O Expunere a celor Şapte Epoci Ale Bisericii

Datorită faptului că studiile noastre erau o expunere de verset după verset al acelor Scripturi care au de a face cu cele şapte epoci, noi nu am stabilit un model istoric continuu al bisericii atît de mult cît s-ar fi cuvenit să facem. Aceasta este, de aceea, scopul nostru acum să luăm acest capitol, şi începînd cu Epoca Efes să urmărim prin toate epocile biserica şi istoria ei cum i-a fost dată lui Ioan prin Duhul lui Dumnezeu. Noi nu vom adăuga material nou aşa de mult după cum vom corela ceea ce noi avem deja.

Din studiile noastre noi am învăţat deja că mult din Apocalipsa este total greşit înţeles deoarece noi nu am ştiut înainte că 'biserica' despre care se vorbeşte şi i se vorbeşte în această carte nu se referă la purul 'ekklesia' 'aleşii', 'trupul lui Cristos', 'mireasa', ci acesta vorbeşte la întregul trup de oameni care sînt numiţi Creştini, dacă ei ar fi adevăraţi sau doar nominali. După cum NU tot Israelul este Israel, astfel NU toţi Creştinii sînt Creştini. Astfel noi am învăţat că biserica este formată din două viţe, cea adevărată şi cea falsă. Cele două viţe sînt motivate de două feluri de duhuri; una are Duhul Sfînt în timp ce cealaltă este înzestrată cu duhul lui anticrist. Amîndouă pretind de a cunoaşte şi de a fi cunoscute de Dumnezeu. Amîndouă pretind să vorbească pentru Dumnezeu. Amîndouă cred anumite adevăruri foarte de bază şi diferă asupra altora. Dar de moment ce amîndouă poartă numele Domnului, fiind numite Creşt-ini, [Christ-ians în Engleză-Trans.] şi prin a purta un astfel de nume pretind vădit o relaţie cu El (Dumnezeu o numeşte căsătorie), Dumnezeu acum le ţine pe amîndouă răspunzătoare faţă de El şi de aceea vorbeşte către fiecare.

Noi am învăţat mai departe că aceste două viţe vor creşte una lîngă alta pînă la sfîrşitul epocilor cînd amîndouă vor ajunge la maturitate şi amîndouă vor fi recoltate. Viţa falsă nu va birui şi nu va distruge viţa adevărată, dar atunci, nici viţa adevărată nu va fi în stare să aducă viţa falsă într-o relaţie de salvare cu Isus Cristos.

Noi am învăţat cel mai uimitor adevăr că Duhul Sfînt a putut şi va cădea peste Creştinii viţei false neregenerate şi vor manifesta puternic în felurite semne şi minuni, întocmai cum Iuda avea o slujbă hotărîtă în Duhul Sfînt deşi el, însuşi, a fost pronunţat de a fi un drac.

Cu aceste principii în minte noi începem să urmărim biserica prin cele şapte epoci felurite.

Naşterea bisericii a fost la Cincizecime. Aşa cum la primul Adam i s-a dar o mireasă proaspătă din mîna lui Dumnezeu şi era neîntinată pentru o scurtă perioadă, aşa era Cristos, ultimul Adam, i s-a dat o mireasă pură şi proaspătă la Cincizecime; iar ea a rămas separată şi neîntinată pentru cîtva timp. "Şi dintre ceilalţi nici un om nu îndrăzneşte să se unească cu ei" (Fapte 5:13) şi "Domnul a adăugat zilnic din aceia care trebuiau să fie salvaţi." Fapte 2:47. Cît timp a continuat aceasta noi nu ştim, dar într-o zi întocmai cum Eva a fost ispitită şi sedusă de către Satan, astfel a fost biserica contaminată de intrarea unui duh anticrist. "Şi acesta este acel duh de anticrist despre care voi aţi auzit că el trebuie să vină şi chiar acum el este deja în lume." 1 Ioan 4:3. Iar Isus a zis privind mireasa Lui în acea primă epocă, "Eu am ceva împotriva ta, deoarece tu ţi-ai părăsit dragostea dintîi. Aminteşte-ţi dar de unde ai căzut tu şi pocăieşte-te." Apoc. 2:4-5. Biserica era în acea primă epocă deja o 'femeie căzută'. Aşa cum Satan a ajuns la Eva înaintea lui Adam, chiar acum Satan a sedus biserica, mireasa lui Cristos, înainte de 'cina de nuntă a Mielului'. Şi ce anume era în mijlocul ei care a cauzat căderea? Nimic decît Apoc. 2:6, "FAPTELE NICOLAIŢILOR." Acea primă epocă s-a întors deja de la urmarea Cuvîntului pur a lui Dumnezeu. Ei s-au întors de la cererea lui Dumnezeu a unei biserici absolut dependentă de El (să depindă în întregime de Dumnezeu să împlinească Cuvîntul Lui de la început la sfîrşit aparte de guvernarea umană) la Nicolaitism, care organizează un guvern uman înlăuntrul bisericii care aşa cum fac toate guvernele, fac legi pentru oameni. Ei au făcut exact ce a făcut Israel. Ei au luat avantajul guvernării umane în loc de Cuvîntul şi Duhul.

Moartea a intrat. Cum ştim noi? Nu auzim noi glasul Duhului ridicat în acea primă epocă pentru toţi care vor auzi, aşa cum El cheamă, "La acel care biruieşte Eu îi voi da să mănînce din Pomul Vieţii în paradisul lui Dumnezeu." Biserica deja s-a îmbibat prea adînc din pomul morţii (sau viţa falsă denominaţională) a cărui sfîrşit este lacul de foc. Dar acolo nu sînt heruvimi cu săbii înflăcărate să păzească Pomul Vieţii acum. Dumnezeu nu se depărtează acum din mijlocul bisericii aşa cum El s-a depărtat din Eden. Oh, nu, El va fi întotdeauna în mijlocul bisericii Lui pînă la epoca finală. Şi pînă la acel timp El cheamă către toţi să vină.

Acum vă rog să fim atenţi aici. Acest mesaj către îngerul bisericii care este la Efes nu este un mesaj către actuala biserică Efeseană locală. Acesta este un mesaj către EPOCĂ. Şi acea epocă avea în ea sămînţa adevărului şi sămînţa erorii exact aşa cum este arătat conform cu pilda grîului şi neghinei. Epocile bisericii este ogorul, şi în el este grîu şi neghină. Biserica falsă s-a organizat, a umanizat guvernul şi Cuvîntul, şi s-a luptat cu adevăraţii Creştini.

Neghina întotdeauna prosperă mai puternic decît grîul sau orice altă plantă cultivată. Biserica neghină a crescut rapid în această primă epocă. Dar biserica grîu deasemeni a prosperat. Pe la sfîrşitul primei epoci faptele Nicolaiţilor a prosperat în bisericile viţei false locale cu încercări crescînde să răspîndească influenţa lor mai departe decît propriul lor trup. Influenţa ei a fost simţită asupra bisericii adevărate pentru că bărbaţi ca venerabilul Polycarp s-au numit pe ei înşişi episcopi cu o referinţă la acel titlu care nu era inseparabil în aceasta conform cu Cuvîntul. Deasemeni în acea epocă, biserica adevărată şi-a pierdut dragostea dintîi. Acea dragoste era tipizată ca dragostea miresei şi a mirelui la nunta lor şi primi ani de viaţă de căsătorie. Acolo era o răcire a acelei dragoste complecte şi abandonare faţă de Dumnezeu.

Dar observaţi. Apoc. 2:1 descrie pe Domnul Isus ca în mijlocul bisericii Lui şi ţinînd mesagerii în mîna Lui dreaptă. Deoarece această mireasă a căzut, deoarece biserica constituită este acum o amestecătură de adevărat şi fals, El nu o părăseşte. Ea este a Lui. Şi conform cu Rom. 14:7-9 aceasta este exact corect. "Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine, şi nimeni nu moare pentru sine. Căci dacă noi trăim, noi trăim pentru Domnul; şi dacă noi murim, noi murim pentru Domnul; dacă noi trăim dar, sau murim, noi sîntem ai Domnului. Pentru că pînă la acest sfîrşit Cristos a murit, şi s-a sculat, şi a înviat, ca el să poată fi Domn şi a celor morţi şi a celor vii." Pe cruce El a cumpărat ÎNTREAGA lume de oameni. Ei sînt ai Lui. El este Domnul viilor şi morţilor. (Ca aparţinînd de proprietate, NU relaţie.) Iar El umblă în mijlocul trupului care are înlăuntrul acestuia viaţă şi moarte.

Ce a fost plantat în prima epocă se va dezvolta în a doua epocă şi în toate celelalte epoci pînă cînd aceasta ajunge la maturitate şi recoltare. Astfel în Epoca Smirna noi aşteptăm o lărgire şi o iluminare a istoriei bisericii constituite printr-o descoperire a Duhului.

În această epocă ura viţei false se măreşte. Vedeţi, ei s-au (Vs. 9) separat pe ei înşişi de compania celor adevăraţi. Ei au ieşit de la ei. Ei erau mincinoşi. Ei s-au numit pe ei înşişi ceea ce ei nu erau. Dar i-a nimicit Dumnezeu? Nu. "Lăsaţi-i în pace şi amîndoi vor merge la recoltat."

"Dar Doamne ei ar trebui să fie nimiciţi pentru că ei nimicesc poporul Tău. Ei îi omoară."

"Nu, lăsaţi-i în pace. Dar către mireasa Mea Eu zic, 'Tu fii credincioasă pînă la moarte. Iubeşte-Mă chiar mai mult'."

Noi învăţăm nu în termeni nesiguri că această viţă falsă este viţa lui Satan. Strîngerea lor este de la el (Satan). Ei se întîlnesc în Numele lui Dumnezeu şi mint că ei sînt ai lui Cristos. Ei predică, ei învaţă, ei botează, ei se închină, ei iau parte la diferite ritualuri date la biserică de către Cristos, totuşi ei nu sînt din Dumnezeu. Dar de moment ce ei zic că sînt, Dumnezeu îi va ţine răspunzători şi în fiecare epocă El vorbeşte despre ei şi către ei. Ei ne reamintesc exact de Balaam. El avea funcţia profetică. El cunoştea apropierea potrivită de Dumnezeu aşa cum este demonstrată în jertfirea animalelor curate. Totuşi el nu era un PROFET CUVÎNT adevărat căci cînd Dumnezeu i-a spus să nu meargă să onoreze pe Balac cu prezenţa lui el a căutat să meargă oricum pentru că el era motivat de către pofta lui după aur şi prestigiu. Astfel Dumnezeu l-a lăsat să meargă. Voia desăvîrşită a lui Dumnezeu a dat loc la voia îngăduitoare a lui Dumnezeu din cauza "dorinţei inimii" lui Balaam. Dumnezeu de fapt a zis, "Mergi înainte." Şi-a schimbat Dumnezeu gîndul Lui? Nu domnule. Dumnezeu îşi avea felul Lui cu toate că Balaam s-a dus. Balaam nu a anulat voia lui Dumnezeu. Dumnezeu îşi are felul Lui oricum. Acesta era Balaam care a pierdut pentru că el a ocolit Cuvîntul. Iar astăzi noi avem tocmai acelaşi lucru. Femei predicatoare, organizaţie, învăţătură falsă, etc., şi oameni închinîndu-se lui Dumnezeu, manifestînd în Duhul şi mergînd drept înainte cum a făcut Balaam, pretinzînd că Dumnezeu le-a vorbit chiar cînd însărcinarea primită este opusă Cuvîntului descoperit. Şi eu nu voi nega că Dumnezeu le-a vorbit. Dar aceasta era întocmai ca atunci cînd El i-a vorbit lui Balaam a doua oară. După cum El ştia că Balaam vroia dorinţa propriei lui inimi deasupra Cuvîntului iar El i-a dat-o, totuşi după toate acestea la urmă şi-a avut PROPRIA LUI cale; întocmai aşa astăzi Dumnezeu le spune oamenilor să meargă înainte în dorinţele propriei lor inimi pentru că ei deja au refuzat Cuvîntul. DAR VOIA LUI DUMNEZEU VA FI FĂCUTĂ ORICUM. Amin. Eu sper că voi vedeţi aceasta. Aceasta nu numai că va clarifica mult din ceea ce este văzut în toate epocile ci aceasta în special va ajuta în această ultimă epocă care are aşa multă manifestare şi binecuvîntări externe cînd întreaga perioadă este aşa împotriva 'Voiei-Cuvîntului­Descoperit' a lui Dumnezeu.

Dacă vreodată o epocă a primit un mesaj tare şi clar, această epocă a primit. Acesta era, şi este, acel adevăr al Vechiului Testament, "Fiul femeii roabe va chinui pe fiul femeii libere pînă cînd fiul femeii roabe va fi aruncat afară." Aceasta ne lasă să cunoaştem că ura şi hula lui Satan împotriva adevăratului Creştin va fi exprimată printr-un grup care este nominal, Creştini falşi, şi aceasta se va mări pînă cînd Dumnezeu dezrădăcinează acea viţă falsă la sfîrşitul Epocii Laodicea.

Epoca a treia a descoperit prin Duhul profeţiei că biserica lumească va adopta Nicolaitismul ca o doctrină. Separarea clericului de laici a crescut de la adevărul Biblic despre bătrîni (păstori din turmele locale) conducînd turma după Cuvînt, la 'faptele Nicolaiţilor' în care clericii s-au pus pe ei înşişi în grade unul peste celălalt, care formulă nescripturală s-a dezvoltat apoi într-o preoţie care a plasat pe clerici între om şi Dumnezeu, dînd clericilor anumite drepturi în timp ce negau laicilor drepturile lor date de Dumnezeu. Aceea era uzurpare. În această epocă ea a devenit o doctrină. Aceasta a fost stabilită în biserică ca asiguratul cuvînt a lui Dumnezeu, care într-adevăr acesta nu era. Dar clericii au numit aceasta Cuvîntul lui Dumnezeu şi de aceea doctrina era anticristă.

Deoarece guvernarea umană este politică pur şi simplu, biserica a devenit implicată în politică. Această implicare era binevenită de către un împărat-dictator care a unit politica bisericii cu politica statului şi prin forţă a stabilit biserica falsă (religia falsă a lui Satan) ca adevărata religie. Şi prin diferite edicte prin diferiţi împăraţi noi găsim biserica falsă cu putere de stat nimicind viţa adevărată chiar cu mai multă lăcomie.

Trist să spunem că viţa adevărată nu era exact scutită de această doctrină. Prin aceasta eu nu vreau să spun că viţa adevărată a stabilit vreodată ideile Nicolaite ca o doctrină. Departe de aceasta. Dar acel vierme micuţ al morţii a continuat să sugă la adevărata viţă sperînd că ea ar putea să cadă. Chiar înlăuntrul adevăratei biserici, bărbaţi pe care Dumnezeu i-a chemat ca supraveghetori ţineau acel titlu ca să însemne puţin mai mult decît doar o responsabilitate locală. Aceasta nu era înţelegerea clară a lui Pavel care a existat în biserică la acest timp. Pentru că Pavel a zis, "Iar ei au slăvit pe Dumnezeu în mine." Nu conta ce autoritate avea Pavel, el a ţinut poporul să se uite la Dumnezeu de la Care este toată autoritatea. Dar clericii se uitau întotdeauna la Conducerea Divină PLUS UMANĂ, şi astfel în a da onoare unde onoarea nu se datora, noi aflăm că biserica adevărată a fost pătată cu umanism. Cu Nicolaismul stabilit - succesiunea apostolică - slujbaşi plasaţi - pastori votaţi înăuntru, etc., era numai un pas pentru biserica falsă să se îndrepte către Balaamism. Al doilea pas către 'adîncimea Satanei' era acum în deplin progres.

Acest al doilea pas era doctrina lui Balaam, (descrisă în Apoc. 2:14) în care Balaam a învăţat pe Balac să poticnească pe copiii lui Israel printr-un 'miting unit'. Acolo oaspeţii vor face încă două lucruri contrare la Cuvîntul lui Dumnezeu. Vă veţi reaminti că Balac avea nevoie de ajutor să-şi ţină împărăţia. El a chemat pe figura spirituală cea mai dominantă din ziua lui, pe Balaam. Balaam a dat sfatul care a prins în capcană şi a nimicit Israelul. Aceasta era, întîi de toate, să sugereze ca ei toţi să vină împreună şi să discute lucrurile, şi să manînce împreună şi să pună lucrurile în ordine. De fapt, înţelegîndu-se unul pe altul merge o cale lungă. Odată ce voi realizaţi asta voi puteţi să o porniţi de acolo. Următorul pas va fi să se închine împreună, şi desigur, puţină presiune de la gazdă de obicei îi face pe musafiri să meargă mult mai departe de cît au intenţionat ei. Acum aceasta nu s-a întîmplat numai acolo în urmă la biserica lui Dumnezeu din Vechiul Testament ci aceasta s-a întîmplat la biserica din Noul Testament, pentru că acolo era un împărat, care ca şi Balac avea nevoie de ajutor să-şi asigure împărăţia. Astfel Constantin a invitat pe Creştinii nominali, Prima Biserică Creştină din Roma, să-l ajute să aducă pe Creştini în spatele lui, aşa cum ei erau un trup mare. Rezultatul a fost Consiliul din Niceea din 325. Acolo Creştinii, şi adevăraţi şi nominali, au venit laolaltă la invitaţia lui Constantin. Adevăraţii Creştini nu aveau nici o treabă nici măcar să meargă sus la miting. În ciuda a tot ceea ce Constantin putea să facă să-i unească pe ei toţi, credincioşii adevăraţi ştiau că ei erau afară din loc şi au plecat. Dar la acei care au rămas, Constantin le-a dat din visteria statului împreună cu forţa politică şi fizică. Poporul a fost introdus la închinarea idolilor şi spiritism, pentru că statui cu nume de sfinţi au fost plasate în clădiri şi oamenii au fost învăţaţi să se împărtăşească cu morţii, sau să se roage la sfinţi care nu este nici mai mult nici mai puţin decît spiritism. Ca hrană de care omul are într-adevăr nevoie, chiar Cuvîntul lui Dumnezeu, lor li s-a dat crezuri, şi dogme şi ritualuri care erau deasemeni aplicate de către stat, şi deasupra tuturor lor li s-a dat trei dumnezei cu numele triplu compus de Un Dumnezeu Adevărat, şi botezul în apă în Numele Domnului Isus Cristos a făcut loc la botezul păgîn de trei titluri.

Credincioşii adevăraţi nu se cuvenea să se ducă acolo. Ei deja au pierdut mult adevăr, şi acum ei, deasemeni, îşi pierdeau înţelegerea despre Dumnezeire şi au renunţat la nume pentru titluri în botezul în apă.

Acum priviţi această doctrină a lui Balaam foarte atenţi. Observaţi deasupra tuturor, că aceasta este manevra intenţionată a unui cleric corupt să-i lege pe oameni de ei, prin a conduce poporul intenţionat în păcatul de necredinţă. Învăţătura Nicolaită era coruperea clericilor aşa cum ei au căutat putere politică pentru ei înşişi, în timp ce Balaamismul este supunerea poporului la sistemul lor de crezuri şi închinare pentru ca să-i ţină. Acum observaţi aceasta cu atenţie. Ce era aceasta care a legat pe oameni de biserica nominală şi prin aceea i-a nimicit? Acestea erau crezurile şi dogmele formate în doctrinele bisericii. Aceasta era doctrina Bisericii Romano Catolice. Lor nu li s-a dat adevărata hrană, Cuvîntul. Lor li s-a dat hrana care a venit din închinarea la idoli, păgînism Babilonian înfăşurat în terminologie Creştină. Şi tocmai acelaşi duh şi doctrină este drept printre toţi Protestanţii şi aceasta este numită DENOMINAŢIUNE. Nicolaism este organizaţie, umanizînd conducerea bisericii, şi prin aceea deposedează Duhul. Balaamismul este denominaţionalism care ia manualul bisericii în loc de Biblie. Şi chiar în această oră, mulţi din poporul lui Dumnezeu sînt prinşi în cursa denominaţionalismului şi Dumnezeu strigă către ei, "Ieşiţi afară din ea poporul Meu, să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi ca voi să nu primiţi plăgile ei." Voi vedeţi ei sînt neştiutori. Dar dacă răpirea ar avea loc la acest moment, neştiinţa nu ar fi nici o curte de apel de la judecata lui Dumnezeu de a fi în rîndurile greşite.

Pentru clerici să se organizeze pe ei înşişi cu un rînd peste celălalt pînă cînd în sfîrşit sînt conduşi de către un preşedinte este o manifestare a duhului anticrist, indiferent cît de minunat şi necesar ar putea să pară aceasta. Aceasta nu este nimic decît raţionarea umană luînd locul Cuvîntului. Şi orice persoană care este în denominaţiunile organizate este drept în mijlocul unui sistem anticrist. Acum lăsaţi-mă să zic asta şi să o fac foarte simplu. EU NU SÎNT ÎMPOTRIVA OAMENILOR. EU SÎNT ÎMPOTRIVA SISTEMULUI.

Cu o uniune a statului şi bisericii a fost aşezat stagiul pentru Epocile Întunecoase. Şi într-adevăr cam pentru 1000 de ani biserica a mers în adîncimea negurei, cunoscînd adîncimile Satanei. Cînd vreun popor religios îmbrăţişează şi Nicolaismul şi Balaamismul, şi are puterea politică, financiară şi fizică să o susţină există numai o direcţie în care ei pot să meargă. Acea direcţie este drept în doctrina Izabelei. Acum de ce zicem noi asta? Deoarece aşa cum am indicat în studiul epocii a patra că Izabela era o Sidoniană, fiica lui Ethbaal care a fost preot rege la Astarte. El era un ucigaş. Această femeie s-a căsătorit cu Ahab (Împărat al Israelului) pentru foloase politice. Ea a preluat atunci religia poporului şi a omorît pe Leviţi, şi a ridicat temple în care ea a făcut ca poporul să se închine la Astarte (Venus) şi Baal (dumnezeul Soare). Ea a formulat învăţătura şi a făcut pe preoţi să înveţe aceasta, şi ei în schimb i-au făcut pe oameni să o accepte. Acolo voi puteţi vedea exact ceea ce era biserica nominală în Epocile Întunecoase. Ei au părăsit Cuvîntul lui Dumnezeu în întregime cu excepţia numelor şi titlurilor din Dumnezeire şi cîteva principii Scripturale. Ei au sucit ceea ce au luat din Biblie prin a schimba înţelesul acesteia. Colegiul lor de episcopi, etc., au scris tratate vaste, papii lor s-au declarat infailibili şi au zis că ei au primit descoperire de la Dumnezeu şi au vorbit ca Dumnezeu către popor. Toate acestea erau învăţate la preoţi care prin frică i-au făcut pe oameni să creadă aceasta. A fi în dezacord era moarte sau excomunicare care ar putea fi mai rea decît moartea. Aceasta era acum biserica cu glasul asigurat care a preluat, şi sălbatici de putere ei au băut sîngele martirilor pînă cînd adevăraţii Creştini erau aproape exterminaţi şi deabia a existat ceva Cuvînt rămas, şi puţină manifestare a Duhului Sfînt. Dar adevărata viţă s-a luptat şi a supravieţuit. Dumnezeu a fost credincios faţă de mica turmă şi în ciuda faptului a ceea ce Roma putea să le facă trupurilor lor, Roma nu putea ucide Duhul înlăuntrul lor, şi lumina Adevărului a strălucit înainte, susţinută de Duhul Sfînt şi putere.

Acesta este un loc bun de a face o observaţie iluminatoare.

Priviţi. Faptele şi doctrinele Nicolaiţilor, doctrina lui Balaam, şi învăţătura prorociţei false, Izabela, nu constituie trei duhuri sau să facă trei principii spirituale. Acestea trei sînt doar manifestările diferite ale aceluiaşi duh aşa cum acesta merge de la adîncime la adîncime. Ceea ce toată aceasta este, este duhul lui anticrist de organizaţie în trei stagii diferite. Odată ce clericii s-au separat şi s-au organizat ei au oprimat poporul prin a-i conduce înăuntru, şi deasemeni legîndu-i la organizaţie. Această organizaţie era bazată pe crezuri şi dogmă cu care ei au învăţat pe oameni în loc de Cuvîntul pur al lui Dumnezeu. Ritualului şi ceremoniei li s-au dat o parte crescîndă în închinare, şi curînd acest întreg sistem era o putere militantă şi diabolică care a făcut tot ce a putut să controleze pe toţi prin discursul de lămurire sau forţa literar. Aceasta şi-a căpătat energia din propriile ei profeţii false şi nu Cuvîntul lui Dumnezeu. Aceasta era acum absolut anticrist deşi aceasta a venit în Numele lui Cristos.

După ce a părut un timp interminabil în care Adevărul trebuie cu siguranţă să moară, oamenii au început să protesteze răutatea Bisericii Romano Catolice, deoarece prin nici o întindere a imaginaţiei nu putea Dumnezeu să fie într-o astfel de învăţătură şi astfel de comportare. Aceste proteste erau sau nesocotite şi au murit din omiterea de a trezi atenţia, sau au fost zdrobite de Roma. Dar atunci, Dumnezeu în harul Lui suveran a trimis un mesager cu numele de Martin Luther să înceapă o reformare. El a lucrat într-un climat unde Bisericii Romano Catolice i s-a dat aşa de multă frînghie încît ea era gata să se spînzure pe sine. Astfel cînd Luther a predicat justificarea prin credinţă viţa adevărată pentru prima dată în multe secole a început să crească într-o manieră îmbelşugată. Aşa cum biserica nominală a folosit putere de stat să o susţină, acum cu puterea statului a început să se reverse împotriva ei. Şi aici este unde Luther şi-a făcut greşeala lui, şi adevăraţii credincioşi au făcut greşeala lor. Ei au permis statului să-i subvenţioneze. Astfel această epocă nu s-a lansat afară prea departe pe Cuvînt. Mulţumiri lui Dumnezeu că aceasta a mers aşa departe cît a mers, dar pentru că ea s-a rezemat pe puterea politică într-o mare măsură, această epocă a sfîrşit în organizaţie, şi tocmai acest grup care în generaţia lui Luther s-a rupt de la viţa falsă, acum s-a întors înapoi să devină o fiică a curvei pentru că ea a mers drept în Nicolaism şi Balaamism. Această eră avea o mulţime de partide înlăuntrul ei, şi să dovedim cît de departe erau ei de adevărata sămînţă este doar să citim istoria şi să vedem cum se persecutau ei unul pe altul, chiar pînă la moarte în unele cazuri. Dar acolo erau cîteva nume printre ei, întocmai cum există întotdeauna în fiecare epocă.

Noi ne bucurăm în această epocă pentru acest singur lucru.

Reformarea a început. Aceasta nu era o înviere ci o reformare. Nici nu era ea o restaurare. Dar bobul de grîu care a murit la Niceea şi a putrezit în Epocile Întunecoase, a trimis acum în sus o încolţire de adevăr semnificînd că la vreo dată viitoare, la sfîrşitul Epocii Laodicea, doar înainte să vină Isus, biserica va merge înapoi să fie din nou o Mireasă Sămînţă de Grîu în timp ce neghinele vor fi recoltate şi arse în lacul de foc.

De moment ce epoca a cincia a adus o mare răspîndire a Cuvîntului prin tipărire, a şasea epocă era iute să ia avantaj din aceasta. Această epocă era al doilea stagiu de restaurare şi după cum noi am declarat mai înainte era epoca spicului. Educaţia a abundat. Aceasta era epoca oamenilor intelectuali care au iubit pe Dumnezeu şi L-au slujit. Misionarii au abundat şi Cuvîntul s-a răspîndit în lume. Aceasta era o epocă a iubirii frăţeşti. Aceasta era o epocă a uşii deschise. Aceasta era ultima epocă de durată lungă, şi după ea venea Epoca Laodicea care va fi una scurtă.

Viţa adevărată a prosperat în această epocă ca în nici care alta cînd cineva se gîndeşte ca număr acasă şi în străinătate. Această epocă a adus oameni sfinţi pe frontul din faţă. Viţa adevărată s-a răspîndit iar viţa falsă a dat înapoi. Pretutindeni unde a mers viţa adevărată Dumnezeu a dat lumină şi viaţă şi fericire. Viţa falsă a fost arătată pentru ceea ce era ea: întuneric, mizerie, sărăcie, analfabetism şi moarte. Şi aşa cum viţa falsă în ziua ei de putere nu a putut omorî viţa adevărată, nici viţa adevărată nu a putut acum să aducă viţa falsă înapoi la Isus Cristos. Dar viţa falsă s-a fortificat, aşteptînd pentru ultima parte a ultimei epoci cînd ea îi va cîştiga înapoi pe toţi cu excepţia acelei mici turme care erau aleşii, viţa adevărată a lui Dumnezeu.

Dar cît de trişti ne face să ne simţim această epocă aşa cum ne dăm seama că fiecare mişcare mare a lui Dumnezeu (şi acolo erau multe) au neglijat să arunce departe doctrina Nicolaiţilor pentru că ei toţi s-au organizat şi au murit. Apoi ei s-au mutat în denominaţiuni să-i ţină pe cei morţi spiritual în păşuni fără hrană. Puţin au ştiut ei, dar fiecare grup a fost mînjit cu aceeaşi greşeală, şi cînd focul trezirii a ars slab, organizaţia a preluat iar oamenii au devenit denominaţiuni. Ei erau numai Creştini nominali deşi fiecare grup a pretins tocmai cu aceeaşi asigurare ca şi Biserica Romano Catolică că ei erau corecţi şi toţi ceilalţi greşiţi. Stagiul era cu adevărat aşezat pentru ca fiicele să meargă înapoi acasă în ultima epocă, înapoi la Roma, sub găina mamă.

Şi astfel noi venim la ultima epocă: Epoca Laodicea.

Aceasta este epoca noastră. Noi ştim că aceasta este ultima epocă pentru că Iudeii sînt înapoi în Palestina. Nu contează cum au ajuns ei acolo; ei sînt acolo. Şi acesta este timpul recoltatului. Dar înainte ca acolo să poată fi o recoltare acolo trebuie să fie o coacere, o maturizare a ambelor viţe.

Epoca Luterană era timpul primăverii. Epoca Wesleyană era vara de creştere. Epoca Laodiceană este timpul recoltei a strîngerii neghinei pentru legare şi ardere; şi strîngerea grîului pentru Domnul.

Timpul recoltei. Aţi observat voi că în timpul recoltei, deşi acolo este o adevărată accelerare în coacere, acolo este ca urmare o încetinire a creşterii pînă cînd acolo nu este creştere? Nu este aceasta exact ceea ce noi vedem acum? Viţa falsă pierde gloatele la Comunişti şi alte felurite soiuri de credinţe. Numărul lor nu creşte aşa cum i-ar plăcea ei ca noi să credem. Prinsoarea ei asupra oamenilor nu este ceea ce obişnuia să fie, şi în aşa de multe cazuri a merge la biserică este doar un spectacol. Şi viţa adevărată? Cum este cu ea? Creşte ea? Unde sînt numerele acelea vaste care continuă să vină la treziri şi răspund la chemările la altar? Nu sînt cei mai mulţi dintre ei doar emoţionali în apropierea lor, sau doritori de ceva fizic mai degrabă decît să dorească ceea ce este cu adevărat Spiritual? Nu este epoca aceasta ca ziua în care Noe a intrat în corabie, şi uşa a fost închisă, şi totuşi Dumnezeu a zăbovit în judecată şapte zile? Nimeni nu a fost literar întors la Dumnezeu în acele zile tăcute.

Şi totuşi acesta este timpul recoltei. Acolo atunci trebuie să vină pe scenă în această epocă acei care vor aduce grîul şi neghinele la maturitate. Neghinele se maturizează deja foarte repede sub învăţători stricaţi care întorc poporul de la Cuvînt. Dar grîul deasemeni trebuie să se maturizeze. Şi la ea, Dumnezeu trimite Mesagerul-Profet cu slujba adeverită ca el să poată fi acceptat de cei aleşi. Ei îl vor asculta aşa cum prima biserică l-a ascultat pe Pavel, şi ea se va maturiza în Cuvînt pînă cînd devine o Mireasă Cuvînt lucrările puternice vor fi găsite în ea care sînt întotdeauna participante asupra Cuvîntului şi credinţei pure.

Grupurile bisericii false vor veni laolaltă într-un consiliu mondial al bisericilor. Acest consiliu mondial al bisericilor este CHIPUL RIDICAT LA FIARĂ. Apoc. 13:11-18, "Şi am privit o altă fiară venind sus afară din pămînt; şi el avea două coarne ca un miel, şi el a vorbit ca un balaur. Şi el exercită toată puterea primei fiare dinaintea lui, şi face ca pămîntul şi acei care locuiesc acolo să se închine la prima fiară, a cărei rană de moarte a fost vindecată. Şi el face minuni mari, astfel că el face ca să coboare foc din cer pe pămînt înaintea oamenilor, Şi înşeală pe cei care locuiesc pe părnînt prin mijloacele acelor miracole care el are putere să le facă înaintea fiarei; zicînd către acei care locuiesc pe pămînt, ca ei să facă un chip la fiară, care avea rana printr-o sabie, şi a trăit. Şi el avea putere să dea viaţă chipului fiarei, ca chipul fiarei să şi vorbească, şi să facă ca atît de mulţi care nu se vor închina chipului fiarei să fie omorîţi. Şi el face ca toţi, şi mari şi mici, bogaţi şi săraci, liberi şi robi, să primească un semn în mîna lor dreaptă, sau în frunţile lor: Şi că nici un om să nu poată să cumpere sau să vîndă, afară de cel care are semnul, sau numele fiarei, sau numărul numelui lui. Aici este înţelepciunea. Cel ce are pricepere să socotească numărul fiarei: pentru că acesta este numărul unui om; şi numărul lui este Şase sute şaizeci şi şase." Acum amintiţi-vă, că aceasta era Roma Păgînă Imperială care a căzut prin sabie. Dar ea a fost vindecată de lovitura ei de moarte cînd ea s-a unit cu biserica Creştină nominală din Roma şi a încorporat păgînismul şi Creştinismul, şi prin aceea a devenit Imperiul Roman Sfînt care urma să dureze pînă cînd Isus a venit şi a distrus-o. Dar Roma nu se duce singură. Fiicele ei sînt chiar cu ea şi ea va prelua autoritatea absolută prin Consiliul Mondial al Bisericilor. Aceasta ar putea să pară dusă departe pentru unii dar de fapt aceasta este foarte clar pentru toţi să vadă deoarece chiar acum bisericile controlează politica şi la timpul oportun va manifesta exact cît de mare este acel control. Această mişcare ecumenică o va sfîrşi cu Roma la cap cu toate că oamenii nu au prevăzut aceasta în acel fel. Aceasta este astfel deoarece în Apoc. 17:3-6 se declară că curva, Taina Babilon este aşezată pe fiară. Ea controlează ultimul, sau al patrulea imperiu. Această Biserică Romană face aceasta. Cu sistemul bisericii mondiale sub Roma ei vor controla, şi acest chip (sistem bisericesc) va fi supus Romei deoarece Roma controlează aurul din lume. Astfel toţi oamenii trebuie să aparţină de sistemul mondial bisericesc sau să fie la mila elementelor pentru că ei nu pot cumpăra sau vinde fără semnul fiarei în mînă sau cap. Acest semn în cap înseamnă că ei vor trebui să ia învăţătura sistemului bisericii lumii care este trinitarism, etc., şi semnul în mînă care înseamnă să faci voia bisericii lumii. Cu această mare putere sistemele bisericii vor persecuta pe adevărata mireasă. Acest chip va încerca să o reţină pe mireasă de a predica şi învăţa, etc. Lucrătorilor ei li se vor interzice să dea mîngîiere şi adevăr la oamenii care au nevoie de aceasta. Dar înainte ca anticristul (în persoană) să preia acest sistem complect al bisericilor lumii biserica adevărată va fi luată departe din această lume să fie cu Domnul. Dumnezeu o va apuca departe pe mireasa Lui pentru marea Cină a Căsătoriei Mielului.

Acum aşa cum acest capitol de încheiere a fost dat pentru ca să se urmărească cele două biserici şi cele două duhuri de la Cincizecime pînă la sfîrşitul lor, noi vom lua acest timp final să arătăm aceasta în Epoca Laodicea.

Această epocă a început chiar după începutul secolului al douăzecilea. Aşa cum aceasta urma să fie epoca în care biserica adevărată să se reîntoarcă să fie mireasa care era ea la Cincizecime, noi ştim că din necesitate acolo trebuie să fie o reîntoarcere de putere dinamică. Credincioşii au simţit aceasta în duhurile lor şi au început să strige către Dumnezeu după o nouă revărsare aşa cum a fost în primul secol. Ceea ce părea să fie răspunsul a venit aşa cum mulţi au început să vorbească în limbi şi să manifeste darurile Duhului. Aceasta s-a crezut atunci că aceasta era într-adevăr îndelunga aşteptare a RESTAURĂRII. Aceasta nu era, pentru că ploaia tîrzie poate să vină numai după ploaia timpurie care este primăvara sau ploaia ÎNVĂŢĂTURII. Ploaia tîrzie, atunci, este ploaia RECOLTĂRII. Cum putea acesta să fie lucrul real cînd Ploaia Învăţăturii nu a venit? Mesagerul-Profet care urma să fie trimis să ÎNVEŢE pe oameni şi să întoarcă inimile copiilor înapoi la părinţii Cincizecimii nu a venit încă. Astfel ceea ce se credea să fie restaurarea şi ultima însufleţire spre răpire nu a venit. În aceasta era o amestecătură din cei necredincioşi luînd parte la binecuvîntarea Spirituală şi manifestînd în Duhul Sfînt aşa cum noi am continuat să vă indicăm vouă. În aceasta deasemeni era putere drăcească după cum oamenii erau sub controlul dracilor, deşi nimeni nu părea să-şi dea seama de aceasta. Apoi, să dovedim că acesta nu era REAL UL, aceşti oameni ( chiar înainte să apară o a doua generaţie) s-au organizat, şi au scris învăţăturile lor nescripturale şi au clădit propriile lor garduri după cum a făcut fiecare alt grup înaintea lor.

Amintiţi-vă, că în timp ce Isus era pe pămînt era şi Iuda.

Fiecare a venit dintr-un duh diferit, şi după moarte fiecare a mers la propriul lui loc. Duhul lui Cristos a venit mai tîrziu înapoi peste biserica adevărată, şi duhul lui Iuda a venit înapoi peste biserica falsă. Aceasta este drept acolo în Apoc. 6:1-8, "Şi am văzut, şi iată un cal alb; şi cel care şedea pe el avea un arc; şi lui i s-a dat o coroană: şi el a mers înainte biruind şi să biruiască. Şi cînd el a deschis pecetea a doua, am auzit pe a doua făptură zicînd, Vino şi vezi. Şi acolo a mers afară un alt cal care era roşu: şi i s-a dat putere aceluia care şedea pe el să ia pacea de pe pămînt, şi ca ei să se omoare unul pe altul: şi acolo lui i s-a dat o sabie mare. Şi cînd el a deschis pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură zicînd, Vino şi vezi. Şi am privit, şi iată un cal negru; şi cel ce şedea pe el avea o pereche de balanţe în mîna lui. Şi am auzit un glas în mijlocul celor patru făpturi zicînd, O măsură de grîu pentru un ban, şi trei măsuri de orz pentru un ban; şi vezi ca tu să nu vatămi uleiul şi vinul. Şi cînd el a deschis pecetea a patra, am auzit glasul celei de a patra făpturi zicînd, Vino şi vezi. Şi m-am uitat, şi iată un cal galben: şi numele celui care şedea pe el era Moarte, şi Iadul a urmat cu el. Şi lui i s-a dat putere peste a patra parte a pămîntului, să ucidă cu sabia, şi cu foamete, şi cu moarte, şi cu fiarele pămîntului." Vedeţi cum acel duh a lui Iuda a venit înapoi ca un călăreţ pe un cal alb. Acesta era alb. Atît de aproape de cel real, întocmai cum Iuda a fost aşa aproape de Isus. Lui i s-a dar o coroană (călăreţ pe cal alb). Cum? Acel duh era acum în conducătorul sistemului Nicolait şi el era un papă triplu încoronat care a şezut ca Dumnezeu în templul lui, numindu-se pe sine locţiitorul lui Cristos. Dacă locţiitor a lui Cristos înseamnă 'în loc de Cristos' sau 'în locul lui' sau 'pe seama lui Dumnezeu' atunci papa s-a numit pe sine Duhul Sfînt, sau deposedînd pe Duhul Sfînt, acţionînd pentru El. Acela era duhul lui Iuda în el făcînd asta. Vedeţi cum a biruit el – mergînd înainte biruind şi să biruiască. Cristos nu a făcut asta. Singurii care au venit la El erau deja predestinaţi de către Tatăl. Şi astfel a mers înainte şi înainte acel duh şi într-o zi el va deveni cu adevărat încarnat într-un om care va fi capul Consiliului Mondial al Bisericilor, întocmai cum noi ziceam. Şi prin aurul lui (amintiţi-vă că Iuda a ţinut punga) el va controla întreaga lume, şi acel sistem anticrist va stăpîni totul şi va încerca să controleze pe fiecare. Dar Isus va veni înapoi şi-i va nimici pe toţi cu strălucirea venirii Lui. Iar sfîrşitul lor va fi lacul de foc.

Dar cum este cu adevărata sămînţă? Aceasta se va întîmpla întocmai cum noi am zis. Poporul lui Dumnezeu este pregătit de către Cuvîntul Adevărului de la mesagerul acestei epoci. În ea va fi plinătatea Cincizecimii pentru că Duhul va aduce poporul drept înapoi unde erau ei la început. Aceasta este "Aşa vorbeşte Domnul."

Aceasta este "Aşa vorbeşte Domnul" pentru că asta este ceea ce Ioel 2:23-26 zice, "Fiţi bucuroşi atunci, voi copii ai Sionului, şi veseliţi-vă în Domnul Dumnezeul vostru: pentru că El va dat ploaia timpurie potrivit, şi El va face să coboare pentru voi ploaia, ploaia timpurie şi ploaia tîrzie în prima lună. Şi ariile vor fi pline de grîu, şi teascurile vor da peste cu vin şi ulei. Şi Eu vă voi restaura anii pe care i-a mîncat lăcusta, omida, şi omida păroasă, larva fluturelui, marea Mea oştire pe care Eu am trimis-o printre voi. Şi voi veţi mînca din belşug, şi veţi fi satisfăcuţi, şi veţi lăuda Numele Domnului Dumnezeului vostru, Care a lucrat minunat cu voi: şi poporul Meu nu va fi niciodată ruşinat." Acum acesta zice că Dumnezeu are să "restaureze". Epoca Luterană nu a restaurat biserica; ea a început o reformare. Epoca Wesleyană nu a restaurat. Epoca Penticostală nu a restaurat. Dar Dumnezeu trebuie să restaureze pentru că El nu poate nega Cuvîntul Lui. Aceasta nu este în vi ere a Bisericii; Aceasta este "Resta urarea". Dumnezeu va lua Biserica drept înapoi la Cincizecimea de la început. Acum observaţi în versetul 25 acesta spune de ce avem noi nevoie de restaurare. Lăcusta, omida, omida păroasă, şi larva fluturelui au mîncat totul în afară de rădăcină şi o mică bucată din tulpină. Acum nouă ni se spune că toate aceste insecte sînt toate una şi aceeaşi în diferite stagii. Aceasta este corect. Ele sînt duhul lui anticrist manifestat în organizaţie, denominaţiune şi învăţătură falsă de-a lungul epocilor. Şi acea sărmană rădăcină mică şi tulpină urmează să fie restaurată. Dumnezeu nu o să planteze o nouă Biserică, ci are să aducă plantarea Lui originală înapoi la sămînţa originală. El face aceasta după cum este declarat în vs. 23, prin învăţătura, sau ploaia "timpurie". Următoarea va veni ploaia recoltei sau credinţa de răpire.

Astfel tocmai în acest moment noi sîntem în împlinirea complectă din Mat. 24:24 "într-atît că, dacă era cu putinţă, ei vor amăgi chiar pe aleşi." Şi cine este acela care va încerca să amăgească chiar pe aleşi? Păi, duhul lui anticrist în "acei unşi falşi" din această zi din urmă. Aceşti cei falşi au venit deja în "Numele lui Isus" pretinzînd că ei au fost unşi de Dumnezeu pentru această zi din urmă. Ei sînt Mesianii cei falşi (cei unşi.) Ei pretind că ei sînt profeţi. Dar sînt ei una cu Cuvîntul? Niciodată. Ei au adăugat la acesta şi au scos de la acesta. Nimeni nu neagă că Duhul lui Dumnezeu manifestîndu-se în daruri este asupra lor. Dar ca şi Balaam ei toţi au programele lor, fac apelul lor pentru bani, exercită daruri, dar neagă Cuvîntul sau îl ocolesc de frică că o controversă ar putea diminua şansele lor de cîştig mai mare. Totuşi ei predică mîntuirea şi eliberarea prin puterea lui Dumnezeu, întocmai ca Iuda, cu o slujbă împărţită de către Cristos. Dar pentru că ei sînt sămînţa greşită, prin urmare ei au un duh greşit care-i motivează. Religioşi? Oh Doamne! Ei întrec în strălucire pe aleşi în efort şi rîvnă, dar aceasta este Laodicean, nu din Cristos, pentru că acesta se uită după mulţimi mari, programe mari şi semne izbitoare printre ei. Ei predică a doua venire a lui Cristos, dar neagă apariţia mesagerului profet, deşi în putere şi semne şi descoperire adevărată el îi eclipsează pe ei toţi. Ah da, acest duh fals care în ziua din urmă este aşa de aproape de cel real, poate fi deosebit numai prin devierea lui de la Cuvînt, şi oricînd este prins în a fi anti-Cuvînt, acesta cade înapoi asupra acelui argument pe care noi deja l-am arătat de a fi fals: "Noi obţinem rezultate, nu-i aşa? Noi trebuie să fim din Dumnezeu."

Acum înainte ca noi să încheiem, eu vreau să aduc acest gînd. Tot timpul noi am discutat despre Sămînţa de Grîu fiind îngropată, apoi trimiţînd în sus două încolţiri, apoi floarea, apoi spicul adevărat. Aceasta ar putea să-i facă pe unii să se întrebe dacă noi am zis că Luteranii nu au avut Duhul Sfînt numai din cauză că ei au învăţat de fapt justificarea. Aceasta ar putea să-i facă pe unii să se întrebe despre Metodişti, etc. Nu domnule, noi nu spunem asta. Noi nu vorbim despre individuali sau despre oameni, ci EPOCA. Luther avea Duhul lui Dumnezeu, dar epoca lui nu era epoca de restaurare deplină printr-o altă revărsare ca la început. Aceasta era la fel cu Wesley, Booth, Knox, Whitefield, Brainard, Jonathan Edwards, Meuller, etc. Cu siguranţă ei erau plini de Duhul Sfînt. Da, ei desigur erau. Dar epoca în care a trăit fiecare nu era epoca de restaurare, nici nu a fost vreo altă epocă ci această ultimă epocă, epoca de întunecare complectă în lepădare. Aceasta este epoca lepădării, şi aceasta este epoca restaurării, aceasta este epoca ciclului terminat. Cu aceasta, totul s-a sfîrşit.

Astfel noi încheiem cele Şapte Epoci ale Bisericii, zicînd numai ceea ce Duhul a zis la fiecare epocă, "Cel ce are o ureche să audă ce zice Duhul către biserici."

Eu cred sincer că Duhul lui Dumnezeu a vorbit către noi, nu numai învăţîndu-ne adevărurile epocilor, ci El s-a ocupat credincios de inimi ca ele să poată să se întoarcă la EL Acesta este motivul pentru toată propovăduirea şi învăţătura, căci aceasta este propovăduirea şi învăţătura Cuvîntului căci oile aud glasul lui Dumnezeu şi Îl urmează.

Nici pentru un moment nu aduc eu un mesaj la oameni ca ei să poată să mă urmeze, sau să adere la biserica mea, sau să înceapă vreo părtăşie şi organizaţie. Eu niciodată nu am făcut asta şi nu voi face asta acum. Eu nu am nici un interes în acele lucruri, dar eu am un interes în lucrurile lui Dumnezeu şi în oameni, şi dacă eu pot realiza doar un lucru eu voi fi satisfăcut. Acel singur lucru este să văd stabilită o adevărată relaţie spirituală între Dumnezeu şi oameni, în care oamenii devin creaţii noi în Cristos, umpluţi cu Duhul Lui şi trăiesc conform cu Cuvîntul Lui. Eu aş invita, pleda şi avertiza pe toţi să asculte glasul Lui la acest timp, şi predaţi-vă vieţile complect către El, întocmai cum eu sînt încredinţat în inima mea că eu mi-am dat totul Lui. Dumnezeu să vă binecuvinteze, şi fie ca venirea Lui să vă veselească inimile voastre.