O Expunere a celor Şapte Epoci Ale Bisericii

Apocalipsa 3:14-22

Şi către îngerul bisericii din Laodicea scrie-i: Aceste lucruri le zice Aminul, Martorul Credincios şi Adevărat, Începutul Creaţiunii lui Dumnezeu;

Eu ştiu lucrările tale, că tu nu eşti nici rece nici în clocot:

Eu vroiam ca tu să fi fost rece sau în clocot.

Aşa că pentru că tu eşti căldicel, şi nici rece nici în clocot Eu am să te vărs din gura Mea.

Pentru că tu zici, eu sînt bogat, şi m-am îmbogăţit, şi nu am lipsă de nimic; şi nu ştii că tu eşti ticălos, şi mizerabil, şi sărac, şi orb, şi gol:

Eu te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur încercat în foc, ca tu să poţi fi bogat; şi haină albă, ca tu să poţi fi îmbrăcat, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi unge-ţi ochii cu alifie pentru ochi, ca tu să poţi vedea.

Eu mustru şi pedepsesc, pe toţi acei care Eu îi iubesc: fii plin de rîvnă dar, şi pocăieşte-te.

Iată, Eu stau la uşă, şi bat: dacă vreun om aude glasul Meu, şi deschide uşa, Eu voi intra la el, şi voi cina cu el, şi el cu Mine.

Cel ce biruieşte Eu îi voi da să şadă cu Mine în tronul Meu, întocmai cum şi Eu am biruit, şi şed jos cu Tatăl Meu în tronul Lui.

Cel ce are o ureche, să audă ce zice Duhul către biserici.

CETATEA LAODICEA

Numele, Laodicea, care înseamnă, "drepturile poporului" era foarte comun şi a fost dat la cîteva cetăţi în onoarea doamnelor royale numite astfel. Această cetate era una dintre cele mai importante cetăţi politice şi de înflorire financiară în Asia Mică. Sume enorme de proprietate erau lăsate cetăţii de către cetăţeni de vază. Aceasta era scaunul unei mari şcoli medicale. Oamenii ei erau remarcabili în arte şi ştiinţe. Aceasta era adesea numită 'metropolis' după cum ea era scaunul judeţean pentru alte douăzeci şi cinci de cetăţi. Dumnezeul păgîn închinat acolo era Zeus. De fapt această cetate a fost numită odată Diopolis (Cetatea lui Zeus) în onoarea dumnezeului lor. În secolul al patrulea acolo a fost ţinut un important consiliu bisericesc. Cutremure repetate a cauzat în final complecta ei abandonare.

Cît de potrivite erau caracteristicile din această ultimă epocă să reprezinte epoca în care noi trăim acum. De exemplu ei s-au închinat la un dumnezeu, Zeus, care era şeful şi tatăl dumnezeilor. Aceasta prevede pe 'un Dumnezeu, tată-al­nostru-tuturor' al secolului douăzeci început religios care aşează frăţietatea omului, şi chiar şi acum aduce laolaltă pe Protestanţi, Catolici, Iudei, Hindusi, etc. cu intenţia că o formă reciprocă de închinare va creşte dragostea noastră, înţelegerea, şi grija unul de altul. Catolicii şi Protestanţii chiar acum se străduiesc şi de fapt cîştigă teren în această uniune cu intenţia făţişă că toţi ceilalţi vor urma. Tocmai această atitudine a fost văzută în Organizaţia Naţiunilor Unite cînd conducătorii lumii au refuzat să recunoască vreo concepţie individuală de închinare spirituală dar au recomandat să pună la o parte toate acele concepţii separate cu speranţele că toate religiile vor deveni nivelate într-una, pentru că toate doresc aceleaşi ţeluri, toate au aceleaşi scopuri şi toate sînt în principiu corecte.

Observaţi numele, Laodicea, 'drepturile poporului', sau 'justiţia popoarelor.' A fost vreodată vreo epocă ca epoca bisericii secolului al douăzecilea care a văzut ridicîndu-se TOATE naţiunile şi pretinzînd egalitate, socială şi financiară? Aceasta este epoca comuniştilor unde toţi oamenii sînt presupuşi a fi egali, deşi aceasta este aşa numai în teorie. Aceasta este epoca partidelor politice care se numesc pe ei înşişi Democraţi Creştini, Socialişti Creştini, Federaţia Comună Creştină, etc. Conform cu teologii noştri liberali Isus era un socialist şi biserica timpurie sub călăuzirea Duhului a practicat socialism, şi astfel noi se cuvine să facem aşa astăzi.

Cînd anticii au numit Laodicea metropolis aceasta privea înspre un singur guvern al lumii pe care noi îl aşezăm acum. Aşa cum noi ne gîndim despre acea cetate ca fiind locul unui mare consiliu bisericesc noi vedem prevestită mişcarea ecumenică care ia loc astăzi, în care foarte curînd noi vom vedea pe toţi 'aşa numiţi' Creştini veniţi laolaltă. Într-adevăr, biserica şi statul, religia şi politica vin laolaltă. Neghinele sînt legate. Grîul va fi în curînd gata pentru grînar.

Aceasta era o cetate de cutremure, aşa cutremure încît în final au distrus-o. Această epocă se va sfîrşi în zguduirea de către Dumnezeu a întregii lumi care s-a dus să facă dragoste cu vechea curvă. Nu numai că sistemul lumii se va dărîma, ci tocmai pămîntul va fi zguduit şi apoi renovat pentru domnia milenară a lui Cristos.

Cetatea era bogată, înzestrată de bogăţie. Ea era plină de cultură. Ştiinţa a prisosit. Cum este astăzi. Bisericile sînt bogate. Închinarea este frumoasă şi formală, dar rece şi moartă. Cultura şi educaţia au luat locul Cuvîntului dat de Duhul, şi credinţa a fost dominată de ştiinţă, astfel că omul este o victimă a materialismului.

În fiecare atribut Laodicea antică este găsită renăscută în Epoca Laodicea a secolului douăzeci. În mila lui Dumnezeu, fie ca acei care au o ureche să audă să iese afară din ea ca ei să nu fie părtaşi la păcatele ei şi la judecata ce urmează.

EPOCA LAODICEA

Epoca Laodicea a început cam la începutul Secolului al Douăzecilea, probabil 1906. Cît va dura aceasta? Ca un slujitor al lui Dumnezeu care a avut mulţimi de vedenii, din care NICI UNA nu a dat greş vreodată, lăsaţi-mă să prezic (eu nu am zis să profeţesc, ci prezic) că această epocă se va sfîrşi în jur de 1977. Dacă voi veţi scuza o notă personală aici, eu bazez această prezicere asupra a şapte viziuni continue majore care au venit la mine într-o Duminică dimineaţa în Iunie, 1933. Domnul Isus mi-a vorbit şi a zis că venirea Domnului se apropia, dar că înainte ca El să vină, se vor produce şapte evenimente majore. Eu le-am scris pe toate jos şi în dimineaţa aceea eu am dat înainte descoperirea Domnului. Prima vedenie era că Mussolini va invada Etiopia şi acea naţiune "va cădea la picioarele lui." Acea vedenie desigur a cauzat ceva repercursiuni, şi unii au fost foarte mîniaţi cînd eu am spus aceasta şi nu au vrut să o creadă. Dar aceasta s-a întîmplat în felul acela. El doar a mers înăuntru acolo cu armele lui moderne şi a preluat. Băştinaşii nu au avut o şansă. Dar vedenia deasemeni a zis că Mussolini va ajunge la un sfîrşit oribil cu oamenii lui întorcîndu-se asupra lui. Asta s-a împlinit întocmai exact cum a fost spus.

Vedenia următoare a prezis că un Austriac pe numele de Adolf Hitler se va ridica ca dictator peste Germania, şi că el va atrage lumea în război. Aceasta a arătat linia Siegfried şi cum că trupele noastre vor avea un timp îngrozitor să o cucerească. Apoi aceasta a arătat că Hitler va ajunge la un sfîrşit misterios.

A treia vedenie era în tărîmul politicii lumii pentru că aceasta mi-a arătat că acolo vor fi trei mari ISMURI, Fascism, Nazism, Comunism, dar că primele două vor fi înghiţite în al treilea. Glasul a avertizat, "URMĂREŞTE RUSIA, URMĂREŞTE RUSIA. Ţine-ţi ochii pe Împăratul de la Nord."

A patra vedenie a arătat marile avansări în ştiinţă care vor veni după al doilea război mondial. Aceasta era culminată în vedenie de o maşină acoperită cu un balon de plastic care alerga în jos pe şosele frumoase sub control teleghidat astfel că oamenii apăreau şezînd în această maşină fără un volan şi ei se jucau un fel de joc ca să se distreze.

A cincia vedenie avea de a face cu problema morală din epoca noastră, centrîndu-se mai mult în jurul femeilor. Dumnezeu mi-a arătat că femeile au început să fie ieşite din locul lor cu acordarea votului. Atunci ele şi-au tăiat părul, care semnifica că ele nu mai erau sub autoritatea unui bărbat ci erau în schimb sau în drepturi egale, sau în cele mai multe cazuri, mai mult decît drepturi egale. Ea a adoptat îmbrăcămintea bărbaţilor şi a mers într-o stare de dezbrăcare, pînă cînd ultimul tablou pe care l-am văzut era o femeie goală cu excepţia unui model micuţ de şorţ din frunză de smochin. Cu această vedenie am văzut perversiunea teribilă şi starea morală a întregii lumi.

Apoi în a şasea vedenie acolo s-a ridicat în America o femeie foarte frumoasă, dar crudă. Ea a ţinut poporul în puterea ei complectă. Am crezut că aceasta era ridicarea Bisericii Romano Catolice, deşi eu ştiam că aceasta putea să fie posibil o vedenie despre vreo femeie ridicîndu-se în mare putere în America datorită unui vot popular prin femei.

Ultima şi a şaptea vedenie era în care am auzit o foarte teribilă explozie. Aşa cum m-am întors să privesc nu am văzut nimic altceva decît ruine, gropi, şi fum peste toată ţara Americii.

Bazat pe aceste şapte vedenii, împreună cu schimbările rapide care au străbătut lumea în ultimii cincizeci de ani, EU PREZIC (eu nu profeţesc) că aceste vedenii vor veni toate să se împlinească în jur de 1977. Şi deşi mulţi ar putea să simtă că aceasta este o declaraţie iresponsabilă în vederea faptului că Isus a zis că 'nici un om nu cunoaşte ziua nici ceasul,' eu totuşi menţin această prezicere după treizeci de ani deoarece, Isus NU a zis că nici un om nu ar putea cunoaşte anul, luna s-au săptămîna în care venirea Lui urma să fie complectată. Astfel eu repet, eu cred sincer şi susţin ca un student particular al Cuvîntului, împreună cu inspiraţie Divină că 1977 s-ar cuveni să sfîrşească sistemele lumii şi să introducă mileniul.

Acum lăsaţi-mă să zic asta. Poate cineva să dovedească vreuna din acele vedenii greşite? Nu au fost ele toate împlinite? Da, fiecare a fost împlinită, sau este în proces chiar acum. Mussolini a invadat Etiopia cu succes, apoi a căzut şi a pierdut totul. Hitler a început un război pe care el nu a putut să-l sfîrşească şi a murit misterios. Comunismul a preluat pe amîndouă celelalte două ISMURI. Maşina cu balon de plastic a fost construită şi aşteaptă doar o mai bună reţea de drumuri. Femeile sînt toate doar goale, şi chiar acum poartă costume de baie fără partea de sus. Şi doar zilele trecute eu am văzut într-o revistă tocmai rochia pe care eu am văzut-o în vedenia mea (dacă voi o puteţi numi o rochie). Aceasta era un fel de plastic transparent de material cu trei pete întunecate care a acoperit amîndoi sînii într-o suprafaţă mică, şi atunci acolo era un loc întunecat ca un şorţ mic dedesubt. Biserica Catolică este în creştere. Noi am avut un preşedinte Catolic şi vom avea fără îndoială un altul. Ce a rămas? Nimic decît Evr. 12:26. "Al cărui glas atunci a zguduit pămîntul: dar acum El a promis, zicînd, Totuşi Eu nu scutur încă odată numai pămîntul, ci şi cerurile." Încă odată Dumnezeu va zgudui pămîntul şi cu acesta va zgudui fiecare lucru dezlegat care poate fi zguduit. Apoi El îl va renova. Doar Martie trecut, 1964 acel cutremur din Alaska în Vinerea Mare a zguduit toată lumea deşi acesta nu l-a dezechilibrat. Dar Dumnezeu a avertizat printr-un cutremur al lumii ceea ce El va face curînd pe o scară mai mare. El are să lovească şi să zguduie această lume blestemată de păcat, fratele meu, sora mea, şi există numai un singur loc care poate suporta acel şoc, şi acela este în staulul Domnului Isus. Şi eu v-aş îndemna pînă cînd mila lui Dumnezeu încă este la dispoziţia voastră, ca voi să vă daţi întreaga voastră viaţă, fără rezervă lui Isus Cristos, Care ca Păstor credincios vă va mîntui şi îngriji de voi şi vă va prezenta fără vină în slavă cu foarte mare bucurie.

MESAGERUL

Mă îndoiesc foarte mult dacă vreo epocă şi-a cunoscut cu adevărat mesagerul pe care Dumnezeu l-a trimis la ea, cu excepţia în prima epocă unde Pavel era mesagerul. Şi chiar în epoca aceea mulţi nu l-au recunoscut pentru ceea ce el era.

Acum epoca în care noi trăim are să fie una foarte scurtă. Evenimentele au să se producă foarte rapid. Astfel mesagerul la această Epocă Laodicea trebuie să fie aici acum, deşi probabil că noi nu-l cunoaştem deocamdată. Dar acolo va trebui sigur să fie un timp în care el devine cunoscut. Acum eu pot dovedi asta deoarece noi avem Scriptură care îi descrie slujba lui.

Mai întîi de toate, acel mesager are să fie un profet. El va avea funcţia unui profet. El va avea slujba profetică. Aceasta va fi bazată solid pe Cuvînt deoarece cînd el profeţeşte sau are o vedenie, aceasta va fi întotdeauna "orientată pe Cuvînt" şi aceasta ÎNTOTDEAUNA se va împlini. El va fi adeverit ca un profet din cauza preciziei lui. Dovada că el este un profet se găseşte în Apoc. 10:7 "Dar în zilele glasului mesagerului al şaptelea cînd el va începe să sune, taina lui Dumnezeu se va sfîrşi aşa cum El a declarat slujitorilor Lui, profeţii." Acum această persoană, care în acest verset este numită un 'înger' în versiunea King James NU este o fiinţă cerească. Al şaselea înger trîmbiţător, care este o fiinţă cerească, este în Apoc. 9:13, şi al şaptelea de aceeaşi ordine este în Apoc. 11:15. Acest unul aici în Apoc. 10:7 este mesagerul epocii a şaptea şi acesta este un om, şi el este să aducă un mesaj de la Dumnezeu, şi mesajul lui şi slujba lui are să sfîrşească taina lui Dumnezeu cum a declarat la slujitorii Lui, profeţii. Dumnezeu are să trateze pe acest ultim mesager ca un profet DEOARECE EL ESTE UN PROFET. Asta este ceea ce Pavel era în prima epocă, şi ultima epocă are unul, deasemeni. Amos 3:6-7, "Va suna o trîmbiţă în cetate, şi poporul să nu se teamă? Să fie acolo rău într-o cetate, şi Domnul nu l-a făcut? Sigur Domnul nu va face nimic, ci El descoperă secretele Lui la slujitorii Lui, profeţii."

Aceasta era în perioada timpului din urmă că cele şapte tunete ale lui Isus au venit înainte. Apoc. 10:3--4, "Şi a strigat cu un glas tare, aşa cum răcneşte un leu: şi cînd El a strigat, şapte tunete au emis glasurile lor. Şi cînd cele şapte tunete au emis glasurile lor, eu eram gata să scriu: şi am auzit un glas din cer zicînd către mine, Pecetluieşte acele lucruri pe care le-a emis cele şapte tunete, şi nu le scrie." Ce a fost în acele tunete nimeni nu ştie. Dar noi avem nevoie să ştim. Şi este nevoie de un profet să obţină descoperirea deoarece Dumnezeu nu are o altă cale de a aduce descoperirile Lui Scripturale decît printr­un profet. Cuvîntul întotdeauna a venit printr-un profet şi aşa va fi întotdeauna. Că aceasta este legea lui Dumnezeu este evident chiar printr-o cercetare superficială a Scripturii. Dumnezeul neschimbător cu căi neschimbătoare a trimis fără excepţie profetul Lui în fiecare epocă unde poporul a rătăcit de la ordinea Divină. Şi cu teologii şi poporul fiind îndepărtaţi de la Cuvînt, Dumnezeu întotdeauna a trimis slujitorul Lui la aceşti oameni (dar aparte de teologi) pentru ca să corecteze învăţătura falsă şi să conducă poporul înapoi la Dumnezeu.

Astfel noi vedem venind un mesager al epocii a şaptea, şi el este un profet.

Nu numai că noi vedem pe acest mesager venind aici în Apoc. 10:7, dar noi aflăm căci Cuvîntul vorbeşte despre venirea lui Ilie înainte să se reîntoarcă Isus. În Mat. 17:10, "Iar ucenicii Lui L-au întrebat zicînd, De ce zic cărturarii că Ilie trebuie să vină mai întîi?" Şi Isus a zis, "Ilie cu adevărat va veni întîi, şi va restaura toate lucrurile." Înainte de venirea Domnului nostru, Ilie trebuie să vină înapoi pentru o lucrare de restaurare în biserică. Aceasta este ceea ce Mal. 4:5 zice, "Iată Eu vă trimit pe Ilie profetul înainte de venirea acelei zile mari şi înfricoşate a Domnului; şi El va întoarce inima părinţilor spre copii, şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva Eu să vin şi să lovesc pămîntul cu un blestem." Nu există absolut nici o îndoială că Ilie trebuie să se reîntoarcă înainte de venirea lui Isus. El are o lucrare specifică să realizeze. Acea lucrare este partea din Mal. 4:6 care zice "el va întoarce inimile copiilor spre părinţii lor." Motivul că noi ştim că aceasta este lucrarea lui specifică să o facă la acel timp este deoarece el a realizat deja partea care zice "el va întoarce inimile părinţilor către copii," cînd slujba lui Ilie era aici în Ioan Botezătorul. Luca 1:17, "Şi el va merge înaintea Lui în Duhul şi puterea lui Ilie, să întoarcă inimile părinţilor spre copii, şi pe cei neascultători la înţelepciunea celui Drept, să gătească un popor pregătit pentru Domnul." În slujba lui Ioan "inimile părinţilor au fost întoarse către copii." Noi cunoaştem asta deoarece Isus a spus aşa. Dar acesta nu spune că inimile copiilor au fost întoarse către părinţi. Aceea este încă să aibe loc. Inimile copiilor din zilele din urmă vor fi întoarse înapoi către părinţii Penticostali. Ioan i-a făcut pe părinţi gata pentru Isus să primească pe copii în staul. Acum acest profet peste care cade Duhul lui Ilie va pregăti copiii să primească înapoi pe Isus.

Isus l-a numit pe Ioan Botezătorul, Ilie. Mat. 17:12, "Dar Eu vă zic vouă că Ilie deja a venit, şi ei nu l-au cunoscut, şi au făcut cu el ceea ce ei au vrut." Motivul că El l-a numit pe Ioan Ilie, era deoarece acelaşi Duh care era peste Ilie a venit înapoi peste Ioan, întocmai cum acel Duh a venit înapoi peste Elisei după domnia Împăratului Ahab. Acum încă odată acel Duh va veni înapoi peste un alt om doar înainte să vină Isus. El va fi un profet. El va fi adeverit astfel de către Dumnezeu. De moment ce Isus, Însuşi, nu va fi aici în trup să-l adeverească, (cum a făcut El cu Ioan) aceasta va fi făcut de către Duhul Sfînt aşa încît slujba acestui profet va fi însoţită de mari şi minunate manifestări. Ca un profet, fiecare descoperire va fi adeverită, pentru că fiecare descoperire se va împlini. Vor fi făcute fapte minunate de putere la poruncile lui în credinţă. Atunci va fi adus înainte mesajul pe care Dumnezeu i l-a dat în Cuvînt să întoarcă poporul înapoi la adevăr şi adevărata putere a lui Dumnezeu. Unii vor asculta, dar majoritatea vor fugi de adevăr la formă şi îl resping.

De moment ce acest mesager profet din Apoc. 10:7 va fi acelaşi ca în Mal. 4:5-6 el natural că va fi ca Ilie şi Ioan. Amîndoi erau bărbaţi aşezaţi deoparte de la şcolile religioase acceptate din ziua lor. Amîndoi erau oameni ai pustiului. Amîndoi au acţionat numai cînd ei aveau "Aşa vorbeşte Domnul," direct de la Dumnezeu prin descoperire. Amîndoi s­au dezlănţuit împotriva ordinelor şi a conducătorilor religioşi din ziua lor. Dar nu numai că era asta aşa, ei s-au dezlănţuit împotriva tuturor care erau stricaţi sau ar strica pe alţii. Şi observaţi, amîndoi au profeţit mult împotriva femeilor imorale şi căile lor. Ilie a strigat împotriva lui Izabela, şi Ioan a mustrat pe Irodiada, nevasta lui Filip.

Deşi el nu va fi popular, el va fi adeverit de Dumnezeu. Aşa cum Isus l-a confirmat pe Ioan, şi Duhul Sfînt a confirmat pe Isus, noi putem bine să ne aşteptăm ca acest om să fie mai întîi de toate confirmat de Duhul lucrînd în viaţa lui în fapte de putere care sînt de netăgăduit şi nu sînt găsite nicăieri altundeva; şi Isus Însuşi, în reîntoarcere, îl va confirma, întocmai cum El l-a confirmat pe Ioan. Ioan a mărturisit că Isus venea, - şi astfel acest om, ca Ioan, va mărturisi că Isus vine. Şi tocmai reîntoarcerea lui Cristos va dovedi că acest om a fost într-adevăr premergătorul celei de a doua veniri a Lui. Aceasta este evidenţa finală că acesta într-adevăr este profetul din Mal. 4, căci sfîrşitul perioadei Neamurilor va fi Isus, Însuşi, apărînd. Atunci va fi prea tîrziu pentru acei care l-au respins.

Pentru ca să clarificăm mai departe prezentarea noastră a acestui profet din ziua din urmă, să observăm mai ales profetul din Mat. 11:12, era Ioan Botezătorul, care era acela prezis în Mal. 3:1, "Iată, Eu voi trimite pe mesagerul Meu, şi el va pregăti calea înaintea Mea; şi Domnul, pe Care voi îl căutaţi, va veni dintr-o dată la templul Lui, tocmai Mesagerul Legămîntului, în Care vă desfătaţi; iată, El va veni, zice Domnul Oştirilor." Mat. 11:1-12, "Şi s-a împlinit, cînd Isus a isprăvit de a da porunci la cei doisprezece ucenici ai Lui, El s-a depărtat de acolo ca să-i înveţe şi să propovăduiască în cetăţile lor. Acum cînd Ioan a auzit în temniţă despre lucrările lui Cristos, el a trimis pe doi din ucenicii lui, şi au zis către El, Eşti tu Acela Care trebuie să vină, sau să aşteptăm pe altul? Isus a răspuns şi a zis către ei, Mergeţi şi arătaţi lui Ioan din nou acele lucruri pe care le auziţi şi vedeţi: orbii îşi capătă vederea, şi şchiopii umblă, leproşii sînt curăţiţi, şi surzii aud, morţii sînt înviaţi, şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia. Şi ferice de acela, care nu se va poticni în Mine. Şi aşa cum ei s-au depărtat, Isus a început să zică către noroade cu privire la Ioan, Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie legănată de vînt? Dar după ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, că cei ce poartă haine moi sînt în casele împăraţilor. Dar după ce aţi ieşit voi să vedeţi? Un profet? da, Eu zic către voi, şi mai mult decît un profet. Căci el este acela, despre care este scris. Iată, că Eu trimit pe mesagerul Meu înaintea feţei Tale, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta. Adevărat vă spun Eu, că Între cei care sînt născuţi din femei acolo nu s-a ridicat nici unul mai mare decît Ioan Botezătorul: totuşi cel care este cel mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare decît el." Aceasta a avut deja loc. Aceasta s-a întîmplat. Aceasta s-a terminat. Dar observaţi acum în Mal. 4:1-6, "Căci iată, că vine ziua, care va arde ca un cuptor; şi toţi cei trufaşi, da, şi toţi acei care fac răul, vor fi ca miriştea; şi ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor, că aceasta nu le va lăsa nici rădăcină nici ramură. Dar pentru voi care vă temeţi de Numele Meu va răsări Soarele Neprihănirii cu vindecare în aripile Lui; şi voi veţi merge înainte, şi veţi sări ca viţeii din grajd. Şi veţi călca în picioare pe cei răi; căci ei vor fi cenuşă sub talpa picioarelor voastre în ziua în care Eu voi face aceasta, zice Domnul oştirilor. Aduceţi-vă aminte de legea lui Moise slujitorul Meu, căruia Eu i-am poruncit în Horeb pentru tot Israelul, legi şi hotărîri. Iată, Eu vă voi trimite pe Ilie profetul înainte de ziua aceea mare şi înfricoşată a Domnului: Şi el va întoarce inima părinţilor către copii, şi inima copiilor către părinţii lor, ca nu cumva Eu să vin şi să lovesc pămîntul cu un blestem." Vedeţi, imediat după venirea ACESTUI Ilie, pămîntul va fi curăţit prin foc şi cei răi arşi pînă la cenuşă. Desigur, aceasta NU s-a întîmplat la timpul lui Ioan (Ilie pentru ziua lui.) Duhul lui Dumnezeu care a profeţit venirea mesagerului în Mal. 3:1 (Ioan) a repetat doar declaraţia Lui profetică anterioară din Isa. 40:3 făcută cel puţin cu trei secole înainte. "Glasul celui ce strigă în pustie. Pregătiţi calea Domnului, faceţi un drum drept în pustie pentru Dumnezeul nostru." Acum Ioan, prin Duhul Sfînt, a glăsuit şi Isaia şi Maleahi în Mat. 3:3, "Căci acesta este acela despre care s-a vorbit de către profetul Isaia, zicînd, Glasul celui ce strigă în pustie, Pregătiţi calea Domnului, faceţi-I cărarea dreaptă." Astfel noi putem bine vedea din aceste Scripturi că profetul în Mal. 3, care era Ioan, NU era profetul din Mal. 4, deşi într-adevăr, amîndoi Ioan şi acest profet din ziua din urmă au peste ei acelaşi Duh Care era peste Ilie.

Acum acest mesager din Mal. 4 şi Apoc. 10:7 are să facă două lucruri. Unul: Conform cu Mal. 4 el va întoarce inimile copiilor către părinţi. Doi: El va descopri tainele celor şapte tunete în Apoc. 10 care sînt descoperirile conţinute în cele şapte peceţi. Acestea vor fi aceste 'adevăruri-tainice' descoperite Divin care literar vor întoarce inimile copiilor către părinţii Penticostali. Exact aşa.

Dar consideraţi aceasta deasemeni. Acest mesager profet va fi în natura şi manierele lui aşa cum erau Ilie şi Ioan. Oamenii din ziua acestui mesager profet vor fi aşa cum erau în ziua lui Ahab, şi în a lui Ioan. Şi de moment ce este "NUMAI COPIII" a căror inimi vor fi întoarse, aceştia sînt numai copiii care vor asculta. În zilele lui Ahab numai 7,000 Israeliţi de sămînţă adevărată au fost găsiţi. În zilele lui Ioan au existat deasemeni foarte puţini. Masele în amîndouă epoci erau în curvia idolatriei.

Eu vreau să fac încă o comparaţie între mesagerul profet Laodicean şi Ioan, mesagerul profet care a precedat prima venire a lui Isus. Oamenii în ziua lui Ioan l-au confundat cu Mesia. Ioan 1:19-20, "Şi aceasta este mărturia lui Ioan, cînd Iudeii au trimis preoţi şi Leviţi de la Ierusalim să-l întrebe, Cine eşti tu? Şi el a mărturisit, şi nu a tăgăduit; şi a mărturisit, Eu nu sînt Cristosul." Acum acest mesager profet al zilei din urmă va avea o astfel de putere înaintea Domnului încît acolo vor fi aceia care îl confundă cu Domnul Isus. (Acolo va fi un duh în lume în timpul sfîrşitului care va seduce pe unii şi-i va face să creadă asta. Mat. 24:23-26, "Căci acolo se vor ridica Cristoşi falşi, şi profeţi falşi, şi vor arăta semne şi minuni mari; într-atît că, dacă era cu putinţă, ei vor înşela chiar pe cei aleşi. Iată, Eu v-am spus dinainte. De aceea dacă ei vor zice către voi, Iată, El este în pustie; nu vă duceţi; iată, El este în odăi secrete; să nu credeţi aceasta.") Dar să nu credeţi voi aceasta. El nu este Isus Cristos. El nu este Fiul lui Dumnezeu. EL ESTE UNUL DINTRE FRAŢI, UN PROFET, UN MESAGER, UN SLUJITOR AL LUI DUMNEZEU. Lui nu-i trebuie o onoare mai mare să se acorde peste el decît aceea pe care Ioan a primit-o cînd el era glasul care a strigat, "Eu nu sînt El, DAR EL VINE DUPĂ MINE."

Înainte ca noi să încheiem această secţiune despre mesagerul din Epoca Laodicea, noi trebuie să considerăm serios aceste două gînduri. Întîi, această epocă va avea UN Mesager-Profet. Apoc. 10:7, zice, "Cînd el (singular) va începe să sune." Nu a existat niciodată o epocă unde Dumnezeu a dat poporului Său doi profeţi majori dintr-o dată. El a dat pe Enoh (singur); El a dat pe Noe (singur); El a dat pe Moise (el singur avea Cuvîntul deşi alţii profeţeau); Ioan Botezătorul a venit SINGUR. Acum în această zi din urmă acolo are să fie un PROFET (nu o profetă - deşi în această epocă există mai multe femei afirmînd că dă descoperirea lui Dumnezeu decît bărbaţi), şi Cuvîntul infailibil zice că el (profetul) va descoperi tainele la poporul timpului din urmă, şi va întoarce inimile copiilor înapoi la părinţi. Acolo sînt aceia care zic că poporul lui Dumnezeu urmează să vină laolaltă printr-o descoperire colectivă. Eu provoc acea declaraţie. Aceasta este o presupunere, goală neîntemeiată faţă de Apoc. 10:7. Acum eu nu tăgăduiesc că oamenii o să prorocească în această ultimă epocă şi slujbele lor pot şi vor fi corecte. Eu nu tăgăduiesc că acolo vor fi proroci întocmai ca în zilele lui Pavel cînd acolo era "unul Agab un proroc care a prorocit despre o foamete." Eu sînt de acord că asta este aşa. DAR EU TĂGĂDUIESC PE DOVADA INFAILIBILĂ A CUVÎNTULUI CĂ AR EXISTA MAI MULŢI DECÎT UN MESAGER-PROFET MAJOR CARE VA DESCOPERI TAINELE AŞA CUM SÎNT CONŢINUTE ÎN CUVÎNT, ŞI CARE ARE SLUJBA SĂ ÎNTOARCĂ INIMILE COPIILOR CĂTRE PĂRINŢI. "Aşa vorbeşte Domnul" stă prin Cuvîntul Lui infailibil, şi va sta şi va fi adeverit. Există un mesager-profet la această epocă. Numai pe baza comportării umane, oricine ştie că acolo unde sînt mulţi oameni acolo este chiar părere împărţită asupra punctelor mai mărunte dintr-o doctrină majoră pe care ei toţi o ţin împreună. Cine atunci va avea puterea infailibilităţii care are să fie restaurată în această ultimă epocă, pentru că această ultimă epocă urmează să meargă înapoi să manifesteze Mireasa Cuvînt Pură? Asta înseamnă că noi vom avea Cuvîntul încă odată aşa cum acesta a fost dat perfect, şi înţeles perfect în zilele lui Pavel. Eu vă voi spune cine îl va avea. Acesta va fi un profet aşa cu desăvîrşire adeverit, sau chiar cu şi mai multă desăvîrşire adeverit decît cum a fost orice profet în toate epocile de la Enoh pînă în această zi, deoarece acest om va avea din necesitate slujba profetică de căpătîi, şi Dumnezeu îl va arăta pe el înainte. El nu va trebui să vorbească pentru el însuşi, Dumnezeu va vorbi pentru el prin glasul semnului. Amin.

Al doilea gînd care trebuie să fie întipărit pe inimile noastre este că cele şapte epoci ale bisericii au pornit afară cu duhul anticrist tot atît de bine ca şi Duhul Sfînt Care este să fie binecuvîntat în veci. 1 Ioan 4:1, "Preaiubiţilor, nu credeţi fiecare duh, ci încercaţi duhurile dacă ele sînt de la Dumnezeu: deoarece mulţi profeţi falşi au ieşit în lume." Aţi observat voi aceasta? Duhul anticrist este identificat cu profeţi falşi. Epoca a venit înăuntru cu profeţi falşi şi ei vor merge afară cu profeţi falşi. Acum desigur că acolo urmează să fie un PROFET FALS REAL în sensul mare al acelui om menţionat în Apocalipsa. Dar deocamdată înainte de descoperirea lui acolo urmează să apară mulţi profeţi falşi. Mat. 24:23-26, "Atunci dacă vreun om o să zică către voi, Iată, aici este Cristos, sau acolo; să nu credeţi aceasta. Căci se vor ridica Cristoşi falşi, şi profeţi falşi, şi vor arăta semne şi minuni mari; într-atît că, dacă ar fi cu putinţă, ei vor amăgi chiar pe aleşi. Iată, Eu v-am spus dinainte. De aceea dacă ei vor zice către voi, Iată, El este în pustie; să nu vă duceţi: iată, El este în odăi secrete; să nu credeţi." Aceşti profeţi falşi sînt însemnaţi pentru noi în diferite alte Scripturi aşa ca următoarele. 2 Petru 2:1-2, "Dar acolo erau deasemeni profeţi falşi printre popor, întocmai aşa cum vor fi învăţători falşi printre voi, care vor aduce pe furiş erezii condamnabile, chiar lepădîndu-se de Domnul Care i-a răscumpărat şi aduc peste ei nimicire năpraznică. Şi mulţi vor urma căile lor nimicitoare; din pricina cărora calea adevărului va fi vorbită de rău." 2 Tim. 4:3-4, "Căci va veni timpul cînd ei nu vor suferi învăţătură sănătoasă; ci îşi vor aduna învăţători după poftele lor proprii, că îi vor gîdila urechile; Şi ei îşi vor întoarce urechile de la adevăr, şi vor fi îndreptaţi spre istorisiri închipuite." 1 Tim. 4:1, "Acum Duhul vorbeşte lămurit, că în timpurile din urmă unii se vor depărta de la credinţă, ca să dea ascultare la duhuri seducătoare, şi învăţăturile dracilor." Acum în fiecare caz voi veţi observa că un profet fals este unul care este în afara Cuvîntului. Întocmai cum noi v-am arătat că 'anticrist' înseamnă 'antiCuvînt' astfel aceşti profeţi falşi vin pervertind Cuvîntul, dîndu-i un înţeles care se potriveşte propriilor lor scopuri drăceşti. Aţi observat vreodată cum oamenii care conduc pe alţii în rătăcire îi leagă aproape de ei înşişi prin frică? Ei zic că dacă oamenii nu fac ceea ce ei spun, sau dacă ei pleacă, atunci nimicirea va urma. Ei sînt profeţi falşi, pentru că un profet adevărat va conduce întotdeauna pe cineva la Cuvînt şi-i leagă pe oameni de Isus Cristos şi el nu le va spune oamenilor să se teamă de el sau ceea ce el zice, ci să se teamă de ceea ce zice Cuvîntul. Observaţi cum aceşti oameni ca şi Iuda sînt după bani. Ei vă face să vindeţi tot ce aveţi şi să le daţi lor şi schemelor lor. Ei folosesc mai mult timp pentru oferte decît asupra Cuvîntului. Acei care încearcă să opereze daruri se vor folosi de un dar care are o toleranţă de eroare în el şi apoi cer bani, şi neglijează Cuvîntul şi numeşte aceasta de la Dumnezeu. Iar oamenii vor merge la ei, şi îi susţin, şi îi suportă, şi îi cred, neştiind că aceasta este calea morţii. Da, ţara este plină de personificatori fireşti. În acea zi din urmă ei vor încerca să imite pe acel mesager-profet. Cei şapte fii ai lui Sceva au încercat să-l imite pe Pavel. Simon vrăjitorul a încercat să-l imite pe Petru. Personificările lor vor fi fireşti. Ei nu vor fi în stare să producă ceea ce produce adevăratul profet. Cînd el zice că trezirea s-a terminat ei vor merge în jur pretinzînd o mare descoperire că ceea ce oamenii au este exact corect şi Dumnezeu urmează să facă lucruri mai mari şi mai minunate printre oameni. Iar oamenii se vor deda la aceasta. Aceşti aceiaşi profeţi falşi vor pretinde că mesagerul din ziua din urmă nu este un teolog, astfel el se cuvine să nu fie ascultat. Ei nu vor fi în stare să producă ceea ce poate mesagerul; ei nu vor fi adeveriţi de Dumnezeu aşa cum este acel profet din ziua din urmă, ci cu cuvintele lor mari bombastice şi cu greutatea renumelui lor în toată lumea ei vor avertiza poporul să nu asculte de acel om (mesager) şi ei vor zice că el învaţă greşit. Ei aleargă exact devotaţi faţă de părinţii lor, Fariseii, care erau de la diavolul, căci ei au pretins că şi Ioan şi Isus învăţau greşit.

Acum de ce vin aceşti profeţi falşi împotriva profetului adevărat şi discreditează învăţătura lui? Deoarece ei merg devotaţi la formă aşa cum au mers strămoşii lor cînd în zilele lui Ahab ei s-au împotrivit lui Mica. Acolo erau patru sute de ei şi toţi dintre ei erau în acord; şi prin a spune ei toţi acelaşi lucru, ei au prostit poporul. Dar UN profet-doar unul-era corect şi toţi ceilalţi greşiţi deoarece Dumnezeu a predat descoperirea NUMAI la UNUL.

Feriţi-vă de profeţi falşi, căci ei sînt lupi răpitori.

Dacă voi încă sînteţi în vreo îndoială despre aceasta cereţi lui Dumnezeu prin Duhul Lui să vă umple şi să vă călăuzească, PENTRU CĂ CHIAR CEI ALEŞI NU POT FI ÎNŞELAŢI. Aţi priceput asta? Nu există nici un om care să vă poată înşela. Pavel nu ar fi putut înşela pe vreun ales, dacă el era greşit. Şi în acea primă Epocă Efesiană cei aleşi nu puteau fi înşelaţi pentru că ei au încercat pe apostolii şi profeţii falşi şi i-au găsit să fie mincinoşi şi i-au dat afară. Aleluia. Oile LUI aud glasul Lui şi ele ÎL urmează. Amin. Eu cred aceasta.

SALUTAREA

Apoc. 3:14, "Aceste lucruri le zice Aminul, Martorul Credincios şi Adevărat, Începutul Creaţiunii lui Dumnezeu."

Doamne, nu este asta cea mai minunată descriere a atributelor iubitului nostru Domn şi Mîntuitor, Isus Cristos? Aceste cuvinte mă fac doar să vreau să strig. Ele aduc un astfel de duh de realitate în inima mea. Doar citindu-le fără a aştepta chiar după o descoperire amănunţită a Duhului asupra lor mă cutremură.

Isus ne dă această descriere despre Sine în legătură cu ultima epocă. Zilele harului se depănează. El a privit de la primul secol drept pînă la al douăzecilea, şi ne-a spus toate lucrurile privind aceste epoci. Înainte ca El să ne descopere caracteristicile ultimei epoci, El ne dă o privire finală la propria Lui Divinitate graţioasă şi supremă. Aceasta este descoperirea de căpătîi despre El însuşi.

Aşa vorbeşte "AMINUL". Isus este Aminul lui Dumnezeu.

Isus este "Aşa Să Fie Aceasta" din Dumnezeu. Aminul stă pentru finalitate. Acesta stă pentru aprobare. Acesta stă pentru promisiune învingătoare. Acesta stă pentru promisiune neschimbătoare. Acesta stă pentru pecetea lui Dumnezeu.

Eu vreau ca voi să priviţi aceasta cu atenţie acum şi să vedeţi ceva într-adevăr dulce şi frumos. Am zis că aceasta este descoperirea Lui din timpul sfîrşitului despre El însuşi. Cînd ziua harului se încheie, atunci mileniul vine foarte curînd după aceea, nu-i aşa? Păi, citiţi cu mine Isa. 65:16-19. "Că acela care se binecuvintează pe pămînt se va binecuvînta în Dumnezeul adevărului; şi cel care se jură pe pămînt se va jura prin Dumnezeul adevărului; deoarece necazurile trecute sînt uitate, şi deoarece ei sînt ascunşi de ochii Mei. Căci iată, Eu creez ceruri noi şi un pămînt nou: şi cele trecute nu vor fi reamintite nici nu vor veni în minte. Ci voi fiţi bucuroşi şi veseliţi-vă în veci în ceea ce Eu creez: pentru că, iată, Eu creez Ierusalimul o veselie, şi poporul lui o bucurie. Şi Mă voi veseli în Ierusalim şi mă voi bucura în poporul Meu: iar glasul plînsetului nu se va mai auzi în el, nici glasul ţipătului." Aceasta este despre Noul Ierusalim. Acesta este mileniul. Dar aşa cum noi mergem în mileniu, auziţi ce zice El despre a fi un anumit fel de Dumnezeu, Versetul 16, "Că cel ce se binecuvintează pe părnînt se va binecuvînta în Dumnezeul adevărului." Da, asta este adevărat, dar adevărata traducere nu este "Dumnezeul adevărului". Aceasta este "Dumnezeul AMINULUI." Astfel noi citim aceasta, "se va binecuvînta în Dumnezeul AMINULUI, şi cel ce jură pe pămînt va jura prin Dumnezeul AMINULUI; deoarece necazurile trecute sînt uitate, şi deoarece ei sînt ascunşi de ochii Mei. Căci, iată, Eu creez ceruri noi şi un pămînt nou: şi cele trecute nu vor fi reamintite, nici nu vor veni în minte. Dar fiţi bucuroşi şi veseliţi-vă în veci în ceea ce Eu creez, căci, iată, Eu creez Ierusalimul o veselie, şi poporul lui o bucurie. Şi Mă voi veseli în Ierusalim şi mă voi bucura în poporul Meu: iar glasul plînsetului nu va mai fi auzit în el; nici glasul ţipătului." Aleluia. Aici este Iehova din Vechiul Testament, "Dumnezeul Aminului." Aici este Isus din Noul Testament, "Dumnezeul Aminului." Ascultă, Oh Israel, Domnul Dumnezeul tău este UN Dumnezeu. Aici este acesta din nou, Iehova din Vechiul Testament este Isus din Noul. "Ascultă, Oh, Israel Domnul Dumnezeul tău este UN Dumnezeu." Noul Testament nu descoperă UN ALT Dumnezeu, aceasta este o descoperire mai departe a UNUIA ŞI ACELUIAŞI DUMNEZEU. Cristos nu a venit jos să se facă cunoscut pe Sine. El nu a venit să descopere pe Fiul. El a venit să descopere şi să facă cunoscut pe Tatăl. El niciodată nu a vorbit despre doi Dumnezei; El a vorbit despre UN Dumnezeu. Şi acum în această ultimă epocă, noi am venit înapoi la descoperirea de căpătîi, cea mai importantă descoperire a Dumnezeirii în întreaga Biblie, care este, ISUS ESTE DUMNEZEU, EL ŞI TATĂL SÎNT UNUL: EXISTĂ UN DUMNEZEU, ŞI NUMELE LUI ESTE DOMNUL ISUS CRISTOS.

El este Dumnezeul Aminului. El nu se schimbă. Ce El face nu se schimbă. El o zice, şi aceasta stă tare. El o face, şi aceasta este făcut pentru totdeauna. Nimeni nu poate lua de la ceea ce El spune sau să adauge la aceasta. Aşa să fie aceasta. Amin. Aşa să fie aceasta. Nu sînteţi voi bucuroşi că slujiţi acest fel de Dumnezeu? Voi puteţi cunoaşte exact unde sînteţi cu El la orice timp şi tot timpul. El este Dumnezeul AMIN şi nu se schimbă.

"Aceste lucruri le zice AMINUL." Îmi place asta. Aceasta înseamnă că orice a zis El este final. Aceasta înseamnă că orice a zis El către prima epocă şi către a doua şi către toate epocile despre propria Lui biserică adevărată şi despre viţa falsă este exact corect şi aceasta nu se va schimba. Aceasta înseamnă că cu ceea ce El a început în Genesa, El va sfîrşi în Apocalipsa. El trebuie pentru că El este Aminul, AŞA SĂ FIE ACEASTA. Acum noi putem vedea din nou de ce urăşte diavolul Cărţile despre Genesa şi Apocalipsa. El urăşte adevărul. El ştie că adevărul va învinge. El ştie care va fi sfîrşitul lui. Cum se luptă el cu aceea. Dar noi sîntem pe partea cîştigătoare. Noi (eu vreau să spun credincioşii Cuvîntului Său, numai) sînt pe partea Aminului.

"Aceste lucruri le zice Martorul Credincios şi Adevărat."

Acum eu vreau să vă arăt ce găsesc eu în gîndul de "credincios." Voi ştiţi că noi adesea discutăm despre un Dumnezeu mare neschimbător, a Cărui Cuvînt nu se schimbă. Şi cînd noi vorbim despre El în felul acela noi adesea obţinem o vedere despre El care Îl face să pară foarte nepersonal. Aceasta este de parcă Dumnezeu a făcut întregul univers şi toate legile care aparţin de acesta şi apoi a stat înapoi şi a devenit un mare Dumnezeu nepersonal. Aceasta este de parcă Dumnezeu a făcut o cale de salvare pentru omenirea pierdută, acea cale fiind crucea, şi atunci cînd moartea lui Cristos a ispăşit pentru păcatele noastre, şi învierea Lui ne-a dat o uşă deschisă către El, Dumnezeu doar şi-a încrucişat braţele Lui şi a stat înapoi. Aceasta este de parcă noi ne-am specializat în a crede într-un mare Creator, Care odată ce a creat, a pierdut interesul personal în creaţia Lui. Acum eu zic că aceasta este cum prea mulţi oameni sînt capabili să gîndească. Dar aceea este o gîndire greşită, pentru că Dumnezeu GUVERNEAZĂ ÎN AFACERILE OAMENILOR CHIAR ACUM. EL ESTE ŞI CREATOR ŞI SUSŢINĂTOR. Col. 1:16-17. "Căci prin El au fost create toate lucrurile, care sînt în ceruri, şi care sînt pe pămînt, vizibile şi invizibile, dacă ele sînt tronuri, sau domnii, sau stăpîniri, sau puteri; toate lucrurile au fost create prin El, şi pentru El: Şi El este înainte de toate lucrurile, şi toate lucrurile se ţin prin El." El este un Dumnezeu Suveran. Prin propriul Lui sfat El a hotărît planul mîntuirii ai propriilor Lui aleşi pe care El i-a cunoscut mai dinainte. Fiul a murit pe cruce să stabilească mijloacele de Mîntuire şi Duhul Sfînt execută cu grijă voia Tatălui. El lucrează toate lucrurile în acest moment conform cu scopul propriei Sale voinţe. El este drept în mijlocul tuturor acestora. El este în mijlocul bisericii Lui. Acest mare Creator, Dumnezeu-Salvator lucrează cu credincioşie printre ai Lui proprii chiar acum ca marele Păstor al oilor. Tocmai existenţa Lui este pentru ai Lui proprii. El îi iubeşte şi îngrijeşte de ei. Ochiul Lui este întotdeauna peste ei. Cînd Cuvîntul spune că "vieţile voastre sînt ascunse cu Cristos în Dumnezeu" aceasta înseamnă exact ceea ce spune. Oh eu sînt aşa de bucuros că Dumnezeul meu rămîne credincios. El este adevărat faţă de Sine, El nu va minţi. El este adevărat faţă de Cuvînt, El îl va susţine. El este adevărat faţă de noi, El nu va pierde pe nici unul din noi, ci ne va învia în ziua din urmă. Eu sînt bucuros că eu mă odihnesc în credincioşia Lui. Fil. 1:6. "Fiind încredinţaţi tocmai de acest lucru, că Acela Care a început o lucrare bună în voi o va face pînă în Ziua lui Isus Cristos."

"El este Martorul Adevărat." Acum acest cuvînt, adevărat, este acelaşi cuvînt pe care noi l-am văzut în urmă acolo în Apoc. 3:7. Vă reamintiţi că acesta nu înseamnă 'adevărat' ca în contrast cu 'fals.' Acesta are un înţeles, mai bogat mai adînc pe departe. El exprimă înţelegerea perfectă în contrast cu înţelegerea parţială. Acum înapoi în Epoca Filadelfia, venirea Domnului se apropia. Ce dragoste mare a manifestat epoca aceea pentru EL Aceasta îmi reaminteşte despre acele cuvinte frumoase din 1 Pet. 1:8, "Pe care nu l-aţi văzut voi îl iubiţi, în Care, deşi acum voi nu-L vedeţi, totuşi crezînd, vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi plină de slavă." Cu ei noi deasemeni ne bucurăm. Noi nu L-am văzut, dar noi L-am simţit. Noi Îl cunoaştem acum atît de mult cît ne lasă simţurile noastre limitate. Dar într-o zi aceasta va fi faţă în faţă. Aceea este pentru epoca aceasta. El vine la sfîrşitul acestei epoci. Înţelegerea parţială va fi făcută ÎNŢELEGERE PERFECTĂ, ÎNŢELEGERE COMPLECTĂ. Aleluia! Noi ne-am uitat printr­o sticlă întunecată, dar curînd aceasta va fi faţă în faţă. Noi am mers din slavă în slavă, dar curînd aceasta va fi drept în slavă; şi în SLAVA LUI NOI VOM STRĂLUCI. NOI VOM FI CA EL, ÎN MINUNĂŢIE CA EL, ISUS MÎNTUITORUL NOSTRU DIVIN! Nu este asta minunat? Noi sîntem complecţi în EL Asta este adevărat. El nu ne va minţi pe noi despre asta. Dar într-o zi noi vom fi schimbaţi în atomi. Noi ne vom îmbrăca cu nemurire. Noi vom fi toţi înghiţiţi în viaţă. Atunci noi vom ÎNŢELEGE ÎNŢELEGEREA.

"El este Martorul Credincios şi Adevărat." Acum ne gîndim la acel cuvînt, 'martor'. Păi, acel cuvînt este acela de la care noi luăm cuvîntul 'martir'. Biblia vorbeşte despre Ştefan şi Antipa şi alţii ca martiri. Ei erau martiri; ei erau deasemeni martori. Isus era un martir credincios. Duhul Sfînt este martorul la aceasta. Duhul poartă mărturie despre asta. Lumea a urît pe Isus. Ea L-a omorît. Dar Dumnezeu L-a iubit şi El s-a dus la Tatăl. Dovada că El s-a dus la Tatăl este că Duhul Sfînt a venit. Dacă Isus nu era primit de Tatăl, Duhul nu ar fi venit. Citiţi aceasta în Ioan 16:7-11. "Totuşi Eu vă spun adevărul; Aceasta este de folos pentru voi ca Eu să mă duc; căci dacă Eu nu mă duc, Mîngîietorul nu va veni la voi; dar dacă Eu plec, Eu îl trimit pe El la voi. Şi cînd El vine, El va condamna lumea de păcat, şi de neprihănire, şi de judecată: De păcat, deoarece ei nu cred în Mine: De neprihănire, deoarece Eu mă duc la Tatăl Meu, şi voi nu Mă veţi mai vedea; De judecată, deoarece prinţul acestei lumi este judecat." Prezenţa Duhului Sfînt în această lume în loc ca Isus să fie aici, dovedeşte că Isus a fost neprihănit şi s-a dus la Tatăl. Dar acesta deasemeni zice în Ioan 14:18. "Eu nu vă voi lăsa FĂRĂ MÎNGÎIETOR, Eu voi veni la voi." El a trimis Mîngîietorul. El ERA MÎNGÎIETORUL. El a venit înapoi în DUH peste biserica adevărată. El este MARTORUL credincios şi adevărat în mijlocul bisericii. Dar într-o zi El are să vină iarăşi înapoi în trup. El va dovedi atunci Cine este singurul potentat înţelept, - acesta este El, Isus Cristos Domnul Slavei.

Martor Credincios şi Adevărat, Creator şi Susţinător, Înţelegere Perfectă, Aminul lui Dumnezeu.

Oh, cum Îl iubesc eu, cum Îl ador eu, Isus Fiul lui Dumnezeu.

Eu vreau să-mi închei gîndurile asupra acestei părţi a salutării cu aceste cuvinte din 2 Cor. 1:18-22. "Dar după cum Dumnezeu este adevărat, cuvîntul nostru către voi nu era da şi nu. Pentru că Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, Care a fost propovăduit printre voi de către noi, chiar prin mine şi Sila şi Timotei, nu era da şi nu, ci în El era da. Căci toate promisiunile lui Dumnezeu în El sînt da, şi în El Amin, spre slava lui Dumnezeu prin noi. Acum Acela Care ne stabileşte cu voi în Cristos şi ne-a uns, este Dumnezeu; Care deasemeni ne-a pecetluit, şi ne-a dat arvuna Duhului în inimile noastre."

"Începutul Creaţiunii Lui Dumnezeu." Acela este Cine zice Domnul Isus că El este. Dar acele cuvinte nu înseamnă exact aşa cum ele ne sună nouă. Doar luîndu-le în felul în care ele sună i-a făcut pe unii oameni (de fapt o mulţime de oameni) să obţină ideea că Isus era prima creaţie a lui Dumnezeu, făcîndu-L mai jos decît Dumnezeirea. Apoi această primă creaţie a creat tot restul universului şi orice conţine acesta. Dar asta nu este corect. Voi ştiţi că nu se aliniază cu restul Bibliei. Cuvintele sînt, "El este ÎNCEPĂTORUL sau AUTORUL creaţiunii lui Dumnezeu." Acum noi ştim cu siguranţă că Isus este Dumnezeu, chiar Dumnezeu. El este Creatorul. Ioan 1:3 "Toate lucrurile au fost făcute prin El, şi fără El nu a fost nimic făcut din ceea ce a fost făcut." El este Acela despre Care se zice, Gen. 1:1 "La început Dumnezeu a creat cerul şi pămîntul". Deasemeni se zice în Ex. 20:11, "Căci în şase zile Domnul a făcut cerul şi pămîntul, marea şi tot ce este în ele, şi s-a odihnit a şaptea zi." Vedeţi, nu există nici o îndoială că El este Creatorul. El era Creatorul unei CREAŢIUNI FIZICE TERMINATE.

Cu siguranţă noi putem vedea ce înseamnă aceste cuvinte acum. A avea vreo altă interpretare ar însemna că Dumnezeu a creat pe Dumnezeu. Cum putea Dumnezeu să fie creat cînd El, Însuşi, este Creatorul?

Dar acum El stă în mijlocul Bisericii. Aşa cum El stă acolo descoperind Cine este El în această ultimă epocă. El se numeşte pe Sine "Autorul creaţiunii lui Dumnezeu." Aceasta este O ALTĂ CREAŢIUNE. Aceasta trebuie să aibă de a face cu biserica. Aceasta este o desemnare specială despre Sine. El este CREATORUL acelei biserici. Mirele ceresc a creat propria Lui mireasă. Ca Duh a lui Dumnezeu, El a coborît şi a creat în fecioara Maria celulele din care s-a născut trupul Lui. Eu vreau să repet asta. El a creat tocmai celulele în pîntecele Mariei pentru trupul acela. Aceasta nu era suficient pentru Duhul Sfînt ca simplu să dea viaţă unui ovum uman furnizat de Maria. Aceea ar fi fost omenirea păcătoasă producînd un trup. Aceea nu ar fi produs "Ultimul Adam." Despre El s-a zis că "Iată că Tu (Tată) Mi-ai pregătit un trup." Dumnezeu (nu Maria) a procurat acel trup. Maria era incubatorul uman şi ea a purtat acel Copil Sfînt şi L-a adus la naştere. El era un om­Dumnezeu. El era Fiul lui Dumnezeu. El era din NOU A creaţiune. Omul şi Dumnezeu s-au întîlnit şi s-au unit; El era primul din această rasă nouă. El este capul acestei rase noi. Col. 1:18, "Şi El este capul trupului, biserica: Care este începutul, cel dintîi născut din morţi; ca în toate lucrurile El să poată avea preeminenţa." 2 Cor. 5:17 "De aceea dacă vreun om este în Cristos, el este o creaţiune nouă, lucrurile vechi s-au dus, iată că toate lucrurile au devenit noi." Acolo voi puteţi vedea că deşi omul era din ORDINEA VECHE sau creaţia, acum în UNIUNE CU CRISTOS, el a devenit CREAŢIUNEA NOUĂ a lui Dumnezeu. Ef. 2:10, "Căci noi sîntem lucrarea Lui CREAŢI ÎN UNIUNE CU CRISTOS ISUS spre lucrări bune." Ef. 4:24, "Şi ca voi să vă îmbrăcaţi cu OMUL NOU care este creat după Dumnezeu în neprihănire şi sfinţenie adevărată." Această Nouă Creaţiune nu este vechea creaţiune refăcută, sau aceasta nu putea fi numită o nouă creaţie. Aceasta este exact ceea ce ea zice că este, "CREAŢIUNE NOUĂ." Aceasta este o altă creaţiune, deosebită de cea veche. El nu se mai ocupă prin mijloacele trupului. Asta era cum s-a ocupat El de Israel. El a ales pe Abraham, şi din descendenţii lui Abraham prin linia neprihănită a lui Isaac. Dar acum din fiecare rasă, seminţie şi naţiune El a hotărît o nouă creaţiune. El este primul din acea creaţiune. El era Dumnezeu creat în formă de om. Acum prin Duhul Lui El crează mulţi Fii pentru Sine. Dumnezeu creatorul, creîndu-se pe Sine o parte din creaţia Lui. Aceasta este adevărata descoperire a lui Dumnezeu. Acesta era scopul Lui. Acest scop a luat formă prin alegere. Asta este de ce El putea să se uite drept în jos pînă la ultima epocă cînd totul se va termina şi să se vadă pe Sine încă în mijlocul bisericii, ca autor al acestei Noi Creaţiuni a lui Dumnezeu. Puterea Lui Suverană a adus aceasta la îndeplinire. Prin decretul Lui propriu El a ales pe membri din această Nouă Creaţiune. El i-a predestinat la adoptarea de copii conform cu buna plăcere a voinţei Lui. Prin atotştiinţa şi atotputernicia Lui El a adus aceasta la împlinire. Cum altfel putea El să ştie că El va sta în mijlocul bisericii primind slavă de la fraţii Lui dacă El nu se asigura? El ştia toate lucrurile, şi El a lucrat toate lucrurile conform cu ceea ce El cunoştea pentru ca scopul şi buna plăcere a Lui să fie aduse la împlinire. Ef. 2:11 "În Care deasemeni noi am obţinut o moştenire, fiind predestinaţi conform cu hotărîrea Aceluia Care lucrează toate lucrurile după sfatul propriei Sale voinţe." Aleluia! Nu sînteţi voi bucuroşi că voi aparţineţi de El!

MESAJUL CĂTRE EPOCA LAODICEANĂ

Apoc. 3:15-19 "Eu ştiu faptele tale, că tu nu eşti nici rece nici în clocot: Eu aş fi vrut ca tu să fi fost rece sau în clocot. Astfel atunci deoarece tu eşti căldicel, şi nici rece nici în clocot, Eu te voi vărsa din gura Mea. Pentru că tu zici, eu sînt bogat, şi sporit în bunuri, şi nu duc lipsă de nimic; şi nu ştii că tu eşti nenorocit, şi mizerabil, şi sărac, şi orb, şi gol; Eu te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur încercat în foc, ca tu să poţi fi bogat; şi haine albe, ca tu să poţi fi îmbrăcat, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi unge-ţi ochii cu alifie pentru ochi, ca tu să poţi vedea. Pe toţi acei pe care Eu îi iubesc, Eu îi mustru şi-i pedepsesc: fii rîvnitor dar şi pocăieşte-te."

Aşa cum noi am citit aceasta împreună eu sînt sigur că voi aţi observat că Duhul nu a zis nici un lucru plăcut despre această epocă. El face două acuzaţii şi pronunţă sentinţa Lui asupra lor.

(1) Apoc. 3:15, 16 "Eu cunosc faptele tale, că tu nu eşti nici rece nici în clocot: Eu aş fi vrut ca tu să fi fost rece sau în clocot. Astfel atunci pentru că tu eşti căldicel, şi nici rece nici în clocot, Eu te voi vărsa din gura Mea."

Noi o să ne uităm la asta cu atenţie. Acesta zice că acest grup al epocii bisericii Laodicea este căldicel. Această căldiceală pretinde o pedeapsă de la Dumnezeu. Pedeapsa este că ei vor fi vărsaţi afară din gura Lui. Aici este unde noi nu vrem să mergem în rătăcire aşa cum o fac o mulţime de oameni. Ei zic foarte neînţelept că Dumnezeu vă poate vărsa din gura Lui şi asta dovedeşte că nu este un astfel de lucru ca vreun adevăr la învăţătura despre perseverenţa Sfinţilor. Eu vreau să vă corectez gîndirea voastră chiar acum. Acest verset nu este dat la un individ. Acesta este dat către biserică. El vorbeşte către biserică. Mai departe, dacă voi vreţi doar ţineţi Cuvîntul în minte voi vă veţi reaminti că niciunde nu spune acesta că noi sîntem în GURA lui Dumnezeu. Noi sîntem săpaţi pe palmele Lui. Noi sîntem purtaţi în sînul Lui. Departe în urmă în epocile necunoscute înaintea timpului noi eram în mintea Lui. Noi sîntem în staulul Lui, şi în păşunea Lui, dar nu în gura Lui. Dar ce este în gura Domnului? Cuvîntul este în gura Lui. Mat. 4:4 "Dar El a răspuns şi a zis, Aceasta este scris, Omul nu va trăi numai cu pîine, ci cu fiecare Cuvînt care iese din gura lui Dumnezeu." Cuvîntul trebuie să fie în gurile noastre, deasemeni. Acum noi ştim că biserica este trupul Lui. Ea este aici luînd locul Lui. Ce va fi în gura bisericii? CUVÎNTUL. 1 Petru 4:11 "Dacă vreun om vorbeşte, să vorbească ca prorociile (Cuvîntul) lui Dumnezeu." 2 Petru 1:21 "Căci profeţia nu a venit în timpurile străvechi prin voia omului: ci oameni sfinţi ai lui Dumnezeu au vorbit aşa cum ei erau mişcaţi de Duhul Sfînt." Atunci ce este greşit cu aceşti oameni din ziua din urmă? EI S-AU ÎNDEPĂRTAT DE LA CUVÎNT. EI NU MAI SÎNT ÎNFLĂCĂRAŢI PRIVITOR LA ACESTA. EI SÎNT CĂLDICEI PRIVITOR LA ACESTA. Eu am să dovedesc asta chiar acum.

Baptiştii au crezurile şi dogmele lor bazate pe Cuvînt şi voi nu-i puteţi clătina. Ei zic că zilele apostolice de miracole s-au terminat şi nu există Botez cu Duhul Sfînt, urmînd după credinţă. Metodiştii zic (bazat pe Cuvînt) că nu există botez în apă (stropirea nu este botez) şi că sanctificarea este Botezul cu Duhul Sfînt. Biserica lui Cristos se specializează în botezul regenerator şi în tot mai multe cazuri ei merg jos păcătoşi uscaţi şi vin sus uzi. Totuşi ei pretind că doctrina lor este bazată pe Cuvînt. Mergeţi drept în jos pe linie şi ajungeţi la Penticostali. Au ei Cuvîntul? Daţi-le examenul Cuvîntului şi vedeţi. Ei vor vinde Cuvîntul pentru o senzaţie cam de fiecare dată. Dacă voi puteţi produce o manifestare ca ulei şi sînge şi limbi şi alte semne, dacă sînt în Cuvînt sau nu, sau dacă sînt corespunzător interpretate din Cuvînt, majoritatea se vor deda pentru aceasta. Dar ce i s-a întîmplat la Cuvînt? Cuvîntul a fost pus deoparte, aşa că Dumnezeu zice, "Eu am să merg împotriva voastră a tuturor. Eu vă voi vărsa din gura Mea. Acesta este sfîrşitul. Căci şapte epoci din şapte, Eu nu am văzut nimic decît oameni stimînd propriul lor cuvînt mai presus de al Meu. Astfel la sfîrşitul acestei epoci Eu vă vărs din gura Mea. Totul s-a terminat. Eu am să vorbesc în ordine. Da, Eu sînt aici în mijlocul Bisericii. Aminul lui Dumnezeu, credincios şi devotat se va descoperi pe Sine şi aceasta va FI PRIN PROFETUL MEU." Oh da, asta este aşa. Apoc. 10:7 "Şi în zilele glasului mesagerului al şaptelea, cînd el va începe să sune, taina lui Dumnezeu va fi sf'îrşită aşa cum El a declarat slujitorilor Lui profeţi." Acolo este acesta. El trimite un profet adeverit. El trimite un profet după aproape două mii de ani. El trimite pe cineva care este aşa departe de organizaţie, educaţie, şi lumea religiei încît ca Ioan Botezătorul şi Ilie din vechime, El va auzi numai de la Dumnezeu şi el va avea "aşa vorbeşte Domnul" şi vorbeşte pentru Dumnezeu. El va fi purtătorul de cuvînt al lui Dumnezeu şi EL, AŞA CUM ESTE DECLARAT ÎN MAL. 4:6, VA ÎNTOARCE INIMILE COPIILOR ÎNAPOI LA PĂRINŢI. El va aduce înapoi pe aleşii din ziua din urmă şi ei vor auzi un profet adeverit dînd adevărul exact aşa cum era acesta cu Pavel. El va restaura adevărul aşa cum ei l-au avut. Şi acei aleşi cu el în ziua aceea vor fi aceia care cu adevărat manifestează pe Domnul şi vor fi Trupul Lui şi vor fi glasul Lui şi vor înfăptui lucrările Lui. Aleluia! Vedeţi voi aceasta?

O considerare momentană a istoriei bisericii va dovedi cît de precis este acest gînd. În Epocile Întunecoase Cuvîntul a fost aproape în întregime pierdut pentru popor. Dar Dumnezeu l-a trimis pe Luther cu CUVÎNTUL. Luteranii au vorbit pentru Dumnezeu la timpul acela. Dar ei s-au organizat, şi din nou Cuvîntul pur a fost pierdut pentru că organizaţia tinde înspre dogmă şi crezuri, şi nu Cuvîntul simplu. Ei nu mai puteau să vorbească pentru Dumnezeu. Atunci Dumnezeu a trimis pe Wesley, şi el era glasul cu Cuvîntul în ziua lui. Oamenii care au luat descoperirea lui de la Dumnezeu au devenit epistole vii citite şi cunoscute de toţi oamenii pentru generaţia lor. Cînd Metodiştii au eşuat, Dumnezeu a ridicat alţii şi astfel aceasta a mers înainte de-a lungul anilor pînă în această ultimă zi unde există din nou un alt popor pe pămînt, care sub mesagerul lor vor fi glasul final pentru epoca finală.

Da domnule. Biserica nu mai este "purtătorul de cuvînt" a lui Dumnezeu. Ea este propriul ei purtător de cuvînt. Astfel Dumnezeu se întoarce asupra ei. El o va uimi prin profetul şi mireasa, căci glasul lui Dumnezeu va fi în ea. Da acesta este, căci acesta zice în ultimul capitol din Apoc. versetul 17 "Duhul şi mireasa zice vino." Încă odată lumea va auzi direct de la Dumnezeu ca la Cincizecime; dar desigur că Mireasa Cuvînt va fi respinsă ca în prima epocă.

Acum El a strigat către această ultimă epocă, "Voi aveţi Cuvîntul. Voi aveţi mai multe Biblii ca niciodată, dar voi nu faceţi nimic privitor la Cuvînt cu excepţia că îl împărţiţi şi-l ciopîrţiţi în bucăţi, luînd ceea ce voi vreţi şi lăsînd ceea ce voi nu vreţi. Voi nu sînteţi interesaţi de a-l TRĂI, ci îl dezbateţi. Eu mai degrabă aş vrea să fiţi fost reci sau în clocot. Dacă voi eraţi reci şi l-aţi fi refuzat, Eu puteam să suport asta. Dacă voi aţi deveni albi fierbinţi să-i cunoaşteţi adevărul şi să-l trăiţi, Eu v-aş lăuda pentru asta. Dar cînd voi simplu luaţi Cuvîntul Meu şi nu îl onoraţi, Eu în schimb trebuie să refuz să vă onorez pe voi. Eu vă voi vărsa afară pentru că voi Mă îngreţoşaţi."

Acum oricine cunoaşte că aceasta este apa căldicică care vă îmbolnăveşte la stomac. Dacă voi aveţi nevoie de un emetic, apa căldicică este cam cel mai bun lucru să beţi. O biserică căldicică l-a îmbolnăvit pe Dumnezeu şi El a declarat că El o va vărsa afară. Ne reaminteşte cum s-a simţit El tocmai înainte de potop, nu-i aşa?

Oh, ar fi fost pentru Dumnezeu ca biserica să fie rece sau în clocot. Mai bine decît toate, ea ar trebui să fie înflăcărată (fierbinte). Dar ea nu este. Sentinţa a fost dată. Ea nu mai este glasul lui Dumnezeu către lume. Ea va menţine că ea este, dar Dumnezeu zice că nu.

Oh, Dumnezeu încă are un glas pentru oamenii din lume, întocmai cum El a dat un glas pentru mireasă. Acel glas este în mireasă aşa cum noi am spus şi noi vom vorbi mai mult despre aceasta mai tîrziu.

(2) Apoc. 3:17-18, "Pentru că tu zici, eu sînt bogat, şi sporit cu bunuri, şi nu am lipsă de nimic; şi nu ştii că eşti nenorocit, şi mizerabil şi sărac, şi orb şi gol; Eu te sfătuiesc să cumperi de la Mine, aur încercat în foc, ca să poţi fi bogat; şi haină albă ca să poţi fi îmbrăcat, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi unge-ţi ochii cu alifie pentru ochi, ca tu să poţi vedea."

Acum uitaţi-vă la prima frază din acest verset, "pentru că tu zici." Vedeţi, ei vorbeau. Ei vorbeau ca purtătorul de cuvînt a lui Dumnezeu. Aceasta dovedeşte exact ceea ce eu am zis că înseamnă versetele 16-17. Dar deşi ei zic aceasta, asta nu o face corect. Biserica Catolică zice că ea vorbeşte pentru Dumnezeu, zicînd că ea este glasul asigurat al Domnului. Cum poate vreun popor să fie aşa păcătos spiritual este mai mult decît eu cunosc, însă ei produc conform cu sămînţa care este în ei, şi noi ştim de unde a venit sămînţa aceea, nu-i aşa?

Biserica Laodiceană zice, "Eu sînt bogată şi sporită în bunuri, şi nu duc lipsă de nimic." Aceea era evaluarea ei însăşi. Ea s-a uitat la ea însăşi şi asta este ceea ce ea a văzut. Ea a zis, "Eu sînt bogată," ceea ce înseamnă că ea este bogată în lucrurile acestei lumi. Ea se îngîmfă în faţa lui Iacov 2:5-7, "Auziţi, prea iubiţii mei fraţi, Nu a ales Dumnezeu pe săracii acestei lumi bogaţi în credinţă, şi moştenitori ai împărăţiei pe care El a promis-o acelora care Îl iubesc? Dar voi aţi dispreţuit pe săraci. Nu vă apasă cei bogaţi, şi vă trage în faţa scaunelor de judecată? Nu hulesc ei acel Nume vrednic prin care voi sînteţi chemaţi?" Acum eu NU sugerez că o persoană bogată nu poate fi Spirituală, dar noi toţi ştim căci Cuvîntul zice că sînt foarte puţini. Aceştia sînt săracii care predomină în trupul adevăratei biserici. Acum deci, dacă biserica devine plină de avere, noi ştim numai un lucru; "Ichabod" a fost scris pe portalurile ei! Voi nu puteţi nega asta, căci acesta este Cuvîntul.

Vorbim despre avere în biserică – de ce acolo niciodată nu a fost o astfel de expunere a averii. Sanctuarele frumoase sînt înmulţite la număr ca niciodată înainte. Diferitele grupuri se întrec unul cu altul să vadă care poate zidi cea mai mare şi cea mai drăgălaşă. Şi ei construiesc centre de educaţie valorînd milioane fără număr, şi acele clădiri sînt folosite numai o oră sau două pe săptămînă. Acum acela nu ar fi un astfel de lucru îngrozitor, dar ei se aşteaptă ca acest timp puţin folosit de către copii în uzina de educaţie să ia locul orelor de antrenament presupuse a fi date în casă.

Banii au fost turnaţi în biserică pînă cînd diferitele denominaţiuni deţin acţiuni şi obligaţiuni, fabrici, sonde de petrol, şi companii de asigurare. Ei au turnat bani în fonduri de binefacere şi pensionare. Acum asta sună bine, dar aceasta a devenit o cursă pentru lucrători, căci dacă ei decid să părăsească grupul lor pentru mai multă lumină sau dragostea lui Dumnezeu, pensiile lor sînt pierdute pentru ei. Mulţi nu pot suporta asta şi stau cu grupurile lor de presiune.

Acum nu uitaţi că aceasta este ultima epocă. Noi ştim că aceasta este ultima epocă deoarece Israel s-a dus înapoi în Palestina. Dacă noi credem că El cu adevărat vine, atunci acolo trebuie să fie ceva greşit cu aceia care construiesc aşa de vast. Aceasta îl face pe cineva să gîndească că aceşti oameni planifică să stea aici pentru totdeauna, sau că venirea lui Isus este cu sute de ani departe.

Ştiţi voi că astăzi religia este cunoscută ca o mare afacere?

Acesta este un fapt absolut că ei pun directori de afaceri în biserici să aibe grijă de finanţe. Este aceasta ce doreşte Dumnezeu? Nu ne-a învăţat Cuvîntul Lui în Cartea despre Fapte că şapte bărbaţi plini de Duhul Sfînt şi credinţă l-au slujit pe Domnul în chestiunile de afaceri? Voi puteţi cu siguranţă vedea de ce a zis Dumnezeu, "TU zici că tu eşti bogat; Eu niciodată nu am spus aşa."

Acolo sînt programe de radio, programe de televiziune, şi numeroase străduinţe de biserică care costă milioane şi milioane de dolari. Averea se toarnă şi se toarnă în biserică, membrimea creşte împreună cu banii, totuşi lucrarea nu este făcută aşa cum era făcută cînd acolo nu erau bani, ci oamenii s-au bazat exclusiv pe abilitatea dată lor de către Duhul Sfînt.

Acolo sînt predicatori plătiţi, asistenţi plătiţi, slujbaşi de muzică şi educaţie plătiţi, coruri plătite, păzitori plătiţi, programe, şi distracţie - toate costînd sume mari, dar pentru toate acestea, puterea descreşte. Da, biserica este bogată, dar puterea nu este acolo. Dumnezeu se mişcă prin Duhul Lui, nu prin suma de bani sau talent în biserică.

Acum eu vreau să vă arăt cît de diabolică a devenit această îmboldire după bani. Bisericile s-au dus toate afară să obţină o membrime, mai ales din cei bogaţi. Pretutindeni există strigătul să facă religia aşa atractivă şi ademenitoare încît cei bogaţi şi culţi şi toţi care au prestigiu lumesc vor veni înăuntru şi vor fi activi în biserică. Nu pot ei înţelege că dacă averea este criteriul spiritualităţii, atunci lumea deja are pe Dumnezeu, are totul din Dumnezeu, şi biserica nu are nimic?

"Tu zici eu sînt sporită în bunuri." Aceasta literar înseamnă 'Eu am bogăţii Spirituale." Aceasta sună ca mileniul cu străzi de aur şi prezenţa lui Dumnezeu. Dar eu mă întreb dacă aceasta este aşa. Este biserica cu adevărat bogată în lucrurile Spirituale ale lui Dumnezeu? Să examinăm această îngîmfare Laodiceană a Secolului Douăzeci în lumina Cuvîntului.

Dacă biserica era cu adevărat bogată Spiritual, influenţa ei ar fi simţită asupra vieţii comunităţii. Dar ce fel de viaţă trăiesc exact aceşti aşa numiţi oameni spirituali şi influenţi ai comunităţii? Afară în suburbie, afară în districtele de clasă mai bună, acolo îi din abundenţă schimbarea soţiilor, prostituţia, şi bande de copii dînd chefuri, pretinzînd o plată groaznică în daune de proprietate. Imoralitatea a ajuns la un nivel ca niciodată în acte sexuale amestecate, viciu narcotic, jocuri de noroc, furt, şi tot felul de rele. Iar biserica merge înainte pretinzînd cît este de minunată această generaţie, cît de pline sînt bisericile şi cît de simţitor sînt chiar şi băştinaşii pe cîmpurile de misiune. Biserica i-a predat pe oameni acolo la doctori, mai ales psihiatri. Cum poate aceasta să îndruge despre a fi bogată Spiritual este mai mult decît eu ştiu. Aceasta nu este adevărat. Ei sînt falimentaţi şi nu o ştiu.

Uitaţi-vă bine în jurul vostru. Examinaţi pe oameni aşa cum ei umblă pe acolo. În mulţimi voi vedeţi, îi puteţi voi alege pe acei care au aparenţa de Creştini? Priviţi cum se îmbracă ei, priviţi cum acţionează ei, ascultaţi ce zic ei, vedeţi unde merg ei. Cu siguranţă acolo se cuvine să fie vreo evidenţă reală a naşterii din nou printre toţi acei pe care îi vedeţi trecînd. Dar puţini vor exista. Totuşi astăzi bisericile fundamentale ne spun că ei au cu milioanele mîntuiţi şi chiar umpluţi cu Duhul. Umpluţi cu Duhul? Puteţi voi numi umplute cu Duhul pe femeile care merg în jur cu părul scurt încreţit, pantaloni scurţi şi lungi, cu frînghie şi chiloţi, toate vopsite ca Izabela? Dacă acestea sînt împodobite în îmbrăcăminte modestă aşa cum se cuvine femeilor Creştine, mi-ar fi groază să gîndesc cum ar fi dacă eu trebuia să fiu martor la o expunere de nemodestie.

Acum eu ştiu că femeile nu stabilesc moda. Hollywoodul face asta. Dar ascultaţi doamnelor, ei încă vînd bunuri la metraj şi maşini de cusut. Voi nu trebuie să cumpăraţi ce este în magazine şi apoi să folosiţi aceasta ca o scuză. Aceasta este o chestiune serioasă mortală în care eu voi intra. Nu aţi citit voi în Scriptură că atunci cînd un om se uită la o femeie şi pofteşte după ea în inima lui, el deja a comis adulter cu ea în inima lui? Şi să presupunem că voi vă îmbrăcaţi în aşa fel ca să cauzaţi asta? Asta vă face pe voi partenerul lui în păcat, chiar dacă voi aţi fi absolut inconştiente de aceasta, fiind o adevărată fecioară fără astfel de dorinţe. Totuşi Dumnezeu vă ţine răspunzătoare şi voi veţi fi judecate.

Acum eu ştiu că vouă doamnelor nu vă place felul acesta de predicare, dar soră, tu eşti foarte greşită în ceea ce tu faci. Biblia îţi interzice să-ţi tai părul. Dumnezeu l-a dat ca o acoperitoare. El a dat o poruncă ca tu să-l porţi lung. Acesta este slava ta. Cînd tu îţi tai părul înseamnă că tu ai părăsit căpetenia bărbatului tău. Ca şi Eva tu ai păşit afară şi ai mers de una singură. Tu ai votul. Tu ai luat slujbele bărbatului. Voi aţi părăsit de a fi femei. Voi s-ar cuveni să vă pocăiţi şi să veniţi înapoi la Dumnezeu. Şi dacă toate acestea nu erau destul de rău, o mulţime dintre voi aţi luat ideea că voi aţi putea invada amvoanele şi funcţiile bisericii pe care Dumnezeu le-a rezervat pentru bărbaţi şi numai pentru bărbaţi. Oh, eu am atins un punct sensibil atunci nu-i aşa? Păi, arătaţi-mi un loc în Biblie în care Dumnezeu a ordinat vreodată vreo femeie să predice sau să ia autoritate asupra unui bărbat, şi eu îmi voi cere scuze pentru ceea ce am zis. Voi nu puteţi găsi că eu sînt greşit. Eu sînt corect, pentru că eu stau cu Cuvîntul şi în Cuvînt. Dacă voi aţi fi bogaţi Spiritual voi aţi cunoaşte că este adevărat. Nu există nimic adevărat decît Cuvîntul. Pavel a zis, "Eu nu sufăr ca o femeie să înveţe nici să încalce autoritatea asupra bărbatului." Voi nu puteţi posibil să luaţi un loc printre slujba de cinci desfăşurări din Ef. 4 şi să nu luaţi autoritate asupra bărbatului. Soră, tu mai bine să asculţi de acel Cuvînt. Acesta nu era Duhul lui Dumnezeu manifestîndu-se într-o viaţă plină de Duhul care ţi-a spus să predici deoarece Duhul şi Cuvîntul sînt UNUL. Ei zic acelaşi lucru. Cineva a făcut o greşeală. Cineva a fost înşelat. Trezeşte-te pînă nu este prea tîrziu. Satan a înşelat pe Eva, mama ta; el înşeală pe fiice acum. Fie ca Dumnezeu să vă ajute.

"Eu nu am nevoie de nimic." Acum cînd oricine zice, "Eu nu am nevoie de nimic," el ar putea foarte bine să zică, "Eu am totul", sau el ar putea zice, "Eu nu vreau mai mult aşa cum eu sînt sătul acum." Voi puteţi exprima aceasta în orice fel vreţi, şi aceasta totul se adună la faptul că biserica este mulţumită. Ea este satisfăcută cu ce are ea. Ea sau socoteşte că ea are totul sau are destul. Şi asta este exact ceea ce noi găsim astăzi. Ce denominaţiune nu pretinde că EA are descoperirea şi puterea şi adevărul? Ascultaţi la Baptişti, şi ei au asta tot. Ascultaţi la Metodişti, şi ei au asta tot. Ascultaţi la Biserica lui Cristos şi fiecare este greşit în afară de ei. Auziţi ce zic Penticostalii şi ei au plinătatea plinătăţii. Acum ei ştiu că eu spun adevărul despre ei, căci nici unul din manualele lor nu spun deosebit. Ei au scris tot aceasta doar aşa frumos şi au pus numele lor la acesta şi au terminat totul. Dumnezeu doar nu mai are mai mult. Şi acolo sînt aceia care nu mai vor mai mult. Ei nu cred în vindecare şi nu ar vrea aceasta, deşi aceasta este în Cuvînt. Acolo sînt aceia care nu ar lua Duhul Sfînt dacă Dumnezeu le­ar fi deschis cerurile şi le-ar fi arătat un semn.

Acum ei toţi zic, şi încearcă să dovedească că ei au tot asta, sau că ei au destul. Totuşi este acesta adevărul? Comparaţi această biserică a secolului douăzeci cu biserica primului secol. Mergeţi înainte. Faceţi asta. Unde este puterea? Unde este dragostea? Unde este biserica purificată care s-a împotrivit la păcat şi a umblat cu credinţă către Isus? Unde este unitatea? Voi nu o puteţi găsi. Dacă această biserică are tot ceea ce ea are nevoie, de ce au strigat ei după mai mult din Dumnezeu în Cartea Faptelor de parcă ei nu au avut totul, şi totuşi ei aveau cu mult mai mult decît cum au ei astăzi?

DIAGNOSTICUL LUI DUMNEZEU

Acum ceea ce Dumnezeu a văzut a fost în întregime diferit de ceea ce ei au zis că au văzut. Ei au zis că ei erau bogaţi în bunuri şi avuţi Spiritual. Ei au ajuns. Ei nu aveau nevoie de nimic. Dar Dumnezeu a văzut aceasta altfel. El a zis, "Tu nu ştii asta, dar tu eşti nenorocit, mizerabil, sărac, orb, şi gol." Acum cînd un popor este în felul acela, mai ales gol şi NU ŞTIE ACEASTA, acolo trebuie să fie ceva îngrozitor de greşit. Cu siguranţă ceva trebuie că se întîmplă. Nu este aceasta că Dumnezeu le-a orbit ochii aşa cum El a făcut-o la Iudei? Se duce Evanghelia înapoi la Iudei? Se repetă istoria pe ea însăşi? Eu zic că da.

Dumnezeu zice că această biserică a Epocii Laodicea este "nenorocită". Acel Cuvînt vine din două cuvinte Greceşti care înseamnă 'îndură' şi 'încercare'. Şi aceasta nu are nimic de a face cu încercările care vin la un adevărat Creştin căci Dumnezeu descrie pe un Creştin în încercare ca "binecuvîntat" şi atitudinea lui una de bucurie de unde această descriere este exprimată ca "nenorocită şi mizerabilă". Ce ciudat. În această epocă de belşug, în această epocă de progres, în această epocă de abundenţă, cum pot fi acolo încercări? Păi acum, aceasta este ciudat; dar în această epocă de belşug şi oportunitate, cînd fiecare are aşa de mult şi acolo este aşa de mult să se aibă, ce cu toate invenţiile să ne facă lucrul nostru şi aşa multe lucruri să ne dea plăcere, DINTR-O DATĂ, noi găsim că boala mintală ia o aşa proporţie încît să alarmeze naţiunea. Cînd fiecare s-ar cuveni să fie fericit, cu nimic într-adevăr despre care să fii nefericit, cu milioanele îşi iau sedative seara, pilule de înviorare dimineaţa, alergînd la doctori, intrînd în instituţii, şi încercînd să-şi înece temeri necunoscute prin alcool. Da, această epocă se mîndreşte cu magazinele ei grozave de bunuri lumeşti, dar oamenii sînt mai puţin fericiţi ca oricînd. Această epocă se mîndreşte cu dobîndirile ei spirituale, dar oamenii sînt mai puţin siguri de ei înşişi ca oricînd. Această epocă se mîndreşte de valori morale mai bune şi este mai stricată decît oricare epocă de la potop. Ea vorbeşte cunoştinţa şi ştiinţa ei, dar ea se luptă o bătălie pierdută pe toate cîmpurile, pentru că mintea şi sufletul şi spiritul uman nu pot pricepe sau să ţină piept cu toate schimbările care au venit pe pămînt. Într-o singură generaţie noi am venit tot drumul de la epoca căruţei cu cal la epoca spaţiului, şi noi sîntem mîndri şi îngîmfaţi privitor la aceasta; dar în interior este o cavernă întunecoasă goală care strigă în chin, şi FĂRĂ UN MOTIV CUNOSCUT inimile oamenilor eşuează de frică şi lumea este aşa de întunecată încît această epocă ar putea să fie bine numită epoca nevroticilor. Ea se îngîmfă, dar ea nu poate să susţină aceasta. Ea strigă pace, şi nu există pace. Ea strigă că are o mare îndestulare din toate lucrurile, dar ea continuă să ardă cu dorinţă ca un foc nesatisfăcut! "Acolo nu este pace", zice Dumnezeul meu către cei răi.

"Ei sînt mizerabili". Asta înseamnă că ei sînt obiecte care să fie compătimiţi. Compătimiţi? Ei batjocoresc compătimirea. Ei sînt plini de mîndrie. Ei se grozăvesc cu ce au ei. Dar ce ei au nu va suporta examenul timpului. Ei au zidit pe nisipuri mişcătoare în loc de stînca descoperirii Cuvîntului lui Dumnezeu. Curînd vine cutremurul. Curînd vor veni acolo furtunile mîniei lui Dumnezeu în judecată. Atunci vine distrugere bruscă, şi în ciuda tuturor pregătirilor lor carnale ei totuşi vor fi nepregătiţi pentru ceea ce vine pe pămînt. Ei sînt acei care în ciuda tuturor eforturilor lor lumeşti se opun de fapt lor înşişi şi nu ştiu aceasta. Obiecte de compătimire sînt ei într-adevăr. Compătimiţi pe sărmanii oameni care sînt în această mişcare ecumenică a zilei din urmă, pentru că ei numesc aceasta mişcarea lui Dumnezeu, cînd aceasta este de la Satan. Compătimiţi pe acei care nu cunosc blestemul organizaţiei. Compătimiţi pe acei care au aşa de multe biserici frumoase, aşa personaje drăgălaşe, aşa coruri măreţ instruite, aşa un spectacol de bogăţie şi o aşa formă reverentă liniştită de închinare. Compătimiţi-i, nu-i invidiaţi. Înapoi la clădirile vechi de magazie, înapoi la odăile slab luminate, înapoi la pivniţe, înapoi la mai puţin din lume şi mai mult din Dumnezeu. Compătimiţi pe acei care îşi fac marile lor pretenţii, şi vorbesc despre darurile lor. Simţiţi pentru ei ca obiecte de compătimit, căci curînd ei vor fi obiecte ale mîniei.

"Ei sînt săraci." Acum desigur că aceasta înseamnă săraci Spiritual. Semnul acestei epoci aşa cum se încheie, este biserici mai mari şi mai bune, cu mai mulţi şi mai mulţi oameni, cu mai multă şi mai multă manifestare despre ceea ce se presupune a fi demonstraţii ale Duhului Sfînt. Dar altarele umplute, darurile Duhului în operaţiune, participarea remarcabilă nu este răspunsul de la Dumnezeu, pentru că acei care vin la altare foarte rar rămîn să meargă înainte cu Dumnezeu, şi după ce marile campanii sînt terminate, unde sînt toţi acei care au venit în jos pe rînduri? Ei au auzit pe un om, ei au ascultat la un apel, ei au venit în plasă, dar ei nu erau peşti, şi ca broasca ţestoasă ei s-au tîrît înapoi în propriile lor ape.

Apoi există toată această discuţie despre limbile-aceasta se presupune a fi dovada Botezului Duhului Sfînt, şi oamenii se gîndesc că noi sîntem în mijlocul unei mari treziri. Trezirea s-a terminat. America şi-a avut ultima şansă în 1957. Acum limbile sînt semnul lui Dumnezeu de dezastru iminent, întocmai cum erau ele cînd au apărut pe zid la sărbătoarea lui Belşaţar. Nu ştiţi voi că mulţi vor veni în ziua de apoi şi vor zice, "Doamne, Doamne, nu am făcut noi multe lucrări minunate în Numele Tău, chiar pînă la scoaterea de draci?" Şi El va zice, "Depărtaţi-vă de la Mine, voi care lucraţi fărădelege. Eu niciodată nu v-am cunoscut." Mat. 7:22-23. Isus a zis că ei erau lucrători ai fărădelegii. Totuşi, voi luaţi un om care poate veni şi se roagă pentru bolnavi, face să apară ulei şi sînge în adunare, producînd profeţie şi tot felul de supranatural, şi oamenii se vor aduna în jurul lui, şi jură că el este de la Domnul, cu toate că el de fapt face o înşelătorie de bani din religie şi trăind în păcat. Singurul răspuns pe care ei îl au este absolut răspunsul nebiblic de "păi, el obţine rezultate, aşa că el trebuie să fie de la Dumnezeu." Cît de îngrozitor. Cît de săracă este de fapt această epocă în Duhul lui Dumnezeu, şi acei sărmani loviţi de sărăcie nici măcar nu ştiu asta.

"Tu eşti orb şi gol." Acum aceasta este într-adevăr disperare. Cum poate cineva să fie orb şi gol şi să nu o ştie? Totuşi acesta zice că ei sînt orbi şi goi şi nu pot să priceapă aceasta. Răspunsul este, că ei sînt orbi spiritual, şi goi spiritual. Vă amintiţi cînd Elisei şi Ghehazi erau înconjuraţi de către armata Sirienilor? Vă reamintiţi că Elisei i-a lovit cu orbire prin puterea lui Dumnezeu. Totuşi ochii lor erau larg deschişi şi ei puteau vedea unde mergeau. Orbirea era deosebită în aceea că ei puteau vedea anumite lucruri, dar alte anumite lucruri aşa ca Elisei şi pe slujitor şi tabăra Israelului ei nu puteau să vadă. Ceea ce putea să vadă această armată nu le era lor de folos. Ceea ce ei nu au văzut le-a adus captivitatea. Acum ce înseamnă aceasta pentru noi? Aceasta înseamnă exact ceea ce a însemnat în urmă acolo în slujba pămîntească a lui Isus. El a încercat să-i înveţe adevăr, dar ei nu au vrut să asculte. Ioan 9:40-41. "Şi unii dintre Fariseii care erau cu El au auzit aceste cuvinte, şi au zis către El, Sîntem şi noi orbi? Isus a zis către ei, Dacă voi eraţi orbi, voi nu aţi avea păcat: dar acum voi ziceţi, Noi vedem; de aceea păcatele voastre rămîn." Atitudinea din această epocă este exact ceea ce era atunci. Oamenii au totul. Ei ştiu totul. Ei nu pot fi învăţaţi. Dacă apare un punct de adevăr din Cuvînt şi un om încearcă să explice vederea lui unuia cu o vedere opusă, ascultătorul nu ascultă deloc ca el să poată învăţa, ci ascultă numai să combată ceea ce se spune. Acum eu vreau să pun o întrebare făţişă. Poate Scriptura să se lupte cu Scriptura? Biblia contrazice Biblia? Pot fi acolo două învăţături despre adevăr în Cuvîntul care zice opusul sau se opune la celălalt? NU. ACEASTA NU POATE FI AŞA. Totuşi cît de mulţi dintre oamenii lui Dumnezeu au ochii lor deschişi faţă de acel adevăr? Nici măcar unul la sută, atît cît eu cunosc, nu au învăţat că TOATĂ Scriptura este dată de Dumnezeu şi TOATĂ este de folos pentru învăţătură, dojenire, corectare, etc. Dacă toată Scriptura este astfel dată, atunci fiecare verset se va potrivi dacă i se dă o şansă. Dar cît de mulţi cred în predestinare spre alegere şi respingere spre nimicire? Acei care nu, vor asculta ei? Nu, ei nu vor asculta. Deşi amîndoi sînt în Cuvînt, şi nimic nu va schimba aceasta. Dar a învăţa despre aceasta şi a reconcilia adevărul despre acele învăţături cu alte adevăruri care par să se opună, ei nu-şi vor irosi timpul. Dar ei îşi înfundă urechile, şi scrîşnesc din dinţi, şi ei pierd. La sfîrşitul acestei epoci va veni un profet, dar ei vor fi orbi faţă de tot ceea ce el face şi zice. Ei sînt aşa de siguri că ei au dreptate, şi în orbirea lor ei vor pierde totul.

Acum Dumnezeu zice că ei sînt goi tot atît de bine ca orbi.

Eu nu-mi pot imagina vreun lucru aşa tragic ca un om care este orb şi gol şi nu ştie aceasta. Există numai un răspuns - el este ieşit din mintea lui. El este deja adînc în uitare. Facultăţile lui sînt duse, amnezia spirituală s-a aşezat înăuntru. Ce altceva poate să însemne asta? Poate să însemne aceasta că Duhul Sfînt şi-a luat plecarea Lui din această biserică a zilei din urmă? Poate însemna asta că oamenii au scos pe Dumnezeu afară din minţile lor în aşa măsură că aceasta se întîmplă întocmai cum a început în Rom. 1:28. "Şi întocmai cum lor nu le-a plăcut să-l păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a predat în voia minţii lor lepădate, să facă acele lucruri care sînt neîngăduite." Aceasta cu siguranţă pare că ceva de felul acesta s-a întîmplat. Aici este un popor care zice că ei sînt din Dumnezeu şi cunosc pe Dumnezeu şi au Duhul Lui Sfînt, şi totuşi ei sînt goi şi orbi şi nu ştiu aceasta. Ei sînt DEJA AMĂGIŢI. EI AU DUHUL GREŞIT. ALEŞII NU POT FI AMĂGIŢI, DAR ACEASTA ESTE EVIDENT CĂ ĂŞTIALALŢI SÎNT. Aceştia sînt acei care au devenit orbi deoarece ei au refuzat Cuvîntul lui Dumnezeu. Aceştia sînt acei care s-au dezbrăcat goi prin părăsirea grijei şi protecţiei lui Dumnezeu şi au căutat să-şi zidească propria lor cale de mîntuire, propriul lor turn al lui Babel prin organizaţie. Oh, ce drăgălaşi şi frumos îmbrăcaţi apar ei în ochii lor proprii aşa cum ei şi-au format adunările lor generale, şi consiliile lor, etc. Dar acum Dumnezeu o dezbracă de tot şi ei sînt goi, pentru că aceste organizaţii i-a condus doar în tabăra anticristului, în cîmpul de neghină, drept pînă sus la legarea şi arderea lor. Obiecte de compătimit sînt ei într-adevăr. Da, compătimiţi-i, avertizaţi-i, îndemnaţi-i, şi totuşi ei merg pe calea lor cu capul înainte spre nimicire, respingînd cu mînie oricare şi toate încercările de ai salva ca tăciunii din foc. Ei sînt într-adevăr mizerabili, totuşi ei nu ştiu asta. Bătătoriţi şi dincolo de speranţă, ei slăvesc în ceea ce este de fapt ruşinea lor. Defăimători împotriva Cuvîntului, totuşi într-o zi ei vor fi judecaţi prin acesta şi vor plăti preţul acuzaţiilor lui îngrozitoare.

SFATUL FINAL AL EPOCILOR

Apoc. 3:18-19. "Eu te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur încercat în foc ca tu să poţi fi bogat; şi haine albe ca tu să poţi fi îmbrăcat şi să nu-ţi apară ruşinea goliciunii tale; şi unge-ţi ochii cu alifie pentru ochi, ca tu să poţi vedea. Pe acei pe care Eu îi iubesc, Eu îi mustru şi-i pedepsesc: de aceea fii rîvnitor, şi pocăieşte-te."

Sfatul lui Dumnezeu este concis. Acesta este la subiect. El îndrumă această biserică a zilei din urmă la o speranţă. Acea speranţă este EL ÎNSUŞI. El zice, "Vino la Mine şi cumpără." Aceasta este evident din această frază "cumpără de la Mine" că biserica Laodicea nu are deloc de a face cu Isus pentru produsele Spirituale ale Împărăţiei lui Dumnezeu. Tranzacţiile lor nu pot fi Spirituale. Ei se pot gîndi că ei sînt Spirituali, dar cum pot ei fi? Lucrările în mijlocul lor cu hotărîre nu sînt după cum ar spune Pavel, "Dumnezeu în voi voind şi făcînd după buna Lui plăcere." Fil. 2:13. Astfel cum este cu toate aceste biserici, şcoli, spitale, încercări misionare, etc.? Dumnezeu nu este în ele atît timp cît ei sînt sămînţă şi duh denominaţional, şi nu Sămînţa şi Duhul lui Dumnezeu.

"Cumpără de la Mine, aur încercat în foc, ca tu să poţi fi bogat." Acum aceşti oameni aveau mult aur, dar acesta era felul greşit. Acesta era aurul care a cumpărat vieţile oamenilor şi i-a distrus. Acesta era aurul care a înfăşurat şi a sucit caracterul uman, căci iubirea lui era rădăcina tuturor relelor. Apoc. 18:1-14, "Şi după aceste lucruri am văzut un alt înger coborînd din cer, avînd mare putere, şi pămîntul a fost luminat cu slava lui şi el a strigat puternic cu glas tare, zicînd, Babilonul cel mare a căzut, a căzut, şi a devenit locuinţa dracilor, şi locaşul fiecărui duh rău, şi o colivie a fiecărei păsări urîtoare şi necurate. Pentru că toate naţiunile s-au îmbătat din vinul mîniei curviei ei, şi împăraţii pămîntului au comis curvie cu ea, şi negustorii pămîntului s-au îmbogăţit prin abundenţa gingăşiei ei. Şi am auzit un alt glas din cer, zicînd, Ieşiţi afară din ea, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu primiţi din urgiile ei. Pentru că păcatele ei au ajuns pînă la cer, şi Dumnezeu şi-a amintit de fărădelegile ei. Răsplăteşte-i întocmai cum ţi-a răsplătit ea, şi întoarceţi-i de două ori îndoit după faptele ei: în potirul pe care l-a umplut ea, umpleţi-1 îndoit. Pe cît s-a slăvit pe sine însăşi, şi a trăit în desfătare, pe atît daţi-i chin şi tînguire: pentru că ea zice în inima ei, Eu şed ca împărăteasă, şi nu sînt văduvă, şi nu voi vedea tînguirea. De aceea într-o singură zi vor veni urgiile ei, moartea, şi jălirea, şi foametea: şi ea va fi arsă de tot în foc: pentru că Domnul Dumnezeu Care a judecat-o este tare. Şi împăraţii pămîntului, care au comis curvie şi au trăit în desfătare cu ea, o vor boci, şi o vor plînge, cînd vor vedea ei fumul arderii ei. Stînd departe de tot de frica chinului ei zicînd, Vai, vai, acea mare cetate Babilon, acea cetate puternică, pentru că într-un ceas ţi-a venit judecata. Şi negustorii pămîntului o vor plînge şi o vor jăli; pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa: Marfa de aur, şi argint, şi pietre scumpe, şi de mărgăritare, şi in subţire, şi purpură, şi mătase, şi stacojiu, şi tot lemnul de tiin, şi tot felul de vase de fildeş, şi tot felul de vase din cel mai preţios lemn, şi din bronz, şi fier, şi marmoră, şi scorţişoară, şi mirodenii, şi alifiile, şi tămîia, şi vinul, şi untdelemnul, şi făina fină, şi grîul, şi boii, şi oile, şi caii, şi carăle, şi robii, şi sufletele oamenilor. Şi roadele după care sufletul tău pofteşte sînt îndepărtate de la tine, şi toate lucrurile alese şi bune sînt îndepărtate de la tine, şi nu le vei mai găsi deloc." Aceasta este exact bisericile organizate din ziua din urmă, căci acesta zice în versetul 4, "Ieşiţi afară din ea POPORUL MEU." Răpirea încă nu a avut loc. Mireasa nu este dusă încă cînd aceste condiţii groaznice există în această biserică, bogată falsă.

Dar, există un aur al lui Dumnezeu. 1 Pet. 1:7. "Ca încercarea credinţei voastre, fiind cu mult mai preţioasă decît aurul care piere." Aurul lui Dumnezeu este un caracter ca a lui Cristos produs în cuptorul încins al suferinţei. Acela este felul corect de aur.

Dar ce fel de aur are biserica astăzi? Ea are doar aurul lumesc care va pieri. Ea este bogată. Ea este satisfăcută. Ea a făcut belşugul criteriul major al spiritualităţii. Dovada binecuvîntării lui Dumnezeu şi corectitudinea învăţăturii, etc. este acum bazată pe cît de mulţi oameni bogaţi sînt implicaţi în aceasta.

"Tu ai face mai bine să vii înainte ca să fie prea tîrziu," zice Domnul, "şi cumpără de la Mine aur încercat în foc şi atunci tu vei fi cu adevărat bogat." Pricepeţi voi asta? Ascultaţi la mine, "Goi (fizic) noi venim în lume, dar goi (spiritual) noi NU vom părăsi aceasta." Oh nu, noi urmează să luăm ceva cu noi. Ce este acel ceva, este TOTUL ce noi putem lua cu noi, nimic mai puţin şi nimic mai mult. Aşa că noi mai bine să fim foarte atenţi acum să vedem ca noi să luăm ceva care ne va face corect înaintea lui Dumnezeu. Astfel, atunci, ce vom lua cu noi? Noi vom lua CARACTERUL nostru, frate, asta este ceea ce noi vom lua cu noi. Acum ce fel de caracter veţi lua cu voi? Va fi acesta ca al LUI a Cărui caracter a fost modelat prin suferinţă în cuptorul încins al nenorocirii, sau va fi acesta moliciunea acestui popor Laodicean fără caracter? Aceasta depinde de fiecare dintre noi, pentru că în ziua aceea fiecare om îşi va purta sarcina lui.

Acum, am spus că cetatea Laodicea era o cetate bogată. Ea a bătut monede de aur cu inscripţii pe ambele părţi. Monedele de aur au caracterizat epoca – un comerţ înfloritor a existat din cauza aceasta. Astăzi, moneda de aur cu două capete este cu noi. Noi ne cumpărăm afară şi ne cumpărăm înăuntru. În biserică, noi încercăm să realizăm la fel. Noi ne cumpărăm pe noi afară din păcat şi ne cumpărăm pe noi în cer - sau aşa zicem noi. Dar Dumnezeu nu spune asta.

Biserica posedă o aşa bogăţie fenomenală, ca la orice moment dat ea poate prelua întregul sistem mondial al comerţului, şi într-adevăr un conducător în Consiliul Mondial al Bisericilor a prorocit deschis că biserica în viitorul previzibil ar trebui, ar putea, şi ar face întocmai aceasta. Dar turnul lor Babel de aur va cădea. Numai aurul încercat în foc va rezista.

Şi aceasta este ceea ce biserica a făcut constant de-a lungul epocilor. Ea a părăsit Cuvîntul lui Dumnezeu şi a luat propriile ei crezuri şi dogme; Ea s-a organizat şi s-a unit pe sine cu lumea. Astfel ea este goală, şi Dumnezeu judecă desfrîul ei. Singurul fel în care ea poate ieşi afară din această situaţie de spaimă este prin a se supune Domnului să vină înapoi la Cuvîntul Lui. Apoc. 18:4, "Ieşiţi afară din ea poporul Meu." 2 Cor. 6:14-18. "Nu fiţi împreună la un jug nepotrivit cu necredincioşii: că ce părtăşie are neprihănirea cu fărădelegea? şi ce are în comun lumina cu întunericul? Şi ce înţelegere are Cristos cu Belial? sau ce parte are cel care crede cu un necredincios? Şi ce înţelegere are templul lui Dumnezeu cu idolii? căci voi sînteţi templul Dumnezeului celui viu; cum Dumnezeu a zis, Eu voi locui în ei, şi voi umbla între ei; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu. De aceea ieşiţi afară dintre ei, şi fiţi separaţi, zice Domnul, şi nu atingeţi lucrul necurat: şi Eu vă voi primi. Şi Eu voi fi un Tată pentru voi, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Atotputernic." Există un preţ să se plătească pentru acele haine, şi acela este preţul separării.

"Şi unge-ţi ochii cu alifie pentru ochi ca tu să poţi vedea."

El nu zice că voi trebuie să cumpăraţi această alifie pentru ochi. Oh nu. Nu există o etichetă de preţ pe Duhul Sfînt. "Primiţi voi Duhul prin faptele legii sau auzirea credinţei?" Gal. 3:2. Fără Botezul Duhului Sfînt, voi niciodată nu puteţi avea ochii deschişi spre o adevărată descoperire Spirituală a Cuvîntului. Un om fără Duhul este orb faţă de Dumnezeu şi adevărul Lui.

Cînd mă gîndesc despre această alifie pentru ochi care deschide ochii oamenilor, nu mă pot reţine să nu-mi amintesc cînd eram un băieţaş în Kentucky. Fratele meu şi cu mine am dormit în pod pe o saltea de paie. Crăpăturile în casă lăsau curentul să sufle prin ea. Uneori iarna se făcea aşa de frig că noi ne trezeam dimineaţa cu aşa răceli în ochii noştri încît ochii noştri erau închişi strîns cu inflamaţie. Noi strigam după mama, şi ea venea sus cu ceva grăsime fierbinte de racun şi ne freca ochii pînă cînd materia întărită se ducea, şi atunci noi puteam vedea. Voi ştiţi că acolo erau nişte curenţi îngrozitor de reci suflînd asupra bisericii în această generaţie, şi mi-e teamă că ochii ei cumva s-au închis de îngheţ şi ea este oarbă faţă de ceea ce Dumnezeu are pentru ea. Ea are nevoie de ceva ulei fierbinte al Duhului lui Dumnezeu să-i deschidă ochii. Dacă ea nu primeşte Duhul lui Dumnezeu ea va merge înainte înlocuind programul în loc de putere şi crezul în loc de Cuvînt. Ea socoteşte numerele ca succes, în loc să se uite după roade. Doctori în teologie a închis uşa la credinţă şi a interzis tuturor să intre. Nici ei nu merg înăuntru, nici nu lasă pe altcineva să meargă înăuntru. Teologia lor iese dintr-o carte de text de psihologie scrisă de vreun necredincios. Există o carte de text asupra psihologiei, una de care noi toţi avem nevoie; aceasta este Biblia. Aceasta este scrisă de Dumnezeu şi conţine psihologia lui Dumnezeu. Voi nu aveţi nevoie de vreun doctor să o explice pentru voi. Primiţi voi Duhul Sfînt şi lăsaţi-l pe El să facă explicarea. El a scris Cartea şi El poate să vă spună ce este în ea şi ce înseamnă. 1 Cor. 2:9-16 "Dar după cum este scris, Ochiul nu a văzut, urechea nu a auzit, nici nu a intrat în inima omului, lucrurile pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru acei care Îl iubesc. Dar Dumnezeu ni le-a descoperit nouă prin Duhul Lui: căci Duhul cercetează toate lucrurile, da, lucrurile adînci a lui Dumnezeu. Căci care om cunoaşte lucrurile unui om, afară de duhul omului care este în el? tot astfel nici un om nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu. Acum noi nu am primit duhul lumii, ci Duhul care este din Dumnezeu; ca noi să putem cunoaşte lucrurile care ne sînt date fără plată de Dumnezeu. Care lucruri noi deasemeni le vorbim, nu în cuvintele pe care le învaţă înţelepciunea omenească, ci care le învaţă Duhul Sfînt; comparînd lucruri spirituale cu spirituale. Dar omul natural nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu: căci ele sînt o nebunie pentru el: nici nu le poate cunoaşte el, deoarece ele sînt discernute Spiritual. Dar cel care este Spiritual judecă toate lucrurile, totuşi el însuşi nu este judecat de nici un om. Căci cine a cunoscut gîndul Domnului, ca El să-l poată învăţa? Dar noi avem gîndul lui Cristos."

Acum dacă toate lucrurile pe care Duhul le strigă împotrivă sînt adevărate din această epocă, noi avem nevoie de cineva să vină pe scenă aşa cum a făcut Ioan Botezătorul şi să provoace biserica ca niciodată înainte. Şi aceasta este exact ceea ce vine la epoca noastră. Un alt Ioan Botezătorul vine şi el va striga exact aşa cum a făcut primul premergător. Noi ştim că el va striga din cauza a ceea ce zice versetul următor.

"Atît de mulţi cîţi Eu iubesc, Eu mustru şi pedepsesc; fii rîvnitor dar şi pocăieşte-te." Apoc. 3:19. Acesta este acelaşi mesaj pe care îl avea Ioan aşa cum el a strigat în acea pustie religioasă a Fariseilor, Saducheilor, şi păgînilor, "POCĂIŢI­VĂ!" Acolo nu era alt curs atunci; nu există nici un alt curs acum. Acolo nu era nici o altă cale de a merge înapoi la Dumnezeu atunci, şi nu există nici o altă cale acum. Aceasta este POCĂIŢI-VĂ. Schimbaţi-vă gîndul vostru. Întoarceţi-vă înapoi. POCĂIŢI-VĂ, pentru ce vreţi să muriţi?

Să examinăm noi prima frază, "atît de mulţi cîţi Eu iubesc."

În Greacă accentul este asupra pronumelui personal "Eu". El nu zice atît de mulţi cîţi ar simţi El ar trebui să zică, "atît de mulţi cîţi Mă iubesc." Nu domnule. Noi nu trebuie niciodată să încercăm să facem pe Isus OBIECTUL dragostei umane în acest verset. Nu! Aceasta este cei MULŢI care sînt CEI IUBIŢI ai lui Dumnezeu. Aceasta este dragostea L Ul, în chestiune, NU a noastră. Astfel încă odată ne aflăm din nou slăvind în mîntuirea Lui, scopul Lui şi planul Lui, şi noi sîntem confirmaţi chiar mai puternic în adevărul învăţăturii Suveranităţii lui Dumnezeu. Întocmai cum El a zis în Rom. 9:13. "Pe Iacob Eu l-am iubit." Obţine acum aceasta de moment ce El a iubit NUMAI pe cei MULŢI, este El de aceea într-o stare de satisfacţie, aşteptînd dragostea acelora care nu s-au apropiat de El? În nici un fel nu este aceasta aşa, căci El a declarat deasemeni în Rom. 9:13, "Pe Esau El l-am urît." Şi în versetul 11 Duhul cheamă cu îndrăzneală, "Căci copiii nefiind născuţi, nefăcînd nici vreun bine sau rău, CA HOTĂRÎREA LUI DUMNEZEU CONFORM CU ALEGEREA SĂ POATĂ STA, nu din fapte, ci din Acela care cheamă." Această dragoste este "Dragoste prin Alegere." Aceasta este dragostea Lui pentru aleşii Lui. Iar dragostea Lui pentru ei este aparte de la MERITUL UMAN căci acesta zice că scopul lui Dumnezeu stă în alegere care este exact opusă la fapte sau la orice are omul în el însuşi. Deoarece "ÎNAINTE CA COPIII SĂ FI FOST NĂSCUŢI" El DEJA a zis, "pe Iacob Eu 1- am iubit, dar pe Esau Eu l-am urît."

Şi acum El zice la ai Lui, "Atîţi cîţi Eu iubesc, EU MUSTRU ŞI PURIFIC." A mustra este a dojeni. A dojeni este a 'expune cu o vedere la corectare.' Purifica nu înseamnă a pedepsi. Aceasta înseamnă a "disciplina deoarece îmbunătăţirea subiectului este în minte." Aceasta este exact ceea ce noi găsim în Evr. 12:5-11, "Şi voi aţi uitat îndemnul care vă vorbeşte ca unor copii. Fiul Meu, nu nesocoti certarea Domnului, nici nu slăbi cînd tu eşti mustrat de El; Că pe cine iubeşte Domnul, El purifică, şi biciuieşte pe fiecare fiu pe care El îl primeşte. Dacă voi suportaţi purificarea, Dumnezeu se poartă cu voi ca şi cu fii; căci ce fiu este acela pe care Tatăl nu-l purifică? Dar dacă voi aţi fi fără purificare, de care toţi au parte, atunci voi sînteţi bastarzi, şi nu fii. De altfel noi am avut părinţi ai trupului nostru care ne-au corectat, şi noi le-am dat respectul: nu vom fi noi cu atît mai mult în supunere la Tatăl duhurilor, şi să trăim? Căci ei într-adevăr pentru puţine zile ne-a purificat după buna lor plăcere; dar El pentru folosul nostru, ca noi să fim părtaşi ai sfinţeniei Lui. Acum nici o purificare pentru prezent nu pare să fie cu bucurie, ci întristare: oricum după aceea aceasta rodeşte roadele păcii ale neprihănirii pentru acei care sînt trecuţi prin aceasta."

Aici este acum arătată dragostea lui Dumnezeu. El a dorit în dragoste o familie a Lui proprie, familie de fii - fii ca El însuşi. Acolo înaintea Lui zace toată omenirea ca UN bulgăre de noroi. Din acelaşi bulgăre de noroi El va face acum vase spre onoare şi spre ocară. ALEGEREA va fi propria Lui alegere. Atunci acei aleşi, născuţi din Duhul Lui vor fi antrenaţi să se conformeze chipului Său în umblarea lor. El DOJENEŞTE cu toată îndelunga răbdare şi bunătate şi milă. El PURIFICĂ cu mîini cicatrizate de cuie. Uneori acest Olar trebuie să ia vasul la care El lucrează şi să-l rupă cu desăvîrşire pentru ca El să-l poată reface exact aşa cum El îl doreşte. DAR ACEASTA ESTE DRAGOSTE. ACEEA ESTE DRAGOSTEA LUI. NU EXISTĂ UN ALT FEL DE DRAGOSTE A LUI. ACOLO NU POATE FI.

Oh, turmă mică, nu te teme. Această epocă se încheie repede. Aşa cum se încheie acele neghine vor fi legate împreună, şi cum o frînghie triplă nu este ruptă uşor, ei vor avea o grozavă tărie triplă de politică, fizic, şi putere (Satanică) spirituală, şi ei vor căuta să nimicească mireasa lui Cristos. Ea va suferi, dar ea va suporta. Nu vă temeţi de acele lucruri care vin pe părnînt, căci Acela "Care i-a iubit pe ai Lui, îi iubeşte pînă la sfîrşit." Ioan 13:1.

"Fii rîvnitor şi pocăieşte-te." Acum această biserică falsă are rîvnă; nu faceţi greşeală privitor la aceasta. Rîvna ei era literar aceea a Iudeilor, Ioan 2:17, "Rîvna casei tale M-a mîncat." Dar aceasta este o rîvnă greşită. Aceasta este pentru casa din propria lor clădire. Aceasta este pentru propriile lor crezuri, dogme, organizaţii, propria lor neprihănire. Ei au pus Cuvîntul afară pentru propriile lor idei. Ei au deposedat pe Duhul Sfînt şi a făcut pe oameni în conducători. Ei au pus deoparte Viaţa Eternă ca o Persoană, şi o face fapte bune, sau chiar conformare de biserică mai degrabă decît fapte bune.

Dar Dumnezeu cheamă după o altă rîvnă. Aceasta este rîvna să strigi "EU SÎNT GREŞIT." Acum cine are să spună că el este greşit? Ce este aceasta pe care toate aceste denominaţiuni sînt bazate? – pretenţia la originalitate, şi aceea a lui Dumnezeu, – pretenţia că ei au dreptate. Acum ei TOŢI nu pot avea dreptate. De fapt NICI UNUL din ei nu are dreptate. Ei sînt morminte văruite, pline de oase de oameni morţi. Ei nu au viaţă. Ei nu au adeverire. Dumnezeu niciodată nu s-a făcut cunoscut pe Sine în vreo organizaţie. Ei zic că ei au dreptate pentru că ei sînt aceia care o spun, dar a o spune nu o face aşa. Ei au nevoie de adeveritul "Aşa vorbeşte Domnul" de la Dumnezeu, şi ei nu au aceasta.

Acum lăsaţi-mă să spun asta aici. Eu nu cred că Dumnezeu cheamă numai către biserica falsă să se pocăiască. În acest verset El vorbeşte către aleşii Lui. Ei au de făcut ceva pocăinţă, deasemeni. Mulţi din copiii Lui sînt încă în acele biserici false. Ei sînt aceia despre care se vorbeşte în Ef. 5:14, "Trezeşte-te tu care dormi, şi învie din morţi, şi Cristos îţi va da lumină." A fi adormit nu este a fi mort. Aceştia dorm printre cei morţi. Ei erau acolo afară în denominaţiunile moarte. Ei plutesc împreună cu ei. Dumnezeu strigă, "TREZIŢI-VĂ! Pocăiţi-vă de nebunia voastră." Aici sînt ei împrumutîndu-şi influenţa, dînd timpul lor şi banii lor, de fapt chiar vieţile lor la aceste organizaţii anticriste, şi în tot timpul acesta gîndindu-se că aceasta este în regulă. Ei au nevoie să se pocăiască. Ei trebuie să se pocăiască. Ei au nevoie să aibe o schimbare a minţii şi să se îndrepte înspre adevăr.

Da, aceasta este epoca care are cea mai mare nevoie să se pocăiască. Dar se va pocăi? Va aduce ea înapoi Cuvîntul? Va întrona ea din nou pe Duhul Sfînt în vieţile oamenilor? Îl va revera ea din nou pe Isus ca SINGURUL Mîntuitor? Eu zic că nu, pentru că versetul următor descoperă adevărul înmărmuritor şi şocant al încheierii acestei epoci.

CRISTOS ÎNAFARA BISERICII

Apoc. 3:20-22, "Iată, Eu stau la uşă, şi bat: dacă vreun om aude glasul Meu, şi deschide uşa, Eu voi intra la el, şi voi cina cu el, şi el cu Mine. La cel ce va birui Eu îi voi da să şadă cu Mine în tronul Meu, întocmai cum şi Eu am biruit, şi şed cu Tatăl Meu în tronul Lui. Cel ce are o ureche, să audă ce zice Duhul către biserici."

Acum acolo este o mare confuzie asupra acestui verset deoarece aşa de mulţi lucrători personali îl folosesc în evanghelism personal de parcă Isus era la uşa inimii fiecărui păcătos bătînd să fie admis. S-ar spune atunci că dacă păcătosul a deschis uşa, Domnul ar intra. Dar acest verset nu vorbeşte către păcătoşii individuali. Acest mesaj întreg are o somaţie aşa cum face fiecare mesaj în fiecare epocă. În versetul 22 se zice, "Cel care are o ureche, să audă ce zice Duhul către BISERICI," Astfel acesta este mesajul către biserica din ultima epocă. Aceasta este condiţia bisericii Laodicea aşa cum sfîrşitul ei se apropie. Acesta nu este un mesaj personal către o persoană; acesta este Duhul spunîndu-ne unde este Isus. CRISTOS A PĂRĂSIT BISERICA. Nu este acesta rezultatul logic sau sfîrşitul dacă Cuvîntul este pus la o parte pentru crez, Duhul Sfînt deposedat pentru papi, episcopi, preşedinţi, consilieri, etc., şi Mîntuitorul pus la o parte pentru un program de lucrări, sau aderare la biserică, sau vreun fel de conformare la un sistem bisericesc? Cît mai mult poate fi făcut împotriva Lui? Aceasta este lepădarea! Aceasta este căderea! Aceasta este uşa deschisă la anticrist, căci dacă Unul a venit în Numele Tatălui Său (Isus) şi nu a fost primit, ci respins, atunci acolo va veni un altul cu numele lui propriu (mincinos, un pretinzător) şi pe el ei îl vor primi, Ioan 5:43. Omul păcatului, acel fiu al pierzării va prelua.

Mat. 24, menţionează semne în ceruri privind această zi din urmă tocmai înainte să vină Isus. Eu mă întreb dacă aţi observat un astfel de semn recent împlinit ca să înfăţişeze tocmai adevărul pe care noi l-am discutat. Acel adevăr este că Isus a fost încontinuu împins la o parte pînă în ultima epocă cînd El este împins în afara bisericii. Reamintiţi-vă că în prima epocă aceasta era aproape o biserică rotundă plină de adevăr. Totuşi acolo era o mică eroare numită faptele Nicolaiţilor care a ţinut cercul de a nu fi plin. Apoi în epoca următoare a pătruns înăuntru mai mult întuneric pînă cînd

Eclipsa totalǎ de lunǎ aşa cum Papa a vizitat Ierusalimul.

globul de lumină a strălucit mai puţin, şi întunericul a acoperit mai mult din cerc. În epoca a treia acesta a fost eclipsat încă mai mult, şi în epoca a patra care era Epocile Întunecoase, lumina era toată doar dusă. Acum gîndiţi-vă despre aceasta. Biserica străluceşte în lumina reflectată de Cristos. El este SOARELE. Biserica este LUNA. Astfel acest glob de lumină este luna. Aceasta a descrescut de la aproape o lună plină în prima epocă, la o felie în epoca a patra. Dar în epoca a cincia ea a început să crească. În a şasea ea a luat un mare pas de creştere înainte. Într-o parte a epocii a şaptea ea încă creştea, cînd dintr-o dată ea s-a oprit scurt, şi ea a descrescut la aproape o nimicnicie, astfel că în loc de lumină aceasta era o întunecare de lepădare, şi la sfîrşitul epocii ea a încetat să strălucească pentru că întunericul a preluat. Cristos era acum în afara bisericii. Aici este semnul în cer. Ultima eclipsă de lună era o eclipsă totală. Ea a scăzut la o întunecime totală în şapte stagii. În stagiul al şaptelea, întunecarea totală a venit aşa cum Papa de la Roma (Paul al Şaselea) a mers la Palestina să facă un tur sfînt al Ierusalimului. El era primul papă să meargă vreodată la Ierusalim. Papa este numit Paul al Şaselea. Pavel era primul mesager şi acest om merge după numele acela. Observaţi că acesta este al şaselea, sau numărul omului. Aceasta este mai mult decît o coincidenţă. Şi cînd el a mers la Ierusalim, luna sau biserica a mers în întuneric total. Asta este. Acesta este sfîrşitul. Această generaţie nu va trece pînă cînd toate vor fi împlinite. Întocmai aşa Doamne Isuse, vino repede!

Acum noi putem vedea de ce erau acolo două viţe, una adevărată şi una falsă. Acum noi putem vedea de ce Abraham avea doi fii, unul după trup (care a persecutat pe Isaac) şi unul după promisiune. Acum noi putem vedea cum că din aceiaşi părinţi au ieşit doi băieţi ca gemeni, unul cunoscînd şi iubind lucrurile lui Dumnezeu, şi celălalt cunoscînd mult din acelaşi adevăr, dar nu din acelaşi Duh, şi astfel a persecutat pe copilul care era ales. Dumnezeu nu a respins de dragul respingerii. El a respins de dragul celui ales. ALESUL NU POATE să persecute pe ales. ALESUL NU POATE să vatăme pe ales. Aceştia sînt respinşii care persecută şi nimiceşte pe aleşi. Oh, acei respinşi sînt religioşi. Ei sînt deştepţi. Ei sînt din linia lui Cain, sămînţa şarpelui. Ei îşi zidesc Babelurile lor, ei îşi zidesc cetăţile lor, ei îşi zidesc imperiile lor, şi tot timpul cheamă pe Dumnezeu. Ei urăsc sămînţa adevărată, şi ei vor face tot ce pot, (chiar în Numele Domnului) să nimicească pe cei aleşi a lui Dumnezeu. Dar ei sînt necesari. "Ce este pleava pentru grîu?" Nu-i pleavă, nu-i grîu. Dar la sf'îrşit, ce i se întîmplă la pleavă? Aceasta este arsă cu un foc de nestins. Şi grîul? Unde este acesta? Acesta este adunat în grînarul Lui. Acesta este unde este EL

Oh aleşi ai lui Dumnezeu, aveţi grijă. Studiaţi îndeaproape.

Fiţi atenţi. Lucraţi-vă mîntuirea cu frică şi cutremur. Rezemaţi-vă de Dumnezeu şi fiţi tari în puterea Lui. Vrăjmaşul vostru, diavolul, se duce chiar acum în jur ca un leu răcni tor să vadă pe cine poate el înghiţi. Vegheaţi în rugăciune şi fiţi statornici. Acesta este timpul sfîrşitului. Şi viţa adevărată şi cea falsă vin la maturitate, dar înainte ca grîul să se maturizeze, acele neghine coapte trebuie să se lege pentru ardere. Vedeţi, ele toate aderă la Consiliul Mondial Al Bisericilor. Aceasta este legarea. Curînd ducerea în grînar a grîului va veni. Dar chiar acum cele două duhuri sînt la lucru în două viţe. Ieşiţi din mijlocul neghinelor. Începeţi să biruiţi ca voi să puteţi fi consideraţi vrednici de laudă pentru Domnul vostru, şi vrednici să domniţi şi să stăpîniţi cu EL

TRONUL BIRUITORULUI

Apoc. 3:21, "La acel care biruieşte Eu îi voi da să şadă cu Mine în tronul Meu, întocmai cum şi Eu am biruit, şi şed jos cu Tatăl Meu în tronul Lui."

Acum ce urmează ca noi să biruim? Aceea este întrebarea normală de întrebat aici. Dar acela nu este gîndul actual din acest verset pentru că aceasta nu este aşa de mult CE urmează noi să biruim ci CUM urmează să biruim. Acum aceasta este logic, pentru că contează aceasta mult CE urmează să biruim atît timp cît noi ştim CUM putem noi birui?

O privire rapidă la acele Scripturi, care implică pe Domnul Isus biruind va aduce afară adevărul din această propoziţie. În Mat. 4, în care Isus este ispitit de diavolul, El a biruit ispitele personale a lui Satan prin Cuvînt, şi numai prin Cuvînt. În fiecare din cele trei încercări majore care au corespuns exact cu ispita din Grădina Edenului, pofta cărnii, pofta ochiului, şi mîndria vieţii, Isus le-a biruit prin Cuvînt. Eva a căzut la ispita personală a lui Satan prin greşeala de a nu folosi CuvîntuL Adam a căzut în neascultare directă a Cuvîntului. Dar Isus a biruit prin Cuvînt. Şi chiar acum, lăsaţi-mă să spun că acesta este singurul fel de a fi un biruitor, deasemeni acesta este singurul fel prin care tu ştii dacă tu eşti biruitor, deoarece acel Cuvînt NU POATE da greş.

Acum observaţi din nou cum a biruit Isus sistemul lumii al religiei. Cînd El era necăjit în repetate rînduri de către teologii din ziua Lui, El a aplicat constant Cuvîntul. El a vorbit numai ceea ce Tatăl i-a dat Lui să vorbească. Nu a existat nici un timp cînd lumea nu era extrem de confuză de înţelepciunea Lui pentru că aceasta era înţelepciunea lui Dumnezeu.

În propria Lui viaţă personală, luptîndu-se cu El însuşi, El a biruit prin supunere la Cuvîntul lui Dumnezeu. În Evr. 5:7 se zice, "Care în zilele Lui în trup, cînd El a oferit rugăciuni şi cereri cu plîns puternic şi lacrimi către Acel Care era în stare să-L salveze de la moarte şi a fost ascultat în ceea ce El s-a temut: Deşi El era un Fiu, Totuşi El a învăţat supunerea prin lucrurile pe care El le-a suferit; Şi fiind făcut desăvîrşit, El a devenit autorul salvării eterne pentru toţi acei care se supun Lui." La ce era El ascultător? Cuvîntul lui Dumnezeu.

Acum dar, acolo nu va fi nici o persoană care va şedea în tronul Domnului Isus Cristos dacă el nu a trăit acel Cuvînt. Rugăciunile voastre, posturile voastre, pocăinţele voastre – nu contează ce prezentaţi voi lui Dumnezeu - nimic din acelea nu vă vor cîştiga privilegiul de a şedea în tron. Acesta va fi admis numai la Mireasa CUVÎNT. Aşa cum tronul regelui este împărţit cu regina deoarece ea este unită cu el, astfel numai acei care sînt din acel Cuvînt întocmai cum El este din acel Cuvînt vor împărţi acel tron.

Amintiţi-vă că noi am arătat clar prin toate epocile caci întocmai cum Adam şi Eva au căzut deoarece ei au părăsit Cuvîntul, astfel a căzut Epoca Efesiană prin a se întoarce uşor de la Cuvînt, pînă cînd cu fiecare epocă continuînd să se întoarcă la o parte, noi avem o respingere finală a Cuvîntului de către sistemul Mondial Bisericesc. Epoca Laodicea se sfîrşeşte în stingerea Cuvîntului, prin aceea cauzînd o depărtare a Domnului din mijlocul lor. El stă afară chemînd pe ai Lui care Îl urmează prin supunere la Cuvînt. După o scurtă şi puternică demonstraţie a Duhului acest grup micuţ hăituit şi persecutat se va duce să fie cu Isus.

SFÎRŞITUL EPOCILOR NEAMURILOR

Această epocă este ultima din cele şapte epoci ale bisericii. Ce a început în prima sau Epoca Efesiană trebuie şi va veni la rodirea deplină şi recoltat în ultima sau Epoca Laodiceană. Cele două viţe vor rodi ultimele lor roade. Cele două duhuri îşi vor termina manifestarea lor în fiecare din destinaţiile lor finale. Semănatul, udatul, crescutul sînt toate sfîrşite. Vara s-a sfîrşit. Secera este acum băgată în recoltă.

În versetele cincisprezece la optsprezece pe care noi tocmai le-am studiat zace adevăratul tablou despre viţa falsă coaptă, duhul fals, oamenii bisericii false. "Eu ştiu faptele tale, că tu nu eşti nici rece nici în clocot: Eu aş fi vrut ca tu să fi fost rece sau în clocot. Astfel atunci deoarece tu eşti căldicel, şi nici rece nici în clocot, Eu am să te vărs din gura Mea. Pentru că tu zici, eu sînt bogat, şi sporit în bunuri, şi nu am nevoie de nimic; şi nu ştii că tu eşti nenorocit, şi mizerabil, şi sărac, şi orb, şi gol:

Eu te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur încercat în foc, ca tu să poţi fi bogat; şi haine albe, ca tu să poţi fi îmbrăcat, şi să nu-ţi apară ruşinea goliciunii tale: şi unge-ţi ochii cu alifie pentru ochi, ca tu să poţi vedea." Nu au fost vreodată cuvinte exprimate într-o mai amară denunţare, şi nici un popor religios mîndru şi arogant nu a meritat vreodată aceasta mai mult. Totuşi în versetul douăzeci şi unu, "La acel care biruieşte Eu îi voi da să şadă cu Mine în tronul Meu, întocmai cum şi Eu am biruit, şi şed jos cu Tatăl Meu în tronul Lui," noi găsim adevărata viţă, adevăratul Duh, oamenii Bisericii adevărate exaltaţi pînă chiar la tronul lui Dumnezeu cu cel mai înalt compliment dat vreodată unui umil, grup statornic Spiritual.

Cuvintele lui Ioan Botezătorul care aşa precis a aşezat înainte pe Cristos în relaţia faţă de biserica adevărată şi falsă acum vine la îndeplinire. Mat. 3:11-12, "Eu într-adevăr vă botez cu apă spre pocăinţă: dar Acela Care vine după mine este mai puternic decît mine, a Cărui încălţăminte eu nu sînt vrednic să o port: El vă va boteza cu Duhul Sfînt şi cu foc: a Cărui vînturătoare este în mîna Lui, şi El îşi va curăţi cu desăvîrşire aria Lui, şi îşi va aduna grîul Lui în grînar; dar El va arde pleava cu un foc de nestins." Cristos, Marele Recoltator, acum culege roadele pămîntului. El adună grîul în grînar prin a veni după ai Lui şi primindu-i pentru totdeauna la EL Apoi El se întoarce să nimicească pe păcătoşi cu focul care nu se stinge.

Taina neghinelor şi a grîului din Mat. 13:24-30, este acum deasemeni împlinită. "O altă pildă le-a pus El înainte, zicînd, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămînţă bună în ogorul lui: Dar în timp ce oamenii dormeau, vrăjmaşul lui a venit şi a semănat neghină între grîu, şi a mers în drumul lui. Dar cînd firicelul a răsărit, şi a adus roadă, atunci au apărut şi neghinele. Astfel slujitorii gospodarului au venit şi i-au spus, Domnule, nu ai semănat tu sămînţă bună în ogorul tău? De unde atunci are acesta neghină? El a zis către ei, Un vrăjmaş a făcut aceasta. Slujitorii au zis către el, Vrei tu atunci ca noi să mergem şi să le adunăm? Dar el a zis, Nu; ca nu cumva în timp ce voi culegeţi neghina, voi să dezrădăcinaţi şi grîul cu ele. Lăsaţi ca amîndouă să crească împreună pînă la recoltă: şi la timpul recoltei eu voi spune culegătorilor, Strîngeţi voi laolaltă mai întîi neghinele, şi legaţi-le în snopi să le ardeţi; dar adunaţi grîul în hambarul Meu."

Grîul şi neghina, care de la prima epocă pînă acum au crescut una lîngă alta, sînt recoltate. Ceea ce Niceea a stabilit să realizeze în sfîrşit a venit la îndeplinire. Cu toată puterea organizaţiei biserica falsă se întoarce de la orice vestigiu de adevăr şi cu putere politică se reîntăreşte cu susţinerea statului şi stabileşte să stîrpească pentru totdeauna pe adevăratul credincios. Dar tocmai cînd ea este gata să realizeze complotul ei laş grîul este adunat în grînar. Grîul şi neghina nu vor mai creşte unul lîngă altul. Neghina nu va mai primi din binecuvîntarea lui Dumnezeu din cauza prezenţei grîului, pentru că grîul va fi dus şi mînia lui Dumnezeu va fi turnată afară în a şasea pecete care va sfîrşi în distrugerea totală a celor păcătoşi.

Acum eu am zis cu un moment în urmă că viţa falsă a venit în deplină rodire în această epocă. Rodul ei se va maturiza şi coace. Asta este corect. Această biserică cu duh rău, plină de fărădelege, va fi descoperită ca sămînţa de muştar care a crescut într-un pom în care s-au adăpostit păsările văzduhului. La capul ei va fi anticristul, taina fărădelegii. Toate acestea sînt adevărate. Şi dacă aceasta este adevărat, atunci trebuie să fie deasemeni adevărat că Biserica Mireasă se va maturiza, şi coacerea ei va fi o identificare cu Domnul ei prin mijloacele Cuvîntului, şi Capul ei Care va veni la ea este Taina Evlaviei, Care într-adevăr este Cristos. Şi aşa cum biserica falsă cu toată puterea perfidă şi diabolică formată din forţă politică, forţă fizică şi demoni ai întunericului vin împotriva acestei viţe adevărate, adevărata viţă cu plinătatea Duhului şi Cuvîntului vor face tocmai aceleaşi fapte de putere pe care le-a făcut Isus. Atunci aşa cum ea se apropie de piatra ei din Capul-unghiului, devenind ca El prin Cuvînt, Isus va veni ca mireasa şi Mirele să poată fi pentru totdeauna uniţi ca unul.

Manifestările vizibile despre care eu v-am spus sînt deja văzute peste tot în jurul nostru. Mişcarea ecumenică a neghinelor este un fapt. Dar deasemeni este un fapt că profetul pentru ultima epocă trebuie să aducă înainte un mesaj de la Dumnezeu care va premerge a doua venire a Domnului, căci prin mesajul lui vor fi întoarse inimile copiilor înapoi la părinţii Cincizecimii, şi cu restaurarea Cuvîntului va veni restaurarea puterii.

Ce timpuri cruciale sînt acestea în care noi trăim. Cît de atenţi trebuie să fim noi ca să rămînem devotaţi la acest Cuvînt şi să nu luăm din el sau să adăugăm la el, căci cel care ar vorbi unde Dumnezeu nu a vorbit Îl face un mincinos. Ceea ce eu am în minte mai ales este asta: Cam la începutul secolului foamea pentru Dumnezeu care a fost generată în Epoca Filadelfia a adus un strigăt pentru Duhul lui Dumnezeu. Şi cînd strigătului i s-a răspuns de către Dumnezeu trimiţînd manifestare în limbi, tălmăcire şi profeţie, imediat un grup, şi cel mai contrar la Cuvînt, au tras o doctrină că limbile erau dovada de a fi botezat cu Duhul Sfînt. Limbile erau departe de la dovadă. Ele erau manifestare, dar nu dovadă. Falsitatea doctrinei poate să fie văzută nu numai printr-o lipsă de Scriptură ca să o susţină, dar acei care au subscris la doctrină s-au organizat imediat pe baza doctrinei, dovedind că ei nu erau în adevăr aşa cum ei vroiau ca oamenii să creadă. Oh, aceasta arăta bine. Aceasta arăta ca reîntoarcerea Cincizecimii. Dar aceasta a dovedit că nu era. Aceasta nu putea fi, pentru că ea s-a organizat. Aceea este moarte, nu viaţă. Aceasta arăta aşa de aproape de real încît mulţi au fost amăgiţi. Acum dacă aceasta nu era cea veritabilă, ce era aceasta? Aceasta era coaja, pleava. În forma de teacă, verde moale ea părea de parcă era lucrul real. Dar aşa cum cineva poate să meargă în ogor şi să vadă ceea ce arată exact ca grîul şi totuşi este numai coaja, (pentru că sămînţa de grîu nu s­a format încă) astfel aceasta era doar coaja moale care a arătat ca grîul adevărat care urma să vină. Sămînţa de grîu originală de la Cincizecime urma să vină înapoi în ultima epocă. Ea a fost îngropată la Niceea. Aceasta a trimis sus un vlăstar la Sardis. Acesta a crescut un spic la Filadelfia, şi el urma să se maturizeze la Laodicea. Dar el nu putea fi înapoi la original pînă cînd Cuvîntul era restaurat. Profetul nu a venit încă pe scenă. Dar acum conform cu timpul în care noi stăm în Epoca Laodicea, 'Mesagerul-Profet' din Apoc. 10:7 trebuie să fie deja pe pămînt. Încă odată "Aşa vorbeşte Domnul" trebuie să fie aici, gata să fie manifestat cu adeverire infailibilă. Astfel Adevărata Sămînţă se maturizează deja, şi

ATUNCI RECOLTATUL

Timpul recoltei. Da, timpul recoltei. Cele două viţe care au crescut împreună şi şi-au împletit ramurile lor urmează acum să fie despărţite. Roadele acelor viţe care erau la astfel de dezacord vor fi adunate în grînare separate. Cele două duhuri vor merge la destinaţiile lor separate. Acum este timpul de a asculta la ultima chemare care vine numai la Mireasa Grîu, 'Ieşiţi din ea poporul Meu ca voi să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi ca voi (grîul) să nu primiţi plăgile ei (neghina) (necazul cel mare din pecetea a şasea şi Mat. 24).

ULTIMUL AVERTISMENT AL DUHULUI

Apoc. 3:22, "Cel ce are o ureche, el să audă ce zice Duhul către biserici."

Acesta este ULTIMUL avertisment. Acolo nu va fi altul.

Sala tronului a fost aşezată. Cele douăsprezece temelii au fost puse. Străzile de aur au fost pavate. Porţile de mărgăritare gigantice sînt ridicate şi în balamale. Ca o piramidă ea stă aşa frumoasă şi glorioasă. Fiinţele cereşti care au pregătit-o privesc fără răsuflare, căci ea sclipeşte şi străluceşte cu o slavă care este nepămîntească. Fiecare faţetă a frumuseţii ei spune o poveste despre harul uimitor şi dragostea lui Isus. Ea este o cetate pregătită pentru un popor pregătit. Ea aşteaptă numai după locuitorii ei, şi curînd ei vor năvăli străzile ei cu bucurie. Da, aceasta este ultima chemare. Duhul nu va vorbi într-o altă epocă. Epocile s-au terminat.

Dar mulţumim lui Dumnezeu, la acest moment, această epocă nu este terminată. El încă strigă. Şi strigătul Lui nu este numai în urechile spirituale ale oamenilor prin Duhul Lui, ci încă odată un profet este pe pămînt. Încă odată Dumnezeu va descoperi adevărul aşa cum El i-a făcut lui Pavel. În zilele mesagerului al şaptelea, în zilele Epocii Laodicea, mesagerul ei va descoperi tainele lui Dumnezeu cum i-a descoperit lui Pavel. El va vorbi, şi acei care vor primi pe acel profet în propriul lui nume vor primi efectul binefăcător al slujbei acelui profet. Şi acei care îl ascultă vor fi binecuvîntaţi şi devin parte din acea Mireasă a zilei din urmă care sînt menţionaţi în Apoc. 22:17, "Duhul şi mireasa zic vino." Bobul de grîu (Grîul Mireasă) care a căzut în pămînt la Niceea a venit înapoi la Grîul Cuvînt original din nou. Laudă lui Dumnezeu în veci. Da, ascultaţi la profetul adevărat a lui Dumnezeu care apare în această ultimă epocă. Ceea ce el spune de la Dumnezeu, mireasa va spune. Duhul şi profetul şi mireasa vor zice acelaşi lucru. Şi ceea ce ei vor zice va fi deja spus în Cuvînt. Ei spun aceasta acum, "Ieşiţi afară din mijlocul ei acum şi fiţi voi separaţi." Strigătul s-a dus afară. Strigătul se duce afară. Cît timp va striga glasul? Noi nu ştim, dar un lucru noi ştim, aceasta nu va fi mult, pentru că aceasta este ultima epocă.

Cel ce are o ureche, el să audă ce zice Duhul către biserici.

Duhul a vorbit. Soarele apunînd este gata să se şteargă în eternitate pentru epocile bisericii. Atunci totul va fi sfîrşit. Atunci va fi prea tîrziu să vii. Dar dacă pe undeva în aceste serii Dumnezeu s-a ocupat de tine prin Duhul Lui, fie ca tu chiar acum să te întorci către El în pocăinţă şi dă-i Lui viaţa ta ca prin Duhul Lui El să-ţi poată da viaţa eternă.