Moise, alt om mare, deştept care a fost crescut, născut în lume pentru o anumită realizare a lui Dumnezeu. Şi el a încercat să întâmpine acest scop prin faptele lui ştiinţifice. Noi suntem învăţaţi şi ni se spune de către istorie că el a fost un mare conducător militar, şi singurul fel de a face ceva, era, să omoră. El era aşa deştept încât el îi putea învăţa pe Egiptenii deştepţi, înţelepciune. În toată înţelepciunea lui şi tot ce ştia el, totuşi el a eşuat, a eşuat mizerabil, să realizeze ceea ce avea Dumnezeu în gând ca el să facă. Şi în găsirea eşecului său, prin a-l ucide pe Egiptean şi să-l ascundă în nisip, şi să audă mustrarea de la fratele lui, sau întrebarea, "Ne vei ucide tu cum ai făcut cu Egipteanul?" Din pricina aceasta, Moise a fugit în pustie, un profet fugar.
După patruzeci de ani în pustie, când Dumnezeu l-a dezeducat de la lucrurile lumii, către gândul lui Dumnezeu; luând toate licenţele de doctor, şi totul, la o parte de la el, până când El a putut să lucreze în inima lui.
Când El a avut materialul cam gata, într-o zi în timp ce el mâna oile pe partea din spate a deşertului, o cărare veche familiară, el a găsit un pom în flăcări.
Moise, fiind un om de ştiinţă, el nu s-a apropiat de acesta în felul unui om de ştiinţă. Dacă veţi observa, dacă el ar fi fost un om de ştiinţă, el ar fi spus, "Acum eu am să iau câteva din frunze din pomul acela, şi le duc jos la laborator şi voi afla cu ce au fost ele stropite, motivul că ele ard şi nu sunt arse." Dacă el ar fi făcut aceea, atunci el nu era încă gata.
Dar ce el a făcut, el s-a apropiat de Acesta şi şi-a scos încălţămintea, s-a pus pe genunchi şi a început să vorbească cu El, pentru că el a ştiut că Acesta era supranatural. De acolo a venit Cuvântul Domnului, zicând, "Eu am auzit gemetele poporului Meu, şi Îmi amintesc Cuvântul Meu. Eu te trimit pe tine jos să-i izbăveşti."
Acum uneori, în cărarea datoriei, Dumnezeu îl cheamă pe omul Lui să facă lucruri care sunt absolut ridicole pentru mintea naturală. El îi face să facă ceva care devine întru-totul obiect de râs. Moise era în vârstă de optzeci de ani. Capul lui chel strălucind în soare, şi un toiag în mâna lui, ochii lui îndreptaţi înspre cer, şi un zâmbet pe buzele lui.
Cineva ar fi putut să spună, "Moise, unde te duci?" A spus, "Eu mă duc jos la Egipt, să cuceresc."
Când el nu a putut s-o facă cu o armată, cum o să o facă el cu un toiag strâmb? "O, omule, tu ţi-ai pierdut mintea. Tu ai-tu ţi-ai ieşit din cap."
Aceasta era o invazie de un singur om. Dar treaba despre aceasta era, că el a făcut-o, din cauză că a fost Cuvântul Domnului. Şi Moise era hotărât, nu contează care erau şansele lui. Dumnezeu era cu el, şi El valorează mai mult decât toate şansele.
Dacă bărbaţi şi femei ar putea măcar gândi aceea în seara aceasta, căci Cuvântul Domnului este Adevăr! Nu există nimic altceva. Toată Eternitatea atârnă de Cuvânt. "Nici un Cuvânt," a spus Isus, "nu va da greş. Cerurile şi pământul vor da, dar El nu va da."
Moise a mers jos. Şi el a fost foarte persistent când el şi-a aruncat jos toiagul, şi el s-a transformat într-un şarpe.
Atunci el a aflat imitatori. Aceea încă zăboveşte de-a lungul cărării lui Dumnezeu, cineva să încerce să personifice ceva. Şi imitatorii vin sus să facă un spectacol din acesta, şi-au aruncat jos toiegele lor.
Moise a ştiut cu Cine a vorbit el. El a ştiut pe Cine a crezut el, şi el a fost lămurit că El era în stare să ţină ceea ce el i-a încredinţat Lui către ceasul acela. Moise a stat liniştit. Atunci şarpele lui Moise a înghiţit şarpele magicienilor.

William Branham, predica «Perseverent»
https://ro.branham.ru/sermons/64-0305