Păi, nu, aceea era înainte să se nască Becky. Eu doar am mâncat o farfurie de fulgi de ovăz, costa 10 cenţi. Ei mi-au dat bonul, şi doar l-am semnat, voi vedeţi, şi am plătit pentru el, l-am dat înapoi, şi l-am decontat înăuntru, căci am un cont de cheltuieli.
Şi într-o zi când noi am avut o şedinţă a oamenilor de patrulă. "Vai," au zis ei, "cine este sonatul acesta ca să deconteze un lucru ca acela?" Înţelegeţi? Şeful, voi ştiţi, "Zece cenţi pentru un mic dejun?" Deci aceea arată foarte ieftin pentru colegii ceilalţi, voi ştiţi. Unii din ei au decontat un dolar, vedeţi; doi dolari pentru prânz. Şi eu am decontat doar exact cât a fost.
Păi, am zis, "Păi, acum, nu este nevoie ca eu să decontez. Ce să fac eu dacă eu doar mănânc, zece cenţi?"
Dl. Fields, care era asistent de superintendent, a spus, "Billy, decontează un dolar, oricum, cel puţin." A spus, "Asta-i ce fac şi ceilalţi." A spus, "Tu trebuie să ţii aceea laolaltă."
"Păi," am spus, "eu nu mănânc decât o farfurie de fulgi de ovăz, şi aceea-i ce încasez eu." A spus, "O, să nu, să nu faci asta."
Păi, atunci m-am gândit, "Ce voi face eu cu aceasta?" Atunci am încasat cincizeci de cenţi pentru dejun. Atunci eu iau patruzeci de cenţi din ei, dacă eu vreau să cheltuiesc ceva, îi dau la ceva copii pe stradă; ceva copii, voi ştiţi, care păreau că ei aveau nevoie de un mic sandwich, sandwich, la fel. Chiar, aceea era compania, vorbindu-mi în felul acela. Acela era un om din companie. Deci, m-am gândit, "Poate am făcut ceva rău."
Deci aici nu cu mult în urmă, cu un om de patrulă... Acum ei patrulează cu helicopterele, voi vedeţi. Deci a venit pe acolo şi s-a oprit. A spus, "Spune, Frate Branham," a spus, "pomul acesta creşte." Am spus, "Da." Am spus, "Copiii se joacă sub acela acolo afară." A spus, "Îl putem noi scurta?" Am spus, "Da, dar să nu-l tai jos. Înţelegi?" El a spus, "Păi, ne-ar place să-l tăiem. Noi te vom plăti pentru el."
Am spus, "Nu, nu. Nu vreau să-l tai." Păi, eu cunosc legile de drept de trecere, la fel, voi ştiţi, căci au am fost pe aceasta şapte ani. Am spus, "Nu." Am spus, "Nu îl vreau tăiat, dar tu îl poţi scurta." Am spus, "Eu îl ţin scurtat, dar," am spus, "tu poţi. Tu îl poţi scurta dacă vrei." Am spus, "Eu, Fratele Woods şi eu, ne pregătim să-l scurtăm. Noi îi scurtăm pe toţi aceştia de pe aici." Şi am spus, "Dar ne-ar place să-l păstrăm pe acela de acolo din cauza copiilor, Joe şi ceilalţi, voi ştiţi, copilaşi mici se joacă sub pomul acela."
Eu am plecat într-o călătorie. Când am venit înapoi, el a fost tăiat jos şi mutat afară. O, ce proces ar fi fost acela pentru companie, voi vedeţi, pentru tăiatul acelui pom, voi vedeţi. Şi aşa m-am gândit, "Acum," am spus, "Doamne, eu nici măcar nu am să menţionez aceea." Înţelegeţi? "Fie dacă există ceva care eu-care eu, pe aceea, uneori decontând, doar mâncam de zece cenţi, şi trebuie să decontez 'cincizeci de cenţi."' Am spus, "Dacă există ceva despre aceea, aceea să o compenseze, vedeţi, eu am pus aceea înăuntru, voi vedeţi." Şi am încetat să visez despre a fi în Compania de Serviciu Public atunci, vedeţi, căci trebuie că era ceva înapoi acolo înăuntru. Noi trebuie să veghem ce facem. Noi trebuie să o întâmpinăm într-o zi.

William Branham, predica «Vino, Urmează-mă»
https://ro.branham.ru/bss-mobile/63-0601