E-1 Eram foarte fericit să fiu aici în dimineaţa aceasta, şi sîntem încredinţaţi că binecuvîntările bunului Domn se odihnesc peste fiecare din voi. Şi nu ştiam că urma ca eu să fiu aici, era un fel de surpriză pentru mine. Dar ei au amînat mitingul, în Germania, cu încă o săptămînă, din cauza a ceva ce a avut loc, atunci trebuia să folosească acel stadion. Astfel noi nu vom pleca pînă la o-o săptămînă de Duminica ce vine.

E-2 Duminica viitoare, noi vom fi la... următoarea Sîmbătă şi Duminică, la terenul de camping Metodist din Campbellsville, Kentucky, pentru o campanie de vindecare. Sîmbătă seara va fi un serviciu de vindecare la Campbellsville, terenul de camping Metodist. Următoarea Duminică după-amiază, eu vreau să predic un Mesaj de Evanghelie, dacă va fi voia Domnului. Şi apoi Duminică seara, iarăşi, va fi un serviciu de vindecare pentru oameni jos... Aceea este aproape de oraşul meu de acasă, unde am fost născut şi crescut, sau născut. Iar eu am fost crescut aici în Indiana. Astfel voi care aveţi prieteni care aşteptau să vină la serviciul de vindecare, păi, cu voia Domnului, noi vom fi acolo următoarea Sîmbătă după-amiază, sau seara, adică. Eu presupun că vom începe cam la şapte jumate. Preaiubitul nostru pastor urmează să meargă cu noi, să ofere cîntatul şi aşa mai departe.

E-3 Şi acolo vor fi slujbe la tabernacol, aici, următoarea Duminică dimineaţa şi Duminică seara. Şi acolo va fi un-un lucrător foarte minunat aici ca să vă vorbească, o surpriză. Astfel, eu voi lăsa doar să stea în felul acesta, deoarece noi încercăm să aducem pe cineva care va fi o surpriză pentru voi pentru următoarea Duminică. Şi astfel acum, voi care nu puteţi fi jos la Campbellsville, ca să fiţi cu noi în adunare, păi, veniţi drept la micuţul tabernacol, şi serviciile vor continua ca de obicei, următoarea Duminică dimineaţa şi Duminică seara.

E-4 Noi vom elibera, dacă se întîmplă să fie aici cineva de lîngă Campbellsville, noi de obicei încercăm să eliberăm pentru servicii, dar acolo... noi avem oameni care nu pot, la acel timp, să ajungă afară la acele adunări. Iar noi vom avea servicii speciale pentru ei şi pentru cei tineri. Astfel, fiecare este invitat cordial la aceste servicii minunate.

E-5 Apoi, se întîmplă ca noi să luăm un... Acum vorbim doar de timp, cum acesta creşte cu adevărat. Gîndiţi-vă doar. Eu plec de aici la ora unsprezece, dimineaţa, din Louisville. Şi după-amiaza următoare, imediat după prînz, eu predic în Luxembourg, şi Frankfurt, Germania. Gîndiţi-vă doar, de la ora unsprezece aici, la... Eu plec din Louisville la ora unsprezece, şi după-amiaza următoare eu predic în Frankfurt, Germania cu cinci ore diferenţă, în timp, luat jos din el, din timp. Doar gîndiţi-vă la aceasta! Doamne! Este greu de crezut, nu-i aşa? Aşa de repede! Dar se întîmplă că noi, prin harul lui Dumnezeu, să obţinem o linie bună de trecere, PC-9 de aici la New York; şi, de acolo înainte, prin Pan American. Aceasta ne ia drept la Frankfurt.

E-6 Şi atunci noi vom fi acolo pentru-pentru cîteva zile, iar apoi noi mergem de acolo la Berlin. Şi cu renumitul Hal Herman, urmează ca eu să fiu cu el două seri la Berlin, Germania. Renumitul director de cinema convertit, din Hollywood, şi a fost convertit la una din adunările de acolo. Iar el este un German, prin naştere. Şi el este înapoi în Germania, predicînd Evanghelia sub un mare cort la Berlin. Şi multe mii vin din spatele cortinei de fier. Aceasta este...

E-7 Acesta desigur este un lucru înduioşător. Într-o dimineaţă, eu şedeam în Zurich, Elveţia, şi, atunci, acolo erau aşa de mulţi oameni. Noi am avut o sută şi douăzeci şi şase de mii de oameni acolo la miting, astfel că noi nu puteam ieşi din acel loc, cu greu. Şi astfel fiecare, voi ştiţi, înduioşători, şi cerînd să se facă rugăciune pentru ei, şi vroiau să ştie ce ar avea Domnul să le spună lor.

E-8 Şi Domnul mi-a spus, "Ieşi afară şi mergi jos către malul mării, sau către malul lacului." Elveţia este o ţară aşa de frumoasă.
Şi eu am spus, "Billy, tu mergi cu mine."

E-9 El a zis, "Acum, tată, tu o să ajungi să fii încurcat de tot acolo afară, iar tu va trebui să aduci poliţia să te scoată."

E-10 Şi eu am spus, "Păi, Domnul îmi spune să merg în jos către mal." Astfel eu am mers în jos şi am păşit departe înainte, nici unul... Germanii, şi Elveţieni, şi Belgieni, şi Francezi, şi Italieni, la adunare. Nimeni nu m-a recunoscut, deloc. Eu păşeam drept înainte de acolo. Şi eu am o cale să mă deghizez cumva, un picuţ. Eu mă îndoiesc dacă propriul meu frate m-ar cunoaşte pe mine dacă m-ar întîlni, vedeţi. Astfel... Şi el era...

E-11 Eu păşeam drept înainte, şi noi ne-am dus acolo sus şi ne-am aşezat jos. Şi Billy a zis, "Păi, tu ştii că ei mă cunosc pe mine, tată."

E-12 Am zis, "Păi," am zis, "ei s-ar putea." Dar am zis, "Domnul mi-a zis să vin sus."

E-13 A zis, "Dar ce vrea Domnul ca tu să faci?" Nerăbdarea unui copil, voi ştiţi.
Am zis, "El o să aibe grijă de asta." Vedeţi?

E-14 Astfel noi am început să mergem înapoi, de-a lungul malului. Eu am văzut un om bătrîn şezînd acolo, plîngînd, citind, în felul acesta. Am zis, "Iată-l acolo. Acesta este el."
El a zis, "Tu nu o să mergi acolo şi să vorbeşti cu omul acela?"

E-15 Am zis, "Nu, el o să păşească sus şi o să vorbească cu mine." Am zis, "El..." Am zis, "Acum el este de departe departe." Şi am zis, "El a venit aici; acesta este un caz de urgenţă. Tu priveşte şi vezi dacă omul acela nu are ceva pentru mine. Şi aceasta aparţine de braţul femeii. Înţelegi?" Am zis...
A zis, "Cum ştii tu?"

E-16 Am zis, "O vedenie tocmai s-a ivit, şi acesta este acelaşi om, el este acela care şade acolo." Şi astfel am spus, "Uită-te numai în partea cealaltă acum, şi păşeşte înainte pe lîngă el."

E-17 Noi am mers păşind înainte pe acolo. În cîteva momente, el a zis, "Tăticule, omul acela ne urmează."

E-18 Am zis, "Eu ştiu asta. Şi noi o să venim după o cotitură; noi o să trecem un poduleţ, şi el o să păşească înaintea mea şi o să mă depăşească chiar acolo la pod. Vezi dacă el nu o face."
El a zis, "În ordine."

E-19 Astfel, noi am mers înainte. Şi acolo s-a oprit el, a păşit înaintea mea, şi m-a depăşit chiar la un poduleţ. El a zis, "Frate Branham?"

E-20 Şi el a tras afară din micuţa lui... avea o străicuţă, cum poartă doamnele, a tras afară de acolo o gentuţă de mînă dintr¬un lucru, paşaportul lui. Iar el era din Rusia. Şi el avea batista acolo peste care a vrut el ca să mă rog, şi să o sfîşii în şase fîşii, pentru o femeie cu braţul ei foarte rău care a fost vătămat şi nu se făcea bine, şi se strîngea în sus. Şi ea era mama a cinci copii. Şase fîşii, voi vedeţi, doar perfect.

E-21 Şi m-am uitat la paşaportul lui. El era din Rusia, sus în spatele cortinei de fier. Şi să gîndeşti cum Domnul Isus, văzînd acel sărman Rus! Eu l-am întrebat cîţi erau acolo jos. El a zis, "Noi sîntem cîteva sute care am trecut prin linie şi am venit jos la mitingul dumneavoastră."
Am zis, "Cum ai ştiut că eu eram aici?"
El a zis, "Păi, noi am auzit aceasta prin radio Elveţian." Şi am zis, "Ai auzit vreodată acolo de serviciile mele?"

E-22 El a zis, "Cînd băieţaşul a fost înviat în Finlanda, aceea a mers direct prin Rusia." Peste tot în Rusia; acel băieţaş înviat din morţi. Astfel aceasta merge doar să arate, că Dumnezeu îşi are copiii Lui pretutindeni. Nu-i are El?

E-23 Şi Hal Herman mi-a spus, a zis, "Billy, noi vom fi acolo..." Voi ştiţi, aceasta este aproape de linie, acolo la Berlin. El a zis, "Acolo vor fi, poate, cinci mii de oameni, sau zece mii de oameni, în picioare. Cînd tu eliberezi serviciul, în zece minute (pasaje subterane) tu nu poţi vedea o persoană." Ei se duc înapoi în spatele cortinei de fier iarăşi. Vin pe acolo ca şi cîrtiţele.

E-24 Astfel aceasta merge să arate că în ciuda tuturor ateismelor, al tuturor nereligioşilor, tot Nazismul, Hitlerismul, şi fascismul, şi comunismul, niciodată nu va stinge Lumina Evangheliei. Aceasta încă este în inimile oamenilor. Şi Aceasta va tălăzui înainte şi înainte, înainte şi înainte, şi înainte. Aceasta nu se va sfîrşi niciodată.

E-25 Căci Isus a zis, "Pe această Piatră voi zidi Eu Biserica Mea şi porţile iadului nu pot avea biruinţă împotriva Ei."

E-26 Nu este minunat să ştiţi că tocmai motivul că voi şedeţi în această clădire veche micuţă şi fierbinte, în dimineaţa aceasta, cu ventilatoarele ventilînd, este ceva înlăuntrul unui om chemînd, o Putere ascunsă despre care lumea nu ştie nimic. Numai acei care au fost părtaşi la Aceasta, ştiu ce este Ea.

E-27 Lucrează difuzoarele micuţe acolo sus acum? Cu un timp în urmă, de abia am putut să-l aud pe preaiubitul meu frate, acolo în spate, ventilatoarele mergînd, şi-şi eu nu puteam înţelege mult din ce zicea el.

E-28 Păi, noi sîntem bucuroşi în dimineaţa aceasta să vă vedem înăuntru, afară în această zi caldă. Nu uitaţi serviciul de Miercuri seara la tabernacol. Şi eu presupun că voi îl veţi auzi pe Fratele Neville la acelaşi timp, următoarea Sîmbătă dimineaţa, şi apoi probabil că el va-el va merge drept înainte de acolo, jos la Campbellsville atunci, sau seara aceea, adică, pentru servicii.

E-29 Şi sînt bucuros să văd pe micuţa Edith, şi familia Wright din nou sus în dimineaţa aceasta, Sora Lawton, şi mulţi din restul din voi de aici. Şi mie mi-ar place să aud pe Sora Angie şi ceilalţi cîntînd, "El călăuzeşte vulturul prin văzduhul fără cărare," orice era acesta, cînd noi veneam înăuntru. Mie mi-a plăcut acesta.

E-30 Eu am încercat să dau mîna cu Fratele Fleeman, în spate acolo, şi să vorbesc cu el un moment. Şi acesta este felul... Eu nu am înţeles tocmai exact ce era aceasta. Să vedem. [Fratele Branham citeşte în linişte o cerere de rugăciune-Ed.] Cineva aici vrea... Aceasta este o rugăciune pentru un mădular, o persoană.

E-31 Ei bine, ultima Duminică seara noi am avut o adunare minunată acolo la Biserica Uşii Deschise, Domnul făcînd o mare minune acolo. Şi aceasta era cam plină acolo casa plină de oameni această-această săptămînă. Astfel era un timp măreţ. Oh, o vreme cu multă căldură. Dar, totuşi, mulţumiri fie lui Dumnezeu, că noi sîntem în stare să fim aici la casa Domnului, dimineaţa aceasta, şi gata să slujim pe Domnul.
Să ne rugăm?

E-32 Tatăl nostru Ceresc, noi Îţi mulţumim acum, în Numele lui Isus, Fiul Tău preaiubit, pentru tot ce a făcut El pentru noi. Şi iertîndu-ne de păcatele noastre şi invitîndu-ne în această minunată, şi uimitoare părtăşie a suferinţei Lui, şi această părtăşie a slavei Sale care a urmat învierea, să ştim aceasta ca o certitudine, că Isus a înviat din morţi şi este viu printre noi astăzi. Cît Îl iubim noi pentru ce a făcut El! Să Îl vedem, cum vindecă El bolnavii, a făcut pe acea micuţă, fată oarbă (citind Braille), seara trecută, ochii ei să se deschidă, şi să umble prin clădire, dovedind poporului că El a înviat din morţi.

E-33 Şi acum noi Te rugăm, oh, mare Dumnezeu înviat, Dumnezeul tuturor dumnezeilor, Autoritatea Supremă peste fiecare lucru care există în ceruri şi pe pămînt, Conducător şi Făcător. Noi ne rugăm ca marea Ta Fiinţă augustă ne va binecuvînta astăzi, şi marea Ta Majestate va intra în fiecare inimă, în dimineaţa aceasta, Tată, şi ia control asupra tuturor. Noi cerem pentru slava lui Dumnezeu. În Numele lui Isus ne rugăm. Amin.

E-34 Acolo în Cartea despre 1 Corinteni, doar prin felul textului, dacă noi l-am numi astfel, pentru cîteva momente. Nouă ne-ar place să citim un verset sau două aici, să ne dea o bază şi o mică mărturie pe care eu vreau să vă spun înainte ca noi să începem să vorbim.

E-35 Eu am cîteva notiţe scrise aici jos, despre diferite lucruri pe care eu vreau să vi le spun despre servicii, şi ceva ce s-a întîmplat zilele trecute. Astfel, eu nu o voi uita, eu sper.

E-36 Acum, în 1 Corinteni. Cuvîntul lui Dumnezeu întotdeauna are preeminenţa. Acesta este întîi. Ţine Cuvîntul Lui. Şi acum în capitolul al 14-lea, şi începînd cu versetul al 6-lea, eu citesc aceasta.
Acum, fraţilor, dacă eu vin la voi vorbind în limbi, ce va-ce va face aceasta pentru voi, afară doar dacă voi... vă vorbeşte sau prin descoperire, sau prin cunoştinţă, sau prin prorocie, sau prin învăţătură?
Şi fiecare lucru fără viaţă dă un sunet, fie acesta un fluier ... harfă, sau dacă acesta nu dă un sunet desluşit, cum va fi el cunoscut dacă este un fluier sau o harfă?
Căci dacă trîmbiţa dă un sunet nesigur, cine se va pregăti pe sine pentru... bătălie? (Pavel vorbeşte.)

E-37 Şi atunci acolo în Psalmi, Psalmul 1, noi citim aceasta. "Binecuvîntat este omul la care Dumnezeu nu-i ţine în seamă nedrept- ... dreptatea, sau păcatul." Şi omul binecuvîntat este un om deosebit. David vorbeşte, zicînd cît de binecuvîntat era el, că, "Omul binecuvîntat, el era ca un pom care este plantat lîngă rîuri de apă," în Psalmul 1, "şi cum că el îşi va da roadele la timp. Cel păcătos nu va fi aşa, dar el va-el va pieri," şi aşa mai departe. Dar, omul binecuvîntat era omul lui Dumnezeu.

E-38 Şi acum eu vreau, fiindcă nu sînt prea mulţi aici astăzi, şi eu sper că nu este prea cald pentru voi să şedeţi acolo, pentru cîteva momente, sau cel puţin patruzeci şi cinci de minute. Eu aş vrea doar să discut cu voi, inimă către inimă, astăzi.

E-39 În tabernacol, eu nu am o şansă să fac aceasta prea des, sau afară în adunări, să predau doctrină, sau să spun lucruri pe care eu am să le spun. Dar, acolo afară, aceasta este întotdeauna pe subiectele de vindecare Divină. Şi afară în celelalte biserici, unde diferenţele lor se amestecă, şi anumite denominaţiuni care învaţă teologie diferită, păi, atunci, eu-eu nu o pot spune, deoarece aceasta răneşte simţămintele, şi aşa mai departe. Chiar, uneori, Cuvîntul fiind propovăduit, clar şi simplu, aceasta răneşte simţămintele. Şi cel mai bun lucru de făcut este să stai doar pe principiile fundamentale a-a lui Isus Cristos cînd noi sîntem acolo, şi moartea Lui, îngroparea, învierea, şi a Lui-şi a Lui putere şi dragoste pentru oameni. Şi în felul acela aceasta nu cauzează nici o confuzie.

E-40 Deoarece eu, pentru mine, aceasta nu contează pentru mine că la ce biserică aparţin oamenii. Lucrul principal este dacă ei sînt Creştini. Dacă tu eşti un Catolic, dacă tu eşti un Protestant, dacă tu eşti un Metodist, Baptist, sau orice ai putea tu să fii; atît timp cît tu eşti un Creştin, acela este lucrul principal. Cristos nu să uită la biserica la care tu aparţii. Deoarece, ele toate vor pieri şi se vor duce într-una din zile, şi se vor sparge, şi nu se va mai aduce aminte de ele. Dar-principiul Creştinătăţii este condiţia inimii către Dumnezeu. Şi acesta este lucrul asupra căruia nouă ne place să ne concentrăm; este ca să cunoşti un frate, nu prin biserica la care el aparţine, sau cum îşi poartă el hainele, ci ce este el în inima lui.

E-41 Acum, subiectul meu în dimineaţa aceasta, desigur, este: Sunetul Nesigur.

E-42 Acum există multe lucruri care dau sunete. Şi există multe sunete nesigure astăzi. Există nesiguranţă peste tot. Pretutindeni unde te uiţi, în afacerile naţionale, aceasta este-aceasta este nesiguranţă.

E-43 Întîlnirile celor patru-mari, aceasta este, că ei vin împreună. Ei scriu declaraţii, dar există o incertitudine dacă partea cealaltă îşi vor ţine a lor-a lor angajament, sau nu. Există o incertitudine dacă are să plouă mîine, sau dacă are să fie vreme frumoasă. Este incertitudine în fiecare lucru la care te uiţi, în afară de un lucru, acela este în Cristos. Înţelegeţi? Acela este un lucru de care puteţi fi asiguraţi, acela este sigur.

E-44 Şi există un alt lucru care este absolut sigur pentru fiecare persoană de aici. Eu vreau să vă las acel gînd vouă, de la început. Este nesigur dacă voi veţi trăi ca să ieşiţi din această biserică sau nu. Este nesigur dacă voi veţi fi iarăşi vreodată înapoi sau nu. Este nesigur dacă voi veţi vedea viaţa unui alt an. Dar există un lucru care cu certitudine este sigur; acela este moartea, şi Judecata după aceea. Voi sînteţi tot aşa de siguri să întîlniţi aceea aşa cum Dumnezeu este în Ceruri.

E-45 Tu poţi aranja o întîlnire cu soţia ta, şi să zici, "Scumpo, eu o să te iau la un anumit loc." Ceva poate să se ivească ca tu să nu poţi face aceasta. S-ar putea ca tu să nu fii în stare să ţii acea întîlnire.

E-46 Tu ai putea să-i spui celui mai bun prieten, "Frate, eu am să te întîlnesc. Eu am să fac un anumit lucru. Eu îţi voi lăsa să ai bani, sau eu îţi voi lăsa maşina mea." Tot felul de în¬... încertitudine împotriva acesteia.

E-47 Dar există un lucru care este sigur, acela este, "Voi veţi muri, şi, după aceea, voi veţi întîlni Judecata." Aşa că purtaţi aceasta în minte în timp ce noi vorbim despre nesiguranţă.

E-48 Acum există oameni care gîndesc, că, "Doar aşa că noi mergem în biserică, doar aşa noi aparţinem la biserică, astfel noi auzim o predică bună din cînd în cînd, şi aşa mai departe, că aceasta este în regulă."

E-49 Acum, fiind cald şi toate celelalte, şi eu aşa transpir, şi sub acest ventilator şi toate, de obicei mă face să răguşesc.

E-50 Eu vreau doar să vă vorbesc astăzi, dacă eu pot, să vă învăţ, unele lucruri pe care eu ştiu că se cuvine ca voi să le ştiţi. Şi aceea este ceva care vă va face mai buni, care vă vor ajuta de-a lungul drumului. Eu sper că Dumnezeu mă va ajuta astăzi să vă transmit vouă ceva, care vă va face să vă daţi seama ce s-ar cuveni să fiţi voi şi ce ar trebui să fiţi. Şi, prin a vă spune vouă, mă va face şi pe mine să-mi dau seama, că eu trebuie să fiu un om mai bun decît cum sînt şi ce eram eu. Şi fiecare zi, să mă lase să mă ridic doar un pic mai sus, mai aproape de Cristos. Pentru aceasta sîntem noi aici în dimineaţa aceasta, în sinceritatea şi integritatea inimilor noastre.

E-51 Eu cred că noi nu am veni la o biserică, este cald astăzi, unde noi trebuie să şedem aici şi să suferim sub căldură, doar să venim la biserică de dragul de a veni. Eu cred că este un anumit lucru pentru care voi veniţi, acela este, pentru Cristos.

E-52 Voi nu veniţi să mă auziţi pe mine. Deşi eu aş putea să fac cît pot de bine, dar eu nu am atras niciodată pe cineva la Dumnezeu. Nimeni nu ar putea să-l atragă în afară de Cristos.

E-53 Voi veniţi să ascultaţi cîntatul, probabil. Cîntatul este foarte bun. Nouă ne place acel fel de cîntat. Dar cîntatul nu atrage pe oameni la Cristos. Acesta-acesta este Duhul Sfînt care atrage oamenii la Cristos. Înţelegeţi?

E-54 Propovăduirea nu atrage, deşi noi încercăm atît de bine cît putem. Pastorul şi eu, noi facem cît putem de bine să-să atragem oamenii la Cristos, sau să predicăm Evanghelia, dar acesta este Duhul Sfînt Care trebuie să vă atragă inima şi să vă dea sunetul sigur. Noi putem predica Evanghelia, despre ceea ce ne gîndim că este drept, dar Duhul Sfînt trebuie să dea sunetul care răsună în inima voastră. Şi acolo este un sunet sigur.

E-55 "Există o cale, de asemenea, care se pare dreaptă unui om, dar la sfîrşitul acesteia este calea morţii."

E-56 Aceasta este puţin deplasat de subiect, dar eu vreau să stau asupra acesteia doar pentru un moment, aparţinînd unei-unei anumite persoane pe care eu aş putea doar să o iau în mintea mea, o persoană legendară, şi să o numesc D-na John Doe. Această D-nă John Doe, cînd ea a fost crescută în biserică, ea era o femeie bună. Ea a iubit pe Dumnezeu. Oh, ea a mers la biserică cu mama ei. Ea era învăţată să-să facă ce era drept.

E-57 Acum, Dumnezeule dă-ne mai multe din acele mame de modă veche care vor învăţa pe fetele şi băieţii lor cum să facă drept, să cunoască binele de rău! Aceasta este ceea ce noi avem nevoie astăzi. Noi avem prea multe din altfel de exemple înaintea tinerilor noştri, astfel ca, fumatul, băutul, chefuitul, şi aşa mai departe, ce s-ar cuveni să nu fie, şi aceasta este prin mame, aşa zise.

E-58 Acum observaţi. În trupul uman, alcătuirea noastră, anatomia noastră obişnuită în care trăim noi aici, nu este făcută să păcătuiască. Ea este făcută să facă neprihănire. Ea este făcută să slujească pe Dumnezeu.

E-59 Dumnezeu nu va făcut doar să lucraţi, şi să veniţi acasă şi să vă iubiţi copiii. Toate acestea sînt destul de bune. Dumnezeu va făcut să lucraţi. Dumnezeu va făcut să veniţi acasă, să vă iubiţi copiii, să-ţi iubeşti soţia, şi soţia să fie loială şi să-şi iubească bărbatul; copiii să-şi iubească pe tatăl şi mama lor. Acestea sînt toate bune. Dar Dumnezeu va făcut...

E-60 Aceasta este doar baza pentru ceva care Dumnezeu va făcut să faceţi. Dumnezeu te-a făcut să fii un închinător, un închinător al Lui. Tu te vei închina la ceva indiferent de ceea ce este aceasta. Tu o venerezi pe soţia ta. Tu îi vei venera pe copiii tăi. Tu vei venera orice; automobilul tău, al tău... Tu vei venera plăcerea ta. Tu vei venera ceva deoarece este în omenire să venereze. Acum noi vrem să ştim ceea ce venerăm.

E-61 Isus a spus femeii la fîntînă, zicînd, "Voi vă închinaţi, şi nu ştiţi la ce. Noi Iudeii, ne închinăm... Noi ştim că ne închinăm lui Dumnezeu, deoarece mîntuirea este de la Iudei."

E-62 Acum, şi atunci femeia a început să-i explice Lui cum ea... "Unul a zis, 'Pe munte,' unul a zis, 'Ierusalim.'

E-63 El a zis, "Vine ceasul, şi acum este, cînd Tatăl va căuta închinători care i se vor închina Lui în Duh şi în Adevăr. Căci Dumnezeu este Duh, şi cei care i se închină Lui trebuie săi se închine în Duh şi Adevăr."

E-64 După cum eu spuneam, cu cîteva zile în urmă, sau aici sau undeva, vorbind despre detectorul de minciuni. Acum observaţi îndeaproape acum. Eu vreau ca voi să daţi atenţia cuvenită. Se pune un detector de minciuni peste tine, şi tu încerci să personifici... acel adevăr, şi încerci să spui că acesta este adevărul, dar jos în interiorul tău, în subconştient, este aşezat un loc numit suflet. Şi această minte intelectuală nu conduce acea vibraţie a sistemului. Mintea este numai un director. Aceasta te va îndrepta, şi ea este foarte incapabilă să te aducă la Dumnezeu; mintea ta.Tu nu-l poţi cunoaşte pe Dumnezeu prin mintea ta, intelectual. Ea este una dintre resurse, sau canalele care te-ar conduce la acesta, dar sufletul tău este cel ce te conduce. Tu eşti ceea ce eşti, prin sufletul tău.

E-65 Isus a zis Fariseilor, zicînd, "Păi, voi făţarnicilor. Cum puteţi vorbi voi lucruri bune?"
Cînd, ei Îl numeau, "Bunule Stăpîn," şi aşa mai departe.

E-66 A zis, "Din prisosul inimii vorbesc buzele. Iar în inima voastră voi Mă urîţi. Şi cu buzele voastre voi Mă numiţi, 'Bunule Stăpîn."' El a zis, "Voi făţarnicilor!"

E-67 Vedeţi, sufletul vostru gîndeşte un lucru, şi voi vorbiţi cu buzele voastre alt lucru! Ce caz! Ce lucru oribil! Ce lucru amăgitor este un făţarnic! Căci, din mintea lor ei spun un lucru, cînd sufletul lor spune un alt lucru.

E-68 Acum, detectorul de minciuni nu va funcţiona la mintea voastră. Acesta va funcţiona la sufletul vostru. El nu va funcţiona pe intelectul vostru. Există unii oameni care pot personifica adevărul. Ei personifică. Deşi, aceasta fiind o minciună, şi o poate personifica încît ei pot amăgi ca orice.

E-69 Şi Satan este cel mai bun din cîţi există, căci el a amăgit pe Eva prin felul acela, spunîndu-le lor acelaşi lucru. Şi cea mai mare minciună, care a fost spusă vreodată, a avut mult adevăr în ea.

E-70 Acum, această persoană, ce ar fi dacă voi aţi putea aduce acest suflet din interior, în aşa armonie cu Dumnezeu, încît sufletul vostru şi Dumnezeu ar fi unul, împreună, atunci voi aţi putea cere ceea ce vreţi, şi aceasta vi se va da.

E-71 Mulţi oameni vin la mine, de multe ori în linia de rugăciune, şi stau acolo şi spun, "Oh, Frate Branham, eu am credinţă din belşug. Eu am credinţă parcă să mut munţii." Şi, totuşi, ei nu au nici o credinţă. Ei deabea că au destulă credinţă ca să vină la platformă. Dar ei sînt conştienţi de un lucru, că ei cred. Ei cred intelectual cu mintea lor. Iar mintea lor nu-i va aduce niciodată la Dumnezeu. Mintea voastră argumentează. Iar Dumnezeu nu are argumente.

E-72 Dacă tu o poţi argumenta, mintea ta îţi va spune, "Acum uite aici, doctorul spune că eu nu pot să trec peste aceea. Aceasta este imposibil."'

E-73 Acum, doctorul, cu intelectul lui, cu inteligenţa Lui, cu cunoştinţa Lui de ştiinţă medicală, el ţi-a spus cel mai bun din mersul lui din minte. Şi tu iei în mintea ta, şi foloseşti acelaşi lucru pe care doctorul ţi l-a spus, tu... Dumnezeu nu poate niciodată atinge linia aceea, atît timp cît tu argumentezi. Dar haideţi să punem jos argumentarea. Dumnezeu nu ne-a făcut pe noi ca să trăim prin intelectul nostru. Noi trăim prin Duhul Sfînt care este în sufletul nostru, care zice "nu" la orice argumentare care este contrară Cuvîntului lui Dumnezeu.

E-74 Cînd Cuvîntul lui Dumnezeu spune că este aşa, nu există nimic în lume care să stea în calea Acestuia. Atunci cînd tu faci aceasta, tu ajungi jos la partea corectă a lui Dumnezeu. Tu ajungi jos încît tu poţi să ceri ceea ce vrei, şi aceasta ţi se va da, căci nu există nimic în cale acolo. Acolo nu este argument. Haideţi să aruncăm acele argumente. Ele stau în calea voastră. Daţi mintea voastră afară din drum. Şi să nu spuneţi ceea ce voi argumentaţi, ceea ce voi vedeţi, ceea ce voi gîndiţi. Spuneţi ceea ce Dumnezeu spune a fi Adevărul. Şi aceea poate să vină numai din interior, de la inimă, nu de la intelect.

E-75 Acolo este unde aşa de mulţi oameni, astăzi, au să fie teribil de dezamăgiţi la Ziua Judecăţii. Să ştie că ei au trăit în biserică, să ştie că ei au făcut fapte bune, să ştie că ei au tratat corect pe vecinul lor, să ştie că ei erau loiali faţă de oameni, loiali faţă de biserică; şi în mintea lor au crezut că, Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu, şi să fie condamnaţi la Ziua Judecăţii. 76 Isus a zis, "Mulţi sînt chemaţi şi puţini sînt aleşi. Dreaptă este poarta şi îngustă este calea care duce la Viaţă, şi puţini vor fi care o găsesc."

E-77 Acum către voi oamenii de aici în dimineaţa aceasta, eu-eu vreau ca să vă ridicaţi şi să luaţi aminte la aceasta. Voi sînteţi destul de bătrîni. Voi aţi auzit destulă Evanghelie propovăduită încît voi s-ar cuveni să fiţi în stare să-să părăsiţi laptele, şi să veniţi la o dietă de Evanghelie solidă reală; să veniţi la un loc unde bărbaţi şi femei se cuvine să stea. Pavel a zis, "Cînd voi s-ar cuveni să fiţi învăţători, păi, vouă trebuie să vi se predea, încă."

E-78 Acum în suflet, unde trăieşte omul, tu eşti ceea ce eşti în sufletul tău. Nu în mintea ta, nu în argumentarea ta, nu deoarece tu zici, "Eu voi avea o stare mai bună. Eu mă pot asocia cu o companie mai bună dacă eu devin un Creştin." Aceasta este argumentare. Înţelegeţi? Voi nu trebuie să faceţi aşa. Să nu faceţi asta. Lăsaţi ca aceasta să devină de la o experienţă nouă, o Naştere nouă; ceva ce s-a întîmplat nu în minte, ci în suflet, care a luat toate argumentările la o parte, iar voi aţi devenit o creatură nouă. Iar voi sînteţi în Cristos Isus.

E-79 D-na John Doe, ea era o femeie bună, atît cît noi cunoaştem. Ea s-a măritat cu D-ul Doe. El era un om Creştin bun. La vîrsta de aproximativ, oh, treizeci, sau ceva de felul acesta, D-na Doe era o femeie atractivă. Ea se duce şi ea începe să se asocieze cu vecinii. Ea ajunge afară printre mulţimea lumii. Acum, observaţi, ea ajunge afară printre mulţime. Ea începe să se asocieze cu restul de oameni; nu oameni răi; oameni buni, oameni religioşi poate în cartierul ei. Ea începe să se asocieze cu acei oameni. Şi în timp ce ea se asociază cu acei oameni... Ea ştie că ea este o femeie bună.

E-80 Şi primul lucru pe care îl ştiţi, ceva o apucă pe ea. Ea devine atractivă unui alt om. Păi, el este un om foarte atractiv. El este mai atractiv decît bărbatul ei. Şi ceva se întîmplă în ea, încît ea simte că ea se îndrăgosteşte de acest om.

E-81 Acum ascultaţi. Jos de tot adînc în sufletul ei, Cuvîntul lui Dumnezeu începe să clocotească, şi zice, "Tu eşti greşită. Jurămîntul tău este că tu te vei "lipi de omul acesta pînă cînd moartea te va despărţi,' indiferent cum arată el."

E-82 Ce mai atractivă femeie sau bărbat, şi aceasta lucrează în orice direcţie. Tu eşti legat de această persoană pînă moartea, vă separă. Dar tu vei merge la intelect. Te vei gîndi, "Aici este D-na Jones. Ea cîntă la pian. Ea este o femeie bună. Păi, ea a făcut aceasta," şi argumentînd. Tu vei vedea că celelalte femei încep să se îmbrace imoral, că ele poartă hăinuţe vechi pe care ele le poartă pe aici în timpul verii, mai mult, în timpul iernii dacă ele ar putea. Doar simplu vulgar! Iar tu vei merge afară.

E-83 Acum, doamnelor, eu vreau ca voi să mă iertaţi. Eu nu vreau să vă rănesc simţămintele. Eu nu sînt aici ca să vă rănesc simţămintele. Dumnezeu ştie că nu. Dar eu sînt aici ca un propovăduitor al Evangheliei, să vă las să cunoaşteţi ce este adevărul, apoi voi faceţi cu acesta ceea ce doriţi. Apoi cînd voi mergeţi să faceţi acele lucruri, voi veţi începe să argumentaţi, "Dacă această femeie poate să o facă! Despre ea se gîndeşte bine. Ea merge la biserică. Ea trăieşte în rangurile societăţii. De ce nu o pot face eu?" Aceasta este argumentarea, cînd sufletul tău îţi spune că aceasta este greşit. Dumnezeu a acoperit pe femeie, şi pe bărbat, în grădina Edenului; niciodată nu i-a dezgolit. Înţelegeţi? Dar aceasta este argumentare. Tu o vei argumenta, "Celelalte dintre ele fac aceasta."

E-84 Fetele mai tinere, voi-voi daţi ascultare la Evanghelie în dimineaţa aceasta. Evanghelia a zis, "Femeile să se îmbrace în veşminte modeste," nu nemodeste, "veşminte modeste." Şi aceasta devine... Aceasta este o dizgraţie.

E-85 Voi ştiţi ce s-ar întîmpla în Zurich, Elveţia, dacă o femeie ar veni jos pe stradă îmbrăcată aşa cum fac aceste femei în America? Ei ar arunca-o în închisoare chiar acolo şi ar - clara... te-ar declara nebună. Sigur.

E-86 Cînd m-am dus la Roma, Italia, şi am mers sus la locul de înmormîntare a sfinţilor, ei chiar au avut un afiş la poartă, la locul de înmormîntare al Sfîntului Angelo, al catacombei, şi zicea, "Femei Americane, vă rog să vă puneţi haine înainte să intraţi în acest loc, să respectaţi morţii." Şi un loc ordinar, degradat, viciat, jos de tot ca Italia, şi trebuie să vorbească astfel de cuvinte ca acestea. Şi predicatorii noştri sînt cauza acesteia, de la platformă, prin a nu spune Adevărul. Amin. Aceasta este adevărat.

E-87 Observaţi, femeia merge înainte. Ea crede că ea este în regulă. După un timp, ea îşi părăseşte bărbatul. Ea pleacă şi se căsătoreşte cu acest comerciant călător, deoarece el este un om chipeş, şi mare. Şi după un timp ea află că el nu este omul care era bărbatul ei. Vedeţi, el nu este amabil, cum era bărbatul ei.

E-88 Şi după o vreme, atunci, ea se gîndeşte, "Oh, eu am făcut asta, eu am să mă îndrăgostesc de altcineva." Ea merge înainte. Ea călătoreşte. Ea merge la biserică, continuu. Pastorul nu i-a şters numele din registru. Ea merge tot înainte la biserică. Ea trăieşte întocmai cum vrea ea să trăiescă.

E-89 Şi primul lucru pe care îl ştii, oh, şi tu zici, "Acum uite, D¬na Doe, crezi dumneata în Isus Cristos?"

E-90 "Eu cred în acesta din toată inima mea." Dar acţiunea ei, roadele ei, dovedesc că ea nu crede. Nu ascultaţi la un sunet nesigur. Lăsaţi ca el să sune de aici din Evanghelie. Dovedeşte că ea nu crede. Căci, ea nu ar face acele lucruri. Ea nu ar acţiona în felul acela. Ea ar avea gînduri diferite. Ea ar fi condusă de un lucru diferit; sufletul ei.

E-91 Prima dată ea l-a întristat pe El, acolo în urmă, cînd ea a început, să-l înşele pe bărbatul ei. Aici este intelectul ei aici; aici este sufletul ei aici. Există o linie de separare acolo, care dacă ea se traversează vreodată, aceasta nu se traversează iarăşi înapoi niciodată. Ea nu va mai veni niciodată. Gîndiţi-vă la asta. Şi ea o ţine înainte.

E-92 Şi după o vreme, cînd ea păcătuieşte împotriva acestui lucru din lăuntrul ei, care vorbeşte despre Cuvîntul lui Dumnezeu, primul lucru pe care-l ştii, ea devine toată implicată în acest intelect, lăsînd sufletul singur. Biblia a zis, "Sufletul care păcătuieşte, acel suflet va muri." A muri înseamnă a "separa."

E-93 Atunci, sufletul, conştiinţa care cîndva era acolo, nu mai este acolo, şi tu te-ai dus cu totul în intelect. Tu te duci şi aderi la o biserică veche, rece, şi formală care nu crede în acele lucruri. Înainte afară în porcul-mănîncă-porcul, şi, primul lucru pe care-l ştii, sufletul care te condamnă pentru prima dată cînd tu ai spus o minciună, pentru prima dată cînd tu ai îmbrăcat acele haine scurte, prima dată cînd tu ai făcut acte imorale, vor deveni aşa de moarte pentru tine, că tu nu le vei mai simţi. Tu vei merge înainte şi înainte. Şi după o vreme moartea te va ajunge din urmă.

E-94 Tu trăieşti acolo afară. Pastorul tău va veni şi va zice, "Toate lucrurile sînt în regulă, sora mea. Tu eşti gata să te duci acum. Totul este în regulă." Ea va crede la fel. Şi primul lucru pe care-l ştii, cînd aceasta ajunge jos...

E-95 De ce? Toată puterea de argumentare pe care ea o are! Ea s¬a dus la biserică. Ea a dat la caritate. Ea a făcut totul ceea ce era corect, aşa gîndeşte ea, totul ceea ce este corect în mintea ei. Ea a urmat îndemnurile minţii ei. "Eu ştiu că eu trebuie să merg la biserică. Eu ştiu că eu trebuie să fiu prietenoasă. Eu ştiu că eu trebuie să-mi tratez vecinul corect. Eu ştiu că eu trebuie să fac asta şi aceea." Însă, totuşi, ce este aceasta? Ea l-a întristat de o parte pe acest Personaj.

E-96 Şi apoi, în ceasul morţii ei, cînd ea ajunge gata să moară, ea zace pe patul ei. Şi, cu totul dintr-o dată, ea se trezeşte şi strigă, "Oh, Dumnezeul meu! Eu sînt pierdută." [Fratele Branham bate pe amvon de două ori – Ed.]

E-97 Pastorul va zice, "Dă-i o hypo. [Injecţie hypodermică – ¬Trans.] Ea este în delir." Şi el îi dă o injecţie ei. Şi ea încearcă să vorbească. Ea nu poate vorbi. Ea va murmura.

E-98 Ce este aceasta? Sufletul ei a ajuns-o din urmă, înainte de moarte. [Fratele Branham bate pe amvon de patru ori – Ed.] Nu numai femeile; bărbaţii, de asemenea, care au respins dragostea lui Isus Cristos, care L-au refuzat, şi şi-au bătut joc de El. Acesta te va ajunge din urmă într-o zi, atît de sigur cum stau eu aici în dimineaţa aceasta. [Bate de cinci ori.] Tu l-ai întristat atît de departe, încît tu nu-l mai poţi simţi. Dar acesta te va apuca cîndva, iarăşi. Aceasta va veni înapoi la tine, lucrurile murdare, lucrurile rele, flecăreala, sporovăiala, mîncătoriile, egoismul, şi lucrurile pe care tu le-ai făcut. Acelea toate vor veni înapoi la tine, într-o zi, zăcînd pe patul de moarte.

E-99 Cum a oprit acul de injecţie în aceste zile din urmă mărturisirile de pe patul de moarte la mii de ei! "Bagă acul în el. Amorţeşte-l." El încearcă să vorbească.

E-100 Ce este asta? Sufletul lui l-a ajuns din urmă aici. Acel suflet şi duh este lucrul acesta aici, că intelectul se pregăteşte să eşueze. Aceasta este numai în minte. Intelectul, prin ceea ce tu ai trăit, urmează să piară. [Fratele Branham bate pe amvon de patru ori – Ed.] Dar acel suflet pe care tu l-ai întristat din intelectul tău, are să te obsedeze prin Eternitate. Amin.

E-101 Tu să nu asculţi de un sunet nesigur. Tu să crezi Evanghelia, în plinătatea ei. Da, domnule. Oh, ziceţi, "Eu am mers la biserică. Eu am făcut ce era drept. Mi-am plătit zeciuielile." Acele lucruri sînt în regulă, dar aceea este intelectualul.

E-102 Şi priviţi, ei încearcă să oprească, cu acul acela hypo în braţul lor, îi lasă să fie amorţiţi astfel că ei nu ştiu nimic, iar ei încearcă să vorbească. Sufletul lor i-a ajuns din urmă. Ei îşi dau seama că argumentarea lor, mintea lor, pier cu creierul lor.

E-103 "'Pierind cu creierul lor,' mintea?" Da, domnule. Da, domnule. Mintea ta va pieri cu moartea ta.

E-104 Eu vă voi dovedi aceasta. Detectorul de minciuni nu vă ia mintea; el vă ia sufletul. Vibraţia nervilor voştri nu funcţionează pe mintea voastră; ea funcţionează pe sufletul vostru. Amin.

E-105 Astfel, intelectele voastre vor muri cînd creierul vostru va înceta să funcţioneze. [Fratele Branham bate pe amvon de trei ori – Ed.] Cînd sîngele nu reuşeşte să curgă prin creier, şi nervii încetează, atunci mintea voastră se îndepărtează şi sufletul vostru vă ajunge din urmă.

E-106 Şi cînd sufletul acestei femei o ajunge pe ea din urmă, şi ea zice, "Dumnezeul meu, eu sînt pierdută."

E-107 Şi ei cred că aceasta este, oh, aceasta este în delir. Ei îi dă o injecţie, acul în ea, şi ea începe să amorţească. Ea nu mai poate vorbi. Ea încearcă. Ea se rostogoleşte. Ea este în agonie. Şi doctorul zice, "Dă-i şi pe cealaltă; amorţeşte-o," pînă cînd îngerul morţii îi duce duhul de la ea.

E-108 Dar, acel ac hypo ar putea să amorţească carnea, acesta ar putea să amorţească mintea, dar acela nu poate amorţi acel suflet care ştie că acesta este văzut înaintea lui Dumnezeu. [Fratele Branham bate în amvon de două ori – Ed.] Aceasta o va obseda prin epocile fără sf'îrşit, şi prin Eternitate. Acel suflet încă va obseda şi obesda şi obesda, aşa cum epocile rulează înainte.

E-109 De unde aţi venit voi? Unde mergeţi voi? Voi aţi venit din Eternitate. Voi aţi păşit într-un spaţiu micuţ numit timp. Voi vă duceţi afară din timp în Eternitate. Şi ceea ce sînteţi voi în sufletul vostru, aşa cum vă duceţi afară, voi veţi fi la fel. Oh, Doamne. În regulă.

E-110 Aceea este puţin mai bine acum? Eu devin doar... eu observ, doar puţin mai tare cu acesta. În regulă. Cînd-cînd... [Sistemul de sunet sau cineva îl distrage pe Fratele Branham – Ed.] Eu cred că el este... Aceasta este către Fratele Neville. Eu doar predic puţin cam tare.
În ordine, în Eternitate, acolo sînteţi.

E-111 Vreun pastor va veni sus la femeie, să zică, "Păi, scumpa şi preaiubita noastră soră, ea era o membră aşa loială în biserica noastră. Ea a venit în fiecare zi de sabat. Ea a ajutat pe săraci. Ea a ajutat pe nevoiaşi. Ea a făcut toate aceste lucruri. Astăzi ea este în Slavă."

E-112 Dar, dacă adevărul era măcar cunoscut, afară într-un loc de obsesie numit iad, acel suflet care s-a separat de ea aici pe pămînt, că ea a ascultat de un sunet nesigur. Şi ea a mers în Eternitate fără ca să cunoască pe Dumnezeu, fără ca să cunoască pe Cristos ca Naşterea nouă. Ea L-a crezut în inima ei. Ea L-a crezut în mintea ei. Ea se gîndea că ea era în regulă, dar ea a fost greşită.
Acesta este sufletul vostru, care face asta. O Dumnezeule, ai milă!

E-113 Ascultaţi la un sunet sigur. Evanghelia nu are sunet nesigur. Pavel a zis, "Dacă o-dacă sună o trîmbiţă, dacă un soldat aude o goarnă suflînd..."

E-114 Sînt mulţi veterani aici în dimineaţa aceasta. Ei ştiu ce însemnează retragerea. Ei ştiu ce sună aceste semnale diferite a acestei, goarne. Şi dacă această goarnă nu dă un sunet sigur, ci doar o mulţime mare de zgomot, cum va şti soldatul să se pregătească?

E-115 Dacă o biserică zice fă asta, o altă biserică zice fă aceea, şi o biserică zice fă aceasta, o alta zice fă aceea, cum poate să ştie Creştinul ce să facă? Unul zice un lucru, şi unul altul.

E-116 Dar eu îţi spun, scumpul meu frate, eu îţi spun un loc unde nu există sunet nesigur. Acela este în Biblie, Cuvîntul Etern al lui Dumnezeu. Aceasta este Evanghelia. Iar Evanghelia este Puterea şi demonstrarea Duhului Sfînt pus în acţiune. Da.
"Sunet nesigur."

E-117 Isus stînd pe pămînt, El ştia unde stătea El. El ştia Cine era El. El a zis, "Eu am Putere să-Mi depun viaţa. Eu am putere să o iau iarăşi." Nu există nesiguranţă privitor la aceasta. "Eu am!" Aleluia! "Eu acum am Puterea să o depun. Eu am Puterea să o iau." Da, domnule. Nimeni nu Mă ţine.

E-118 Orice bărbat sau femeie care este născut din Duhul lui Dumnezeu ştiu unde stau ei, indiferent de ceea ce ia loc, sau cît de mulţi zic da sau nu. Ei ştiu unde stau ei. Nu există nici un sunet nesigur. Aleluia! Oh, Doamne!

E-119 Omul care posedă aceasta, femeia care posedă aceasta, oh, ce persoană binecuvîntată sînt ei. Nu-i de mirare că David a zis că ei erau binecuvîntaţi, persoana binecuvîntată. Aşează-l sus pe masa de operaţie, şi ia... încearcă să tai binecuvîntarea afară din el, tu nu o vei găsi niciodată. Aceasta este o Putere ascunsă. Aceasta este Ceva ascuns, oh, însă Aceasta este acolo. Fiecare bărbat şi femeie care au avut vreodată Aceasta, ei au ştiut că ei au Aceasta. Nici o nesiguranţă privitor la Aceasta. Fiecare bărbat care este născut din Duhul lui Dumnezeu, ştie cînd a trecut el de la moarte la Viaţă; cunoaşte locul, ceasul, minutul. [Fratele Branham bate în amvon de şase ori – Ed.] Cînd moartea s-a schimbat la Viaţă; cînd necredinţa despre Biblie, s-a schimbat să creadă fiecare Cuvînt din Aceasta [bate o dată]; cînd trufia, lucrurile închipuite au trecut; pentru Creştinii umiliţi, ei ştiu cînd moartea a trecut la Viaţă. Amin.

E-120 Fiecare om care a avut Aceasta, a avut ceva deosebit. Lumea a ştiut asta. Fiecare femeie care a avut Aceasta, a avut ceva deosebit, şi lumea a ştiut asta. Lumea poate vedea Aceasta. Faptele tale dovedesc ce eşti tu. Tu poţi să zici că tu ai Aceasta, dar faptele tale vorbesc atît de tare încît ei nu pot auzi glasul tău. Viaţa ta vorbeşte ceea ce eşti tu.

E-121 Samson, el era un om posedat cu Aceasta. Acum, o mulţime de oameni încearcă să-l facă pe Samson măreţ cu umeri mari şi un om mare grozav care se duce afară şi ridică porţile cetăţii şi se îndepărtează. Aceasta nu este, aceasta nu este o taină mare pentru mine, să văd că un om face asta, cu umerii aşa mari. Samson nu era un om mare. Toată Scriptura îl declară un prichindel micuţ, un picuţ de om. Şi el era binecuvîntat. De ce? El a fost născut în felul acela.

E-122 Acesta este felul în care tu devii binecuvîntat, este cînd tu eşti născut în felul acela. Nu cînd vreun preot te binecuvintează, sau vreun predicator te botează. Ci cînd Dumnezeu, prin Duhul Sfînt, dă Naştere nouă, cînd tu eşti născut, un copil al lui Dumnezeu.

E-123 Samson a avut Aceasta în el. Şi acesta nu era Samson, aceasta era Puterea ascunsă în el.

E-124 Acesta nu este vreun cuvînt magic. Aceasta nu este a freca un picior de iepure după urechea ta, sau scuipînd o potcoavă de cal şi aruncînd-o încolo, aceea face magicul. Aceea nu este ceea ce face pe un om să trăiască o viaţă diferită; nu mai mult decît să aderi la o biserică, sau să-ţi pui numele într-un registru, sau a fi botezat. Ceea ce-l face un om este cînd Dumnezeu, printr-o naştere, îi dă lui Puterea ascunsă, şi îl binecuvintează prin Duhul Sfînt în viaţa lui, aceea este ceea ce-l face pe el ce este.

E-125 Samson, cînd el a păşit acolo afară, leul a venit către el. Oh, Doamne, leul urma să-l prindă! Un micuţ, princhindel creţ pe cap, cam atît; şase bucle, sissy micuţe atîrnîndu-i de pe umeri. Şi el era un plăpînd, el era un pitic, el era un pipernicit, ca fiecare om care este fără Dumnezeu. Da. Dar, cu totul dintr-o dată, cînd leul a fost gata să-l prindă, Puterea ascunsă a venit afară. Duhul Sfînt a venit peste el. Şi el a apucat leul şi l-a ucis, de parcă acesta era un miel.

E-126 Aceasta-i unde este. Creştinul nu atacă înapoi. Creştinul nu se ceartă privitor la aceasta. Creştinul stă liniştit. Şi acea Putere ascunsă, binecuvîntarea Duhului Sfînt merge la lucru pentru el, o aduce afară. Aleluia! Aceea ... ? ...

E-127 David avea Aceasta. El a jucat înaintea chivotului Domnului, el a avut Aceasta. El ştia despre ce vorbea el, aşa că acesta era motivul că lui nu-i era teamă de Goliat. Aceasta nu era piatra pe care David o avea în praştie care l-a omorît pe Goliat. Aceasta nu era praştia pe care el o avea în mîna lui care l-a omorît pe Goliat. Acestea nu erau pietrele pe care el le avea în buzunar care au făcut-o. Aceasta era Puterea ascunsă, acea binecuvîntare a lui Dumnezeu. Cînd David a dat drumul la ceea ce el avea, Dumnezeu a luat-o şi a binecuvîntat-o cu o Putere ascunsă. Aşa că, acesta nu era David, aceasta nu era piatra, aceasta nu era praştia. Aceasta era acea binecuvîntare care era peste David, care a ucis pe vrăjmaşul lui David. Amin.

E-128 Copiii Evrei aveau Aceasta. Ei aveau curaj. Ei au zis, "Dumnezeul nostru este în stare să ne elibereze din cuptorul încins. Dar noi nu ne vom pleca niciodată." Acolo nu era nici o nesiguranţă la aceasta; nici un sunet nesigur.

E-129 Nu era sunet nesigur pentru David, cînd el a zis, "Vreţi să însemne că-mi spuneţi că voi veţi lăsa... acel Filistean netăiat împrejur să stea acolo şi să sfideze armatele viului Dumnezeu?" A zis, "Eu mă voi lupta cu el eu însumi." Amin. Nu nesiguranţă. David ştia unde stătea el.

E-130 "Dumnezeu a zis, 'David, Eu te-am scos din ţarcul oilor, cînd tu nu erai nimic decît un băiat la oi, şi Eu ţi-am făcut numele mare printre bărbaţi, ca bărbaţii mari ai lumii."' [Fratele Branham bate în amvon de nouă ori – Ed.] Natanael s-a uitat la el, şi a zis, "Fă tot ce este în inima ta, că Dumnezeu este cu tine."

E-131 Nu nesiguranţă. Ei cunoşteau pe Dumnezeu. Ei aveau experienţa. Nu sunet nesigur privitor la aceasta.

E-132 David a zis, "Eu mă voi duce să mă lupt cu el, şi astăzi eu îi voi tăia jos capul." Nu nesiguranţă. Nu era David; acesta era Dumnezeu în el. Aceasta era acea Putere ascunsă. Nu un pic de nesiguranţă. Totul pozitiv. Nu negativ.

E-133 Copiii Evrei au zis, "Noi nu ne vom pleca la dumnezeii voştri. Noi nu ne vom închina la religiile voastre vechi şi formale. Dumnezeu este în stare să ne elibereze. Dar dacă El nu o face, noi vrem să murim."

E-134 În cuptorul încins! Şi voi ştiţi ce s-a întîmplat? Cînd ei au luat pe Dumnezeu pe Cuvîntul Lui, şi au păşit în cuptorul încins, acea Putere ascunsă a venit afară. Amin. A stat tot în jurul lor, şi ei aveau părtăşie. Unul ca Fiul lui Dumnezeu a stat printre ei, ventilînd la o parte brizele fierbinţi, şi aveau părtăşie în mijlocul celei mai mari greutăţi prin care au trecut ei vreodată.

E-135 Şi fiecare bărbat sau femeie care este născut din Duhul lui Dumnezeu, cînd vine ceasul, fă-ţi decizia şi stai pentru Dumnezeu, fără nici o nesiguranţă. În mijlocul necazului, tu vei avea părtăşie. Nu nesiguranţă.

E-136 Ei l-au aruncat pe Daniel în groapa leilor. Nu nesiguranţă. El a stat acolo. El avea Putere ascunsă! Nu un picior de iepure în buzunarul lui; nu un talisman să-l poarte în jurul gîtului!

E-137 Ei mă îmbolnăvesc cu toate acele cruciuliţe şi talismane, şi toate celelalte, Protestant şi Catolic amîndoi le poartă. Nu este virtute în ele. Este în regulă să ai aceasta; dar să te închini la aceasta în felul în care ei o fac, să o atîrni în maşina ta şi să gîndeşti că aceasta te va ţine să nu ai un accident, aceasta nu o va face. Numai mîna lui Dumnezeu poate să facă aceasta. Amin.

E-138 Şarpele de aramă era în regulă. Acolo nu era condamnare în şarpele de aramă. Dar cînd ei au început să se depărteze de Dumnezeu, şi să se închine şarpelui, profetul l-a stricat. Amin. Iată-vă acolo.

E-139 Daniel a mers înăuntru, fără vreo nesiguranţă. "Dumnezeu este în stare să mă elibereze de leii aceia." Dar ei l-au aruncat în cuptorul încins... Şi eu cred că atunci cînd acei lei au pornit-o acolo în sus, s-au uitat la el, acolo stătea o aureolă de Foc în jurul lui Daniel. Oricărui animal îi este frică de foc, voi ştiţi asta. Acei lei s-au dat înapoi. Ce era asta? Puterea ascunsă, care era în inima lui Daniel, a ieşit şi l-a îmbrăcat peste tot. Aceasta era acea Putere ascunsă, acea binecuvîntare a lui Dumnezeu, care era peste viaţa profetului acela, care l-a învăluit cu un Foc înflăcărat; ca şi jos la Dotan în ziua aceea cînd Ghehazi s-a uitat şi a văzut ce era în jurul lui Ilie: Îngeri de Foc, care de Foc. Acolo acea Putere ascunsă era în jurul lui Daniel.

E-140 Petru şi Ioan, cînd ei au trecut prin poarta numită Frumoasă, Domnul le-a vorbit despre un om olog zăcînd acolo. Acolo nu era nesiguranţă. Ei nu aveau vreo educaţie. Ei nu aveau... Ei nici măcar nu au aparţinut de vreo biserică. Ei nu au aparţinut de o denominaţiune. Dar acolo nu era nesiguranţă privitor la experienţa lor. Ei aveau pozitivul. Ei nu aveau bani. Ei nu aveau calitate de membru. Ei nu aveau educaţie. Dar Petru a zis, "Ceea ce eu am, eu îţi voi da ţie. În Numele lui Isus Cristos, ridică-te şi umblă."

E-141 Ei aveau Putere ascunsă. Ei s-au îmbrăcat ca ceilalţi oameni. Ei umblau pe stradă. Ei au mîncat ca ceilalţi oameni. Dar ei aveau o binecuvîntare înlăuntrul lor, care le dădea o siguranţă să ştie unde stăteau ei. A zis, "Eu nu am vreo educaţie. Eu nu aparţin de vreo biserică. Eu nu ştiu vreo teologie. Eu nu am ceva bani. Singurul lucru pe care eu îl am, eu ţi-L dau ţie dacă tu Îl vei accepta."
El a zis, "Ce este acesta?"

E-142 El a zis, "În Numele lui Isus Cristos din Nazaret, ridică-te şi umblă." Nu nesiguranţă. Nu "ridică-te şi încearcă, şi vezi dacă îţi poţi mişca piciorul." Nu "ridică-te şi încearcă, şi vezi dacă tu te faci mai bine." Ci, "În Numele lui Isus Cristos, ridică-te şi umblă acum." Iată-vă acolo.

E-143 Sunetul nesigur este un... dă sunetul nesigur, ce se va întîmpla. Oh, Doamne.

E-144 Ştefan a avut atît de mult din aceea binecuvîntat în el, a zis, cînd ei îl împroşcau pe Ştefan. Oh, Doamne! El avea atît de mult din binecuvîntare în el, atît de mult din Puterea ascunsă, pînă Ştefan a devenit o altă persoană, s-a uitat în sus şi l-a văzut pe Isus stînd la mîna dreaptă a lui Dumnezeu; şi nici măcar nu a simţit un bulgăre cînd acesta l-a zdrobit în cap.

E-145 Păi, eu îl pot vedea pe Ştefan acolo. El a îngenunchiat. Duşmanii lui, scuipîndu-1, şi toate celelalte, şi împroşcîndu-1. El s-a ridicat sus, şi s-a uitat în sus la Ceruri. Şi el a zis, "Tată, nu le ţine în seamă păcatele. Eu îi iert Tată." Atît de multă binecuvîntare înlăuntrul lui! Ce s-a întîmplat? Eu vă spun, atunci Cerurile s-au deschis. Acel micuţ Duh, era peste el, a deschis drumul printre nori, printre stele, prin negură, pînă cînd el l-a văzut pe Isus stînd la mîna dreaptă a lui Dumnezeu. El a zis, "Iată, eu văd Cerurile deschise."

E-146 Frate, eu mai degrabă am Aceasta [Fratele Branham îşi bate palmele împreună de două ori – Ed.] decît toată educaţia, toţi banii pe care tu îi poţi îngrămădi înaintea mea. Toată educaţia mea, eu o arunc aici. Toată teologia mea mintală, eu o las aici. Toată averea mea, eu o las aici. Dar Puterea ascunsă, acel lucru care a făcut siguranţa Evangheliei, te va lua pe tine la Ceruri, şi te va purta prin văile umbrei morţii. Amin.

E-147 El ştia despre ce vorbea el. A zis, "Eu văd Cerurile deschise." El avea o binecuvîntare. El avea o Putere ascunsă. Şi el nu a mai simţit ceva bulgări după aceea. Ei îl loveau peste cap cu pietrele. Lovindu-l dintr-o parte, şi alta. Sărmanul şi micuţul Ştefan era ca un prunc, întins în braţele mamei sale, şi Dumnezeu, şi El l-a legănat să doarmă pe sînul Lui.

E-148 Biblia nu a spus că Ştefan a murit. [Fratele Branham bate în amvon de patru ori – Ed.] Biblia a spus, "Ştefan a adormit." Dumnezeule ai milă! Frate, aceea este ceea ce vreau eu la capătul drumului. [Îşi bate palmele împreună de două ori.] L-a pus pe sînul lui Dumnezeu şi l-a legănat ca să doarmă, şi a zis, "Vezi, fiule, unde te duc Eu."

E-149 El avea o binecuvîntare. El avea Putere ascunsă. Nu piciorul unui iepure; nu un talisman în buzunarul lui; ci ceva în sufletul lui, care l-a schimbat şi l-a făcut un om diferit.

E-150 Pavel a zis, "Viaţa care eu o trăiesc acum." A arătat că el a trăit una diferită, cîndva. "Nu eu, ci Cristos trăieşte în mine," a zis el. Da.

E-151 Ioan, revelatorul, el avea un sunet sigur la glasul lui. El a iubit pe Domnul. El s-a pus pe pieptul Lui. El avea părtăşie cu Isus. El a trăit să fie în vîrstă de aproape o sută de ani. El a făcut minuni şi semne şi a văzut vedenii.

E-152 Şi cînd ei au făcut, ei au zis, "El este un vrăjitor." Aşa că ei 1- au luat acolo şi l-au fiert, douăzeci şi patru de ore, într-o oală mare de untură. Voi ştiţi ce? Acea Putere ascunsă a ieşit afară. Acea Putere ascunsă, care era în inima lui, l-a învăluit tot împrejur. Şi cînd ei s-au uitat în oala cu untură, acea binecuvîntare era peste Ioan. Şi ei l-au adus afară din untură, fără măcar un miros de untură pe el. Şi ei au zis, "El este un vrăjitor. El este un ghicitor. El este Beelzebul."

E-153 Fiecare bărbat sau femeie care a încercat vreodată să trăiască pentru Dumnezeu este acuzat de lucruri păcătoase. "El este un vrăjitor. El a vrăjit untura." El avea aşa de multă Putere din Dumnezeu în El, atît de mult... Nu vrăjitorie. Dar ce era Aceasta? Puterea ascunsă a lui Dumnezeu care era în el. El a arătat ca un om. El a mîncat ca un om. El a dormit ca un om. El a plîns ca un om. El era un om. Dar Dumnezeu era în omul Lui. Binecuvîntarea era în om.

E-154 "Binecuvîntat este omul," a zis David. Nu nesiguranţă pentru el. Acel om ştie despre ce vorbeşte el. Mie nu-mi pasă ce zice lumea, ce zici tu despre el, încerci să-l inervezi, el nu se inervează. Mie nu-mi pasă cît de mult vorbeşti tu despre el, el nu va da nici o atenţie la aceasta. El va merge înainte, deoarece el are o binecuvîntare înăuntru aici. El se va ruga pentru tine. Asta-i adevărat. Tu ai putea să faci fiecare lucru în lume, el niciodată nu va da nici o atenţie la asta. Nu-i va ponegri pe vecinii lui, şi să meargă în jur şi să stîrnească necazuri. El va fi un împăciuitor. El va face tot ce poate, pentru că el este un copil al lui Dumnezeu. Binecuvîntat este acel om. Da.

E-155 Cînd poporul penticostal a mers sus într-o Cincizecime ei erau doar oameni cînd ei s-au dus acolo sus. Dar cu totul dintr¬o dată, în timp ce ei erau acolo sus, lor le era frică. Ei aveau ferestrele închise, uşile închise. Lor le era teamă de persecuţie. Ei erau membri buni de biserică, pînă la acel timp. Ei au fost botezaţi în apă, pînă la acel timp. Dar ei nu aveau acea Putere ascunsă. Ei nu aveau acea siguranţă.

E-156 Unul dintre ei a zis, "Dacă Tu ai fi..." Lasă-mă să-mi pun mîna în coasta Ta. Lasă-mă să-mi pun degetele în urmele cuielor, în mîna Ta."

E-157 Un altul a zis femeii, "Oh, aceasta este o prostie! Tu nu ai văzut nimic."

E-158 Dar cînd ei au urcat acele trepte şi s-au dus la etaj, cu totul dintr-o dată acolo a venit un sunet din Cer, şi Puterea ascunsă a coborît. Ea a venit în ei. După aceea ei erau afară în stradă, - rîndu-se-bucurîndu-se şi lăudînd pe Dumnezeu, propovăduind Evanghelia, şi slăvind pe Dumnezeu. Ei aveau Puteri ascunse. Ei aveau Puteri despre care lumea nu ştia nimic.

E-159 Acum aceasta este la fel. Sunetul nesigur; nu credeţi sunetul nesigur. Evanghelia nu are sunet nesigur.

E-160 Ziceţi, "Frate Branham, eu cred că biserica mea propovăduieşte Evanghelia." În regulă.

E-161 Isus a zis, "Acum Eu am să vă dau un lucru anumit să credeţi." El a zis, "Voi mergeţi în toată lumea acum şi propovăduiţi Evanghelia la fiecare făptură. Acela care crede şi este botezat va fi mîntuit; acela care nu crede va fi osîndit. Şi..." Amin! Oh, mă simt bine. "Şi" este o conjuncţie. Nu vă opriţi aici, "propovăduind Evanghelia." "Şi aceste semne îi vor urma pe cei care cred." Nu sunet nesigur. Aceasta este Evanghelia. Amin.

E-162 Ei au scos draci. "În Numele Meu ei vor scoate draci." Acela nu este sunet nesigur. Evanghelia spune că acela este tonul care este în clopot. Glorie! Aleluia! Oh, Doamne! Acela este tonul clopotului, cînd ei scot afară draci. [Fratele Branham bate în amvon de şapte sau opt ori – Ed.]

E-163 "Ei vor vorbi în limbi noi." Eu nu vreau să spun că sunetul nesigur acum. Ei vorbesc cu cunoştinţă, cu revelaţie. Ei au adevăratul dar al vorbirii în limbi. Există ceva care ia loc cînd ei o fac. Acela nu este sunet nesigur. Acela nu este sunet de necredinţă, nicidecum. Dacă este o mulţime de comportări, aşa cum noi vedem de multe ori, aceea este necredinţă. Dar cînd voi vorbiţi cu Cuvinte, cu interpretare, cu revelaţie, aleluia, acela este trasul clopotului Evangheliei. Acesta nu este sunet nesigur.

E-164 "Dacă ei îşi vor pune mîinile peste bolnavi, ei se vor însănătoşi." Acela nu este sunet nesigur.

E-165 Voi oameni dragi, care aparţineţi de biserica lui Cristos, în spate acolo, voi ziceţi, "Aceea este de la Diavolul." Este aceasta? Atunci Biblia este de la Diavolul. [Fratele Branham bate în amvon o dată – Ed.] Înţelegeţi?

E-166 Biblia zice, "Ei vor pune mîinile peste bolnavi, şi ei se vor însănătoşi. Eu voi fi cu voi, şi în voi pînă la sfîrşitul lumii." Nu sunet nesigur.

E-167 Fiţi atenţi, că voi auziţi o mulţime de teologie de biserică. Acestea sînt sunete nesigure. Aceasta nu corespunde cu Biblia. Pavel a zis, "Dacă-dacă trîmbiţa nu dă un sunet sigur, cum putem noi să ştim cine trebuie să se pregătească pentru luptă?" Da, domnule. Oh, Doamne!

E-168 Isus a zis, "Aceste lucruri pe care le fac Eu le veţi face şi voi, chiar mai mari, pentru că Eu merg la Tatăl Meu." Nu sunet nesigur; nici un lucru.

E-169 Petru a zis, la Ziua Cincizecimii, în Fapte 2:38, "Pocăiţi-vă, fiecare din voi, şi fiţi botezaţi în Numele lui Isus Cristos, pentru iertarea păcatelor voastre, iar voi veţi primi darul Duhului Sfînt." Acela nu este sunet nesigur.

E-170 Nu a existat nici un loc în Biblie, niciunde, de la Genesa la Apocalipsa, unde Dumnezeu vreodată "a stropit" vreo persoană. Acela este un sunet nesigur. Acolo nu a fost niciodată un loc unde cineva să fi fost botezat într-un alt fel decît în Numele lui Isus Cristos. Ori şi ce contrar este un sunet nesigur.

E-171 Citiţi Biblia. Aceasta este din ce este formată Evanghelia. Aceasta este Sămînţa. Sămînţa va purta roadele Ei. Iuh! Este cam cald, nu-i aşa? Dar asta-i bine.

E-172 Felul de Foc de care avem noi nevoie este "Duhul Sfînt şi Foc," să ardă senzualitatea şi biserici-tatea afară din noi, să ne aducă înapoi ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu; unde această teologie mintală şi ce învătaţi voi în seminar acolo, şi aşa mai departe, vor trece, şi Dumnezeu poate să intre în inima voastră. Aceasta este ceea ce contează.

E-173 Nu dacă voi veţi zice un "Ave Maria," sau nu dacă voi veţi merge şi ziceţi Crezul Apostolilor la biserica Protestantă; aceea nu are nimic de a face cu Aceasta, nici un lucru.

E-174 Isus a zis, "Dacă un om nu este născut din nou, el cu nici un chip nu va intra în Împărăţie." Amin. Nu sunet nesigur, nici un pic.

E-175 Cînd Ilie a mers acolo sus... Uitaţi-vă, lăsaţi-mă să vă arăt ceva. Cînd Elisei îl urmărea pe Ilie, el merge sus si-1 priveşte. A zis, "Ce vrei tu?" Un model al lui Cristos şi biserica.
El a zis, "Eu vreau să văd ceva." A zis, "Ce vrei tu?"

E-176 El a zis, "Eu vreau o porţie dublă din Duhul tău cînd tu pleci." Aceea era o foame. Aceea era teologie. Aceea era mintal. El flămînzea după acesta. Mintea lui îl vroia. Sufletul lui plîngea după acesta. Aceea nu însemna că el îl avea.

E-177 Ilie a zis, "Tu ai cerut un lucru greu. Dar dacă tu mă vezi cînd eu mă duc, în regulă, Acesta va veni la tine." Frate, el l-a urmărit pe profet, fiecare mişcare pe care el a făcut-o.

E-178 Şi cînd a venit acea chemare finală, şi Ilie era somat la locul Înalt, să apară în Prezenţa lui Dumnezeu, Dumnezeu i-a trimis jos un car. Glorie! Oh, Doamne! I-a trimis jos un car, cu cai de car... cai de Foc, şi un car de Foc. A zis, "Preaiubitul Meu slujitor, păşeşte sus! Aceasta a fost bine făcut."

E-179 A zis, "În regulă, Elisei, eu văd că tu mă urmăreşti." El îşi trage jos mantaua lui şi o aruncă înapoi.

E-180 A ridicat sus aceeaşi manta şi a îmbrăcat-o. Nu nesiguranţă. A păşit jos la rîu! Aleluia! El a văzut ce a făcut Ilie. El l-a deschis pentru el, să treacă pe acolo. El a zis, "Dacă El încă este acelaşi, şi Duhul Lui este peste mine, acesta se va deschide iarăşi." Nu nesiguranţă. El loveşte aceea în jur, şi el a zis, "Unde este Dumnezeul lui Ilie?" Şi marea s-a despărţit de la margine la margine, şi el a păşit dincolo. Aţi observat voi? El nu trebuia să se ducă la şcoala de profeţi să obţină ceva educaţie. Glorie! Iuh! Nici o educaţie în băiatul acela, şi el a păşit! Teologia mintală s-a sfîrşit. El avea aceasta în sufletul lui. Priviţi-l, el a făcut cum a făcut Ilie.

E-181 Isus a zis, "Aceeaşi cupă pe care Eu o beau, o veţi bea voi. Şi acelaşi botez cu care sînt botezat Eu, voi veţi fi botezaţi cu el. Şi aceleaşi lucruri pe care Eu le fac, şi voi le veţi face." Ce a făcut El? A vorbit în limbi, a scos draci, a propovăduit Evanghelia, a vindecat pe bolnavi. Acelaşi lucru pe care El l-a făcut, noi putem, de asemenea. Şi la sfîrşitul zilelor noastre, aşa cum El a înviat din morţi, aşa vom învia şi noi care sîntem în El.

E-182 Eu nu-mi pot scula băiatul, dimineaţa. El arată de parcă el îşi are ziua şi noaptea lui întoarse roata. Eu am zis, "Billy, tun¬o să fii niciodată cu justificare să stai întins acolo în felul acesta. Scoală-te. Dacă tu nu faci mai mult decît să te duci afară şi să-ţi speli dinţii, şi să mergi în curte, să te uiţi la maşina ta, şi să vii înapoi înăuntru şi să şezi jos, să citeşti. Nu sta întins în pat; nu¬i bună, lenevia."

E-183 Dumnezeule ai milă de aceşti Creştini cu inima leneşă, să nu devină a nu fi buni; cunosc atît de mult despre Aceasta, şi să spună atît de puţin la alţi oameni despre Aceasta.
El a zis, "Tăticule, eu doar nu pot să mă scol devreme."

E-184 Am zis, "Uită-te, Billy, într-una din aceste zile, tu nu o să ai nici un tătic să aibe grijă de tine. Tăticul urmează să fie dus, într-una din aceste dimineţi. Tu vii în cameră şi te uiţi, probabil. Tăticul va fi întins acolo. Tu îl scuturi, şi el nu se va trezi." Am zis, "Atunci tu mă vei transporta jos, la această micuţă biserică veche, într-o cutie. Tu vei trece pe acolo, batista ta în mîna ta, plîngînd; te uiţi în jos, şi zici, 'Acela este bătrînul meu tată. Eu doresc să fi ascultat de el."' Am zis, "Dar aminteşte-ţi, Billy, că eu întotdeauna am fost unul care se scoală devreme."

E-185 Aleluia! [Porţiune goală pe bandă.] ... sunete de trîmbiţă binecuvîntate, eu voi apărea la prima înviere. Eu cred în scularea devreme, (aleluia), într-o zi glorioasă, prin harul lui Dumnezeu. Eu cred această Evanghelie pe care eu o propovăduiesc. Eu cred că Acesta este Adevărul cinstit.

E-186 Mantaua lui Elisei nu are un sunet nesigur. Nu există sunet nesigur.

E-187 Congresmanul Upshaw... Acolo nu era nici un sunet nesigur cînd Duhul Sfînt mi-a spus acolo sus, înainte chiar ca doctorii să poată găsi amoeba. Acolo nu era nici un sunet nesigur, cînd doctorii au zis că eu mor, şi acesta era Dumnezeu care m-a vindecat. Acesta nu era sunet nesigur. Acesta nu era sunet nesigur, la Green's Mill în noaptea aceea, cînd Îngerul Domnului a păşit spre mine, El a zis, "Pentru acest scop ai fost tu născut în lume." Nu sunet nesigur!

E-188 Eu am mers şi am vorbit cu cîţiva predicatori despre aceasta. Ei au zis, "Billy, tu ai avut un coşmar." Dar acolo sînt un milion de suflete cîştigate la Cristos. Acolo nu era sunet nesigur. Acela era glasul lui Dumnezeu vorbind unui sărac. Nu sunet nesigur. Oh, eu doar nu pot să predic cînd mă gîndesc despre aceea.

E-189 Eu îi spuneam soţiei, cîndva în urmă. Eu poate că am spus aceasta aici înainte. Voi cunoaşteţi provenienţa familiei mele. Eu îl iubesc pe tăticul meu. El s-a dus. El a murit în braţele mele, rugîndu-ne. Dar el a băut. Toată familia mea a băut. Ei au făcut lucruri, mari vătămătoare; încă, dizgraţie la societate. Fraţii mei beau; nu pentru că eu vreau ca ei să bea. Eu plîng pentru ei, mă rog pentru ei, şi toate celelalte.

E-190 Aceasta obişnuia să fie, înainte ca Dumnezeu să mă cheme, eu stăteam pe stradă, discutînd; cineva, ei... Pe seama numelui, ei ar, oh, "Branham? Oooh!" se dădeau la o parte. Altcineva venea pe acolo, căuta pe cineva, zicea, "Dă-te la o parte de el!" În regulă, atunci ei se dădeau la o parte. Ei nu discutau cu mine.

E-191 Eu i-am spus soţiei, ziua trecută, "Acum eu trebuie să mă strecor afară în pădure undeva şi să mă ascund, ca să-i ţin pe oameni, de peste tot din lume, să vină."

E-192 Ce a făcut asta? Din cauză că eu am studiat mult? Din cauză că eu am studiat teologie? Din cauză că eu am o educaţie? Pentru că eu am aderat la o biserică? Nu. Acela ar fi fost un sunet nesigur.

E-193 Dar ceva a sunat într-o zi, jos în inima mea, nu în mintea mea, în inima mea. Dumnezeu a venit înăuntru. Aceasta a fost bine de atunci. Acela este har uimitor.

E-194 Zilele trecute eu am fost uimit, asupra a ceva care s-a întîmplat într-o vreme îndelungată. Eu sînt un mare iubitor al naturii. Voi ştiţi că eu sînt. Eu iubesc animalele. Eu doar cred că ele sînt minunate. Eu şedeam în uşa mea. Fratele Leo şi Gene erau acolo. Şi Fratele şi Sora Woods erau jos acolo. Şi micuţul Billy Gillmore, lăptarul, stătea acolo. Şi la ora zece dimineaţa, jos pe drum venea ceva, şchiopătînd, trăgînd un picior după el. Acesta a întors în poarta mea, şi a venit sus la scările mele. Acesta era un oposum, la ora zece din zi.

E-195 Ei sînt orbi la acel timp din zi. Ei sînt orbi, toţi, în lumina zilei. Ei sînt animale de noapte care umblă noaptea. Ei prădează, şi prădează prin jur, şi îşi obţin hrana noaptea. Voi toţi ştiţi aceasta. Oposumul este un animal comestibil.

E-196 Şi el s-a întors în poartă. Eu am mers afară să întîlnesc oposumul. Am luat o greblă. Mă gîndeam, "Ciudat! El poate fi orb. Ce-l face să acţioneze şi să se clatine aşa?" Eu am aşezat grebla peste el. Şi el s-a întors şi s-a uitat la mine, şi el a mîrîit. Mă gîndeam, "Acolo este ceva straniu."

E-197 Şi s-a întîmplat ca să mă uit jos în straiţa ei. Un oposum este un lucru, pe lîngă cangur, există numai doi care au o straiţă în care ei poartă puii lor. Şi în straiţa oposumului, ea avea opt sau nouă pui fără păr acolo. Şi un cîine a prins-o pe ea, sau vreo maşină; i-a rupt piciorul, osul de la umăr. Ea era cu muşte verzi peste tot; viermişori în urechi, şi aşa mai departe. Şi aici era ea, şchiopătînd aşa în sus. Şi ea a mîrîit deoarece ea se gîndea că eu m-am întins după micuţii ei.

E-198 Am zis, "Acel oposum are mai multă calitate de mamă privitor la ea decît o mulţime de femei, mai ales această femeie care şi-a aruncat pruncul ei în rîu, zilele trecute, ca să scape de el." Eu am spus lui Gene şi Leo, şezînd acolo în spate, am spus, "Priviţi aici şi am să vă învăţ o predică." Am zis, "Uitaţi-vă la moravurile acestei femei. Uitaţi-vă la moravurile acestei doamne. Ea este o brută proastă, dar ea are mai mult ca o doamnă privitor la ea decît au patruzeci la sută din femeile Americane." Corect. Am zis, "Ea are doar cam o oră să trăiască, după aparenţele ei, dar ea îşi va folosi ora aceea luptîndu-se să protejeze pe micuţii aceia. Şi aceste femei se duc aici afară şi au copilaşi, şi îi sufocă, şi îi îneacă, îi aruncă în foc, şi altele; mai rău decît cîinii, mai rău decît animalele."

E-199 Micuţa doamnă nu a aşteptat. Ea nici măcar nu s-a oprit, parţial. Ea s-a dus drept la treptele mele; şi, epuizată, s-a întins acolo. Noi am încercat să o ridicăm sus. Ea era dusă. Şi ea încă gemea, suferind atît de îngrozitor.

E-200 D-na Woods a venit sus, şi D-ul Woods şi ceilalţi, au zis, "Frate Branham, eu cred că lucrul uman de făcut, ar fi, să omori oposumul. Acei sărmani puişori vor muri de foame." Au zis, "Acesta este singurul lucru pe care ai putea să-l faci, ar face-o."

E-201 Altcineva a venit pe acolo şi a zis, "Frate Branham, tu nu o să omori oposumul?" A zis, "Omoar-o. Ea trage să moară." Şi a zis, "Ea stă acolo suferind." A zis, "Ia pe micuţi afară şi omoară-i. Pentru ei va fi mai bine." A zis, "Ei nu au un suflet. Acesta-i doar o brută proastă, doar un animal." A zis, "Sărmanii mititei vor muri de foame. Sărmana mamă întinsă acolo, şi acei pui micuţi sugînd acel lapte de la ea, şi voi ştiţi în ce condiţie era ea," a zis, "ei vor muri."

E-202 A zis, eu am zis, "Asta-i adevărat, eu sînt un vînător, dar eu nu sînt un ucigaş." Am zis, "Mie îmi place să vînez, dar eu nu omor doar ca să omor. Acela este un ucigaş." Asta-i adevărat. Eu nu ucid nimic care nu pot să mănînc, sau ceva de care eu nu mă pot folosi, sau ceva care distruge. Nu omor ca să fie omorît; acela este un ucigaş. Nu am putut să o fac. Eu doar nu am putut s-o fac.

E-203 Şi eu ştiam sensibil, în tărîmul mintal, pe calea corectă de gîndire, lucrul umanitar ar fi, de făcut, ar fi să omor oposumul şi pe micuţii aceia. Oposumul murea, nu şi-ar fi căpătat din nou conştiinţa. Şi puişorii ar fi murit de foame. Şi bînd acel lapte vechi îmbrînzit de la mama lor, probabil că ar fi murit în mizerie. Cel mai bun lucru de făcut este să-i pui afară din mizeria lor. Acela era lucrul sensibil. Dar Ceva aici jos nu m-a lăsat să fac aceasta.
Mulţimile au început să vină. Eu am avut o chemare, şi am plecat afară.

E-204 În seara aceea, Fratele Woods şi cu mine mînam afară pe drum, şi Sora Woods şi soţia mea. Venind în jos, de sus împrejur dinspre Scottsburg, unde eu am încercat să obţin puţină odihnă mintală. Fratele Woods a zis, "Tu vezi acel căţeluş înapoi acolo pe drum?" A zis, "El are să fie călcat." Eu mi-am întors maşina roata şi am mers înapoi. Noi am ridicat pe sărmanul mititel sus.

E-205 El era plin de purici şi păduchi, şi l-a mîncat rîia. Păi, ce ar fi lucrul sensibil de făcut? Să-l omori. Eu nu am putut s-o fac. Eu l-am adus pe micuţul acasă, mi-am luat ceva praf de pureci şi l-am stropit, mi-am luat ceva pentru tratat rîie; i-am dat o masă, bună şi decentă. L-am ascuns acolo sus, încercînd să-l aduc pe micuţul să se facă bine. El vrea să trăiască.

E-206 Există ceva privitor la viaţă care este real. Nu personificaţi Creştinătatea. Obţineţi Viaţă! Trăiţi! Nu doar să trebuiască să te lupţi în jur, să zici, "Păi, eu sînt un Creştin, eu nu s-ar cuveni să fac asta; eu nu s-ar cuveni să fac aceea." Trăieşte! Există Unul căruia îi pasă de tine.

E-207 Seara aceea, la zece treizeci sau ora unsprezece, acel oposum micuţ încă stătea întins inconştient; muşte verzi erau pe el peste tot, umărul rupt în afară; stînd acolo suferind, trăgînd să moară.

E-208 Mult, tîrziu, Billy a venit înăuntru. Acolo stătea bătrîna oposum, întinsă în spate acolo, micuţii încercau să sugă, mai mult lapte de la ea, viaţa venind de la mamă. Ea încă gemea teribil. Ea a încercat să se ridice, şi ea nu o putea face. Ea încerca să se ridice, şi ea nu o putea face.

E-209 Eu nu am putut să o scot pe sărmana bătrînă oposum din minte. Mă gîndeam, "Dumnezeule, s-ar cuveni ca să mă duc înăuntru să-mi iau o puşcă şi să omor acel oposum, dar eu nu o pot face. Care este situaţia, Doamne?" Eu umblam în sus şi-n jos pe duşumea.

E-210 A venit lumina zilei. Bătrîna oposum stînd acolo. Am mers înapoi, mă gîndeam, "O Dumnezeule, iată-o acolo, acel soare fierbinte, întinsă chiar la scara mea." Am început să păşesc înapoi pe duşumea.

E-211 Binecuvîntatul Duh Sfînt m-a oprit, şi a zis, "Tu ai numit-o o doamnă. Tu ai susţinut-o pe ea, pentru că era o adevărată mamă. Şi Eu am trimis-o la casa ta să te rogi pentru ea, şi tu o laşi să stea acolo ca pe o femeie la scara uşii tale."

E-212 Am zis, "Dumnezeule, iartă pe slujitorul Tău prost." Eu am păşit acolo afară şi am zis, "Dumnezeule, dacă-dacă Tu eşti suficient de milostiv să ai de a face cu un animal prost, care este suficient de doamnă privitor la ea ca să-şi crească puii, ca să trimiţi un oposum ignorant la scara uşii mele să i se facă o rugăciune, O Dumnezeule, vindecă oposumul. În Numele lui Isus, eu mă rog."

E-213 Bătrîna oposum s-a întors încoace şi s-a uitat la mine; s-a ridicat pe picioarele ei, şi-a ridicat puişorii ei şi i-a pus acolo înăuntru. De parcă şi-ar fi plecat capul, să spună, "Îţi mulţumesc." Şi a luat-o spre pădure, bucurîndu-se. Ea ştie cu mult mai mult decît ştiu predicatorii, uneori. Ea va urma călăuzirea Duhului Sfînt. [Fratele Branham bate în amvon de trei ori – Ed.] Dacă Dumnezeu poate avea de a face cu un oposum, cît de mult ar putea El avea de a face cu un om, dacă ei măcar ... ? ... Nu sunet nesigur privitor la aceea. Dumnezeu foloseşte animale ca să înveţe la servicii. Sigur o face.

E-214 El a folosit un catîr, odată, ca să mustre pe un predicator căzut.

E-215 Marele Sfînt Francis din Assisi, care voi oamenii Catolici pretindeţi că era un Catolic, dar el nu era. El a protestat biserica Catolică tot atît de tare cum o fac eu. Dar acolo nu era nici o altă biserică în ziua aceea, astfel ei l-au luat şi l-au numit un sfînt. Cînd el a ieşit pe stradă, să predice aceeaşi Evanghelie pe care o predic eu acum [Fratele Branham bate în amvon de şapte ori-Ed.] păsările ciripeau în copaci. El a zis, "Micuţele mele surori, eu am să propovăduiesc Evanghelia lui Isus Cristos. Păstraţi liniştea în timp ce eu predic." Şi fiecare pasăre şi-a astupat gura.

E-216 Acesta nu este sunet nesigur. Noi trăim în Prezenţa Domnului Isus Cristos. Binecuvîntările Lui sînt aici.

E-217 Un Dumnezeu care a putut să ţină pe pămînt un avion acolo jos, şi să-l ţină de dragul unei sărmane, ignorante, femei de culoare, care nu-şi cunoştea ABC-ul, ca să vindece pe băiatul ei de o boală venerică. Voi cunoaşteţi povestea.

E-218 Dumnezeu, care putea vorbi unui oposum ignorant, cînd există predicatori în acest oraş care ar rîde despre vindecarea Divină; oameni care şi-ar întoarce nasul pe sus şi ar spune că eu eram "nebun," deoarece eu am învăţat aceasta. Şi Dumnezeu are de a face cu un oposum ignorant, deoarece ea era o doamnă, deoarece ea şi-a iubit copiii, deoarece ea era gata să moară pentru ei. Acelaşi Dumnezeu!

E-219 Noi sîntem trimişi aici pe acest părnînt pentru diferite lucruri. Unii sînt trimişi să predice Evanghelia. Unii sînt trimişi să prorocească. Unii sînt trimişi să se roage rugăciunea de credinţă. Unii au daruri de vindecare.

E-220 Şi acelaşi Dumnezeu care a vorbit acolo în camera noastră în seara aceea, sau aici jos pe... conducînd în acea vedenie, şi mi-a spus că Fratele Bosworth era întins acolo pe punctul de moarte, în Africa de Sud. Şi Duhul Sfînt a mînat telegrama aici, în douăzeci şi patru de ore. Acelaşi Dumnezeu, acelaşi Dumnezeu care era pentru respectarea de loialitate. O Dumnezeule, binecuvintează inima lor.

E-221 Loialitatea! Eu mi-aş da ultima picătură de sînge pentru cea mai neagră sau cea mai galbenă femeie din acestă lume, care ar vrea să trăiască devotat faţă de bărbatul ei. Eu aş muri pentru ea, cum aş muri pentru propria mea soţie. Eu o respect, ca o doamnă.

E-222 Ce credeţi voi că a făcut Isus Cristos? Şi de ce nu puteţi-nu puteţi fi loiali faţă de El, şi să vă părăsiţi egoismul vostru, indiferenţa voastră? Nu puteţi voi să părăsiţi biserica voastră, lucrurile mărunte, şi să veniţi la El şi să fiţi loiali?

E-223 Acel sărman oposum ignorant, şi Duhul Sfînt... Şi eu acolo sus în vacanţă, nici măcar nu m-am rugat, şi acea sărmană micuţă doamnă oposum s-a întins la scara uşii mele. Cînd soarele era fierbinte, ea stătea acolo credincioasă. Cînd a venit seara, ochii ei se deschideau, ea putea vedea. Iar Duhul Sfînt nu a lăsat-o să plece. Ea s-a întins acolo toată noaptea. Ea nu putea să se ridice.

E-224 Şi apoi, dimineaţa devreme, arătînd că ea era întinsă acolo în jur de douăzeci şi patru de ore, aşteptîndu-şi rîndul să se facă rugăciune pentru ea, căci ea era un animal. Şi cînd Duhul Sfînt a zis, "Du-te afară acolo şi roagă-te pentru ea," Dumnezeul din ceruri a vindecat-o.

E-225 Ea repede şi-a adunat puişorii în straiţa ei, şi s-a uitat înapoi la mine, cu cea mai tristă înfăţişare a ochilor pe care i-am văzut vreodată, de parcă să spună, "Îţi mulţumesc, amabile domn." Şi în jos pe drum a mers ea.

E-226 Ea a trecut de alte patru case, mai aproape de drum decît a mea, ca să cotească în poartă. Unu, doi, trei, patru; la a cincia ea a cotit înăuntru, J-e-s-u-s. Ea s-a trîntit în poartă. Ea nu a aşteptat acolo în tufişuri. Ea nu a aşteptat în umbră. Ea a luat-o în sus prin soare, ca să ajungă la scara uşii. Ea s-a întins acolo, răbdătoare (nu mîrîind, nu murmurînd), aşteptîndu-şi rîndul să se facă rugăciune pentru ea.

E-227 Şi atunci eu m-am supus Duhului Sfînt, Dumnezeu a restabilit sănătatea la oposum. Ea şi-a ridicat puii ei şi a mers înapoi în locul ei de locuit. Nu sunet nesigur. Dumnezeu, care numără penele în aripile păsărilor, ştie unde este fiecare din ele. Dumnezeul care numără perii capului vostru; Dumnezeu care călăreşte pe aripile dimineţii; El care a creat cerurile şi pămîntul, cunoaşte fiecare creatură şi fiecare fiinţă. El este Dumnezeu. Acesta este Cuvîntul Său. Cerurile şi pămîntul vor trece, dar Acesta nu va trece. Nu fiţi amăgiţi de doctrine de oameni. Credeţi pe Dumnezeu, şi trăiţi.
Să ne rugăm!

E-228 Tată Ceresc, în Numele Domnului Isus, Fiul Tău preaiubit; nu sunet nesigur, nu nesiguranţă privitor la aceasta. El este Fiul lui Dumnezeu. El este născut din fecioară. El a venit aici sub Puterea lui Dumnezeu. El a venit aici prin fecioara Maria. El a suferit, a sîngerat şi a murit, sub Pontius Filat. Cînd ei au, L-au predat sus, Iudeii L-au răstignit, şi au negat pe Cel Drept. Şi este scris, "De ce se înfurie păgînii, şi poporul îşi imaginează un lucru zadarnic?"

E-229 O Dumnezeule, într-adevăr, prin întinderea înainte a mîinii Tale să vindeci, ca semne şi minuni să poată să se facă în ultimele zile, să dovedească că aceasta este ploaia timpurie şi tîrzie. Puterea lui Dumnezeu este aici. Fiul a strălucit la Ziua Cincizecimii, peste poporul din Răsărit. Acesta străluceşte peste cel din Apus acum. Ei şi-au bătut joc şi au făcut glume despre El, şi au zis că Acesta era credincios-prefăcut, şi pe ei i-au numit "vrăjitori, şi ghicitori, şi necredincioşi," şi chiar i-a omorît, i-a ars pe rug, şi i-a aruncat în ulei. Dar Tu ai fost cu ei, să-i scapi.

E-230 Tu eşti aici astăzi. Tu eşti aici, pentru ora de încheiere, pentru binecuvîntări şi mai mari, "pentru ca ploaia timpurie şi tîrzie să vină împreună."

E-231 Şi acum, Tată, dacă ar exista vreo nesiguranţă în experienţa vreunei persoane, în această sală; mă rog, Tată, în ceasul acesta, ca ei să-şi aţintească credinţa lor, nu la felul mintal de gîndire, nu să argumenteze după învăţătura oamenilor, ci la a crede Cuvîntul lui Dumnezeu, la Viaţa veşnică. Aceste binecuvîntări noi le cerem în Numele lui Isus, Fiul Tău.

E-232 Cu capetele noastre aplecate, eu mă întreb dacă există vreo persoană aici acum, şi cu reverenţă şi-ar ridica mîna? Şi să zică, "Eu fac aceasta, nu pentru predicator, ci pentru Dumnezeu. Dumnezeule, schimbă-mi felul de gîndire. Eu am încercat să judec cum ar fi aceste lucruri. Eu am încercat să judec ce ar zice vecinii mei dacă eu aş fi vreodată născut din nou, dacă Dumnezeu mă binecuvintează odată în aşa fel încît eu aş striga, dacă Dumnezeu m-a binecuvîntat odată în aşa fel că eu aş avea o experienţă care m-ar face să plîng, şi eu ar trebui să-mi părăsesc asociaţii. Eu am încercat să judec toate acestea, Dumnezeule. Dar, astăzi, eu nu voi mai judeca. Eu chiar acum îmi ridic mîna către Tine, Dumnezeule, şi zic că aceasta este mărturisirea mea. Dacă Tu vei lua argumentările afară din mine, şi să laşi ca sufletul meu să-şi ia locul să cred Cuvîntul Tău fără să judec, eu voi crede că mie îmi este dat un sunet sigur." Vreţi să vă ridicaţi mîna? Oricine în clădire, oriunde sînteţi. Dumnezeu să te binecuvinteze, pe tine, pe tine, şi pe tine, şi pe tine, şi pe tine. Cam optzeci şi cinci la sută din clădire.

E-233 O argumentare? "Aruncaţi jos argumentările." Aruncaţi-le jos. Dumnezeu nu vrea ca voi să aveţi argument. Argumentul întotdeauna încearcă să caute o ieşire. Credinţa nu judecă. Credinţa doar crede. Mintea voastră, îi ceea ce te face să judeci. Ea este o mincinoasă. Detectorul de minciuni dovedeşte aceasta. Biblia lui Dumnezeu, mai întîi, o dovedeşte. Dar sufletul tău este nemuritor, frate, soră. Puterea ta de judecată te va părăsi cînd moartea te loveşte, iar sufletul tău va fi cu tine prin Eternitate. Nu vreţi să credeţi Cuvîntul lui Dumnezeu astăzi şi să-L acceptaţi?

E-234 Într-un cuvînt de rugăciune, altcineva ar vrea să-şi ridice mîna? Ziceţi, "Aminteşte-mă acum, Frate Branham, în timp ce te rogi. Eu vreau să arunc la o parte judecata." Dumnezeu să te binecuvinteze micuţă doamnă. Acolo este altul. Dumnezeu să te binecuvinteze, frate, eu te văd. Dumnezeu să te binecuvinteze, frate, eu te văd. Dumnezeu să te binecuvinteze, frate. Tu, da, soră. Altcineva? Altcineva ridicaţi-vă mîna, repede. Ziceţi, "Aminteşte..." Dumnezeu să te binecuvinteze, frate scump. Dumnezeu să te binecuvinteze, frate. Aruncaţi la o parte argumentarea. Dumnezeu să te binecuvinteze, soră, eu îţi văd mîna. Dumnezeu să te binecuvinteze, soră, eu îţi vă mîna. Să nu mai argumentaţi. Doar credeţi. Dumnezeu să te binecuvinteze, soră.

E-235 Altcineva, doar înainte ca să ne rugăm acum? Eu am să mă rog şi să-i cer lui Dumnezeu ca El să vă ajute. El vă vede mîna. Dumnezeu să te binecuvinteze, tinere, eu îţi văd mîna. Altcineva? Dumnezeu să te binecuvinteze, frate, eu îţi văd mîna.

E-236 Oh, binecuvîntarea de a crede! Binecuvîntarea de a nu încerca să o imaginezi. Binecuvîntarea de a te rezema doar pe Cuvîntul lui Dumnezeu, şi să zici, "Acesta este adevărat," şi mergi înainte. Acesta este Viaţă. Acesta este Viaţă. Aceasta este adevărata trăire.

E-237 Scumpa mea, iubitoare, bătrînă mamă soacră şezînd aici în spate, cînd eu îi spuneam ieri despre aceasta. Ea a zis, "Billy, eu am avut un ceas, pe care nu am putut să-l fac să meargă." A zis, "Eu doar nu puteam să stau fără acel ceas. Eu nu am avut bani să-mi cumpăr altul." Aşa că a zis, "Eu am coborît jos şi am zis, 'Dumnezeule, fă ca ceasul să meargă pentru mine, vrei Tu?"' A zis că ea s-a uitat în sus, şi acesta a început să funcţioneze, doar mergea perfect.

E-238 Frigiderul ei, a zis ea, două zile după aceea, nu se dezg¬... continua să se dezgheţe; doar într-un loc mic unde acesta ţinea gheaţă. Ea a făcut tot ce putea ea să facă, ca să nu se dezgheţe, sau să-l reţină de a nu se dezgheţa, deoarece ea nu putea să-şi ţină untul şi lucrurile în el. Sărmana bătrînă, ea este o văduvă.

E-239 Bărbatul ei este în Slavă. Acela este socrul meu. Şi-a dat ultima lui mărturisire, aici la partea mea stîngă, înainte ca el să meargă Acasă.

E-240 Ea s-a pus jos, ştia că ea nu avea bani să cumpere un alt frigider. Ea a zis, "Dumnezeule, vrei Tu să fii milostiv cu mine din nou? Tu mă cunoşti. Porneşte frigiderul meu să îngheţe iarăşi, vrei Tu?" A zis că ea s-a ridicat şi s-a dus şi s-a uitat în frigiderul ei, şi acesta era îngheţat împrejur.

E-241 Fiţi simpli. Doar cereţi. Nu încercaţi să vă imaginaţi. Nu încercaţi să studiaţi aceasta. Doar credeţi-o. Nu socotiţi aceasta mintal. Doar credeţi-o cu sufletul vostru.

E-242 Tatăl nostru Ceresc, mulţi şi-au ridicat mîinile în dimineaţa aceasta. Ei vor rugăciune. Mă rog, Dumnezeule, ca aceasta va fi ultima retuşare, astăzi; ei nu vor mai judeca; ei se vor duce, crezînd. Admite aceasta, Doamne. Acesta este un sunet sigur. Acesta este sunetul Evangheliei, anul glorios de jubileu. Timpul de izbăvire este aici.

E-243 Nu vrei Tu, te rog, Tată, să iei pe fiecare dintre ei în grija Ta iubitoare? Şi dă-le din laptele sincer al Evangheliei acum. Şi dacă ei deja l-au luat, fie ca ei să primească hrană tare acum, şi să devină Creştini pe deplin; niciodată să nu mai flecărească cu lumea, şi să se complacă cu lumea; ci să fie adevăraţi bărbaţi şi femei, să creadă sunetul sigur, că Evanghelia este adevărată, nu contează cine spune că Aceasta nu este. Biblia, fiecare Cuvînt, este adevărat. "Oamenii învaţă ca Doctrină poruncile omeneşti." Dar Cuvîntul lui Dumnezeu nu dă greş niciodată. Fie ca ei să creadă Aceasta, astăzi.

E-244 Şi acei care nu şi-au ridicat mîinile, într-adevăr convinşi, dar nu şi-au ridicat mîinile, noi ne rugăm pentru ei, de asemenea, Doamne ca Tu să fii milostiv cu ei. Aceste binecuvîntări noi le cerem, Tată, deoarece într-o zi noi vom veni la Judecată. Şi Mesajul acestei dimineţi va fi adus în vizionare în Ziua aceea. Şi atunci fie ca sufletul lor să nu-i urmărească, zicînd, "Tu trebuia să faci aceasta." Dar fie ca aceasta să fie pace în vale cînd ei trec dincolo. Pentru că acesta este Numele lui Isus în care noi cerem.
... de Veacuri, crăpătură pentru mine,
Lasă-mă să mă ascund în Tine;
Lasă ca apa şi Sîngele,
Care a curs din coasta Ta rănită
Să fie o dublă cură pentru păcat,
Mîntuit de mînie şi să mă facă pur.

E-245 Scumpe Dumnezeule, dacă ar exista în mijlocul poporului, în această zi, ceva nenorociri, ceva boli, ori şi ce care nu este în regulă cu fiinţa lor fizică; noi ne rugăm, Tată, după cum Duhul Sfînt este aici, doar să strige binecuvîntările, să curăţească sufletele noastre de toate fărădelegile, prin Sîngele Domnului Isus, Fiul lui Dumnezeu. Fie ca El, astăzi, cu marele Lui Duh de convingere, marea Lui virtute de vindecare, să lase ca fiecare suflet curat să se uite acolo la Calvar şi să zică, "Acolo El a fost rănit pentru fărădelegile mele, şi prin rănile Lui noi am fost vindecaţi." Admite aceasta, Doamne.

E-246 Acum cu capetele noastre aplecate. Dacă există careva pentru care să se facă rugăciune, pentru boală, vreţi să staţi în picioare, oriunde sînteţi. Dumnezeu să vă binecuvinteze. Aceasta-i corect, doar staţi sus. [Porţiune goală pe bandă – Ed.]
... izvor,
Gratuit pentru toţi, şuvoiul de vindecare,
Curge din izvorul Calvarului.
În cruce, în cruce,
Fie slava mea întotdeauna; (O Dumnezeule!)
... sufletul meu răpit va găsi
Odihnă dincolo de rîu.

E-247 Scumpe Tată Ceresc, Tu îi vezi pe toţi aceştia stînd, Tată. Ei stau, ca mărturie, că ei Te cred, Tată.

E-248 Tu Care ai putut trimite pe acel oposum sărman în poartă! Tu Care ai putut face ca acel mare, taur periculos, stătea acolo, şi s-a dat înapoi! Tu Care ai putut face ca acele viespii să meargă înapoi în cutie! Tu Care ai putut aduce acel cîine la viaţă, bătrînul meu copoi, după ce a fost tîrît cu şaizeci de mile pe oră, pentru două mile, stînd ţeapăn, mort. Eu l-am iubit pe bătrînul acela. Rugăciunea l-a adus înapoi. Rugăciunea a pus piciorul şi umărul acelui oposum la loc, acea micuţă mamă, ai trimis-o înapoi în pădure, bucurîndu-se! Mîna viului Dumnezeu.

E-249 Aceşti Creştini îşi au mîinile puse unul peste altul, Doamne. Şi eu am mîinile mele puse peste acest frate, ca dînd un punct de contact pentru fiecare în clădire. Noi sîntem credincioşi, Doamne. Noi credem aceste lucruri. Noi Te iubim.

E-250 Nu sunet nesigur. Noi Te-am văzut că vindeci balnavi, ai înviat morţi, ai scos afară duhuri rele, ai luat la o parte cancere, ai făcut pe olog să umble, ai mîntuit sufletul, ai sanctificat credinciosul, umplut cu Duhul Sfînt, ai dat Viaţă nemuritoare; ascultă-i murind, lăudînd, mărturisind, glorificînd pe Dumnezeu, crezînd că Tu vii curînd.

E-251 Noi avem nevoie de ajutor, Doamne. Admite, Doamne, ca fiecare lucru care este cerut să fie acordat. Sufletele vor fi mîntuite, deasupra tuturor lucrurilor; căzuţii restabiliţi. Şi noi ne rugăm ca trupurile bolnave să fie vindecate chiar acum. Eu trimit înainte această rugăciune de credinţă în Numele lui Isus Cristos, pentru vindecarea bolnavilor, mîntuirea sufletului, restabilirea celor ce sînt afară, prin Isus Cristos.
Sufeltul meu priveşte sus la Tine, (Să ne ridicăm!)
Tu Miel al Calvarului,
Salvator Divin;
Acum ascultă-mă în timp ce mă rog,
Ia toată vina mea la o parte,
Nici să nu mă laşi să rătăcesc vreodată
La o parte de Tine.

E-252 Acum voi care puteţi, ridicaţi-vă mîinile, în timp ce noi cîntărn asta.
În timp ce calc pe labirintul întunecos al vieţii,
Şi întristările în jurul meu se împrăştie,
Oh, fii Tu Călăuza mea;
Fă ca întunericul să se schimbe în zi,
Şterge lacrimile întristării,
Nici să nu mă laşi să rătăcesc vreodată
La o parte de Tine.