Şi atunci acolo în Psalmi, Psalmul 1, noi citim aceasta. "Binecuvîntat este omul la care Dumnezeu nu-i ţine în seamă nedreptatea, sau păcatul." Şi omul binecuvîntat este un om deosebit. David vorbeşte, zicînd cît de binecuvîntat era el, că, "Omul binecuvîntat, el era ca un pom care este plantat lîngă rîuri de apă," în Psalmul 1, "şi cum că el îşi va da roadele la timp. Cel păcătos nu va fi aşa, dar el va-el va pieri," şi aşa mai departe. Dar, omul binecuvîntat era omul lui Dumnezeu.

Şi acum eu vreau, fiindcă nu sînt prea mulţi aici astăzi, şi eu sper că nu este prea cald pentru voi să şedeţi acolo, pentru cîteva momente, sau cel puţin patruzeci şi cinci de minute. Eu aş vrea doar să discut cu voi, inimă către inimă, astăzi.

În tabernacol, eu nu am o şansă să fac aceasta prea des, sau afară în adunări, să predau doctrină, sau să spun lucruri pe care eu am să le spun. Dar, acolo afară, aceasta este întotdeauna pe subiectele de vindecare Divină. Şi afară în celelalte biserici, unde diferenţele lor se amestecă, şi anumite denominaţiuni care învaţă teologie diferită, păi, atunci, eu-eu nu o pot spune, deoarece aceasta răneşte simţămintele, şi aşa mai departe. Chiar, uneori, Cuvîntul fiind propovăduit, clar şi simplu, aceasta răneşte simţămintele. Şi cel mai bun lucru de făcut este să stai doar pe principiile fundamentale a-a lui Isus Cristos cînd noi sîntem acolo, şi moartea Lui, îngroparea, învierea, şi a Lui-şi a Lui putere şi dragoste pentru oameni. Şi în felul acela aceasta nu cauzează nici o confuzie.

Deoarece eu, pentru mine, aceasta nu contează pentru mine că la ce biserică aparţin oamenii. Lucrul principal este dacă ei sînt Creştini. Dacă tu eşti un Catolic, dacă tu eşti un Protestant, dacă tu eşti un Metodist, Baptist, sau orice ai putea tu să fii; atît timp cît tu eşti un Creştin, acela este lucrul principal. Cristos nu să uită la biserica la care tu aparţii. Deoarece, ele toate vor pieri şi se vor duce într-una din zile, şi se vor sparge, şi nu se va mai aduce aminte de ele. Dar principiul Creştinătăţii este condiţia inimii către Dumnezeu. Şi acesta este lucrul asupra căruia nouă ne place să ne concentrăm; este ca să cunoşti un frate, nu prin biserica la care el aparţine, sau cum îşi poartă el hainele, ci ce este el în inima lui.

William Branham, predica «Sunetul Nesigur»
https://ro.branham.ru/sermons/55-0731