O Expunere a celor Şapte Epoci Ale Bisericii

Descoperirea lui Isus Cristos, pe care Dumnezeu i-a dat-o lui, sǎ arate slujitorilor Lui lucruri care trebuie sǎ se împlineascǎ curînd; şi El a trimis şi a fǎcut aceasta cunoscut prin îngerul Lui slujitorului Sǎu Ioan:

Care poartǎ mǎrturie despre Cuvîntul lui Dumnezeu, şi despre mǎrturia lui Isus Cristos, şi despre toate lucrurile pe care el le-a vǎzut.

Binecuvîntat este cel ce citeşte, şi acei care aud cuvintele acestei profeţii, şi ţin acele lucruri care sînt scrise acolo: cǎci timpul este aproape.

Ioan cǎtre cele şapte biserici care sînt în Asia: Har vouǎ, şi pace, de la Cel Care Este, şi Care Era, şi Care Este Sǎ Vinǎ; şi de la cele şapte Duhuri Care sînt înaintea tronului Lui;

Şi de la Isus Cristos, Care este Martorul Credincios, şi Cel Dintîi Nǎscut Din Morţi, şi Prinţul Regilor Pǎmîntului. Cǎtre Acel Care ne-a iubit, şi ne-a spǎlat de pǎcatele noastre în propriul Lui sînge,

6. Şi ne-a fǎcut regi şi preoţi pentru Dumnezeu şi Tatǎl Lui; a Lui sǎ fie slava şi stǎpînirea pentru vecii vecilor. Amin.

Iatǎ, El vine cu nori; şi fiecare ochi Îl va vedea, şi acei care L-au strǎpuns: şi toate neamurile pǎmîntului se vor boci din cauza Lui. Chiar aşa, Amin.

Eu sînt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfîrşitul, zice Domnul Care Este, şi Care Era, şi Care Este Sǎ Vinǎ, cel Atotputernic.

Eu Ioan, care deasemeni sînt fratele vostru, şi pǎrtaş în necaz, şi în împǎrǎţia şi rǎbdarea lui Isus Cristos, eram în insula care se cheamǎ Patmos, pentru Cuvîntul lui Dumnezeu, şi pentru mǎrturia lui Isus Cristos.

Eu am fost în Duhul în ziua Domnului, şi am auzit înapoia mea un glas mǎreţ, ca al unei trîmbiţe,

Zicînd, Eu sînt Alfa şi Omega, Întîiul şi Ultimul: şi, Ce tu vezi, scrie într-o carte, şi trimite-o celor şapte biserici care sînt în Asia; la Efes, şi la Smirna, şi la Pergam, şi la Tiatira, şi la Sardis, şi la Filadelfia, şi la Laodicea.

Şi m-am întors sǎ vǎd glasul care-mi vorbea. Şi fiind întors, am vǎzut şapte sfeşnice de aur;

Şi în mijlocul celor şapte sfeşnice pe unul care semǎna ca Fiul Omului, îmbrǎcat cu o hainǎ lungǎ pînǎ la picioare, şi încins la piept cu un brîu de aur.

Capul Lui şi pǎrul Lui erau albe ca lîna, aşa alb ca zǎpada; iar ochii Lui erau ca para focului;

Iar picioarele Lui ca alama finǎ, de parcǎ erau arse într- un cuptor; şi glasul Lui ca sunetul multor ape.

16. Şi El avea în mîna Lui dreaptǎ şapte stele: şi din gura Lui ieşea o sabie ascuţitǎ cu douǎ tǎişuri: şi înfǎţişarea Lui era cum strǎluceşte soarele în puterea lui.

Şi cînd L-am vǎzut, am cǎzut la picioarele Lui ca mort. Şi El Şi-a pus mîna dreaptǎ peste mine, zicîndu-mi, Nu te teme; Eu sînt Întîiul şi Ultimul:

Eu sînt Cel Care trǎieşte, şi era mort; şi, iatǎ, Eu sînt viu în vecii vecilor, Amin; şi am cheile iadului şi ale morţii.

Scrie lucrurile pe care tu le-ai vǎzut, şi lucrurile care sînt, şi lucrurile care vor fi de aici încolo;

Taina celor şapte stele pe care tu le-ai vǎzut în mîna Mea dreaptǎ, şi cele şapte sfeşnice de aur. Cele şapte stele sînt îngerii celor şapte biserici: şi cele şapte sfeşnice pe care tu le-ai vǎzut sînt cele şapte biserici.

INTRODUCERE LA CAPITOLUL UNU

Apoc. 1:1-3. "Descoperirea lui Isus Cristos, care i-a dat-o Dumnezeu, ca sǎ arate slujitorilor Sǎi lucruri care trebuie sǎ se împlineascǎ în scurtǎ vreme; şi El a trimis şi a fǎcut de cunoscut aceasta prin îngerul Sǎu la slujitorul Sǎu Ioan; Care a mǎrturisit despre Cuvîntul lui Dumnezeu, şi despre mǎrturia lui Isus Cristos, şi despre toate lucrurile pe care el le-a vǎzut. Binecuvîntat este cel care citeşte, şi cei care ascultǎ Cuvintele acestei profeţii, şi pǎzeşte acele lucruri care sînt scrise aici: Cǎci timpul este aproape.”

Scriitorul (nu autorul) acestei cǎrţi este Sf. Ioan divinul. Istoricii sînt de acord cǎ el a trǎit ultima parte din viaţa lui în Efes, deşi la timpul scrierii acestei cǎrţi el era pe Insula Patmos. Aceasta nu este istoria vieţii lui Ioan, ci ea este Descoperirea lui Isus Cristos în epocile viitoare ale bisericii. În versetul al treilea aceasta este numitǎ o profeţie şi aceasta este de fapt ceea ce este.

Aceastǎ carte este de obicei denumitǎ Descoperirea Sfîntului Ioan, dar aceasta este incorect. Ea este Descoperirea lui Isus Cristos datǎ lui Ioan pentru Creştinii din toate epocile. Aceasta este singura carte în întreaga Biblie care este scrisǎ de Isus Însuşi, prin apariţia personalǎ la un scriitor.

Aceasta este ultima carte din Biblie, totuşi ea spune începutul şi sfîrşitul de distribuire a Evangheliei.

Acum cuvîntul Grecesc pentru descoperire este "apocalypse” care înseamnǎ "dezvelire”. Aceastǎ dezvelire este descrisǎ perfect în exemplul unui sculptor care îşi descoperǎ lucrarea lui de statuie, expunînd-o la privitor. Aceasta este o dezvelire, descoperind ceea ce a fost ascuns înainte. Acum dezvelirea nu este numai descoperirea Persoanei lui Cristos, ci aceasta este DESCOPERIREA LUCRǍRILOR LUI VIITOARE ÎN CELE ŞAPTE EPOCI ALE BISERICII CARE VIN.

Importanţa descoperirii de către Duhul la un adevărat credincios nu poate să fie niciodată prea accentuat. Revelaţie însemneazǎ mai mult pentru tine decît poate îţi dai seama. Acum eu nu vorbesc despre aceastǎ Carte a Apocalipsei şi voi. Eu vorbesc despre TOATǍ descoperirea. Aceasta este enorm de important pentru bisericǎ. Vǎ amintiţi voi în Matei 16 unde Isus a întrebat pe ucenici aceastǎ întrebare, "Cine spun oamenii cǎ sînt Eu Fiul Omului? Şi ei au zis, Unii zic cǎ Tu eşti Ioan Botezǎtorul: unii, Ilie; şi alţii, Ieremia, sau unul din profeţi. El le spune lor, Dar cine spuneţi voi cǎ Eu sînt? Şi Simon Petru a rǎspuns şi a zis, Tu eşti Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu. Şi Isus a rǎspuns şi i-a zis lui, Binecuvîntat eşti tu, Simon Bar-jona; cǎci carnea şi sîngele nu ţi-a descoperit aceasta, ci Tatǎl Meu Care este în ceruri. Şi Eu îţi zic ţie, cǎ tu eşti Petru, şi pe aceastǎ piatrǎ Eu voi zidi biserica Mea; şi porţile iadului nu vor birui împotriva ei.”

Romano Catolicii zic cǎ biserica este ziditǎ pe Petru. Acum aceasta este într-adevǎr carnal. Cum ar putea Dumnezeu sǎ zideascǎ biserica pe un om aşa de nestatornic încît el a tǎgǎduit pe Domnul Isus şi a blestemat în timp ce fǎcea aceasta? Dumnezeu nu poate sǎ zideascǎ biserica Lui pe vreun om nǎscut în pǎcat. Şi aceasta nu era vreo piatrǎ aşezatǎ acolo de parcǎ Dumnezeu ar fi sfinţit pǎmîntul în acel loc. Şi aceasta nu este cum zic Protestanţii, cǎ biserica este ziditǎ pe Isus.

Aceasta era DESCOPERIREA. Citiţi aceasta în felul în care este scris: "Carnea şi sîngele nu a DESCOPERIT aceasta, CI TATǍL MEU A DESCOPERIT ACEASTA, şi PE ACEASTǍ PIATRǍ (DESCOPERIRE) EU VOI ZIDI BISERICA MEA: ”Biserica este ziditǎ pe Descoperire, pe "Aşa Vorbeşte Domnul”.

Cum a ştiut Abel ce sǎ facǎ pentru ca sǎ ofere o jertfǎ potrivitǎ cǎtre Dumnezeu? Prin credinţǎ el a primit descoperirea despre sînge. Cain nu a obţinut o astfel de descoperire (cu toate cǎ el avea o poruncǎ) astfel el nu a putut sǎ ofere jertfa corectǎ. Aceasta era descoperirea lui Dumnezeu care a fǎcut deosebirea şi i-a dat lui Abel viaţǎ eternǎ. Acum voi aţi putea lua ce spune pastorul, sau ce învaţǎ seminarul, şi deşi aceasta ar putea sǎ vǎ fie predat cu elocvenţǎ, pînǎ cînd Dumnezeu nu vǎ descoperǎ cǎ Isus este Cristosul, şi cǎ sîngele este acela care vǎ curǎţeşte, şi cǎ Dumnezeu este Salvatorul vostru, voi nu veţi avea viaţǎ eternǎ. Descoperirea Spiritualǎ este aceea care face aceasta.

Acum eu am spus cǎ aceastǎ Carte a Apocalipsei este descoperirea lui Isus şi ceea ce El face în biserici pentru acele şapte epoci. Aceasta este o descoperire deoarece ucenicii, înşişi, nu au ştiut aceste adevǎruri înscrise. Aceasta nu le-a fost descoperit lor mai înainte. Vǎ amintiţi cǎ ei au venit la Isus în Cartea Faptelor şi L-au întrebat, "Vei restabili Tu împǎrǎţia lui Israel în timpul acesta?” Şi El a zis, "Aceasta nu este ca voi sǎ cunoaşteţi vremurile şi anotimpurile.” Oamenii aceia încǎ se gîndeau cǎ Isus avea o împǎrǎţie pǎmînteascǎ. Însǎ aceasta era o împǎrǎţie spiritualǎ pe care El urma sǎ o zideascǎ. El nici mǎcar nu putea sǎ le spunǎ despre locul Lui în aceasta, pentru cǎ Tatǎl nu i-a descoperit aceasta Lui. Dar acum dupǎ moartea şi învierea Lui, şi la acest anumit timp în slujba Lui de mijlocire, El este în stare sǎ aşeze înainte aici în aceastǎ descoperire despre Sine lui Ioan ce va însemna şi va face slava şi prezenţa Lui în bisericǎ.

În aceastǎ descoperire El ne spune care este sfîrşitul diavolului. El spune cum urmeazǎ ca El sǎ se ocupe de diavolul şi sǎ-l arunce în lacul de foc. El descoperǎ sfîrşitul celor rǎi care-l urmeazǎ pe Satan. Iar Satan urǎşte asta.

Aţi observat voi vreodatǎ cum urǎşte Satan douǎ cǎrţi din Biblie mai mult decît toate celelalte? Prin teologii liberari şi prin oamenii de ştiinţǎ falşi el întotdeauna atacǎ Cartea despre Genesa şi Cartea despre Apocalipsa. În amîndouǎ aceste cǎrţi noi aflǎm originea Satanei, cǎile lui îngrozitoare şi distrugerea lui. Asta este de ce el le atacǎ. Lui îi groazǎ sǎ fie expus, şi în aceste cǎrţi el este expus exact pentru ceea ce este el. Isus a spus despre Satan, "El nu are nici o parte în Mine iar Eu nu am nici o parte în el.” La diavolul i-ar place sǎ dovedeascǎ aceasta diferit; dar el nu poate, aşa cǎ el face tot ce poate sǎ distrugǎ încrederea în Cuvînt. Dar cînd biserica nu crede pe Satan şi crede descoperirea Cuvîntului de cǎtre Duhul, porţile iadului nu vor izbuti împotriva ei.

Lǎsaţi-mǎ doar sǎ pun înǎuntru un cuvînt aici din propria mea slujbǎ, dacǎ nu aveţi nimic împotrivǎ. Voi toţi ştiţi cǎ acest dar în viaţa mea este supranatural. Acesta este un dar prin care Duhul Sfînt este în stare sǎ discearnǎ bolile, şi gîndurile inimii omului, şi alte lucruri ascunse pe care numai Dumnezeu le poate şti şi apoi sǎ mi le descopere. Eu doresc ca voi sǎ fi putut sta cu mine şi sǎ vedeţi feţele oamenilor cînd Satan ştie cǎ el urmeazǎ sǎ fie expus. Acum, nu oamenii sînt cei despre care eu vorbesc. Acesta este Satan care i-a apucat în vieţile lor prin pǎcat, indiferenţǎ, şi boalǎ. Dar voi ar trebui sǎ le vedeţi feţele. Satan ştie cǎ el urmeazǎ sǎ fie expus, şi cele mai caracteristice schimbǎri vin peste înfǎţişǎrile oamenilor. La Satan îi este teamǎ. El ştie cǎ Duhul lui Dumnezeu este gata sǎ le facǎ de cunoscut oamenilor despre lucrǎrile lui. Pentru aceasta urǎşte el aşa de mult aceste adunǎri. Cînd sînt chemate nume şi boli descoperite, Satan urǎşte aceasta. Acum ce este asta? Aceasta nu este citirea gîndului, aceasta nu este telepatie, nici nu este aceasta vrǎjitorie. Aceasta este o DESCOPERIRE prin Duhul Sfînt. Acela este singurul fel prin care eu pot sǎ cunosc aceasta. Desigur mintea carnalǎ va numi aceasta orice însǎ nu Duhul Sfînt.

Lǎsaţi-mǎ sǎ vǎ arǎt un alt motiv de ce Satan urǎşte aceastǎ Carte a Descoperirii lui Isus Cristos în bisericǎ. El ştie cǎ Isus Cristos este acelaşi ieri, şi azi, şi în veci, şi El nu se schimbǎ. El ştie asta cu mult mai mult decît nouǎzeci la sutǎ din teologi. El ştie cǎ de moment ce Dumnezeu este nemişcat în natura Lui, atunci El este tot aşa de nemişcat în cǎile Lui. Astfel Satan cunoaşte cu siguranţǎ cǎ biserica originalǎ la Cincizecime cu puterea lui Dumnezeu (Marcu Şaisprezece în acţiune) este Biserica Adevǎratǎ pe care Isus o pretinde ca a Lui proprie. Tot altceva este fals. Aceasta trebuie sǎ fie.

Acum ţineţi minte asta. Cristos în Biserica Adevǎratǎ este o continuare a Cǎrţii despre Fapte. Dar Cartea despre Apocalipsa aratǎ cum cǎ duhul anticrist ar veni în bisericǎ şi o întineazǎ, fǎcînd-o cǎldicicǎ, formalǎ şi fǎrǎ putere. Ea expune pe Satan, descoperind lucrǎrile lui (a încercat distrugerea poporului lui Dumnezeu şi discreditarea Cuvîntului lui Dumnezeu) pînǎ jos la timpul cînd el este aruncat în lacul de foc. El se luptǎ cu asta. El nu o poate suferi. El ştie cǎ dacǎ oamenii obţin ADEVǍRATA DESCOPERIRE despre ADEVǍRATA BISERICǍ şi ce este ea, pentru ce stǎ ea şi cǎ EA POATE SǍ FACǍ LUCRǍRI MAI MARI, ea va fi o armatǎ de neînvins. Dacǎ ei obţin o adevǎratǎ descoperire despre cele douǎ duhuri din cadrul bisericii Creştine, şi prin Duhul lui Dumnezeu discerne şi se opune duhului anticrist, Satan va fi fǎrǎ putere înaintea ei. El va fi aşa de categoric împiedicat astǎzi ca atunci cînd Cristos i s-a împotrivit fiecǎrui efort al lui sǎ obţinǎ putere asupra Sa în pustie. Da, Satan urǎşte descoperirea. Dar noi o iubim. Cu descoperirea adevǎratǎ în vieţile noastre, porţile iadului nu vor birui împotriva noastrǎ, dar noi vom birui asupra lor.

Voi vǎ veţi aminti cǎ eu am menţionat la începutul acestui mesaj cǎ aceastǎ Carte pe care noi o studiem este descoperirea actualǎ a lui Isus, Însuşi, în bisericǎ şi lucrarea Lui în epocile viitoare. Apoi am menţionat cǎ este nevoie de Duhul Sfînt sǎ ne dea descoperire ori noi omitem sǎ o primim. Aducînd aceste douǎ gînduri laolaltǎ voi veţi vedea cǎ nu va fi destul doar un studiu obişnuit şi gîndire sǎ se facǎ aceastǎ Carte realǎ. Pentru aceasta va fi nevoie de operarea Duhului Sfînt. Asta înseamnǎ cǎ aceastǎ Carte nu poate fi descoperitǎ la oricine ci unei clase speciale de oameni. Va fi nevoie de unul cu înţelegere profeticǎ. Aceasta va cere abilitatea de a auzi de la Dumnezeu. Aceasta va cere instructaj supranatural, nu doar un student sǎ compare vers cu vers, deşi aceea este bine. Dar o tainǎ cere învǎţarea de cǎtre Duhul sau aceasta niciodatǎ nu devine clar. Cum avem noi nevoie sǎ auzim de la Dumnezeu şi sǎ ne aşezǎm deschişi şi sǎ devenim predaţi Duhului sǎ auzim şi sǎ ştim.

Aşa cum deja am spus, aceastǎ Carte (Apocalipsa) este terminarea Scripturilor. Aceasta este chiar plasatǎ exact corect în regula Scripturii; la sfîrşit. Acum voi puteţi şti de ce zice ea cǎ oricine care citeşte sau chiar aude este binecuvîntat. Aceasta este descoperirea lui Dumnezeu care vǎ va da autoritate asupra diavolului. Şi voi puteţi vedea de ce aceia care vor adǎuga sau vor scoate din ea vor fi blestemaţi. Aceasta va trebui sǎ fie aşa, cǎci cine poate adǎuga sau scoate din descoperirea desǎvîrşitǎ a lui Dumnezeu şi sǎ biruiascǎ vrǎjmaşul? Aceasta este aşa de simplu. Nu existǎ nimic de o aşa putere biruitoare ca descoperirea Cuvîntului. Vedeţi, în versetul trei este pronunţatǎ o binecuvîntare asupra acelora care dǎ atenţie specialǎ la aceastǎ Carte. Eu cred cǎ aceasta se referǎ la obiceiul Vechiului Testament despre preoţii care citeau Cuvîntul cǎtre adunare dimineaţa. Voi vedeţi, mulţi nu puteau citi astfel preotul trebuia sǎ le citeascǎ. Atît timp cît acesta era Cuvîntul, binecuvîntarea era acolo. Aceasta nu conta dacǎ el a fost citit sau auzit.

„Timpul este aproape.” Timpul nu era aproape mai înainte. În înţelepciunea şi orînduirea lui Dumnezeu aceastǎ puternicǎ descoperire (deşi pe deplin cunoscutǎ lui Dumnezeu) nu putea sǎ aparǎ pînǎ acum. Astfel noi imediat învǎţǎm un principiu — că descoperirea lui Dumnezeu pentru fiecare epocă poate veni numai în epoca aceea, şi la un timp specific. Uitaţi-vǎ la istoria Israelului. Descoperirea lui Dumnezeu cǎtre Moise a venit numai la un timp specific al istoriei, şi chiar mai specific a venit aşa cum poporul a plîns cǎtre Dumnezeu. Isus, Însuşi, a venit la timpul cuvenit, El fiind Descoperirea complectǎ a Dumnezeirii. Şi în aceastǎ epocǎ (Laodiceanǎ) descoperirea lui Dumnezeu va veni la timpul potrivit. Aceasta nu va întîrzia, nici nu va fi ea prematurǎ. Gîndiţi-vǎ la asta şi luaţi-o bine în seamǎ, cǎci noi sîntem în timpul sfîrşitului astǎzi.

SALUTAREA

Apoc. 1:4-6. "Ioan cǎtre cele şapte biserici care sînt în Asia; Har vouǎ, şi pace, de la Cel Care Este, şi Care Era, şi Care Este sǎ Vinǎ; şi de la cele şapte Duhuri Care sînt înaintea tronului Sǎu; şi de la Isus Cristos, Care este Martorul Credincios, şi cel Întîi Nǎscut din Morţi, şi Prinţul Împǎraţilor Pǎmîntului. A Lui Care ne-a iubit, şi ne-a spǎlat de pǎcatele noastre în propriul Lui sînge, şi ne-a fǎcut regi şi preoţi pentru Dumnezeu şi Tatǎl Lui; a Lui sǎ fie slava şi stǎpînirea în vecii vecilor. Amin.”

Cuvîntul, Asia, este de fapt Asia Micǎ. Aceasta este o parcelǎ micǎ de pǎmînt cam de mǎrimea lui Indiana. Cele şapte biserici acolo au fost alese special dintre toate celelalte biserici pentru caracteristicile lor, la care aceleaşi caracteristici ar fi gǎsite în epocile succesive secole mai tîrziu.

Cele şapte Duhuri înaintea tronului este Duhul Care era în fiecare din cei şapte mesageri, dîndu-le lor slujbele lor pentru epoca în care a trǎit fiecare.

Acum toate aceste expresii, ‘Cel Care Este', şi ‘Cel Care Era', şi ‘Este Sǎ Vinǎ', şi ‘Martor Credincios', şi ‘Întîi nǎscut Dintre cei Morţi', şi ‘Prinţ al Împǎraţilor Pǎmîntului', şi ‘Alfa şi Omega', şi ‘Atotputernicul', sînt titluri şi descrieri despre UNA ŞI ACEEAŞI PERSOANǍ, Care este Domnul Isus Cristos, Care ne-a spǎlat de pǎcatele noastre în propriul Lui sînge.

Duhul lui Dumnezeu în Ioan se exprimǎ astfel pentru ca sǎ aşeze înainte Divinitatea Supremǎ a lui Isus Cristos şi sǎ descopere Dumnezeirea ca UN Dumnezeu. Astǎzi existǎ o eroare grosolanǎ. Aceasta este cǎ acolo sînt trei Dumnezei în loc de unul. Aceastǎ descoperire cum este datǎ lui Ioan de cǎtre Isus, Însuşi, corecteazǎ acea eroare. Aceasta nu este cǎ acolo sînt trei Dumnezei, ci un Dumnezeu cu trei funcţii. Existǎ UN Dumnezeu cu trei titluri, Tatǎ, Fiu, şi Duh Sfînt. Aceastǎ puternicǎ descoperire este ceea ce a avut biserica timpurie, şi aceasta trebuie sǎ fie restauratǎ în aceastǎ zi din urmǎ împreunǎ cu formula corectǎ a botezului în apǎ.

Acum teologii moderni nu vor fi de acord cu mine cǎci iatǎ ce a fost scris într-o mare revistǎ Creştinǎ. "Acea învǎţǎturǎ (despre Trinitate) este tocmai la inima şi miezul Vechiului Testament. Aceasta este fiecare iotǎ aşa de mult la inima şi miezul Noului Testament. Noul Testament este tot atît de mult opus ca şi Vechiul Testament la gîndul cǎ existǎ mai mulţi Dumnezei decît unul. Totuşi Noul Testament învaţǎ cu egalǎ claritate cǎ Tatǎl este Dumnezeu, şi Fiul este Dumnezeu, şi Duhul Sfînt este Dumnezeu, şi cǎ aceştia trei NU sînt trei aspecte ale aceleiaşi Persoane, ci trei persoane stînd într-o adevǎratǎ relaţie personalǎ unul faţǎ de altul. Acolo noi avem marea învǎţǎturǎ a Trei Persoane dar un Dumnezeu.”

Ei de asemenea declarǎ, "Dumnezeu, conform cu Biblia, nu este doar o persoanǎ, ci El este trei persoane într-un Dumnezeu. Aceasta este marea tainǎ a Trinitǎţii”.

Aceasta sigur este. Cum poate trei persoane sǎ fie într-un Dumnezeu? Nu numai cǎ nu existǎ Biblie pentru aceasta, ci aceasta aratǎ chiar o lipsǎ de judecatǎ inteligentǎ. Trei persoane distincte, deşi substanţǎ identicǎ, face trei dumnezei, sau limba şi-a pierdut în întregime înţelesul.

Ascultaţi doar la aceste cuvinte din nou, "Eu sînt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfîrşitul, zice Domnul, Care Este, şi Care Era, şi Care Este sǎ Vinǎ, Atotputernicul”. Aceasta este Divinitate. Acesta nu este simplu un profet, un om. Acesta este Dumnezeu. Şi aceasta nu este o descoperire a trei Dumnezei, ci a UNUI Dumnezeu, Atotputernicul.

Ei nu au crezut în trei Dumnezei la începutul bisericii. Voi nu puteţi gǎsi acel fel de credinţǎ printre apostoli. Aceasta era dupǎ epoca apostolicǎ cǎ aceastǎ teorie a venit înǎuntru şi a devenit într-adevǎr o controversǎ şi o învǎţǎturǎ cardinalǎ la Consiliul din Niceea. Învǎţǎtura despre Dumnezeire a cauzat o împǎrţire în douǎ la Niceea. Şi de la acea împǎrţire acolo au venit douǎ eFtreme. Una de fapt a mers în politeism, crezînd în trei Dumnezei, şi ceilalţi au mers în unitarism. Desigur aceasta era o vreme sǎ devinǎ aşa, dar au fǎcut-o, şi noi avem aceasta chiar astǎzi. Dar Descoperirea prin Ioan de cǎtre Duhul cǎtre biserici era, "Eu sînt Domnul Isus Cristos, şi Eu sînt TOTUL din acesta. Nu existǎ vreun alt Dumnezeu.” Şi El şi-a pus pecetea Lui pe aceastǎ Descoperire.

Consideraţi aceasta: Cine era Tatǎl lui Isus? Mat. 1:18 zice, "Ea s-a aflat cu copil de la Duhul Sfînt”. Dar Isus, Însuşi, a pretins cǎ Dumnezeu era Tatǎl Lui. Dumnezeu Tatǎl şi Dumnezeu Duhul Sfînt, aşa cum noi adesea eFprimǎm aceşti termeni, face pe Dumnezeu şi Duhul UNUL. Într-adevǎr ei sînt, sau altfel Isus are doi Taţi. Dar observaţi cǎ Isus a zis cǎ El şi Tatǎl Lui era Unul — nu doi. Aceasta face UN Dumnezeu.

De moment ce aceasta este istoric şi Scriptural adevǎrat, oamenii se întreabǎ de unde au venit cei trei. Aceasta a devenit o învǎţǎturǎ fundamentalǎ la Consiliul din Niceea în 325 A.D. Aceastǎ trinitate (un cuvînt absolut nescriptural) a fost bazat pe mulţimea dumnezeilor din Roma. Romanii aveau mulţi dumnezei la care ei se rugau. Ei deasemeni se rugau la strǎmoşi ca mijlocitori. Aceasta era doar o treaptǎ sǎ dea nume noi la dumnezei vechi, astfel noi sǎ avem sfinţi sǎ facem aceasta mai Biblic. Astfel, în loc de Jupiter, Venus, Marte, etc., noi avem Pavel, Petru, Fatima, Christofor, etc., etc. Ei nu puteau sǎ-şi facǎ religia lor pǎgînǎ sǎ funcţioneze doar cu un Dumnezeu, astfel ei L-au împǎrţit în trei, şi ei au fǎcut mijlocitori din sfinţi aşa cum ei au fǎcut mijlocitori din strǎmoşii lor.

De atunci încoace oamenii au omis sǎ-şi dea seama cǎ existǎ doar un Dumnezeu cu trei funcţii sau manifestǎri. Ei ştiu cǎ existǎ un Dumnezeu conform cu Scriptura, dar ei încearcǎ sǎ facǎ aceasta fantastica teorie cǎ Dumnezeu este ca un ciorchine de struguri; trei persoane cu aceeaşi Divinitate împǎrţit egal la toţi. Dar aceasta spune clar aici în Apocalipsa cǎ Isus este "Cel Care Este”, "Cel Care Era”, şi "Cel Care Este sǎ Vinǎ”. El este Alfa şi Omega” care înseamnǎ cǎ El este de la "A la Z” sau TOTUL DIN ACESTA. El este totul— Atotputernicul. El este Trandafirul din Şaron, Crinul din Vale, Luceafǎrul Strǎlucitor, Ramura Neprihǎnirii, Tatǎl, Fiul, şi Duhul Sfînt. El este Dumnezeu, Atotputernicul Dumnezeu. UN DUMNEZEU.

1 Timotei 3:16 zice, "Şi fǎrǎ îndoialǎ mare este taina evlaviei: Dumnezeu a fost manifestat în trup, adeverit în Duhul, vǎzut de îngeri, propovǎduit la Neamuri, a fost crezut în lume, primit sus în Slavǎ”. Aceasta este ce spune Biblia. Ea nu spune nimic despre o prima sau a doua sau a treia persoanǎ aici. Ea spune cǎ Dumnezeu a fost manifestat în trup. Un Dumnezeu. Acel UN DUMNEZEU a fost manifestat în trup. Aceasta s-ar cuveni sǎ o stabileascǎ. Dumnezeu a venit într-o formǎ umanǎ. Aceasta nu L-a fǎcut UN ALT DUMNEZEU. EL ERA DUMNEZEU, ACELAŞI DUMNEZEU. Aceasta era o descoperire atunci, şi ea este o descoperire acum. Un Dumnezeu.

Sǎ mergem înapoi în Biblie şi sǎ vedem ce era El la început conform cu descoperirea pe care El a dat-o despre El însuşi. Marele Iehova a apǎrut la Israel într-un stîlp de foc. Ca Înger al Legǎmîntului El a locuit în acel stîlp de foc şi a condus zilnic pe Israel. La templu El a anunţat venirea Lui cu un nor mare. Apoi într-o zi El a fost manifestat într-un trup nǎscut dintr-o fecioarǎ care a fost pregǎtit pentru El. Dumnezeul care a locuit deasupra corturilor lui Israel a luat acum pe El însuşi un cort de carne şi a locuit ca un om printre oameni. Dar El era ACELAŞI DUMNEZEU.

Biblia învaţǎ cǎ DUMNEZEU ERA ÎN CRISTOS. TRUPUL era Isus. În El a locuit toatǎ plinǎtatea Dumnezeirii, TRUPEŞTE. Nimic nu poate sǎ fie mai clar decît asta. Tainǎ, da. Dar actual adevǎr — aceasta nu poate fi mai clar. Astfel dacǎ El nu era trei persoane atunci, El nu poate fi trei acum. UN DUMNEZEU: Şi acest acelaşi Dumnezeu a fost fǎcut trup.

Isus a zis, "Eu am venit de la Dumnezeu şi Eu merg (înapoi) la Dumnezeu”. Ioan 16:27-28. Aceasta este exact ceea ce s-a întîmplat. El a dispǎrut de pe pǎmînt prin moartea Lui, îngroparea, învierea, şi înǎlţarea. Apoi Pavel L-a întîlnit pe drumul spre Damasc şi El i-a vorbit lui Pavel şi a zis, "Saule, Saule, de ce Mǎ prigoneşti?” Pavel a zis, "Cine eşti Tu, Doamne?” El a zis, "Eu sînt Isus.” El a fost un stîlp de foc, o luminǎ orbitoare. El s-a întors înapoi, exact cum El a spus cǎ El se va întoarce. Înapoi la aceeaşi formǎ în care El a fost înainte ca El sǎ-şi ia un cort de carne. Aceasta este exact cum a vǎzut-o Ioan. Ioan 1:18 "Nici un om nu a vǎzut pe Dumnezeu vreodatǎ; singurul Fiu nǎscut, Care este în sînul Tatǎlui, El L-a declarat”. Observaţi unde spune Ioan cǎ Isus ESTE. El este ÎN sînul Tatǎlui.

Luca 2:11 zice, "Cǎci vouǎ vi s-a nǎscut în aceastǎ zi în cetatea lui David un Mîntuitor, Care este Cristos Domnul”. El a fost nǎscut Cristosul, iar opt zile mai tîrziu cînd El a fost tǎiat împrejur El a fost numit Isus, chiar aşa cum le-a spus lor îngerul. Eu am fost nǎscut un Branham. Cînd eu am fost nǎscut ei mi-au dat numele de William. El era CRISTOS dar Lui i s-a dat un nume aici jos printre oameni. Acel cort dinafarǎ pe care oamenii îl puteau vedea era numit Isus. El era Domnul Slavei, Atotputernicul manifestat în trup. El este Dumnezeu Tatǎl, Fiu, şi Duh Sfînt. El este tot aceasta.

Tatǎ, Fiu, şi Duh Sfînt sînt doar titluri. Ele nu sînt nume. Aceasta este de ce noi botezǎm în Numele Domnului Isus Cristos, pentru cǎ acela este un nume, nu un titlu. Acesta este numele acelor titluri, întocmai cum voi luaţi un copil nou nǎscut care este un fiu şi îl numiţi. Copil este ceea ce el este, fiu este titlul, apoi voi îl numiţi, John Henry Brown. Voi nu botezaţi doar în ‘Numele lui Isus'. Existǎ mii de Isuşi în lume şi au fost chiar înainte de Isus, Mîntuitorul nostru. Dar existǎ numai unul dintre ei nǎscut Cristosul, "Domnul Isus Cristos”.

Oamenii vorbesc despre Isus ca fiind Fiul Etern al lui Dumnezeu. Acum nu este aceasta o contradicţie? Cine a auzit vreodatǎ despre un ‚Fiu’ sǎ fie etern? Fiii au începuturi, dar acela care este etern niciodatǎ nu a avut un început. El este Dumnezeul Etern (Iehova) manifestat în trup.

În Evanghelia Sf. Ioan aceasta spune, "La început era Cuvîntul şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu. Şi Cuvîntul a fost fǎcut trup şi a locuit printre noi.” El era Adevǎratul şi Credinciosul Martor la Cuvîntul etern al Tatǎlui. El era un Profet şi putea sǎ spunǎ ce a poruncit Tatǎl ca El sǎ spunǎ. El a zis, "Tatǎl Meu este în Mine”. Aceea este ceea ce Isus cortul a zis, "Tatǎl Meu este în Mine”.

Dumnezeu are multe titluri: ‘Neprihǎnirea noastrǎ', şi ‘Pacea noastrǎ', şi ‘Întotdeauna Prezent', şi ‘Tatǎ', şi ‘Fiu', şi ‘Duh Sfînt'; dar El are numai un nume uman şi numele acela este Isus.

Nu fiţi confuzi deoarece el are trei funcţii sau cǎ El are o triplǎ manifestare. Pe pǎmînt El era un Profet; în ceruri El este Preotul; şi venind înapoi pe pǎmînt, El este Împǎrat al Împǎraţilor. "Cel Care Era” — Acela este Isus, Profetul. "Cel Care Este” — Acela este El, Marele Preot, fǎcînd mijlocire — Unul Care poate fi atins cu simţurile infirmitǎţii noastre. "Care Este sǎ Vinǎ” — Acela este Împǎratul care vine. Pe pǎmînt El era Cuvîntul — Profetul. Moise a spus despre El, "Domnul Dumnezeul vostru va ridica un Profet ca mine, şi se va împlini cǎ dacǎ ei nu vor asculta cuvintele acelui Profet ei vor fi nimiciţi din mijlocul poporului”.

Observaţi aceste fapte despre Isus. Pe pǎmînt El era Profet, Miel, şi Fiu. Aceasta nu L-a fǎcut trei. Acestea erau doar manifestǎri sau funcţii ale Unei Persoane, Isus.

Acum acolo este o porţiune foarte favoritǎ din Scripturǎ care trinitarienii gîndesc cǎ dovedeşte punctul lor despre mai multe decît o Persoanǎ actualǎ în Dumnezeire. Aceasta este Apoc. 5:9-8, "Şi am privit, şi, iatǎ, în mijlocul tronului şi a celor patru fǎpturi, şi în mijlocul bǎtrînilor, a stat un Miel aşa cum El a fost junghiat, avînd şapte coarne şi şapte ochi, care sînt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu trimise înainte peste tot pǎmîntul. Şi El a venit şi a luat cartea din mîna dreaptǎ a Aceluia Care şedea pe tron. Şi cînd El a luat cartea, cele patru fǎpturi şi cei douǎzeci şi patru de bǎtrîni au cǎzut jos înaintea Mielului, avînd fiecare din ei harfe, şi potire de aur pline cu tǎmîie, care sînt rugǎciunile sfinţilor”. Într-adevǎr aceste versete, dacǎ sînt izolate, ar pǎrea sǎ le dovedeascǎ pǎrerea lor. Voi observaţi, cǎ am zis, aceste versete IZOLATE. Oricum, citim Apoc. 4:2-3 şi 9-11, "Şi imediat eu eram în Duhul: şi iatǎ, un tron a fost aşezat în ceruri, şi UNUL a şezut pe tron. Şi Cel Care a şezut avea înfǎţişarea unei pietre de iaspis şi de sardiu: şi acolo era un curcubeu în jurul tronului, ca o piatrǎ de smarald la vedere. Şi cînd acele fǎpturi au dat slavǎ şi onoare şi mulţumiri Celui Care şedea pe tron, Care trǎieşte în veci de veci, cei douǎzeci şi patru de bǎtrîni au cǎzut jos înaintea Celui Care şedea pe tron, şi s-au închinat Celui Care trǎieşte în vecii vecilor, şi au aruncat cununile lor înaintea tronului, zicînd, Tu eşti vrednic, O Doamne, sǎ primeşti slavǎ şi onoare şi putere: cǎci Tu ai creat toate lucrurile, şi pentru plǎcerea Ta sînt ele şi au fost create.” Observaţi cu atenţie în versetul doi acesta spune, "UNUL” (nu doi sau trei ci UNUL) şedea pe tron. În versetul trei spune, "EL” (NU ei) care avea înfǎţişarea ca o piatrǎ de iaspis. În versetul nouǎ spune cǎ fǎpturile i-au dat onoare "LUI” (nu lor). În versetul zece zice cǎ bǎtrînii au cǎzut jos înaintea "LUI” (nu lor). În versetul unsprezece zice cǎ ei au strigat, "Tu eşti vrednic O DOAMNE” (nu Domni). Deasemeni în versetul unsprezece zice acest UNUL pe tron era "Creatorul”, Care este Isus (Ioan 1:3), Care este Iehova-Duh-Dumnezeu din Vechiul Testament (Gen. 1:1).

Dar sǎ nu ne oprim acolo. Citim acum în Apoc. 3:21, "Celui ce va birui îi voi da sǎ şadǎ cu Mine în tronul Meu, dupǎ cum şi Eu am biruit, şi am şezut cu Tatǎl meu în tronul Lui.” Deasemeni citim Evr. 12:2, "Privind spre Isus Autorul şi Desǎvîrşitorul credinţei noastre; Care pentru bucuria care îi era pusǎ înaintea Lui a suferit crucea, dispreţuind ruşinea, şi şade la dreapta tronului lui Dumnezeu.” Observaţi cǎci conform cu Isus, Însuşi, Care a scris Apocalipsa, El este aşezat CU Tatǎl. Duhul în Pavel (Care Duh este Duhul lui Cristos, cǎci Acela este Duhul Profeţiei prin care vine Cuvîntul) zice cǎ El şade la MÎNA DREAPTǍ a lui Dumnezeu. Dar cînd Ioan s-a uitat el a vǎzut numai "UNUL” pe tron. Şi aceasta nu era pînǎ la Apoc. 5:9-8 (care urmeazǎ Apoc. 4:2-3 în secvenţǎ de timp) în care noi vedem "Mielul” luînd cartea de la "CEL” Care şedea pe tron, cum este indicat în Apoc. 4:2-3 şi 9-10. Ce este aceasta? Aceasta este taina despre "UN DUMNEZEU.” El (Isus), a ieşit din Dumnezeu, a devenit manifestat în trup, a murit şi a înviat din nou, şi s-a reîntors la "Sînul Tatǎlui.” Dupǎ cum Ioan a zis, "Singurul Fiu nǎscut Care este ÎN sînul Tatǎlui, El l-a declarat pe El.” Ioan 1:18. Acum era timpul pentru ca Dumnezeu (Mesia) sǎ vinǎ înapoi sǎ-şi pretindǎ mireasa Lui şi apoi sǎ se prezinte pe Sine (sǎ se facǎ pe Sine cunoscut) la Israel. Astfel noi vedem iarǎşi pe Dumnezeu pǎşind înainte sǎ-şi asume o relaţie fizicǎ cǎtre om ca "Fiul lui David, Împǎrat al Împǎraţilor şi Domn al Domnilor, şi Mire al Miresei Neamurilor.” Aceasta NU este "Doi” Dumnezei, ci simplu UN DUMNEZEU manifestîndu-şi puternicele Lui funcţii şi titluri triunice.

Poporul ştia cǎ El era un Profet. Ei cunoşteau semnul lui Mesia care putea sǎ vinǎ numai prin profet. Ioan 1:44-51, "Acum Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei şi Petru. Filip îl gǎseşte pe Natanael, şi îi spune lui, Noi l-am gǎsit pe El, despre Care Moise a scris, în lege, şi profeţi, Isus din Nazaret, fiul lui Iosif. Şi Natanael i-a spus, Poate sǎ iese vreun lucru bun din Nazaret? Filip i-a spus, Vino şi vezi. Isus l-a vǎzut pe Natanael venind la El, şi i-a spus, Iatǎ într-adevǎr un Israelit, în care nu este viclenie! Natanael i-a spus Lui, De unde mǎ cunoşti Tu? Isus a rǎspuns şi i-a zis, Înainte ca Filip sǎ te cheme, cînd tu erai sub smochin, Eu te-am vǎzut. Natanael a rǎspuns şi i-a spus Lui, Învǎţǎtorule, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu; Tu eşti Împǎratul lui Israel. Isus a rǎspuns şi i-a zis, Pentru cǎ Eu ţi-am spus, cǎ Eu te-am vǎzut sub smochin, crezi tu? tu vei vedea lucruri mai mari decît acestea. Şi El i-a spus, Adevǎrat, adevǎrat, Eu îţi spun, cǎ De acum înainte voi veţi vedea cerurile deschise, şi îngerii lui Dumnezeu înǎlţîndu-se şi pogorîndu-se peste Fiul Omului.” Abilitatea de a discerne gîndurile inimii în oameni i-a fǎcut pe aleşii lui Dumnezeu sǎ înţeleagǎ cǎ aici era Mesia, Cuvîntul uns al lui Dumnezeu. Evr. 4:12, "Cǎci Cuvîntul lui Dumnezeu este iute, şi puternic, şi mai ascuţit decît orice sabie cu douǎ tǎişuri, pǎtrunzînd chiar sǎ despartǎ sufletul şi duhul, şi încheieturile şi mǎduva, şi este un discernǎtor al gîndurilor şi intenţiilor inimii.”

Cînd femeia la fîntînǎ L-a auzit discernînd gîndurile inimii ei ea L-a numit un profet, declarînd cǎ Mesia va fi cunoscut pentru abilitatea aceea mare. Ioan 4:7-29, "Acolo vine o femeie din Samaria sǎ scoatǎ apǎ: Isus îi spune ei, Dǎ-Mi sǎ beau. (Cǎci ucenicii Lui au fost duşi în cetate sǎ cumpere de mîncare). Atunci femeia din Samaria îi zice Lui, Cum este aceasta cǎ Tu, fiind un Iudeu, ceri sǎ bei de la mine, care sînt o femeie din Samaria? cǎci Iudeii nu au de a face cu Samaritenii. Isus a rǎspuns şi i-a zis, Dacǎ tu cunoşteai darul lui Dumnezeu, şi Cine este Acesta care îţi zice, Dǎ-Mi sǎ beau; tu I-ai fi cerut, iar El ţi-ar fi dat apǎ vie. Femeia I-a zis, Domnule, Tu nu ai nimic cu ce sǎ scoţi, iar fîntîna este adîncǎ: de unde ai atunci Tu acea apǎ vie? Eşti Tu mai mare decît pǎrintele nostru Iacob, care ne-a dat fîntîna, şi din care a bǎut el însuşi, şi copiii lui, şi vitele lui? Isus a rǎspuns şi i-a zis, Oricine bea din aceastǎ apǎ va înseta iarǎşi: Dar oricine bea din apa pe care Eu i-o voi da nu va înseta niciodatǎ; ci apa pe care Eu i-o voi da va fi în el o fîntînǎ de apǎ care va izvorî în viaţa veşnicǎ. Femeia i-a spus Lui, Domnule, dǎ-mi mie apa aceasta, ca eu sǎ nu însetez, nici sǎ vin aici sǎ scot. Isus i-a zis, Du-te, cheamǎ pe bǎrbatul tǎu, şi vino aici. Femeia a rǎspuns şi a zis, eu nu am bǎrbat. Isus i-a zis, tu ai zis bine cǎ nu ai bǎrbat, cǎci tu ai avut cinci bǎrbaţi; şi pe care tu îl ai acum nu este bǎrbatul tǎu: în asta tu zici adevǎrul. Femeia i-a zis Lui, Domnule, eu pricep cǎ Tu eşti un profet. Pǎrinţii noştri s-au închinat pe acest munte; şi voi ziceţi, cǎ în Ierusalim este locul unde se cuvine ca oamenii sǎ se închine. Isus i-a zis, Femeie, crede-Mǎ, cǎ vine ceasul, cînd voi nu vǎ veţi închina Tatǎlui, nici pe acest munte, nici chiar la Ierusalim. Voi vǎ închinaţi şi voi nu ştiţi la ce: noi ştim la ce ne închinǎm: cǎci mîntuirea este de la Iudei. Dar vine ceasul, şi acum este, cînd adevǎraţii închinǎtori se vor închina la Tatǎl în Duh şi în adevǎr: cǎci Tatǎl cautǎ astfel de închinǎtori sǎ I se închine. Dumnezeu este un Duh: şi cei care I se închinǎ trebuie sǎ I se închine în Duh şi în adevǎr. Femeia îi zice Lui, eu ştiu cǎ Mesia vine, Care este numit Cristos: cînd El va veni, El ne va spune toate lucrurile. Isus i-a zis, Eu Care îţi vorbesc sînt Acela.”

În Apoc. 15:3 zice, "Şi ei cîntǎ cîntarea lui Moise slujitorul lui Dumnezeu, şi cîntarea MIELULUI, zicînd, Mari şi minunate sînt lucrǎrile Tale, Doamne Dumnezeule Atotputernice; drepte şi adevǎrate sînt cǎile Tale, Tu Împǎrat al Sfinţilor.” Vedeţi voi asta? MIELUL, Marele Preot ţinîndu-şi sîngele Lui ca o ispǎşire pe scaunul milei pentru pǎcatele noastre este Domnul Dumnezeul Atotputernic. Aceasta este funcţia Lui prezentǎ. Asta este ceea ce El face acum, pledînd sîngele Lui pentru pǎcatele noastre. Dar într-o zi acel Miel va deveni Leul din Seminţia lui Iuda. El va apǎrea în putere şi slavǎ şi îşi va lua autoritatea Lui sǎ domneascǎ ca Împǎrat. El este Împǎratul care vine al acestui pǎmînt. Desigur, aceasta nu spune cǎ El nu este Împǎrat acum. Cǎci El este Împǎratul nostru, Împǎratul Sfinţilor. Chiar acum aceasta este o împǎrǎţie spiritualǎ. Ea nu este din sistemul acestei lumi întocmai cum noi nu sîntem din aceastǎ lume. Acesta este motivul cǎ noi acţionǎm diferit de aceastǎ lume. Cetǎţenia noastrǎ este în ceruri. Noi reflectǎm Duhul din lumea renaşterii noastre unde Isus este Împǎratul. Asta este de ce femeile noastre nu se îmbracǎ în haine bǎrbǎteşti sau sǎ-şi taie pǎrul sau sǎ foloseascǎ toate acele cosmetice şi alte lucruri de care la lume îi place aşa de mult. Asta este de ce bǎrbaţii noştri nu beau şi nu fumeazǎ şi nu se poartǎ în pǎcat. Stǎpînirea noastrǎ este stǎpînirea asupra pǎcatului şi aceasta este în forţǎ prin puterea care este în Duhul lui Cristos Care locuieşte în noi. Fiecare împǎrǎţie de pe pǎmînt urmeazǎ sǎ fie dǎrîmatǎ, dar a noastrǎ va rǎmînea.

Acum noi am discutat despre funcţiile şi manifestǎrile acelui Dumnezeu adevǎrat şi am privit slava Lui într-un studiu Scriptural. Însǎ El nu este de a fi cunoscut intelectual. El este cunoscut Spiritual; prin descoperire Spiritualǎ. Acest acelaşi Unul Care a fost cunoscut ca Isus dupǎ trup a mers înapoi în stîlpul de foc. Dar El a promis cǎ El va veni din nou şi va locui printre poporul Lui prin Duhul. Şi în ziua Cincizecimii acel stîlp de foc a venit jos şi s-a separat pe sine în limbi de foc peste fiecare din ei. Ce fǎcea Dumnezeu? El s-a separat pe Sine în bisericǎ, dînd la toţi bǎrbaţii şi femeile acelea o parte din El însuşi. El s-a împǎrţit pe Sine printre biserica Lui întocmai cum El a zis cǎ El va face. Ioan 14:16-23, "Şi Eu îl voi ruga pe Tatǎl, iar El vǎ va da un alt Mîngîietor, ca El sǎ poatǎ rǎmîne cu voi pentru totdeauna; Chiar Duhul Adevǎrului: Care lumea nu-l poate primi, deoarece ea nu-L vede, nici nu-L cunoaşte: dar voi Îl cunoaşteţi: cǎci El locuieşte cu voi, şi va fi în voi. Eu nu vǎ voi lǎsa nemîngîiaţi: Eu voi veni la voi. Încǎ puţinǎ vreme, şi lumea nu Mǎ va mai vedea; dar voi Mǎ vedeţi: pentru cǎ Eu trǎiesc, şi voi veţi trǎi. În ziua aceea voi veţi cunoaşte cǎ Eu sînt în Tatǎl Meu, şi voi în Mine, şi Eu în voi. Cel care are poruncile Mele, şi le ţine, acela este cel care Mǎ iubeşte: şi cel care Mǎ iubeşte va fi iubit de Tatǎl Meu, iar Eu îl voi iubi pe el, şi Mǎ voi manifesta faţǎ de el. Iuda a zis cǎtre El, nu Iscarioteanul, Doamne, cum este asta cǎ Tu Te vei manifesta nouǎ, şi nu cǎtre lume? Isus a rǎspuns şi i-a zis, Dacǎ un om Mǎ iubeşte, el va ţine cuvintele Mele: şi Tatǎl Meu îl va iubi, şi Noi vom veni la El, şi ne vom face locuinţa Noastrǎ cu el.” El a zis cǎ El va ruga pe Tatǎl Care va trimite un alt Mîngîietor Care era CU ei (ucenicii) deja dar NU ÎN ei. Acela era Cristos. Apoi în versetul douǎzeci şi trei, vorbind despre Sine şi Tatǎl, El a zis NOI vom veni. Acolo este acesta: "Duhul vine, Aсelaşi Duh a lui Dumnezeu care s-a manifestat ca Tatǎl, şi ca Fiul, şi încǎ se va manifesta în mulţi” — UN DUMNEZEU Care este Duh.

Aceasta este de ce nici un om nu poate veni vreodatǎ înainte şi sǎ zicǎ cǎ omul sfînt este un papǎ sau omul sfînt este un episcop sau preot. OMUL SFÎNT este Cristos, Duhul Sfînt, în noi. Cum îndrǎzneşte ierarhia sǎ declare cǎ laicii nu au nici un cuvînt de spus? Fiecare are ceva de spus. Fiecare are o lucrare, fiecare are o slujbǎ. Duhul Sfînt a venit la Cincizecime şi s-a separat pe Sine peste fiecare, ca sǎ poatǎ sǎ fie împlinit unde Cristos a zis, "În ziua aceea voi veţi cunoaşte cǎ Eu sînt în Tatǎl Meu, şi voi în Mine şi Eu în voi.” Ioan 14:20.

Marele Eu Sînt, Dumnezeul Atotputernic, a venit ca Duh sǎ umple biserica Lui adevǎratǎ. El are un drept sǎ se mute oriunde vrea El, şi peste oricine vrea El. Noi nu facem vreun "om sfînt” printre noi, ci întreaga adunare adevǎratǎ a Domnului este sfîntǎ, din cauza prezenţei Duhului Sfînt. Acesta este El, Duhul Sfînt, care este sfînt, nu adunarea din ea însǎşi.

Acum aceasta este descoperirea: Isus Crustos este Dumnezeu. Iehova din Vechiul Testament este Isus din Noul. Nu conteazǎ cît de greu încercaţi, voi nu puteţi dovedi cǎ existǎ TREI Dumnezei. Dar de asemenea este nevoie de o descoperire prin Duhul Sfînt sǎ vǎ facǎ sǎ înţelegeţi adevǎrul cǎ El este Unu. Este nevoie de o descoperire sǎ vedeţi cǎ Iehova din Vechiul Testament este Isus din Noul. Satan s-a strecurat în bisericǎ şi a orbit pe oameni faţǎ de acest adevǎr. Şi cînd ei au fost orbiţi faţǎ de acesta, nu a durat mult pînǎ cînd Biserica din Roma s-a oprit de a boteza în Numele Domnului Isus Cristos.

Eu admit cǎ este nevoie de o adevǎratǎ descoperire de la Duhul Sfînt sǎ vedeţi adevǎrul despre Dumnezeire în aceste zile cînd noi sîntem în mijlocul pervertirii de aşa multǎ Scripturǎ. Dar învingǎtoarea, biruitoarea bisericǎ este ziditǎ pe descoperire astfel cǎ noi ne putem aştepta ca Dumnezeu sǎ ne descopere adevǎrul Sǎu. Oricum, voi de fapt nu aveţi nevoie de o descoperire despre botezul în apǎ. Aceasta este chiar acolo privindu-vǎ drept în faţǎ. Ar fi posibil pentru un minut ca apostolii sǎ fie conduşi în rǎtǎcire de la o poruncǎ directǎ a Domnului de a boteza în Numele Tatǎlui şi al Fiului şi al Duhului Sfînt şi apoi sǎ se afle pe ei în neascultare voitǎ? Ei ştiau care era Numele, şi nu existǎ nici un loc în Scripturǎ unde au botezat ei în vreun alt fel decît în Numele Domnului Isus Cristos. Bunul simţ v-ar spune cǎci Cartea despre Fapte este biserica în acţiune, şi dacǎ ei au botezat în felul acela, atunci acela este felul de a boteza. Acum dacǎ voi credeţi cǎ aceea este tare, ce gîndiţi voi despre asta? Oricine care nu a fost botezat în Numele Domnului Isus a trebuit sǎ fie botezat din nou.

Fapte 19:1-6, "Şi a ajuns sǎ se împlineascǎ, cǎ, în timp ce Apollo era în Corint, Pavel trecînd prin coasta de sus a venit la Efes: şi gǎsind pe anumiţi ucenici, El le-a spus lor, Aţi primit voi Duhul Sfînt de cînd aţi crezut? Iar ei i-au spus lui, Noi nici mǎcar nu am auzit dacǎ ar exista vreun Duh Sfînt. Şi el le-a zis, Înspre ce aţi fost voi botezaţi? Şi ei au zis, Înspre botezul lui Ioan. Atunci Pavel a zis, Ioan într-adevǎr a botezat cu botezul pocǎinţei, zicînd cǎtre oameni, ca ei sǎ creadǎ în Acela Care va veni dupǎ el, care este, în Isus Cristos. Cînd ei au auzit asta, ei au fost botezaţi în Numele Domnului Isus. Şi cînd Pavel şi-a pus mîinile peste ei, Duhul Sfînt a venit peste ei; iar ei au vorbit în limbi şi au profeţit.” Acolo este. Aceşti oameni buni din Efes au auzit despre venirea lui Mesia. Ioan L-a propovǎduit. Ei au fost botezaţi spre pocǎinţa de pǎcate, uitîndu-se ÎNAINTE sǎ creadǎ în Isus. Dar acum era timpul sǎ se uite ÎNAPOI la Isus şi sǎ fie botezaţi spre IERTAREA pǎcatelor. Acesta era timpul sǎ primeascǎ Duhul Sfînt. Şi cînd ei au fost botezaţi în Numele Domnului Isus Cristos, Pavel şi-a pus mîinile peste ei şi Duhul Sfînt a venit peste ei.

Oh, acei oameni dragi în Efes erau oameni buni; şi dacǎ vreunul avea un drept sǎ se simtǎ în siguranţǎ, ei aveau. Observaţi cît de departe au venit ei. Ei au venit pînǎ sus la acceptarea venirii lui Mesia. Ei erau gata pentru El. Dar nu vedeţi voi cǎci cu toate acestea ei L-au omis? El a venit şi s-a dus. Ei aveau nevoie sǎ fie botezaţi în Numele Domnului Isus Cristos. Ei aveau nevoie sǎ fie umpluţi cu Duhul Sfînt.

Dacǎ voi aţi fost botezaţi în Numele Domnului Isus Cristos, Dumnezeu vǎ va umple cu Duhul Lui. Acesta este Cuvîntul. Fapte 19:6 care noi am citit a fost împlinirea din Fapte 2:38, "Pocǎiţi-vǎ, şi fiţi botezaţi fiecare din voi în Numele lui Isus Cristos pentru iertarea pǎcatelor, iar voi veţi primi darul Duhului Sfînt.” Vedeţi, Pavel, prin Duhul Sfînt, a spus exact ce a spus Petru prin Duhul Sfînt. Şi ceea ce a fost zis NU POATE fi schimbat. Aceasta trebuie sǎ fie la fel de la Cincizecime pînǎ cînd chiar ultimul ales a fost botezat. Gal. 1:8, "Dar chiar dacǎ noi, sau un înger din ceruri, vǎ propovǎduieşte vreo altǎ evanghelie decît aceea pe care v-am propovǎduit-o noi, sǎ fie blestemat.”

Acum unii dintre voi oamenii Unitarieni botezaţi greşit. Voi botezaţi pentru regenerare de parcǎ fiind scufundat în apǎ v-ar mîntui. egenerarea nu vine prin apǎ; aceasta este o lucrare a Duhului. Omul care prin Duhul Sfînt a dat porunca, "Pocǎiţi-vǎ şi fiţi botezaţi fiecare în Numele Domnului Isus,” nu a spus cǎ apa a regenerat. El a spus cǎ aceasta era numai o dovadǎ a unui "cuget curat cǎtre Dumnezeu.” Asta era totul. 1 Petru 3:21, "Icoana aceasta asemǎnǎtoare prin care chiar şi botezul ne mîntuieşte acum (nu punerea la o parte a întinǎciunilor trupului, ci rǎspunsul unui cuget curat cǎtre Dumnezeu,) prin învierea lui Isus Cristos.” Eu cred aceasta.

Dacǎ vreunul are ceva idei false cǎ istoria poate dovedi botezul în apǎ în vreun alt fel decît în Numele Domnului Isus Cristos, eu v-aş sfǎtui sǎ citiţi istoriile şi aflaţi voi înşivǎ. Urmǎtoarea este o adevǎratǎ mǎrturie despre un Botez care a avut loc în Roma anul 100 A.D. şi a fost reprodus în evista TIME în 5 Decembrie, 1955. "Diaconul şi-a ridicat mîna, şi Publius Decius a pǎşit prin uşa baptisterului. Stînd pînǎ la brîu în bazin era Marcus Vasca vînzǎtorul de lemne. El zîmbea aşa cum Publius a strǎbǎtut în bazin lîngǎ el. ‘Credis?' a întrebat el. ‘Credo,' a rǎspuns Publius. ‘Eu cred cǎ mîntuirea mea vine de la Isus Cristosul, Care a fost rǎstignit sub Pontius Pilat. Cu El eu am murit ca sǎ pot avea cu El Viaţǎ Eternǎ.' Atunci el a simţit braţe puternice sprijinindu-l aşa cum el s-a lǎsat pe spate în bazin, şi a auzit glasul lui Marcus în urechea lui — ‘Eu te botez în Numele Domnului Isus' — aşa cum apa rece s-a închis peste el.”

Drept sus pînǎ cînd adevǎrul a fost pierdut (şi nu s-a întors pînǎ în aceastǎ ultimǎ epocǎ — aceasta este de la Niceea pînǎ la începutul acestui secol) ei au botezat în Numele Domnului Isus Cristos. Dar acesta a venit înapoi. Satan nu poate sǎ ţinǎ descoperirea jos cînd Duhul vrea ca sǎ o dea.

Da, dacǎ existau trei Dumnezei, voi aţi putea foarte bine boteza pentru un Tatǎ, şi un Fiu, şi un Duh Sfînt. Dar DESCOPERIREA DATǍ LUI IOAN era cǎ existǎ UN DUMNEZEU şi Numele Lui este DOMNUL ISUS CRISTOS, şi voi botezaţi pentru UN Dumnezeu şi numai unul. Aceasta este de ce Petru a botezat în felul în care a fǎcut-o la Cincizecime. El trebuia sǎ fie devotat la descoperirea care era, "Sǎ ştie toatǎ casa lui Israel cu siguranţǎ, cǎ Dumnezeu l-a fǎcut pe ACELAŞI ISUS, pe Care voi l-aţi rǎstignit, ŞI DOMN ŞI CRISTOS.” Acolo este El, "DOMNUL ISUS CRISTOS.”

Dacǎ Isus este ‘AMÎNDOUǍ' Domn şi Cristos, atunci El (Isus) este, şi nu poate fi altceva decît "Tatǎ, Fiu, şi Duh Sfînt” în O Persoanǎ manifestatǎ în trup. Aceasta NU este "Dumnezeu în trei persoane, trinitate binecuvîntatǎ,” ci UN DUMNEZEU, O PERSOANǍ cu trei titluri majore, cu trei funcţii manifestînd acele titluri. Ascultaţi aceasta încǎ odatǎ. Acest acelaşi Isus este "AMÎNDOUǍ Domn şi Cristos. Domn (Tatǎ) şi Cristos (Duh Sfînt) sînt Isus, cǎci El (Isus) este AMÎNDOI din ei (Domn şi Cristos).

Dacǎ aceasta nu ne aratǎ adevǎrata descoperire despre Dumnezeire, nimic nu va arǎta. Domn NU este un altul; Cristos NU este un altul. Acest Isus este Domnul Isus Cristos — UN DUMNEZEU.

Filip într-o zi i-a spus lui Isus, "Doamne, aratǎ-ne pe Tatǎl şi ne va fi de ajuns.” Isus i-a zis, "Atîta vreme am fost cu voi şi tu nu Mǎ cunoşti? Cine m-a vǎzut pe Mine a vǎzut pe Tatǎl, aşa cǎ de ce spui tu, Aratǎ-ne pe Tatǎl? Eu şi Tatǎl Meu sîntem Unu.” Eu am citat asta odatǎ şi o doamnǎ a zis, "Doar un minut, Dl. Branham, dvs. şi soţia dvs. sînteţi una.”

Eu am zis, "Nu în felul acela.” Ea a zis, "Vǎ cer scuze?”

Astfel eu i-am spus, "Dvs. mǎ vedeţi?”

Ea a zis, "Da.”

Am zis, "Dvs. vedeţi pe soţia mea?” Ea a zis, "Nu.”

Am zis, "Atunci acea unitate este de un fel diferit, cǎci El a zis, Cînd voi mǎ vedeţi pe Mine, voi vedeţi pe Tatǎl.”

Profetul a zis cǎ va fi luminǎ în timpul serii. În imn este scris:

"Va fi luminǎ în timpul serii,

Cǎrarea spre slavǎ cu siguranţǎ tu o vei gǎsi,

Pe drumul apei, aceea este lumina astǎzi,

Îngropat în Numele preţios a lui Isus.

Tînǎr şi bǎtrîn, cǎiţi-vǎ de toate pǎcatele voastre, Duhul Sfînt cu siguranţǎ va intra înǎuntru.

Lumina de searǎ a venit —

Este un fapt cǎ Dumnezeu şi Cristos sînt unu.”

Nu cu mult în urmǎ eu discutam cu un abin Evreu. El mi- a spus, "Voi Neamurile nu puteţi tǎia pe Dumnezeu în trei bucǎţi şi sǎ-L daţi unui Iudeu. Noi cunoaştem mai bine decît atît.”

Eu i-am spus, "Asta este întocmai abinule, noi nu-l tǎiem pe Dumnezeu în trei bucǎţi. Tu crezi profeţii, nu-i aşa?”

El a zis, "Eu cred desigur.” "Crezi tu Isaia 9:6?”

"Da.”

"Despre cine vorbea profetul?”

"Mesia.”

Am zis, "În ce relaţie va fi Mesia faţǎ de Dumnezeu?”

El a zis, "El va fi Dumnezeu.”

Am zis, "Asta-i adevǎrat.” Amin.

Voi nu puteţi sǎ-l puneţi pe Dumnezeu în trei persoane sau trei pǎrţi. Voi nu-i puteţi spune unui Iudeu cǎ existǎ un Tatǎ, şi un Fiu, şi un Duh Sfînt. El vǎ va spune foarte repede de unde a venit ideea aceea. Iudeii ştiu cǎ acest crez a fost stabilit la Consiliul din Niceea. Nu-i de mirare cǎ ei ne dispreţuiesc ca pǎgîni.

Noi vorbim despre un Dumnezeu care nu se schimbǎ. Iudeii deasemeni cred asta. Dar biserica şi-a schimbat neschimbatul Dumnezeu din UNU în T EI. Dar lumina se reîntoarce la înserat. Cît de izbitor este că acest adevăr a venit la timpul cînd Iudeii se reîntorc în Palestina. Dumnezeu şi Cristos sînt UNUL. Acest Isus este AMÎNDOUǍ DOMN ŞI CRISTOS.

Ioan avea descoperirea, şi ISUS era Descoperirea, şi El s-a produs pe Sine chiar aici în Scripturǎ — "EU SÎNT Cel Care Era, Care Este şi Va Veni, Atotputernicul. Amin.”.

Dacǎ descoperirea este dincolo de tine, uitǎ-te în sus şi cautǎ pe Dumnezeu pentru aceasta. Aceea este singura cale prin care vei pricepe vreodatǎ. O descoperire trebuie sǎ vinǎ de la Dumnezeu. Aceasta niciodatǎ nu vine prin om, prin înzestrǎri naturale, ci prin înzestrare Spiritualǎ. Tu poţi chiar memora Scriptura, şi deşi aceasta este minunat, aceea nu o va face. Ea trebuie sǎ fie o descoperire de la Dumnezeu. Se spune în Cuvînt cǎ nici un om nu poate spune cǎ Isus este Cristosul decît prin Duhul Sfînt. Tu trebuie sǎ primeşti Duhul Sfînt şi atunci, şi numai atunci, poate Duhul sǎ-ţi dea descoperirea cǎ Isus este Cristosul: Dumnezeu, Cel Uns.

Nici un om nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu afarǎ de Duhul lui Dumnezeu şi cel la care Duhul lui Dumnezeu le descoperǎ. Noi avem nevoie sǎ chemǎm pe Dumnezeu pentru descoperire mai mult decît orice altceva în lume. Noi am acceptat Biblia, noi am acceptat marile adevǎruri din ea, dar aceasta încǎ nu este realǎ la cei mai mulţi dintre oameni deoarece descoperirea de cǎtre Duhul nu este acolo. Cuvîntul nu a fost însufleţit. Biblia zice în 2 Cor. 5:21 cǎ noi am devenit neprihǎnirea lui Dumnezeu prin uniunea noastrǎ cu Isus Cristos. Aţi priceput voi asta? Ea zice cǎ NOI SÎNTEM TOCMAI NEPRIHǍNIREA LUI DUMNEZEU ÎNSUŞI prin a fi ÎN CRISTOS. Ea zice cǎ El (Isus) a devenit PǍCAT pentru noi. Ea nu spune cǎ El a devenit pǎcǎtos, ci a devenit PǍCAT pentru noi ca prin uniunea noastrǎ cu El noi sǎ putem deveni NEPRIHǍNIREA lui Dumnezeu. Dacǎ noi acceptǎm faptul (şi noi trebuie) cǎ El literar a devenit PǍCAT pentru noi prin substituirea Lui pentru noi, atunci noi deasemeni trebuie sǎ acceptǎm faptul cǎ noi prin uniunea noastrǎ cu El am devenit TOCMAI NEPRIHǍNIREA lui Dumnezeu. A respinge una este a respinge cealaltǎ. A accepta una este a accepta cealaltǎ. Acum noi ştim cǎ Biblia spune asta. Aceasta nu poate fi negat. Dar descoperirea despre aceasta lipseşte. Aceasta nu este realǎ pentru majoritatea din copiii lui Dumnezeu. Acesta este doar un verset bun în Biblie. Dar noi avem nevoie sǎ avem aceasta fǎcutǎ VIE pentru noi. Aceea are nevoie de descoperire.

Lǎsaţi-mǎ sǎ pun ceva aici care vǎ va şi uimi şi va ajuta. Deabia cǎ existǎ un student care nu crede cǎ Noul Testament era original în limba Greacǎ. Toţi marii noştri studenţi ai Bibliei au spus cǎ Dumnezeu a dat lumii trei mari naţiuni cu trei mari contribuţii pentru binele Evangheliei. El a dat pe Greci care au dat o limbǎ universalǎ. El ne-a dat pe Iudei care ne-a dat adevǎrata religie şi cunoştinţǎ adevǎratǎ despre Dumnezeu prin Mîntuitorul. El ne-a dat pe Romani care ne-a dat un imperiu unificat cu lege şi un sistem de drumuri. Astfel noi avem religie adevǎratǎ, limba sǎ o exprimǎm cǎtre multe popoare, şi guvernul şi drumuri sǎ o rǎspîndim fizic. Şi istoric vorbind aceasta pare sǎ fie exact corect. Şi astǎzi savanţii noştri Greci zic cǎ limba Greacǎ din zilele Bibliei este aşa de perfectǎ şi exactǎ încît dacǎ studentul de Greacǎ este un gramatician şlefuit şi precis el poate într-adevǎr sǎ cunoascǎ exact ce învaţǎ Cuvîntul Noului Testament. Dar nu este aceasta numai o teorie? Este asta adevǎrat? Nu este aceasta aşa cǎ fiecare savant Grec de reputaţie de la o denominaţiune dezbate pe un alt student dintr-o altǎ denominaţiune, şi nu este astfel cǎ argumentǎrile lor sînt bazate pe cuvinte Greceşti identice şi reguli identice de gramaticǎ? Desigur acesta este felul în care este. Chiar în urmǎ acolo în Epoca Pergam, chiar înainte de Consiliul din Niceea din 325 acolo erau doi mari studenţi, Arius şi Athanasius care au devenit încleştaţi în combatere doctrinalǎ asupra unui cuvînt Grecesc. Aşa de intens şi aşa de rǎspînditǎ în toatǎ lumea a devenit dezbaterea lor încît istoricii au zis cǎ lumea a fost împǎrţitǎ din cauza unui diftong (sunetul a douǎ vocale într-o singurǎ silabǎ.) Acum dacǎ Greaca este aşa perfectǎ, şi aşa ordinatǎ de Dumnezeu, de ce era acolo o astfel de disputǎ? Desigur cǎ Dumnezeu nu a întenţionat ca noi toţi sǎ cunoaştem Greaca? Chiar astǎzi noi avem argumente asupra limbii Grece. Luaţi de exemplu cartea, "Biserica Paralizatǎ a lui Cristos la raze-X” de Dr. McCrossan. În ea el aşeazǎ numeroase citate de la mulţi gramaticieni renumiţi Greci, şi dovedeşte spre propria lui satisfacţie cǎ neschimbatele reguli de gramaticǎ Greceascǎ dovedeşte conclusiv cǎ Biblia învaţǎ cǎ un om este botezat cu Duhul Sfînt ulterior la renaştere.

El de asemenea declarǎ categoric cǎ femeile pot prelua amvonul deoarece cuvîntul profeţie înseamnǎ a predica. Dar a convins el pe alţi studenţi din Greacǎ care sînt aşa de capabili ca el? Niciodatǎ. Tot ceea ce voi aveţi de fǎcut este sǎ citiţi pe acei studenţi care deţin punctul de vedere opus şi ascultaţi citatele lor învǎţate.

Acum nu numai cǎ ceea ce am spus este adevǎrat, ci sǎ mergem un pas mai departe. Astǎzi noi avem unii studenţi care pretind cǎ manuscrisele originale erau scrise în Aramaicǎ care era limba lui Isus şi a poporului din ziua Lui. Se pretinde de cǎtre ei cǎ oamenii nu vorbeau şi scriau în Greacǎ aşa cum este presupus aşa obişnuit. Şi faptul este cǎ istoricii noştri sînt împǎrţiţi asupra acesteia. De exemplu, Dr. Schonfield, un student prea ilustru a dovedit prin cercetare spre satisfacţia lui cǎ Noul Testament era scris în materna poporului care vorbea Greaca în ziua aceea. El întemeiazǎ un caz minunat pentru convingerile lui, bazat pe diferitele documente la dispoziţia lui. Dar pe de altǎ parte noi avem un alt student renumit, Dr. Lamsa, care este convins cǎ Noul Testament a fost scris în Aramaicǎ şi el nu are pe nimeni altul decît pe istoricul ilustru, Toynbee, sǎ-i susţinǎ controversa cǎ Aramaica, şi NU GREACA a fost limba poporului, astfel aceasta pare posibil cǎ Noul testament era întîi scris în Aramaicǎ.

Oricum, înainte ca noi sǎ devenim prea preocupaţi despre aceasta, sǎ citim şi versiunea lui King James şi traducerea de Dr. Lamsa. Spre satisfacţia noastrǎ noi gǎsim cuvintele în amîndouǎ uimitor la fel astfel cǎ nu existǎ de fapt diferenţǎ în conţinut sau învǎţǎturǎ. Noi putem chiar trage concluzia cǎ Dumnezeu a îngǎduit aceste noi manuscrise descoperite şi publicaţii recente de scrieri deja cunoscute sǎ vinǎ înaintea noastrǎ sǎ dovedeascǎ autenticitatea a ceea ce noi deja aveam. Şi noi aflǎm cǎ deşi traducǎtorii se pot lupta unul cu altul, dar scrierile nu.

Acum voi puteţi vedea cǎ voi nu puteţi baza interpretarea asupra cunoştinţei aprofundate a limbii studentului în care este scrisǎ Biblia. Dar dacǎ voi încǎ nu puteţi vedea aceasta deoarece voi sînteţi învǎluiţi în mintea voastrǎ prin tradiţie aici este o ultimǎ ilustraţie. Nimeni nu poate sǎ se îndoiascǎ cǎ Scribii şi Fariseii şi marii învǎţaţi din anul 33 A.D. cunoşteau legile exacte de gramaticǎ şi înţelesurile eFacte ale cuvintelor în care era scris Vechiul Testament; dar cu toatǎ superba lor cunoştinţǎ ei au omis descoperirea Cuvîntului promis a lui Dumnezeu manifestat în Fiul. Acolo El era pus înainte de la Genesa la Maleahi, cu capitole întregi devotate Lui şi slujbei Lui, şi totuşi cu excepţia cîtorva care erau luminaţi de cǎtre Duhul, ei l-au omis în întregime.

Acum noi ajungem la o concluzie, astfel de concluzie dupǎ cum noi deja am aflat-o în Cuvînt. Atît de mult cît noi credem în a încerca sǎ gǎsim cele mai vechi şi cele mai bune manuscrise sǎ obţinem cea mai bunǎ evidenţǎ posibilǎ despre Cuvînt, noi nu vom obţine niciodatǎ adevǎrata înţelegere a acestuia prin studiu şi compararea de Scripturi, cît am fi de sinceri. ACEASTA VA LUA O DESCOPERIRE DE LA DUMNEZEU SǍ O ADUCǍ AFARǍ. ACEASTA ESTE EXACT CEEA CE A SPUS PAVEL, "CARE LUCRURI NOI DE ASEMENEA LE VORBIM, NU ÎN CUVINTE PE CA E LE ÎNVAŢǍ ÎNŢELEPCIUNEA OMULUI, CI CARE LE ÎNVAŢǍ DUHUL SFÎNT.” 1 Cor. 2:15. Adevǎrata descoperire este cǎ Dumnezeu interpreteazǎ propriul Lui Cuvînt prin a adeveri ceea ce este promis.

Acum sǎ nu fie vreunul îndrumat greşit prin ceea ce eu am spus şi crede cǎ eu nu cred în precizia Cuvîntului aşa cum noi îl avem acum. Eu cred cǎ aceastǎ Biblie este precisǎ. Isus a autentificat complect Vechiul Testament cînd era aici pe pǎmînt şi acesta era alcǎtuit exact cum era Noul Testament al nostru. Nu faceţi nici o greşealǎ privitor la aceasta, cǎ noi avem Cuvîntul lui Dumnezeu infailibil astǎzi şi nici un om nu îndrǎzneşte sǎ scoatǎ din el sau sǎ adauge la el. Dar noi avem nevoie de acelaşi Duh care l-a dat, ca sǎ ni-l înveţe.

Oh, cum avem noi nevoie de descoperire prin Duhul. Noi nu avem nevoie de o Biblie nouǎ, noi nu avem nevoie de o traducere nouǎ, deşi unele sînt foarte bune, şi eu nu sînt împotriva lor, DA NOI AVEM NEVOIE DE DESCOPERIREA DUHULUI. Şi mulţumim lui Dumnezeu, cǎ noi putem avea ceea ce avem noi nevoie, cǎci Dumnezeu vrea sǎ ne descopere Cuvîntul Sǎu prin Duhul Lui.

Fie ca Dumnezeu sǎ înceapǎ prin Duhul lui sǎ ne dea descoperire continuǎ dǎtǎtoare de viaţǎ şi biruitoare. Oh, dacǎ biserica ar putea numai sǎ obţinǎ o descoperire proaspǎtǎ şi sǎ devinǎ prin aceasta Cuvîntul viu manifestat, noi am face lucrǎrile mai mari şi am slǎvi pe Dumnezeu Tatǎl nostru în ceruri.
 

DEZLEGAT DE PǍCAT

Apoc. 1:5, "A Lui Care ne-a iubit, şi ne-a spǎlat de pǎcatele noastre în propriul Lui sînge.” Cuvîntul "spǎlat” este de fapt "dezlegat” — "Ne-a dezlegat de pǎcatele noastre în propriul Lui sînge.” Nu este asta minunat? Dar sînteţi voi înclinaţi spirituali? Aţi prins voi aceasta? Acesta era PROPRIUL Lui sînge care ne-a dezlegat complect de pǎcatele noastre. Acesta nu era sînge uman. Acesta era sîngele lui Dumnezeu. Petru l-a numit sîngele lui Cristos. Pavel l-a numit sîngele Domnului, şi sîngele lui Isus. Nu trei persoane, ci O persoanǎ. Acolo este iarǎşi descoperirea aceea, UN Dumnezeu. Acel Iehova Dumnezeu omnipotent a venit jos şi şi-a fǎcut Lui însuşi un trup prin naştere din fecioarǎ şi a locuit în el, ca acesta sǎ poatǎ fi sîngele lui Dumnezeu care ne elibereazǎ (ne dezleagǎ în întregime) de pǎcatele noastre şi ne prezintǎ fǎrǎ patǎ înaintea Lui însuşi cu bucurie nespus de mare.

V-ar place vouǎ un model al Vechiului Testament? Sǎ mergem înapoi la Grǎdina Edenului. Cînd prima ştire a venit în slavǎ cǎ fiul, Adam, a fost pierdut, a trimis Dumnezeu un înger? A trimis El un fiu? A trimis El un altul asemǎnǎtor nouǎ? Nu, El a venit ÎNSUŞI sǎ rǎscumpere pe acel fiu pierdut. Aleluia! Dumnezeu nu a încredinţat planul Lui de salvare la altul. El s-a încrezut numai în Sine. Dumnezeu a fost fǎcut trup şi a locuit printre noi şi ne-a rǎscumpǎrat pentru Sine. Noi sîntem mîntuiţi prin "sîngele lui Dumnezeu”. Eternul Dumnezeu a locuit într-un trup muritor pentru ca sǎ ia pǎcatul la o parte. El a devenit Miel pentru ca sǎ-şi verse sîngele Lui şi sǎ intre dincolo de perdea cu el.

Consideraţi aceasta. De moment ce acesta este sîngele lui Dumnezeu, el este sînge perfect; şi dacǎ sîngele perfect ne dezleagǎ de puterea şi robia şi întinǎciunea pǎcatului, atunci dezlegarea este perfectǎ şi complectǎ. De aceea acum acolo nu este condamnare. "Cine o sǎ mai punǎ ceva sǎ învinuiascǎ pe aleşii lui Dumnezeu? Acesta este Dumnezeu care justificǎ (ne declarǎ neprihǎniţi). Cine este cel care condamnǎ? Acesta este Cristos care a murit…” Rom. 8:33-34. Acolo este asta, moartea Lui ne-a dat sîngele. Sîngele ne-a dezlegat. Acum nu existǎ condamnare. Cum poate sǎ fie? Nu existǎ nimic pentru care sǎ fii condamnat, deoarece sîngele ne-a dezlegat de pǎcat. Noi sîntem liberi, fǎrǎ vinǎ. Nu ascultaţi de om, ascultaţi de Cuvînt. Voi sînteţi dezlegaţi prin sînge.

Acum nu vǎ legaţi iarǎşi prin tradiţii şi crezuri şi organizaţii. Nu fiţi conduşi în rǎtǎcire prin a asculta la aceia care neagǎ puterea Cuvîntului şi neagǎ cǎ Isus mîntuieşte, vindecǎ, şi umple cu Duhul Sfînt şi putere. Voi sînteţi oameni liberi ai lui Dumnezeu, dezlegaţi prin propriul Lui sînge. Dacǎ voi încǎ vǎ ţineţi credinţa voastrǎ la crezuri şi denominaţiuni, aceasta este cert prin dovadǎ cǎ voi v-aţi pierdut credinţa voastrǎ în Cuvînt.

REGI ŞI PREOŢI

Apoc. 1:6, "Şi El ne-a fǎcut regi şi preoţi pentru Dumnezeu şi Tatǎl Sǎu; A Lui sǎ fie slava şi stǎpînirea în vecii vecilor. Amin.”

"El ne-a făcut!” Oh, existǎ anumite adevǎruri pe care noi avem nevoie sǎ le accentuǎm. Acesta este unul din ele. EL! EL NE-A FǍCUT! Mîntuirea este înfǎptuirea Lui. Mîntuirea este de la Domnul. Totul din har. El ne-a rǎscumpǎrat pentru un scop. El ne-a cumpǎrat pentru un scop. Noi sîntem regi, regi spirituali. Oh, noi urmeazǎ sǎ fim regi pe pǎmînt cu El cînd El şade pe tronul Sǎu. Dar acum noi sîntem regi spirituali şi noi domnim peste o împǎrǎţie spiritualǎ. Aceasta spune în Rom. 5:17, "Cǎci dacǎ prin greşeala unui om moartea a domnit prin unul; cu mult mai mult cei care primesc abundenţǎ de har şi din darul neprihǎnirii vor domni în viaţǎ prin unul, Isus Cristos.” Şi în Col. 1:13, "Care ne-a izbǎvit de sub puterea întunericului, şi ne-a strǎmutat în împǎrǎţia (domnie) scumpului Sǎu Fiu.” Chiar acum noi domnim cu Cristos, avînd stǎpînire asupra pǎcatului, a lumii, a trupului, şi a diavolului. Arǎtînd înainte lauda şi slava Lui; arǎtîndu-se înainte pe SINE, cǎci acesta este Cristos în noi, voind şi fǎcînd dupǎ buna Lui plǎcere. Da, într-adevǎr, chiar acum noi şedem în locurile cereşti în Cristos Isus.

"Şi ne-a făcut preoţi.” Da, preoţi ai Lui, oferind lauda duhovniceascǎ din buze sfinţite. Folosindu-ne vieţile ca o dulce jertfǎ cǎtre El. Închinîndu-ne Lui în Duh şi în adevǎr. Mijlocind şi cerînd. Preoţi şi regi ai Dumnezeului nostru. Nu-i de mirare cǎ lumea nu ne atrage şi noi sîntem un popor special zelos în lucrǎri bune. Noi am fost recreaţi în El sǎ fim ca şi copii ai Tatǎlui nostru.

DUMNEZEUL CARE VINE

Apoc. 1:7, "Iatǎ, El vine cu nori; şi fiecare ochi Îl va vedea, şi cei care L-au strǎpuns: şi toate seminţiile pǎmîntului se vor boci din pricina Lui. Chiar aşa, Amin.”

El vine. Isus vine. Dumnezeu vine. Profetul vine. Preotul şi Regele vine. TOTUL în TOŢI vine. Chiar aşa, Doamne Isuse, vino repede. Amin.

El vine. El vine în nori, nori de slavǎ ca atunci cînd El a fost vǎzut pe Muntele Transfigurǎrii, şi îmbrǎcǎmintea Lui strǎlucea cum puterea lui Dumnezeu L-a înfǎşurat. Şi FIECARE ochi Îl va vedea. Asta înseamnǎ cǎ aceasta nu este Rǎpirea. Aceasta este cînd El vine sǎ preia locul Lui de drept ca Stǎpîn al Lumii. Aceasta este cînd acei care L-au strǎpuns cu crezurile şi învǎţǎturile lor denominaţionale se vor jǎli, şi toţi oamenii se vor boci în groazǎ din pricina Celui Care este Cuvîntul.

Aceasta este povestea descoperirii din Zaharia 12:9-14. Zaharia a profeţit aceasta cam cu 2500 de ani în urmǎ. Aceasta este pe cale sǎ aibe loc. Ascultaţi. "Şi se va împlini în ziua aceea, cǎ Eu voi cǎuta sǎ nimicesc toate naţiunile care vin împotriva Ierusalimului. Şi Eu voi turna peste casa lui David, şi peste locuitorii Ierusalimului, Duhul harului şi al implorǎrilor: iar ei se vor uita spre Mine pe Care ei l-au strǎpuns…” Acum, cînd se întoarce Evanghelia la Iudei? Cînd ziua Neamurilor se sfîrşeşte. Evanghelia este gata sǎ meargǎ înapoi la Iudei. Oh, dacǎ eu aş putea sǎ vǎ spun ceva care este pe cale sǎ se întîmple chiar în aceastǎ zi a noastrǎ. Acest lucru mǎreţ care este pe cale sǎ se întîmple va duce acolo la Apocalipsa 11 şi va ridica pe acei doi martori, acei doi profeţi, Moise şi Ilie, întorcînd Evanghelia înapoi la Iudei. Noi sîntem gata pentru aceasta. Totul este în ordine. Aşa cum Iudeii au adus mesajul la Neamuri, tot aşa Neamurile îl va lua drept înapoi la Iudei, şi Rǎpirea va veni.

Acum, ţineţi minte ce am citit în Apocalipsa şi Zaharia. Amîndouǎ au venit chiar dupǎ necazul cel mare. Biserica celor Întîi-nǎscuţi nu merge prin necazul cel mare. Noi ştim asta. Biblia învaţǎ asta.

La acea vreme aceasta spune cǎ Dumnezeu urmeazǎ sǎ toarne Duhul Lui peste casa lui Israel. Acesta este acelaşi Duh care a fost turnat peste Neamuri în ziua lor. "Şi ei se vor uita la Mine pe Care l-au strǎpuns, şi ei se vor jǎli pentru El, ca unul care jǎleşte pentru singurul lui fiu, şi ei vor fi în amǎrǎciune pentru El, ca unul care este în amǎrǎciune pentru întîiul lui nǎscut. În ziua aceea acolo va fi o mare jale în Ierusalim, ca jalea din Hadad-rimmon în valea lui Megiddon. Şi ţara va jǎli, fiecare familie aparte; familia casei lui David aparte, şi soţiile lor aparte; familia casei lui Natan aparte, şi soţiile lor aparte…” şi fiecare dintre case aparte cînd El vine în nori de slavǎ la a Doua Venire a Lui. Acei Iudei care L-au strǎpuns Îl vor vedea aşa cum zice într-o altǎ Scripturǎ, "De unde ai primit Tu acele rǎni?” iar El va zice, "În casa prietenilor Mei.” Acesta nu va fi un timp de jale numai pentru Iudeii care L-au respins ca Mesia, ci acesta va fi un timp de jale pentru acei rǎmaşi dintre Neamuri care L-au respins ca Mîntuitor al acestei zile.

Acolo vor fi plînsete şi bocete. Fecioarele adormite se vor boci. Ele reprezintǎ biserica care a refuzat sǎ ia ulei (simbol al Duhului Sfînt) în lǎmpile lor (simbol al trupului sau ţinǎtor de ulei) pînǎ cînd era prea tîrziu. Aceasta nu era cǎ ei nu erau oameni buni. Ele erau fecioare şi asta semnificǎ o înaltǎ ordine moralǎ. Dar ele nu aveau ulei în lǎmpile lor astfel cǎ ele au fost aruncate afarǎ unde era bocet şi scrîşnit de dinţi.

Haideţi sǎ tipizǎm toate acestea în Genesa, capitolul 45, unde Iosif întîlneşte pe fraţii lui în Egipt şi li se descoperǎ pe sine. Genesa 45:1-7, "Atunci Iosif nu s-a putut abţine înaintea tuturor acelora care au stat lîngǎ el; şi el a plîns, a Fǎcut ca fiecare om sǎ iese afarǎ de la mine. Şi acolo nu a stat nici un om cu el, în timp ce Iosif s-a fǎcut pe sine cunoscut fraţilor sǎi. Şi el a plîns tare: şi Egiptenii şi casa lui Faraon au auzit. Iar Iosif a spus fraţilor sǎi, eu sînt Iosif; tatǎl meu încǎ trǎieşte? Iar fraţii lui nu i-au putut rǎspunde; cǎci ei au fost tulburaţi în prezenţa lui. Iar Iosif le-a spus fraţilor sǎi, Veniţi aproape de mine, eu vǎ rog. Şi ei au venit aproape. Şi el a zis, eu sînt Iosif fratele vostru, pe care voi l-aţi vîndut în Egipt. Acum nu fiţi necǎjiţi de aceea, nici supǎraţi pe voi înşivǎ, şi pentru cǎ m-aţi vîndut: cǎci Dumnezeu m-a trimis înaintea voastrǎ ca sǎ pǎstreze viaţǎ. Cǎci în aceşti doi ani a fost foamete în ţarǎ: şi încǎ mai sînt cinci ani, în care nu va fi nici arat nici recoltat. Şi Dumnezeu m-a trimis înaintea voastrǎ sǎ vǎ pǎstreze urmaşi pe pǎmînt, şi sǎ vǎ salveze vieţile printr-o mare izbǎvire.”

Acum nu se comparǎ aceasta cu Zah. 12 întocmai frumos? Punînd cele douǎ împreunǎ noi sîntem gata sǎ obţinem aceasta exact corect.

Cînd Iosif era foarte tînǎr el era urît de fraţii lui. De ce a fost el urît de fraţii lui? Aceasta era deoarece el era Duhovnicesc. El nu putea face nimic cǎ vedea acele vedenii, nici nu putea face nimic cǎ visa visuri şi tǎlmǎcea. Aceea era în el. El nu putea sǎ expunǎ nimic altceva decît ceea ce era în el. De aceea, cînd fraţii lui l-au urît aceasta era fǎrǎ motiv. Dar el era preaiubitul tatǎlui sǎu. Tatǎl lui era un profet şi a înţeles. Aceasta face un model perfect al lui Cristos. Dumnezeu Tatǎl a iubit pe Fiul, dar fraţii (Cǎrturarii şi Fariseii) L-au urît deoarece El putea vindeca pe bolnavi, sǎ facǎ minuni şi sǎ prezicǎ viitorul, sǎ vadǎ vedenii şi sǎ le tǎlmǎceascǎ. Acela nu era motiv ca sǎ-L urascǎ dar ei au fǎcut-o, şi ca fraţii lui Iosif, ei L-au urît fǎrǎ un motiv.

Acum amintiţi-vǎ cum l-au tratat acei fii ai lui Iacob pe Iosif. Ei l-au aruncat într-o groapǎ. Ei i-au luat haina cu multe culori pe care i-a dat-o tatǎl sǎu şi a înmuiat-o în sînge sǎ-l facǎ pe tatǎl lui sǎ creadǎ cǎ bǎiatul a fost omorît de vreun animal. Ei l-au vîndut la ceva negustori de sclavi care l-au luat în Egipt şi acolo el a fost revîndut unui general. Soţia generalului l-a închis pe motiv fals, dar dupǎ cîtva vreme abilitatea lui ca profet l-a adus la atenţia lui Faraon şi el a fost înǎlţat la mîna dreaptǎ a lui Faraon cu o astfel de autoritate încît nimeni nu putea sǎ se apropie de Faraon afarǎ doar dacǎ el a venit mai întîi prin Iosif.

Acum sǎ examinǎm viaţa lui Iosif în timp ce el era în Egipt, cǎci aici este unde noi îl vedem ca model perfect al lui Cristos. În timp ce era în casa generalului el era fals acuzat, pedepsit şi întemniţat fǎrǎ o cauzǎ, întocmai cum ei i-au fǎcut lui Isus. Acolo în închisoare el a tǎlmǎcit visul despre paharnic şi bucǎtar care erau deasemeni prizonieri cu el. Paharnicul a fost restabilit la viaţǎ, dar celǎlalt condamnat la moarte. Cristos a fost întemniţat pe cruce, pǎrǎsit de Dumnezeu şi oameni. De fiecare parte a Lui era un hoţ — unul a murit, spiritual, dar celuilalt i s-a dat viaţǎ. Şi observaţi, cînd Isus a fost luat jos de pe cruce, El a fost înǎlţat în cer şi acum şade la dreapta marelui Duh a lui Iehova; şi nici un om nu poate veni la Dumnezeu decît prin El. Existǎ UN mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, şi El este tot ceea ce voi aveţi nevoie. Acolo nu sînt Marii sau sfinţi, numai Isus.

Continuînd cu acest model care noi îl gǎsim în Iosif, observaţi cum cǎ orice fǎcea el în Egipt a prosperat. Primul lui serviciu cu generalul a prosperat. Chiar şi închisoarea a prosperat. Cînd Isus se reîntoarce, deşertul va înflori ca un trandafir. El este "Fiul Prosperitǎţii.” Cum nici o epocǎ nu a prosperat vreodatǎ ca aceea sub Iosif, astfel existǎ un timp de o aşa binecuvîntare care vine pe acest pǎmînt cum lumea nu a cunoscut niciodatǎ. Noi cu toţii putem şedea sub propriul nostru smochin şi sǎ rîdem şi sǎ ne bucurǎm pentru totdeauna în prezenţa Lui. În prezenţa Lui este plinǎtate de bucurie şi la mîna Lui dreaptǎ existǎ plǎceri pentru totdeauna. Laudǎ lui Dumnezeu.

Acum observaţi, cǎ pretutindeni unde a mers Iosif ei au sunat din trîmbiţǎ sǎ anunţe sosirea lui. Oamenii strigau, "Plecaţi-vǎ genunchiul cǎtre Iosif!” Indiferent de ceea ce fǎcea un om, cînd acea trîmbiţǎ suna el îşi pleca genunchiul. El putea sǎ vîndǎ ceva pe stradǎ, doar sǎ se întindǎ dupǎ banii lui, dar el trebuia sǎ se opreascǎ şi sǎ îndoaie genunchiul cînd sufla acea trîmbiţǎ. Dacǎ el era chiar un interpret sau un actor, el trebuia sǎ-şi opreascǎ actul şi sǎ plece genunchiul cǎtre Iosif cînd prezenţa lui a fost anunţatǎ cu acea chemare a trîmbiţei. Şi într-una din aceste zile totul în timp va sta liniştit cînd trîmbiţa lui Dumnezeu va suna, şi cei morţi în Cristos vor învia şi dimineaţa se va crǎpa etern luminoasǎ şi frumoasǎ. Totul va pleca genunchiul atunci, cǎci este scris, "De aceea Dumnezeu deasemeni L-a înǎlţat sus, şi I-a dat un Nume care este deasupra fiecǎrui nume; ca la Numele lui Isus fiecare genunche sǎ se plece, lucrurile din ceruri, şi lucrurile de pe pǎmînt, şi lucrurile de sub pǎmînt; şi fiecare limbǎ sǎ mǎrturiseascǎ cǎ Isus Cristos este Domn, spre slava lui Dumnezeu Tatǎl.” Fil. 2:9-11.

Dar observaţi o altǎ descoperire glorioasǎ în aceastǎ modelare despre Iosif. Iosif, în timp ce era în Egipt, i s-a dat o mireasǎ dintre Neamuri şi prin ea el a primit o familie de doi fii, Efraim şi Manase. Iosif i-a cerut tatǎlui sǎu sǎ binecuvinteze pe cei doi bǎieţi. El i-a aşezat în faţa lui Iacob astfel ca Manase, cel întîi nǎscut sǎ fie la dreapta lui Iacob şi Efraim la stînga. Cum Iacob era pe cale sǎ-i binecuvinteze el şi-a încrucişat mîinile astfel cǎ mîna dreaptǎ a cǎzut peste cel mai tînǎr. Iosif a strigat, "Nu aşa, tatǎ, acesta este întîiul nǎscut la dreapta ta.” Dar Iacob a zis, "Dumnezeu mi-a încrucişat mîinile.” Aici în model noi vedem cǎ binecuvîntarea care a aparţinut întîiului nǎscut (Iudeul) a fost datǎ la cel tînǎr (Neamurile) prin cruce (mîini încrucişate) a Domnului Isus Cristos. Binecuvîntarea vine prin cruce. Gal. 3:13-14, "Cristos ne-a rǎscumpǎrat de sub blestemul legii, fiind fǎcut un blestem pentru noi: cǎci este scris, Blestemat este fiecare care atîrnǎ de un pom; ca binecuvîntarea lui Abraham sǎ poatǎ veni peste Neamuri prin Isus Cristos; ca noi sǎ putem cǎpǎta promisiunea Duhului prin credinţǎ.” Binecuvîntarea lui Abraham a venit prin cruce la Neamuri. Iudeii au respins crucea; de aceea, Isus a luat mireasa Neamurilor.

Acum ajungînd înapoi la povestea despre Iosif întîlnind fraţii lui. Voi vǎ reamintiţi cǎ nu toţi fraţii au venit. Iosif a ştiut asta şi a insistat ca toţi fraţii sǎ aparǎ înaintea lui, sau el nu putea sǎ se facǎ pe sine cunoscut lor. În sfîrşit ei l-au adus pe cel care lipsea, pe micuţul Beniamin. Acesta era micuţul Beniamin, fratele deplin a lui Iosif, care i-a înflǎcǎrat sufletul. Şi cînd Iosif al nostru, chiar Isus, va veni la poporul care a ţinut poruncile lui Dumnezeu şi care au mers înapoi în Palestina, sufletul Lui va fi înflǎcǎrat. Micuţul Beniamin tipizeazǎ pe cei 144.000 de Israeliţi de pe tot pǎmîntul care s- au dus înapoi în Palestina pentru rǎscumpǎrarea lor. Ei vor sta acolo gata sǎ-L primeascǎ, pe Care al cunoaşte bine este Viaţǎ eternǎ. Ei vor zice, "Acesta este Dumnezeul nostru dupǎ Care noi am aşteptat.” Atunci ei vor vedea pe Cel pe Care l-au strǎpuns. Şi ei vor striga cu spaimǎ, "De unde au venit aceste rǎni îngrozitoare? Cum s-a întîmplat aceasta?” Şi ei se vor boci şi plînge, fiecare familie aparte, fiecare aparte în agonia tristeţii.

Acum unde va fi Mireasa Neamurilor în timp ce Isus se face pe Sine cunoscut la fraţii Lui? Amintiţi-vǎ cǎ mireasa lui Iosif cu cei doi copii erau în palat, cǎci Iosif a poruncit, "Fiecare sǎ plece de la mine; scoateţi-i pe toţi afarǎ dinaintea mea.” Astfel mireasa Neamurilor a fost ascunsǎ în Palat de Iosif. Unde va merge Biserica Neamurilor în rǎpire? În palat. Mireasa va fi luatǎ de pe pǎmînt. Ea va fi apucatǎ sus înainte de necazul cel mare ca sǎ întîlneascǎ pe Domnul ei în aer. Pentru trei ani şi jumǎtate în timp ce pedeapsa mîniei lui Dumnezeu este turnatǎ, ea va fi în mǎreaţa Cinǎ de Cǎsǎtorie a Mielului. Atunci se va întoarce El, lǎsîndu-şi mireasa Lui în "casa Tatǎlui Sǎu,” în timp ce el se face cunoscut pe Sine fraţilor Sǎi. Tocmai la acest timp, legǎmîntul anticristului pe care Iudeii l-au fǎcut cu Roma va fi rupt. Roma şi aliaţii ei trimit atunci trupele lor sǎ nimiceascǎ pe toţi temǎtorii de Dumnezeu, Iudeii supuşi Cuvîntului. Dar aşa cum ei vin împotriva cetǎţii sǎ o distrugǎ, acolo va apǎrea în ceruri semnul venirii Fiului Omului cu armatele Lui puternice sǎ-i nimiceascǎ pe cei care nimiceau pǎmîntul. Cu duşmanul respins, Isus vine atunci şi se prezintǎ pe Sine celor 144.000. Vǎzînd puternicele Lui fapte de mîntuire, ei au venit sǎ cunoascǎ puterea Lui. Dar deasemeni vǎzînd rǎnile Lui şi ştiind cǎ ei L-au respins chiar pînǎ la acel moment, îi face sǎ strige în agonia groazei şi fricii, întocmai cum au fǎcut fraţii lor din vechime cînd ei au stat înaintea lui Iosif, fiind întristaţi de teamǎ cǎ ei vor fi omorîţi. Dar cum Iosif a zis, "Nu fiţi supǎraţi pe voi înşivǎ. Aceasta este în ordine. Dumnezeu a fost în toate acestea. El a fǎcut aceasta ca sǎ pǎstreze viaţǎ.” Tot aşa le va vorbi Isus pace şi dragoste.

De ce au respins Iudeii pe Isus? Dumnezeu a fost în toate acestea. Aceasta era singura cale ca El sǎ poatǎ sǎ aducǎ afarǎ mireasa Neamurilor. El a murit pe cruce sǎ pǎstreze viaţa Bisericii Neamurilor.

Acum aceşti 144.000 nu sînt în mireasǎ. În Apoc. 14:4 ei sînt numiţi fecioare şi ei urmeazǎ Mielul oriunde merge El. Faptul cǎ ei nu s-au întinat cu femei aratǎ cǎ ei sînt fameni (Mat. 19:12). Famenii erau pǎzitorii odǎilor miresei. Ei erau servitori. Observaţi cǎ ei nu şed în tron ci sînt înaintea tronului. Nu, ei nu sînt în mireasǎ, dar vor fi în domnia glorioasǎ milenarǎ.

Noi vedem cǎ atunci cînd aceşti ultimii din Israel s-au unit în dragoste faţǎ de Domnul, şi vrǎjmaşul a fost nimicit, Dumnezeu îşi va pregǎti muntele Lui sfînt, noua Lui Grǎdinǎ a Edenului pentru El şi mireasǎ şi pǎzitorii ei pentru luna de miere de o mie de ani pe pǎmînt. Cum Adam şi Eva erau în grǎdinǎ şi nu au terminat o mie de ani, acum Isus ultimul nostru Adam, şi Eva Lui (Biserica Adevǎratǎ) va împlini tot planul lui Dumnezeu.

Oh, cum se repetǎ Biblia pe sine. Scena despre Iosif şi fraţii lui este pe cale sǎ se repete, cǎci Isus vine curînd.

Şi aşa cum noi pǎrǎsim modelul despre Iosif, existǎ încǎ un lucru pe care eu vreau sǎ-l aduc în atenţia voastrǎ despre acest timp al sfîrşitului. Vǎ reamintiţi cǎ aşa cum Iosif a stat înaintea fraţilor lui cînd Beniamin nu era cu ei el a vorbit printr-un interpret deşi el ştia Ebraica bine. El a vorbit fraţilor lui într-o altǎ limbǎ. Ştiaţi voi cǎ prima Epocǎ a Neamurilor (capul de aur, Epoca Babilonianǎ) a mers afarǎ cu un mesaj în limbi scris pe un perete? Aceastǎ epocǎ se duce afarǎ în acelaşi fel. Abundenţa limbilor în aceastǎ zi este o dovadǎ mai departe cǎ Vremurile Neamurilor s-au terminat şi Dumnezeu se întoarce înapoi la Israel.

El vine curînd. Alfa şi Omega, Profetul, Preot şi Rege, Totul în Toate, Domnul Dumnezeul Oştirilor, vine curînd. Chiar aşa Doamne Isuse, Unul şi Singurul Dumnezeu Adevǎrat, vino repede!