E-1 Sunt atât de fericit să fiu aici în dimineaţa aceasta şi să aud această învăţătură, doar cum am venit la podium. Regret că am întârziat, dar bolnavii de acolo din spate, şi din maşini, ca ambulanţele, şi-şi a trebuit să-i prind pe cei care nu au putut să ajungă înăuntru (vedeţi?) înainte ca să pot intra eu.

E-2 Acum, mă întreb dacă sora care are pe-pe micuţul acela, dacă ea nu poate să vină înapoi în după-amiaza aceasta. Eu vreau să predic şi-n seara aceasta, dacă Domnul va voi. Dacă ea nu poate veni înapoi pentru dedicare atunci (în timp ce eu am stat atât de mult de data aceasta), păi, spuneţi-i că-ea poate să aducă pruncul acum. Însă dacă ea poate să vină înapoi-această¬deseară, ar fi puţin mai bine pentru noi. Dar lăsaţi să facă cum poate ea; orice ar însemna. Păi, dacă ea nu poate să vină înapoi, noi îl vom aduce pe micuţ acum pentru dedicare. Şi acum, toate acestea... În timp ce vorbesc, dacă ea vrea să vină acum şi¬acesta ar fi timpul...

E-3 Acum, deseară este ceva foarte special... Eu-eu vreau să vorbesc despre un subiect deseară, un mesaj profetic despre Domnule, Acesta Este Timpul? Aşa că, dacă Domnul va voi, eu vreau să vorbesc despre acel subiect deseară: Este Acesta Timpul, Domnule?-sau Domnule, Este Acesta Timpul? adică. Şi apoi, aş vrea să iau această oportunitate în prezenţa bisericii, care... Sunt multe lucruri care s-au întâmplat în ultimele câteva zile care indică către un-un lucru măreţ pe care eu nu-l înţeleg. Însă noi suntem-noi suntem întotdeauna... căile lui Dumnezeu întrec aflarea lor de către om, aşa că noi trebuie doar să umblăm prin credinţă. Dacă cineva ar putea să-l explice pe Dumnezeu, atunci nu ar mai exista nevoia de a avea credinţă, deoarece voi¬voi cunoaşteţi atunci. Însă noi doar umblăm prin credinţă.

E-4 Şi în dimineaţa aceasta eu mă gândeam să încerc să am doar un serviciu regulat de evanghelizare, deoarece... Cumva mi-am schimbat gândul după ce am ajuns aici şi am văzut atât de mulţi stând în picioare, şi aşteptând atât de mult. Şi apoi, deseară, poate cu-mai puţini aici, şi atunci pot să merg înainte cu aceasta, ceea ce vreau să spun.

E-5 Un lucru aş vrea să anunţ, în timp ce mulţi dintre ei sunt laolaltă-mulţi dintre voi împreună, aceasta este ceva ce eu am¬eu am reţinut de a anunţa în ultimele două săptămâni; aceasta este, că s-a răspuns la rugăciunile voastre privind cazul cu impozitul pe care l-am avut eu cu guvernul. Acesta este rezolvat. Şi astfel noi suntem... Totul s-a terminat acum. Aşa după cum mulţi dintre voi înţeleg, ceea ce aveau ei împotriva mea erau acele cecuri care au fost scrise pentru campanie; şi totuşi, ei au încercat să spună că erau ale mele şi au vrut să mă încarce cu trei sute cincizeci şi ceva de mii de dolari ca fiind proprietatea mea personală. Însă aceasta nu era; aceasta aparţinea campaniei. Şi biserica ştie despre aceasta; voi toţi ştiţi despre aceasta.

E-6 Şi în sfârşit, ei au ajuns la un loc unde... (eu vreau să vă dau o scurtă imagine despre ce s-a întâmplat). Ei s-au ocupat de caz cam aproape trei până la cinci ani (aproape cinci ani, presupun) cu cazul, şi-n coace şi-n colo, şi despre caracter, şi toate celelalte. Dar eu sunt atât de mulţumit că ei nu au putut afla nimic împotriva mea, aşa că nu au putut să mă acuze cu aceasta. Astfel nu a fost nimic să fie acuzat, ci au spus doar, că numai a mea-a mea neştiinţă însăşi, eu presupun. Dar neştiind mult despre lege, ei mi-ar aduce cecurile; iar eu le-aşA semna, mi¬aş pune numele pe ele, şi le plasam în campanie. Însă atunci, atâta timp cât îmi pun numele meu pe ele, acestea erau ale mele. Voi înţelegeţi? Indiferent... Au spus, "Este foarte frumos din partea dvs. să-procedaţi aşa, însă ele vă aparţineau şi apoi le¬aţi dat la biserică. Dar îndată ce v-aţi pus numele pe ele, acestea erau ale dvs; indiferent pentru ce erau ele destinate, ele erau scrise pentru dvs." Aşa că, dacă s-ar fi pus pe ele-dacă cineva scria acolo "dar personal," ar fi fost în ordine; însă ei au scris William Branham (vedeţi?); şi când eu mi-am pus numele pe ele, aceasta-asta a făcut-o; asta era totul. Aşa că ei erau... Dar până la urmă prin rugăciune...

E-7 Şi atunci nu cu mult în urmă, voi ştiţi, ei-eu am avut vedenia că un om mare, negricios, ca funinginea, cu solzi, (ca un aligator) a venit apropiindu-se de mine cu degete de fier. Eu aveam un cuţit mic, aşa, şi el avea pe el Guvernul Statelor Unite. Şi eu nu puteam face nimic, eram neajutorat; şi atunci Domnul a venit pe scenă, şi acesta a fost biruit. Şi voi vă amintiţi că eu v-am spus aceasta vouă cu mult în urmă.

E-8 Iar zilele trecute ei mi-au oferit un compromis. Şi avocatul meu, D-ul Orbison din New Albany, şi Ice & Miller din Indianapolis care sunt cu cazul de impozit m-au sunat şi mi-au zis, "Vino aici jos." Şi m-am dus acolo, Fratele Roberson, şi eu, şi soţia mea, şi membrii comitetului din biserică, şi noi toţi; ne¬am dus jos, şi ei ne-au spus că ei vor-că guvernul vroia să facă un compromis.

E-9 Şi eu am spus, "Eu-dacă eu datorez cuiva ceva, eu îi plătesc. Dar eu-eu voi face tot posibilul, dar," am spus, "eu nu datorez nimic." Aşa că am spus, "Eu-eu-aceasta este... Cinstit, Dumnezeu ştie. Şi de ce nu mă acuză ei dacă sunt vinovat?" Eu am spus, "De cinci ani au încercat să o facă, dar ei nu au putut să găsească nimic cu care să o facă." Aşa că eu am zis, "Nu, eu refuz, eu nu voi plăti până când se dovedeşte că eu le-o datorez."

E-10 Şi atunci, avocatul m-a luat înăuntru, şi a vorbit cu mine, spunând, "Acum, noi putem judeca cazul. Guvernul îl va judeca."

E-11 Şi a zis, "Când ei o vor face, singurul lucru pe care îl pot ei găsi împotriva dvs. este că dvs..."

E-12 Ceea ce eu-ce... Felul în care am procedat; eu nu am făcut doar... eu nu ştiu nimic despre ţinerea evidenţei, aşa că eu a trebuit doar să o fac în felul în care am crezut că este cinstit. Şi acestea erau-acestea nu au fost introduse în bancă pe numele meu; întotdeauna au fost puşi în bancă pe numele bisericii, a campaniei, şi aşa mai departe. Vedeţi? Aşa că eu nu am putut face nimic despre aceasta.

E-13 Şi eu... El a zis, "Păi, ei vor să facă un compromis pentru cincisprezece mii de dolari, cu zece mii de dolari penalizare"; şi onorariul pentru avocat era de cincisprezece mii de dolari. Aceasta înseamnă patruzeci de mii de dolari. Şi aşa atunci, ei vor încă cinci, eu cred acum, aşa că am mers... eu am zis, "De unde în lumea asta aş putea eu să obţin vreodată patruzeci de mii de dolari?" Şi am zis, "Voi cunoaşteţi contul meu de bancă aici, acesta spune cam de o sută de dolari sau poate mai puţin." Eu am spus, ,,Unde aş putea să obţin patruzeci şi ceva de mii de dolari?" Şi am spus, "Eu nu am nimic pentru garanţie; eu pur şi simplu nu-i am. Asta-i tot."

E-14 Şi el a zis, "Domnule Branham," el a zis, ,,uite ce este: Dacă noi judecăm cazul," a zis el, nu există nici o îndoială că vom câştiga cazul." El a zis, "Dar iată aici este... Noi îi putem bate, deoarece iată ce voi face. Ei vor pretinde totul ce este al dvs., deoarece aţi semnat numele pe ele. Şi ei vor pretinde că acestea sunt ale dvs., deşi au fost puse în bancă pe numele campaniei, a bisericii, Campania Branham, şi apoi o biserică."

E-15 Şi nici o singură dată ei nu au putut să găsească un singur cent pe care să-l fi cheltuit vreodată pentru mine. Acesta este adevărul; Dumnezeu ştie! Aici sunt bărbaţi care şed aici chiar acum, şi au fost cu mine tot timpul. Nu a existat nici un cent vreodată pe care să-l fi cheltuit pentru mine. Aceasta a fost totul pentru Împărăţia lui Dumnezeu, pretutindeni, fiecare cec, şi orice lucru.

E-16 Dar vedeţi asta? Însă aceea nu contează. Aceasta era-eu-ar fi trebuit să fie al meu mai întâi şi apoi, al bisericii, al campaniei. Şi ei au un fel de a face, voi ştiţi, cu tot felul de scăpări ei o pot face. Astfel eu am zis atunci, "Ei bine, eu-eu nu am s-o fac."

E-17 Şi el a zis, "Păi, dacă noi câştigăm cazul în felul ăsta, deoarece eu le-eu le voi declara cadouri personale. (Vedeţi?) Eu le voi declara, prin guvern, cadouri personale." Şi a zis, "Apoi, când eu fac asta, totul peste zece mii de dolari va fi moştenire; şi atunci, veţi fi iarăşi înapoi în toată afacerea, şi vă vor ţine încă cinci ani controlând toate acelea."

E-18 Vedeţi? Când scrieţi un cec, acesta merge prin casa de clarificare; ei fotocopiază, copia cecului. Desigur, eu de asemeni am avut toate cecurile, care au trecut prin aceasta.

E-19 Astfel ei au zis, "Asta este unde ei vă duc iarăşi înapoi." Şi a zis, "Un alt lucru, D-le. Branham, dacă vreodată sunteţi chemat de autorităţi, în felul acesta, pentru o investigaţie, indiferent de ce veţi face, în ochii publicului sunteţi ca excroc." Vedeţi? A zis că asta este totul.

E-20 Priviţi la acest slujitor Baptist de aici de jos din Mississippi.

E-21 Omul acela micuţ... O femeie a spus că el a venit înăuntru şi a insultat-o. Şi omul acela a adus dovezi din toată ţara şi de pretutindeni (el nici măcar nu era în oraşul acela cu mai multe zile înainte de ziua aceea, ori o zi după), încât judecătorul a vrut să se întoarcă şi să deschidă acţiune împotriva femeii pentru scandal. El a zis, "Lăsaţi-o să plece."

E-22 Şi când aceasta a fost pus la un test de opinie de-a lungul ţării, voi ştiţi ce s-a întâmplat? Şaptezeci şi cinci la sută din poporul American a zis, "Unde iese fum, acolo este foc." Şi sărmanul om (tot atât de nevinovat cum aş fi eu sau altul) va munci sub asta tot restul zilelor lui, când el nu a avut nimic de a face cu aceasta.

E-23 Eu m-am simţit foarte rău, pentru un timp, când mă gândesc că eu mi-am pus viaţa pentru Împărăţia lui Dumnezeu să încerc (vedeţi?) să-i fac pe oameni să-şi plătească impozitele, şi să facă lucrurile, şi să facă ce este drept, şi făcând ca excrocii să devină oameni corecţi, şi să trebuiască să suport ca şi cum eu însumi aş fi un excroc.

E-24 Eu mă gândeam, "Oare ce în lumea asta am făcut eu?" Şi atunci mi-a venit în minte, şi m-am uitat în Biblie. Fiecare om în Biblie, fără excepţie, care a avut vreodată vreo funcţie spirituală, dacă Satana nu i-a putut prinde moral sau ceva de felul acesta, atunci autorităţile i-au prins. Mergeţi înapoi oriunde vreţi, departe până jos la Moise, Daniel, copiii Evrei, loan Botezătorul, Isus Cristos (a murit de mâna guvernului¬pedeapsă capitală) Pavel, Petru, Iacov cel Mare, Iacov cel Mic, fiecare dintre ei au murit sub guvern, deoarece acesta este, fiecare guvern este scaunul-scaunul Satanei. Isus a zis aşa; Biblia o spune. Vedeţi?

E-25 Fiecare guvern este controlat de diavolul. Va veni un guvern care va fi controlat de Cristos; dar acela este în Mileniu. Dar acest-aceste guverne acum, indiferent cât de bine credem noi că sunt, totuşi în spatele lor ele sunt-ele sunt dominate de Satan. "Aceste împărăţii," a spus el, "sunt ale mele; eu fac cu ele tot ceea ce doresc. Eu ţi le voi da ţie, dacă te vei închina mie."

E-26 Isus a zis, "Înapoia Mea, Satano! Numai Domnului să i te închini, şi numai Lui să-i slujeşti."

E-27 Apoi m-am descurajat (soţia mea mă aude); m-am dus acasă şi am zis, "Nu, domnule! Eu-dacă i-aş fi datorat, i-aş fi plătit. Eu nu-i datorez, şi nu îi voi plăti. Asta-i tot." Şi am zis, "Cum aş putea să-i plătesc oricum?"

E-28 Astfel am plecat acasă şi am zis, "Meda, spală copiii pe faţă, pregăteşte-le hainele; eu plec. Eu am zis, "Ei nici măcar nu vor... Totul, este cu susul în jos." Şi am zis, "Ce am făcut eu? Spune-mi!" Şi am zis, "Totuşi, eu patruzeci de mii de dolari? Vai! Tu nu-ţi dai seama ce înseamnă asta pentru mine!" Şi ea a venit înăuntru cum ar face o soţioară plăcută, a zis... Eu am zis, "Eu plec!"

E-29 Ea a spus, "Tu crezi că asta o să fie bine? Te-ai mai rugat pentru asta?"
Mă gândeam, "Păi, poate e mai bine să mă rog iarăşi." Am intrat înapoi înăuntru, şi se părea că El mi-a spus o Scriptură. Noi întotdeauna vrem să privim Scriptura, ce a făcut Dumnezeu referitor la aceasta. Voi vedeţi?

E-30 Şi într-o zi El a fost întrebat, ştiţi voi, încercăm să-încercau să-L acuze faţă de guvern; ei au zis, "Este drept ca noi Iudeii liberi să plătim tribut sau impozite la Cezar?"
El a zis, "Aveţi un ban?" Şi a zis, "A cui inscripţie este pe acesta?"
Au zis, "A Cezarului,"
El a zis, "Atunci daţi Cezarului ce-i a Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu."

E-31 Şi eu m-am gândit la asta; am întors acolo în Biblie şi am citit asta. Mă gândeam, "Întradevăr, Doamne, aceasta-i adevărat! Dar aceasta nu aparţine lui Cezar; aceştia erau ai Tăi, ei nu erau ai Cezarului. Dacă aceştia erau ai mei, şi eu aş fi-trebuia să plătesc mai mult impozit sau ceva, atunci asta ar fi fost altfel. Asta-aceasta ar fi aparţinut lui Cezar, dar aceştia-aceştia sunt ai Tăi. (Vedeţi?) Şi ei-ei nu aparţineau lui Cezar în primul rând."

E-32 Voi ştiţi, El întotdeauna are răspunsul în Cuvânt. Eu doar am citit puţin mai departe, şi El a zis, "Spune, Simone, nu ai¬nu ai cumva o undiţă în buzunar? (Vedeţi?) Tu întotdeauna ai un cârlig şi o aţă. Şi Eu tocmai am depozitat în dimineaţa aceasta într-un peşte-bancă acolo jos la-la râu, tu ştii." Şi a zis, "¬Eu am depozitat, şi bancherul cu siguranţă va renunţa la aceea ce are. Mergi doar acolo jos şi aruncă-ţi undiţa în râu; şi când vei ajunge sus pe mal, deschide-i gura (înţelegeţi?), şi al va-el va da afară moneda. Ca să nu-i ofensăm pe ei. Nu aduceţi ocară asupra lor. (Înţelegeţi?) Du-te şi plăteşte, Simon; aceasta va fi pentru Mine şi pentru tine."

E-33 Mă gândeam, "Adevărat, Dumnezeule, Tu ai bănci de peşte şi orice altceva de-a lungul ţării. Eu nu ştiu cum ar putea să fie rezolvată asta."

E-34 Dar noi ne-am dus jos; eu am fraţii chiar aici în biserică, care au stat pe nota mea. Şi am depus o notă înăuntru, şi am obţinut cei patruzeci de mii de dolari, şi am plătit totul. Am mers acasă; eu am vrut să ştiu dacă în felul în care am scris acel cec, se vor întoarce ei vreodată înapoi la mine. Eu am zis, "Se poate spune că sunt eliberat de toate impozitele." Oricine a semnat pe spate la acel cec, cu siguranţă că vor fi într-o încurcătură după aceea.

E-35 Am tot chemat banca la telefon să văd dacă ei o vor face, şi în sfârşit Bob mi-a spus; el a zis, "Billy ei au semnat."

E-36 Şi am intrat înăuntru şi mi-am pus braţul în jurul soţiei; eu am spus, "Dragă, eu sunt liber!"
Ce simţământ este să fii liber. Şi astfel eu pot să-i plătesc înapoi acum, (ei au făcut-o uşor pentru mine), eu îi pot plăti înapoi câte patru mii de dolari pe an. Acum, eu-eu nu mai pot pierde timpul, prieteni; eu trebuie să ies să merg la lucru. Astfel eu-eu... Aceasta va dura zece ani să-i plătesc înapoi şi dacă¬dacă-Isus nu vine. Şi atunci când-când vine El, toate datoriile vor fi rezolvate oricum, vedeţi... Aşa că atunci... Astfel eu sper că voi toţi, eu... Rugăciunile voastre (şi în seara aceasta eu voi continua cu ceva referitor la asta), dar rugăciunile voastre sunt ceea ce m-au ajutat. Vă mulţumesc atât de mult. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Indiferent de unde vom fi, eu nu voi uita niciodată aceasta.

E-37 În seara aceasta, dacă Domnul va voi, eu doresc să declar câteva dintre faptele pe care le ştiu, şi faceţi totul să veniţi. Acum amintiţi-vă, Domnilor Ce Timp Este Acesta?

E-38 Acum, noi o să... Eu cred că ei au un program întreg pentru restul acestei-săptămâni-şi Luni seara este-serviciile astăzi, şi deseară, şi Luni. Luni noaptea este serviciu de veghe; Şi-şi atunci, aveţi Marţi, ziua de Anul Nou, dacă sunteţi din alt oraş, puteţi pleca înapoi acasă. Şi vom avea nişte lucrători minunaţi aici pentru acea adunare-noi-un-un grup de vorbitori minunaţi. Şi fiecare va vorbi la intervale până la miezul nopţii; şi uneori ei vor lua Cina (dacă este planificată, eu nu ştiu dacă va fi de data aceasta sau nu) Chiar cum... Unde alţii se vor veseli şi vor zbiera, şi striga, şi vor bea, şi vor face tot felul de lucruri, noi vom lua Cina (Amin!), vom începe Anul Nou cu o Cină.

E-39 Acum, voi toţi sunteţi invitaţi, şi eu sper că voi- Dumnezeul cerurilor vă va da oportunitatea să staţi şi mai mult dacă puteţi.

E-40 Acum, înainte să ne apropiem de Cuvânt, de asemeni vreau să spun, că eu într-adevăr mulţumesc acestei biserici, membrilor săi, pentru acest costum fin de haine pe care mi l-aţi cumpărat. Vă mulţumesc foarte mult. Aceasta este atât de mult pentru mine; toate felicitările şi celelalte lucruri primite prin sezonul de Crăciun, şi cadourile pe care le-aţi trimis familiei; şi oh, eu-ele erau nenumărate pentru mine, şi locuri micuţe care nu pot atinge locul în inima mea. Nimic nu putea s-o facă în felul acesta, să ştiu că venea de la voi.

E-41 Şi astfel, unii dintre ei mi-au trimis unele din cadourile de Crăciun în bani, şi unii au trimis... Ca de exemplu, un frate mi-a trimis un portmoneu şi un-pe care el l-a făcut cu numele meu pe el; şi o insignă mica prin care poţi vedea, şi are Rugăciunea Domnului în ea; şi oh, lucruri de felul acesta, ele doar-noi le preţuim. Soţia şi cu mine, şi copiii vrem să vă mulţumim atât de mult. Este atât de puţin, dar voi spune (că acesta este cel mai măreţ cuvânt pe care cred că cineva ar putea să-l spună): "Dumnezeu să vă binecuvânteze." Nimic nu există mai măreţ.

E-42 Acum, şi la aceşti fraţi de aici din biserică care mi-au cumpărat puşca aceea, eu-eu port costumul, dar eu-eu nu am putut să aduc puşca la biserică. Dar aceasta era... Ei într¬adevăr puteau să aibă ceva împotriva mea, nu-i aşa? Astfel eu¬eu-eu cu certitudine vă mulţumesc, fraţii mei. Şi eu urma să le citesc numele lor pe o bucăţică de... Dar unul dintre fraţi a fost sus ieri; şi a spus, "Oh, nu-mi-nu-mi-nu-mi mulţumi mie, Frate Branham, că aceasta ar scoate afară toată bucuria." Înţelegeţi?

E-43 Astfel mă gândeam că, "Poate şi ceilalţi dintre ei s-ar putea gândi la acelaşi lucru." Dar eu am numele vostru; ei l-au bătut la maşină. Eu întotdeauna îmi voi aminti aceasta, şi Domnul să vă binecuvânteze în mare măsură.

E-44 Şi voi ştiţi unde mă relaxez eu, şi merg în camera de zi, şi mă aşez acolo, şi retrăiesc totul. Când devin atât de încordat că nu mai pot înainta, atunci mă gândesc la o călătorie de vânătoare pe care am luat-o pe undeva, sau m-am dus pe undeva la pescuit. Eu apreciez asta. Domnul să vă binecuvânteze.

E-45 Acum, putem să ne aplecăm capetele pentru un moment aşa cum ne apropiem de Cuvânt! Sunt sigur că există cereri aici în dimineaţa aceasta prea numeroase ca să fie numărate acum, astfel mă întreb, că în timp ce avem capetele plecate, dacă vă veţi ţine pe inimă, cererile voastre speciale, să vă ridicaţi mâinile, şi spuneţi, "Dumnezeule, Tu ştii la ce mă gândesc acum."

E-46 Doamne Isuse, Tu vezi fiecare mâna; şi Tu ştii ce-i în spatele acesteia. Jos sub mâna aceea este o cerere. Iar noi venim acum, cu reverenţă la Tronul Viului Dumnezeu, acea măreaţă perlă albă ce se întinde peste spaţiul timpului, unde Dumnezeu Iehova şade acolo, şi Sângele lui Cristos stă pe altar. Şi noi vorbim peste Sângele acela prin Acela care a zis, "Cereţi de la Tatăl orice în Numele Meu; şi vi se va da." Nu o să asculţi Tu, Dumnezeule, în dimineaţa aceasta şi să răspunzi la cererile lor? Eu îmi aşez rugăciunea mea cu a lor astăzi ca Tu să admiţi.

E-47 Aici sunt aşezate batiste, Doamne, ca bolnavii şi suferinzii... Şi noi suntem învăţaţi în Biblie că ei au luat de la Sf. Pavel batiste şi şorţuri; şi acestea au fost puse peste bolnavi, şi duhurile necurate au ieşit din ei, şi bolile s-au îndepărtat. Şi Tată, după cum am ştiut pentru multă vreme, şi desigur că ştim, că noi nu suntem Sf. Pavel; dar după toate acestea, noi credem că nu Sf. Pavel a făcut aceasta, ci Cristos care era în el. Şi Tu eşti acelaşi ieri, azi, şi în veci conform cu Scriptura.

E-48 Acum, aceşti oameni, Doamne, cred că dacă cer lui Dumnezeu, şi iau aceste batiste, şi le aşează peste bolnavii lor, ei se vor recupera. Eu mă rog ca aceasta să fie aşa, Doamne. Când aceste batiste sunt aşezate peste bolnavi... După cum s¬a zis, odată Israel începând în linia de datorie, mergând spre ţara promisă, iar Marea Roşie i-a întrerupt tocmai pe calea datoriei; dar Dumnezeu s-a uitat în jos prin Stâlpul de Foc cu ochi mânioşi; şi marea s-a speriat, şi şi-a rulat înapoi valurile, şi apele ei; şi Israel a trecut prin ea pe pământ uscat către ţara făgăduită.

E-49 Acum, Doamne, uită-te astăzi prin Sângele lui Isus. Si Tu vezi acest act de credinţă pe care îl performăm aici în dimineaţa aceasta; şi fie ca Satan să se sperie şi să plece departe. Şi fie ca fiecare din aceşti pelerini prezenţi, şi fiecare peste care se vor aşeza aceste batiste, fie ca ei-drumul să se deschidă, şi boala să fie mutată la o parte; şi fie ca ei să călătorească înainte spre ţara făgăduită, fiind conduşi de Duhul Sfânt, Stâlpul de Foc. Admite aceasta, Doamne.

E-50 Acum, binecuvântează serviciul, cuvintele, textul, citirea; şi fie ca Duhul Sfânt să ia Cuvântul în dimineaţa aceasta şi să-L împartă dulce la fiecare dintre noi, Doamne, aşa cum ne apropiem de ceva măreţ, ceva grandios, de care noi nu ştim ce este. Inimile noastre sunt mişcate în mod ciudat, Doamne, şi noi ne rugăm acum aşa cum ne apropiem reverent de Tine şi Cuvântul Tău ca Tu să-l interpretezi ce înseamnă. Pentru că noi o cerem în Numele lui Isus. Amin.

E-51 Acum deseară, nu uitaţi Timpul, Cât Este Ceasul?
Şi acum, în dimineaţa aceasta eu doresc să vă întorc la (cei ce aveţi Bibliile sau notaţi, dacă vreţi)-în Scripturi, de unde vrem să vorbim pentru câteva momente, se găseşte în Faptele Apostolilor. Noi am putea citi în două sau trei locuri; Fapte 26:15 mai întâi, Fapte capitolul 25 şi cu versetul 15, să începem. Apoi noi vrem să citim Fapte 23:11; şi aţi putea adăuga la aceasta (dacă doriţi, eu probabil că nu voi avea timp s-o citesc) Filipeni 1:20. Toate acestea sunt despre acelaşi curs, aceleaşi vorbe.

E-52 Acum, în Cartea Faptelor 26:15, noi-se citeşte aşa:
Şi eu am zis, Cine eşti Tu, Doamne? Şi El a zis, Eu sunt Isus pe care- L, prigoneşti.
... ridică-te, şi stai în picioare: căci Eu am apărut înaintea ta pentru acest scop, ca să te fac un slujitor şi un martor al acestor lucruri pe care tu le-ai văzut, şi a lucrurilor în care Mă voi arăta ţie;
Luându-te pe tine din popor, şi dintre Neamuri... la care te trimit acum,
Să le deschizi ochii, şi să-i întorci de la întuneric la lumină, şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu, ca ei să poată căpăta iertarea păcatelor, şi moştenirea printre acei care sunt sfinţiţi prin credinţa care este în mine.
De aceea, O... Agripa, eu nu am fost nesupus faţă de vedenia cerească:
Ci am arătat-o lor în Damasc, şi în Ierusalim, şi prin toată coasta Iudeii, şi celorlalţi - apoi la Neamuri, ca ei să se poată pocăi şi întoarce la Dumnezeu, şi să facă fapte vrednice de pocăinţă.

E-53 În Fapte 23 şi versetul 11 iarăşi:
Şi în noaptea următoare Domnul a apărut lângă el, şi a zis, Bucură-te, Pavel: că ... tu ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, astfel tu vei purta mărturie şi la Roma.

E-54 Fie ca Dumnezeu să adauge binecuvântările Lui sfinte la citirea acestui foarte graţios, Cuvânt Sfânt pe care noi îl avem înaintea noastră.

E-55 Acum, eu am auzit un om vorbind-sau învăţând nu demult, şi el a folosit cuvântul absolut. Şi mă gândeam, "Acesta este un cuvânt foarte minunat; eu îl aud folosit de atâtea ori." Absolut. Aceasta-i...
56 L-am căutat în dicţionarul, Webster. Conform cu Webster, acesta este "perfect în sine însuşi; nelimitat în putere; În primul rând, un final." Şi un final este "aminul"; asta-i tot. Un absolut, el este-el este "puterea nelimitată," cuvântul absolut. El este¬el este perfect în el însuşi. Acesta este în totalul lui; asta o stabileşte. Şi mă gândeam, "Acesta este un lucru glorios; acesta este un cuvânt minunat."

E-57 Şi acum, un cuvânt este „un gând exprimat." Întâi, el trebuie să fie un gând, şi apoi el devine un cuvânt; deoarece tu nu-ţi vorbeşti vorbele fără gând.

E-58 Când noi vorbim în limbi noi nu avem gândire; Dumnezeu ia gândurile; acestea sunt gândurile lui Dumnezeu care ne folosesc buzele. Noi nu ne gândim sau nu ştim ce se spune când se vorbeşte în limbi, dacă aceasta este o vorbire inspirată. Când tu interpretezi tu nu ştii ce spui; tu spui doar, asta este tot. Vedeţi? Acesta este Dumnezeu. Şi proorocind, tu nu-ţi foloseşti propriile tale gânduri; acesta este Dumnezeu, pentru că tu spui lucruri care în mod obişnuit nu te gândeşti să le spui. Înţelegeţi?

E-59 Dar cuvântul absolut este final; şi de aceea, eu cred că fiecare trebuie să aibe un final. Şi fiecare cucerire mare care a fost obţinută vreodată, acolo a fost un absolut în spatele acesteia. Indiferent de ce a fost, acesta a avut un absolut în spatele lui. Şi fiecare persoană ca să realizeze ceva trebuie mai întâi să aibe absolutul. Şi acesta este cuvântul final înapoi prin acesta, acela, înapoi prin celălalt, până când ajungi la acel absolut, sau "aminul," sau ultimatumul a ceea ce tu... Tu ai ceva de care trebuie să te legi, cu alte cuvinte. Acesta este stâlpul final de legătură la fiecare realizare... Aceasta este pe undeva; s-ar putea să treacă prin multe lucruri diferite, până când ajunge la acel stâlp de legătură; dar acolo este "aminul" la toate astea. Acolo trebuie să fie un astfel de lucru. Tu nu poţi să mergi înainte prin viaţă fără ca să ai unul.

E-60 Tu-când te-ai căsătorit, trebuia să-ţi treacă ceva prin mintea ta, până tu ai atins acel stâlp de legare. Şi aceasta ar fi trebuit să fie dragoste pentru soţia ta sau soţul tău. Păi, poate ea nu este aşa de drăguţă ca nevasta lui John; sau ea, păi-ea nu¬aceasta, aceea, ci există ceva la ea care te-ce te izbeşte. Tu-tu-tu spui, "Ea s-ar putea să nu fie atât de drăguţă ca cealaltă," sau, "el s-ar putea să nu fie aşa chipeş ca celălalt"; dar acolo trebuie să fie un absolut că acea persoană este diferită. Şi aceasta este de ceea ce te ţii tu. Şi dacă acel ceva nu este acolo, mai bine nu te căsători, acel post de legătură, acel absolut.

E-61 Noi ne putem gândi la mulţi care au absoluturi în Biblie. Oh, cum am putea noi s-o luăm în jos prin râul Bibliei, şi doar să fim aici de acum în două săptămâni, şi de abia am atinge suprafaţa, dacă ne-am gândi la absoluturile din Biblie. De exemplu, lăsaţi¬mă să numesc unul sau două, pe scurt.

E-62 Uitaţi-vă la Iov. Acum, el a avut un Absolut. Totul mergea rău pentru acel om, un om drept. Acum, noi nu îndrăznim să spunem că el nu era drept, deoarece Dumnezeu a spus că el era. Nu a existat nimeni pe pământ ca Iov. El a fost desăvârşit în ochii lui Dumnezeu; şi el ştia asta, pentru că el avea un Final; el avea un Absolut.

E-63 Când totul părea să-i fie împotrivă, boala a apărut, prietenii lui se părea că au spus, "Acum, uită-te la tine, Iov, aceasta dovedeşte că tu păcătuieşti; tu eşti greşit." Şi apoi, episcopii au venit jos (ei s-au numit pe ei mângâietorii lui Iov), şi în loc să-1 mângâie, ei nu au văzut nimic altceva decât păcat în viaţa lui; deoarece Dumnezeu a lucrat cu el în felul în care El a făcut-o.

E-64 Şi copiii lui au fost omorâţi; proprietatea lui-a lui a fost arsă; fiecare lucru a lui-a lui a mers rău, şi chiar viaţa lui era la risc, şezând pe o movilă de cenuşă, s-a umplut cu buboaie din creştetul capului până la talpa picioarelor. Şi chiar dulcea, drăgălaşa lui consoartă, mama copiilor acelora, i-a spus, "Ar trebui să blestemi pe Dumnezeu şi să mori." Dar în faţa tuturor acestora Iov avea un absolut!

E-65 Oh, în timp de boală dacă noi ne-am putea lega pe noi înşine de acel Absolut. Iov ştia că el a împlinit poruncile lui Iehova, şi el a avut credinţă în ceea ce a făcut, deoarece Iehova a cerut aceasta. Măcar dacă am putea face noi asta! Iehova a cerut o ardere de tot pentru păcatul lui. Iar Iov, nu numai pentru el, dar şi pentru copiii lui, a făcut o ardere de tot, şi aceasta este tot ce a cerut Dumnezeu.

E-66 Oh, voi puteţi spune, "Eu doresc ca asta să fie tot ce cere El astăzi."
Este mai puţin decât atât, doar credinţa în Cuvântul Lui.
Şi tu-dacă tu faci Cuvântul Lui Absolutul tău, tu poţi-orice promisiune Divină din Biblie, tu poţi să-ţi legi sufletul tău la aceasta. Indiferent de cât de muite ori te aruncă valurile împrejur, tu încă eşti legat. Absolutul tău.

E-67 Şi el s-a ţinut de Acesta, iar când mângâietorii lui au spus, "Tu ai păcătuit," el ştia că el nu a păcătuit. El era drept, pentru că a împlinit porunca lui Iehova. Şi când el era-fiecare... Omul a venit înăuntru şi a spus, "Copiii tăi sunt morţi"; un altul a venit înăuntru şi a spus, "Cămilele tale au ars toate, şi a coborât foc din cer..."

E-68 Priviţi ce argument aveau nemângâietorii lui, "Tu vezi? Focul a venit din cer. Acum, Iov, aceasta dovedeşte..."
"Aceasta nu dovedeşte nimic!"
"Acum, El nu ţi-ar fi lovit copiii, Iov; tu eşti un om drept."
Dar Iova zis, "Eu ştiu că am făcut ceea ce este drept." El încă s-a menţinut; el avea ceva care putea să conducă. Asta este. El a acceptat-o; el făcuse exact ceea ce i-a spus Dumnezeu să facă; şi el era absolut sigur. În ordine!

E-69 Apoi, când el a venit la punctul când acel Absolut ţinea, atunci în fine el a început să simtă cum strânge aţa care era slăbită, legănându-se în jur. Dar ea a început să se strângă, şi Duhul a venit peste el; şi el s-a ridicat, fiind un profet, şi a zis, "Eu ştiu că Răscumpărătorul meu trăieşte!" Amin! Vedeţi? El s¬a legat strâns de Absolutul lui; el a venit în contact. El ştia că a făcut ce a fost drept, şi într-o zi el a trebuit să tragă la Acesta. "Eu ştiu că Răscumpărătorul meu trăieşte, şi în ultimele zile El stă pe acest pământ. Deşi după ce viermii de piele distrug trupul acesta, totuşi în trupul meu îl voi vedea eu pe Dumnezeu." El a ştiut atunci; atunci s-a ancorat Absolutul lui.

E-70 Abraham, un absolut, venind jos din Babilon, de la turn şi¬afară în Şinear, şi acolo afară unde călătorea cu tatăl său, şi probabil că era un fermier. Dar într-o zi, pe undeva departe în junglă pe undeva poate culegând mure, sau-sau mergând să ucidă o fiară pentru carne, şi pe undeva acolo în urmă, Dumnezeu i-a vorbit lui când era el în vârstă de şaptezeci şi cinci de ani.

E-71 Şi el era-el şi nevasta lui, Sarah, ea fiind în vârstă de şaizeci şi cinci de ani erau fără copii-fără copii, ei nu aveau nici un copil. Atunci, Dumnezeu i-a spus lui, "Tu vei avea un copil prin Sarah, dar pentru ca să se facă aceasta, tu trebuie să te separi."

E-72 Promisiunile lui Dumnezeu sunt întotdeauna cu condiţie. Tu trebuie în mod absolut... Indiferent de cât de fundamental eşti cu promisiunea, aceasta este întotdeauna sub condiţii. Cum am putea noi să ne oprim aici şi să răsfoim prin Scriptură, înainte şi înapoi ore întregi (vedeţi?), căci condiţia este ceea ce înseamnă ceva. Tu poţi fi cât vrei de bazat, dar aceasta este sub condiţii prin promisiune, predestinare, şi aşa mai departe.

E-73 Observaţi! Acum Abraham, l-a crezut pe Dumnezeu, şi i-a socotit aceasta ca neprihănire. Acum, ce un-un lucru oribil ar fi să întâlneşti o-o lume civilizată, un om în vârstă de şaptezeci şi cinci de ani cu o femeie de şaizeci şi cinci de ani (şi au trăit împreună de când erau un cuplu tânăr, deoarece ea era pe jumătate sora lui) şi acum urma să aibă un prunc prin ea. Dar el avea un Absolut. Nu exista nimic care putea să-l mişte.

E-74 Şi când, prima lună aceasta nu s-a întâmplat, Absolutul lui ţinea, deoarece el ştia că a vorbit cu Dumnezeu. A doua lună, al doilea an, zece ani, şi cu douăzeci şi cinci de ani mai târziu (când el avea o sută, iar Sarah nouăzeci) Absolutul lui încă ţinea.

E-75 Şi Biblia a spus, când s-a scris necrologul lui, el a zis, "Abraham nu s-a poticnit la promisiunea lui Dumnezeu prin necredinţă, ci a fost tare, dând laudă lui Dumnezeu." De ce? V¬aţi gândit vreodată de ce? El a fost absolut, pozitiv, şi singurul lucru pe care trebuia să-l facă era să se separe pe el de poporul lui. Dumnezeu nu l-a binecuvântat până când el a făcut-o. El l¬a luat pe tatăl lui; tatăl lui a murit. El l-a luat pe Lot; şi când¬după ce Lot s-a separat de Abraham, atunci Dumnezeu a venit la el, şi a zis, "Acum, umblă prin ţară." Supunere, promisiune sub condiţii, merg întotdeauna cu Dumnezeu, şi Cuvântul Lui.

E-76 Acum, priviţi la... Hai să-l luăm pe Moise. Moise, fugarul slujitor-profet, pe care l-a crescut Dumnezeu şi l-a educat în palatul lui Faraon, şi-şi Moise a ieşit afară cu pregătirea lui teologică şi era-primul om, el l-a omorât. Atunci a apărut primul defect, şi Moise era speriat de moarte. De ce? El nu avea Absolut; el avea doar mărturisirea mamei lui-despre naşterea lui.

E-77 El era un copil ciudat; el avea cuvântul mamei sale despre asta. El avea sulurile pe care le avea Dumnezeu (poate pe hârtie undeva ei le-au scris, şi le purtau cu ei) – că Dumnezeu urma să¬i cerceteze pe copiii Lui. El ştia că acela era timpul, după cum ştim noi acum.Noi ştim că ceva se pregăteşte să se întâmple.

E-78 Acum, Moise ştia că acela era timpul, şi el ştia că el era ales pentru aceasta; însă el nu avea un Absolut. Vedeţi? Şi într-o zi în partea din spate a deşertului, când el şi-a pierdut viziunea, Dumnezeu i-a apărut lui într-un rug de foc şi a zis, "Moise, Eu am văzut suferinţele poporului Meu; Eu am auzit gemetele şi plânsul cauzat de cei asupritori care-i pedepseau; şi Mi-am adus aminte de promisiunea Mea. Eu am venit jos să-i eliberez pe ei; acum, coboară în Egipt." Oh, Doamne!

E-79 A zis-Moise s-a plâns, zicând, "Eu nu vorbesc prea bine; vorbirea mea-mea nu este prea bună; ei nu or să mă creadă pe mine!"

E-80 El a zis, "Ce ai în mâna?"
El a zis, "Un toiag!"
El i-a zis, "Aruncă-l jos!" Acesta s-a transformat într-un şarpe. Şi i-a zis, "Ridică-l sus apucându-l de coadă!" Acesta s-a schimbat iarăşi într-un toiag. El i-a dat lui o asigurare, o susţinere. Când Dumnezeu dă un Absolut, El dă şi o susţinere la acel Absolut, întotdeauna.

E-81 Atunci, Moise, când era acolo jos, şi a aruncat toiagul jos înaintea magicienilor şi a lui Faraon (şi magicienii au venit şi au aruncat jos şi toiegele lor), Moise nu a fugit să spună, "Oh păi, eu am fost greşit, eu-eram doar un magician cu o scamatorie ieftină şi poate că am fost greşit." Dar el a ştiut; el era sigur că el a întâlnit pe Dumnezeu; şi el a stat liniştit. Să zicem că el a făcut exact ce i-a spus Dumnezeu să facă; aşa a făcut Iov exact ce i-a spus Dumnezeu să facă; Moise i-a urmat poruncile Lui. Atunci a stat liniştit şi a privit slava lui Dumnezeu!

E-82 Moise a fost legat de Absolutul lui, de însărcinarea lui, şi a stat liniştit. Şi când el a făcut aceasta, şarpele lui i-a înghiţit pe ceilalţi şerpi. Vedeţi? El a fost legat de acel Absolut. Dumnezeu a zis, "Când tu îi vei elibera pe acei copii, tu te vei închina iarăşi Mie pe muntele acesta."

E-83 Şi cum încearcă vrăjmaşul pe toate căile pe care poate să te îndepărteze de acel Absolut. Chiar cum au început să iese din Egipt, ei au fost încolţiţi tocmai în gâtul Mării Roşii-cu munţi pe ambele părţi. Au venit printr-o vale şi acolo era Marea Roşie¬în nici un fel nu se putea scăpa peste dealuri, nu se putea scăpa nici pe aici, iar armata lui Faraon venea de dincoace. Ce fel de loc în care să stai! Vezi cum te face diavolul să ajungi într-un loc unde nu ştii ce să faci? Dar ţineţi minte că, dacă eşti legat de acel Absolut, acesta este totul. Moise ştia că Dumnezeu i-a promis că "Tu te vei închina pe acest munte când îi vei duce afară. Şi Eu am venit jos ca prin mâna ta să-i eliberez şi să-i aşez acolo în cealaltă ţară." El a stat drept cu aceasta, şi Dumnezeu a trimis un vânt de răsărit şi a suflat apele afară din fundul mării, şi ei au traversat păşind pe pământ uscat. Un Absolut!

E-84 Cum am putea noi să mergem prin Scriptură: Daniel, cu Absolutul lui; Şadrac, Meşac şi Abednego, cu Absolutul lor; David, cu Absolutul lui. Toţi-cu Absolut!

E-85 Şi Pavel a avut unul, acela despre care citim noi. El avea o chemare centrată la Cristos, şi acela era Absolutul lui. Acesta era motivul că lui nu-i era teamă de ce ar spune Agripa. Stând acolo (şi Agripa era un Iudeu, după cum ştim) – şi astfel când¬când stătea el înaintea acestor regi şi alţii, Dumnezeu i-a spus deja că el va sta acolo. Astfel el avea un Absolut, aşa că el a spus exact vedenia cerească. El a zis, "eu nu sunt un... eu nu am fost dezonorant faţă de aceasta. Eu eram-nu am nesocotit-o; eu nu m-am împotrivit." Dar el a ţinut la aceasta şi nu a fost nesupus; el a împlinit-o la minut, pentru că aceasta era un Absolut. Şi orice viaţă centrată la Cristos, este Absolutul tău.

E-86 Acum, de când l-a întâlnit pe El faţă în faţă pe drumul Damascului, aceasta era-a însemnat atât de mult pentru Pavel. Acum amintiţi-vă, că el era un învăţat înainte de aceasta; el era un om puternic în Scripturi, dar el nu a avut un alt stâlp de legătură afară de Sanhedrin care îl susţinea, şi o-şi o diplomă de la un-un mare învăţător. El era un mare om în câmpul lui, dar el oscila. Singurul lucru pe care-l avea, absolutul lui putea să fie doar atât de puternic cât era organizaţia lui; asta era tot cât putea el să fie de tare. Iar el a lucrat credincios la aceasta, şi i-a luat pe Creştini, şi i-a legat, şi făcea distrugere între ei, şi a împroşcat chiar cu pietre pe Ştefan.

E-87 Eu mă gândesc că mai târziu în viaţa lui, motivul pentru care s-a dus el la Ierusalim, când profetul i-a spus, "Nu te du acolo, Pavel, deoarece lanţurile şi închisoarea te aşteaptă," ...

E-88 Şi Pavel a zis, "Eu ştiu asta; dar eu nu merg la Ierusalim numai ca martor, ci eu voi merge acolo; şi eu sunt gata să mor pentru Isus Cristos," pentru că el ştia ce a făcut, şi ambiţia lui era ca să sigileze mărturia lui cu propriul lui sânge-să moară ca martir, deoarece el a omorât pe unul din martirii lui Dumnezeu.

E-89 Şi acum, el era pe drumul lui spre Damasc cu toată educaţia lui (a şezut la picioarele acelui mare învăţător, Gamaliel, şi cum a fost el învăţat în toată religia Iudaică) şi totuşi cu toate acestea, el era slăbit, şi nu avea abilitatea să facă anumite lucruri. Şi dintr¬o dată, a apărut o Lumină şi un urlet poate într-un tunet, şi el a fost izbit şi a căzut la pământ. Şi el-când s-a uitat sus, acolo era o Lumină strălucitoare care i-a orbit ochii. Şi ce lucru ciudat era acela!

E-90 Nimeni altul nu a văzut Lumina, decât Saul. Aceasta era aşa-aşa reală pentru el, încât Acesta i-a orbit ochii; el nu putea să vadă, era orbit total de acel Stâlp de Foc luminându-l drept în faţă. Şi a auzit un Glas zicând, "Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?"

E-91 El a zis, "Doamne, Cine eşti Tu?"
El a zis, "Eu sunt Isus; îţi este greu ca să dai în acest ţăpuş. Ridică-te acum, şi du-te la Damasc; şi voi trimite pe cineva la tine."

E-92 Atunci, când el s-a ridicat de acolo (şi acolo era unul, un profet, jos în cetate care a văzut într-o vedenie, în timp ce se ruga, şi a venit), Anania a venit şi a intrat la Saul, şi-a pus mâinile peste el, şi a fost vindecat prin vindecarea Divină. El s-a ridicat apoi, a fost botezat, spălândui-se păcatele, chemând Numele Domnului; şi atunci el a avut un Absolut. El niciodată nu a mai fost acelaşi după aceasta. El a plecat drept de la biserică la biserică, din loc în loc, încercând să zidească ceea ce a încercat să dărâme.

E-93 Cum are naţiunea, şi cum lumea Creştină are nevoie în dimineaţa aceasta de felul acela de Absolut. Aceia care tratează crezurile şi tradiţiile au încercat să-cu doctrine omeneşti, să descalifice Cuvântul lui Dumnezeu ca fiind acelaşi ieri, azi, şi în veci. Ei au nevoie de un Absolut, o experienţă de a-l întâlni pe drumul Damascului, pe Viul Dumnezeu Care poate să vindece pe bolnavi, şi să învieze morţii, şi să scoată afară dracii-un Absolut veritabil.

E-94 Pavel ştia că ceva s-a întâmplat; nimeni nu putea să ia aceasta de la el. Nimic altceva nu conta; el era legat, şi asta era totul. Indiferent de ce venea, el ştia că era legat-de o viaţă centrată în Cristos! Oh, viaţa pe care o trăise el, era o viaţă deosebită.

E-95 Acum ţineţi minte, că el era un om religios. Şi către voi unele din popoare în această dimineaţă (şi eu ştiu că vă daţi seama că aceste casete care sunt făcute, vor fi ascultate în fiecare naţiune sub ceruri, în jurul, în jurul lumii); şi unii dintre voi care sunteţi aici, prezenţi; şi unii dintre voi de afară unde aceste casete vor fi ascultate în celelalte naţiuni printr-un translator (dându-le la triburile din Africa, înapoi la Hotentoţi, şi-şi în¬peste tot prin prejur); şi către voi conducătorii religioşi care aveţi doar o educaţie din Biblie (voi o aveţi dintr-un punct de vedere istoric şi s-ar putea să fiţi în stare să explicaţi toate aceste lucruri); dar, dacă voi nu aveţi un Absolut, şi nu aveţi o¬o experienţă (şi dacă experienţa aceea pe care-care pretindeţi că o aveţi vă face să tăgăduiţi că fiecare cuvânt din aceasta nu este tot atât de adevărat astăzi la biserică cum a fost Acesta vreodată) şi vă încredeţi în Doctoratul vostru de Arte, sau orice aţi putea avea; dacă vă încredeţi în gândurile organizaţiei voastre (care ar zice, "Zilele minunilor au trecut; şi noi nu mai avem vindecare divină; şi botezul cu Duhul Sfânt aşa cum l-au primit ei în ziua Cincizecimii nu este pentru oamenii de astăzi"); dacă aceasta este tot ce ai, fratele meu preţios, soră, tu ai nevoie de o experienţă pe drumul Damascului!

E-96 Tu ai nevoie să-l întâlneşti pe acest Dumnezeu Viu unde tu¬să nu fie doar un gând mistic în mintea ta, nu numai un fel de frică, sau vreun fel de senzaţie, ci o învăţare şi o experienţă de o adevărată şi veritabilă... Acelaşi Isus care a umblat în Galileea trăieşte astăzi şi trăieşte în vecii vecilor, şi El este acelaşi ieri, azi, şi-n veci-un Absolut, că tu nu trebuie să iei ce spune oricine, tu ştii pentru tine însuţi, nu un fel de senzaţie.

E-97 Şi dacă senzaţia pe care ai avut-o şi dacă cineva (aceasta ar fi putut să fie o adevărată senzaţie Biblică) – şi cineva a încercat să o explice luând-o de la tine, spunând că acele lucruri erau pentru o altă zi, fii atent! Asta-i adevărat, fii atent! Dar există o cale ca să ştii. Testeaz-o cu Cuvântul; Acesta este Planul!

E-98 Dacă casa se ridică contrar cu planul, constructorul o să o demoleze şi o reconstruieşte. Dar aceasta trebuie să meargă cu planul.

E-99 Indiferent de cum este experienţa ta atunci; dacă ceva în tine îţi spune că Biblia nu este adevărată, că puterea lui Dumnezeu, apostolii, profeţii, şi învăţătorii, şi păstorii, şi darurile Duhului nu sunt aceleaşi cum erau Ele când Ele au curs prin acei apostoli la Cincizecime, atunci ceva este greşit cu absolutul tău; acesta trebuie că se leagă la un crez denominaţional, în loc de Biblia lui Dumnezeu, când El a zis, "Şi cerurile şi pământul se vor duce, dar Cuvântul Meu nu va cădea niciodată."

E-100 Uitaţi-vă care este absolutul vostru. Voi aţi putea fi absolut sigur că sunteţi în părtăşie bună cu păstorul; şi aţi putea fi absolut sigur că sunteţi în bună părtăşie cu prezbiterul regional; aceasta ar putea fi absolut sigur că sunteţi în părtăşie cu episcopul, sau vreun alt om mare în biserica voastră; dar dacă voi nu sunteţi-Absolutul vostru nu este Isus Cristos... "Pentru că pe această piatră îmi voi pune Eu Absolutul Meu, şi porţile iadului nu o vor birui" – descoperire spirituală despre Cine este El şi a-l cunoaşte pe El. În ordine!

E-101 Oh, acum, când tu devii ca Pavel, ai acelaşi Absolut pe care l¬a avut el... o viaţă concentrată în Cristos este o viaţă deosebită decât viaţa pe care ai avut-o odată; şi aceasta ar putea să fie o viaţă foarte religioasă pe care o trăieşti.

E-102 Oh, eu am auzit oameni spunând; "Acum, ei sunt foarte religioşi." Aceea nu are nimic de a face cu asta! Eu am văzut doar multe religii, foarte devotaţi, de multe ori mai sinceri decât o profesează Creştinii din ziua de azi.

E-103 Când o mamă îşi poate lua micuţul ei grăsuţ, prunc negru (cam atât de lung) şi-l aruncă în gura crocodilului, pentru dragostea dumnezeului ei, eu mă întreb cât de sincer este Creştinismul. Când un om se poate pune pe el însuşi la o astfel de suferinţă, când îşi înfige în carne o mie de cârlige, în felul acesta (cu beşici de apă atârnând, ţinându-l în jos în felul acesta), şi păşind printr-un şir de focuri, lung cam de aici şi până la capătul tabernacolului (înainte şi înapoi, şi este alb de fierbinte, şi ventilat aşa), pentru sacrificiu la dumnezeul lui (un idol cu ochi de rubine în el şi aşa mai departe), eu mă întreb unde este Creştinismul. Aşa că să nu vă gândiţi că-i sinceritatea; nu sinceritatea-i aceasta. Sinceritatea este bună dacă este pusă pe lucrul corect.

E-104 Ca un doctor dând medicament, el ar putea să-ţi dea arsenic, sincer; şi el ar putea să-ţi dea acid sulfuric, sincer; tu ai putea avea reţeta completată greşit, şi tu ai putea s-o iei în sinceritate, dar aceasta nu-ţi salvează viaţa. Vedeţi?Nu, domnule! Tu trebuie să ştii ce faci. Şi orice este contrar cu Cuvântul lui Dumnezeu, mie nu-mi pasă ce este aceasta şi cât de mult a fost în existenţă, aceasta totuşi este greşit.

E-105 Petru le-a dat lor o Retetă Eternă în ziua Cincizecimii. El a zis, "Pocăiţi-vă fiecare dintre voi, şi fi-ţi botezaţi în Numele lui Isus Cristos pentru iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt; căci această reţetă este pentru voi, şi pentru copiii voştri, şi pentru cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru." Asta-i adevărat! Asta este o Reţetă Eternă.

E-106 Acum, vreun farmacist şarlatan ar putea să pună mâna pe aceasta şi să te omoare. Vedeţi? Cu certitudine! Voi ştiti că, într-o prescripţie există atât de multă otravă, ca să otrăvească microbii, şi doctorul ştie cât de mult poate corpul tău să suporte. Dacă el supraotrăveşte, aceasta te-ar omorî. Iar dacă tu nu ai suficient din aceasta, atunci ce va face ea? Nu ţi-ar folosi la nimic să iei medicamentul. El ştie ce poate suporta corpul tău.

E-107 Acum, şi acesta este felul în care sunt aceste reţete ale lui Dumnezeu. Indiferent de cât de mult îţi spune altcineva că asta trebuie făcut aşa ori aşa, tu să nu crezi asta. Când tu urmezi Cuvântul exact la literă, aceasta este. Asta-i adevărat! Ţine-te de Acesta.

E-108 Acum, noi îi avem pe-aceia care spun că tu trebuie să fii stropit. Ei îi au pe cei ce susţin că tu trebuie să foloseşti titlurile de Tată, Fiu, şi Duh Sfânt; nu există un asemenea lucru în Biblie, în nici un loc nu a fost nimeni vreodată botezat în Biblie altfel decât în Numele lui Isus Cristos. Aceea este o dogmă care a fost adăugată în Biserica Romano Catolică şi s-a transmis prin tradiţii. (Noi vom atinge aceasta deseară.)

E-109 Dar observaţi, în mijlocul tuturor acestora, reţeta rămâne.

E-110 De aceea avem noi atât de mulţi copii bolnavi, pentru că ei nu ascultă de ce a spus Doctorul. Absolutul, când tu eşti legat de Acesta, asta este; Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu; Acesta nu poate să cadă. Viaţa concentrată în Cristos, foarte religioasă, dar aceasta nu a fost concentrată în Cristos; astfel mulţi dintre noi au aceasta astăzi.

E-111 Iar când tu obţii această viaţă concentrată în Cristos, te face să faci lucruri pe care în mod obişnuit nu le-ai face. Aceasta te face să te comporţi diferit de cum te comporţi în mod obişnuit. Eu nu vreau să spun să te comporţi prosteşte; eu vreau să spun că te comporţi în Duhul, ceva ce este real, ceva ce este veritabil. Şi când tu vezi că cineva se comportă prosteşte, tu ştii că ei doar fabrică ceva. Ei încearcă doar să imite unde este acel lucru veritabil.

E-112 Când tu vezi un dolar fals, adu-ţi aminte că există un dolar bun după care s-a făcut acesta. Vedeţi? Când tu vezi unul fals, acesta este absolut penumbra a ceva care este real; acesta este ceva care-care este veritabil după care este copiat.

E-113 Observaţi, aceasta te face să faci lucruri pe care în mod obişnuit nu le-ai face. Oh, aceasta-aceasta este ceva... Tu eşti sigur, tu eşti foarte sigur de aceasta când tu obţii acest Absolut; tu eşti asigurat de aceasta. Tu nu iei ceea ce-este experienţa altuia. Acesta este motivul pentru care Creştinismul a devenit ca Biblie şi copii mici în Biblie şi nu (scuzaţi-mă)-copii mici în şcoală. Ei înecarea să copieze unii de 1a alţii; şi dacă insul acela este greşit, întregul lucru este greşit. Înţelegeţi? Tu ai întregul grup greşit. Oh, Doamne, nu copiaţi; întâlniti-l pe El voi înşivă.

E-114 Un bun prieten de-al meu, stând aici în spate, este un vechi¬este fiul unui prieten de-al meu, un prieten de o viaţă, micuţul Jim Poale. Ei bine, eu şi tatăl lui eram-am crescut împreună la şcoală, şi oh, ce grozav om. Micuţul Jim şi cu mine ne rugam constant ca Jim cel mare să devină un Creştin, un adevărat credincios. Şi micuţul Jim şi cu mine discutam ieri despre locul unde l-am găsit pe Dumnezeu în pădure şi l-am văzut pe El în natură. Acolo este locul unde îl găseşti pe El, deoarece El este un Creator şi El este în creaţia Lui.

E-115 Şi îmi amintesc, că Jim şi cu mine obişnuiam să mergem¬mergem, vroiam să mergem la vânătoare. Şi când a venit noaptea, ei bine, noi obişnuiam să mergem jos, luam bicicletele noastre, şi mergeam în jos pe această stradă (fricoşi de moarte să trecem pe lângă cimitir după ce s-a întunecat), şi mergeam în jos, şi ne cumpăram câte o îngheţată.

E-116 Şi lui Jim îi plăcea să joace biliard. Acum, noi eram doar băieţaşi de zece, doisprezece, patrusprezece ani. Şi apoi, lui Jim îi plăcea să şadă prin jur şi să citească cărţi de poveşti despre vânătoare şi capcane. Iar eu şedeam prin jur şi aveam vise de ziuă (înţelegeţi?) despre... Şi acum, unii dintre băieţi mă pot vedea pe mine. Şi eu aş fi văzut vreo colibă micuţă pe undeva, şi obişnuiam să spun, "Băiete, aia ar fi o colibă bună s-o avem sus pe munte." Şi eu întotdeauna visam ca într-o zi să am o colibă în munţi, o grămadă mare de câini de vânătoare, şi-şi ceva puşti. Eu întotdeauna mă gândeam, "Dacă eu aş putea poseda una de 30-30 ceva din timpul meu..." Mă gândeam, "Cum în lumea asta aş putea vreodată să posed o micuţă puşcă 30-30?" Şi zilele trecute, stând, uitându-mă pe peretele meu, şi văzând acolo unele din cele mai bune puşti care pot fi obţinute, mă gândeam, "Uimitor Har!" Şi mă gândeam că, "eu mă antrenez ca să trag, şi să trag bine. Şi apoi, uneori poate să merg-să o iau la drum în munţi, vreun vânător bun mă va lua cu el doar ca să fiu un fel de (poate ca să-şi protejeze viaţa de vreun urs atacator; el nu era prea sigur de el, un om bogat) – mă ia cu el, doar să merg împreună cu el, un fel de gardă personală. Poate că într-una din zile voi ajunge să vânez în Africa ca o gardă personală. Dacă aş putea doar să mă antrenez. Acesta este singurul lucru pe care pot să-l fac să fiu un bun şi permanent trăgător." "Oh," şi mă gândeam, "Dumnezeule, mă gândesc că, Tu mă laşi să vânez în toată lumea. Ce lucru minunat!"

E-117 Jim obişnuia să şadă şi să citească cartea. Şi eu i-am zis, "Jim..."
El spunea, "Mie-mie-mie îmi place să citesc despre aceasta."
Eu am zis, "Jim, asta-i ce a făcut altcineva; eu vreau să o fac eu însumi; eu vreau experienţa!" Când eu am venit la Cristos eu nu puteam să iau experienţa altcuiva; eu însumi am vrut aceasta.
Îmi amintesc când am citit Lane Star Ranger de Zane Gray.
Am rupt două sau trei mături de-a lui Mama, galopând călare în jurul casei, când eram pe acest căluţ de mătură. Eu-eu am citit povestea aceea despre-despre pădurarul ca steaua singuratică, şi cum a adus acesta justiţia la Big Bend.

E-118 Apoi am citit povestea ficţiune a lui Edgar Rice Burroughs despre Tarzan şi Maimuţele. Mama avea un covor vechi din blană, o piele de focă sau ceva ce D-na Wathen i-a dat ei din ce era pentru foc. Şi ea era în camera ei, şi eu-eu-eu am luat afară covorul acela (Mama ştia că nu l-a suflat afară vântul), şi l-am luat afară, şi l-am tăiat şi mi-am făcut un costum de Tarzan, şi m-am aşezat sus în pom. Eu-eu mi-am trăit jumătate din timp în copac, în acest costum de Tarzan. Din cauză că văzusem ce a făcut el, am vrut să fac şi eu la fel.

E-119 Dar într-o zi prin harul lui Dumnezeu eu am apucat adevărata Carte, Biblia. Cântecul şi povestea mea este: "Să fiu ca Isus; pe pământ eu tânjesc să fiu ca El." Eu nu vreau să fiu un episcop, sau un-sau un fel de persoană mare în biserică, ceva papă, sau vreun preot. Eu vreau să fiu ca Isus.

E-120 Un Absolut, te face pe tine diferit. Există ceva despre aceasta să citeşti Cuvântul Lui şi... Ceva în inima ta, tu tânjeşti ca să fi ca El. Tu eşti sigur... Aceasta este ca...

E-121 Absolutul la Cristos-Absolutul la Creştin este ca şi asta-i¬asta-i ca şi ancora la vapor. Da, tu-tu trebuie să ai un absolut. Şi dacă Cristos este Absolutul tău, este ca şi ancora care atunci când tu... Marea este foarte agitată, şi vaporul este pe cale să se scufunde, şi tu-singura nădejde pe care o ai este să arunci ancora. Şi atunci, dacă vaporul este ancorat (vedeţi?), dacă¬ancora va ţine vaporul. Voi ştiţi, că noi avem un cântec (eu am uitat numele autorului acum, dar... ): Ancora Mea Tine.

E-122 Ca şi băieţaşul (după cum ne gândeam de multe ori) înălţându-şi zmeul, tu nu puteai vedea nimic, dar el avea sfoara. Şi un om a trecut pe acolo şi a zis, "Ce faci tu, Sonny?"
El a zis, "Îmi înalţ zmeul."
El a zis, "Ce ai tu în mână?"
El a zis, "Sfoara!"
Şi a zis, "Unde este zmeul?" A zis, "Eu nu-l văd pe acesta. Păi, de unde ştii tu că tu înalţi zmeul?"

E-123 El a zis, "Eu pot să-l simt; acesta trage." Vedeţi? La capătul acelei sfori era un absolut. În felul lui, acel zmeu era absolutul lui, astfel că el putea spune că înălţa un zmeu; deşi nu-l putea vedea, dar el apucase ceva care-l ţinea! La fel este şi cu un om, când el este născut din nou de Duhul Sfânt, el a apucat Ceva care are acolo o ancoră; şi furtunile nu-l zguduie pe el. El ştie că totul este în ordine; el este ancorat. În ordine!

E-124 Acum, dacă suntem în mica noastră scoarţă, plutind pe râul solemn al vieţii... După cum marele poet a spus că:

E-125 "Viaţa nu este un vis gol!"
Şi sufletul care cucăie este mort,
Şi lucrurile nu sunt aşa cum par. Viaţa este reală!
Şi viaţa este serioasă!
Şi mormântul ei nu este ţelul;
"Căci pulbere eşti, şi-n pulbere te întorci,"
Nu era pronunţat despre suflet.
Oh, eu cred că aceasta este aşa de frumos. Acum, Longfellow a scris acel Psalm al vieţii. Vedeţi?
În timp ce mergi cu pânzele pe râul solemn al vieţii,
Pentru un frate părăsit şi naufragiat,
În a vedea, vei prinde iarăşi inimă. (Vedeţi?)

E-126 Acum, noi suntem îmbarcaţi, duşi de pânze pe solemnul râu al vieţii; şi Cristos, la vapor prin furtunile timpului... Când furtunile devin grele şi izbesc pe aproape, eu sunt bucuros că am o Ancoră care ţine acolo în voal, pe undeva; nici chiar moartea însăşi nu te poate smulge de la Acesta. Tu eşti legat de Absolutul tău.

E-127 Cristos este Ancora noastră. Ce este El? El este Cuvântul.
La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.
Şi Cuvântul s-a făcut trup, şi a locuit printre noi...

E-128 Atunci când noi ştim că acţiunile noastre sunt exacte cu Cuvântul, noi ştim că învăţătura noastră este perfect cu Cuvântul (nimic adăugând şi neluând nimic, ci numai Cuvântul); şi noi vedem aceleaşi rezultate (care ceilalţi care s-au ancorat la acelaşi Cuvânt) trăind la fel în viaţa noastră, atunci ancora ta ţine. Viaţa lui Cristos fiind reprodusă aproape într-un fel reîncarnat prin tine aşa cum era în Cristos, deoarece aceasta era Dumnezeu în Cristos împăcând lumea cu Sine... Şi tu vezi pe Dumnezeu în tine însuţi ţinând aceeaşi direcţie asupra Cuvântului, exact în felul în care a făcut-o Isus, şi tu vezi Viaţa Lui...

E-129 "Lucrările pe care le fac Eu le veţi face şi voi. Acela care crede (nu cel făcut credincios, cel ce se gândeşte că el este, ci acela care crede)-acela care crede în Mine, lucrările pe care le fac Eu le va face şi el." De ce? Pentru că el este ancorat la aceeasi Stâncă. Ce era Stânca? Cuvântul, întotdeauna! Tu eşti ancorat acolo.

E-130 Aceasta este Steaua ta Polară când tu eşti pierdut pe mare.
Voi ştiţi, că noi avem o mulţime de stele, dar există numai o singură stea adevărată, şi ea nu se mişcă; aceasta este Steaua Polară, pentru că stabileşte centrul pământului. Indiferent dacă eşti în partea din spate, în sus, oriunde ai fi, Steaua Polară este tot la fel. Aceasta este Steaua ta Polară.

E-131 Acum, voi vedeţi? Există o mulţime de stele care se mută din loc în loc. Dar dacă tu eşti într-o-pe mare, păi, orice marinar o ştie, sau orice vânător care cutreieră pădurea, ştie că Steaua Polară este al tău-locul tău; asta-i tot. Atunci, aceasta este ca şi a ta-a ta-a ta busolă. Busola ta nu va indica către Marte, sau Jupiter, sau pe undeva; aceasta va indica către Steaua Polară. De ce? Aceasta este absolutul tău.

E-132 Oh, Doamne! Observaţi, absolutul vostru. Oh, eu am să spun ceva; eu o simt cum vine înainte. Observaţi! (Mă simt foarte religios în timpul acesta, deoarece aceasta este asigurarea.) Observaţi! Busola voastră poate să indice doar către Steaua Polară. Acesta este singurul loc spre care poate indica. Dacă aceasta este o busolă adevărată, ea va lovi Steaua Polară de fiecare dată. Este adevărat? Atunci dacă tu ai Duhul Sfânt, Acesta poate să indice numai către Cuvânt! Acesta nu va indica niciodată către o denominaţiune; Acesta nu va indica niciodată către un crez; Acesta nu va indica niciodată pe undeva la o parte; El va indica drept la Cuvânt! (Eu simt că-mi vine să strig!)

E-133 Observaţi, că este-că este ceva înlăuntrul omului, pulsând.
Când tu vezi Steaua ta stând acolo, Isus Cristos, Cuvântul; şi tu vezi că Duhul care este în tine nu va lăsa să se mute Acesta la dreapta sau la stânga. Acesta este Singurul care poate ... El a venit să ia lucrurile lui Dumnezeu şi să le arate, şi să le manifeste.

E-134 Şi Isus a zis, "El va face exact lucrurile pe care le spun Eu. El vă va descoperi vouă lucrurile care urmează să vină (vă arată vouă din timp, înainte ca să ajungă aici. Vedeţi?) El va lua lucrurile care sunt ale Mele şi vi le va arăta vouă. Şi apoi, El vă va arăta lucrurile care urmează să vină." (Ioan 15)

E-135 Noi vedem că El arată lucrurile; şi El ia lucrurile care sunt ale lui Dumnezeu şi vi le va arăta vouă; şi El vă va descoperi vouă lucrurile pe care le-a spus Isus. În alte cuvinte, El va face lucrul clar. (Pune aceasta departe în colţul acela în seara aceasta, deoarece asta-i ce vom folosi în scurt timp.) Asigurându¬ne, făcând aceasta pozitiv (vedeţi?) atunci voi veţi şti dacă voi – Steaua voastră Polară, care este Cuvântul la orice Creştin... Orice contrar cu Cuvântul...

E-136 Priviţi! Permiteţi-mi să vă spun ceva. Ascultaţi la asta îndeaproape. Aceasta este completa descoperire Divină a lui Dumnezeu, voia Lui, şi venirea lui Cristos; şi fiecare lucru este aşezat chiar în această Carte completă. Şi dacă ceva te atrage la o parte de Aceasta, aruncă busola aceea la o parte, deoarece aceasta este doar un crez; aceasta-i doar o organizaţie-este doar o hârtie pe care o porţi în buzunar, sau o ai atârnată în cameră, în ramă, aceasta este un crez! Omule, caută Busola care te îndreaptă pe tine către Cuvânt! Amin!

E-137 Voi observaţi, când această experienţă l-a atins pe Pavel, el a coborât în Egipt şi Arabia undeva şi a studiat trei ani. Glorie! El trebuia să fie pozitiv. Şi când el a văzut, când Duhul Sfânt l¬a îndrumat pe el cuvânt cu cuvânt, el a putut să scrie acea Carte despre Evrei şi s-o arate acelor Iudei. Cu certitudine! De ce? El a fast centrat; acea Busolă a Duhului Sfânt l-a pus pe el drept spre Steaua Polară.

E-138 Acum, dacă tu ai ceva ce te trage jos de pe Aceasta, mai bine s-o laşi în pace. Adevărat! Aceasta va indica către Cuvântul Lui şi numai către Cuvântul Lui, deoarece Duhul Sfânt a venit să manifeste sau să adeverească promisiunea lui Dumnezeu. Nu există nici un crez care să facă asta; nici o organizaţie nu o va face; nici puterile sau nimic altceva nu poate să o facă, ci numai Duhul Sfânt prin Cuvânt; şi El este Germenele.

E-139 Acum, luaţi un bob de grâu, un bob de grâu frumos, dar acesta nu poate face nimic; el este mort până când vine germenele în el, atunci el produce multe boabe de grâu. Şi Cristos este acea Viaţă, acel Absolut. Dacă grâul nu are acel Absolut în el, nu va creşte niciodată. Dacă acel grâu nu are acel Absolut, poate să fie oricât de frumos pe dinafară, dar el nu poate trăi, deoarece nu există nimic în el prin care să trăiască. Dar când acesta obţine acel Absolut, el se poate uita în faţă la toţi criticii şi să zică, ,,Eu voi învia iarăşi." De ce? Pentru că el are Absolutul. Acesta este în el; el trebuie să învie iarăşi.

E-140 Şi când acesta... "Dacă voi rămâneţi în Mine, şi cuvintele Mele rămân în voi, atunci cereţi orice vreţi voi." Acesta este acel Absolut. Dar dacă voi aveţi crezuri şi toate celelalte legate în acestea... Voi nu puteţi amesteca uleiul cu apa. Tu poţi să le rupi în orice fel vrei; acestea nu se vor amesteca niciodată, deoarece sunt două chimicale diferite. Şi voi nu puteţi să faceţi crezul şi Biblia, contrar cu Biblia, să se amestece. Voi nu puteţi face denominaţiunea şi o religie născută liber-sau o salvare născută liber să se amestece împreună, pentru că este tot atât de sigur, că Dumnezeu lucrează numai... Eu am să spun aceasta oricum.

E-141 Dumnezeu nu-şi întrerupe niciodată programul Lui. El nu poate întrerupe, deoarece El este infinit. Şi eu îmi dau seama, voi ştiţi, eu-aceasta merge înaintea multor popoare. Vedeţi? Dar Dumnezeu nu poate să-şi întrerupă programul Lui. El nu poate să facă ceva într-o zi, şi să schimbe altfel şi să facă altceva, şi să spună că El a greşit în acea zi.

E-142 Dumnezeu nu lucrează cu grupuri de oameni; Dumnezeu lucrează cu un individual, deoarece oamenii au idei diferite; ei sunt construiţi diferit în natură. Şi Dumnezeu trebuie să-l ia pe acel om, să-l prelucreze, şi să-l tragă afară din el însuşi, până când El îl aduce pe acesta în natura Lui; şi atunci Dumnezeu lucrează cu persoana aceea.

E-143 Priviţi în jos prin toate epocile, Noe şi Moise, profeţii, niciodată doi dintre ei în acelaşi timp-ci unul, constant până în jos prin toate epocile. De aceea, dacă vei zice, ,,În mulţimea sfetnicilor există siguranţa..." Priviţi!

E-144 Aşa cum am predicat aici nu cu mult în urmă la tabernacol, acolo era Ahab; şi acolo era Iosafat. Şi ei mergeau la Ramot¬Calaad să-i împingă înapoi... Fundamental ei erau corecţi; ţara le aparţinea lor. Şi-duşmanul, Sirienii acolo sus umpleau burţile copiilor cu grâul pe care trebuia să-l mănânce Israeliţii – ¬proprietate dată de Dumnezeu. Astfel fundamental aceasta părea bine. "Haideţi cu mine, să mergem acolo sus, şi noi îl vom împinge din ţară." Păi, aceasta sună grozav de bine; fundamental aceasta era corect, dar avea condiţii.

E-145 Iosafat, fiind un om bun, a zis, "Dar nu ar trebui ca noi să-L întrebăm pe Domnul?"
Desigur, Ahab, acel căzut a zis, "Păi, sigur" (credincios de margine, ştiţi voi). A zis, "Oh, desigur, eu trebuia să mă gândesc la asta. Eu am patru sute de proroci Evrei-patru sute dintre ei pe care îi hrănesc, şi am grijă de ei. Ei sunt cei mai buni din câţi există în ţară. Noi îi vom aduce sus."

E-146 Şi toţi dintre ei împreună într-un acord au zis, "Mergeţi înainte; Domnul este cu voi." Fundamental ei erau corecţi, dar ei nu au apucat acel Absolut.

E-147 Atunci când el a zis, "Nu mai există încă unul?" ...
A zis, "Da, mai există unul, dar eu îl urăsc pe el." El a zis, "El întotdeauna spune rău despre mine (vedeţi?), întotdeauna spune..."
Cum putea el să proorocească bine, când întregul Cuvânt... ?

E-148 Ilie, care fusese înaintea lui, i-a zis lui Ahab, "Câinii îţi vor linge sângele." Acum, cum ar putea acel profet adeverit să spună ceva ce nu era voia lui Dumnezeu? Şi cum că pe Izabela o vor mânca câinii, şi balega va fi pe câmpii, astfel ei nu vor putea zice, "Aici este aşezată Izabela." Cu un astfel de blestem peste un om, cum ar putea cineva să binecuvânteze?

E-149 Acesta este felul în care este şi astăzi. Cum poate un om să binecuvânteze aceste lucruri care-i duce pe oameni mai departe de Dumnezeu în tot timpul? Există doar un singur lucru de făcut. Dacă tu trebuie să stai singur, blestemă lucrul acela în Numele Domnului şi stai cu acesta, când tu eşti absolut...

E-150 Şi voi ziceţi, "Păi, Frate Branham, tu îi faci pe oameni să te urască."
Dumnezeu mă va iubi. Acesta este-acesta este Absolutul meu. Nu te poţi sprijini pe un braţ de carne, tu trebuie să te sprijineşti pe Cuvânt, ce a spus Dumnezeu să faci.

E-151 Cum a ştiut Mica că el era corect? El a aşteptat; el a avut o vedenie. Ei de asemenea au avut o vedenie, dar vedenia nu s-a comparat cu Cuvântul. Şi astăzi este acelaşi lucru. Mica a comparat vedenia lui cu Cuvântul, şi atunci el a văzut că el şi Cuvântul erau împreună. Astăzi, dacă vedenia ta este contrară cu Cuvântul, las-o în pace, deoarece aceasta este un absolut greşit. Absolutul lui Mica era exact cu Cuvântul, astfel că el putea să se ridice şi să zică, "El..." – ce a zis el şi-şi a crezut. Când 1-au lovit ei peste gură şi au zis, "În ce parte s-a dus Duhul lui Dumnezeu?", El a zis, "Tu vei afla aceasta când vei şedea în odaia din interior." Corect.

E-152 El a zis, "Când mă voi întoarce în pace... Voi să-l puneţi pe acest om în închisoarea dinăuntru, şi când mă voi întoarce în pace," a zis Ahab, "eu o să stau de vorbă cu acest individ."

E-153 "Oh acum, Mica, ce zici despre asta? Ţi se va tăia capul când vine el înapoi! "
Mica a stat acolo tot atât de hotărât ca Ştefan (Amin!), cu aceeaşi voinţă ca Domnul meu când a mers la cruce, tot atât de uşor cum a mers Daniel la groapa cu lei, sau Şadrac, Meşac, şi Abednego au mers în cuptor. Absolut! El a stat acolo şi a zis, "Dacă te vei întoarce..." De ce? El era absolut... "Dacă te vei întoarce, nu mi-a vorbit Dumnezeu mie. Taie-mi capul atunci."

E-154 El avea un Absolut. El ştia că Busola lui, care l-a călăuzit pe el la această vedenie, era exactă cu Steaua Polară. Da, domnule! Ancora lui a ţinut. Da, Cuvântul şi numai Acesta...
Dacă Absolutul tău, dacă tu ai un Absolut în viaţa ta...

E-155 A existat un timp când, voi ştiţi, etichetele aveau un absolut. Nu-mi pot aminti numele acelei femei, dar întreaga naţiune a avut încredere în ce a zis femeia aceea. (Eu am uitat numele ei. Eu am scris o notiţă aici; eu nu mă puteam gândi la numele acelei femei-cine era ea.) Dar aici cu câţiva ani în urmă ei trebuiau să fie... Această femeie, ce zicea ea... Dacă ea spunea să folosească cuţitul în mâna stângă, asta era-asta era aşa; acesta era absolutul. Ea era răspunsul la toate acestea. Şi dacă tu pui furculiţa în mâna stângă, atunci tu erai absolut greşit. Care era numele ei? [Adunarea răspunde, "Emily Post" – Ed.] Oh, asta este, sigur. Da, asta era.

E-156 Acum, voi eraţi-voi eraţi absolut-şi ea era-ea era absolutul etichetei. Aceasta trebuie să fie în felul acesta. Ca şi, oh, noi găsim multe lucruri de felul acesta. Dar noi aflăm acum că aceasta s-a dus. Mâncaţi în felul în care vreţi voi. Da, domnule! În ordine! Însă acela era absolutul etichetei. Tu trebuia s-o faci în felul acela.

E-157 Exista un timp când Adolf Hitler era absolutul Germaniei.
Orice a spus el... Când el a zis, "Săriţi!" ei au sărit; când el a zis, "Omorâţi!" ei au omorât. Milioane de Iudei, la încuviinţarea lui din cap. Voi vedeţi ce s-a întâmplat la acel fel de absolut? Acesta părea ca putere, dar era contrar cu Cuvântul.
"Cum ştii că era contrar cu Cuvântul?"
Dumnezeu a zis... Nu era acesta Balaam care a încercat să se uite în jos la Israel şi să-l blesteme, el a zis, "Eu îl văd pe el ca un cal zburător. Cât de neprihănite sunt corturile tale. Oricine te blestemă pe tine va fi blestemat; oricine te binecuvântă pe tine va fi binecuvântat."

E-158 Se pare că Hitler ar fi putut să vadă aceasta. Se pare că acei Creştini Germani ar fi putut să vadă aceasta. Vedeţi? Acel absolut... Absolut contrar cu acel Cuvânt... Voi ştiţi, după cum s-a zis, "Omul-Dumnezeu l-a făcut pe om, dar omul a făcut sclavi"-unul încercând să stăpânească peste celălalt. Noi avem numai un singur Stăpân, care este Dumnezeu.

E-159 Dar Hitler era absolutul Germaniei. Uitaţi-vă la aceasta astăzi. Acum, vedeţi ce s-a întâmplat? Acesta era un absolut greşit. De ce? Acesta era contrar cu Cuvântul! Şi acum, vedeţi unde au plecat toate acestea? În dizgraţie.

E-160 Şi dacă absolutul vostru este în vreo organizaţie, sau în vreo senzaţie, sau altceva pe lângă Persoana lui Isus Cristos, voi veţi ajunge la aceeaşi porţie de ruşine, chiar mai rău. Vedeţi? Dacă absolutul vostru nu este Cristos, că acesta este singurul Stâlp din centrul vieţii umane; şi Cristos este Cuvântul, nu biserica voastră, cuvântul vostru, ci Cuvântul. Vedeţi? "Pe acest Absolut Eu îmi voi zidi Biserica Mea" – pe Cristos, Cuvântul.

E-161 A existat un timp când Mussolini era absolutul Romei. Eu nu ştiu, eu poate am citit un articol, sau poate că am citit aceasta într-o carte, sau că cineva mi-a spus mie; dar când la cineva i s-a luat interviu de Mussolini el era-el era-el vroia să aducă Roma la atletism-atletisme. Şi există o mare statuie care stătea acolo cu el despre atletism. Aceasta este în ordine! Grecia a avut acea idee cu mulţi ani în urmă. Roma întotdeauna a încercat să-l aibe. Atletismul este în regulă, dar-dar-atletismul, dar¬dar ţineţi minte, că acesta nu ia locul lui Cristos. Indiferent cât de tare eşti, acesta nu are nimic de a face cu El. El este toată puterea.

E-162 Şi voi vedeţi pe ce a încercat el să zidească Roma? Şi el a încercat să zidească Roma pe lucrul unui absolut; că el era acel absolut. Şi ei au spus că într-o zi că a lui-maşina lui-şoferul lui a venit cu un minut mai devreme, şi el l-a împuşcat pe acesta. A zis, ,,Eu nu ţi-am spus să fii aici la nouă fără un minut; eu ţi¬am spus să fii aici la nouă!"-bumm! şi l-a împuşcat. Vedeţi? ,,Eu nu te vreau pe tine aici cu un minut înainte; eu te vreau aici la nouă!" Vedeţi? Priviţi ce fel de absolut a încercat el să se facă pe sine însuşi. Dar vedeţi ce s-a întâmplat?

E-163 Voi vă amintiţi (mulţi dintre voi aici, din timpurile vechi, Roy Slaughter poate, şi mai departe în urmă)-vă amintiţi acolo jos când eu v-am spus prin profeţie? Într-o zi acolo jos la clădirea Odd Fellow, înainte ca noi să venim aici, eu am spus, "Mussolini va ajunge la un sfârşit ruşinos." Eu am zis, "La prima lui invazie, el se va duce în Etiopia; şi Etiopia va cădea la picioarele lui, dar el va ajunge la sfârşitul lui, şi nimeni nu-l va ajuta; şi va fi îngropat în dizgraţie." Şi iată-l acolo.

E-164 Eu am zis, "Există trei ismuri care s-au ridicat, nazism, fascism, şi comunism." Eu am spus, "Acele ismuri se vor învârti şi vor ajunge într-unul; acesta va fi comunismul. Priviţi! Comunismul va arde Roma." Vedeţi? Voi să priviţi aceasta. Acesta este o unealtă în mâna lui Dumnezeu. Ei cred că ei sunt împotriva lui Dumnezeu, şi ei lucrează în aceasta tot timpul, fără să o ştie. El doar îi foloseşte ca pe un manechin, un fel de unealtă în mâna Lui, la fel cum a făcut cu N ebucadnezar şi mulţi dintre ceilalţi.

E-165 Acum observaţi! Vedeţi? Acum, a existat un timp când Faraon a fost un absolut al Egiptului, dar uitaţi-vă unde este acesta acum. Vedeţi? Toată aceasta eşuează. Oh, acesta este un fel greşit, astfel că întotdeauna dă greş. Ele sunt absoluturi făcute de oameni. Voi nu puteţi lua un absolut făcut de om, şi nu-mi pasă dacă acesta este un-un preşedinte, dacă este un dictator, dacă este un rege, dacă este o biserică, dacă aceasta este o organizaţie, dacă acesta este un crez, oricare din acele lucruri vor pieri, tot la fel ca toate absoluturile de acest fel în toate epocile.

E-166 Noi putem să ne uităm înapoi... Uitaţi-vă înapoi! Uitaţi-vă la oamenii care s-au încrezut în împăraţi; uitaţi-vă la oamenii care s-au încrezut în dictatori; uitaţi-vă la oamenii care şi-au zidit speranţele lor pe astfel de absoluturi; şi uitaţi-vă unde sunt ei azi!

E-167 Acum, haideţi să ne întoarcem înapoi şi să ne uităm la oamenii care şi-au pus speranţele lor pe Biblie, pe Cuvântul lui Dumnezeu şi L-au ţinut de Absolut; uitaţi-vă unde sunt ei acum.

E-168 Pavel vă dă o mica descriere despre ei în Evrei capitolul al 11-lea: ce au făcut ei, cum au cucerit împărăţii, au modelat neprihănirea, şi aşa mai departe; şi ei au umblat în piei de oaie şi piei de capră, şi de care lumea nu era vrednică, aşteptând în slavă pentru acea mare Înviere. Vedeţi? În ordine! Pentru că ei... Unii dintre ei nu au-nu au obţinut aceste miracole, şi ei şi-au dat trupurile oricum, privind înainte spre acea Înviere. Lor nu le păsa, că-şi sfârşeau viaţa lor; ei voiau să meargă înainte şi să se sacrifice pe ei înşişi, astfel ca ei să poată obţine Învierea; şi asta este ceea ce au făcut.

E-169 Acum, absoluturi... Noi vorbim... Absolut... Voi ştiţi, căci Curtea noastră Supremă este un absolut. Aceasta este un absolut; ea este-ea este sfârşitul final al tuturor argumentelor în această naţiune. Este adevărat. Decizia lor este un absolut, în Curtea noastră Supremă. Adevărat. Oh, eu ştiu că uneori nouă nu ne place aceasta, dar aceasta este-dar aceasta este un absolut oricum. Da, domnule. Ce ar fi dacă noi nu am avea aceasta, ce ar fi? Însă aceasta este un absolut. Cu certitudine că este. De ce? Aceasta este că-naţiunea noastră este legată la ea.

E-170 Când acea Curte Supremă îşi face în sfârşit decizia finală, asta este; acolo nu mai există... Unde o să mergi după aceasta? Tu va trebui să urmezi decizia lor, asta-i tot; tu trebuie s-o faci. Ei sunt ultimul cuvânt; ei sunt "amin."

E-171 Tu poţi să acţionezi în tribunalele locale orăşeneşti; tu poţi să acţionezi la magistraţi, şi apoi să mergi la federali-la tot felul de tribunale, şi la tribunale federale; dar când noi am venit la Curtea Supremă, asta este. Adevărat. Uneori nouă nu ne place să-zicem, "Ei bine, mie nu-mi place decizia lor," dar tu încerci să scapi de aceasta odată. Acesta este absolutul naţiunii. Şi ce ar fi dacă noi nu am avea-o? Da.

E-172 Noi trebuie să avem un absolut. Fiecare trebuie să aibă unul. Voi aveţi unul. Dar ceea ce încerc eu să vă spun, este să vă dau baza şi să vă arăt ce sunt absoluturile.

E-173 Acum, Curtea Supremă a naţiunii este absolutul naţiunii. Acesta este ultimul lucru în orice fel de ceartă. Ei stabilesc aceasta. Ce spun ei, aceea este.

E-174 Există un absolut la jocul cu mingea. Acesta este arbitrul. Oh, da! Uneori nouă nu ne place nici decizia lui, dar-aceasta¬i-aceasta-i-aceasta este oricum. Arbitrul, decizia lui este cuvântul final. Adevărat. Nu contează ceea ce spun alţii; dacă el spune că este o lovitură, este o lovitură. Asta-i adevărat! Cu certitudine. Indiferent de ce spun alţii, asta nu are nimic de a face. Hai să ne gândim doar... Dacă voi... (Eu nu merg la jocul cu mingea, dar eu tocmai s-a întâmplat să notez aceasta jos.) Un-un arbitru, el este absolutul la jocul cu mingea.
Unul din ei zice, "Aceea era o minge!"
Altul zice, "Tu eşti un mincinos!"
Acesta zice, "Asta nu este în felul acela; el trebuia să fie aşa."
Arbitrul spune, "Lovitură!"

E-175 Vedeţi? Ceilalţi îşi iau locul lor şi se aşează jos. Ei se plâng, unii dintre ei, dar... îmi imaginez că îl "huiduiesc" în inima lor şi aşa, dar aceasta este o lovitură oricum. De ce? El are ultimul cuvânt.
Primul om de bază zice, "Tu ştii că, acela a trecut!"
Celălalt zice, "Tu ştii că acela era greşit!"
El a zis, "Lovitură!" Asta este totul. "Ţineţi gura atunci, şi mergeţi la locurile voastre."
Ce ar fi să nu fie un arbitru la jocul cu mingea? Doamne, v¬aţi putea voi imagina ce fel de joc ar fi acesta? Unul dintre ei a zis, "Aceasta era o lovi tură!"
Un altul a zis aşa.
Un altul a zis altfel.
Altul a zis "Tu eşti un mincinos! "

E-176 Ei s-ar certa şi s-ar bate. Pentru ca să ai un joc cu mingea, tu trebuie să ai un absolut. Şi el păşeşte acolo afară, şi indiferent că ţie îţi place de el sau nu, el-el este oricum absolutul. El este absolutul; cuvântul lui este final. Indiferent de ceea ce spui tu, aceasta este aşa. Acum, dacă nu ar fi aşa, întregul joc ar merge în haos. Este adevărat?

E-177 Ce ar fi naţiunea dacă nu exista un tribunal federal? Dacă nu ar exista un Tribunal Suprem în această naţiune, unde s-ar duce-unde s-ar duce aceasta? Naţiunea ar fi într-un haos.

E-178 Dacă nu ar fi-dacă nu ar fi un arbitru la jocul cu mingea, s-ar ajunge acolo că-tu nu ai face prima aruncare, până când cineva ar începe să se certe. Cineva stă acolo şi poate că-într¬adevăr s-a dus chiar pe placă, şi celălalt ar zice, "Oh, nu! Nu, nu, nu! Acesta nu a făcut aşa!" şi atunci iată unde se ajunge. Prima minge a fost aruncată, şi ei s-ar certa cu privire la aceasta. Unul dintre ei ar zice, "Aceea era o lovi tură!"

E-179 Ei ar zice, "Aceasta nu era o lovi tură!"

E-180 Vedeţi? Voi trebuie să aveţi pe cineva de care este legat jocul, şi acela este arbitrul. Când zice el, "Lovitură!" aceasta este lovitură. Dacă el zice, "Minge!" aceasta este minge. Orice spune el, aceasta merge. Asta este! Şi dacă nu aţi face aşa, nu aţi avea joc.

E-181 Permiteţi-mi să vă arăt un alt absolut. Acolo este o lumină roşie, o lumină roşie. Când aceasta zice, "Stop!" aceasta înseamnă stop! Dacă tu treci prin aceasta, tu o să plăteşti pentru asta. Dar dacă acest oraş nu ar avea ceva lumini aici afară, lumini de stop, ce fel de oraş ar fi acesta? Acesta trebuie să aibe un absolut. Mie nu-mi pasă ce a zis poliţistul sau oricine altul stând acolo; ei sunt secundari.

E-182 Dacă cineva poate dovedi că tu ai mers prin lumina verde, mie nu-mi pasă ce a zis poliţistul, ei sunt greşiţi. Când lumina zice, "Mergi!" aceasta înseamnă să mergi. Asta este absolutul. Tu poţi să dovedeşti că, lumina a zis, "Mergi!" Poliţistul ar fi putut să stea pe undeva, primarul oraşului ar fi putut sta, pe undeva, aceasta nu contează câtuşi de puţin. Dacă tu ai dovada că aceasta era "mergi," tu mergi; şi dacă cineva te loveşte, este vina lor. Tu poţi s-o dovedeşti. Asta-i adevărat. Noi putem să dovedim despre ce vorbim. Adevărat.

E-183 Acum, ce ar fi dacă nu ar fi existat nici o lumină roşie? Unul fuge la o încrucişare, aceasta... Uitaţi-vă ce ar fi aceasta. Unul zice, "Măi, dă-te la o parte din drum; eu mă grăbesc. Eu trebuie să merg la lucru; eu am întârziat acum. Eu trec acum."

E-184 Celălalt zice, "Tu numai crezi că vei trece, deoarece eu sunt acela care trece, pentru că eu am fost aici primul." Şi eu pot vedea o femeie ieşind afară aranjându-şi părul.

E-185 Ce ar fi dacă nu am fi avut o lumină roşie? Nu ar fi un trafic înghesuit?

E-186 Aceasta este cauza cu bisericile. Vedeţi? Este adevărat. Acesta este motivul că noi avem o astfel de înghesuire denominaţională. Aceasta este exact adevărat. Nimeni nu ajunge undeva, ei stau, certându-se.

E-187 Aici este Lumina lui Dumnezeu. Când Aceasta zice, "Mergi!" mergi. Când Aceasta zice, "Stop! Asta-i destul de departe!" atunci opreşte. Asta-i adevărat. Acesta este pe ce suntem noi bazaţi, Aceasta, Cuvântul acela, nu ce a spus un grup de oameni sau vreo altă grămadă de oameni.

E-188 Isus a zis, "Aceste semne vor urma pe cei ce cred." Să mergem! "Mergeţi în toată lumea, propovăduiţi Evanghelia la orice făptură."

E-189 Voi ştiţi, atât cât este de bună educaţia, dar Isus nu a cerut niciodată asta. Adevărat. Atât de bune cum sunt bisericile, clădirile, El nu a cerut niciodată asta. Atât de bune cum erau spitalele... Noi-bisericile construiesc spitale. Aceasta este bine, noi apreciem asta, dar El nu a cerut niciodată aşa ceva.

E-190 El a zis Bisericii, "Propovăduiţi Evanghelia." Şi Evanghelia nu a venit numai prin Cuvânt, ci prin puterea şi manifestarea Cuvântului. Pavel a spus aşa. Atunci mergeţi şi manifestaţi Evanghelia. Oh, Doamne! Dacă ar fi fost aşa...

E-191 Oh, noi trăim astăzi într-un timp când avem cei mai buni doctori pe care i-am avut vreodată. Noi avem cele mai bune medicamente din câte am practicat vreodată. Voi ştiţi asta. Şi noi îi salutăm pe acei oameni; noi ne rugăm pentru ei. Eu mă rog, şi sper că şi voi. Acei oameni, care cu înţelegerea lor de simţire... Ei au două simţuri prin care să lucreze, aceasta este văzul, şi simţul, şi ei-şi auzul. Ei lucrează printr-un sunet al inimii, sau un-un simţ al unei tumori sau ceva, sau privirea a ceva ce se poate vedea, o întindere a bolii, sau-sau ceva pe faţă care acoperă faţa sau trupul pe undeva. Ei-ei lucrează asupra acelor lucruri (vedeţi?), deoarece aceasta este... Ei încearcă să ia madicamente, şi atât de mult cât va ucide boala, şi apoi nu vă va omorî pe voi, şi-şi aşa mai departe. Ei nu o să... Aceasta este treaba lor ca să lucreze la asta. Iar noi apreciem aceasta; aceasta este foarte minunat.

E-192 Dar, noi avem cei mai buni doctori, cele mai bune medicamente, cele mai bune spitale, şi mai multe boli decât am avut vreodată. Noi avem mai multă necredinţă din cât am avut vreodată. Da, domnule! Aceasta este exact.

E-193 Lucrătorii s-au organizat pe ei înşişi, şi au mari denominaţiuni, şi luând înăuntru orice, şi aşa mai departe (şi pentru orice doar să facă un membru în biserică); şi ei sunt câştigaţi printr-un fel de seminar, ca un pui de incubator (şi îi cloceşte printr-un-un şlefuitor care-i scoate afară în felul acesta), şi uneori nu ştiu mai mult despre Dumnezeu cum nu ştie un Hotentot despre o noapte Egipteană. Îi trec pe acolo în felul acesta, şi... Vedeţi acum. Înţelegeţi?

E-194 Oh, ceea ce avem noi nevoie în bisericile noastre este un om care are un Absolut! Ce noi avem nevoie într-o biserică Metodistă, biserica Baptistă, biserica Penticostală, biserica Presbiteriană este un Absolut-un om al lui Dumnezeu care va sta legat de Cuvânt şi de Cristos, şi să aducă acea adunare sub condiţia de unde fiecare membru umblă în condiţia Cuvântului, văzând acel Cuvânt manifestat, urmând, "Aceste semne vor urma pe cei ce cred, în toată lumea."

E-195 Ei zic, "Aceasta s-a terminat."
Isus a zis, "Mergeţi în toată lumea; propovăduiţi Evanghelia la orice făptură."
Noi nu am ajuns toată lumea încă, şi este încă o cale lungă până la fiecare făptură. Cât de lungă? În toată lumea. La cine? La orice făptură. Ce se va întâmpla? "Aceste semne vor urma pe cei ce cred: În Numele Meu vor scoate draci; ei vor vorbi în limbi noi; dacă vor lua în mână un şarpe sau vor bea ceva otrăvitor, nu-i va vătăma; dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, ei se vor face bine."

E-196 Acesta este Absolutul care ţine acolo, Cuvântul, acea Stea Polară, acea busolă care stă drept cu Acesta. Asta este ceea ce avem nevoie.

E-197 Dar noi am ieşit şi am clădit instituţii, am organizat poporul, am luat membri, şi ne-am certat cu Baptiştii (pentru că ei nu au crezut în felul în care am crezut noi) şi cu Metodiştii (pentru că ei nu au crezut aşa); şi noi am clocit un seminar mai mare, şi am zidit o biserică mai mare, scaune pluşate mai bune, şi o orgă mai mare, şi aşa mai departe, şi o mulţime mai bine îmbrăcată; ei îl au pe primar şi pe fiecare în biserică; şi ce am obţinut? Moarte cu grămada, legată la un absolut denominaţional! Moarte! Oh, apără-ne!

E-198 Dacă eu mor în căile mele, Absolutul meu este Isus Cristos; în Acesta cred eu. Dacă toţi iasă afară... Cineva zicea-Doctorul Davis mi-a zis mie, "Billy, dacă tu predici un lucru ca acesta, tu o să-l predici stâlpilor din biserică."

E-199 Eu am răspuns, "Atunci eu voi predica Cuvântul lui Dumnezeu acestor stâlpi, deoarece Dumnezeu este în stare să ridice copii lui Abraham şi din aceşti stâlpi." Corect! Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat!

E-200 A zis, "Tu crezi că ei te vor crede?"
Eu am zis, "Aceasta nu-i treaba mea. Treaba mea este să stau adevărat cu acel Cuvânt." Asta este drept.
A zis, "Tu crezi că ai putea să întâlneşti o lume educată ca aceasta cu o teologie de-de vindecare divină?"
Eu am spus, "Aceasta nu este vindecarea mea Divină, ea este promisiunea Lui. El a fost Acela care a dat însărcinarea."

E-201 Oh, şi-mi amintesc când a trecut El acolo jos în Lumina aceea mare, stând acolo pe fundul râului, în Iunie, 1933, când El a zis, "Cum-cum Ioan Botezătorul a fost trimis premergător înaintea primei veniri a lui Cristos, Eu te trimit pe tine cu un Mesaj către lume să fii premergător înaintea celei de a doua Venire a lui Cristos." Şi aceasta a mers în jurul pământului când focuri de trezire au fost ridicate pentru cincisprezece ani pe aproape fiecare munte. Vindecare Divină de-a lungul naţiunilor, şi puterea, şi restaurarea, şi acum, eu cred că mesajul este gata să atingă apogeul final acolo, ca să producă o credinţă care va Răpi Biserica în Slavă; şi Ea este aşezată în Mesaje! Noi suntem într¬adevăr în timpul sfârşitului. Noi am vorbit despre aceasta şi câte altele, dar acesta a venit peste noi acum. Ascultaţi Mesajele! Da, domnule! Aici este unul! Asta-i adevărat!

E-202 Lumina roşie, după cum eu am spus, ea stabileşte cazul! Asta este totul. Lumina roşie vă spune cine merge. Indiferent de ce ar spune cineva, aceasta este ce spune lumina roşie. Tu poţi să ai într-adevăr o înghesuială de trafic dacă nu, dacă nu bagi în seamă lumina roşie. Trebuie să existe un absolut. Da, domnule!

E-203 Întocmai ca pentru Biserică, trebuie să existe un Absolut.

E-204 Către oamenii din biserică, voi trebuie să aveţi un absolut. Dar astăzi fiecare biserică îşi are propriul ei absolut. Vedeţi? Ei nu încearcă să ia...
"Noi Baptiştii credem asta! "
"Noi Metodiştii credem asta!"
"Noi Presbi terienii credem asta!"
"Noi Penticostalii credem asta"
Asta este bine, dar de ce nu luaţi şi restul din Acesta? Ce s-a făcut cu restul din Acesta?
"Noi Baptiştii credem în scufundare."

E-205 Asta este bine; dar cum este cu Botezul cu Duhul Sfânt atunci? Cum este cu vorbirea în limbi? Cum este cu darurile de vindecare? Cum este cu proorocia?
"Oh, nu! Noi nu; aceasta-aceasta a fost pentru altă epocă."
Oh, băiete!
Penticostalilor, voi ziceţi, "Păi, noi credem în vorbirea în limbi ca dovadă."
Sigur, vorbirea în limbi este în ordine, dar asta totuşi nu este dovada. Mulţi oameni vorbesc în limbi (asta-i adevărat), şi asta este cât merg ei de departe. Diavolul poate imita orice dar pe care-l are, orice dar care este în Biblie.

E-206 Pavel a zis, "Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi Îngereşti; chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars ca jertfă; chiar dacă mi-aş vinde toate averile şi aş hrăni pe săraci, şi chiar dacă aş avea credinţă să mut munţii; chiar dacă m-aş fi dus la seminar şi aş fi învătat toată cunoştinţa care este de învăţat, eu totuşi sunt nimic."

E-207 Aceasta este Persoana lui Cristos. Cristos! Primiţi-l pe El; şi voi nu-l puteţi primi pe El fără ca să primiţi Cuvântul Lui. Cuvântul trebuie să vină mai întâi; apoi Viaţa vine în acel Cuvânt şi manifestă acel Cuvânt.

E-208 Nu a spus Isus, "Dacă Eu nu fac lucrările Tatălui Meu, atunci să nu mă credeţi pe Mine!" Acesta era Cuvântul lui Dumnezeu fiind manifestat. Dumnezeu era în Cristos, împăcând, exprimându-se pe Sine însuşi lumii, ceea ce era El. Acela era¬acela era Absolutul. Acela era Absolutul Etern acolo.
Atunci voi ziceti, "Este acela Eternul, Frate Branham?"
Acela era! "Atunci ce este astăzi?"
Isus a zis, "Cel ce crede în Mine, lucrările pe care le fac Eu le va face şi el" – acelaşi Absolut. În ordine!

E-209 Fiecare are absolutul lui propriu. Oh, Doamne! Este la fel cum era în zilele Judecătorilor: fiecare om făcea ce era drept în proprii lui ochi. În zilele Judecătorilor fiecare om avea propriul lui-propriul lui absolut. El făcea doar ceea ce vroia el să facă, şi în felul acesta este şi acum. Fiecare om făcea ce era drept în ochii lui.

E-210 Acum, ştiti voi motivul pentru care au făcut ei aşa în Judecători? Aceasta ar putea să vă şocheze puţin. Dar motivul că ei făceau aşa în Judecători, era deoarece ei nu aveau nici un profet în zilele acelea la care să vină Cuvântul lui Dumnezeu, astfel că fiecare om putea să facă ce voia în proprii lui ochi.

E-211 Şi aceasta este exact ce s-a întâmplat astăzi. Noi nu avem profetul în aceste zile de denominaţiuni, dar Dumnezeu ne-a promis nouă unul. Vedeţi, vedeţi? El a promis. În zilele din urmă El va ridica şi va trimite pe Ilie iarăşi înapoi pe scenă, şi el va întoarce inima copiilor înapoi la credinţa părinţilor-înapoi la Cincizecimea originală. Voi ştiţi că El a spus aceasta!

E-212 Şi eu ştiu că voi vă veţi referi, aşa cum a făcut-o El acolo la loan (dincolo în-şi Matei capitolul al 11-lea versetul al 6-lea, eu cred că este) când ei au zis, ,,Cine credeţi că era acest om, acest Ioan?"

E-213 El a zis, "Dacă voi puteţi să primiţi, el este acela despre care s-a vorbit, Iată că Eu vă trimit pe solul Meu înaintea feţei Mele." Aceasta este Maleahi 3, nu Maleahi 4. Dar ţineţi minte, dacă aceasta era Maleahi 4, atunci Cuvântul nu s-a împlinit, deoarece El a zis că tocmai în acest timp lumea întreagă va fi arsă, şi cei neprihăniţi vor călca peste cenuşa celor răi. Nu! Nu amestecaţi aceasta, fraţilor; faceţi ca El să spună exact ceea ce El spune. Asta-i corect. El a promis aceasta în zilele din urmă, şi acesta va fi tocmai între ei.

E-214 Ţineţi minte, când erau Judecătorii, fiecare om făcea în felul în care vroia. Nu a existat nici un om, nici un om nu a putut să facă acel Cuvânt viu. Acolo nu era nici un profet. Cuvântul lui Dumnezeu vine întotdeauna la profet (asta-i corect), şi el este întotdeauna urât. Este doar un grup mic care îl iubeşte pe el! Şi... Vedeţi? Dar eu vreau să spun, că întotdeauna a fost aşa.

E-215 Dumnezeu nu îşi schimbă felul Lui; El nu poate să se schimbe şi să fie Dumnezeu. Dacă Dumnezeu spune vreodată ceva sau face ceva, El trebuie să o facă şi data următoare. Când ajunge acea criză, dacă El nu acţionează a doua oară în felul în care a acţionat El prima dată, atunci El a acţionat greşit prima dată. Şi cine îl va acuza pe Dumnezeu că acţionează greşit? Cine eşti tu ca să aduci vină lui Dumnezeu? Aceasta a spus-o Isus: "Care dintre voi mă poate învinui pe Mine de păcat?"

E-216 Ce este păcatul? Necredinţa. "Acel care nu crede este deja condamnat."

E-217 "Cine dintre voi îmi poate arăta Mie că Eu nu am împlinit fiecare lucru pe care trebuia să-l facă Mesia?" Vedeţi? Nimeni nu a scos un cuvânt. El avea; Mesia era un Profet, şi El a dovedit că El era acela. Ei nu au mai avut un profet de sute de ani, de la Maleahi, şi iată-l pe El apărând pe scenă. El era un mister pentru popor şi o piatră de poticnire pentru biserica lor, pentru că El a zis, "Iată că Eu aşez în Sion, o Piatră din Capul Unghiului, pe Unul preţios, încercat, oh, o piatră de poticnire. (Da!) Dar oricine se va încrede în El nu va fi dat de ruşine." Asta-i adevărat. Acolo era El. Şi ei... A împlinit Scriptura exact. Dar cei ce l-au crezut pe El aveau un Absolut.

E-218 Micuţa Marta, când ea I-a văzut pe Lazăr ieşind din mormânt, ea ştia Cine era acela. Chiar înainte ca Acesta să o facă, ea avea absolutul de a şti, "Eu cred că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu care era să vină în lume. Chiar şi acum, deşi fratele meu este mort, doar să spui cuvântul; Dumnezeu va face asta." Amin! Ea era absolut pozitivă. Asta-i adevărat.

E-219 Când El a zis aceasta (şi ea a spus-o din toată inima), El a zis, "Unde l-aţi îngropat?"
A zis, "Vino şi vezi."
Iată-L stând acolo şi având o vedenie, pentru că El a zis că, "Eu nu fac nimic până când Tatăl Meu îmi arată mai întâi." (Sf. Ioan 5:19).
L-au trimis de la-a plecat de la casa lui Lazăr. Ei au trimis după El să vină să se roage. El ştia că Lazăr va muri; şi după perioada de timp, El a zis, "Prietenul nostru Lazăr doarme."

E-220 Ei au zis, "El face bine!"
El a zis, "El este mort; şi pentru binele vostru Eu sunt bucuros că Eu nu eram acolo." (Ei L-ar fi rugat să se roage pentru el.) Apoi El vine înapoi, şi zice, "Dar Mă voi duce şi-l voi trezi." Oh, Doamne! Nu, "Mă voi duce şi să văd ce pot face," "Eu mă duc să-l trezesc." De ce? "Tatăl Mi-a arătat deja ce să fac."
A mers jos la mormânt. Acolo stătea un Om; acolo stătea Dumnezeu în trup, care ar fi putut să spună pietrei, "Dizolvă¬te ! " şi aceasta s-ar fi dizolvat; dar El le-a zis acelor femei, acelor micuţe femei sărace, femei tinere micuţe, a zis, "Luaţi piatra la o parte!"

E-221 Şi voi de asemenea aveţi ceva de făcut. Vedeţi? Şi ei au rostogolit piatra la o parte; şi li s-a făcut greaţă, că el mirosea aşa de rău. Iată-l pe El stând acolo. Oh, Doamne! Eu îl pot vedea pe El îndreptându-şi fragila lui statură (deoarece Biblia zice că acolo nu era frumuseţe ca noi să-l dorim pe El; El nu era prea mult ca să-l priveşti. Vedeţi?)

E-222 Tocmai ca David. El a fost ales rege când el era doar un micuţ roşcovan. Vedeţi? Toţi acei flăcăi mari ziceau, "Nu va arăta el drăguţ cu o coroană pe capul lui?"

E-223 "Ia-l pe fiul ăsta mai mare," a zis Isai.
Samuel a zis, "Dumnezeu l-a refuzat pe el." Şi-a adus pe toţi fiii lui.
Şi a zis, "Nu mai ai tu şi pe altul?"
"Noi avem unul, dar el nu ar arăta ca un rege. Păi, el este un micuţ, cu umerii plecaţi, un flăcău roşcovan."

E-224 "Du-te şi adu-l." Şi îndată ce a venit el păşind înaintea acelui profet, Duhul a căzut peste el. El a alergat cu acel ulei şi l-a turnat pe capul lui, zicând, "Acesta este regele vostru." Asta este! Da, domnule!

E-225 Şi Isus stătea acolo cu umerii plecaţi, probabil, încărunţit când El nu avea încă treizeci de ani. (Biblia spune că El ar fi putut arăta cam de patruzeci de ani.) Iudeii ziceau, "Tu eşti un om care nu ai nici peste-peste cincizeci de ani, şi tu zici că l-ai văzut pe Abraham?"

E-226 El a zis, "Înainte ca să fie Abraham, Eu sunt." Doamne, oh, Doamne! Sf. Ioan 6.

E-227 Atunci noi ajungem să aflăm, că aici stătea El lângă mormânt. El ştia că vedenia aceea trebuia să vină la El, ştia că trebuie să fie. "Luaţi piatra la o parte!" El putea, înfăşurat în haine de mormânt, fiind mort de patru zile; nasul îi căzuse deja înăuntru, într-un timp atât de lung.

E-228 Iată-l pe El stând acolo; şi-a îndreptat micuţul Lui trup, "Eu sunt Învierea şi Viaţa! Cel ce crede în Mine; chiar dacă ar fi el mort, totuşi el va trăi." Spuneţi-mi mie un om care ar putea face o declaraţie ca aceasta! "Oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată! Crezi tu aceasta?"

E-229 Ea a răspuns, "Da, Doamne!" Deşi El a refuzat-o, în aparenţă, când ea l-a chemat, El nu s-a dus, ea l-a chemat din nou; El nu s-a dus. Dar ea spune aici, "Eu ştiu că Tu eşti Cristosul care trebuia să vină în lume."

E-230 El a zis, "Lazăre, vino afară!" Şi un om care era mort de patru zile... De ce? Ce? Cristos avea Absolutul. El a văzut vedenia; aceasta nu putea da greş. Asta-i adevărat. Ea nu putea să dea greş! El era absolut sigur.

E-231 Şi Marta era absolut sigură! Dacă ea l-ar fi putut face pe El să recunoască ce credea ea despre El de a fi, ea ar fi primit ceea ce a cerut! Corect! Iată-l acolo, Absolutul; acesta s-a legat cu Cuvântul; şi asta era totul.

E-232 Fiecare om în ziua de azi face în ochii lui proprii ceea ce i se pare că este bine, deoarece nu există profet.

E-233 Uitaţi-vă în zilele Judecătorilor. Priviţi aceasta! În zilele când (eu cred că acesta era Ilie sau Elisei, unul. Da!) pruncul mort... Femeia Sunamită, ea a făcut...

E-234 Ilie era omul lui Dumnezeu pentru ziua aceea, nu doar vreun învăţător bun şi inteligent. Păi, el era un bătrân care cutreiera înainte. Eraţi voi... Numai să fi venit la-să fi venit la uşa ta astăzi probabil că l-ai fi alungat. O naţiune întreagă l-a urât pe el. Izabela şi toţi ceilalţi îl urau, deoarece ea-ea s-a aşezat în Casa Albă şi a făcut ca toate femeile să facă aşa cum făcea ea; şi toate aveau modelul după ea; şi-şi Ahab era sucit-capul lui era sucit prin puterea ei. Noi nu am greşit prea mult în ziua de azi, că doar este cam la fel; şi acolo-acolo s-a ajuns. Ei erau cu totul în popularitate şi toţi-ei erau plini de sine.

E-235 Dar acea bătrână micuţă Sunamită (nu femeie Sunamită ci micuţă-da, eu cred că era Sunamită), când a venit ea şi a văzut că puterea aceea era în Ilie, ea a zis, "Eu pricep că el este un om sfânt." Şi când acel prunc era întins mort, ea a zis, "Înhamă catârul şi nu te opri!" Ea a plecat acolo sus... Ea ştia... Mie îmi place asta, felul în care a venit ea; ea a ajuns la absolutul ei, la stâlpul ei de legătură.

E-236 Ilie a zis, "Iată pe Sunamita venind. Ea se jăleşte, dar eu nu ştiu ce nu-i în regulă." (Vedeţi, Dumnezeu nu arată slujitorilor Lui totul, ci numai ce vrea El ca ei să ştie.) Aşa că el a zis, "Inima ei este întristată, dar eu nu ştiu de ce." Şi a zis, "Fugi, şi află, Ghehazi, şi vezi care-i necazul."

E-237 El a zis, ,,Este totul bine cu tine? Este totul bine cu bărbatul tău? Totul este bine cu fiul tău?"
Priviţi la ea. Oh, Doamne! Asta este. Ea a zis, "Totul este bine." De ce? Ea a venit la absolutul ei. "Totul este bine." Şi ea a îngenunchiat... A căzut mai întâi la picioarele lui, şi Ghehazi a ridicat-o sus. Aceasta nu este drept înaintea stăpânului lui, şi a ridicat-o sus; şi ea a început să-i spună.

E-238 Acum, el nu avea nici un absolut acum. El ştia că avea putere prin vedenie ca să-i dea ei copilul, dar acum, ce putea el să facă? El şi-a luat toiagul şi s-a dus jos în odaie, a pus-a închis toate uşile, a trimis pe toţi ceilalţi afară. El a umblat prin odaie în sus şi-n jos. El a'Zea un Absolut dacă el ar putea doar să intre în contact cu El. Înainte şi înapoi, în sus şi-n jos în odaie. Oh, Doamne! Direct a simţit cum l-a atins ceva; el s-a întins peste copil, s-a ridicat iarăşi sus, şi s-a îndepărtat. Copilul s-a mişcat cumva, şi s-a încălzit. El s-a ridicat înainte şi înapoi; el nu a obţinut un contact bun cu Absolutul. "Ce era aceasta, Doamne? Ce mi-ai spus Tu să fac?"

E-239 Fără îndoială că atunci când el s-a întors, el a văzut o vedenie: acel băieţaş alerga jucându-se, sărind coarda, ceva de felul acesta-jucându-se. El s-a aruncat peste copil; el şi-a pus nasul peste nasul lui, buzele lui peste buzele acestuia; şi Puterea lui Dumnezeu a înviat copilul la viaţă. Ce era aceasta? Absolutul femeii era un profet; Absolutul profetului era Dumnezeu. Şi împreună cu Cuvântul, "Eu sunt Învierea şi Viaţa, puterea lui Dumnezeu, Creatorul" ... ? ... Ea a înviat iarăşi, copilul.

E-240 Sigur! Motivul că fiecare om acţiona în propriul său fel, era deoarece ei nu aveau nici un profet la care să vină Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul şi profeţii lipseau în zilele acelea.

E-241 Oh, eu am văzut aceasta la convertirea mea, despre ziua în care trăim noi. Eu sunt atât de bucuros că Dumnezeu m-a apucat pe mine înainte să mă apuce biserica. Eu probabil că aş fi fost un infidel (da, domnule!), eu-în toată această conglomeraţie de murdărie cu fiecare. "Păi, vino aici şi înrolează-te cu ai noştri. Şi dacă nu, păi, tu îţi poţi lua scrisoarea şi înrolează-te cu cealaltă." Oh!

E-242 "Nu ai vrea să-ţi aduci scrisoarea în părtăşia noastră?"
Eu cred că există o singură scrisoare; aceasta este când Cristos îţi scrie numele în Cartea Vieţii Mielului. Aceasta este singura în care este acesta.

E-243 Când eu văd toate denominaţiunile... Obârşia noastră este Irlandeză, care era înainte Catolică, şi eu am văzut că aceasta era coruptă şi putredă. Eu am mers la o anumită biserică denominaţională aici în oraş; ei au zis; "Oh, noi suntem calea, adevărul, lumina; noi avem totul."

E-244 Eu m-am dus la o alta în New Albany. "Oh, Doamne!
Oamenii ăia de acolo habar nu au despre ce vorbesc."
Catolicii zic, "Voi toţi sunteţi greşiţi." Eu mă gândeam, "Oh, Doamne!"
Eu mă jucam cu un băieţaş Luteran, şi mă gândeam-un micuţ Luteran German; eu m-am dus la el şi am zis, "Unde mergi tu la biserică?"

E-245 "Eu merg la biserica aceea."
Eu am mers acolo, şi am aflat că ei spun că ei sunt calea. Şi m¬am dus la Fratele Dale, la biserica Baptistă Emanuel, sau Prima Baptista; ei ziceau, "Aceasta este calea."

E-246 Atunci m-am dus acolo la biserica Irlandeză, şi ei ziceau, "Dar aceasta este calea."
"Oh, Doamne! Eu sunt atât de încurcat; eu nu mai ştiu ce să fac. Dar eu vreau să fiu corect!" Eu nu ştiam ce să fac, şi nu ştiam cum să mă pocăiesc. Eu am scris o scrisoare. Mă gândeam, "Eu l-am văzut pe El în pădure." Eu i-am scris Lui o scrisoare; eu am zis: "Scumpe Domnule, Eu ştiu că Tu treci pe aici pe acest drum, deoarece eu stau aici să vânez veveriţe. Eu ştiu că Tu vii pe aici, şi eu ştiu că Tu eşti aici. Eu vreau ca Tu... Eu vreau să-ţi spun Ţie ceva..."

E-247 Mă gândeam, "Acum, stai puţin. Eu-eu nu am văzut niciodată pe cineva... eu vreau să vorbesc cu ei; eu-eu vreau să vorbesc cu ei. Eu-eu vreau să vorbesc cu El." Mă gândeam, "Păi acum, eu nu ştiu cum să o fac."

E-248 Şi am ieşit afară în şopru şi am îngenunchiat, era apă, umed şi maşina veche tamponată stătea acolo. Şi eu am zis, "Eu cred că am văzut un tablou... Eu cred că ei şi-au pus mâinile lor aşa," şi m-am pus jos. Şi am zis, "Acum, ce o să spun eu?" Am zis, "Există o Cale de a se face aceasta, şi eu nu ştiu. Eu ştiu că există o cale de a te apropia de orice, dar eu nu ştiu..."

E-249 Am zis (am să-mi pun mâinile aşa)-şi am spus, "Scumpe Domnule, eu doresc ca Tu să vii şi să vorbeşti cu mine pentru un moment. Aş vrea să-Ţi spun cât sunt eu de rău." (Mi-am ţinut mâinile aşa.) Şi am ascultat. Oamenii ziceau... Dumnezeu mi-a vorbit, şi ştiam că El mi-a vorbit, deoarece eu am auzit Aceasta când eram copil, spunându-mi să nu beau şi altele. El nu mi-a răspuns.

E-250 Am zis, "Poate că trebuia să-mi pun mâinile în felul acesta."
Aşa că am spus, "Dragă Domnule, eu-eu nu ştiu exact cum să fac aceasta, dar eu-eu mă încred că Tu vei... Vrei Tu să mă ajuţi?"

E-251 Şi fiecare predicator spunându-mi să vin să mă înrolez cu ai lor, şi să se ridice şi să spună că l-au primit pe Isus Cristos, şi ei cred că Isus ar fi Fiul lui Dumnezeu. Dracii cred acelaşi lucru, aşa că mă gândeam, "Eu-eu trebuie să am ceva mai bun decât aceasta." Aşa că eu şedeam în felul acesta.

E-252 Eu am citit unde Petru şi Ioan au intrat pe poarta numită Frumoasă, şi acolo era un om olog din pântecele mamei sale. I-a zis, "Aur şi argint eu nu am, dar ceea ce am..." Eu ştiam că eu nu aveam asta.

E-253 Aşa că eu încercam să-să aflu cum să fac; eu nu ştiam cum să mă rog. Mi-am aranjat mâinile; apoi m-am întins jos aşa. Desigur că, Satan a venit pe scenă atunci, şi a zis, "Tu vezi? Tu ai aşteptat prea mult. Tu ai deja douăzeci de ani; nu mai este nevoie să mai încerci acum. Tu ai făcut..."

E-254 Atunci am devenit răvăşit şi am început să plâng. Şi apoi, când într-adevăr am fost frânt de tot, am zis, "Eu am să vorbesc. Dacă Tu nu îmi vorbeşti, eu am să-ţi vorbesc Ţie oricum." Aşa că eu-eu am zis, "Eu nu sunt bun; mi-e ruşine de mine însumi! Domnule Dumnezeu, eu ştiu că Tu mă auzi pe mine pe undeva. Mă auzi Tu? Mie mi-e ruşine de mine însumi; îmi este ruşine că te-am neglijat pe Tine!"

E-255 Cam la timpul acela m-am uitat în sus, şi un simţământ ciudat a trecut peste mine. Aici a venit o Lumină mişcându-se prin camera şi a format o cruce, aşa; şi un Glas pe care nu l-am auzit în viaţa mea, a vorbit. Eu m-am uitat la Acesta, eram rece peste tot, amorţit de frică. Nu puteam să mă mişc. Am stat, şi m¬am uitat la Acesta, şi Acesta s-a îndepărtat.

E-256 Eu am zis, "Domnule, eu-eu nu înţeleg limba Ta." Am zis, "Dacă Tu nu poţi să vorbeşti limba mea, şi eu-şi eu nu o înţeleg pe a Ta... Şi dacă Tu m-ai iertat, eu ştiu că eu ar trebui să fiu recunoscut în crucea aceea acolo, că pe undeva-păcatele mele ar trebui să fie aşezate acolo. Şi dacă-şi dacă Tu vrei să mă ierţi pe mine, doar sa vii înapoi şi să vorbeşti în propria Ta limbă. Eu voi înţelege prin aceasta, dacă Tu nu poţi să vorbeşti limba mea." Eu am zis, "Tu permite doar ca Acesta să vină iarăşi înapoi."

E-257 Şi iată-L iarăşi acolo. Oh, Doamne! Acolo am obţinut un Absolut. Amin! Da, domnule! Am simţit ca şi cum o-o greutate de patruzeci de tone s-au ridicat de pe umerii mei. Când am păşit prin acel culoar din scânduri, nici nu puteam să ating pământul.

E-258 Mama a spus, "Billy, tu eşti emoţionat."
Eu am zis, "Nu, Mamă, eu nu ştiu ce s-a întâmplat."
Acolo în spate era o linie de cale ferată; eu fugeam în jos pe acea linie ferată sărind în aer cât de tare puteam. Eu nu ştiam cum să dau avânt simţurilor mele. Oh, dacă ştiam cum să strig! Eu am strigat, dar în felul meu. Voi vedeţi?

E-259 Ce era aceasta? Eu mi-am ancorat sufletul într-un Cer de Odihnă. Asta a hotărât-o; acesta era Absolutul meu. Acolo am găsit eu ceva, nu vreun mit, nici vreo idee. Eu vorbisem cu Omul. Eu vorbisem cu acel Om care mi-a spus să nu beau niciodată, să nu fumez, să nu fac ceva care m-ar întina-cu femei şi aşa mai departe; că atunci când voi fi mai în vârstă va fi pentru mine o lucrare de făcut. Eu l-am contactat pe El, nu biserica; eu l-am contactat pe El-pe El! Da, domnule! El era Acela.

E-260 Ca cineva aici jos la Kiwanis sau-vorbea nu demult...
Imediat după Primul Război Mondial (Fratele Funk stătea acolo, fiind un soldat)-el a zis că el era... (aceasta sună puţin-un fel de glumă. Acesta nu este un loc pentru glumă, dar iată ce a zis el. El era aici în New Albany.) El a zis, "Căpitanul ne-a scos afară, şi a zis că întreaga ţară este invadată de Japonezi. Mâine, Băieţi, noi vom intra; noi trebuie să-i luăm." El a zis, "Ţineţi minte, băieţi, că mulţi dintre noi care stăm aici astăzi nu vor fi acolo mâine. Ei nu vor fi aici mâine; noi vom merge înăuntru, dimineaţă la ziuă. Şi a zis, acum, fiecare mergeţi la religia voastră."

E-261 Omul acesta a zis, "Şi eu nu am avut nici un fel de religie." A zis, "Am zis..." A zis, "Eu stăteam acolo, şi toţi ceilalţi..." Şi a spus, "Iată că vine un capelan, care a mers încolo; un Protestant s-a dus pe dincolo, şi Iudeul s-a dus încoace, şi un Catolic s-a dus încolo cu capelanul lui." Şi a zis, "Eu stăteam acolo."

E-262 Şi a zis, "Comandantul mi-a spus, a zis, băiete, ar fi bine ca tu să mergi la religia ta."
El a răspuns, "Eu nu am nici una."
El i-a zis, "Mai bine procură-ţi una, deoarece tu o să ai nevoie de una imediat; eu sunt sigur."

E-263 Şi a zis că tocmai în timpul acela, el a văzut o mulţime care treceau şi erau Catolici. A spus că el a mers acolo şi i-a spus preotului, "Ai putea să-mi dai şi mie ceva religie?"

E-264 Şi el i-a zis, "Vino!"
Şi a zis, "El a intrat înăuntru şi a făcut din mine un Catolic." (Şi acolo în New Albany era John Howard şi o mulţime de adevăraţi Catolici regali şezând acolo, ştiţi voi, când băiatul ăsta povestea aceasta.) Şi el a zis-el a zis, "În ziua următoare în timpul luptelor..." El vorbea despre, oh, cum era şi zicea (el este un tip mare înalt, voi ştiţi)-şi a zis că ei au ajuns corp la corp. Şi se înjunghiau cu cuţitele, şi zbierau, şi tăiau, şi spintecau. Şi a zis că liniile s-au răsucit, şi ei s-au înconjurat unii pe alţii. Japonezii i-au lăsat să păşească drept în aceasta, aşa, şi mitralierele acelea mari trăgând din ambele părţi-o luptă corp la corp.

E-265 Şi a zis, "Direct, m-am oprit aşa..." Şi a zis, "Toate, zbierătele şi mişcările acelea, nici nu puteai să te auzi pe tine însuţi." A zis, "Acolo era sânge." Şi a zis, "M-am uitat, şi acesta era sângele meu!" A zis, "M-am uitat Acolo era o gaură în coasta mea." Şi a zis, "Acela era sângele meu." Şi a zis, "Eu ... Voi ştiţi, eu... eu... eu...

E-266 Şi un adevărat... Şi, prieten Catolic, eu spun aceasta pentru-pentru că este comic. Dar un adevărat, Catolic roial a zis-a zis, "Ai spus tu Ave Maria.?"

E-267 El a zis, "Nu, domnule!" A zis, "Acesta era sângele meu. Eu nu am vrut nici o secretară. Eu am zis, Eu vreau să vorbesc cu Omul principal." Şi a zis, "Acela era-acela era sângele meu."

E-268 Şi eu cred că acela cam este felul în care este. Da, domnule!
Aşa merge asta. Noi trebuie să avem un stâlp de legătură, un Absolut.
"Eu nu am avut timp pentru secretara Lui," a zis el, "Eu am vrut să vorbesc cu El."

E-269 Şi aceasta este, frate. Când un om vine la Cristos, tu nu vrei să iei cuvântul vreunui predicator, cuvântul vreunei secretare, sau oricine altul. Voi Protestanţilor, nu luaţi asta, aceea sau cealaltă; mergeţi la acel Absolut până când sunteţi ancoraţi acolo prin naşterea din nou, fiind născuţi din nou, şi umpluţi cu Duhul Sfânt, şi vedeţi Biblia fiind manifestată în umilinţă şi dragoste prin viaţa voastră. Oh, atunci acesta este Absolutul vostru. Da, domnule!

E-270 Eu citesc în Cuvânt unde El este Cuvântul. Când biserica Germană a zis, "Aceasta este aşa," şi Metodistul, şi Baptistul, şi Catolicul... Dar eu citesc în Cuvânt, unde El a zis, "Pe această piatră Eu voi zidi Biserica Mea, şi porţile iadului nu vor birui împotriva Ei."

E-271 Ascultaţi acum, în încheiere. Acum, Protestanţii zic...
Acum, Catolicii zic că El a zidit-o pe Petru. "Tu eşti Petru, şi pe această piatră..." Nu, El niciodată! Dacă aceasta era, ea a alunecat imediat. Ei au zidit-o pe un om. Ce a făcut El?

E-272 Protestanţii zic că El a zidit-o pe El Însuşi. Nu! El nu a făcut¬o! El nu a zidit-o pe El Însuşi. Ce a făcut El?
"Ce zic-Cine zic oamenii, despre Mine, Fiul omului, că sunt?"
Şi unii au zis, "Tu eşti Ilie, şi Moise."
El a zis, "Dar ce ziceţi voi?"
Petru a zis, "Tu eşti Cristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu."
Urmăriţi cuvintele acum, "Binecuvântat eşti tu, Simone, fiul lui Iona; căci nu carnea şi sângele ţi-au descoperit aceasta ţie (tu nu ai învăţat aceasta de la vreun preot; tu niciodată nu ai învăţat aceasta la vreun seminar), ci Tatăl Meu care este în Ceruri ţi le-a descoperit. Şi pe această piatră (descoperirea spirituală a Cuvântului), Eu voi zidi Biserica Mea, şi porţile iadului nu o vor putea birui pe Aceasta."

E-273 Eu mă gândeam, "Doamne, asta este." Eu am citit aici în Cartea Apocalipsa, capitolul 21-capitolul 22, unde zice El, "Oricine (acesta este întregul lucru) – oricine va injecta ceva la Aceasta; oricine va scoate ceva din Aceasta (va nega că Este aşa), sau oricine va încerca să o facă un pic mai bună, să o şlefuiască pentru ziua aceasta; oricine va adăuga sau va scoate, i se va lua, partea lui, din Cartea Vieţii."

E-274 Eu am zis, "Atunci aceasta este tot ceea ce am nevoie, Doamne, ca să cred Aceasta. Şi în Aceasta, acea cruce acolo, a venit Cristos." Aceasta este desăvârşită în întregime, fiecare Cuvânt pe care l-a spus El vreodată. Ia Cartea în mâna aceasta, istoria în mâna aşa, şi se dovedesc drept în jos, perfect. Şi am zis, "Atunci, Doamne, primeşte-mă!" Şi atunci, eu l-am primit pe Cristos, pe Duhul Sfânt, în inima mea, Absolutul meu. Acesta nu am fost eu.

E-275 Eu eram odată bolnav când mi-am pierdut soţia; mi-am pierdut bebeluşul; oh, mi-am pierdut pe tatăl meu, şi mi-am pierdut pe fratele meu, şi mi-am pierdut pe cumnata mea. Şi Billy zăcea, trăgând să moară, şi când eu eram aproape dus... mergeam în sus pe drum plângând, mergeam la mormântul ei, (şi al ei şi al bebeluşului, căci bebeluşul era în braţele ei) – mergeam la mormânt. Păşeam în sus; Dl. Isler (obişnuia să vină aici şi să cânte la instrument, voi ştiţi, Senatorul statului Indiana), el venea în sus pe drum. El s-a oprit, şi a alergat acolo şi şi-a pus braţele în jurul meu (aceasta era după inundaţia din 1937); el a zis, "Unde mergi, Billy? Acolo sus?"
Şi eu am zis, "Da!"
El a zis, "Ce vei face tu acolo?"
Eu am zis, "Eu voi asculta la un porumbel bătrân." Am zis, "Eu şedeam acolo lângă mormântul copilului şi al ei. Un porumbel bătrân vine acolo jos, şi el îmi vorbeşte."

E-276 "Oh," a zis el, "Billy!"
Eu am zis, "Da! Eu aud şoapta frunzelor când se freamătă. Acestea îmi cântă muzică pentru mine, Domnule Isler."
A zis, "Ce fel de muzică cântă acestea?"
Eu am zis,
Există o ţară dincolo de râu
Pe care ei o numesc dulce pentru totdeauna,
Şi noi ajungem pe malurile acelea doar prin
decretul credinţei;
Unul câte unul cucerim portalul,
Ca să locuim acolo cu nemuritorii.
Când într-o zi suna-vor ei acele clopoţele de aur pentru tine şi pentru mine.
El a zis, "Billy, eu vreau să te întreb ceva." El a zis, "Ce înseamnă acum pentru tine Cristos? Ce înseamnă Cristos pentru tine?"

E-277 Eu am zis, "El este Viaţa mea, al meu Total. El este tot ceea ce am, D-le. Isler. El este Ultimatul meu; El este totul de care pot să mă ţin."

E-278 De ce? Acolo s-ar fi întâmplat ceva. Pe această piatră...

E-279 A zis, "Eu te-am văzut stând aici la colţ şi predicând până când se părea că vei cădea jos mort. Eu te-am văzut la toate orele nopţii, în susul şi-n josul străzii făcând vizite la bolnavi. Şi după ce El ţi-a luat propria ta soţie şi propriul tau bebeluş, tu încă îl serveşti pe El?"

E-280 Eu am zis, "Dacă El mă ucide, totuşi am încredere în El."
De ce? Ancora mea se ţine în voal; eu aveam un Absolut. Eu m-am legat pe mine însumi de Cuvântul Lui, şi Cuvântul Lui mă ţinea. El este Absolutul meu. Eu am aflat că toate celelalte lucruri pot da greş, dar Cristos nu dă greş niciodată.

E-281 Biserica Catolică îl are pe papa ca absolut; Protestanţii îi au pe episcopii lor, şi crezurile lor, şi pe supraveghetorii lor generali, dar eu, ca Pavel...

E-282 Aveţi creioanele voastre? Puneţi jos ceva! În... Pavel a spus în Fapte capitolul 20 versul 24, "Pe mine nu mă mişcă nici unul din aceste lucruri."

E-283 Oh, ei pot avea crezurile; voi puteţi avea orice vreţi, dar acele lucruri nu mă mişcă pe mine!

E-284 Eu mi-am ancorat sufletul într-un cer de odihnă,
Ca să nu mai străbat mările sălbatice (eu nu ştiu unde sunteţi, încoace, sau încolo);
Ispita poate izbi peste furtunosul sălbatic adânc, (Toate se pot răsturna)
Dar în Isus eu sunt în siguranţă pe veci.
Da! Nici unul din aceste lucruri nu mă mişcă, căci eu sunt legat de o Ancoră.
"Oh, de când l-am întâlnit pe El," a zis Pavel, "pe acel drum, am fost legat de o Ancoră. El m-a întors roata; El m-a pornit înapoi îndreptat." Ţineţi minte, că şi Pavel a aparţinut unei organizaţii (cea mai mare din ţară), dar el a ajuns să fie legat de Absolut.

E-285 Ascultaţi! Eu vreau să vă spun ceva. El a avut un scop în a mă salva pe mine; El a avut un scop în a vă salva pe voi. Şi eu sunt hotărât, prin voia Lui, să o fac, să nu adaug nimic la Acesta sau să scot din Acesta (Apocalipsa 22:19, dacă vreţi să vă notaţi aceasta). În ordine! Oricine scoate ceva... eu sunt hotărât (eu mă pregătesc să părăsesc biserica, şi voi ştiţi aceasta), şi astfel eu sunt hotărât să rămân doar cu această Evanghelie cât timp trăiesc, cu ajutorul lui Dumnezeu.

E-286 Ţineţi minte! Aici este har. Acolo erau cu milioanele care mureau în păcat când m-a salvat El pe mine. Cine eram eu ca El să mă salveze? El avea un scop ca să mă mântuiască pe mine, şi eu sunt hotărât ca să duc la îndeplinire acel scop. Mie nu-mi pasă; s-ar putea ca sfârşitul meu să fie foarte curând de acum; dar orice ar fi, eu încă sunt ancorat. Niciodată nu s-a schimbat.

E-287 Dl. Isler mi-a spus în ziua aceea, mergând pe drum; el a zis, "Billy, în toate aceste necazuri tu ţi-ai ţinut religia?"

E-288 Eu am zis, "Nu, domnule, ea m-a ţinut pe mine." Vedeţi, vedeţi? Ancora mea a ţinut. Asta-i adevărat. Nu eu am ţinut¬o; ci ea m-a ţinut pe mine. Eu nu pot s-o ţin; nu există nici o cale ca eu să o pot face, ci aceasta mă ţine pe mine. Asta este.

E-289 El a avut un scop în a mă salva pe mine. Acolo erau cu milioanele în păcat când eu am venit la El, dar El m-a mântuit. El a avut un motiv să facă aşa. Moartea lui Cristos era un Absolut la frica de aceasta.

E-290 Moartea lui Cristos a rezolvat întrebarea. Când acea albină a morţii l-a înţepat pe El şi a ancorat acel ţepuş... Voi ştiţi, o albină-o insectă care are un ac, dacă aceasta ancorează vreodată acel ac în-destul de adânc, când se retrage, aceasta trage acul afară din ea. Moartea întotdeauna are un ţepuş.

E-291 Moartea întotdeauna avea un ţepuş, şi într-o zi când acel¬mergea în sus pe Calvar, şi zgrunţurii acelor pietre, sângele stropind peste pietre... Când acesta a atins ţărâna pe Calvar, mergând la Golgota, partea din spate a crucii se târa pe urmele paşilor însângeraţi ai acelui trup micuţ, şi plăpând mergând, marşăluind înainte (şi ei biciuindu-L şi îmboldindu-L pe El aşa cum urca El pe deal); dar El avea un Absolut. El ştia unde stătea El, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu a spus prin David, ,,Eu nu voi lăsa pe Cel sfânt al Meu să vadă putrezirea; şi nici nu voi lăsa Eu sufletul Lui în iad."

E-292 El ştia că putrezirea se aşează în şaptezeci şi două de ore; El a zis, "Distrugeţi acest templu, şi Eu îl voi ridica iarăşi în trei zile." El avea un Absolut!

E-293 Acolo mergea El în sus pe deal batjocorit, scuipat de către soldaţii beţi, care i-au pus o zdreanţă în jurul feţei Lui, şi L¬au lovit peste cap, zicând, "Tu eşti un profet, spune-ne cine te¬a lovit!" Acolo mergea El în sus pe deal în ruşine şi dizgraţie să fie-cu hainele Lui smulse de pe El, dispreţuind ruşinea, atârnând pe cruce înaintea oamenilor, gol; murind în dizgraţie Romană sub pedeapsa capitală a guvernului, un Om care nu a făcut nimic.

E-294 istorioară spunea odată că Maria Magdalena a fugit afară şi le-a spus, "Ce a făcut El? I-a vindecat pe bolnavii voştri, a înviat morţii, şi a adus eliberarea celor care erau-captivi. Ce a făcut El?"

E-295 Şi un preot a lovit-o peste gură, încât i-a ţâşnit sângele, şi a zis, "Veţi asculta voi de ea sau de marele vostru preot?" Oh, acea lume denominaţională; ea este un blestem pentru toată aceasta. Asta este. Iat-o acolo.

E-296 Şi ei L-au luat înainte. Dar aşa cum El mergea sus pe deal târând... Diavolul întotdeauna s-a îndoit de aceasta, El fiind ceea ce El era. I-a zis, "Dacă tu ai fi Fiul lui Dumnezeu, transformă aceste pietre în pâine. Tu pretinzi că poţi să faci minuni. Dacă tu eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca aceste pietre să fie transformate în pâine."

E-297 Acelaşi diavol vechi trăieşte şi astăzi. Adevărat. "Dacă tu eşti un vindecător divin, aici este bătrânul John Aşa-şi-Aşa şezând aici la colţ; eu ştiu că el este olog; vindecă-l!" Nu ştiţi voi că acesta-i acelaşi diavol vechi?

E-298 Isus a zis, "Eu fac doar..." Priviţi! El a trecut pe la bazinul din Betesda, unde şedeau acolo cu miile, şchiopi, orbi, paralizaţi, şi uscaţi, şi s-a dus la un om care putea să umble. El putea să se mişte în jur; el s-ar fi putut să aibe boala de prostată. Orice era, acesta era în urmă (el avea boala de treizeci şi opt de ani). El zice, "Când să intru eu în bazin, cineva mi-o ia înainte." El putea să umble. I-a lăsat pe toţi cei ce erau întinşi acolo, şi s-a dus tocmai la acela, şi l-a vindecat. De ce?

E-299 El a spus că El ştia că acesta era în starea aceea. Atunci ei i-au zis Lui, întrebându-I, când l-au găsit pe El (Sf. Ioan 5); El le-a zis, "Adevărat, adevărat Eu vă spun, că Fiul nu poate face nimic de la Sine, ci ceea ce vede pe Tatăl făcând..." Acolo este Absolutul Lui. Acesta încă este Absolutul.

E-300 Stând acolo în Finlanda în ziua aceea, şi băieţaşul acela stătea întins acolo, şi eu am păşit în jurul lui cum stătea întins acolo mort (era mort de o jumătate de oră. Voi aţi citit în carte) ... Eu am început să plec; cineva a pus mâinile peste mine. M-am întors roata; mă gândeam, "Ce era asta?" Şi m-am uitat iarăşi. Eu ma gândeam, "Stai puţin! M-am uitat aici pe ultima foaie din Biblie, "Şi se va întâmpla, că un băieţaş cam în vârstă de nouă ani... El va fi omorât de un automobil. Acolo va fi un şir lung de verdeaţă, pietre răscolite acolo; maşina va sta de-a latul drumului, tamponată. El va avea ciorapi lungi-până sus, o tunsoare scurtă; şi micuţii lui ochi vor fi daţi pe spate; oasele în trupul lui vor fi rupte."

E-301 Eu m-am uitat; mă gândeam, "Oh, Dumnezeule!"
Eu am spus, "Staţi liniştiţi cu toţii! (Primarul oraşului era acolo.) Eu am zis, "Dacă băiatul acesta nu este în picioare în două minute de acum, atunci eu sunt un profet fals. Atunci mă puteţi alunga din Finlanda." Cu certitudine! "Dar dacă aceasta este aşa, atunci voi datoraţi vieţile voastre lui Cristos." Asta-i adevărat. Ei au stat liniştiţi.

E-302 Eu am zis, "Tată Ceresc, acolo peste ocean, cu doi ani în urmă, Tu ai spus că acest băieţaş va fi întins aici..."
Acolo era Fratele Moore şi Fratele Lindsay, şi toţi ceilalţi uitându-se la aceasta. Şi peste tot, ei au avut aceasta scris pe foaie în Biblie; şi mii de Biblii de-a lungul ţării aveau aceasta notat în ea. Ce era asta? Un Absolut.

E-303 Tatăl a arătat ce va avea loc. Nu exista frică deloc stând acolo-Absolut. Sigur, că el va învia.
Tocmai acolo în Finlanda, unde mii de oameni veneau în fiecare seară (şi trebuind chiar să-i scoată pe unii din ei afară şi să-i lase pe ei să fie-să-i aşeze; să-i scoată afară şi să-i lase pe alţii înăuntru în locul lor), acolo stătea el cu... Toţi acei-oameni m-au iubit; şi ei au văzut făcându-se vindecări, dar aici era întins un copil mort. Ce era Absolutul? Vedenia. "Eu fac ce spune Tatăl să fac. Acela care crede în Mine, lucrările pe care le fac Eu le va face şi el." Iată Absolutul vostru.

E-304 Eu am zis, "Moarte, tu nu poţi să-l ţii mai mult; Dumnezeu a vorbit! Vino înapoi; renunţă la el!" Şi băieţaşul a înviat şi s-a uitat înjur aşa; şi oamenii au început să leşine şi câte şi mai câte.

E-305 Acolo este, scris acolo şi semnat chiar de primarul oraşului, şi de către un notar public. Asta-i adevărat! Ce este aceasta? Un Absolut. Isus Cristos este acelaşi ieri, azi, şi în veci. Dacă aceasta nu este acelaşi Dumnezeu care a oprit femeia din Nain cu-s-o poarte pe ea cu fiul ei.

E-306 Când murea cineva în zilele acelea, ei îi puneau imediat în mormânt; ei nu-i lăsau întinşi acolo; ei îi puneau în mormânt. Există acelaşi Isus Cristos ieri, azi, şi în veci. Da!

E-307 Uitaţi-vă acolo jos în Mexico când acel băieţaş (unii din voi aşezaţi aici-şed aici), şi bebeluşul acela (doctorul a semnat o declaraţie; aceasta era scrisă în Christian Business Man), că bebeluşul a murit în dimineaţa aceea la ora nouă, şi aceasta era la ora zece în seara aceea. Şi femeia aceea micuţă nu a fost liniştită. Billy stătea acolo, fiul meu, încercând să o pună înapoi, şi el avea... Păi, ei, bănuiesc că aveau acolo două sute de uşieri stând acolo; şi ea s-a căţărat peste ei. Cu o seară înainte, acel om orb şi-a căpătat vederea; şi ea ştia. (Ea era Catolică.) Dar în final, eu am zis, "Du-te, Frate Moore, şi roagă-te pentru ea, deoarece bebeluşul acela..." Ploua, de turna în jos, şi ei stăteau acolo de dimineaţă devreme (afară în arena aceea de tauri). Şi eu am zis... (M-am lăsat în jos pe frânghie ca să ajung la locul acela, să fiu acolo doar pentru trei nopţi.) Eu stăteam acolo, şi am zis, "După cum eu spuneam..." (predicând) şi m-am uitat; eu am văzut un bebeluş înaintea mea, un beleluş Mexican, fără dinţi, doar şezând acolo, râzând la mine-chiar aici înaintea mea. Eu am zis, "Aşteaptă un moment, Frate Moore, adu-o aici." Oh, Absolut!

E-308 Uşierii s-au dat înapoi; iat-o venind. Ea a căzut jos zicând, "Padre, Padre ! "
Eu i-am spus, "Ridică-te!"
Şi Fratele Espinoza a zis, "Ridică-te (şi el i-a zis ei in Spaniolă)." Ea s-a ridicat acolo.
Eu am zis, "Tată Ceresc, eu stau aici în ploaia aceasta..."

E-309 femeie drăguţă cam de douăzeci şi trei de ani, ceva de felul acesta, părul atârnându-i în jos, faţa ei mică uitându-se aşa în sus, şi privirea în ochii ei era de-aşteptare; ea îl văzuse pe omul acela care era orb total de vreo patruzeci de ani, ochii lui s-au deschis pe platformă. Ea ştia că dacă Dumnezeu putea să deschidă ochii orbi, El putea să vindece bebeluşul ei. Acolo stătea ea, cu un obiect micuţ înţepenit întins sub o pătură în felul acesta, şi ud leoarcă. Ea a stat acolo toată dimineaţa aceea şi după-amiaza la fel. Era cam ora unsprezece-ora zece seara, cam aşa ceva, ţinând acest bebeluş afară (voi aţi văzut articolul în Christian Business Man's) acolo, ţinând acel bebeluş în felul acesta.

E-310 Eu am zis, "Tată Ceresc, eu nu ştiu ce înseamnă aceasta.
Eu sunt doar slujitorul Tău, dar eu am văzut bebeluşul acela stând acolo; el era viu. Eu îmi pun mâinile peste el în Numele Domnului Isus."

E-311 A zis, "Uaa!" El a început să plângă. Mama l-a apucat pe bebeluş şi a început să ţipe, şi oamenii au început să strige peste tot aici, şi femeile leşinau, şi câte şi mai câte. Eu am zis, "Să nu spui nimic despre aceasta. Trimite un curier cu acel bebeluş¬cu mama aceea, şi să meargă la doctorul acela, şi să semneze o declaraţie că acel bebeluş a murit. El a murit de pneumonie cu o dimineaţă înainte de aceasta-sau în dimineaţa aceea la ora nouă." Şi noi am obţinut o declaraţie semnată de doctor; copilul era declarat mort în cabinetul doctorului în dimineaţa aceea, şi mama l-a purtat înjur toată ziua. Ce era acesta? Un Absolut!

E-312 Ce era acesta? Ea credea că dacă Dumnezeu putea să deschidă ochii orbiţi, păi, Dumnezeu putea să învieze morţii! Că El este acelaşi ieri, azi, şi în veci! Eu nu eram sigur; eu nu am ştiut până când nu am văzut. Şi când l-am văzut pe bebeluş, acesta era un Absolut. Absolut corect! Acolo era. Moartea trebuie să renunţe la victima sa.

E-313 Aici mergea Fiul lui Dumnezeu; acea albină a morţii a început să bâzâie în jurul Lui. "Ah, cum putea el să fie un profet! Cum putea El să stea acolo şi să-i lase să-l scuipe în faţă? Cum putea El să stea acolo şi să-i lase să-şi bată joc de el şi să nu facă nimic! Acesta nu este Emanuel! Acesta este doar un om simplu. Uitaţi-vă la scuipatul beţivan al soldaţilor beţi. Uitaţi-vă la faţa lui sângerândă!"

E-314 Diavolul a zis, "Eu îl voi prinde. Eu îl voi prinde." Iată-1 venind aici ca o albină, ţepuşul morţii, bâzâind în jurul Lui. Dar, frate, când albina aceea şi-a ancorat ţepuşul ei în acel Emanuel, când a venit ea afară, ea şi-a pierdut ţepuşul, chiar moartea însăşi.

E-315 Nu-i de mirare că Pavel mai târziu a putut să se uite în faţa acesteia şi să spună, "Oh, moarte, unde-ţi este ţepuşul; mormântule, unde îţi este biruinţa? Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, Care ne dă nouă biruinţa." Moartea lui Cristos era Absolutul fiecărui om care s-a temut de aceasta.

E-316 Inima mea spune "amin" la fiecare Cuvânt din Cartea Lui. (Eu închei, destul de sigur acum. Eu trebuie doar să o scurtez. Vedeţi?)

E-317 De aceea ştiu eu că Duhul Sfânt este Busola mea care mă călăuzeşte pe mine. El este Acela care mă face pe mine să ştiu că acest Cuvânt este adevărat; El este Absolutul meu; El îmi este Strălucirea Soarelui; El este Viaţa mea; El este Ancora mea! Când apar necazurile, El este Steaua mea Polară. Când sunt pierdut, Duhul Sfânt este Busola mea care mă călăuzeşte înapoi la loc.

E-318 Denominaţiunile sunt ca celelalte stele; ele se mută cu lumea.

E-319 Celelalte stele se mută după cum se mută lumea, dar Steaua Polară nu. Lumea poate să se mute unde vrea ea, dar aceasta stă liniştită. Oh, Doamne! Steaua Polară este ancorată. Celelalte se mişcă în jur; tu le poţi vedea aici şi acolo, şi pretutindeni. Aşa este şi cu bisericile denominaţionale. Dar Cristos este Absolutul. El este Acela în care poţi să te încrezi. Când denominaţiunile te¬au sucit de tot, uită-te doar la Steaua Polară. Duhul Sfânt este Busola ta.

E-320 El întotdeauna rămâne fidel Cuvântului Său. Când mi-au spus ei că acele lucruri nu puteau să se întâmple într-o zi modernă ca aceasta, eu ştiam că dacă-dacă acolo-dacă nu există Dumnezeu, atunci trăieşte, mănâncă, bea, şi veseleşte¬te. Dacă există un Dumnezeu, atunci haideţi să-L slujim. Şi eu am trăit să văd ziua în care El a făcut totul, chiar învieri din morţi când El era aici pe pământ. Şi noi ştim aceasta prin declaraţii documentate că acesta este adevărul. Da, domnule! El este Absolutul meu.

E-321 Acum, fă-l pe El Absolutul tău. Îl iau în-în timpul necazurilor mele, El este întotdeauna un Absolut. Acum priviţi, prin harul lui Dumnezeu... (Acum, mai bine să închei. Se face târziu. Păi, ia te uită, eu mă gândeam că este ora unsprezece; şi este 12:30.)

E-322 Prieteni, toată ziua, toată noaptea, tot anul, şi prin toată Eternitatea nu s-ar putea vorbi niciodată despre asta. Nu încercaţi să vă imaginaţi. Voi nu puteţi. Nu există nici o cale de a-ţi da seama despre aceasta. Voi ziceţi, "Frate Branham, dacă¬dacă tu..."

E-323 Eu nu ştiu; eu cred numai; eu am încetat de a încerca să fac ceva cu privire la aceasta; eu doar cred aceasta. Asta-i totul. Vedeţi? "Nu cel ce aleargă, sau cel ce voieşte, ci Dumnezeu care arată milă." Vedeţi? Nu prin fapte, ci prin har. Vedeţi? Eu doar cred aceasta. Dumnezeu este... Aceasta depinde de El să facă restul. Doar credeţi aceasta. Acţionează ca atare.

E-324 Acest cântec faimos, eu i-am auzit interpretând-1-au cântat aici sau undeva:
Oh, dragostea lui Dumnezeu, ce bogată şi pură!
Cât de nemăsurată şi puternică!
Aceasta va dura pentru totdeauna,
... cântecul sfinţilor şi al îngerilor.

E-325 Când un om în matematici a încercat s-o descompună, sau a încercat să arate prin educaţia lui, aceasta te înebuneşte. Tu nu poţi să o faci. Nu încerca să o faci. Nu încerca să o presupui; Dumnezeu este trecut de a fi presupus. Tu nu poţi să-l presupui pe Dumnezeu, tu doar să-l crezi pe Dumnezeu. Acesta este un¬acesta este secretul. Nu presupuneţi aceasta, doar s-o credeţi. Eu nu vă pot spune ce înseamnă asta; eu nu vă pot spune cum s-o faceţi. Eu ştiu doar, eu cred doar; asta-i tot.

E-326 Întocmai cum, tu îi promiţi ceva unui copil mic, el o crede.

E-327 Tu să-ţi ţii cuvântul tău. Tu eşti copilul lui Dumnezeu. El îşi ţine Cuvântul Lui; doar simplu crede Aceasta. Nu fii tulburat, stai doar acolo. Dumnezeu a făcut-o odată, El trebuie să o facă iarăşi. Dacă El nu o face, El îţi va spune de ce nu o poate El face. Şi aceasta este drept. Acum, doar să stai corect cu aceasta.

E-328 Voi ştiţi, acel vers de acolo... eu cred că fratele nostru preţios acolo (a fost botezat seara trecută) cântă acel cântec, Oh, Dragostea lui Dunnezeu. Ei îmi spun mie că acel vers, partea aceea din aceasta, a fost găsită afişată pe peretele unui institut de nebuni, când acesta zice:
Dacă umplem noi oceanul cu cerneală,
Sau cerurile din pergament făcute;
Şi fiecare tulpină pe pământ o pană,
Şi fiecare om un scrib de meserie.
Să scrie dragostea lui Dumnezeu deasupra
Va seca oceanul uscat,
Sau ar putea sulul să reţină în întregime,
Deşi-i întins de la cer la cer.

E-329 Gândiţi-vă la aceasta, când cam trei sferturi din pământ este apă. Şi uitaţi-vă la hidrogen, şi la oxigen în aer, umiditatea şi altele. Vedeţi? Dacă toată umezeala ar fi fost cerneală, şi gândiţi¬vă la miliardele, şi trilioanele, şi trilioanele de paie care ar fi peniţe. Şi gândiţi-vă la miliardele de oameni care au fost pe pământ şi fiecare dintre ei un scrib de meserie. Ca să înmoaie pana lor în ocean şi să încerce să socotească dragostea lui Dumnezeu ar seca oceanul uscat; sau ar putea sulul să conţină întregul, deşi este întins din Eternitate în Eternitate.

E-330 Nu o socotiţi; pentru că nu puteţi. O să vă pierdeţi mintea încercând să calculaţi aceasta; doar să o credeţi. Faceţi-l pe El Absolutul vostru! Stai acolo; pacea dulce şi o experienţă pe care nu o vei uita niciodată, ancorează-te la aceasta, şi Ancora ta va ţine în voal. Haideţi să ne plecăm capetele.

E-331 Ce mare Eşti! Ce mare Eşti! Câţi dintre voi cu capetele plecate în dimineaţa aceasta... Se apropie Anul Nou acum; şi voi aţi fost foarte religioşi (şi asta este bine, eu apreciez asta, pe fiecare dintre voi. Eu sunt sigur că şi Dumnezeu o face), dar voi într-adevăr nu aţi avut acea experienţă de Absolut, acel ceva pe care voi nu l-aţi făcut ca să credeţi, nici nu v-aţi imaginat doar, dar ceva v-a răspuns. Şi apoi vedeţi cum vi se schimbă viaţa de atunci înainte, şi fiecare cuvânt al lui Dumnezeu, fiecare promisiune este punctată cu un "Amin." Atunci voi ţineţi de Absolut, deoarece voi vă reamintiţi, că El a zis, "Cerurile şi pământul vor trece, dar Cuvântul Meu nu va da greş." Voi încă nu aţi venit la acel loc, unde puteţi să spuneţi "Amin" la fiecare Cuvânt, dacă acesta era împotriva crezului tău, împotriva denominaţiunii tale; dar voi vreţi să veniţi la acel loc ca Moise, şi ca ceilalţi dintre ei (că nu au putut să facă aceasta până când au apucat acel Absolut), şi voi îl vreţi în vieţile voastre în această dimineaţă, aţi vrea voi doar să semnificaţi la fel prin a vă ridica doar mâinile către Dumnezeu. Dumnezeu să vă binecuvânteze. În ordine, domnule. Sunt peste tot în clădire.

E-332 Graţiosule Tată, eu ştiu că uneori noi trebuie să ne despărţim.
Trebuie să existe un timp atunci când noi o să părăsim această lume. Noi nu ştim care este timpul acela, şi aceasta nu contează prea mult. Dacă timpul nostru este terminat, atunci noi vrem să venim. Obiectivul nostru de a sta aici este să te slujim pe Tine.

E-333 Şi din moment ce-i pe drumul distrugerii într-o zi, după cum Pavel era pe drumul Damascului ca să facă ravagii Bisericii, o Lumină l-a orbit. Şi oh, Dumnezeule, acea Lumină l-a urmat pe el, pentru că Aceasta era Cristos. Şi el s-a ancorat acolo la un Absolut încât chiar la moarte însăşi, el putea să-i râdă în faţă, şi să spună, "Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, Care ne dă biruinţa prin Isus Cristos."

E-334 Tu ai devenit un Absolut complet la acel Apostol. El era-Tu erai Aminul pentru el în fiecare propoziţie. Tu erai Steaua vieţii lui, stâlpul de Călăuzire. Tu erai Busola care l-a călăuzit pe el prin furtună. Tu ai fost Descoperirea; Tu ai fost Viziunea; Tu ai fost Speranţele lui, Salvarea lui. Şi chiar în ceasul morţii, când ştia că el se duce la ea, Tu erai încă Absolutul lui.

E-335 Tu ai fost Absolutul lui Daniel. Tu ai fost Absolutul tuturor profeţilor. În mijlocul diferenţelor denominaţionale, şi necazurile zilelor lor, şi a Fariseilor şi Saducheilor, încă existau oameni care te-au luat pe Tine ca Absolutul lor.

E-336 Şi astăzi, Doamne, bărbaţi şi femei cu compasiune, cu dragoste, şi-şi inimi care sângerează, Doamne, pentru o experienţă reală de a-l cunoaşte pe Dumnezeu, şi să aibă o-o asigurare a unui absolut, poate tot ce oamenii au ştiut vreodată înainte, Doamne, era să se înscrie în biserică. Şi noi ne dăm seama, după cum eu am încercat sincer, nu ca să fiu deosebit (Tu îmi cunoşti inima), ci să le spun lor că nu poţi adera la Biserică, tu aderi la un club, Metodist, şi Baptist, şi Catolic, şi cluburi Penticostale; dar în Biserică tu eşti născut-în Trupul tainic al lui Cristos, şi deveniţi membri ai Trupului Său, cu darurile Duhului ca să facă marele Lui Trup să se mişte în acţiune şi putere.

E-337 Dumnezeule, asta este ce însemnau aceste mâini în dimineaţa aceasta când s-au ridicat. "Pasează-mă, oh, Doamne. Ia-mă, modelează-mă, fă-mă; doar fă-mi poziţia mea în viaţă un astfel de Absolut, legat de Cristos, ca eu să nu mă gândesc la nimic altceva decât la acel Absolut." Îngăduie aceasta, Doamne. Binecuvântează-i. Vindecă pe bolnavi şi pe cei atinşi. Salvează¬i pe cei pierduţi.

E-338 Acum, Doamne, noi ştim că este obiceiul de a chema la altar pe oameni, dar aceasta a devenit o tradiţie pentru noi. Şi în această dimineaţă cu altarele umplute şi-copilaşii mici şi¬şi toate... Dar, Doamne, Tu le-ai vorbit lor cumva; şi ei şi-au ridicat mâinile. Ei au făcut-ei au făcut, de parcă aceasta era o decizie. Ei vor să, ei-ei-ei vor ceva real; şi eu îmi ofer rugăciunea mea pentru ei. Admite aceasta pentru fiecare, Doamne.

E-339 Fii cu noi acum, iartă păcatele noastre, vindecând bolile noastre, şi dându-ne eliberarea de care avem nevoie.

E-340 Şi, Doamne, deasupra tuturor lucrurilor, fie ca noi să nu uităm astăzi că noi suntem legaţi de Absolut, Steaua noastră Polară, de Calvar, de Cristos, şi Duhul Sfânt ia cuvintele lui Dumnezeu şi le face manifestate literar nouă prin vindecarea bolnavilor, arătându-ne vedenii, înviind morţii, şi făcând exact ce a promis El că va face.

E-341 Şi fie ca această biserică şi aceşti oameni, din porţiunea Trupului lui Cristos care este adunată aici în dimineaţa aceasta, să trăiască aşa cum a spus Isus să trăiască: "Voi sunteţi sarea pământului." Şi fie ca ei să devină aşa de săraţi, până când comunitatea lor va fi însetată. Sarea creează o sete, şi sarea poate doar să salveze după cum vine în contact. Şi eu mă rog, Dumnezeule, ca Tu să admiţi aceasta poporului, ca ei de asemenea să poată fi câştigători de suflete.

E-342 Binecuvântează pe păstorul nostru, Fratele Neville, acest slujitor umil, Doamne, stând la postul lui de datorie atât de reverent, ca un membru al Trupului lui Cristos, încercând să facă tot posibilul ca să urmeze tot ce-i spui Tu ca să facă.

E-343 Binecuvântează comitetul, pe acei oameni care au stat cu mine atât de graţios în acest timp mare, întunecos prin care am trecut eu. Au stat cu Biserica, care s-a rugat cu mine şi au stat lângă mine în timpuri de necaz. Doamne, eu îi iubesc pe ei, şi îmi ofer rugăciunea mea ca ei să se uite la Tine, Doamne. Fie ca ei s㬺i ia privirea de la această ţărână muritoare a unui slujitor; fie ca ei să se uite la El, Care este Omnipotent, Care este... Şi noi ştim, Doamne, că noi suntem finiţi. Nu contează cine suntem, noi suntem totuşi muritori. Dar nu este mesagerul, ci Mesajul. Admite aceasta, Doamne. Acolo indicăm noi la Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Admite ca El să fie atât de real pentru fiecare de aici astăzi, chiar şi copilaşilor, ca El să devină Absolutul întregii adunări. Noi cerem în N urnele lui Isus. Amin.
Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc,
Deoarece El m-a iubit mai întâi,
Şi mi-a procurat salvarea
Pe lemnul de pe Calvar.
Acum, în timp ce o cântăm iarăşi, daţi mâna cu cineva dinaintea voastră, dinapoia voastră, sau de lângă voi; daţi fiecare mâna acum. Rămâneţi aşezaţi; doar întoarceţi-vă şi daţi mâna dacă puteţi. Vedeţi?
Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc,
Deoarece El m-a iubit mai întâi,
Şi mi-a procurat salvarea,
Pe lemnul de pe Calvar.
Ei tocmai au anunţat Împărtăşirea pentru Luni seara la miezul nopţii. Să ne ridicăm mâinile acum şi să-i cântăm Lui. Câţi-câţi dintre voi simt că-El este Absolutul vostru? Cuvântul, El este Cuvântul. Credeţi voi asta? El este Cuvântul, şi Duhul Sfânt a germinat acel Cuvânt ca să facă acea Lumină vie în voi, a Cuvântului, susţinerea Cuvântului. Puneţi Cuvântul în inima ta; lasă ca Duhul Sfânt să vină înăuntru, şi priveşte Cuvântul cum se mişcă. Crede, fii umil; nu dori ca să fii un mare cineva; fii un nimenea, ca Dumnezeu să te poată face cineva. Vedeţi? Totul în ordine. Faceţi asta acum.

E-344 Fiecare care-L iubeşte să spună, "Amin!" [Adunarea răspunde, "Amin!" – Ed.] Voi ştiţi ce înseamnă cuvântul Amin? "Aşa să fie aceasta." Amin! Asta-i adevărat.

E-345 Haideţi să spunem, "Aleluia!" [Adunarea răspunde, "Aleluia!" – Ed.] Ştiţi voi ce înseamnă asta? "Laudă Dumnezeului nostru!"

E-346 Când am fost eu în Germania nu cu mult în urmă, eu m-am ridicat sus înaintea a cam treizeci sau patruzeci de mii de oameni acolo afară în ziua aceea, şi am spus, "Este un lucru ciudat că voi Germanii nu puteţi să înţelegeţi." Eu am spus, "Pe drumul meu venind încoace astăzi, un câine a lătrat la mine în Engleză. Asta-i adevărat." Eu am spus, "El nu a avut nici o problemă. Şi acolo şedea o pasăre, şi ea mi-a cântat în Engleză. Am venit în jos pe stradă, şi o mamă avea un bebeluş în braţe, când am venit acolo înapoi în spate." Şi am spus, "Bebeluşul acela plângea în Engleză. Ce se întâmplă cu voi oamenilor?" Asta-i adevărat. Oh, dacă vă uitaţi doar împrejur, El este pretutindeni, nu este El? Sigur că El este.

E-347 Acum, haideţi să ne ridicăm mâinile, şi să ne închidem ochii, şi să cântăm, în timp ce-i cerem păstorului să vină sus pentru eliberare. Să ne ridicăm sus mai întâi. Fiecare în picioare. Acum iarăşi, îl iubiţi fiecare pe El? Ziceţi, "Amin!" Şi voi ştiţi că, cuvântul Aleluia este la fel în fiecare dialect? Mergeţi în jungla Hotentoţilor în Africa; Aleluia este acelaşi cuvânt. Aleluia! Aceasta aproape că s-ar cuveni să fie un salut Creştinesc, nu-i aşa? Aleluia! Cuvântul înseamnă "lăudaţi pe Dumnezeul nostru." Şi El este vrednic de aceasta, nu-i El? El este absolut Salvatorul meu; El este absolut Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru mine. El este absolut acelaşi ieri, azi, şi în veci pentru mine. Este El în felul acesta pentru tine?
Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc,
Deoarece El m-a iubit mai întâi,
Şi mi-a procurat salvarea
Pe lemnul de pe Calvar.