru ani în urmă, am citit unde nişte raţe, zburând peste ţară, au văzut un miraj şi au căzut pe drum, gândindu-se că atingeau apa. Şi ele doar s-au dezintegrat, au lovit drumul tare, gândindu-se că aterizau în apă, un miraj.

E-70 De câte ori a făcut Deavolul acelaşi lucru la oameni, dându-le un miraj fals, unde, nu există nimic acolo, ci este o credinţă prefăcută. Aşa de mulţi oameni astăzi iau o religie prefăcută, încercând să născocească ceva sau să pretindă că există ceva când nu este aşa! Cum a zis mica femeie misionară că ea a aşteptat până când ea a fost sigură. Noi mai bine să facem aşa. Voi nu puteţi veni înapoi şi să o încercaţi din nou. Voi aveţi o şansă, şi voi aveţi Planul, aşa că mai bine am merge drept în jos la semn.

E-71 Plânsul foamei, ascultaţi, este un plâns mare căci este un plâns jalnic. Persoana este pe moarte. Şi, oh, dacă am putea ajunge la locul acela, dacă naţiunea aceasta ar putea ajunge la un punct unde aşa să flămânzească după Dumnezeu! Este într¬o înfometare mai rea decât naţiunile ca India care înfometează fizic, această naţiune înfometează spiritual. Dar după ce flămânziţi aşa de mult, se ajunge la punctul când nu mai ştiţi că sunteţi flămânzi.

E-72 Întocmai ca degerarea. După ce ajungi aşa de departe, degerând, tu devii aşa de rece, apoi după un timp devii cald. Şi când devii cald, tu mori! Şi aceea este chestiunea în seara aceasta. Bisericile au ajuns aşa de reci încât ele îngheaţă, şi gândesc că sunt calde, prin a fi membri, şi mor spiritual. Mor!
Nu o ştiu. În final, el se culcă jos să doarmă, şi aceea este totul. El niciodată nu se mai trezeşte, căci sângele i-a îngheţat în vene.

E-73 Acum, însetarea. Isus a zis, "Sângele Meu este băutură într-adevăr." Dacă flămânziţi după viaţă, flămânziţi după viaţă, Isus are singura apă care poate potoli setea aceea. "Veniţi la Mine, voi toţi cei trudiţi şi împovăraţi." Acolo în Apocalipsa, El a zis, "Cel însetat să vină la izvoarele de apă a Vieţii şi să bea gratuit." Dacă sunteţi însetaţi după Viaţă!

E-74 Noi vedem că astronomii prezic, cândva în această parte începătoare sau prima parte a lunii, începând pe doi sau pe cinci, sau pe undeva prin această lună, astronomii Indieni prezic că lumea va exploda în bucăţi. Şi ziarele Americane îşi bat joc de aceasta. Eu nu cred că lumea va exploda în bucăţi, dar eu spun că este greşit să faci batjocură de aceasta. Deoarece, ceva este gata să se întâmple într-una din aceste zile, ceva similar cu aceea, când cele cinci planete, Marte, Jupiter şi Venus, şi-şi aşa mai departe, vin în a lor-a lor... Ele niciodată nu au făcut-o. Oh, ei pretind poate cu douăzeci şi cinci de mii de ani în urmă, dar cine a fost acolo în urmă să o ştie?

E-75 Eu prezic că aceasta are o aplicaţie spirituală. Eu cred că este venirea înăuntru a tâşnirii lui Dumnezeu, că marea revelaţie a Cuvântului va fi deschisă în timpul acesta. Amintiţi-vă, ei pretind că trei stele au venit în orbită când Isus s-a născut. Şi acestea sunt cinci, şi cinci este har, numărul harului. Trei este numărul perfecţiunii. Cinci este numărul harului, J-e-s-u-s, g-r-a-c-e, f-a-i-t-h, [Isus, har, credinţă – Trans.] şi aşa mai departe. Numărul harului! Dumnezeu când îşi trimite puterea Lui la biserică, ea va fi harul Lui, ea nu va fi supunerea oamenilor. Şi Isaia a zis, în al 40-lea capitol, cum să "strigăm la Ierusalim, că lupta ei s-a sfârşit," totuşi ea era vinovată de idolatrie, dar a fost harul lui Dumnezeu care trimetea aceasta. Orice ne trimite Dumnezeu, va fi harul Lui şi nu meritele noastre. Deci, aceasta poate însemna ceva. Eu prezic că va fi o schimbare. Eu nu ştiu ce va fi aceea, dar cred că se pregăteşte să se întâmple. Noi suntem pe... chiar în ajunul ei acum.

E-76 Şi dacă cineva este flămând, să vină la Cristos. Dacă cineva este însetat, să vină la Cristos. El potoleşte setea aceea. El este Satisfăcătorul la toată setea şi foamea noastră.

E-77 Eu am avut o povestire care mi s-a spus cu un timp în urmă. Poate am spus-o în această biserică. Dacă am spus-o, iertaţi-mă că o repet doar să ating punctul. A fost un ghid Indian, sau, un fel de supraveghetor al Indienilor. El călătorea în ţinutul Navajo, şi s-a pierdut. Numele lui era Coy. Şi el mergea jos pe o cărare, o cărare de vânătoare, şi s-a gândit, "Acum, dacă ajung pe această cărare, cu siguranţă voi găsi apă." Şi calul lui era aşa de însetat încât limba îi atârna afară, uscată, nările s-au făcut roşii şi aglutinate cu nisip. El şi-a ţinut batista peste faţă în furtunile de nisip până s-a aglutinat, şi el pierea, din lipsă de apă. Şi el îşi conducea calul când a atins cărarea. Şi a zis, când s-a urcat pe cal el a văzut această cărare de vânătoare, a zis, "Cu siguranţă ea mă va duce la apă." Astfel el a sărit călare pe calul lui şi a pornit în jos pe potecă.

E-78 Şi calul ştia de asemenea că el era pe potecă spre apă. Cum Dumnezeu dă instinct la fiarele necuvântătoare! Şi jos pe potecă a mers. În final, câţiva s-au deplasat puţin deoparte, doar foarte puţini de la cărarea bătătorită. Calul vroia să se întoarcă în calea aceea, dar Coy s-a gândit altfel. El a încercat să o ţină pe cărarea principală pronunţată, şi a pornit în jos şi calul nu a vrut să meargă. El l-a pintenat, şi el a nechezat şi a pornit pe cealaltă cărare. Şi el a început să se dea înapoi. Ea era prea slabă să-l arunce jos.

E-79 Deci el a început să-i dea pinteni din nou, până când a tăiat calul, aşa era de agitat să ajungă la apă, viaţa i-ar fi fost cruţată, până când calul s-a oprit, tremurând, sângerând. Şi el s-a uitat jos, s-a uitat acolo jos, ea tremura în felul acela şi aproape cădea sub el. El s-a uitat jos la ea, şi a văzut sângele pe partea ei laterală. El era un Creştin. Şi el a zis calului lui, el a zis, "Eu am auzit deseori că săl-... sau, animalele au un instinct. Nu se părea ca şi cum acel grup mic s-au îndreptat pe calea aceea să meargă spre apă. Se pare ca şi cum această cărare mare de aici va conduce unde ei merg constant la apă." Dar a zis, "Dacă m-ai purtat credincios până aici, eu voi urma instinctul tău."

E-80 Oh, cum mă gândesc la aceea despre Cristos! Calea spre distrugere este afişată şi pronunţată peste tot, dar există un drum îngust care duce la Viaţă. Puţini vor fi cei ce O vor afla. Numai, nu instinctul, ci Duhul Sfânt vă va duce la o parte spre apa aceea a Vieţii. Mă gândesc, El m-a adus în siguranţă până aici, eu O voi lua pentru restul drumului.

E-81 Să termin povestea, el-el nu s-a dus o jumătate de milă, până când, dintr-o dată, calul credincios a plonjat drept într-o groapă mare de apă. Calul ştia despre ce era vorba, ce vroia să spună în felul lui de exprimare pentru călăreţ. El a intrat acolo. El a zis că el i-a aruncat apă în nasul calului. El s-a scăldat, el a ţipat şi a urlat, şi a strigat cât de tare putea, şi turna apă în gâtul lui, şi striga, "Suntem salvaţi! Suntem salvaţi! Suntem Salvaţi!" Şi calul, bând, şi tremurând. Şi el s-a uitat la coastele lui sângerânde, atunci tot zimţuit de la urmele pintenilor.

E-82 Şi a zis chiar atunci, el a zis... a auzit pe cineva zicând, "Ieşi afară din apă." Şi el s-a uitat, şi acolo era un mic cawboy desfigurat stând acolo. Şi el a ieşit afară din apă. Şi el a spus că a mirosit foc, şi s-a uitat în jur, şi acolo erau un grup de oameni tăbărând acolo. Ei au fost sus la un echipament de prospectare. Ei au găsit ceva aur, şi pe drum înapoi ei au avut caii lor şi au dus cai cu ei, şi au venit la această groapă de apă şi se odihneau, şi ei toţi s-au îmbătat.

E-83 Şi a zis că au avut ceva carne de vânat gătită, şi el a mâncat cu ei. Şi a zis, unul dintre ei a zis, "Ia şi bea." El le-a spus cine este el, el era Jack Coy, ghidul Indian. Deci el a zis, "Bine, acum, ia o băutură."
El a zis, "Nu," el a zis, "Eu nu beau."

E-84 Şi aceea-i un fel de insultă pentru oamenii aceia. Aşa că el a zis, "Tu vei lua o băutură de la noi!"
El a spus, "Nu, eu nu beau."

E-85 Aşa că el a aruncat ulciorul sus, şi a zis, "Ia o băutură!" Beţi, ei toţi, voi ştiţi, cam o jumătate de duzină.
Şi astfel el a zis, "Vă mulţumesc, băieţi."

E-86 A zis, "Dacă vânatul nostru este suficient de bun de mâncat, şi whiskey-ul nostru este suficient de bun de băut."

E-87 Şi voi ştiţi cum sunt ei, beţi. Şi el a zis, "Nu," a zis el.

E-88 Şi ei au pus un cartuş în puşcă, şi au zis, "Acum vei bea sau altfel!"

E-89 El a zis, "Nu. Nu, eu nu o să beau." Şi el a început să îndrepte puşca. A zis, "Doar un moment." A zis, "Nu mă tem să mor." El a zis, "Eu-eu nu mă tem să mor." El a zis, "Dar eu-eu vreau să vă spun povestea mea înainte să o fac, motivul pentru care eu nu beau." A zis, "Eu sunt un Kentuckian." El a zis, "Şi într-o mică cabină veche de buşteni într-o dimineaţă, unde o mamă zăcea muribundă, ea m-a chemat la căpătâiul patului ei, şi a zis, 'Jack, tatăl tău a murit cu un pachet de cărţi în mână, peste o masă, beat.' Şi a zis, 'Niciodată să nu bei, Jack, orice faci."' Şi a zis, "Pe fruntea mamei mele mi-am pus mâinile. Şi am promis lui Dumnezeu, ca un băieţel de zece ani, că niciodată nu voi lua prima mea băutură." El a zis, "Eu niciodată nu am luat-o." Şi a zis, "Acum dacă vreţi să mă împuşcaţi, doar împuşcaţi-mă."

E-90 Şi aşa cum beatul şi-a ridicat puşca şi a aruncat iarăşi ulciorul sus, a zis, "O iei sau te împuşc!" Şi chiar atunci o puşcă a împuşcat şi ulciorul a explodat.

E-91 Stând la marginea unui canion era un cowboy micuţ, desfigurat, cu lacrimi curgând pe obrajii lui. El a zis, "Jack, şi eu vin din Kentucky. Eu am făcut o promisiune la o mamă într-o zi, dar mi-am încălcat promisiunea." El a zis, "Eu am aşteptat până când aceşti inşi se îmbată suficient, şi urma să omor tot grupul lor, oricum, să iau ce aur au ei." El a zis, "Dar eu am fost un beţiv şi am făcut rău. Dar," a zis, "Sunt sigur când puşca mea a făcut ecou sus prin canioanele cerului, mama m-a auzit semnând o promisiune că nu o voi mai face niciodată." Şi acolo, prin harul lui Dumnezeu, el a călăuzit pe toţi oamenii aceia la Cristos, pe toţi aceia acolo afară.

E-92 Vedeţi, există ceva referitor la apă, ceva despre împrospătare. Punctul meu era, să, ajungi la apă când eşti însetat. Există ceva ce îţi face, este să ajungi la apă când eşti însetat.

E-93 Acum, El a zis, "Eu vă las pacea Mea. Eu vă dau pacea Mea." Nu cum vă dă lumea pace, ci în felul cum vă dă El pace. Pacea Lui stâmpără setea noastră. Dacă tânjim după pace, atunci să ne împrospătăm în pacea Lui, să ştim că noi avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos. El este dătătorul nostru de Pace, care astâmpără setea noastră.

E-94 Versetul care zice, "El este cu adevărat Hrană şi cu adevărat Băutură." Eu am un semn mic aici, al 57-lea verset, "Hrană cu adevărat şi Băutură cu adevărat." Ascultaţi ce a spus El aici.
Şi aşa cum Tatăl cel viu m-a trimis, şi Eu trăiesc prin Tatăl Meu: tot aşa cel ce mă mănâncă, chiar şi el va trăi prin mine.

E-95 Cu alte cuvinte, "Tatăl M-a trimis, şi eu trăiesc prin EL Şi fiecare om care vine la Cristos trebuie să trăiască prin Cristos." Oh, vai, ia te uită, aceea este împărtăşirea. Aceea este adevărata împărtăşire care o afli când trăieşti prin Cristos.

E-96 Acum, trupurile noastre au nevoie de hrană şi băutură în fiecare zi, să supravieţuim, trupul nostru fizic. Dacă nu luăm hrană în fiecare zi şi băutură, atunci trupul nostru slăbeşte. Există ceva în noi că trebuie să avem hrană. Hrana dintr-o zi nu va ţine pentru ziua următoare. Voi trebuie să aveţi hrană în fiecare zi, să întăriţi fiinţa voastră muritoare. Voi puteţi trăi peste, dar sunteţi mai slabi. Şi a doua zi, voi sunteţi încă mai slabi. Şi a treia zi, voi deveniţi grozav de slabi.

E-97 Bine, aceea este ceea ce de multe ori noi facem în tărâmul spiritual. Vedeţi, în fiecare zi noi trebuie să ne împărtăşim cu Cristos. Noi trebuie să vorbim cu El în fiecare zi. Noi trebuie să o stabilim cu El în fiecare zi. Pavel a zis, "Eu mor în fiecare zi." Vedeţi? "În fiecare zi, eu mor; totuşi eu trăiesc, nu eu ci Cristos trăieşte în mine." Deci, dacă trupul vostru fizic are nevoie de hrană în fiecare zi şi băutură în fiecare zi, să supravieţuiască, trupul vostru spiritual are nevoie de Hrană spirituală şi împărtăşire cu Domnul în fiecare zi, să supravieţuiţi. Da. Isus a zis, "Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu." Deci, în fiecare zi noi trebuie să studiem Biblia. Unii oameni nu O studiază de loc. Unii O iau numai de două sau trei ori pe an. Dar, un adevărat, credincios adevărat care este într-adevăr zidit spiritual, el îşi citeşte Biblia în fiecare zi, şi vorbeşte cu Domnul. Aşa este. El trebuie să o facă. "Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu."

E-98 Acum, un alt lucru pentru care luăm hrană, este să ne zidim trupul să rezistăm la boli. Dacă nu luaţi hrană, şi lăsaţi trupul vostru să slăbească, atunci el este supus bolilor. Bolile vor intra chiar în cursul sângelui, şi aici sunteţi duşi. Dacă sângele vostru nu este bogat şi curat, ei bine, atunci el va, boala va merge chiar în cursul sângelui vostru. Deci voi trebuie să mâncaţi hrană bună hrănitoare să menţineţi cursul sângelui vostru corect. Dacă nu, voi sunteţi alergici la boli. Aceea este chestiunea cu o mulţime de Creştini.

E-99 Ca plantele din seră. Voi ştiţi, voi luaţi o plantă afară din seră, voi trebuie să o dădăciţi. Ea nu ştie de vreme. Ea nu ştie de strălucirea soarelui şi lucruri, ea a fost acoperită şi dădăcită. Şi aceea este chestiunea cu prea mulţi aşa numiţi Creştini, ei sunt plante de seră. Aşa este, supuşi la orice gândac care vine în jur! Voi ştiţi, este numai-este numai-plantele delicate care trebuie să fie stropite, sau, plantele hibride.

E-100 Voi ştiţi, voi luaţi o vacă bătrână de hereford şi o mânaţi acolo afară pe păşune, şi mânaţi una longhorn acolo afară, acea longhorn poate să-şi facă propriul ei drum căci este rasa originală. Dar dacă luaţi un Brangus sau o Hereford care este rasa încrucişată şi un hibrid, este o vacă mai bună la privire, sigur, mai grasă şi mai sănătoasă, dar să le mânaţi acolo afară, ele nu-şi pot face drum. Ele vor muri! Ele trebuie să fie dădăcite. Vedeţi?

E-101 Şi aceea este chestiunea astăzi, noi avem Creştini îmbrăcaţi mai bine, biserici mai mari, şi o mulţime de-de educaţie, multă teologie, dar ei trebuie să fie dădăciţi tot timpul, voi trebuie să priviţi prin ochelarii lor sau voi nu vedeţi de loc. Ceea ce avem nevoie este ceva Creştini de soi, născuţi sub Sângele Domnului Isus, care nu trăiesc din teologia bisericii, ci din Cuvântul lui Dumnezeu, împărtăşirea cu Cristos. Cuvântul venind în credincios, trupul lui-lui spiritual este zidit. Nu un prunc de seră.

E-102 Acolo era un oarecare predicator care a zis astăzi, eu l-am auzit, el a zis că la o transmisiune, el a zis, căci când el a venit în ţară, el a avut o mare boală de sinuzită, şi ei au vorbit despre o operaţie. Şi ei au zis că ei urmau să facă aceasta şi aceea, şi să taie pe el şi să-l opereze, şi să ia o parte din glandele de sinuzită afară, care îi adâncea faţa înăuntru, şi aşa mai departe în acel fel. Şi el a zis că a luat pilule cu butoiul. Se părea că erau aşa de multe pilule pe care trebuia să le ia. Dar când a venit la un doctor bun Creştin, doctorul i-a zis, "Să uităm de pilule şi să uităm de operaţie, şi să zidim trupul aşa ca să poată rezista la sinuzită." Aceea este!

E-103 Care este chestiunea că oamenii nu trăiesc aşa de mult ca mai înainte? Noi trebuie să luăm o injecţie pentru aceasta şi o injecţie pentru aceea, şi ne stropim peste tot cu tot felul de medicamente. Ce face aceasta? Aceasta ne face moi, graşi, plăpânzi, nu este bine. Când omul de mai demult... Păi, noi suntem alergici la orice lucru. Acum ei devin alergici la boli şi orice altceva.

E-104 Am stat în Africa, nu am putut lua un vaccin pentru malarie. Dar un ţânţar de malarie dacă se va atinge de mâna mea, aş avea malarie. Ei nu bâzâie, şi abia o ştii. Ei se ating, ei doar se ating, aceea este, voi o aveţi. Dacă trăiţi, o veţi avea timp de cinsprezece ani. Şi apoi uneori voi muriţi cu ea. Şi acolo au fost băştinaşii aceia în coliba lor mică, cu ţânţari peste tot pe picioarele lor, ei fiind goi. Ţânţarii se ţin de ei, ţânţarii de malarie, şi aceea nu-i deranja. De ce? Ei au zidit o imunitate. Ei au avut un vaccin dat de Dumnezeu.

E-105 Şi aceea este chestiunea astăzi cu oamenii. Aceea este chestiunea cu biserica. Noi avem aşa de multe vaccine de copii şi teologie făcută de om, încât suntem şpreiaţi peste tot. Ceea ce avem nevoie este vaccinarea lui Dumnezeu de către Cuvântul Domnului Dumnezeu. Omul va trăi zilnic prin felul acela de Hrană, să-şi zidească sufletul lui în vaccinare de bolile spirituale care curg şi sar în jurul ţării. Am foarte multe notiţe la aceasta, dar eu trebuie să mă opresc.

E-106 Acum, zidim, ne pregătim pentru vaccin. Acum, noi trăim prin acesta, a noastre-trupurile noastre trebuie să aibe aceasta. Şi, dacă nu atunci noi suntem supuşi la tot felul de boli. Şi Cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum Îl credem şi-L acceptăm prin comuniune, "Doamne, Cuvântul Tău este Adevărul."

E-107 "Biserica mea zice că nu trebuie să fii născut din nou. Ei spun 'strângerea mâinilor este naşterea din nou.' Ei spun, 'stropirea.' Ei spun toate aceste alte lucruri, 'Aceea este, Tată, Fiu şi Duh Sfânt,"' Dar Biblia a spus să fii botezat în Numele lui Isus Cristos. Vedeţi? Acum, voi mergeţi înainte cu vaccinurile acelea artificiale dacă vreţi, şi vă veţi face un Creştin artificial. Vedeţi? Voi nu vreţi asta.

E-108 Voi nu puteţi avea Viaţă, decât prin Cristos. Şi acum ce face Cuvântul Lui? El ne zideşte trupul spiritual, tari, aşa cum ne împărtăşim cu El, să ne împotrivim Diavolului.

E-109 Voi ziceţi, "Frate Branham, ce este ceea ce spuneţi, 'împărtăşindu-ne în Cuvântul Lui'?"

E-110 Da, El este Cuvântul. "La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi." Şi noi trebuie să mâncăm trupul Lui. Atunci trupul Lui este Cuvântul Lui, căci El este Cuvântul. Şi El a zis, în Sf. Ioan 15, "Dacă voi rămâneţi în Mine, şi împărtăşirea Mea, Cuvântul Meu, rămâne în voi, atunci puteţi cere ce vreţi şi se va face pentru voi." Ia te uită. Aceea-i adevărat. Vedeţi, cereţi ce vreţi!

E-111 Ce faceţi voi? Voi vă zidiţi trupul spre vaccinare de la... Cineva a venit înăuntru şi a zis, "Oh, biserica noastră nu crede în strigare." Vedeţi, voi sunteţi zidiţi. Ce? Voi aveţi împărtăşire în voi, Cuvântul. Şi voi sunteţi vaccinaţi de la acesta. Dacă o grămadă de lucruri fără sens vin înăuntru, ce este aceasta? Aceasta nu are Cuvânt în ea, atunci voi sunteţi sigur că este greşit. Mie nu-mi pasă cât de real arată, dacă nu este Cuvântul lăsaţi-l în pace. Corect, lăsaţi-l în pace. Mie nu¬mi pasă ce face, el trebuie să se compare cu Cuvântul!

E-112 În rugăciune, aşa cum am citat Mica stând acolo, priviţi, aceasta arăta într-adevăr corect, în timp ce acolo era Israel, şi acea bucată de pământ le aparţinea. Străinii aceia au venit înăuntru şi au luat-o de la ei şi şi-au zidit casele lor, şi ei ocupau parte din ţara pe care le-a dat-o Dumnezeu. Deci se părea că acei patru sute de profeţi Evrei au fost corecţi. Dar, voi ştiţi, acolo era ceva despre Iosafat că a fost spiritual, el a zis, "Nu mai ai pe altul?"

E-113 A zis, "Eu mai am unul, dar," a zis, "eu îl urăsc. Singurul lucru care-l face este că profeţeşte rău."
Zicea, "Mergi şi adu-l şi să-l auzim."

E-114 Şi el a mers sus, şi a zis, "Mergi înainte, mergi acolo sus, dar am văzut pe Israel risipit ca o turmă fără păstor." Şi apoi el le-a spus viziunea lui.

E-115 Acum, a cui era corectă? Se părea că cei patru sute au dreptate. Patru sute oameni bine instruiţi, zicând, "Urcă-te, Domnul este cu tine." Şi chiar Zedechia a avut o-o-o-avea o... Zedechia a avut două coarne mari de fier construite. El a zis, "Prin acestea tu vei împinge străinii afară din ţară." El era sigur că el era corect. El ştia că el este corect. Dar, voi vedeţi, el era greşit.

E-116 Şi aici este Mica, unul împotriva la patru sute, şi el a zis, "Dacă te sui, Israel va fi risipit, fără păstor."

E-117 Şi ceilalţi au zis, "Suie-te, Domnul este cu tine!" Acum, material, ei erau corecţi, locul i-a aparţinut lui Israel. Dar Cuvântul Domnului l-a condamnat pe Ahab, deci cum putea Dumnezeu să binecuvânteze ce El a condamnat?

E-118 Acolo este astăzi. Vedeţi? Cuvântul de împărtăşire a fost în Mica. Acum, dacă voi vă împărtăşiţi cu Dumnezeu în a lua adevărata împărtăşire, şi duhul din voi nu este în acord cu acest Cuvânt, voi nu vă împărtăşiţi cu Dumnezeu, voi vă împărtăşiţi cu draci. Şi ei aşa imită! Biblia a zis, "În zilele din urmă ei aproape vor înşela chiar pe cei Aleşi dacă ar fi posibil. Dar cerurile şi pământul vor trece, dar Cuvântul Meu nu va trece." Şi aşa cum a spus Pavel, Galateni 1:8, "Dacă un înger din cer vă predică oricare altă Evanghelie în afară de Aceasta care aţi auzit-o deja, el să fie blestemat." Chiar un înger! În biserica primară, când oamenii aceia, ca Sfântul Martin, Irineus, acei oameni evlavioşi, când Diavolul li s-a arătat ca un înger de lumină. Dar, voi urmăriţi, el va fi puţin deviat de Cuvânt.

E-119 El s-a arătat la Eva ca un înger de lumină, i-a spus, "Sigur, Domnul a zis aceasta, Domnul a zis aceasta," dar el nu a fost deacord cu Dumnezeu chiar până la sfârşit. Şi acela-i felul cum face împărtăşirea falsă astăzi. Când oamenii gândesc că ei se roagă lui Dumnezeu, şi nu se supun la Cuvânt, este o împărtăşire falsă.

E-120 "Dacă voi rămâneţi în Mine, şi Cuvântul Meu în voi, atunci cereţi ce vreţi," vedeţi, "şi se va face." Acum, aceasta doar nu poate merge odată, apoi deviat data următoare. "Voi rămâneţi în Mine, Cuvintele Mele rămân în voi," aceea-i, să staţi acolo. A rămâne înseamnă să "odihniţi acolo, staţi chiar acolo." Da, ea-ea este vaccinare de la boli păcătoase.

E-121 Acum, lăsaţi-mă să închei zicând acest un cuvânt acum, înainte de a merge la masa de împărtăşire. Sângele şi Trupul Domnului, amestecat cu credinţă, căci Sângele şi Trupul, acela-i Duhul şi Cuvântul, amestecat cu credinţă, este egal cu Viaţă Eternă. "Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are Viaţă Eternă, Aşi Eu îl voi învia în ziua de apoi." Ia te uită. Ce este aceasta? Împărtăşirea Domnului. Cuvântul şi Duhul, această Viaţă este în Sânge, Cuvântul şi Duhul este egal cu Viaţă Eternă, prin credinţă în Domnul.

E-122 Iată rugăciunea mea, aşa cum văd sfârşitul apropiindu-se şi văd, în orice minut, ceva poate să se întâmple, şi ştim că noi nu suntem prea departe de Venirea Domnului. Doamne, atunci în Numele Domnului Isus, Fiul lui Dumnezeu, lasă-mă să iau Cuvântul, Sabia, şi să o avânt cu ce credinţă am, şi să-mi croiesc drumul prin fiecare putere demonică, până când îl văd pe Isus, prin împărtăşirea Cuvântului Lui.

E-123 Împărtăşiţi cu Cuvântul Lui. "Dacă voi rămâneţi în Mine, şi Cuvântul Meu în voi, atunci cereţi-Mi ce vreţi şi se va face pentru voi." Ce frumos! Există împărtăşire reală cu Cuvântul şi Duhul, cu credinţă să O împletim împreună, "Cereţi ce vreţi, şi vi se va face." Să ne rugăm.

E-124 Tată Sfânt Graţios şi Nobil, Dumnezeu, marele EU SUNT, El Shaddai, la Abraham. O Dumnezeule, cum această mare împărtăşire a Domnului egalează Viaţa Eternă, şi cum Ea vaccinează de mândrie, cum Ea vaccinează de la necredinţă, cum Ea vaccinează de la păcatul lumii! Este împărtăşire, cu dragoste Divină către Tatăl nostru Ceresc. Şi prin neprihănirea lui Isus Cristos noi avem acces la masa aceasta. Şi ne rugăm, Doamne, ca Tu să dai fiecăruia dintre noi acel acces în seara aceasta, în Duhul. Iartă-ne. Şi noi vrem ca trupurile noastre spirituale să crească. Noi nu ne îngrijorăm să ne înscriem în vreo biserică sau cult. Noi vrem să zidim trupul spiritual, la vaccinul împotriva păcatului, la un punct unde nu mai există dorinţă să facem rău, şi unde Duhul Sfânt poate să ducă Cuvântul Lui Propriu în mijlocul nostru şi să-L vorbească tot aşa de proaspăt cum a fost El vorbit în ziua aceea, căci El este acelaşi Duh care a fost în Domnul Isus. Mă rog, Tată, ca Tu să ne dai aceea.

E-125 Orele se încheie. Doar când, noi nu ştim, că ultimul va fi salvat. Dar mă rog în seara aceasta, Doamne, dacă există din aceia aici care nu Te cunosc ca Salvatorul lor, fie ca ei să Te afle în seara aceasta aşa cum ei vin la acest botez în apă, ca o amintire, să mărturisească la acest trup de credincioşi că ei cred povestea că Isus din Nazaret a fost născut din fecioara Maria, şi a fost omorât, crucificat de Filat din Pont, şi a fost înviat a treia zi de Dumnezeu, şi şade la dreapta Majestăţii Lui, în seara aceasta, trăind veşnic să facă mijlociri.

E-126 Admite, Doamne, ca aceeaşi persoană, supunându-se poruncilor Bibliei, "Pocăiţi-vă, fiecare din voi, şi fiţi botezaţi în Numele lui Isus Cristos pentru iertarea păcatelor voastre. Căci nu există un alt nume sub Cer dat printre oameni prin care voi trebuie să fiţi salvaţi." O Dumnezeule, fie ca oamenii să vadă sinceritatea din aceasta, şi Cuvântul ferm, "Nu există un alt nume sub Cer dat printre oameni prin care voi trebuie să fiţi salvaţi, decât în Numele lui Isus Cristos." De aceea, apostolul a zis, "Pocăiţi-vă, fiecare din voi şi fiţi botezaţi în Numele lui Isus Cristos pentru iertarea păcatelor, şi veţi primi darul Duhului Sfânt. Căci promisiunea este pentru fiecare epocă, atât de mulţi câţi Domnul Dumnezeul nostru îi va chema." Admite, Doamne, ca să fie multă chemare în seara aceasta.

E-127 Şi s-a zis de asemenea, de Domnul nostru, "Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl Meu, şi toţi acei pe care Tatăl Mi i-a dat vor veni la Mine. Oile Mele ascultă Glasul Meu." Un străin, şi dacă vorbeşte un străin, un glas care nu este scriptural, repede oile îl vor recunoaşte. O Dumnezeule! Şi dacă este Glasul Tău, Biblia, ce spune Ea, fiecare oaie Îl va auzi, deoarece El este Hrana oilor. Ei s-au împărtăşit. Ei ştiu ce fel de Hrană hrăneşte Tatăl. "Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu." Admite, Doamne, ca mulţi să vadă şi să înţeleagă, şi să vină la Tine în seara aceasta.

E-128 Cei fără Duhul Sfânt, fie ca ei să nu o amâne pentru o altă oră. Ar putea fi prea târziu într-o altă oră. Ei ar putea să nu mai fie aici.

E-129 Şi, Tată, aşa cum ne-am adunat în jurul mesei acum să luăm această reprezentare a trupului Tău frânt, ne rugăm ca dacă ar fi păcat în mijlocul nostru, Doamne, iartă-ne. Tu ai zis, "Când veniţi împreună, aşteptaţi-vă unii pe alţii." Dumnezeule, dacă există un păcat în această adunare, pe undeva, mă rog ca Sângele lui Isus Cristos să separe omul acela de păcatul lui, sau femeia aceea, băiat sau fată. Şi, Tată, mă rog pentru mine, ca Tu să mă separi de orice îndoială, orice păcat, orice necredinţă, orice. Noi ştim că necredinţa este păcat. Este singurul păcat care există. "Cel ce nu crede este condamnat deja." Şi singurul păcat care există, este să nu crezi Cuvântul lui Dumnezeu. Şi, Tată, dacă există vreo necredinţă în mine, iartă-mă, O Dumnezeule, căci există mult, şi mă rog ca Tu să mă ierţi. Iartă-mi adunarea care Tu mi-ai dat-o în seara aceasta, şi hrăneşte-i din Cuvânt. Admite aceasta.

E-130 Şi aşa cum luăm aceste mici comemorări a trupului frânt al Celui Care este înviat din morţi şi viu pentru totdeauna printre noi, fie ca noi să primim împărtăşire de la El, Doamne, împărtăşirea Duhului Sfânt. Admite aceasta, Tată. Noi o cerem în Numele lui Isus. Amin.

E-131 Acum, către voi care trebuie să mergeţi şi nu puteţi sta pentru serviciul de împărtăşire de vreo cinsprezece minute... Nu sunt mulţi dintre noi, şi noi vom lua împărtăşirea. Ea nu este o împărtăşire închisă. Ea este absolut pentru fiecare credincios Creştin. Dumnezeu nu are linia trasă între Baptişti şi Metodişti, şi aşa mai departe. Noi suntem toţi, printr-un Duh, botezaţi într-un Trup, şi noi suntem împreună cetăţeni ai Împărăţiei lui Dumnezeu. Şi dacă ar fi cineva între noi care-i străin, eu nu sunt aici prea mult, şi nu ştiu cine sunt membri şi cine nu. Amintiţi-vă, nu contează la ce biserică aparţineţi, aceea nu are nimic de-a face cu aceasta. Există numai o singură Biserică, oricum, şi voi nu vă înscrieţi în Ea, voi sunteţi născuţi în Ea. Este corect. Şi voi sunteţi născuţi în această Biserică a lui Dumnezeu. Şi ne rugăm ca voi să primiţi pe Cristos în seara aceasta, împărtăşiţi-vă cu El aşa cum ne amintim de trupul Lui frânt, şi aceste elemente mici care le luăm, a paştelui, şi fie ca Dumnezeu să stropească inimile noastre şi conştiinţa cu Sângele.

E-132 Acum ei vor aduce împărtăşirea, şi vom citi acum din 1 Corinteni, al 12-lea capitol. Şi vom lua împărtăşirea imediat după aceasta, şi ne încredinţăm că Dumnezeu vă va binecuvânta abundent. Apoi imediat ce citim aceasta, sau chiar înainte de a citi-o, dacă trebuie să plecaţi, ei bine, puteţi ieşi uşor. Şi apoi să fiţi cu noi din nou miercuri seara, şi duminică dimineaţa şi duminică seara. Dacă puteţi sta să luaţi împărtăşirea cu noi, noi vom fi aşa de fericiţi ca voi să o faceţi. Apoi imediat după aceea, va fi Domnul... va fi serviciul de botez, care va fi în vreo cinsprezece minute, sau douăzeci cel mult, eu presupun. 1 Corinteni, al 11-lea capitol, al 23-lea verset.
... Eu am primit de la Domnul ceea ce eu de asemenea v-am predat, Că Domnul Isus în aceeaşi noapte... care a fost trădat a luat pâine:
Şi când a dat mulţumiri, el a frânt-o, ... a zis, Luaţi, şi mâncaţi: acesta este trupul Meu, care este frânt pentru voi: faceţi aceasta spre pomenirea mea.
În acelaşi fel de asemenea el a luat paharul, şi când el a cinat, zicând, "Acesta este paharul noului testament în sângele meu: faceţi voi aceasta, oridecâte ori voi îl beţi, în amintirea mea.
Căci ori de câte ori mâncaţi această pâine, şi beţi acest pahar, voi arătaţi moartea Domnului până va veni El.
De aceea oricine nu va mânca această... oricine va mânca această pâine, şi va bea acest pahar al Domnului, nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului.
Dar omul să se cerceteze pe sine însuşi, şi aşa el să mănânce din pâine, şi să bea din pahar.
Căci cel ce mănâncă şi bea nevrednic, mănâncă şi bea osânda lui însuşi, fără să discearnă trupul Domnului.
Din această cauză mulţi sunt bolnavi şi slabi printre voi, ... mulţi dorm.
Căci dacă ne-am judeca înşine, nu am fi judecaţi.
Dar când suntem judecaţi, noi suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim condamnaţi cu lumea.
De aceea, fraţii mei, când voi veniţi împreună să mâncaţi, aşteptaţi-vă unul pe altul.

E-133 Acum, doar un moment de rugăciune în tăcere pentru fiecare din noi, rugaţi-vă pentru mine în timp ce eu mă rog pentru voi. [Fratele Branham face pauză – Ed.] Admite aceste cereri, Dumnezeule Atotputernic. Iartă nelegiuirile noastre aşa cum noi iertăm celor ce greşesc împotriva noastră. Aceasta o cerem în Numele lui Isus Cristos. Amin.

E-134 Aceste bucăţele mici care este pâine azimă făcută fără untură, condimente, şi aşa mai departe, care reprezintă trupul Domnului. Ea nu este rotundă, ea este toată ruptă în bucăţi. Ea este pentru că acesta înseamnă trupul Lui frânt care s-a frânt pentru noi. Şi fie ca Dumnezeu să admită binecuvântările Lui la fiecare care îl mănâncă. Acum, ea nu este trupul, ea doar reprezintă trupul. Eu nu am putere, nimeni altul nu are, să o facă altceva decât pâine. Numai Dumnezeu. Şi aceea este ce ne-a spus El, să mâncăm această pâine şi să bem acest pahar de vin. Acum să ne aplecăm capul.

E-135 Prea Sfântule Dumnezeu, ai Cărui slujitori suntem, în Numele lui Isus Cristos, sfinţeşte această pâine pentru folosul ei menit, să ne faci, aşa cum o primim, să ne amintim că Domnul nostru a fost răstignit; şi trupul Lui, scump şi sfânt cum era, a fost amestecat cu răni şi spini şi cuie, pentru noi, că prin trupul Lui sfâşiat a venit Duhul care ne dă Viaţă Eternă. Fie ca noi, Doamne, aşa cum mâncăm aceasta, să avem har de călătorie, aşa cum Israel a avut timp de patruzeci de ani în pustie, şi nici unul slăbit printre ei. Dumnezeule Tată, admite aceasta, aşa cum ne rugăm ca Tu să sfinţeşti această pâine, pâine azimă, pentru folosul ei menit. În Numele lui Isus. Amin.

E-136 Paharul Noului Testament, Sângele. Mă gândesc la cântarea aceea, "De când prin credinţă am văzut acel curs pe care rănile Tale curgătoare îl dă, dragostea răscumpărătoare a fost tema mea, şi va fi până când voi muri." Când eu văd acest sânge, struguri, sângele din struguri, eu ştiu că el reprezintă Sângele care a ieşit din trupul Domnului Isus. Fie ca întotdeauna cine îl primeşte să aibe Viaţă Eternă, fie ca boala să plece afară din trupurile lor, fie ca osteneala şi slăbiciunea, opresiunea, fie ca Diavolul (în fiecare formă) să-i părăsească, ca ei să poată avea mare tărie şi sănătate şi Viaţă Eternă, să lase lumina lor să strălucească înaintea acestei generaţii rele şi preacurvare în care trăim, să slăvească pe Dumnezeu.

E-137 Tată Ceresc, noi Îţi prezentăm rodul viţei. În Numele lui Isus Cristos, sfinţeşte-l, să reprezinte Sângele Fiului Tău, Isus, în El noi avem, "Rănit yentru fărădelegile noastre, cu rănile Lui am fost vindecaţi." Îngăduie, Doamne, Viaţa aceea să vină la noi, Viaţa Eternă în mare abundenţă, ca noi să putem fi în stare să Te slujim mai bine, să avem tărie şi sănătate să ne poarte din loc în, loc unde ne aşteptăm să Te slujim, oriunde ne vei chema Tu. Îngăduie aceste binecuvântări în Numele lui Isus, ne rugăm. Amin.