O Expunere a celor Şapte Epoci Ale Bisericii

Apocalipsa 3:7-13

Şi către îngerul bisericii din Filadelfia scrie-i; Aceste lucruri le zice Cel Ce este sfînt, Cel Ce este adevărat, Cel Ce are cheia lui David, Cel Ce deschide, şi nici un om nu închide; şi închide şi nici un om nu deschide;

Eu cunosc faptele tale: Iată, Eu am pus înaintea ta o uşă deschisă, şi nici un om nu o poate închide; căci tu ai puţină tărie, şi ai ţinut Cuvîntul Meu, şi nu ai negat Numele Meu.

Iată, Eu îi voi face pe acei din Sinagoga Satanei, care zic că sînt Iudei, şi nu sînt, ci mint; iată, Eu îi voi face să vină să se închine înaintea picioarelor tale, şi să ştie că Eu te-am iubit.

Pentru că tu ai ţinut Cuvîntul răbdării Mele, Eu deasemeni te voi ţine de la ceasul ispitirii, care va veni peste toată lumea, să-i încerce pe acei care locuiesc pe pămînt.

Iată, Eu vin repede: ţine aceea tare ceea ce tu ai, ca nici un om să nu-ţi ia coroana.

Cel care biruieşte Eu îl voi face un stîlp în templul Dumnezeului Meu, şi el nu va mai merge afară: şi Eu voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu, şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, care este Noul Ierusalim, care coboară din cer de la Dumnezeul Meu; şi Eu voi scrie pe el N urnele Meu cel nou.

Cel ce are o ureche, să audă ce zice Duhul către biserici.

FILADELFIA

Filadelfia era la şaptezeci şi cinci de mile sud-est de Sardis.

Aceasta era a doua cetate mai mare în Lydia. Ea a fost zidită pe cîteva dealuri într-un district renumit de crescut viţă. Monedele ei purtau capul lui Bacchus şi figura unei Baccante (preoteasă a lui Bacchus). Populaţia cetăţii a inclus Iudei, Creştini de origine Iudaică, şi convertiţi de la păgînism. Cetatea a suferit dese cutremure de pămînt, totuşi durata ei era cea mai lungă dintre cele şapte cetăţi din Apocalipsa. De fapt cetatea încă există sub numele Turcesc de Alasehir, sau Cetatea lui Dumnezeu.

Baterea monedelor sugerează zeitatea cetăţii de a fi Bacchus. Acum Bacchus este acelaşi ca Ninus sau Nimrod. El este 'cel plîns', deşi mulţi dintre noi gîndesc despre el în termeni de chefuire şi beţie.

Ce iluminare aduce aceasta în minţile noastre. Aici este o monedă cu dumnezeul pe o parte şi preoteasa sau prorociţa pe cealaltă. Acum întoarceţi o monedă. Contează aceasta în ce fel vine ea jos? Nu domnule, ea încă este aceeaşi monedă. Asta este religia Romanică despre Isus şi Maria.

Dar noi nu ne gîndim numai despre Roma. Nu, acolo nu este numai curva cea mare. Cu certitudine nu; căci ea, prin curviile ei a devenit o mamă. Fiicele ei sînt acum monede din aceeaşi monetărie. Acolo pe o parte a monedei ei au desenat o închinare la Isus şi pe cealaltă parte ei au preoteasa lor sau prorociţa deasemeni şi ea îşi scrie crezurile şi dogmele ei şi le îndoctrinează şi vinde la oameni ca mîntuire insistînd că ea şi numai ea are adevărata lumină.

Cît de remarcabil este faptul că această epocă este caracterizată prin monedă. Căci mama şi fiicele toate îşi cumpără calea lor spre ceruri. Banii şi nu sîngele este preţul de cumpărare. Banii şi nu Duhul este puterea care îi mişcă pe ei înainte. Dumnezeul acestei lumi (mamona) le-a orbit ochii.

Dar afacerile lor în moarte se vor sfîrşi curînd, pentru că aceasta este epoca în care Duhul strigă, "Iată Eu vin repede." Chiar aşa, vino repede, Doamne Isuse !

EPOCA

Epoca Bisericii Filadelfia a durat de la 1750 cam la 1906.

Această epocă, datorită înţelesului numelui cetăţii, a fost numită Epoca Iubirii Frăţeşti, după cum Filadelfia înseamnă, "iubire de fraţi".

MESAGERUL

Mesagerul la această epocă a fost fără îndoială John Wesley. John Wesley a fost născut la Epworth, în 17 Iunie, 1703 şi era unul din nouăsprezece copii născuţi lui Samuel şi Susanna Wesley. Tatăl lui era un capelan în Biserica Angliei; dar aceasta este mai mult decît posibil că întoarcerea religioasă a minţii lui John a fost bazată mai mult pe viaţa exemplară a mamei sale decît pe teologia tatălui său. John era un şcolar briliant. Aceasta era în timp ce el era la Oxford că el şi Charles au devenit o parte dintr-un grup care erau îngrijoraţi spiritual să se închine pe baza trăirii adevărului experimental mai degrabă decît să-şi facă doctrina etalonul lor. Ei au desenat un ghid spiritual de lucrări, astfel ca dînd la săraci, vizitînd pe bolnavi şi pe întemniţaţi. Pentru aceasta ei au fost numiţi Metodişti, şi alte titluri batjocoritoare. Acum John era suficient pătruns de viziunea lui de nevoia religiei pentru popoarele lumii încît el a mers în America (Georgia) ca un misionar printre Indieni. Pe drumul lui acolo el a aflat că mulţi dintre pasagerii vasului erau Moravieni. El a fost adînc impresionat de smerenia lor, pacea, şi curajul în toate împrejurările. Trudirile lui în Georgia cu toate renunţările de sine şi munca grea erau un eşec. El s-a reîntors în Anglia plîngînd, "Eu am mers în America să convertesc pe Indieni dar oh! cine o să mă convertească pe mine?"

Înapoi în Londra el din nou a întîlnit pe Moravieni. Acesta era Peter Boehler care i-a arătat lui calea mîntuirii. El a fost cu adevărat născut din nou mult spre groaza şi mînia evidentă a fratelui său, Charles, care nu putea înţelege cum un astfel de om spiritual ca John să spună că el nu era în trecut în ordine cu Dumnezeu. Aceasta era, oricum, nu cu mult după aceea Charles, deasemeni, a fost mîntuit prin har.

Wesley a început acum să propovăduiască Evanghelia în acele amvoane în Londra la care el în trecut avea acces; dar curînd ei l-au dat afară. Aceasta era la timpul acesta că vechiul lui prieten, George Whitefield, l-a situat cu mare folos căci el l­a invitat pe John să vină şi să-l ajute să predice în cîmpuri unde cu miile ascultau la Cuvînt. Wesley mai întîi a fost neîncrezător ca el să predice în loc deschis în loc de o clădire, dar cînd el a văzut mulţimile şi a văzut lucrarea Evangheliei în puterea Duhului el s-a întors cu toată inima la astfel de propovăduire.

Lucrarea curînd a luat aşa proporţii încît el a început să trimită afară numeroşi laici să predice Cuvîntul. Aceasta părea ca o paralelă la Cincizecime unde Duhul a ridicat oameni cu putere să predice şi să înveţe Cuvîntul aproape peste noapte.

Acolo era o opoziţie violentă faţă de lucrarea lui dar Dumnezeu era cu el. Lucrările Duhului au fost puternic manifestate şi adesea un astfel de duh de convingere i-a apucat pe oameni încît le lua tăria lor şi ei cădeau la părnînt plîngînd în mare tristeţe de păcatele lor.

Wesley era un om remarcabil de puternic. El zice despre sine că el nu-şi putea reaminti să fi simţit deprimare de duhuri nici pentru un sfert de oră de cînd el s-a născut. El nu a dormit mai mult decît şase ore pe zi; s-a sculat din timp să înceapă să predice la cinci practic în fiecare zi din slujba lui; a predicat pînă la patru ori într-o zi astfel că într-un an el avea în medie peste 800 de predici.

El a călătorit mii de mile multiple aşa cum a făcut călăreţii lui de circuit care au dus Evanghelia aproape şi departe. De fapt Wesley a călătorit 4500 de mile pe an pe cal.

El era un credincios în puterea lui Dumnezeu şi el s-a rugat pentru bolnavi cu mare credinţă şi rezultate minunate.

Multe din adunările lui au văzut manifestarea darurilor Spirituale.

Wesley nu era în favoarea organizaţiilor. Asociaţii lui aveau o "Societate Unită" care era, "o companie de oameni avînd forma, şi căutînd puterea evlaviei, uniţi ca să se roage împreună, să primească Cuvîntul de povăţuire, şi să vegheze unul asupra celuilalt în dragoste, ca ei să poată să se ajute unul pe altul să-şi rezolve mîntuirea lor." Singura condiţie a acelora să intre era ca ei să fie din aceia, "care aveau o dorinţă să fugă de mînia viitoare, şi să fie mîntuiţi de păcatele lor." Aşa cum timpul a mers înainte ei şi-au format o serie strictă de reguli să fie folosite în disciplina de sine pentru binele sufletelor lor. Wesley a recunoscut că după moartea lui mişcarea putea fi organizată şi Duhul lui Dumnezeu îi va lăsa la formă moartă. El odată a remarcat că lui nu i-a fost teamă că numele de Metodist va părăsi pămîntul ci că Duhul şi-ar putea lua zborul Lui.

În decursul vieţii lui el ar fi putut să-şi acumuleze bogăţii vaste; dar el nu a făcut-o. Zicala lui favorită despre subiectul banilor era, "Obţine tot cît poţi, economiseşte tot cît poţi, şi dă tot cît poţi." Cît de ciudat ar fi pentru Wesley să vină înapoi şi să vadă denominaţiunea care poartă numele de Metodist astăzi. Ei sînt bogaţi - imens de bogaţi. Dar viaţa şi puterea lui John Wesley lipseşte.

Aceasta ar trebui deasemeni să fie menţionat că Wesley niciodată nu a dorit să clădească o lucrare pe o bază denominaţională sau sectariană. Deşi el era un Arminian în convingerile lui, el nu a vrut să se separe pe sine de fraţi din cauza doctrinei. El era un bun candidat pentru Iacov: El şi-a bazat viaţa lui eternă pe credinţă şi fapte, sau trăirea vieţii, decît să accepte simplu un crez sau o declaraţie doctrinală.

John Wesley a murit la vîrsta de 88 slujind pe Dumnezeu cum puţini oameni ar îndrăzni chiar să gîndească că ei ar putea.

SALUTAREA

Apocalipsa 3:7, "Şi către îngerul bisericii din Filadelfia scrie-i; Aceste lucruri le zice Cel Ce este sfînt, Cel Ce este adevărat, Cel Ce are cheia lui David, Cel Ce deschide, şi nici un om nu închide; şi închide, şi nici un om nu deschide;"

Oh, cît de frumoase sînt acele cuvinte. Cît de măreţ este chiar sunetul din ele. Cît de înfiorător este să te gîndeşti că toate acele atribute pot fi aplicate la o persoană. Cine ar îndrăzni să zică astfel de lucruri despre sine în afară de Isus Cristos, Domnul Slavei? Eu cred căci cheia de a interpreta exact ceea ce înseamnă fiecare din aceste fraze minunat descrise se află în versetul nouă, "Iată, Eu îi voi face pe acei din sinagoga Satanei, care zic că sînt Iudei, şi nu sînt, ci mint; iată, Eu îi voi face să vină şi să se închine înaintea picioarelor tale, şi să ştie că Eu te­am iubit." Eu zic că acest verset este cheia deoarece acesta are de a face cu Iudeii care întotdeauna s-au numit pe ei înşişi copiii lui Dumnezeu pînă la excluderea lui oricare altul. Ei au răstignit şi omorît pe Domnul Isus Cristos. Fapta lor groaznică au adus propriul lor sînge asupra propriilor lor capete pentru secole. Totul din cauză că ei au refuzat pe Isus ca Mesia a lor, Care El era într-adevăr. Pentru ei El nu era Acel ce Venea, sau Fiul lui David; pentru ei El era Beelzebub, sau vreunul păcătos vrednic numai de nimicire. Dar nu era aşa. El era într-adevăr Emanuel, Dumnezeu manifestat în trup. El este într-adevăr, Mesia. Desigur, El era exact aşa cum El acum se arată pe Sine de a fi. Acolo este El, ACELAŞI ISUS - Isus Cristos acelaşi ieri, şi astăzi şi în veci. Acel Cel Sfînt în mijlocul lampadarelor este chiar acelaşi Isus Care a umblat pe malurile Galileii, Care a vindecat pe bolnavi, Care a înviat morţii, şi Care în ciuda dovezii de necontestat a fost răstignit şi omorît. Dar El a înviat iarăşi, şi este aşezat la dreapta Majestăţii în înălţime.

Iudeii nu L-au numit sfînt atunci. Ei nu-L numesc sfînt acum. Dar El este CEL SFÎNT. Psalmul 16:10; "Căci Tu nu vei lăsa sufletul Meu în iad; nici nu vei îngădui Tu pe CEL SFÎNT al Tău să vadă putrezirea."

Ei şi-au căutat neprihănirea lor după lege şi au greşit mizerabil, căci prin lege nici un trup nu poate fi justificat. Prin lege nici un om nu poate să fie făcut sfînt. Sfinţenia este de la Domnul. 1 Corinteni 1:30, "Dar din EL sînteţi voi în Cristos Isus, Care din Dumnezeu este făcut pentru noi înţelepciune, şi neprihănire, şi sanctificare, şi răscumpărare." 2 Corinteni 5:21,b, "Ca noi să putem fi făcuţi neprihănirea lui Dumnezeu în El." Aceasta era Cristos sau pieriţi, şi ei au pierit pentru că ei L-au refuzat.

Şi oamenii din epoca aceea întocmai ca astăzi făceau aceeaşi greşeală. Aşa cum Iudeii au luat refugiu în formă de închinare a sinagogii, aşa în Epoca Filadelfia ei luau refugiu în biserică. Aceasta nu este aderarea la biserică ceea ce contează. Viaţa nu este în biserică. Viaţa este în Cristos. "Aceasta este mărturia că Dumnezeu ne-a dat viaţă eternă şi această viaţă este în Fiul Său. Cel ce are pe Fiul are viaţă, şi cel ce nu are pe Fiul nu are viaţă." Omul este făcut sfînt de către Duhul. Acesta este Duhul Sfinţeniei care l-a înviat pe Isus din morţi care locuieşte în noi şi ne face sfinţi cu sfinţenia Lui.

Acolo stă El, ACEL SFÎNT. Iar noi vom sta cu El îmbrăcaţi în neprihănirea Lui, sfinţi cu sfinţenia Lui.

Acum această epocă este epoca a şasea. În ochii lui Dumnezeu, timpul se apropie de o încheiere. El curînd va veni înapoi. Curînd strigătul va merge înainte aşa cum El vine, "Şi cel ce este întinat, să fie încă întinat: şi cel ce este neprihănit, să fie încă neprihănit: şi cel ce este sfînt, să fie încă sfînt." Apoc. 22:llb

Oh, eu sînt aşa de bucuros că sfinţenia mea nu este de la mine. Eu sînt bucuros că eu sînt în Cristos, cu toate atributele Lui minunate de neprihănire atribuite, da acordate mie. Binecuvîntat să fie Dumnezeu în veci!

"Aceste lucruri le zice Cel Ce este adevărat." Acum acest cuvînt, 'adevărat', este un cuvînt foarte minunat. Acesta nu înseamnă adevărat doar în sensul că este opus la fals. Acesta exprimă Realizarea Desăvîrşită despre o idee ca contrastă cu Realizarea ei Parţială. Spre exemplu noi ne reamintim că Isus a zis în Ioan 6:32, "Moise nu va dat pîinea aceea din ceruri; ci Tatăl meu vă dă adevărata pîine din ceruri." Ioan 15:1, "Eu sînt adevărata viţă." Evrei 9:24, "Căci Cristos nu este intrat în locurile sfinte făcute de mîini, care sînt ilustrările celor adevărate; dar în ceruri însăşi, acum să apară în prezenţa lui Dumnezeu pentru noi." 1 Ioan 2:8, "Pentru că întunericul a trecut, şi lumina adevărată acum luminează."

De moment ce acest cuvînt, într-adevăr, a exprimat Realizare Desăvîrşită ca împotriva ideii de Realizare Parţială cum este ilustrat în acesti versete, noi putem acum înţelege ca niciodată înainte antimodelul contrastat cu modelul, şi substanţa cu umbra. Luaţi exemplul acum despre mana din ceruri. Dumnezeu a trimis pîine îngerească din ceruri pentru Israel. Dar pîinea aceea nu a satisfăcut. Ea era bună numai pentru o zi. Cei care au mîncat-o au fost flămînzi din nou ziua următoare. Dacă ea era lăsată pe acolo ea devenea contaminată. Dar Isus este ADEVĂRATA pîine din cer, la care mana era doar un model. Şi dacă vreun om mănîncă din acea PÎINE care a venit din cer el nu va mai flămînzi iarăşi. El nu are nevoie să mai vină înapoi şi să mănînce din nou. Momentul în care el a luat parte, el avea viaţă eternă. Aici într-adevăr era REALITATEA. Nu mai era nevoie de o umbră. Nu era nevoie de o mîntuire parţială. Aici este ÎNTREGUL din aceasta. Întocmai cum Isus nu este o parte din Dumnezeu; El ESTE Dumnezeu.

Nici unul nu putea nega că Israel avea lumina. Ei erau singurul popor care avea lumina ca o naţiune. Aceasta era ca atunci cînd Egiptul era aşa de întunecat încît cineva putea să-l simtă. Dar în casele Israeliţilor exista lumină. Dar acum lumina adevărată a venit. Lumina lumii este Isus. Moise şi profeţii au adus lumina prin mijloacele Scripturii privitor la Mesia. Astfel Israel avea lumină. Dar acum Împlinirea luminii a venit, şi ceea ce era doar Cuvînt lucitor s-a rupt acum în Strălucirea lui Dumnezeu manifestată printre poporul Lui. Aşa cum stîlpul de foc a dat lumină noaptea, şi aceea era minunat, acum lumina şi viaţa au fost manifestate în plinătatea Dumnezeirii trupeşte.

Israel obişnuia să ia viţeaua roşie şi să o jertfească pe altar pentru iertarea păcatelor. Pentru un an păcatele celui vinovat erau acoperite. Dar acea acoperire nu putea să ia la o parte dorinţa de păcat. Aceasta nu era o jertfă desăvîrşită. Aceasta era o umbră pînă cînd cea adevărată a venit înainte. Astfel în fiecare an omul jertfea şi fiecare an venea înapoi deoarece el încă avea aceeaşi dorinţă de păcat. Viaţa animalului a ispăşit pentru păcatul lui, dar fiind sînge animal care era vărsat şi viaţa animală care a fost dată aceasta nu putea veni înapoi asupra omului. Dacă aceasta venea înapoi, ea totuşi nu ar fi folosit. Dar cînd Cristos înlocuitorul desăvîrşit a fost dat, şi sîngele Lui a fost vărsat, atunci viaţa care era în Cristos a venit înapoi peste păcătosul pocăit şi acea viaţă fiind viaţa desăvîrşită a lui Cristos, fără păcat şi neprihănită, atunci cel vinovat putea să plece liber căci el nu avea dorinţă de păcat. Viaţa lui Isus a venit înapoi peste el. Asta este ceea ce înseamnă în Romani 8:2, "Legea Duhului de viaţă în Cristos Isus m-a făcut liber de legea păcatului şi a morţii."

Dar Iudeii în urmă acolo în timpul lui Isus nu au vrut să accepte acea jertfă. Sîngele taurilor şi a ţapilor nu au făcut nimic desăvîrşit. Aceasta era odată metoda rînduită de Dumnezeu. Dar acum Cristos apărînd în trup, şi prin vărsarea propriului Lui sînge a pus la o parte păcatul şi prin acea jertfire de Sine însuşi ne-a făcut desăvîrşiţi. Iudeii nu au vrut să ia asta. Dar cum este cu Epoca Filadelfia, şi, da, celelalte epoci, deasemeni? Au acceptat ei într-adevăr această realitate în Cristos? Nu domnule. Chiar dacă Luther a adus adevărul despre justificare, Biserica Romanică, şi perechea ei răsăriteană, Biserica Ortodoxă, încă se ţineau de fapte. Acum faptele sînt bune, dar ele nu vă mîntuieşte. Ele nu vă fac desăvîrşiţi. Aceasta este Cristos sau pieriţi. Şi aceasta nu este nici chiar Cristos ŞI fapte. Aceasta este numai Cristos. Această epocă a început anii de Arminianism care nu cred în Cristos ca REALITATEA. Acesta nu cîntă despre "Nimic decît Sîngele," căci acesta cîntă despre "Nimic decît sîngele ŞI purtarea mea proprie." Acum eu cred în bună purtare. Dacă tu eşti mîntuit tu vei face neprihănire. Noi deja am trecut peste asta. Dar lăsaţi-mă să vă spun acum, mîntuirea NU este Isus PLUS. Aceasta este Isus SINGUR. MÎNTUIREA ESTE DE LA DOMNUL. De la început la sfîrşit aceasta este totul DUMNEZEU. Viaţa Lui să fie în mine. Acesta să fie sîngele Lui care mă curăţeşte. Acesta să fie Duhul Lui care mă umple. Acesta să fie Cuvîntul Lui în inima şi gura mea. Acestea să fie rănile Lui care mă vindecă. Acesta să fie Isus, şi Isus Singur. Nu prin fapte de neprihănire pe care eu le-am făcut. Nu domnule. Cristos este viaţa mea. Amin.

Eu simt că eu aş putea să merg înainte şi înainte privitor la aceste adevăruri, însă eu vă voi da încă mai un gînd. Acesta este despre acel imn minunat care A. B. Simpson l-a scris.

"Odată aceasta era binecuvîntarea,

Acum acesta este Domnul.

Odată aceasta era simţirea,

Acum acesta este Cuvîntul Lui.

Odată eu Darul Lui am vrut,

Acum Dăruitorul posed.

Odată am căutat după vindecare,

Acum Numai El însuşi.

Totul în Toţi în veci,

Isus eu voi cînta.

Totul în Isus,

Şi Isus totul."

Nu există nimic în această viaţă, cît ar putea să fie aceasta de satisfăcător, cît de bun şi de bine ar putea aceasta să fie, dar voi veţi găsi suma totală la toată desăvîrşirea în Cristos. Totul se pierde în neînsemnătate în afara Lui.

"Cel Ce are cheia lui David." Această frază frumoasă urmează şi iese din fraza precedentă, "Cel care este adevărat." - Cristos, Realizarea Desăvîrşită, a contrastat cu Realizarea Parţială. Aici este aceasta. Moise era un profet a lui Dumnezeu, dar Isus (asemănător lui Moise) era Profet-UL lui Dumnezeu. David (un om după inima lui Dumnezeu) era împărat a lui Israel, dar Isus este Marele David, Împărat al Împăraţilor şi Domn al Domnilor, Dumnezeu tocmai Dumnezeu. Acum David a fost născut din seminţia lui Iuda din care nu au ieşit preoţi, totuşi el a mîncat din pîinea rezervată pentru preoţi. El era marele războinic biruind pe vrăjmaş, stabilind poporul; ca împărat el a şezut pe tron. El era un profet. El era un model minunat al lui Cristos. Acum acesta zice în Isaia 22:22, "Iar cheia casei lui David o voi pune Eu pe umărul Lui; astfel ca El să deschidă, şi nimeni nu va închide; şi El va închide, şi nimeni nu va deschide." Duhul foloseşte această referinţă a Vechiului Testament privind pe Domnul Isus Cristos şi slujba Lui în biserică. Ceea ce cheia lui David a semnificat la acel timp este doar umbra, care este acum împlinită în Isus care stă în mijlocul lampadarelor. Aceasta trebuie să aibă de a face cu Domnul nostru DUPĂ învierea Lui şi nu pelerinajul Lui pămîntesc. Dar ce semnifică această cheie? Răspunsul zace în POZIŢIA cheii. Aceasta NU este în mîna Lui. Aceasta nu este purtată în jurul gîtului Său. Aceasta nu este pusă în mîinile altor oameni, sau versetul nu ar putea zice că EL SINGUR ARE FOLOSIREA ACELEI CHEI - CĂCI EL SINGUR DESCHIDE ŞI ÎNCHIDE, ŞI NICI UN OM nu are acel drept decît Isus Însuşi. Nu este asta adevărat? Dar unde este cheia? ACEASTA ESTE PE UMĂRUL LUI. Dar ce are UMĂRUL de a face cu aceasta? Citim Isaia 9:6, "Şi guvernarea va fi pe umărul Lui." Dar ce înseamnă asta? Răspunsul este acesta. Fraza, "guvernarea pe umărul Lui" vine de la ceremonia de căsătorie din Răsărit. Cînd mireasa a fost predată la mire ea îşi ia jos vălul ei şi-l pune pe umerii mirelui, semnificînd nu numai că ea este sub domnia lui - că ea şi-a transferat drepturile ei lui - că el este capul - dar deasemeni că el poartă responsabilitatea şi grija şi că EL ŞI NUMAI EL - NICI UNUL ALTUL - NICI UN ALT OM - NICI O ALTĂ PUTERE - ARE VREUN DREPT SAU RESPONSABILITATE. Şi aceea, preaiubiţilor, este CHEIA lui David. Dumnezeu fiind Suveran, El a ştiut dinainte prin hotărîre Divină exact cine va fi în mireasa Lui. El a ales-o pe ea. Ea nu l-a ales pe EL El a chemat-o pe ea. Ea nu a venit de la sine. El a murit pentru ea. El a spălat-o pe ea în propriul Lui sînge. El a plătit preţul pentru ea. Ea îi aparţine Lui şi numai Lui. Ea este în întregime predată Lui şi El acceptă obligaţia. El este capul ei, căci Cristos este capul bisericii Lui. Aşa cum Sarah l-a numit pe Abraham, Domn, tot aşa mireasa este fericită că El este Domnul ei. El vorbeşte şi ea se supune căci aceasta este încîntarea ei.

Dar au luat oamenii seama la acest adevăr? Au stimat ei Persoana Lui Care singur are deplina autoritate suverană asupra bisericii Lui? Eu zic, "NU". Căci în fiecare epocă biserica a fost guvernată de o ierarhie - o preoţie - o succesiune apostolică - închizînd uşa milei şi harului la cine vrea ea, şi în loc să-şi asume dragostea şi responsabilitatea bisericii aceasta a prădat-o cu poftă de interes asupra ei şi a nimicit-o. Clerul a trăit în lux în timp ce sărmana biserică s-a hrănit cu cojile de abuz. Şi nici o epocă nu a făcut în vreun alt fel. Fiecare s-a legat la organizaţie şi a pus guvernarea asupra oamenilor şi a predat biserica la acel guvern. Să îndrăznească poporul să se revolte, şi ei erau suprimaţi brutal sau aruncaţi afară. Fiecare denominaţiune are acelaşi duh. Fiecare denominaţiune jură că ea are cheia la guvernarea bisericii. Fiecare denominaţiune pretinde că ea deschide uşa. Dar asta nu este adevărat. Acesta este Isus şi Isus, singur. El aşează membri în Trup. El îi înzestrează cu slujbele lor. El pune darurile la dispoziţia ei. El îngrijeşte de ea şi o călăuzeşte. Ea este singura Lui proprietate şi El nu are o alta decît pe ea.

Ce departe de realitate este această epocă a bisericii în care trăim noi. Şi curînd într-o zi aceşti oameni care chiar acum afirmă că vorbesc pentru biserică se vor ridica în mişcarea ecumenică să aşeze un anticrist viu la capul organizaţiei lor care deposedează pe Domnul şi noi Îl vom găsi (Cristos) în afara bisericii zicînd, "Iată, Eu stau la uşă, şi bat: dacă vreun om aude glasul Meu, şi deschide uşa, Eu voi intra la el, şi voi cina cu el, şi el cu Mine." Apocalipsa 3:20.

Dar lăsaţi-mă să zic asta. Domnul nostru nu este învins.

Oamenii pretind să deschidă uşa la Dumnezeu şi să închidă uşa aceea, dar ei sînt mincinoşi. Toţi acei pe care Tatăl i-a dat Lui vor veni la El, şi cel care vine la El nicidecum nu va fi aruncat afară; El nu va pierde pe NICI UNUL din ei. Ioan 6:37-39. Şi cînd acel ultim membru ales la trupul lui Cristos vine înăuntru, atunci va apărea Domnul nostru.

Cheia lui David. Nu era David împăratul lui Israel - tot Israelul? Şi nu este Isus Fiul lui David conform cu faptul că El va şedea pe tronul lui David în mileniu şi va domni şi stăpîni peste moştenirea Lui? Desigur. Astfel cheia lui David semnifică că acesta este Isus Care va aduce înăuntru mileniul. El Care are cheile morţii şi a locuinţei morţilor va învia pe ai Lui proprii ca ei să poată avea parte în domnia Lui de neprihănire asupra pămîntului.

Ce minunat că Domnul nostru are toate răspunsurile. Cu adevărat în El sînt împlinite toate promisiunile lui Dumnezeu. Cu adevărat prin a fi ÎN El noi sîntem moştenitori la ceea ce El a cumpărat pentru noi.

Da, acolo stă El, Domnul Slavei. Odată ca Tatăl, El era înconjurat de îngeri, arhangheli, heruvimi, şi serafimi, şi întreaga oştire a cerurilor, strigînd, "Sfînt, Sfînt, Sfînt este Domnul Dumnezeul Oştirilor." Aşa era sfinţenia Lui că nici un om nu se putea apropia de EL Dar acum noi Îl vedem în biserică, împărţind propria Lui sfinţenie cu noi, pînă cînd în El noi am devenit tocmai neprihănirea lui Dumnezeu. Da, şi acolo stă El, "Isus, Totul Desăvîrşit," - Crinul din Vale, Luceafărul Strălucitor de Dimineaţă, cel mai Frumos dintre Zece Mii, Alfa şi Omega, Rădăcina şi Odrasla lui David, Tată, Fiu şi Duh Sfînt - Totul şi în Toţi. Isaia 9:6, "Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat: şi guvernarea va fi pe umărul Lui: şi Numele Lui va fi chemat Minunat, Sfetnic, Dumnezeul Tare, Veşnicul Părinte, Prinţul Păcii." În El este împlinire desăvîrşită. Deşi odată noi nu L-am preţuit, acum noi Îl iubim cu bucurie negrăită şi plin de slavă. În mijlocul bisericii El stă, şi noi vom cînta slava Lui, pentru că El este Biruitorul Puternic este căpetenie peste biserica care este mireasa Lui. El a cumpărat acea mireasă. El o posedă pe ea. Ea este a Lui şi numai a Lui şi El îngrijeşte de ea. El este împăratul nostru şi noi sîntem împărăţia Lui, posesiunea Lui eternă.

Acum vă veţi reaminti că la începutul vs. 7, am spus că vs. 9 ne va ajuta să înţelegem aceasta. Eu sper că voi aţi văzut ce am vrut să spun. Isus s-a pus pe Sine înainte ca Cel Ce este sfînt, adevărat, (sau singura realitate) Cel cu cheia lui David, Cel Care deschide şi închide. Şi asta este exact adevărat. Acele fraze Îl descriu perfect. Dar Iudeii în ziua Lui l-au refuzat pe El şi tot ceea ce El era. Ei au respins pe Mîntuitorul lor şi tot ceea ce El a însemnat pentru ei. Şi Creştinul nominal a făcut acum la fel. Ei au făcut exact ce au făcut Iudeii. Iudeii L-au răstignit şi apoi s-au întors asupra adevăratului credincios. Creştinul nominal L-a răstignit din nou şi s-a întors asupra adevăratei biserici să o nimicească. Dar Dumnezeu este adevărat, şi Cel Care este deasupra tuturor încă se va reîntoarce, şi cînd El o face El va arăta Cine este singurul Prinţ. Şi aşa cum El se dovedeşte pe Sine la lume, şi toată lumea se apleacă la picioarele Lui, la acel timp toată lumea se va apleca la picioarele sfinţilor, dovedind că ei erau corecţi în poziţia lor cu EL Binecuvîntat să fie Dumnezeu în veci!

EPOCA UŞII DESCHISE

Apocalipsa 3:8, "Eu ştiu faptele tale; iată că Eu am aşezat înaintea ta o uşă deschisă, şi nici un om nu o poate închide; pentru că tu ai puţină tărie, şi ai ţinut cuvîntul Meu, şi nu ai tăgăduit Numele Meu."

Prima frază din acest verset, "Eu ştiu faptele tale," este analizată în restul versetului, pentru că faptele lor trebuiau să aibă de a face cu 'uşa deschisă,' 'puţină tărie,' 'Cuvîntul şi Numele.'

Pentru a înţelege bogăţia înţelesului implicată în "iată că Eu aşez înaintea ta o uşă deschisă, şi nici un om nu o poate închide," noi trebuie acum să ne reamintim ce a fost zis despre fiecare epocă curgînd dincolo în altă epocă. Acolo este o suprapunere, o topire sau se pierde înăuntru, în loc de un sfîrşit abrupt şi un început bine definit. Această epocă curge mai ales în epoca următoare. Şi nu numai că această epocă se revarsă în ultima epocă, dar ultima epocă este în multe aspecte simplu o ducere înainte a epocii a şasea. Epoca a şaptea (o foarte scurtă epocă) adună în sine pentru o lucrare rapidă, tot răul din fiecare epocă, şi totuşi toată realitatea din Cincizecime. Odată ce Epoca Filadelfia şi-a cam urmat cursul, Epoca Laodicea vine repede înăuntru, aducînd şi neghina şi grîul la recoltare, "Întîi leagă neghinele să le ardă; dar adună grîul în hambarul meu." Matei 13:30. Ţineţi minte, vă rog, că Epoca Sardis a început reformarea care trebuie încă să meargă înainte pînă cînd grîul care a fost plantat la Cincizecime merge prin ciclul deplin de plantare, udare, hrănire, etc., pînă cînd aceasta vine drept înapoi la sămînţa originală. În timp ce se petrece aceasta, neghinele care au fost semănate vor trebui să meargă prin ciclul lor şi deasemeni să fie recoltate. Asta este exact ceea ce noi vedem că se întîmplă. Dacă vă puteţi doar gîndi la anotimpuri, voi puteţi obţine un foarte bun tablou despre asta. Planta pe care voi o vedeţi crescînd în deplină putere în vară brusc pare să meargă la sămînţă. Voi nu puteţi spune exact cînd vara a devenit toamnă - ea doar s-a pierdut în aceasta. Asta este cum sînt epocile, şi în special aceste două ultime.

Aceasta este la epoca aceasta că Isus zice, 'Eu vin REPEDE' vs. 11. Asta o face pe ultima epocă una foarte scurtă. Laodicea este epoca lucrării repezi. Aceasta este scurtată.

Acum noi vom zăbovi specific asupra UŞII DESCHISE pe care nici un om nu o poate închide. Mai întîi de toate eu vreau să zăbovesc asupra uşii deschise după cum semnifică efortul misionar enorm din epoca aceea. Pavel a numit o nouă străduinţă misionară pentru Domnul o uşă deschisă. II Corinteni 2:12, "De altfel, cînd am venit la Troa să propovăduiesc Evanghelia lui Cristos, şi mi s-a deschis o uşă de la Domnul." Astfel noi putem vedea prin compararea Scripturilor că această uşă deschisă semnifică cea mai mare răspîndire a Evangheliei pe care lumea a văzut-o vreodată.

Eu vreau ca voi să vedeţi ceva aici. Dumnezeu lucrează în treiuri, nu o face El? Aceasta era în a treia sau Epoca Pergam că biserica era căsătorită cu statul. Faptele Nicolaiţilor au devenit doctrina Nicolaiţilor. Acea epocă era UŞA DESCHISĂ pentru viţa falsă. Odată ce aceasta era susţinută de puterea statului ea a devenit de fapt un sistem al lumii chiar dacă ea purta numele, Creştină. Astfel aceasta s-a răspîndit foarte repede. Dar acum, trei epoci mai tîrziu, după o lungă şi grea luptă de credinţă, aici vine UŞA DESCHISĂ pentru adevăr.

Cuvîntul Domnului îşi are acum ziua. Desigur epoca a cincia a aşezat stagiul pentru această mişcare puternică, aşa cum acea epocă ne-a dat explorare, colonizare, tipăritul cărţilor, etc.

Aceasta ar fi fost minunat dacă această 'uşă deschisă' ar fi urmat modelul Divin al Cincizecimii care a fost arătat în Evrei 2:1-4, "De aceea se cuvine ca noi să dăm mare băgare de seamă la lucrurile pe care noi le-am auzit, ca să nu lăsăm vreodată să ne scape. Căci dacă Cuvîntul vorbit de îngeri era neclintit, şi fiecare păcat şi neascultare a primit o dreaptă recompensă de răsplătire; Cum vom scăpa noi, dacă noi neglijăm aşa o mare mîntuire; care mai întîi a început să fie vorbită de către Domnul, şi ne-a fost confirmată de către aceia care L-au auzit: Dumnezeu deasemeni le-a purtat mărturie, şi cu semne şi minuni, şi cu felurite miracole, şi daruri ale Duhului Sfînt, conform cu voia Lui proprie?" Acum voi ştiţi că acesta este modelul pentru că Isus, Însuşi, a zis aşa. Marcu 16:15-20, "Şi El a zis către ei, Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la fiecare faptură. Cel care crede şi este botezat va fi mîntuit; dar cel care nu crede va fi osîndit. Şi aceste semne îi vor urma pe acei care cred; în numele Meu ei vor scoate draci; ei vor vorbi în limbi noi; ei vor lua sus şerpi; şi dacă ei bea vreun lucru de moarte, nu-i va vătăma; ei vor pune mîinile peste bolnavi, şi ei se vor însănătoşi. Astfel atunci după ce Domnul le-a vorbit, El a fost primit sus în ceruri, şi a şezut la mîna dreaptă a lui Dumnezeu. Şi ei au mers înainte, şi au propovăduit pretutindeni, Domnul lucrînd cu ei, şi confirmînd Cuvîntul cu semnele urmînd. Amin."

El niciodată nu le-a spus să meargă în toată lumea şi să stabilească colegii Biblice; nici nu le-a spus să împartă literatură. Acum lucrurile acelea sînt bune, dar ceea ce Isus le­a spus să facă era să PREDICE EVANGHELIA - să stea cu CUVÎNTUL - şi atunci semnele vor urma. Tocmai prima introducere pe care noi o avem în felul în care Împărăţia lui Dumnezeu urma să fie propovăduită era cînd El a trimis afară pe cei doisprezece. În Matei 10:1-8, El i-a însărcinat şi i-a instruit în felul acesta, "Şi cînd El i-a chemat la El pe cei doisprezece ucenici ai Săi, El le-a dat putere împotriva duhurilor necurate, să le scoată afară, şi să vindece tot felul de boli şi tot felul de plăgi. Acum numele celor doisprezece apostoli sînt acestea; Primul, Simon, care este chemat Petru, şi Andrei fratele lui; Iacov fiul lui Zebedei, şi Ioan fratele lui; Filip, şi Bartolomeu; Toma, şi Matei vameşul; Iacov fiul lui Alfeu, şi Levi, a cărui pronume era Tadeu; Simon Cananitul, şi Iuda Iscarioteanul, care L-a şi trădat. Pe aceşti doisprezece Isus i-a trimis înainte, şi le-a poruncit, zicînd, "Să nu vă duceţi pe calea Neamurilor, şi să nu intraţi în vreo cetate a Samaritenilor. Ci mai degrabă mergeţi la oile pierdute ale casei lui Israel. Şi aşa cum vă duceţi, propovăduiţi, zicînd, Împărăţia cerurilor este aproape. Vindecaţi pe bolnavi, curăţiţi pe leproşi, înviaţi pe cei morţi, scoateţi afară draci: fără plată aţi primit, fără plată să daţi." Această slujbă pe care El le-a dat-o era de fapt împărţirea propriei Lui slujbe cu ei, căci acesta zice în Matei 9:35-38, "Şi Isus a mers prin toate cetăţile şi satele, învăţînd în sinagogile lor, şi propovăduind Evanghelia împărăţiei, şi vindecînd fiecare boală şi fiecare plagă printre popor. Dar cînd El a văzut gloatele, El a fost mişcat cu compasiune pentru ei, deoarece ei au leşinat, şi au fost împrăştiaţi peste tot, ca o turmă care nu avea păstor. Atunci El a zis către ucenicii Lui, Secerişul este cu adevărat îmbelşugat, dar puţini sînt lucrătorii; Rugaţi voi de aceea pe Domnul secerişului, ca El să trimită lucrători în secerişul Lui."

Acum mulţi oameni au ideea că numai apostolilor le-a fost dată slujba de către Domnul nostru Isus, şi astfel cînd ei au murit, slujba s-a terminat. Asta nu este aşa. Aici în Luca 10:1-9, noi aflăm că în zilele călătoriei Lui timpurii El deja a început să dea slujbe de putere la ai Lui proprii, "După aceste lucruri Domnul a numit pe alţi şaptezeci deasemeni, şi i-a trimis doi cîte doi înaintea feţei Lui în fiecare cetate şi loc, pe unde El Însuşi ar veni. De aceea a zis El către ei. Secerişul este cu adevărat mare, dar lucrătorii sînt puţini: de aceea rugaţi voi pe Domnul secerişului, ca El să trimită înainte lucrători în secerişul Lui. Mergeţi în căile voastre: iată, că Eu vă trimit ca pe miei între lupi. Nu duceţi nici pungă, nici traistă, nici încălţăminte: şi să nu salutaţi pe nici un om pe drum. Şi în orice casă veţi intra, mai întîi ziceţi, Pacea să fie peste această casă. Şi dacă Fiul păcii va fi acolo, pacea voastră se va odihni peste ea: dacă nu, aceasta se va întoarce iarăşi la voi. Şi să rămîneţi în aceeaşi casă, să mîncaţi şi să beţi astfel de lucruri cum ei vă dă: căci vrednic este lucrătorul de plata lui. Să nu vă duceţi de la casă la casă. Şi în orice cetate veţi intra, şi ei vă primesc, mîncaţi astfel de lucruri aşa cum sînt puse înaintea voastră: Şi vindecaţi pe bolnavii care sînt acolo, şi ziceţi către ei, Împărăţia lui Dumnezeu a venit aproape de voi."

Cine ar îndrăzni să nege slujba puternică a lui Filip? Cine ar îndrăzni să nege slujbele puternice a lui Irineus, Martin, Columba, Patrick şi nenumăraţi alţii care aveau ungerea lui Dumnezeu asupra lor?

Da. Calea Bibliei este calea adevărată a uşii deschise. Şi eu vreau să-mi adaug mărturia mea la aceasta. Motivul că eu trebuie să fac asta este deoarece eu pot numai să vorbesc cu asigurare privitor la ceea ce Dumnezeu a făcut în propria mea viaţă. Astfel dacă voi veţi scuza o observare personală aici pe care eu vă voi spune cum ştiu eu cu siguranţă că Isus este acelaşi ieri şi azi şi în veci şi că puterea lui Dumnezeu este încă disponibilă la acei care vor crede şi primi.

În timpul călătoriei mele misionare la Africa de Sud, Dumnezeu aşa a binecuvîntat aceea cînd eu am venit la Durbin singurul loc care putea să înceapă să-i acomodeze pe oameni era uriaşa pistă de curse care este a doua ca mărime în lume. Mulţimea era bine peste 100,000. Pentru ca să ţină rînduială şi ordine ei trebuiau să ridice garduri ca să separe diferitele triburi. Ei au postat sute de poliţişti ca să ţină gloatele jos liniştite. Acele suflete flămînde au venit pentru sute de mile. O regină din Rodezia a venit cu un tren de 27 de vagoane încărcate cu băştinaşi Africani. Ei s-au luptat de-a lungul cîmpiilor şi munţilor purtînd pe spatele lor pentru multe şi multe mile vreun drag a lor care avea nevoie de ajutor. Întreaga ţară a fost scuturată de puternicele lucrări care au fost manifestate prin Duhul Sfînt.

Într-o după-amiază aşa cum am început să slujesc, una dintre miile de Mahomedani a venit sus pe platformă. Cum ea stătea înaintea mea, un misionar la Mahomedani a început să implore încet pe Domnul, "Oh, pentru sufletul preţios. Oh, pentru sufletul preţios." El a fost acolo de ani şi ani, şi conform cu propria lui mărturisire, el a văzut numai UN Mahomedan să vină să primească pe Isus Cristos ca Mîntuitor. Ei erau original Meda-Perşii a căror legi nu se schimbă. Ei sînt aşa de greu de cîştigat. Se pare că "odată ce-i un Mahomedan întotdeauna îi Mahomedan" este o lege printre ei. Păi, cum ea stătea înaintea mea, am început să vorbesc cu ea şi la toate miile acelea prin traducători. Am zis, "Nu este aceasta aşa că misionarii v-au spus despre ISUS Care a venit să vă mîntuiască?" Să fi-ţi văzut voi pe oameni cum se uită unul la altul cînd am spus asta. Atunci cînd ei au răspuns că asta era corect eu am continuat şi am zis, "Dar v-au citit misionarii din această Carte (eu am ţinut Biblia sus ca ei să vadă) că acelaşi Isus era un vindecător puternic, şi că El va locui în poporul Lui în jos de-a lungul epocilor pînă cînd El a venit iarăşi să-i primească la Sine? V-au spus ei că din cauza aceluiaşi Duh în ei care era în Isus că ei vor fi în stare să facă lucrări puternice întocmai cum a făcut Isus? V-au spus ei că voi puteţi fi vindecaţi, întocmai cum puteţi fi mîntuiţi? La cîţi dintre voi v-ar place să vedeţi pe acelaşi Isus că vine jos printre noi şi face aceleaşi lucruri pe care El le-a făcut cînd El era aici pe părnînt cu mult în urmă?" Ei toţi au vrut asta. Acesta este un lucru cu care ei desigur au fost de acord.

Eu apoi am mers înainte, "Dacă Isus prin Duhul Lui va face ce a făcut El cînd era pe părnînt, veţi crede voi Cuvîntul Lui, atunci?" Şi aici era acea femeie Mahomedană înaintea mea. Duhul a început să se mişte prin mine.

Am zis către ea, "Acum, tu ştii că eu nu te cunosc pe tine.

Eu nici măcar nu pot să vorbesc limba ta." Ea a admis asta. Am zis, "Ca să te vindec, tu ştii că eu nu pot. Dar tu ai auzit mesajul în această după-amiază şi m-ai înţeles." Traducătorul ei Indian a răspuns înapoi pentru ea că ea a înţeles, căci ea a citit Noul Testament.

Acum Mahomedanii sînt descendenţi din Abraham. Ei cred în Un Dumnezeu. Dar ei resping pe Isus ca Fiul lui Dumnezeu şi în schimb ei iau pe Mahomed ca profet al Lui. Ei zic că Isus niciodată nu a murit şi a înviat din nou. Ei sînt învăţaţi aşa de către preoţii lor şi ei o cred.

Am zis, "Dar Isus a murit şi a înviat din nou. El a trimis Duhul Lui înapoi peste biserică. Acel Duh care era în El este tocmai acelaşi Duh în biserică acum şi El poate şi va produce ceea ce Isus a produs. El a zis în Ioan 5:19, "Fiul nu poate face nimic de la Sine, afară de ceea ce El vede pe Tatăl că face: căci orice lucruri face El, acelea le face şi Fiul întocmai." Acum deci, dacă Isus va veni şi îmi va descoperi care este necazul tău sau pentru ce eşti tu aici - dacă El îmi poate spune care este trecutul tău, desigur tu poţi să crezi pentru viitor?"

Ea a spus prin traducătorul ei, "Da, eu pot."

Am zis, "În regulă, fie ca El să o facă."

Acei Mahomedani au privit intens. Ei toţi s-au lăsat înainte să vadă ce se va întîmpla.

Atunci Duhul Sfînt a vorbit, "Bărbatul tău este unul scund, om de statură grea, cu mustaţă neagră. Tu ai doi copii. Tu ai fost la doctori cam cu trei zile în urmă şi el ţi-a dat o examinare. Tu ai un chist în pîntece."

Ea şi-a plecat capul şi a zis, "Asta este adevărat."

Eu am întrebat-o, "Cum este că tu ai venit la mine, un Creştin? De ce nu te-ai dus tu la profetul tău Mahomedan?"

Ea a zis, "Eu cred că tu mă poţi ajuta."

Am zis, "Eu nu te pot ajuta, dar dacă tu primeşti pe Isus Cristos ca Salvatorul tău, El Care este aici acum, şi ştie totul despre tine, El te va ajuta."

Ea a zis, "Eu accept pe Isus ca Salvatorul meu." Aceea a făcut-o. Ea a fost vindecată şi cam zece mii de Mahomedani au venit la Cristos în ziua aceea deoarece Evanghelia a fost propovăduită şi în Cuvînt şi putere. Dumnezeu niciodată nu i-a spus unui om să trudească treizeci de ani şi să nu recolteze nimic. El ne-a dat uşa deschisă de Cuvînt şi putere şi asta este ceea ce noi trebuie să folosim. Asta este ceea ce i-a dat lui Pavel slujba lui mare şi efectivă. 1 Corinteni 2:4, "Şi vorbirea mea şi propovăduirea mea nu era cu cuvinte înduplecătoare de înţelepciune a omului, ci în demonstrarea Duhului şi a puterii."

Ascultaţi la mine acum. Aceasta era în timp ce eram în aceeaşi călătorie că aşa cum eu mă îmbarcam într-un avion la New Salisbury, Rodezia, că eu am văzut o partidă de patru cu paşapoarte Americane. Eu am mers acolo la ei şi am zis, "Hello vouă, eu văd că voi aveţi paşapoarte Americane. Voi călătoriţi undeva?"

Omul tînăr mi-a răspuns, "Nu, noi sîntem toţi misionari aici."

"Ce frumos," am răspuns. "Sînteţi voi pe cont propriu sau lucraţi voi cu vreo organizaţie?"

"Noi sîntem Metodişti. Noi venim de la Wilmore, Kentucky," a zis el.

"Păi, asta este aproape în curtea mea din spate," am răspuns.

"Nu aţi fi dvs. acel Frate Branham care vine de acolo de sus nu-i aşa?"

Am zis, "Da, asta-i adevărat." Asta l-a vindecat. El nu ar mai fi spus nici un cuvînt - şi felul în care el şi acele trei fete se uitau doar înainte şi înapoi unul la altul. Astfel am zis, "Doar un minut fiule, eu aş vrea să vă vorbesc către voi toţi despre ceva principii, văzînd că noi toţi sîntem Creştini şi sîntem aici pentru un scop mare. Acum voi ziceţi că voi toţi aţi fost aici de doi ani. Puteţi voi spune în Numele lui Isus că voi vă puteţi pune degetul pe un suflet pe care voi ştiţi că l-aţi cîştigat pentru Domnul?" Ei nu puteau să o facă.

"Eu nu vreau să vă rănesc simţurile, fetelor," am zis, "dar voi toate s-ar cuveni să fiţi acasă să ajutaţi pe mamele voastre la vase. Voi nu aveţi nici o treabă pe cîmp afară doar dacă voi sînteţi umpluţi cu Duhul Sfînt şi propovăduiţi adevărata Evanghelie în demonstrarea puterii Duhului Sfînt. Dacă voi nu vedeţi rezultatele pe care Isus a zis că voi le-aţi vedea, aceasta este din cauză că voi nu propovăduiţi adevărata Evanghelie."

Lăsaţi-mă să merg un pas mai departe şi să vă arăt doar cum pot fi lucrurile pe cîmpul de misiune. Eu nu zic că toată asta este în felul acesta, dar mie teamă că prea mult din aceasta este. Aceasta era în timp ce eu eram în aceeaşi călătorie şi făcînd turul în jur la Durbin cu primarul că eu am văzut un băştinaş cu o etichetă în jurul gîtului său şi el purta un idol. Eu am întrebat pe prietenul meu pentru ce era eticheta aceea şi el a zis că atunci cînd un băştinaş îmbrăţişează Creştinismul ei pun o etichetă pe el. Asta sigur că m-a surprins, căci aici era un om numindu-se un Creştin şi purtînd acel idol, aşa că am întrebat cum putea să fie asta.

El a zis, "Eu pot vorbi limba lui. Hai să mergem acolo şi să vorbim cu el."

Astfel noi am mers acolo şi primarul s-a purtat ca traducătorul meu. Eu l-am întrebat pe băştinaş dacă el era un Creştin. El a afirmat că el cu siguranţă era un Creştin. Eu atunci l-am întrebat de ce poartă el idolul dacă el era un Creştin. El a răspuns că acesta era un idol pe care tatăl lui l-a purtat şi el i l-a lăsat lui. Cînd eu i-am spus că nici un Creştin nu se cuvine să poarte idoli el a răspuns că acest idol a fost de mare folos tatălui său. Eu eram curios să ştiu cum, şi el a zis că într-o zi tatăl lui a fost încolţit de către un leu, astfel el a făcut un foc şi a vorbit către idol în felul în care el a fost învăţat de către vraci. Leul a plecat. Eu l-am informat că acesta era focul care l-a alungat pe leu aşa cum focul sperie toate animalele sălbatice. Eu nu voi uita niciodată răspunsul lui. El a zis, "Păi, asta este în felul acesta, dacă Amoyah (Duhul) dă greş, atunci acest idol nu va da."

(O descriere amănunţită despre campania din Africa poate fi găsită în cartea, "Un Profet Vizitează Africa.")

Asta este cam aproape toată tăria pe care mulţimile Creştine o au deoarece Cuvîntul nu le-a fost adus prin uşa deschisă originală a Cincizecimii.

Acum mergînd înapoi la uşa misiunii deschise din Epoca Filadelfia. Ea nu avea uşa deschisă de putere care se cuvenea să o fi avut. Observaţi că în acelaşi verset El menţionează această uşă deschisă. El zice, "Tu ai puţină tărie." Asta este adevărat. PUTEREA Duhului lipsea în acea epocă. Cuvîntul era bine propovăduit. Acesta era bine în stare să facă suflete înţelepte înspre mîntuire. Dar marea putere a lui Dumnezeu care a arătat puternicele Lui lucrări, care i-a golit braţul Lui în folosul la ai Lui proprii lipsea cu excepţia că era printre grupuri împrăştiate. Totuşi, laudă lui Dumnezeu, aceasta creştea şi a crescut peste ceea ce ei aveau în Reformare.

Aceasta era în această epocă că omul pe care noi adesea îl numim părintele misiunilor a mers afară. William Carey, pantofarul unui sat, care a păstorit Biserica Baptistă Particulară la Moulton, Anglia, a trezit puternic poporul prin predicarea asupra, "dacă porunca dată la Apostoli să înveţe toate naţiunile nu era obligatorie la toţi slujitorii care au urmat pînă la sfîrşitul lumii, văzînd că promisiunea însoţitoare era de extindere egală." El a fost atacat de către Calvinişti care au mers pînă la extrema despre învăţătura alegerii crezînd că toţi acei care vor fi mîntuiţi VOR fi mîntuiţi şi lucrarea misionară ar fi împotriva lucrării Duhului. Dar Andrew Fuller l-a ajutat pe Mr. Carey prin predicarea lui şi strîngerea de fonduri. Aşa era efectul lor încît a fost formată o societate să răspîndească Evanghelia la toate naţiunile, în 1792. Această societate l-a trimis afară pe Carey care a fost semnificativ binecuvîntat de Dumnezeu în a cîştiga suflete în India. În 1795 o Creştinătate trezită a format Societatea Misionară din Londra de care noi bine ştim că a strîns milioane de lire sterline, şi a trimis mii de misionari de-a lungul anilor să realizeze dorinţele Domnului. Duhul lui Dumnezeu se mişca şi "Alte Oi" putea bine să fi fost strigătul inimii acelor credincioşi serioşi.

"Eu am pus înaintea ta o uşă deschisă." Eu vreau să mă uit la aceste cuvinte din nou. De data aceasta, deşi eu nu am să-i dezasociez pe ei de misiuni, eu am să vă aduc vouă un gînd care duce adînc în ultima epocă. Aşa cum deja am declarat, această epocă se topeşte în ultima epocă. Aceasta era în această epocă că Isus a zis, "Eu vin repede" (versetul 11), şi despre ultima epocă El urma "să sfîrşească lucrarea şi să o scurteze în neprihănire; deoarece o lucrare scurtă va face Domnul pe pămînt." Romani 9:28. Observaţi cum acest verset din Apocalipsa 3:8 merge – "uşă deschisă – puţină tărie, Cuvînt, Nume." Acea uşă deschisă are de a face cu toate trei. Acum ce semnifică uşa? În Ioan 10:7, acesta zice, "Atunci Isus a zis din nou către ei, Adevărat, adevărat, vă zic Eu vouă, EU SÎNT UŞA OILOR." Asta este adevărat: 'EU SÎNT' ESTE uşa oilor. Acum aceasta nu este doar o expresie neobişnuită. Aceasta este de fapt aşa. Observaţi în Ioan 10 cînd Isus dă această pildă, El se numeşte pe Sine păstorul. Apoi El se numeşte pe Sine uşa. Şi asta este ceea ce păstorul este pentru oi. El este de fapt uşa lor.

Cînd eu eram acolo în Răsărit eu am văzut că în timpul serii păstorul îşi aduna toate oile laolaltă. El le punea în staul. Apoi el le număra. Cînd el era sigur că ele erau toate înăuntru, el se punea jos în uşa deschisă a staulului şi practic el devenea uşa la staul. Nimeni nu putea să meargă înăuntru sau afară decît prin el. El era uşa. Ziua următoare aşa cum eu am mers cu un prieten într-un jeep eu am observat că un păstor a început să-şi conducă oile lui în oraş. Imediat toată circulaţia a ajuns la un stop astfel că oile puteau să treacă. Acum oraşele acolo în Răsărit nu sînt aşa cum sînt ele aici. Noi ţinem toată marfa noastră înăuntru; dar acolo, aceasta este ca o mare piaţă a fermierilor cu toate produsele pe pavaj ca trecătorii să vadă şi să cumpere. Mă gîndeam, "Oh doamne, aici este unde începe revolta. Aşteaptă pînă cînd oile văd toată hrana aceea acolo afară." Dar aşa cum păstorul a mers înainte, acele oi au urmat drept înainte exact în fiecare pas. Ele se uitau la toate bunătăţile acelea, dar nici o oaie nu a atins un lucru. Oh, dacă eu puteam numai să cunosc limba lor, eu aş fi oprit circulaţia eu însumi şi le-aşi fi predicat o predică despre ceea ce tocmai am văzut.

Cînd voi sînteţi oi care aparţineţi la Marele Păstor, voi urmaţi drept înainte în fiecare din paşii Lui, întocmai cum au făcut oile acelea. Voi nu veţi fi ispitiţi să vă întoarceţi la o parte pentru vreo mare floare a unei biserici, sau să ascultaţi de glasul vreunui D.D. sau Ph.D. sau L.L.D., [titluri de doctorat-Trans.] ci voi veţi sta cu Păstorul. Biblia zice că oile cunosc glasul Lui şi ele ÎL urmează, dar glasul unui străin le va face numai să fugă şi să alerge după adevăratul lor Păstor. Laudă lui Dumnezeu.

Dar asta nu era totul ce am văzut şi am învăţat acolo. Într­o zi am ajuns să mă gîndesc despre oamenii care i-am văzut pe cîmp mînînd diferite feluri de animale. Un om îngrijea de ceva purcei, altul ceva capre, altul ceva cămile, altul ceva catîri, etc. Aşa că am întrebat pe un prieten care a locuit acolo, cum îi numeau ei pe acei oameni. "Oh," a replicat el, "ei sînt păstori."

Eu nu puteam accepta asta. Am zis, "Tu nu vrei să spui că ei sînt TOŢI păstori. Păstorii mînă numai oile, nu-i aşa?"

"Nu," a zis el, "un păstor este un mînător sau păscător, sau oricine care paşte animale este un păstor."

Păi, asta m-a surprins. Dar eu am observat o diferenţă dintre acei mînători şi acei care aveau grijă de oi. A venit timpul serii şi toţi ceilalţi în afară de păstorul oilor au lăsat animalele lor în cîmpii şi au mers acasă. Păstorul şi-a luat oile cu el, şi le-a pus în staul şi apoi s-a întins jos şi a devenit uşa oilor. Oh, laudă lui Dumnezeu, Păstorul nostru niciodată nu ne lasă sau nu ne părăseşte. Cînd vine timpul nopţii eu vreau să fiu în staulul Lui. Eu vreau să fiu în grija Lui.

Acum deci, noi putem vedea că ISUS ESTE UŞA. El este uşa oilor. Şi observaţi că acesta vorbeşte acum despre DESCHIDEREA UŞII. Ce este asta decît o descoperire a Lui? Şi acea Descoperire se deschide să ne aducă Tărie, să ilumineze Cuvîntul şi să slăvească Numele Lui. Aceasta era în mijlocul celor ultime două epoci că Revelaţia Divinităţii lui Isus Cristos a înflorit înaintea noastră. Da, noi ştim că El era Dumnezeu. Cum putea El altfel să fie Mîntuitorul nostru? Dar să ştim că El era NUMAI DUMNEZEU, SAU DUMNEZEU SINGUR, că El era Alfa şi Omega, asta este "Isus era AMÎNDOUĂ DOMN ŞI CRISTOS – FĂCÎNDU-L DOMNUL ISUS CRISTOS, TATĂL, FIUL ŞI DUHUL SFÎNT, TOTUL O PERSOANĂ- asta a fost pierdut de la prima epocă a bisericii, dar acum noi vedem aceasta din nou. Revelaţia despre CINE ERA EL a venit înapoi. Într-adevăr Dumnezeirea nu este un Dumnezeu de trei persoane cu o personalitate, căci este nevoie de personalitate să facă o persoană. Dacă există O personalitate, acolo este doar o persoană. Dar acei care cred în trei persoane au o Dumnezeire de trei dumnezei şi sînt vinovaţi de încălcare a primei porunci.

Dar revelaţia Dumnezeirii este înapoi. Acum adevărata biserică poate zidi din nou în tărie. După tot acest timp ea în sfîrşit cunoaşte Cine este Domnul ei. Încă odată noi BOTEZĂM ÎN NUMELE DOMNULUI ISUS întocmai cum ei au făcut la Cincizecime.

Lăsaţi-mă să vă spun despre un vis dat de Dumnezeu pe care eu l-am avut despre botezul triunic. Aceasta nu era o vedenie, ci un vis. Voi ştiţi, eu sînt sigur, că una din binecuvîntările epocilor bisericii era să primească visuri prin Duhul Sfînt, întocmai la fel cum unul poate primi vedenii. Aceasta era cam 3 a.m. într-o Sîmbătă dimineaţă. Eu tocmai m-am sculat să-i dau lui Joseph o băutură de apă. Cînd eu m­am întins jos eu am adormit instantaneu şi am visat acest vis. Am văzut un om care eu presupun că era tatăl meu. El era un om mare zdravăn. Eu deasemeni am văzut o femeie care trebuia să fie mama mea, dar ea nu arăta ca ea, întocmai cum omul nu arăta ca tatăl meu. Acest om era foarte rău cu nevasta lui. El avea un ciomag mare cu trei colţuri în el. Voi ştiţi cînd voi luaţi un buştean şi îl aşezaţi sus pe capăt şi îl loviţi cu un topor, acesta face o bucată de lemn de foc în trei colţuri ca tăişuri. Acesta era în felul acesta. El lua acest ciomag şi o lovea cu el, şi o arunca jos. Aşa cum stătea ea acolo plîngînd, el umbla în jur cu pieptul lui scos în afară şi pe faţa lui era o aşa mîndrie, o arătare îngîmfată încît el părea să ia mare mîndrie şi satisfacţie în a bate o sărmană femeie micuţă. De fiecare dată cînd ea încerca să se ridice el o lovea. Mie nu-mi plăcea ceea ce el făcea, dar aşa cum am considerat să-l opresc, mă gîndeam, "Eu nu pot să atac pe acel om – el este prea mare. Apoi el se presupune a fi tatăl meu." Dar jos înlăuntru eu ştiam că el nu-i tatăl meu, şi eu ştiam că nici un om nu are dreptul să trateze o femeie în felul acesta. Eu am mers acolo şi l-am apucat de guler şi l-am întors roata şi am zis, "Tu nu ai nici un drept să o loveşti." Şi cînd eu am zis asta muşchii mei au crescut şi eu am arătat ca un uriaş. Omul i-a văzut şi atunci el s-a temut de mine. Am zis, "Tu loveşte-o pe ea din nou şi tu vei avea de a face cu mine." El a ezitat să o lovească din nou, şi atunci visul m-a părăsit.

Eu m-am trezit imediat după vis. Mă gîndeam, ce ciudat era asta. Eu m-am întrebat de ce am visat eu despre femeia aceea, cînd dintr-o dată acolo a venit El, şi prezenţa lui Dumnezeu mi-a fost făcută cunoscut şi înterpretarea visului a venit de la EL (Acum voi oamenii ştiţi că nu numai că eu am interpretat exact visele voastre; ci eu de multe, multe ori, v-am spus ce aţi visat voi astfel că voi niciodată nu trebuia să-mi spuneţi.) Femeia reprezintă biserica lumii astăzi. Eu am fost născut drept în încurcătura asta - încurcătura în care ea este. Ea trebuia să fie un fel de mamă (ea este mama curvelor).

Bărbatul ei este denominaţiunile care o conduc pe ea. Blocul cu trei colţuri este botezul fals triunic într-o trinitate. Fiecare dată cînd ea a început să se ridice (asta înseamnă că adunarea a început să accepte adevăr) el o dădea drept jos din nou cu acea doctrină falsă. El era aşa de mare încît eu m-am temut de el la început, dar cînd eu am venit împotriva lui eu am aflat că eu aveam muşchi mari şi puternici. Ei erau MUŞCHI DE CREDINŢĂ. Rezultatul visului era că, "de moment ce Dumnezeu este cu mine, şi-mi poate da o astfel de tărie, atunci lăsaţi-mă să stau sus pentru ea împotriva puterii denominaţionale a lumii şi să fac să înceteze să o lovească."

Acum eu nu încerc să clădesc o învăţătură asupra unui vis.

Nici nu încerc eu să susţin vreo învăţătură pentru care eu stau printr-un vis. Singularitatea Dumnezeirii este peste tot de la Genesa 1:1 la Apocalipsa 22:21. Dar oamenii au fost orbiţi printr-o dogmă nescripturală a unei trinităţi, şi acea dogmă este aşa universal acceptată încît să încerci să vezi o "Persoană de Un Dumnezeu" este totul doar imposibil. Dacă oamenii nu pot vedea ADEVĂRUL despre Dumnezeire, ci se împotrivesc la acesta; ei nu pot să vadă vreodată restul adevărului deoarece DESCOPERIREA ESTE ISUS CRISTOS ÎN BISERICA LUI ŞI LUCRĂRILE LUI ÎN MIJLOCUL BISERICII PENTRU CELE ŞAPTE EPOCI. Aţi priceput voi asta? Acum eu sînt sigur că voi înţelegeţi.

"Tu ai puţină tărie, şi ai ţinut Cuvîntul Meu şi nu ai negat Numele Meu." Acum noi am menţionat deja cum se reîntorcea tăria. Aceasta era. Puterea inchiziţiei a scăzut. Oamenii au părăsit patriile lor şi au pretins o libertate de închinare. Jugul ierarhiei se rupea. Guvernele au găsit aceasta înţelept să nu se lupte un segment împotriva celuilalt. De fapt, bine intenţionaţi dar slab călăuziţi oamenii vroiau să ducă război ca să-şi apere drepturile lor religioase. Poate cea mai mare demonstrare de putere a religiei în această epocă era faptul, că deşi Franţa a căzut în revoluţie, marea trezire Wesleyană a ţinut revoluţia departe de Marea Britanie şi a salvat-o ca să fie o unealtă în mîna lui Dumnezeu pentru mulţi ani glorioşi.

Propovăduirea Cuvîntului nu a fost niciodată mai mare.

Aşa cum Satan şi-a ridicat hoardele lui de gînditori liberi, aşa cum iniţiatorii comunismului s-au ridicat, aşa cum teologii liberali au răspîndit produsele lor murdare, Dumnezeu a ridicat războinici puternici de credinţă, şi cele mai mari lucrări de literatură şi învăţătură şi propovăduire Creştină au venit din această eră. Niciodată nu au fost asemuiţi predicatorii şi învăţătorii ei şi niciodată nu vor fi. Spurgeonii, Parkerii, McClarens, Edwardsii, Bunians, Meullers, Brainards, Barnes, Bishops, toţi au venit din această eră. Ei au predicat, au învăţat şi au scris Cuvîntul. Ei au slăvit Numele Lui.

JUDECATA IUDEULUI FALS

Apocalipsa 3:9. "Iată, Eu îi voi face pe acei din sinagoga Satanei, care zic că ei sînt Iudei, dar mint; iată, că Eu îi voi face să vină şi să se închine înaintea picioarelor tale, şi să cunoască că Eu te-am iubit."

Acum noi putem observa imediat că această problemă despre Iudeii Falşi sau credincioşi falşi era deja în existenţă în a doua epocă. Aceştia care s-au numit fals pe ei înşişi Iudei au apărut chiar după prima revărsare a primei epoci, şi acum ei apar din nou în epoca a doua după reformare. Aceasta cu greu este un accident. Într-adevăr, aceasta nu este un accident. Acesta este un principiu al Satanei. Acel principiu este să organizeze şi să pretindă originalitate şi de aceea să fie îndreptăţită la drepturi şi privilegii speciale. Lăsaţi-mă să vă arăt. Acolo în urmă în Epoca Smirna aceşti oameni au minţit şi au zis că ei erau de fapt Iudei (sau credincioşi) cînd ei hotărît nu erau. Ei erau din sinagoga Satanei. Ei erau mulţimea organizată a Satanei, căci aceasta era în epoca aceea că noi am văzut începutul unor oameni în slujbă luînd o conducere nejustificată peste fraţii lor slujitori. (Episcopi aşezaţi în districte, peste prezbiteri). Lucrul următor pe care noi l-am văzut era că în epoca a treia hotărît a existat un loc numit "scaunul Satanei." Acea epocă ne-a dat căsătorie între biserică şi stat. Cu puterea statului înapoia ei biserica era literar invincibilă fizic. Dar Dumnezeu a rupt acel sprijin cu toată puterea statului şi reformarea a adus mare lumină. Dar ce s-a întîmplat? Luteranii s-au organizat şi s-au unit cu statul şi din nou noi vedem sinagoga Satanei manifestată în această epocă a şasea. Acum desigur că acest grup sinagogă nu ziceau că ei sînt ai lui Satan. Nu domnule. Ei zic că ei sînt ai lui Dumnezeu. Dar ei mint. Căci acela care este Iudeu adevărat (asta este ceea ce ei au pretins să fie) este unul care este Iudeu înlăuntru - în Duhul. Astfel atunci dacă ei sînt Iudei falşi asta înseamnă că ei sînt aşa cum zice Iuda 19, "NE avînd Duhul." Copiii lui Dumnezeu sînt născuţi din Duhul. Aceştia nu au Duhul şi de aceea ei NU sînt copii ai lui Dumnezeu indiferent cît de înflăcărat protestează ei şi cît de departe merg ei să încerce să dovedească că ei sînt. Ei sînt MORŢI. Ei sînt copii ai organizaţiei, şi adevăratele roade lipsesc. Ei sînt zidiţi pe propriile lor crezuri, dogme şi doctrine şi adevărul nu este în ei pentru că ei au luat propriul lor sfat deasupra Cuvîntului lui Dumnezeu.

Lăsaţi-mă să vă arăt ceea ce eu am încercat să vă învăţ tot timpul despre cele două viţe care vin din două duhuri diferite. Luaţi exemplul lui Isus şi Iuda de data aceasta. Isus era Fiul lui Dumnezeu. Iuda era fiul pierzării. Dumnezeu a intrat în Isus. Satan a intrat în Iuda. Isus avea o slujbă plină cu Duhul Sfînt căci "Cum Dumnezeu a uns pe Isus din Nazaret cu Duhul Sfînt şi cu putere: Care a mers în jur făcînd bine, şi vindecînd pe toţi care erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu EL" Fapte 10:38. Acesta zice "Căci el (Iuda) a fost numărat cu noi, şi a obţinut o PARTE din această slujbă," Fapte 1:17. Matei 10:1, "Şi cînd El a chemat la El pe cei doisprezece ucenici ai Lui, El le-a dat putere împotriva duhurilor necurate, să le scoată afară, şi să vindece tot felul de boli şi tot felul de afecţiuni."

Acel duh care era în Iuda a mers drept înainte prin slujba lui Isus. Atunci ei amîndoi au venit la cruce. Isus a fost atîrnat pe cruce, dîndu-şi bucuros Viaţa Lui pentru păcătoşi şi şi-a încredinţat Duhul Lui lui Dumnezeu. Duhul Lui a mers la Dumnezeu şi apoi a fost turnat în biserică la Cincizecime. Dar Iuda s-a spînzurat şi duhul lui a mers înapoi la Satan, dar după Cincizecime acelaşi duh care era în Iuda a venit înapoi la viţa falsă care creşte chiar împreună cu viţa adevărată. Dar observaţi, că duhul lui Iuda niciodată nu a ajuns la Cincizecime. Acesta niciodată nu a mers sus să primească Duhul Sfînt. El nu putea. Dar după ce s-a dus acel duh a lui Iuda? El a mers după punga de aur. Cum a iubit acesta banii. Acesta încă iubeşte banii. Dacă el merge în jur în Numele lui Isus făcînd lucruri puternice şi ţinînd mari mitinguri, el încă face mai mulţi din bani şi clădiri, şi educaţie şi fiecare lucru cu o concepţie materială. Doar priviţi acel duh care este peste ei şi nu fiţi înşelaţi. Iuda a mers în jur ca unul dintre cei doisprezece şi a făcut miracole, deasemeni. Dar el NU avea Duhul lui Dumnezeu ca a lui propriu. El avea o slujbă. El niciodată nu a ajuns la Cincizecime după cum el nu era sămînţă adevărată. El nu era un adevărat copil al lui Dumnezeu. Nu domnule. Şi aceasta este în felul acela chiar acum în sinagoga Satanei. Nu fiţi înşelaţi. Voi nu veţi fi înşelaţi dacă voi sînteţi chiar din cei aleşi. Isus a zis că voi nu puteţi fi înşelaţi.

Da, aceşti oameni zic că ei sînt Creştini dar ei nu sînt.

"Eu îi voi face să vină să se închine înaintea picioarelor tale, şi să cunoască că Eu te-am iubit." 1 Corinteni 6:2, "Nu ştiţi voi că sfinţii vor judeca lumea?" Nu numai că vor fi acolo doisprezece apostoli pe douăsprezece tronuri judecînd pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel dar sfinţii, deasemeni, vor judeca lumea. Asta este cînd aceştia care pretind că aparţin lui Dumnezeu şi pretind că Dumnezeu îi iubeşte vor afla exact cine este copilul lui Dumnezeu şi cine este iubit de Fiul. Da, ziua aceea vine cînd aceasta va fi făcut manifestat. Aceştia care stăpînesc acum lumea într-o măsură, şi care în timpul ultimei epoci vor clădi un chip la fiară prin care ei de fapt vor stăpîni lumea, vor fi într-o zi smeriţi cînd Isus vine cu sfinţii Lui să judece lumea în neprihănire. Asta este exact ceea ce noi am văzut în Mat. 25 cînd "Toţi" acei care au pierdut prima înviere vor sta înaintea Judecătorului şi miresei Lui.

ELOGIUL ŞI PROMISIUNEA

Apocalipsa 3:10, "Pentru că tu ai păzit cuvîntul răbdării Mele, şi Eu te voi păzi de ceasul încercării, care va veni peste toată lumea, să încerce pe acei care locuiesc pe pămînt."

Ce vrea El să spună prin "cuvîntul răbdării Lui?" Evrei 6:13-15. "Căci cînd Dumnezeu i-a promis lui Abraham, pentru că El nu putea să jure pe nimic mai mare, El a jurat prin Sine însuşi, zicînd, Cu siguranţă te voi binecuvînta cu binecuvîntare, şi înmulţind Eu te voi înmulţi. Şi astfel, după ce el a îndurat răbdător, el a obţinut promisiunea." Voi vedeţi Duhul vorbeşte despre Cuvîntul lui Dumnezeu care ne este dat. A aştepta pentru împlinirea Cuvîntului s-a cerut răbdare întocmai cum a făcut-o în cazul lui Abraham. El a îndurat de parcă Îl vedea pe Cel ce este invizibil. El a fost răbdător şi atunci Cuvîntul în sfîrşit a fost împlinit. Acesta este felul în care Dumnezeu învaţă pe poporul Lui răbdare. Păi, dacă El a împlinit Cuvîntul Lui în manifestare fizică chiar în clipa în care vă rugaţi, voi nu aţi învăţat niciodată răbdare, ci veţi deveni chiar mai nerăbdători cu viaţa. Lăsaţi-mă să vă arăt acest adevăr chiar mai pe deplin aşezat înainte. Evrei 11:17, "Prin credinţă Abraham, cînd el a fost încercat, l-a oferit pe Isaac: şi cel care a primit promisiunile (Cuvîntul lui Dumnezeu) a oferit pe singurul lui fiu născut." Acolo este aceasta: Abraham a fost încercat DUPĂ ce el a primit Cuvîntul Promisiunii. Cei mai mulţi gîndesc că îndată ce noi ne rugăm în Numele lui Isus asupra promisiunilor bune ale lui Dumnezeu că acolo nu ar putea fi o încercare. Dar aici zice acesta că Abraham a fost încercat după ce el a primit promisiunea. Asta este exact corect conform cu Psalmistul care se referă la Iosif, 105:19, "Pînă la timpul în care a venit cuvîntul lui: Cuvîntul Domnului l-a încercat." Dumnezeu ne dă promisiuni extrem de mari şi preţioase. El a promis să le împlinească. El va împlini. Dar de la timpul cînd ne rugăm pînă la timpul cînd noi căpătăm răspunsul noi trebuie să învăţăm să primim răbdare în sufletele noastre căci numai în răbdare noi posedăm viaţă. Fie ca Dumnezeu să ne ajute să învăţăm această lecţie întocmai aşa cum noi ştim că oamenii din această epocă a şasea au învăţat răbdare. Noi citim istoria despre vieţile acestor mari Creştini; ce contrast vedem noi între vîeţile lor şi ale noastre pentru că ei erau aşa răbdători şi tăcuţi, şi astăzi noi sîntem totul în afară de a birui în multă­nerăbdare şi grabă.

El merge înainte să le spună lor, "Pentru că tu ai luat Cuvîntul meu şi l-ai trăit şi prin aceasta ai devenit răbdător, Eu te voi păzi de ceasul ispitirii care va veni peste lume, să-i încerce pe acei care locuiesc pe pămînt." Acum aici noi vedem din nou suprapunerea celor două epoci; căci promisiunea trebuie să aibe de a face cu sfîrşitul perioadei Neamurilor care culminează în Necazul cel Mare.

"Eu te voi păzi de ceasul ispitirii, care va veni peste toată lumea, să-i încerce pe acei care locuiesc pe pămînt." Acest verset nu este o declaraţie că biserica adevărată va merge în şi prin necaz. Dacă ar fi însemnat asta aceasta ar fi spus aşa. Dar acesta zice, "Eu te voi păzi de ceasul ispitirii." Această ispitire este exact ca ispitirea în Eden. Aceasta va fi o propunere foarte invitantă ţinută sus în directă opoziţie faţă de Cuvîntul poruncit de Dumnezeu, şi totuşi din punctul de vedere a raţiunii umane aceasta va fi aşa de foarte corect, aşa de luminător şi dătător de viaţă ca să înşele lumea. Numai cei aleşi nu vor fi înşelaţi. Ispitirea vine după cum urmează. Mişcarea ecumenică care a început asupra a ceea ce pare aşa un principiu frumos şi binecuvîntat (împlinind rugăciunea lui Cristos ca noi toţi să putem fi una) devine aşa puternică politic încît ea duce presiune asupra guvernului să-i facă pe toţi să se unească cu ea fie direct sau prin aderenţă la principii legiferate în lege astfel că nici un popor nu va fi recunoscut ca biserici actuale dacă nu sînt sub dominaţie directă sau indirectă a acestui consiliu. Grupurile mici vor pierde drepturile, privilegiile, etc., pînă cînd ele îşi pierd toată proprietatea şi drepturile spirituale cu poporul. De exemplu, chiar acum dacă nu aprobă în multe oraşe asociaţia lucrătorilor locali, dacă nu în cele mai multe, cineva nu poate închiria o clădire pentru servicii religioase. Să devină capelani în serviciile armate, spitale, etc., este acum aproape obligatoriu să fii recunoscut ca acceptabil pentru grupurile ecumenice trinitariene. Aşa cum această presiune creşte, şi ea va creşte, va fi mai greu să rezişti, pentru că a rezista este a pierde privilegiu. Şi aşa de mulţi vor fi ispitiţi să meargă cu ei, încît ei vor simţi că este mai bine să slujeşti pe Dumnezeu public în cadrul acestei organizaţii decît să nu slujeşti pe Dumnezeu deloc în public. Dar ei greşesc. A crede minciuna diavolului este a sluji pe Satan, chiar dacă voi aţi vrea să-l numiţi Iehova. Dar aleşii nu vor fi amăgiţi.

De altfel, aleşii nu vor fi numai păziţi, ci aşa cum această mişcare devine "CHIPUL RIDICAT LA FIARĂ," sfinţii vor fi duşi în răpire. Şi această încîntătoare micuţă, mişcare atrăgătoare care a început în părtăşie la Efes va deveni monstrul lui Satan care întinează şi amăgeşte întreaga lume. Căci sistemul bisericesc al Bisericii Romane şi Protestante în venirea laolaltă va controla întreaga bogăţie a sistemului lumii şi va forţa întregul părnînt în cursa lui religioasă, sau îi va omorî, prin a le refuza privilegiu de a cumpăra sau vinde prin care ei şi-ar cîştiga existenţa. Aceasta va fi dobîndit simplu, căci fiicele curvei nu sînt decît toate duse înapoi la ea. Între timp, Roma a achiziţionat aproape toate proviziile de aur. Iudeii au obligaţiunile şi toată hîrtia. La timpul potrivit, curva va nimici sistemul banilor din ziua prezentă prin a chema înăuntru toată hîrtia, şi pretinzînd aur. Fără aur, sistemul cade. Iudeii vor fi prinşi în cursă şi vor veni în alianţă, şi biserica curvă va prelua întreaga lume.

PROMISIUNEA CĂTRE AI LUI

Apocalipsa 3:11-12, "Iată, Eu vin repede: ţine tare ceea ce tu ai, ca nici un om să nu-ţi ia coroana. Cel care biruieşte Eu îl voi face un stîlp în templul Dumnezeului Meu, şi el nu va mai ieşi afară: şi Eu voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu, şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, care este noul Ierusalim, care coboară jos din ceruri de la Dumnezeul Meu: Eu voi scrie pe el N urnele Meu cel nou.

Noi nu avem nevoie să comentăm asupra gîndului că El vine repede. Noi ştim că El vine deoarece noi sîntem la sfîrşitul ultimelor zile, nu-i aşa? Dar El merge înainte să zică, "Ţine tare ceea ce tu ai, ca nici un om să nu-ţi ia coroana."

Aceasta este în mijlocul unui timp de mare necaz că Isus vîne. Şi cu venirea Lui acolo este o înviere. Mulţi urmează să vină afară din pulbere şi învie cu acei care sînt vii dar aşteaptă după reîntoarcerea Lui. Şi la aceştia li se vor da coroane. De ce? Deoarece ei sînt Fii ai lui Dumnezeu. Ei sînt regi cu EL Ei domnesc cu EL Aceasta este ceea ce semnifică coroana – domnind şi stăpînind cu Marele Rege, Însuşi. Aceea este promisiunea pentru toţi aceia care suferă cu El aici pe părnînt – toţi acei care au îndurat răbdători ştiind că Dumnezeu, Judecătorul cel Drept îi vor răsplăti. Acei care au renunţat la totul pentru El şi au predat totul Lui vor şedea jos în tronul Lui şi vor avea parte în glorioasa Lui împărăţie.

Oh, noi avem un cuvînt pentru noi în tot acest timp. Acesta este să ţinem tare – să perseverăm. Să nu renunţăm. Să ne îmbrăcăm cu întreaga armură a lui Dumnezeu – să folosim fiecare armă pe care El ne-a dat – să folosim fiecare dar la dispoziţia noastră şi să privim înainte cu bucurie, pentru că noi urmează să fim încoronaţi de către El Care este Rege al Regilor şi Domn al Domnilor.

Acum El nu dă numai coroane ci El zice că aceştia din mireasă vor fi făcuţi stîlpi în templul lui Dumnezeu. Dar ce este templul lui Dumnezeu? Isus a vorbit despre trupul Lui ca fiind templul. Acesta era. Acesta era templul lui Dumnezeu. Dar acum că noi sîntem trupul Lui, biserica adevărată este templul lui Dumnezeu prin Duhul Sfînt în noi. Acum El are să facă pe biruitor un stîlp în acel templu. Ce este un stîlp? Un stîlp este de fapt o parte dintr-o fundaţie pentru că aceasta ţine sus supra structura. Laudă lui Dumnezeu, că aceea pune pe biruitor drept înăuntru cu apostolii şi profeţii, căci acesta zice în Efeseni 2:19-22, "Acum de aceea voi nu mai sînteţi străini şi venetici, ci împreună cetăţeni cu sfinţii, şi din casa lui Dumnezeu; Şi sînteţi zidiţi pe temelia apostolilor şi profeţilor, Isus Cristos Însuşi fiind piatra din capul unghiului; În Care toată clădirea potrivit încadrată împreună creşte spre un templu sfînt în Domnul: În Care voi deasemeni sînteţi zidiţi ca o locuinţă a lui Dumnezeu prin Duhul." Da, acel verset 22 zice că noi sîntem zidiţi împreună cu ei. Totul a mers prin UŞA (Isus) şi este o parte din trup sau templu. Acum cînd Dumnezeu pune pe un om în templu ca un stîlp şi-l face o parte din acel grup de temelie ce face El? El îi dă lui descoperirea Cuvîntului şi a Lui însuşi, pentru că aceasta este exact ceea ce aveau apostolii şi profeţii. Mat. 16:17. Acolo este el în acel Cuvînt. Acolo stă el. Nimeni nu-l poate scoate afară.

Reflectaţi acest cuvînt, "biruieşte". Ioan pune întrebarea, "Cine este cel ce biruieşte?" şi răspunsul vine drept înapoi, "Cel care crede că Isus este Cristosul." El nu zice că biruitorul este acela care crede în 'Un' Isus şi în 'Un' Cristos, ci crede că Isus ESTE CRISTOSUL - O persoană - nu două. Acela este cel care este botezat în Numele Domnului Isus Cristos.

Dumnezeu vorbeşte despre mireasă aici. Vreţi voi să vedeţi un alt tablou despre ea? Acesta este dincolo în Apocalipsa 7:4-17, "Şi eu am auzit numărul acelora care erau sigilaţi: şi acolo erau o sută şi patruzeci şi patru de mii din toate seminţiile copiilor lui Israel. Din seminţia lui Iuda au fost sigilaţi douăsprezece mii. Din seminţia lui Ruben au fost sigilaţi douăsprezece mii. Din seminţia lui Gad au fost sigilaţi douăsprezece mii. Din seminţia lui Aşer au fost sigilaţi douăsprezece mii. Din seminţia lui Neftali au fost sigilaţi douăsprezece mii. Din seminţia lui Manase au fost sigilaţi douăsprezece mii. Din seminţia lui Simeon au fost sigilaţi douăsprezece mii. Din seminţia lui Levi au fost sigilaţi douăsprezece mii. Din seminţia lui Isahar au fost sigilaţi douăsprezece mii. Din seminţia lui Zabulon au fost sigilaţi douăsprezece mii. Din seminţia lui Iosif au fost sigilaţi douăsprezece mii. Din seminţia lui Beniamin au fost sigilaţi douăsprezece mii. După aceasta am privit, şi, iată, o mare mulţime, pe care nici un om nu a putut să o numere, din toate naţiunile şi rasele, şi popoare, şi limbi, au stat înaintea tronului, şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi cu robe albe, şi finici în mîinile lor; şi au strigat cu un glas tare, zicînd, Mîntuirea Dumnezeului nostru Care şade pe tron, şi a Mielului. Şi toţi îngerii stăteau în jur pe lîngă tron, şi pe lîngă bătrîni şi cele patru făpturi, şi au căzut înaintea tronului pe feţele lor, şi s-au închinat lui Dumnezeu, Zicînd, Amin: Binecuvîntare, şi slavă, şi înţelepciune, şi mulţumire, şi onoare, şi putere, şi tărie, să-i fie către Dumnezeul nostru pentru veci şi veci. Amin. Şi unul din bătrîni a răspuns, zicînd către mine, Cine sînt aceştia împodobiţi în robe albe? şi de unde vin ei? Şi am zis către el, Domnule, tu ştii. Şi el a zis către mine, Aceştia sînt cei care au venit din necazul cel mare, şi şi-au spălat robele lor, şi le-au făcut albe în sîngele Mielului. De aceea sînt ei înaintea tronului lui Dumnezeu, şi Îl slujesc ziua şi noaptea în templul Lui: şi Cel ce şade pe tron va locui printre ei. Ei nu vor mai flămînzi, nici nu vor mai înseta; nici nu va mai lumina soarele peste ei. Pentru că Mielul Care este în mijlocul tronului îi va hrăni, şi-i va conduce la izvoare de apă vii: şi Dumnezeu le va şterge toate lacrimile din ochi." Isus a venit. El i-a sigilat pe cei 144,000. El a luat 12,000 din fiecare seminţie. Dar acolo este un alt grup care nu aparţine în aceşti 144,000 care sînt văzuţi în versetele 9-18. Cine sînt ei? Aceştia sînt în mireasa luată dintre Neamuri. Ei sînt înaintea tronului Lui ziua şi noaptea. Ei Îl slujesc în templu. Ei sînt grija specială a Domnului. Ei sînt mireasa Lui.

Mireasa merge oriunde este Mirele. Ea niciodată nu va fi părăsită de EL Ea niciodată nu va pleca de lîngă EL Ea va împărţi tronul cu EL Ea va fi încoronată cu slava şi onoarea Lui.

Şi Eu voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu, şi numele cetăţii Dumnezeului Meu. Şi ce este Numele lui Dumnezeu? Păi, El era Dumnezeu cu noi, sau Emanuel, dar acela nu era numele Lui dat. "Tu îi vei chema Numele Lui Isus." Isus a zis, "Eu am venit în Numele Tatălui Meu, şi voi nu M-aţi primit." De aceea Numele lui Dumnezeu este ISUS, căci acela este Numele în care El a venit. El este DOMNUL ISUS CRISTOS. Şi ce nume ia o femeie cînd ea se căsătoreşte cu bărbatul? Ea ia numele lui. Acesta este Numele Lui care este dat miresei cînd El o ia pe ea la Sine.

Apoc. 21:1-4. "Şi am văzut un cer nou şi un pămînt nou: căci cerul dintîi şi pămîntul dintîi s-au dus; şi acolo nu mai era mare. Şi eu Ioan am văzut cetatea sf'întă, noul Ierusalim, venind jos de la Dumnezeu din ceruri, pregătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Şi eu am auzit un glas tare din ceruri zicînd, Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii, şi El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei, şi va fi Dumnezeul lor. Şi Dumnezeu le va şterge lacrimile din ochii lor; şi acolo nu va mai fi moarte, nici tristeţe, nici plînset, nici nu va mai fi acolo durere: căci lucrurile trecute s-au dus." Ce minunat. Toate promisiunile minunate ale lui Dumnezeu împlinite. Aceasta totul se va sfîrşi. Schimbarea va fi complectată. Mielul şi mireasa Lui aşezată pentru totdeauna în toate perfecţiunile lui Dumnezeu. Să descrii aceasta? Cine este în stare să facă asta? Nimeni. Să gîndiţi despre asta? Să visaţi despre asta? Să citiţi ce zice Cuvîntul despre aceasta? Da noi putem face toate astea, totuşi noi putem să ştim numai o parte infimă din aceasta pînă cînd devine aceasta realitate în prima înviere.

"Şi Eu voi scrie Numele meu NOU pe el." Numele Meu Nou. Cînd TOTUL devine nou, atunci El va lua asupra Lui un Nume nou şi acel Nume va fi şi Numele miresei. Ce este Numele acela, nimeni nu îndrăzneşte să presupună. Aceasta va trebui să fie o descoperire a Duhului dată aşa de conclusiv încît nimeni nu ar îndrăzni să o nege. Dar fără îndoială că El va lăsa acea revelaţie pentru ziua cînd El doreşte să dea Numele acela pe faţă. Ne ajunge să ştim că acesta va fi mai minunat decît cum ne-am putea imagina vreodată.

AVERTIZAREA FINALĂ CĂTRE EPOCĂ

Apocalipsa 3:13, "Cel ce are o ureche, să audă ce zice Duhul către biserici." Fiecare epocă se sfîrşeşte cu acelaşi avertisment. Este pledarea constantă ca bisericile să asculte de glasul Domnului. În această epocă pledarea este chiar mai insistentă decît în epocile trecute, pentru că în această epocă venirea Domnului cu adevărat se apropie. Poate că s-ar ridica întrebarea, "Dacă există o altă epocă în afară de aceasta, de ce este urgenţa?" Răspunsul zace aici. Ultima epocă va fi una scurtă - o lucrare rapidă de desăvîrşire. Şi nu numai că asta este aşa, ci unul trebuie întotdeauna să-şi amintească că în ochii lui Dumnezeu timpul este foarte trecător; da, o mie de ani sînt doar o zi. Şi dacă El vine în cîteva ore aşa cum El priveşte timpul, atunci El desigur că trebuie să ne avertizeze cu toată urgenţa şi glasul Lui trebuie să sune încontinuu în inimile noastre să fim gata pentru acea venire.

Oh, există aşa de multe glasuri în lume – aşa multe probleme şi nevoi strigînd după atenţie; dar nu va exista niciodată un glas aşa important şi aşa vrednic de atenţie ca glasul Duhului. Astfel, "Cel ce are o ureche să audă, să audă ce zice Duhul către biserici."