De obicei o anunţă aşa ca să puteţi fi siguri să vă amintiţi unde este. Noi vrem să citim din Matei, al 15-lea capitol din Matei, începând cu al 21-lea verset.
Atunci Isus a mers de acolo, şi s-a depărtat în coastele din Tir şi Sidon.
Şi, iată, o femeie din Canaan a venit din aceleaşi coaste, şi a strigat către el, zicând, Ai milă de mine, O Doamne, tu fiu al lui David; fiica mea este grav stăpânită cu un drac.
Dar el nu i-a răspuns nici un cuvânt. Şi ucenicii lui au venit şi l-au rugat, zicând, Trimite-o să plece; căci ea strigă după noi.
Dar el a răspuns şi a zis, Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute din casa lui Israel.
Atunci a venit ea şi i s-a închinat, zicând, Doamne, ajută-mă.
Dar el a răspuns şi a spus, Nu este potrivit să luăm pâinea copiilor, şi să o aruncăm la câini.
Şi ea a spus, Adevărat, Doamne: totuşi câinii mănâncă... fărâmiturile care cad de la masa stăpânului. Apoi a spus...
Atunci Isus a răspuns şi a spus către ea, O femeie, mare îţi este credinţa: să ţi se facă aşa cum vrei. Şi fiica ei s-a făcut sănătoasă chiar din ceasul acela.
Să ne aplecăm capetele acum pentru rugăciune. Mă întreb, în seara aceasta, cu capetele şi inimile noastre aplecate, dacă ar fi cineva aici care i-ar place să fie amintit în rugăciune. Aţi vrea doar să o faceţi cunoscut aşa cum vă ridicaţi mâinile către Dumnezeu, ziceţi, "Eu am o trebuinţă, Doamne, eu Te rog să mă ajuţi." Domnul să vă binecuvânteze.
Tatăl nostru Ceresc, aşa cum ne apropiem de Majestatea Ta, în Numele Domnului Isus, căci El ne-a spus, "Dacă voi îi cereţi orice Tatălui în Numele Meu, aceasta vi se va acorda." Noi venim cu toată credinţa care o avem, crezând că Tu ne vei răspunde după nevoile noastre, în seara aceasta, după cum ele sunt multe. Tu vezi mânile copiilor Tăi prin toată clădirea aici, cum ei îşi ridică mâinile. Şi Tu singur ştii ce a fost sub inimă. Mă rog ca Tu să le răspunzi, Tată, în seara aceasta. Şi fie ca fiecare dorinţă care ei o au, să le fie acordată în ziua aceasta.

E-4 Ne rugăm pentru acei care nu sunt mântuiţi şi nu Te cunosc ca Mântuitor al lor. Ne rugăm ca ei să Te accepte, în seara aceasta, şi să afle acea suficienţă deplină care ei trebuie să o aibă în ceasul morţii.
Mulţi aici poate care deja Te-au acceptat, şi încă nu au fost umpluţi cu Duhul Tău. Ne rugăm, ca în seara aceasta, ca Tu să torni în ei abundenţa Duhului Sfânt, ca ei să poată să fie slujitori la Tine în aceste ceasuri de încheiere ale istoriei lumii.
Vindecă pe toţi cei bolnavi şi cei năpăstuiţi, Doamne. Tu cunoşti necesităţile lor.
Şi ne rugăm ca Prezenţa Ta să vină printre noi, în seara aceasta, în aşa fel ca noi să Te recunoaştem ca Domnul nostru înviat. Şi când serviciul este încheiat, şi ne ducem la căminele noastre, fie ca noi să fim în stare să vorbim între unul cu altul, zicând ca cei ce au venit din Emaus în ziua aceea, zicând, "Nu ne-au ars inimile înlăuntrul nostru, cum ne-a vorbit El de-alungul drumului?" Căci lor li s-au făcut să Te cunoască printr-un anumit semn care Tu la-i făcut înainte de răstignirea Ta. Şi după ce Tu ai înviat, Tu erai acelaşi Isus, făcând aceleaşi lucruri. Fie ca noi încă să fim martori la fel, în seara aceasta. În Numele lui Isus, ne rugăm. Amin.
Vă puteţi aşeza.
Eu mi-am luat timpul deplin seara trecută, asupra subiectului despre Am Vrea Să Vedem Pe Isus, şi după ce a trebuit să prezentăm calibrul al al adunărilor şi cum să-l acceptăm, ca de obicei Fratele Borders va face la străini în fiecare seară de-acum înainte. Am mers timpul meu deplin, până la nouă treizeci, şi mie nu-mi place să-i ţin pe oameni să aştepte. Doar câteva cuvinte, să devenim familiari, şi atunci Cuvintele Domnului înseamnă... O dată, El să vorbească, înseamnă mai mult decât oricare să spună într-un timp de viaţă, doar un Cuvânt de la El.
Eu doresc să iau aşa cum a fost, în seara aceasta, un text din această citire de Scriptură care ne-a dat Dumnezeu aici ca un context. Fie ca El să ni-l dea nouă. Eu vreau să iau un cuvânt: Perseverent.

E-10 Cuvântul conform cu Webster, pe unele notiţe ce le am scrise aici, aceasta înseamnă, "a fi persistent," a fi perseverent, şi, aceea este, în a face un scop; "a fi persistent," şi aceea este perseverent.

E-11 Oameni din toate epocile, care au credinţă în ceea ce ei încercă să dobândească, au fost perseverenţi. Nimeni nu poate fi perseverent fără ca mai întâi el să ştie ce încearcă să dobândească. Şi tu mai întâi trebuie să ştii ce încerci să dobândeşti, şi atunci să ai credinţă că tu o să obţii după ceea ce încerci. Şi aceea te face persistent, ceva ce tu ştii că este real.

E-12 Credinţa este bazată în felul acela. Credinţa nu este bazată pe un mit şi pe ceva care, ei bine, care doar spune, "mergi fă asta sau fă aceea," pe vorbele vreunui om. Ci credinţa îşi ia locul ei de odihnă Etern pe Cuvântul Domnului, pe Cuvântul lui Dumnezeu, care este Biblia.

E-13 Acum noi credem Biblia a fi Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu. Noi credem că El este întreaga descoperire a lui Isus Cristos; descoperindu-Se în Vechiul Testament, prin profeţi; Dumnezeu făcându-Se cunoscut prin Fiul Lui, Cristos Isus, şi în El a locuit plinătatea Dumnezeirii, trupeşte. El a fost răstignit pentru păcatele noastre; a murit, îngropat, a înviat a treia zi, s-a înălţat în Cer, şi este înapoi aici din nou în Numele de... În forma Duhului Sfânt, Dumnezeu locuind... O da tă, Dumnezeu deasupra noastră; în Cristos, Dumnezeu cu noi; acum Dumnezeu în noi. Acesta-i Dumnezeu lucrându-şi calea Lui înapoi în om, să se închine, să fie închinat prin om, agenţia lui Dumnezeu. Dumnezeu nu face nimic în afară ca un om să-i fie agentul Lui, ajutorul Lui.

E-14 Iar acum oamenii care au avut credinţă în Dumnezeu, au fost foarte persistenţi în ceeace încearcă ei să facă. Şi noi luăm oameni din toate umblările vieţii.

E-15 Spre exemplu, George Washington, aici la Valley Forge. După ce s-a rugat toată noaptea în zăpadă, până sus la şolduri, a fost ud sus de tot în jurul brâului său, şi râul era plin de ghiaţă. Dar el a apucat o vedenie de la Dumnezeu, el a apucat credinţă, că Dumnezeu urma să-i dea biruinţa. Şi râul avea... nu a putut să aibă prea multă ghiaţă în el, totuşi. Peste două treimi din armata lui nici măcar nu aveau încălţăminte în picioarele lor. Picioarele lor erau înfăşurate în cârpe, stând în frigul acela. Dar totuşi el a simţit în inima lui că Dumnezeu i-a dat lui biruinţa. El s-a rugat continuu. Ziua următoare, noi ştim, trei gloanţe de moschetă au mers prin mantaua lui fără să-l atingă. Şi râul nu a putut să-l oprească, nici un glonţ de moschetă nu a putut să-l oprească. El a fost persistent, pentru că el s-a rugat continuu. Şi el avea credinţă în ceea ce făcea el, în Acela care îl călăuzea, care era Dumnezeu.

E-16 Nimic nu o să-l oprească pe un om când el-el este perseverent, când el ştie ce face el, şi are credinţă în ceea ce el încearcă să realizeze.

E-17 Una din cele mai vechi povestiri din Biblie, unul din ei, era Noe. Noe a fost doar nu vreun om diferit. El era un om obişnuit, poate un fermier.

E-18 Şi lumea era rea, aşa cum este ea astăzi, plină de ştiinţă şi oameni mari. Ei au provenit din fiii lui Cain. Fiii lui Set erau păstori smeriţi, fermieri. Dar fiii lui-lui Cain erau oameni înţelepţi, ziditori, şi-şi inventatori, şi savanţi, foarte deştepţi, foarte religioşi. Şi ei aveau propria lor formă de evlavie, dar au tăgăduit, aşa cum este astăzi, puterea lui Dumnezeu.

E-19 Şi Noe fiind un om drept înaintea lui Dumnezeu, într-o zi Dumnezeu l-a întâlnit pe ogoare şi a vorbit cu el, şi i-a spus să construiască o arcă, deoarece El urma să nimicească lumea cu apă.

E-20 Acum aceea era absolut contrar la toate măsurile ştiinţifice din ziua aceea. Vedeţi, nu a plouat niciodată. Acolo-acolo nu era umezeală în aer. Şi Dumnezeu a udat pământul prin irigaţie, sus prin pământ, cu izvoare. Şi acolo nu era apă pentru aşa ceva, nu-i apă în ceruri.

E-21 Ştiinţa în ziua aceea era probabil mai capabilă. Ei au realizat mai mult atunci decât sunt ei-ei în stare să explice astăzi. Ei au construit piramidele în Egipt, sfinxurile. Ei nu ar putea zidi aceea din nou. Pietrele acelea aşa de înalt în aer, noi nu avem nimic cu ce să le punem acolo sus, sau nici o putere să le ridicăm. Dar cumva ei au fost în stare să o realizeze în zilele lui Enoh şi Noe, înainte de potop. Şi poate au ajuns la lună, şi ar fi putut să aibă astronauţi, şi aşa mai departe. Noi nu ştim.

E-22 Dar Isus a spus, "Cum a fost în zilele lui Noe," o mare civilizaţie deşteaptă cum a fost atunci, "aşa va fi la venirea Fiului omului."

E-23 Şi acum probabil că ei, în cercetarea lor ştiinţifică, ei-ei au aflat ceva acolo că ei au putut face o coloratură care ar dura până astăzi, o vopsea de vreun fel, care nu s-ar decolora.

E-24 Şi ei puteau îmbălsăma un corp, să facă o mumie, care să arate destul de natural; totuşi astăzi, după patru mii de ani, ei încă arată natural. Noi nu am putea face aceea dacă noi ar trebui. Noi nu avem nimic cu ce să o facem. Noi am pierdut arta, multe arte mari care le aveau ei.

E-25 Fără îndoială că ei aveau instrumente care să dovedească căci acolo nu era apă în aer. Şi acest om venind în jur, contrar la ştiinţă, şi spune că, "Acolo o să vină apă din ceruri."

E-26 Acum, ştiinţa putea lua un instrument şi să-l lanseze sus în aer, şi să spună, "Uită-te aici, Noe, citeşte instrumentul acesta. El dă pe acest barometru aici, dacă există ceva apă sus acolo, sau nu, şi acolo nu-i nimic. Acum tu spui că ea este sus acolo, şi totuşi cercetarea ştiinţifică arată că ea nu este acolo."

E-27 Aceea nu l-a oprit pe Noe. El era persistent. El a ştiut că Dumnezeu a spus, "Va ploua," şi Dumnezeu era în stare să pună ploaie acolo sus dacă El a spus aşa. El o va face, fie că a existat ceva acolo sau nu. Astfel el a fost persistent după ce el a cunoscut Cuvântul Domnului.

E-28 Şi când un om cunoaşte Cuvântul şi voia lui Dumnezeu, tu devii persistent. Tu devii perseverent. Nu contează ce spune ştiinţa, "Ei bine, ei nu pot face aceasta, ei nu pot face aceea," tu o ştii, oricum. Tu ai apucat Ceva, şi acel Ceva are o apucare de tine. Voi vă învârtiţi împreună. Tu, există ceva privitor la aceasta, care tu nu o poţi explica. Nu contează cât de ştiinţific pare să nu fie adevărat, totuşi există Ceva în aceasta care îţi spune că acesta-i Dumnezeu, şi nu există nimic care să o oprească.

E-29 Astfel noi aflăm că Noe a bătut drept înainte pe arcă, nu conta câtă dovadă ştiinţifică, "nu a fost aşa, şi acolo nu era ploaie." Şi el a crezut-o oricum, pentru că el a auzit Cuvântul Domnului.

E-30 Şi acolo este unde credinţa este bazată solemn pe, AŞA VORBEŞTE DOMNUL.

E-31 Moise, alt om mare, deştept care a fost crescut, născut în lume pentru o anumită realizare a lui Dumnezeu. Şi el a încercat să întâmpine acest scop prin faptele lui ştiinţifice. Noi suntem învăţaţi şi ni se spune de către istorie că el a fost un mare conducător militar, şi singurul fel de a face ceva, era, să omoră. El era aşa deştept încât el îi putea învăţa pe Egiptenii deştepţi, înţelepciune. În toată înţelepciunea lui şi tot ce ştia el, totuşi el a eşuat, a eşuat mizerabil, să realizeze ceea ce avea Dumnezeu în gând ca el să facă. Şi în găsirea eşecului său, prin a-l ucide pe Egiptean şi să-l ascundă în nisip, şi să audă mustrarea de la fratele lui, sau întrebarea, "Ne vei ucide tu cum ai făcut cu Egipteanul?" Din pricina aceasta, Moise a fugit în pustie, un profet fugar.

E-32 După patruzeci de ani în pustie, când Dumnezeu l-a dezeducat de la lucrurile lumii, către gândul lui Dumnezeu; luând toate licenţele de doctor, şi totul, la o parte de la el, până când El a putut să lucreze în inima lui.

E-33 Când El a avut materialul cam gata, într-o zi în timp ce el mâna oile pe partea din spate a deşertului, o cărare veche familiară, el a găsit un pom în flăcări.

E-34 Moise, fiind un om de ştiinţă, el nu s-a apropiat de acesta în felul unui om de ştiinţă. Dacă veţi observa, dacă el ar fi fost un om de ştiinţă, el ar fi spus, "Acum eu am să iau câteva din frunze din pomul acela, şi le duc jos la laborator şi voi afla cu ce au fost ele stropite, motivul că ele ard şi nu sunt arse." Dacă el ar fi făcut aceea, atunci el nu era încă gata.

E-35 Dar ce el a făcut, el s-a apropiat de Acesta şi şi-a scos încălţămintea, s-a pus pe genunchi şi a început să vorbească cu El, pentru că el a ştiut că Acesta era supranatural. De acolo a venit Cuvântul Domnului, zicând, "Eu am auzit gemetele poporului Meu, şi Îmi amintesc Cuvântul Meu. Eu te trimit pe tine jos să-i izbăveşti."

E-36 Acum uneori, în cărarea datoriei, Dumnezeu îl cheamă pe omul Lui să facă lucruri care sunt absolut ridicole pentru mintea naturală. El îi face să facă ceva care devine întru-totul obiect de râs. Spre exemplu, ce dacă Moise ar fi dat greş, ca un om tânăr în vârstă de patruzeci de ani, un om militar; şi tronul, piciorul lui asupra acestuia, toate armatele Egiptului sub controlul lui? Şi să dea greş făcând aceea, şi aici el se duce jos în Egipt, dimineaţa următoare, după ce a întâlnit acest Înger în rug, cu nimic în mâna lui în afară de un toiag strâmb vechi de jos din deşert, cu nevasta lui şezând pe un catâr, şi Gerşom pe şoldul ei, barba albă atârnând jos de tot până la brâu, poate. El era în vârstă de optzeci de ani. Capul lui chel strălucind în soare, şi un toiag în mâna lui, ochii lui îndreptaţi înspre cer, şi un zâmbet pe buzele lui.
Cineva ar fi putut să spună, "Moise, unde te duci?" A spus, "Eu mă duc jos la Egipt, să cuceresc."

E-37 Când el nu a putut s-o facă cu o armată, cum o să o facă el cu un toiag strâmb? "O, omule, tu ţi-ai pierdut mintea. Tu ai-tu ţi-ai ieşit din cap."

E-38 Aceasta era o invazie de un singur om. Dar treaba despre aceasta era, că el a făcut-o, din cauză că a fost Cuvântul Domnului. Şi Moise era hotărât, nu contează care erau şansele lui. Dumnezeu era cu el, şi El valorează mai mult decât toate şansele.

E-39 Dacă bărbaţi şi femei ar putea măcar gândi aceea în seara aceasta, căci Cuvântul Domnului este Adevăr! Nu există nimic altceva. Toată Eternitatea atârnă de Cuvânt. "Nici un Cuvânt," a spus Isus, "nu va da greş. Cerurile şi pământul vor da, dar El nu va da."

E-40 Moise a mers jos. Şi el a fost foarte persistent când el şi-a aruncat jos toiagul, şi el s-a transformat într-un şarpe.

E-41 Atunci el a aflat imitatori. Aceea încă zăboveşte de-a lungul cărării lui Dumnezeu, cineva să încerce să personifice ceva. Şi imitatorii vin sus să facă un spectacol din acesta, şi-au aruncat jos toiegele lor.

E-42 Moise a ştiut cu Cine a vorbit el. El a ştiut pe Cine a crezut el, şi el a fost lămurit că El era în stare să ţină ceea ce el i-a încredinţat Lui către ceasul acela. Moise a stat liniştit. Atunci şarpele lui Moise a înghiţit şarpele magicienilor.

E-43 Şi noi suntem învăţaţi că tocmai acelaşi lucru se va repeta din nou, poate nu în aceeaşi manieră, dar se va repeta din nou în zilele din urmă. "Căci cum Iane şi Iarnbre s-au împotrivit lui Moise, aşa se vor opune ei Adevărului."

E-44 Moise era persistent, căci el avea o realizare, cu AŞA VORBEŞTE DOMNUL în spatele acesteia. "Eu voi fi cu tine."

E-45 David, stând înaintea lui Saul, într-o zi. Şi a auzit că un Goliat a venit afară acolo pe deal, un mare uriaş care avea degete de patrusprezece ţoli. Şi o suliţă mare în mâna lui, de mărimea unei suveici a ţesătorului, poate de douăzeci sau treizeci de picioare, mare suliţă la capătul acesteia, sau, vârf, bronz. Doar imaginaţi-vă cât ar fi fost capul acelui om, ar fi fost de mărimea unui ciubăr, cu un coif mare de doi ţoli grosime peste vârful acestuia, şi bronz, totul acoperit. Şi el a făcut o provocare împotriva armatelor lui Dumnezeu! Şi el a spus-o în prezenţa lui David.

E-46 Şi David era un om, mic roşcat, ins micuţ, poate cu umerii aplecaţi. Biblia a spus că el era "roşcat," un ins micuţ. Nu avea nici o instruire în-în duel, cu suliţe şi lucruri. Dar el păzea oi în partea din spate a deşertului, şi un leu a intrat şi a luat unul din mieii lui, şi el a mers după el şi l-a uicis cu o praştie. Noi aflăm că un urs, a încercat acelaşi lucru, şi David l-a biruit.

E-47 Şi atunci David a spus, "Veţi sta voi şi să lăsaţi ca acel Filistean netăiat împrejur să sfideze armatele Dumnezeului cel viu?" El i-a ruşinat pe fraţii lui; în timp ce ei au spus că el era răutăcios, el a venit afară să vadă bătălia. Totuşi acolo era Ceva în David, care el ştia că era mai mult decât un biruitor. Aşa că a spus, "Dacă voi vă temeţi să vă luptaţi cu el, eu mă voi duce să lupt cu el."

E-48 Saul, acesta venind la generalul, Saul, şi el a pus armura lui pe el, şi aceasta nu se potrivea. El a aflat că vestonul lui ecleziastic nu i se potrivea unui om al lui Dumnezeu. Şi lucrul nu se potrivea. El nu a ştiut ce să facă. "Aceasta, eu niciodată nu am dovedit aceasta. Eu nu ştiu nimic despre aceste, Licenţiat în Arte, şi aşa mai departe. Luaţi lucrul acesta jos de pe mine şi lăsaţi-mă să merg pe calea în care Dumnezeu îmi dă izbăvire. Lăsaţi-mă să merg cu o praştie."

E-49 "Păi," au spus ei, "el este un războinic din tinereţea lui, şi tu nu eşti nimic decât un tânăr."

E-50 El a spus, "Eu sunt mai mult decât o potrivire pentru el. Lăsaţi-mă să merg." Şi nu a contat cât de mare a arătat uriaşul, şi cât de nereal se părea să fie, David a fost persistent că acel Filistean netăiat împrejur nu urma să sfideze armatele Dumnezeului cel viu pe care el îl reprezenta.

E-51 O, dacă noi aveam mai mulţi de David în armata aceasta, dacă noi aveam mai mulţi bărbaţi care să stea şi să fie persistenţi, perseverenţi în Credinţa care a fost dată sfinţilor odată!

E-52 Samson, un alt bărbat foarte perseverent. El s-a născut o naştere Nazarineană.

E-53 Un Nazarinean înseamnă "separat pentru Cuvânt." Ce lucru frumos ar fi în seara aceasta dacă toţi Creştinii ar fi Nazarineni pentru Domnul; separaţi nu la crezuri, ci la Cuvânt. Cristos este Cuvântul. Separaţi la Cuvânt!

E-54 El avea şapte bucle de păr atârnând în jos pe spatele lui, care era semnul că el era separat.

E-55 Şi atunci într-o zi el a fost întâmpinat afară pe-pe câmpii, fără nimic în mâna lui să se lupte, de o mie de Filisteni. Acei Filisteni erau bărbaţi ca un zid de bronz; coifuri mari grele pe capetele lor, armuri mari sus înaintea lor, şi scuturi, catarame, şi aşa mai departe, pe ei, să evite orice proiectil; probabil coiful fiind gros de un ţol, pe capetele lor.

E-56 Samson nu avea nimic, dar el încă putea simţi că promisiunea care i-a făcut-o Dumnezeu încă atârna pe capul lui. El încă putea să simtă ungerea, cu alte cuvinte. El ştia că Dumnezeu era cu el, că el a simţit buclele acelea atârnând în jos în jurul umerilor lui. El a apucat ce a fost în a lui... ce putea găsi, şi acesta era un os de falcă al unui catâr. Şi el a stat cu aceea în mâna lui, şi a fost persistent că acesta nu ar fi osul de falcă sau propriul lui braţ, ci aceasta ar fi puterea Domnului. Şi puterea Domnului a venit asupra lui, şi el a bătut, cu acel os de falcă, o mie de Filisteni.

E-57 Cum a făcut-o el? Acel os vechi, fragil, îmbibat de deşert, de falcă, dacă l-ai lovi de o stâncă, el ar zbura în bucăţi; şi peste coifurile care erau pe acei Filisteni, care atârnau în jos, şi frunze mari înfipte în sus pe margini aşa cum a mers peste umeri, un ţol grosime, şi bronz. El a stat cu acest os de falcă şi a doborât o mie. A spus, "Duhul Domnului a venit asupra lui." El era persistent.

E-58 Într-o zi, un leu a fugit afară după el şi el nu avea nimic în mâna lui. Dar Duhul Domnului a venit asupra lui, buclele lui încă atârnau pe umărul lui, el a despicat leul cu mâinile lui. El era foarte persistent, pentru că el a ştiut că promisiunea lui Dumnezeu era cu el. El era în stare să înfăptuiască orice, căci promisiunea lui Dumnezeu era cu el, să producă.

E-59 Ioan a fost aşa de sigur! Ioan Botezătorul, când el s-a născut, el a ştiut că el a fost să fie acela, după ce el a devenit destul de în vârstă să înţeleagă, în vârstă de vreo nouă ani. Tatăl lui era un preot. De obicei ei urmează linia tatălui. Dar el nu s-a dus jos la şcoli şi seminarii, căci el a ştiut că slujba lui era prea importantă. El urma să-l anunţe pe Mesia. Noi ştim aceea căci Îngerul a spus aşa.

E-60 El ştia că el a fost reprezentat în Scriptură, "Glasul celui ce strigă în pustie, 'Pregătiţi calea Domnului!"' El ştia de asemenea că Maleahi, cu patru sute de ani înainte, a spus, "ată, Eu trimit pe mesagerul Meu înaintea feţei Mele." După ce a fost în pustie, unde, el a primit şcolarizarea de la Dumnezeu, nu de la ceva seminariu teologic aşa cum a venit tatăl lui.

E-61 Dar el a avut o slujbă importantă. El a trebuit să-l anunţe pe Mesia, şi el a trebuit să ştie ce fel de semn îl va urma pe Mesia. Atunci el a observat, într-o zi, el stătea, predicând la oameni, el a spus, "Există Unul care stă printre voi acum, pe Care voi nu-l cunoaşteţi, a Cărui încălţăminte eu nu sunt vrednic să dezleg, El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu Foc." El a fost aşa de sigur de poziţia lui, el a fost aşa de sigur de slujba lui, încât el a spus, "El stă aici pe undeva acum, printre voi!" El nu s-a temut să o spună în faţa Fariseilor şi Saducheilor, şi-şi a soldaţilor, şi orice altceva a mai fost. Unii din ei au aşteptat după El pentru mii de ani, dar el a spus, "El stă printre voi." Nimeni nu putea să o ia de la el. El era persistent. El a fost perseverent în faţa tuturor. Da.

E-62 Această femeie micuţă Grecoaică, fără îndoială, a auzit despre El, a auzit de Isus, marea trezire. Un Profet tânăr venind sus în Galilea, din Nazaret, şi arăta mari semne şi minuni. Ea a auzit de El, şi, "credinţa vine prin auzire." Această femeie Sirofeniciană, fiind o Grecoaică. Credinţa găseşte surse care alţii nu le văd. Când ea a auzit, ea a crezut. Ea ar fi putut auzi despre fata unui vecin fiind vindecată de epilepsie, care copilul a avut, şi ei ar fi putut auzi despre această epileptică fiind vindecată. Astfel fiica ei avea nevoie de vindecare, şi ea a auzit că Isus putea să o facă.

E-63 Căci, El era Cuvântul lui Dumnezeu făcut trup! Sfântul Ioan 1, "La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi. Acelaşi ieri, azi, şi-n veci!" El era acolo să descopere promisiunile lui Dumnezeu pentru ziua Lui.

E-64 El este aici în seara aceasta să adeverească şi să descopere fiecare promisiune care Dumnezeu a făcut pentru epoca aceasta. El este aici să o facă. El a fost în zilele profeţilor. El a fost în Moise, El a fost în David, El a fost în Ilie, El a fost în ceilalţi dintre ei, să descopere promisiunea lui Dumnezeu pentru epoca aceea. Dumnezeu a împărţit Cuvântul Lui la fiecare epocă, şi El trimite un profet, şi Cuvântul merge la profet şi îl îndreaptă, şi aceea este exact ce El a făcut prin toate epocile. Şi El este Dumnezeu, şi nu se schimbă. Isus Cristos este acel Profet în seara aceasta care stă printre noi. El este Acela aici în forma Duhului Sfânt, care ştie totul, şi poate descoperi tot ce doreşte El să facă.

E-65 Ea a crezut aceasta, nu contează cât de mult nu au crezut-o oamenii.

E-66 Credinţa găseşte o sursă despre care alţi oameni nu ştiu nimic despre ea. Când un om are credinţă în Dumnezeu, el s-a prins de ceva care el nu o poate explica. Aceasta-i ceva de care el s-a prins. El nu o poate împinge, sau să o înlăture, sau să o tragă. Este nevoie de EL Acela-i felul cum este credinţa, când un om într-adevăr are credinţă în Dumnezeu, aceasta găseşte sursa care alţii nu o văd.

E-67 Cuvântul Lui este o sabie. Biblia a spus aşa. Voi vreţi referinţă la aceea, ea este-ea este Evrei 4:12, cum am eu textul scris jos. Biblia a spus, "Cuvântul lui Dumnezeu este mai ascuţit decât o sabie cu două tăişuri." Această sabie trebuie să fie ţinută de o mână de credinţă. O mână de teologie nu o va face. Aceasta trebuie să fie o mână de credinţă, instruită în lucruri spirituale, care cunoaşte pe Dumnezeu.

E-68 Iarăşi, aş putea, cum eu aş putea spune aceasta. Cum credeţi voi că Isus a privit peste audienţă şi a priceput gândurile lor? Pentru că El era Cuvântul. Să cităm restul Cuvântului aici, "Mai ascuţit decât o sabie cu două tăişuri, un Discernător al gândurilor şi intenţiilor inimii." El era Cuvântul. Acela-i motivul că El putea discerne gândurile care erau în inima lor.

E-69 Seara trecută, aşa cum am luat, "cum a fost în zilele din Sodoma," l-am arătat pe acel Om stând acolo, mâncând carnea unui viţel, bând lapte de la vacă, mâncând unt şi pâine; stând acolo mâncând, îmbrăcat cu haine ca mine şi voi, cu spatele Lui întors către cort, şi a priceput despre ce se gândea Sarah în cort. Nu-i de mirare că Abraham L-a chemat Elohim, "Acel a tot suficient, Acel de sine existent," Elohim.

E-70 Isus a spus, "Cum a fost în zilele din Sodoma, aşa va fi la reîntoarcerea Fiului omului." Acesta va fi acelaşi lucru. "În zilele," aţi observat voi, "în Sodoma acolo"? A spus în Luca 17:15, a spus că, "Când zilele din Sodoma, aşa va fi la venirea Fiului omului, când Fiul omului este descoperit." În zilele în care Fiul omului este descoperit aşa cum El a fost la Sodoma, acelaşi lucru va avea loc.

E-71 Noi aflăm că focul este gata, naţiunile sunt gata, evangheliştii s-au dus la locurile lor, şi fiecare dar este pus în ordine. Nu-i de mirare că ar trebui să fim persistenţi! Nu-i de mirare că ar trebui să fim perseverenţi! Noi avem să obţinem un scop pentru Dumnezeu, acela este, să chemăm afară Mireasa lui Isus Cristos din toate denominaţiunile, din tot poporul, un popor separat pentru Dumnezeu.

E-72 Această Grecoaică a auzit cuvintele acestea. Ea a crezut-o. Ea avea multe piedici, dar credinţa ei nu avea nici una. Credinţa nu cunoaşte piedică. Credinţa ei nu avea nici o piedică. Ea avea, dar credinţa ei nu avea. Voi aţi putea avea piedici, dar, dacă voi aveţi credinţă, aceasta nu cunoaşte învingere. Ea este pozitivă. Să ne uităm la unele din piedicile ei, doar pentru un moment.

E-73 Unele din ele ar fi putut spune, "Ţine minte, tu eşti dintr-o rasă diferită. Tu eşti o Grecoaică, Sirofeniciană de naţiune. El este un Iudeu." Cu alte cuvinte, astăzi voi aţi spune, "Denominaţiunea ta nu are această trezire." Aceasta nu contează, denominaţiunea ta, dacă ea este sau nu. La femeia aceea nu i-a păsat ce denominaţiune a fost. Ea era o fiinţă umană a fost creată de Dumnezeu, şi ea avea o necesitate, şi ea avea credinţă şi ea urma să o obţină. Fie că denominaţiunea ei coopera sau nu, nu a contat nimic pentru ea. Ea a pornit înainte.

E-74 Ea ar fi putut avea un alt critic care ar fi putut să o întâmpine în jos pe linie, şi să spună, "Păi, zilele miracolelor au trecut. Noi nu mai avem miracole." Acela putea să fie un Iudeu, după ce ea a intrat, ea acolo în acest ţinut unde era Isus, dincolo în Galileea. "Zilele miracolelor s-au dus. Nu există un astfel de lucru." Totuşi ea a fost persistentă. Ea a fost perseverentă. Bariera denominaţională nu a oprit-o, nici oricare din ei care au crezut că zilele minunilor au trecut. Ea a ştiut diferit. Primul lucru, ea avea ceva înlăuntrul ei, care i-a spus că ea va căpăta ceea ce a cerut.

E-75 O, poporule, în seara aceasta, dacă aţi putea numai să ţineţi asta în inima voastră, că Dumnezeu este aici să vă dea dorinţa din inima voastră! Dacă voi veţi împlini condiţiile Lui, nimic nu poate sta.

E-76 Acolo ar fi putut să vină un grup de femei la ea, şi au spus, "Uite, Soră Lidia," sau orice ar fi putut să-i fie numele, "tu înţelegi că bărbatul tău te va părăsi dacă tu faci aceasta?" Fără îndoială că ea l-a iubit pe bărbatul ei, dar ea nu putea blestema sau binecuvânta Aceea ce era în ea. Ceva îi spunea, fiica ei murea de epilepsie şi ea a trebuit să ajungă la Isus, şi, când ea a ajuns acolo, ceva urma să aibă loc, bărbat sau fără bărbat.

E-77 Unele din ele ar fi putut să spună, "Ei bine, ce o să faci tu cu acest copil nenorocit dacă aceasta dă greş?" Dar ea ştia că nu o să dea greş. Ceva era în ea, care i-a spus că nu putea să dea greş. Dacă El era vreodată Dumnezeu, El încă rămâne Dumnezeu. El nu poate da greş. Deaceea, ea încă era perseverentă.

E-78 Atunci unele din ele ar fi putut să spună, "Cercul la care tu aparţii, în societate, se va râde de tine." Râs sau nu râs, ei nu i-a contat nimic. Ceva era în lăuntrul ei! Ea încă a fost perseverentă.

E-79 Unii din ei ar fi putut să spună, "Tu vei fi dată afară din biserica ta." Dată afară sau nu dată afară, ea era pe drumul ei, ceva o trăgea la Isus! Nu a existat nimic să-i stea în cale, nici piedici. Ea a fost perseverentă. Nimic nu i-a stat în cale.
În sfârşit ea a ajuns unde era El.

E-80 Mulţi oameni gândesc, "Doar pentru că tu ajungi unde este El, totul s-a terminat." Aceea-i greşit. El poate veni aici în clădirea aceasta în seara aceasta şi să Se arate viu, după două mii de ani, prin lucrurile care El le-a promis să le facă în ziua aceasta. El a făcut-o seara trecută. El o face în fiecare seară. El o face peste tot. El dovedeşte că El încă este viu. Şi voi aţi putea fi în Prezenţa Lui, dar aceea nu-i tot. Nu, domnule. Uneori tu întâmpini dificultate când tu vii în Prezenţa Lui. Ea a întâmpinat.

E-81 Când ea a ajuns, atunci a spus Isus, El nu a fost "trimis" la rasa ei. Tocmai în Acela la care ea a venit crezând, a refuzat-o.
Aceasta este o lecţie. Tocmai Acela care... Ea a mers prin toate porţile acestea, de întristare şi dezamăgire, şi totul, să ajungă acolo, prin Ceva pulsând înlăuntrul ei, spunându-i să se ducă; când ea a ajuns acolo la El, El a refuzat-o, categoric. Şi pe lângă aceea, El a spus că rasa ei nu era nimic decât o grămadă de câini. "Nu este potrivit ca Eu să iau pâinea copiilor şi să v-o dau vouă câinilor."

E-82 Ce-i dacă El i-ar fi chemat pe-pe Penticostali, "câini"? Vai, eu nu ştiu ce s-ar fi întâmplat. Ce-i dacă El ar fi spus, "Câini Metodişti, câini Baptişti"? După părerea mea, a mers înapoi şi să-i spună la păstor că el de fapt avea dreptate, că nu era nimic de acest Ins. Dar dacă tu ai luat o apucare, şi ceva te-a apucat pe tine, aceasta o să fie diferit.

E-83 "Eu nu sunt trimis la voi rasă de câini. Nu este potrivit ca Eu să iau pâinea copiilor şi să v-o dau vouă. Eu nu sunt trimis la voi. Trezirea voastră nu, compania voastră nu sponsorizează aceasta, şi Eu nu sunt trimis la voi. Şi nu este potrivit ca Eu să-Mi irosesc vremea cu voi, când voi nu sunteţi nimic decât câini. Şi de ce să-mi pierd Eu timpul cu voi?" Ce o dezamăgire ar fi fost aceea pentru o femeie care nu avea credinţă, care nu era hotărâtă! O, dacă biserica ar putea măcar vedea aceea! Dar ea încă se ţinea înainte.

E-84 Ea nu a fost o-o plantă de seră care trebuia să fie dădăcită, una din felul acesta care voi trebuie să le stropiţi peste tot, voi ştiţi, şi să ţineţi insectele jos de pe ea. O plantă bună sănătoasă, voi nu trebuie să o stropiţi. O plantă bună sănătoasă, o insectă nu poate ajunge la ea, ea este plină de sănătate.

E-85 Şi o credinţă bună în Dumnezeu născută din nou, o credinţă a Duhului Sfânt reală veritabilă, nimic nu o să o refuze. Acesta nu o poate face. Ea este persistentă. Ea merge la scopul la care Dumnezeu i l-a promis. Nu există nimic să o refuze. Ea merge oricum. Da, ea nu a fost un hibrid.

E-86 Astăzi, fiecare lucru ce-l avem este hibrid. Voi vorbiţi despre porumb hibrid, eu îl văd afară pe afişuri aici afară. El nu este bun. El îi omoară pe oameni. Priviţi la Reader's Digest, a spus, "Dacă femeile continuă să-l mănânce, ce o să se întâmple, ele nu îşi vor mai avea bebeluşii, în douăzeci de ani de-acum. Ele nu vor fi în stare să dea naştere la copiii lor." Îl descompune, până când cancerul a luat un control. O, totul, întregul lucru este mâncat de viermi. Aceea cu certitudine loveşte ştiinţa, pe evoluţie, afară.

E-87 Isus a spus, Dumnezeu a spus, la început, "Fiecare sămânţă să producă după felul ei." Voi luaţi porumb hibrid, şi-l hibridaţi, şi-l plantaţi; plantaţi aceeaşi sămânţă anul următor, nu obţineţi nimic. Voi aveţi un bob care arată mai bine, dar voi nu aveţi nimic. Ei au hibridat totul, în lume.

E-88 Voi luaţi un catâr; şi, sau luaţi un-un măgar şi îl hibridaţi cu o iapă, voi obţineţi un catâr, dar acel catâr ne se poate zămisli pe sine înapoi. El este cel mai neştiutor lucru pe pământ. Eu i-am mânat, toată viaţa mea aici, tu vei... el va aştepta până la ultimul minut de moarte, să te lovească. El nu ştie nimic. Tu nu îl poţi învăţa nimic.

E-89 Tu vorbeşti cu el, el este ca mulţi din aşa zişii Creştini cu urechile întinse afară, "Ha? Ha?" Ei nici măcar... Mugesc, şi ei nu ştiu despre ce mugesc ei. "Zilele minunilor au trecut. Nu există un astfel de lucru ca vindecare." Dar voi luaţi un frumos... El nu ştie de unde a venit el. El nu ştie cine-i tata sau mama.

E-90 Dar un cal pur sânge veritabil ştie cine era tata lui, cine era mama lui, cine era bunicul, stră-bunicul, stră-stră-stră-stră-, tot drumul înapoi. El ştie de unde vine el.

E-91 Aşa ştie un Creştin născut din nou veritabil de unde a venit el. Originea lui nu a fost cu John Wesley, Luther, sau altcineva. Aceasta a început la Ziua Cincizecimii, când Dumnezeu Însuşi a venit printre poporul Lui. Şi El este Cuvântul făcut manifestat. Tu îi poţi spune Cuvântul, şi el va spune, "Amin!"

E-92 Celălalt zice, "Eu nu ştiu despre Acela." Îl vedeţi pe acel măgar, hibrid? Vedeţi, el nu ştie unde se duce, el nu ştie de unde a venit. El este într-o stare îngrozitoare.

E-93 Femeia aceea nu era felul acela. Ea nu a fost plantă hibridă. Ea s-a apucat de ceva. Tu nu trebuie să o dădăceşti şi să o stropeşti, şi să zici, "Acum, dragă, te rog, acum lasă-mă să te implor. Tu ar trebui să vii jos." Nu, domnule. Nimeni. Totul a încercat să o împiedice.

E-94 Un Creştin real se luptă pentru poziţia lui. El trebuie să stea singur, el şi Dumnezeu, şi el se luptă fiecare ţol de teren, aşa că tu nu trebuie să-i dădăceşti în jur.

E-95 Asta-i ce se petrece cu biserica Penticostală astăzi, noi avem prunci Penticostali care doar au fost stropiţi şi pulverizaţi cu aceasta şi aceea, şi cealaltă, până când aceasta a mers afară la o grămadă de hibrizi. Ce avem noi nevoie astăzi este o curăţire a casei, de la amvon până la-la îngrijitor, şi o pornire din nou, şi să punem ceva credinţă veritabilă născută în oameni. Da.

E-96 Nu, ea nu era un hibrid, aşa cum o aşa numită recoltă de credincioşi este astăzi. Ce a făcut ea? Ea a admis că El avea dreptate, Cuvântul.

E-97 Şi credinţa întotdeauna admite căci Cuvântul este correct. Amin. Dacă credinţa ta nu punctează fiecare Cuvânt din Cuvântul lui Dumnezeu, cu un amin, acolo este ceva greşit cu experienţa ta. Biblia a spus, "El este acelaşi ieri, azi, şi-n veci." Dacă acesta nu spune amin la aceea, atunci acolo este ceva greşit. Isus a spus, "Lucrările care le fac Eu le veţi face şi voi." Dacă acesta nu spune amin la aceea, atunci acolo-i ceva greşit. Dacă el nu punctează fiecare promisiune a Cuvântului lui Dumnezeu, cu un amin, acolo este ceva greşit.

E-98 Ea a admis că El avea dreptate. Ea a admis că ea nu era nimic decât un câine. Dar ea era după fărâmituri.

E-99 Nu am fi noi. O, nu. Noi trebuie să fim aşezaţi sus pe un scaun, şi, "Dacă ei nu-mi slujesc mie prima seară, eu nu mă voi duce înapoi seara următoare."

E-100 Acum, vedeţi, o, ce deosebită a fost ea. Dată înapoi, şi împinsă înapoi, împinsă afară, dată afară, orice a fost, ea a fost hotărâtă. Ea a fost persistentă, perseverentă. Ceva în interiorul ei, i-a spus că ea urma să o obţină indiferent de cât de mult a trebuit să aştepte, prin ce a trebuit ea să treacă. Ea ar obţine-o oricum. Ea a fost după fărâmituri. Ea nu a vrut masă deplină. Ea a spus, "Câinii mănâncă fărâmiturile sub masa stăpânului."

E-101 Acela-i felul de-a o face. Să nu luaţi locul înalt; luaţi locul din spate. Să nu faceţi... Doar să fiţi persoana mică. Calea în sus este în jos, întotdeauna. "Cel ce se smereşte va fi înălţat. Cel ce se înalţă va fi umilit." Calea în sus este în jos, întotdeauna.

E-102 Amintiţi-vă, ea niciodată nu a văzut un miracol. Ea era dintre Neamuri, dar ea avea credinţă.

E-103 Ea a fost ceva ca şi curva, Rahab. Ea le-a spus iscoadelor... Ea nu a spus, "Aşteptaţi până văd cum îşi peaptănă Iosua părul. Ce, cum arată toţi generalii voştri? Sau ce fel de săbii folosesc ei? Ce instrumente au ei? Ce fel de armament?" Ea a spus, "Eu am auzit că Dumnezeu este cu voi. Aceea-i suficient de bine pentru mine. Eu vreau milă." Ea a crezut.
"Credinţa vine prin auzire, şi auzind din Cuvântul lui Dumnezeu."

E-104 Priviţi, "Pentru această vorbire, pentru această vorbire," a spus Isus, pentru că ea era persistentă, şi venea.

E-105 Acum, la început, ea L-a chemat, "Fiul lui David." Acum dacă... Ea avea, ca una dintre Neamuri, nu avea pretenţii asupra Lui ca Fiul lui David. Dar când ea a spus, "Doamne," El era Domnul ei, dar nu Fiul lui David, la aceasta.

E-106 Ea avea apropierea corectă la darul lui Dumnezeu. Şi aceea-i singura cale ca să primiţi vreodată ceva, este să veniţi prin apropierea corectă. Ea a fost prima dintre Neamuri pe care s-a înfăptuit vreodată un miracol. Credinţa admite că Cuvântul este corect, ea este smerită şi reverenţioasă. Şi la fel este astăzi, a vrea să iei orice parte, oriunde, "doar aşa ca să ajung acolo."

E-107 Aţi observat-o vreodată pe Marta, în Prezenţa lui Isus, a perseverat? Marta, când ea a ieşit, deşi ea avea un frate care l-a iubit pe El, deşi ea şi-a deschis casa şi a părăsit biserica, şi aşa mai departe, şi Lazăr şi El erau prieteni; şi Lazăr era mort, în mormânt, şi a fost înăuntru acolo pentru patru zile, deja deteriorându-se. Nasul i-a căzut înăuntru, carnea lui jos de pe oase. El era mort.

E-108 Eu am vorbit cu o femeie care aparţine la altă credinţă care nu crede că El nu a fost mai mult decât un profet sau un om bun.

E-109 Eu voi admite că El era un profet. Dar, El era mai mult decât un profet, El era Dumnezeul profeţilor. El era tot ce au fost profeţii, era în El, plus Dumnezeu, şi toate din acestea împreună l-au făcut pe El.

E-110 Noi ne-am dus jos, într-o seară, ea a spus, "Dacă eu îţi dovedesc, D-le Branham!" A spus, "Eu am doar o greşeală cu Mesajul tău."
Am spus, "Eu sper că Domnul are, are numai o greşeală, să găsească cu mine."

E-111 A spus, "Te lauzi prea mult despre Isus." A spus, "Tu Îl faci Dumnezeu."

E-112 Am spus, "El era Dumnezeu. Dacă El nu era Dumnezeu, El a fost cel mai mare înşelător ce l-a avut lumea vreodată."
Ea a spus, "Tu Îl faci Divin."
Am spus, "El a fost Divin."
"O," a spus, "El era-El era un om bun."

E-113 Am spus, "El a fost mai mult decât un om bun. El a fost Dumnezeu. El a fost Di vin."
A spus, "Eu îţi voi dovedi, prin Biblia ta proprie, că El nu a fost Di vin."
Am spus, "Cum o poţi face?"

E-114 Ea a spus, "În Sfântul Ioan, al 11-lea capitol, când Isus a mers la mormânt, să-l învieze pe Lazăr, Biblia a spus, 'El a plâns."'
Şi am spus, "Este aceea Scriptura ta?" Am spus...
"Da."
Am spus, "Tu omiţi..."
A spus, "Cum putea El să plângă şi să fie Divin?"

E-115 Am spus, "El era şi om şi Dumnezeu. Acela era om care a plâns, desigur. Eu voi admite că acela era un om care a plâns. Dar când El a stat la marginea mormântului, şi-a îndreptat trupul Lui fragil, şi a spus, 'Lazăre, vino afară,' şi un om care era mort, patru zile, a stat pe picioarele lui şi a trăit din nou, acela a fost mai mult decât un om." Da, domnule.

E-116 Putrezirea şi-a cunoscut stăpânul. Sufletul şi-a cunoscut Creatorul. Şi el era într-o călătorie de patru zile pe undeva; eu nu ştiu, şi nici voi. Dar, oricum, când El a vorbit, el a venit înainte. Amin. Acela era mai mult decât un om.

E-117 El a fost un om când a venit jos de pe munte, în seara aceea, după ce El a venit, era flămând; a venit jos uitându-se în pomi, să găsească ceva să mănânce, uitându-se la un pom, când El a blestemat pomul care nu avea rod. El a fost un om când El a fost flămând. Dar când El a luat cinci pogăcele şi doi peşti, şi a hrănit cinci mii, au cules şapte coşuri pline de fărâmituri rămase, acela a fost mai mult decât un om. Asta-i tot.

E-118 El era un om când El s-a culcat acolo afară pe apă în noaptea aceea, în spatele unei corăbii. Putere a ieşit din El, tot timpul zilei, predicând, şi vindecând pe bolnavi; putere plecând din El, de la popor, discernând gândurile în inima lor. Şi zece mii de draci din mare au jurat ca ei să-L înece în noaptea aceea. Acea mică corabie veche ca un dop de sticlă acolo afară, săltând în sus şi-n jos. Deavolul a spus, "Eu L-am prins acum." Şi se părea că totul s-a sfârşit. Dar când El s-a ridicat o dată, a venit sus şi şi-a pus piciorul pe marginea corăbiei, şi a privit în sus şi a spus, "Pace, fii liniştită," şi vânturile şi valurile L-au ascultat, acela era mai mult decât un om. Acela era Dumnezeu.

E-119 El a fost un om când a strigat după milă, la cruce, adevărat. Când a strigat după o băutură şi ei I-au dat oţet, acela a fost un om. Când El a murit, sângerând, plângând, răstignit, pironit la o cruce, El era un om. Dar în dimineaţa de Paşti când El a rupt sigiliile mormântului şi a înviat din nou, şi a spus, "Eu sunt Cel ce am fost mort, şi viu pentru totdeauna," acela era mai mult decât un om. El a fost Dumnezeu într-un om, Fiul Său.

E-120 Nu-i de mirare, că Marta cu înţelegerea aceasta, ea era perseverentă în Prezenţa lui Isus. A spus, "Dacă Tu erai aici fratele meu nu ar fi murit. Dar chiar şi acum, orice îi ceri Tu lui Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da Ţie."

E-121 O, dacă noi ne-am pune măcar cuvintele acelea în inimile noastre în seara aceasta! "Eu ştiu că eu şed într-un scaun cu rotile. Eu ştiu că am cancer, am boală de inimă, orice este aceasta. Eu ştiu că doctorul spune că ultima mea oră este apropiată. Dar chiar şi acum, Doamne!" Orice îi ceri lui Dumnezeu, El o va face. Şi El este aşezat la mâna dreaptă a Majestăţii Sale, să facă mijlocire pe mărturisirea noastră. Doar să fiţi aşa de persistenţi cum a fost Marta.

E-122 Se părea că El a refuzat-o. A trimis după El, şi El nu s-a dus. A trimis din nou, şi El nu s-a dus. În sfârşit, după ce el a fost îngropat, patru zile, iată-L aici. Dar ea încă a fost persistentă. Ea a apucat ceva. Ea a văzut lucrările Lui şi ea a ştiut că era Dumnezeu. Ea a ştiut că a fost. Ea a fost persistentă. Ea a primit ceea ce a cerut.

E-123 Femeia Sunamită, în prezenţa lui Ilie, a fost persistentă. O, copilul a fost mort, şi zăcea pe patul lui. Şi Ilie a încercat să ia un toiag uns şi să-l trimită, prin Ghehazi, să-l pună peste copil. Dar credinţa ei nu a fost în toiag, ea a fost în profet. Ea a ştiut că Dumnezeu era în profet, căci ea a văzut cuvintele care el le-a spus să vină la împlinire. El era un profet adeverit, şi ea a ştiut că ce el a spus a venit de la Dumnezeu. Şi ea a spus, "Cum sufletul tău trăieşte, eu nu te voi părăsi până când aflu de ce." Şi ea a stat cu el. Ea a fost persistentă până când a primit ceea ce a cerut.

E-124 Aceasta îmi aminteşte, aici nu de mult, o femeie mică venind din California, când eu încă am locuit în Jeffersonville. A fost cu vreo trei sau patru ani în urmă. Ea avea o tumoare, şi tumoarea singură a cântărit cincizeci de livre. Ei au trebuit să o care în clădire, au aşezat-o înapoi. Ei... Ea a ştiut că eu urma să fiu acolo în seara aceea. Ea s-a gândit că eu urma să mă rog pentru bolnavi. Dar eu am venit doar să-i vorbesc audienţei, poate cam ce avem noi aici în seara aceasta. După ce am terminat de vorbit... Careva din ei i-au spus ei, "El nu se roagă pentru bolnavi în seara aceasta."

E-125 Dar ea a vrut să i se facă rugăciune, ea a spus în inima ei, şi a crezut. Ea a fost în adunare înainte, şi a spus, "Eu cred că dacă Fratele Branham s-ar ruga pentru mine, eu aş fi vindecată." Şi în seara aceea, doi sau trei dintre diaconi au trecut-o în jur, şi au mers afară pe marginea case-... clădirii, au venit roata în spate, au aşezat-o la uşă.

E-126 Şi eu am pornit să umblu afară cu Billy Paul, prin spate. Ea m-a apucat de cracul pantalonului, cam aşa. Ea a spus, "Frate Branham," a spus, "Eu întotdeauna am crezut că dacă tu i-ai cere lui Dumnezeu, Dumnezeu m-ar vindeca."

E-127 Eu mi-am pus mâna peste ea, am spus, "Atunci soră, după credinţa ta, să ţi se facă ţie."

E-128 Câteva luni după aceea, eu o întâlnesc acolo într-o-o adunare acolo. Acolo era ea, stând cu o talie perfectă. Tumoarea de cincizeci de livre era dusă. Ea a spus, "Eu voi lua orice femeie de aici în camera de îmbrăcare, şi o las să vadă dacă există o urmă oriunde pe mine. Aici este poza mea cum am fost."

E-129 Ce a fost aceasta? Fie că te-ai rugat pentru bolnavi sau nu, ea a fost persistentă. Ea a venit din California, să fie vindecată, şi ea nu se ducea înapoi în vreun alt fel decât să fie vindecată. Ea a fost persistentă.

E-130 Eu îmi amintesc să fiu chemat la marginea patului unui băiat muribund, aici câţiva ani în urmă, cu difterie neagră. Şi ei nu au vrut să mă lase să merg înăuntru acolo, pentru că eu aveam copii. Doctorul a spus, "Tu nu poţi să te duci înăuntru acolo, tu eşti un om căsătorit."

E-131 Eu ştiam că el era Catolic, şi am spus, "Dacă-dacă băiatul era Catolic, l-ai lăsa pe preot să meargă înăuntru?"
El a spus, "Da, dar el este-el este necăsătorit."
Am spus, "El vizitează copii, şi aşa mai departe."
A spus, "Aceasta nu este chestiunea, D-le Branham."

E-132 Am spus, "Tu ai lăsa pe un preot să meargă înăuntru să-i dea ultimele ritualuri. Acesta-i ultimul ritual. Băiatul moare. Lasă-mă să merg la el."

E-133 Ei bine, în sfârşit l-am convins. Şi el m-a îmbrăcat ca un Ku Klux Klan, sau ceva, tot felul de lucruri peste.

E-134 Şi bătrâna mamă şi tatăl stăteau acolo. Eu am părăsit o adunare, şi-bătrâna mamă şi tatăl au spus, "Dacă tu vei veni să te rogi, copilul meu va trăi." Băiatul era în vârstă de vreo şaptesprezece, optsprezece ani. Avea o cardiogramă, un aparat acolo, de vreun fel. El a fost inconştient pentru două sau trei zile, şi el nu ştia nimic. Mama şi tatăl m-au primit aşa cum am intrat. Am îngenunchiat jos şi m-am rugat o mică rugăciune simplă de credinţă.
Am spus, "Domnule, îl crezi tu pe Dumnezeu?"

E-135 El a spus, "Cu toată inima mea, singurul lucru ce vreau să-l faci este să-i ceri lui Dumnezeu. Dumnezeu îl va da."

E-136 Am spus, "Îţi mulţumesc, frate, pentru încrederea ta. Fie ca eu niciodată să nu o trădez."

E-137 Am pus mâinile peste micuţul băiat, şi m-am rugat, "Doamne Isuse, lasă credinţa acestui tată şi a mamei să se unească cu a mea, şi să vină înaintea tronului Tău în seara aceasta. Lasă ca acest băiat să trăiască şi să nu moară, pentru că noi credem. În Numele lui Isus."

E-138 M-am ridicat. Şi tatăl s-a întins dincolo şi a apucat pe mamă peste micuţul plămân de fier vechi, dintr-un lucru în care el respira acolo, şi a spus, "Mamă, nu este aceasta minunat? Nu este aceasta minunat? O, este aşa de minunat!"

E-139 Şi felceriţa aceea mică stând acolo, ea era uimită. Acea bonetă mică parcă era să cadă jos de pe capul ei. Ea s-a uitat în jur, şi a spus, "Domnule, eu nu înţeleg. Cum puteţi acţiona în felul acela, tu şi soţia ta, şi fiul vostru moare?"
El a spus, "Scumpa, fiul meu nu moare."

E-140 "Ei bine," a spus, "doctorul a spus că el va muri." A spus, "Acela," orice a fost aparatul, a spus, "când o inimă se duce vreodată aşa de jos, cu febra aceasta, niciodată nu a fost cunoscut, în istorie, ca vreodată să vină înapoi."

E-141 Eu niciodată nu voi uita credinţa acelui patriarh bătrân. El aparţinea la, eu cred, la mişcarea A. B. Simpson. A mers sus şi şi-a pus mâinile pe umeri, el era în vârstă de vreo şaizeci de ani, şi-a pus mâinile pe umerii acestei fetiţe, a privit-o în faţă. A spus, "Scumpa, tu priveşti la aparatul acela. Aceea-i tot la ce ştii tu să priveşti. Dar eu privesc la o promisiune, care Dumnezeu a spus că El o va face."

E-142 Depinde la ce vă uitaţi. Ei se îmbrăţişau unul pe altul, şi se bucurau acolo, frate. Şi el este căsătorit, şi este un misionar în Africa acum, cu doi copii. De ce? Pentru că un tată şi o mamă se puteau ţine înainte când era ora cea mai întunecată. Persistent! Da, domnule, persistent! Aveţi credinţă în Dumnezeu!

E-143 Micuţul Mica, în prezenţa tuturor acelor patru sute de profeţi instruiţi, era persistent când el a avut o vedenie de la Dumnezeu. Deşi ei... El era contrar. Şi l-au întâmpinat şi i-au spus, "Acum noi te vom pune înapoi în asociaţie dacă tu vei spune doar acelaşi lucru, tu, ce ei spun."

E-144 El a spus, "Cum viu este Domnul, eu voi spune numai ce El îmi spune să spun." Şi vedenia lui a fost examinată cu Cuvântul lui Dumnezeu, şi el şi-a pronunţat profeţia, indiferent.

E-145 Ei au spus, "Noi îl vom arunca în celulele din lăuntru, şi-i dăm întristare, pâinea întristării, şi ape de întristare." "Şi când ei vin înapoi," el a spus că se va ocupa de el, Ahab a spus.

E-146 El a spus, "Dacă tu vii de fapt înapoi, Dumnezeu nu mi-a vorbit." El a fost persistent. El ştia unde stătea el.

E-147 Omul orb care a fost vindecat de Isus nu putea să argumenteze teologia lor. Ei au spus, "Cine ţi-a deschis ochii?"
El a spus, "Un Om numit Isus din Nazaret."

E-148 A spus, "Acest Om este un păcătos. Noi nu ştim de unde a venit El."

E-149 Acum, el le-a dat un răspuns bun. El a spus, "Voi sunteţi conducătorii religioşi din ziua aceasta. Şi acest Om mi-a dat vederea, şi totuşi voi nu ştiţi de unde vine El." El avea o teologie destul de bună de-a lui proprie. El nu se putea certa cu ei. Dar el a ştiut un lucru, el putea vedea. Şi el nu s-a ruşinat. Tata şi mama lui s-au ruşinat să spună ceva despre aceasta, dar nu el. El a văzut-o. El a simţit-o. El avea resultatele acesteia. Ceva i-a spus lui, şi el a fost persistent.

E-150 Filip, îndată ce el a văzut, lecţia de seara trecută, ce, când a venit sus în Prezenţa lui Isus Cristos, când el a văzut a lui Simon... sau fratele lui Andrei. Fil-...

E-151 Petru a venit sus în Prezenţă, care era Simon atunci, a venit în Prezenţa lui Isus. Simon a fost învăţat, ca un copil, că Mesia va fi un profet. Când el a păşit în Prezenţa Lui, şi El i-a spus, "Numele tău este Simon şi tu eşti fiul lui Iona." El a fost persistent. El a fost gata atunci. A devenit capul bisericii.

E-152 Când Filip a văzut Aceasta, el a cunoscut un alt cititor bun al Bibliei care a cunoscut Adevărul. El a fost persistent. El a mers în jurul muntelui şi l-a adus.

E-153 Şi când Natanael a venit, un om de renume, un adevărat Evreu într-adevăr, un om, Evreu trainic, om foarte bun, integritate bună, el era un om mare. Dar în prezenţa preotului său şi în prezenţa fiecăruia din ei, când Isus s-a uitat asupra lui şi a spus, "iată un Israelit în care nu este viclenie," el a spus, "Rabunule, cum m-ai cunoscut Tu? Eu niciodată nu Te-am văzut înainte. Cum ai ştiut Tu cine eram eu?"

E-154 El a spus, "Înainte să te cheme Filip, când tu erai sub pom, Eu te-am văzut."

E-155 El a căzut la picioarele Lui, şi a spus, "Tu eşti Cristosul, Fiul Dumnezeului cel viu. Tu eşti Împăratul lui Israel." De ce? El a fost persistent indiferent de ce a crezut altcineva. El a întâlnit Lucrul despre care el a citit. Ce s-a aşteptat el să afle în Isus, el a aflat.

E-156 O mică femeie prostituată a venit afară la o fântână, într-o zi, să ia apă. Acolo şedea Isus, un Om obişnuit îmbrăcat în haine obişnuite, mâncând hrană obişnuită, vorbind limbă obişnuită, doar limbaj de stradă obişnuit cum vorbea oricare altul. Şi ea a vorbit cu El; El a vorbit cu ea. El a aflat unde era vina ei, şi El a spus, "Du-te ia-ţi bărbatul şi vino aici."
Ea a spus, "Eu nu am bărbat."

E-157 A spus, "Tu ai spus bine. Tu ai avut cinci, şi acela cu care tu trăieşti acum nu este al tău." Repede acea sămânţă predestinată din inima ei a atins Viaţa!

E-158 Când Aceea i-a lovit pe Farisei, Aceasta doar a schimbat întregul lucru în negru. Ei au spus, "Acest om este Beelzebub. El este un ghicitor."

E-159 Dar ea a ştiut căci Cuvântul era "mai ascuţit, mai puternic decât o sabie cu două tăişuri, şi un Discernător al gândurilor din inimă."

E-160 Ea a spus, "Domnule, eu pricep că Tu eşti un Profet. Noi nu am avut unul timp de patru sute de ani. Eu pricep că tu eşti un Profet. Dar noi ştim căci când Mesia vine, El ne va spune aceste lucruri."

E-161 El a spus, "Eu sunt Acela care îţi vorbeşte." Cu siguranţă că Acel care a făcut miracolul nu o să spună o minciună. El era un Profet. Ea... El a spus, "Eu sunt acel Mesia. Eu sunt Acela, care îţi vorbeşte. Eu sunt El."

E-162 Acum să încerci s-o opreşti? Dacă careva a fost vreodată în Orient, voi ştiţi, omul de pe stradă niciodată nu va auzi o prostituată. Ea nu avea voce deloc. Dar încearcă s-o opreşti, ca o casă în flăcări într-o zi cu vânt, tu nu a-i putea s-o faci. Drept în stradă a mers ea, ţipând, "Veniţi, să vedeţi un Om Care mi-a spus lucrurile care le-am făcut. Nu este acesta tocmai Mesia? Acolo şade El afară acolo la fântână acum. Acela-i chiar Mesia. Noi am aşteptat după Omul acela să vină, şi acolo şade El. El mi-a spus lucrurile acestea." Biblia a spus că poporul a crezut din cauza mărturisirii femeii.

E-163 În încheiere, eu aş putea spune. Eu văd nişte persoane Spaniole şezând aici, eu aş putea spune aceasta. Eu am fost în vechiul Mexic, nu de mult, la-la arenă jos acolo, ceva fel de loc. Noi nu am putut ajunge în ringul taurilor, sau ringul cel mare, dar noi am obţinut un loc acolo unde s-au adunat câteva mii de persoane. Fratele Espinoza, mă gândesc că-i un frate din Adunarea lui Dumnezeu, voi toţi îl cunoaşteţi, din California. El era traducătorul meu.

E-164 Seara înainte de aceea, acolo a fost un om bătrân orb să vină peste platformă, care nu putea vedea deloc. M-am uitat la el. Eu aveam pantofi buni, şi haine bune. Sărmanul om bătrân, zdrenţăros, pantalonii tot sfârtecaţi, pălăria lui veche cusută cu-cu, se părea, sfoară de legătorie. Şi el era orb; barba albă atârna în jos. Bătrânele lui, picioarele lui bătrâne, şi poate nu a avut încălţăminte, cu anii. Prăfuit peste tot. Total orb. M-am uitat la el. M-am gândit, "Tatăl meu ar fi fost cam de vârsta aceea, dacă el ar fi trăit."

E-165 M-am strecurat acolo la el. Am spus, "Cum o mai duci?" Fratele Espinoza a tradus.

E-166 Mi-am pus piciorul alături de al lui, să aflu. Acolo era o cortină mică de-a latul platformei de vreo patru sau cinci ori aşa de lată ca aceasta. M-am gândit, "Dacă pantofii mei i se potrivesc, eu îi dau pantofii mei." O, picioarele lui erau mult mai mari decât a mele. Mi-am pus umerii către a lui, parcă îmi puneam braţele în jurul lui, umerii lui erau mai laţi decât ai mei. Am văzut atunci că nu-i puteam da haina mea. M-am gândit, "Dumnezeule, ce pot eu să fac? Sărmanul ins bătrân, probabil că nu a avut o masă decentă în viaţa lui." Şi acolo era el, mâncând tortilas vechi refuzate jos acolo pe undeva; dar totuşi a trebuit să cheltuiască ce bani puţini avea, să cumpere o lumânare de grăsime, să o ardă pe un altar de aur de un milion de dollari, pentru păcatele lui, să trăiască în aşa superstiţie şi întuneric ca acela! M-am gândit, "Ce timp! Cum poate soarta să fie aşa de rea?"

E-167 Mi-am pus braţul în jurul lui, şi am strigat, "O Dumnezeule, ai milă asupra lui!"

E-168 El a strigat, "Gloria a Dios!" Şi cam la timpul acela m-am uitat în jur, el putea să vadă aşa de bine cum am putut eu, mergând peste platformă.

E-169 Şi-seara următoare când noi am venit înăuntru, acolo era o claie de haine vechi şi fulare, şi pălării, în sus de trei sau patru picioare înălţime, cam aşa, peste tot de-a latul. Cum au ştiut ei vreodată la care le aparţinea? Voi credeţi că le-a păsat? Ei au venit la biserică în dimineaţa aceea la ora opt sau nouă, fără scaune în care să şadă; chiar acolo afară, şi a turnat în jos ploaia, şi doar se rezemau unul de altul. Femeile cu părul lor tot atârna în jos, şi ţineau copii şi lucruri. Turnând în jos ploaia, au venit la ora nouă, şi eu nu aş fi fost acolo până pe la opt jumate sau nouă în seara aceea. Ei să se asigure că ei urmau să fie acolo. Au stat chiar acolo aşteptând până am venit înăuntru.

E-170 Ei m-au lăsat în jos pe o scară din frânghie, în spatele arenei, unde am venit înăuntru în felul acesta, am păşit afară la platformă. Billy Paul... Şi un om pe care l-am chemat Mariana, care înseamnă „mâine," el a fost întotdeauna aşa de încet să vină să mă ia. Şi astfel am spus, "Doar vino mâine, tu deja ai ruinat seara." Aşa că el m-a adus acolo şi m-a lăsat jos, şi am venit înăuntru pe platformă.

E-171 Fratele Jack Moore, mulţi din voi îl cunoaşteţi, doar dincolo aici la Shreveport, el a fost cu mine; şi Fratele Espinoza şi câţiva dintre fraţi. Atunci când noi stăteam acolo pe platformă, a venit Billy. Am auzit că acolo a fost un mare uruit, afară de tot acolo, acolo erau mii de mii şezând înăuntru acolo.

E-172 Billy a spus, "Tati, tu va trebui să faci ceva. Micuţa femeie Spaniolă de aici," a spus, "ea are un copil mort în braţele ei." A spus, "Copilul acela a murit azi dimineaţă, spun ei, devreme. Şi-şi Mariana le-a împărţit cartonaşele acelea de rugăciune, şi," a spus, "şi el nu are nici un cartonaş de rugăciune, şi nici eu nu am unul." A spus, "Şi ea este hotărâtă să aducă copilul în rândul de rugăciune." A spus, "Noi avem vreo patru sute acolo, gata să se facă rugăciune pentru ei."

E-173 Am spus, "Ei bine," am spus, "doar fă-o să stea înapoi. Căci, dacă ea ajunge înainte, aceea îi va porni pe fiecare din ei să facă aşa." Şi am spus, "Noi nu putem face asta. Spune-i doar să între în rând poate mâine. Noi încă o să fim aici mâine să-i dăm un cartonaş de rugăciune."

E-174 El a spus, "Tu să vii acolo şi încearcă." A spus, "Eu am trei sute de uşieri acolo care nici măcar nu o poate ţine, şi," a spus, "şi ea nu ar cântări nouăzeci de livre." Şi a spus, "Tu nu o poţi ţine." A spus, "Ea îţi fuge printre picioare, sare peste umerii lor, sau orice, cu acest copil mort."

E-175 Şi am spus, "Frate Jack," am spus, ,,ea nu mă cunoaşte. Ea nu m-ar deosebi de tine. Du-te jos şi roagă-te pentru copil, şi aceea o va rezolva în felul acela." Şi am spus, "Copil mort?" A spus, "Da." Am spus...

E-176 Eu am vorbit despre credinţă fiind substanţa, substanţa lucrurilor pentru care se speră. Şi eu vorbeam. Şi Fratele Espinoza a început să vorbească înainte, aşa cum eu vorbeam. Fratele Jack a pornit în jos să se roage pentru copil. Şi cum am început să mă uit, m-am uitat afară aici înaintea mea, şi acolo era un copil mic Mexican, fără dinţi, el era aşa micuţ. El a zâmbit, privind la mine, o vedenie.

E-177 Am spus, "Aşteaptă un minut, Frate Jack. Aduceţi copilul aici." Şi astfel ei au deschis calea.

E-178 Aici vine femeia micuţă, cu mărgelele de rugăciune în mâinile ei, şi căzând pe duşumea, strigând, "Padre ! "

E-179 Şi am-am ridicat-o sus. Am spus, "Să nu faci." Ea avea o pătură mică albastră cu alb, cu dungi; un micuţ, prunc înţepenit, cam aşa de lung, zăcând în braţele ei.
Am spus, "Întreab-o când a murit."

E-180 A spus, "A murit în biroul doctorului, dimineaţa aceea, pe la ora nouă." Şi aceasta era pe la nouă jumate sau ora zece în seara aceea. Şi doar udă leoarcă, ea a stat; părul ei tot în jos. Femeie mică drăguţă, şi, ea, probabil primul ei copil. Ea arăta să fie în vârstă de douăzeci şi cinci de ani, sau ceva.

E-181 Şi am spus, "Frate Espinoza, să nu traduci rugăciunea aceasta, pentru că eu tocmai am văzut o vedenie despre un micuţ mort co-... sau un copil mic acolo afară râzând la mine." Am spus, "Acesta ar putea să fie copilul."

E-182 Şi mi-am pus mâna pe pătura mică, şi am spus, "Scumpe Tată Ceresc, eu nu ştiu ce a însemnat vedenia, dar eu l-am văzut pe copilaş. Dacă copilul acela, Tu eşti gata să-l chemi înapoi la viaţă, eu voi chema după viaţa lui, în Numele lui Isus Cristos." El a dat drumul la un scâncet, şi a lovit pătura aceea şi a început să ţipe în felul acela. Şi eu...

E-183 The Business Men's Voice l-au publicat, nu cu mult în urmă. Am spus, "Frate Espinoza, să nu spui nimic despre aceea acum. Tu să trimiţi un curier după copilul acela şi femeia aceea, şi du-l la doctor şi să obţii o declaraţie semnată înainte să publici aceea acum," am spus, "pentru că aceasta trebuie să fie adevărat. Noi nu ştim." Aşa, aşa că ei au trimis un curier.

E-184 Şi doctorul a semnat o declaraţie, "Copilul a murit cu dublă pneumonie," dimineaţa aceea în a lui... la ora nouă în biroul lui. "El nu avea respiraţie. Inima lui i-a fost dusă, a fost mort şi ţeapăn."

E-185 Şi acolo era acea femeie mică. De ce? Pentru că ea a fost persistentă. Nimic nu urma să o oprească. Ea a fost persistentă. Ea a fost perseverentă, chiar dacă preotul ei ar fi dat-o afară din biserică (cu certitudine el ar fi), indiferent de ce s-a întâmplat. Ea s-a întâmplat să se uite la gard, cu câteva seri înainte, şi ea l-a văzut pe acel om bătrân orb să-şi primească vederea. "Dacă Dumnezeu putea să dea vedere la orb, El ar putea învia pe cel mort!" Şi ea avea o necesitate. Ea era persistentă, ca femeia Sirofeniciană. Ea şi-a primit dorinţa pentru că a fost persistentă.

E-186 Frate şi soră, noi suntem în Prezenţa lui Isus Cristos. El a spus, "Oriunde doi sau trei sunt adunaţi în Numele Meu, acolo sunt Eu în mijlocul lor. La orice sunt ei de acord, ca atingând un lucru, şi cer, ei vor primi." Să fim noi acum persistenţi în Prezenţa lui Dumnezeu, aşa cum ne aplecăm capetele.

E-187 Graţiosul nostru Tată Ceresc, noi am vorbit pentru vreo treizeci şi ceva de minute acum, sau mai mult, pentru Împărăţia Ta. [Porţiune goală pe bandă – Ed.] Dumnezeu a făcut promisiunea. Dumnezeu este obligat faţă de promisiunea Lui. Lasă-ne, Doamne, să ne amintim, şi să fim ca femeia aceea mică, persistentă. Dacă Isus este aici în mijlocul nostru, atunci lasă-ne să ne ţinem de El până când am obţinut lucrul pentru care am venit.

E-188 Dacă există aceia aici, în seara aceasta, care nu sunt mântuiţi, fie ca ei să se ţină până când harul de mântuire a lui Dumnezeu i-a primit.

E-189 Dacă ei sunt aici fără de botezul Duhului Sfânt, fie ca ei să fie ca acea femeie micuţă, să nu lase ca timpul sau orice altceva să le stea în cale. Ei să ţină şi să fie perseverenţi până când Duhul Sfânt le umple viaţa cu harul lui Dumnezeu.

E-190 Dacă ei sunt bolnavi, fie ca ei să nu fie slabi. Fie ca ei să ţină ca Iacob, cât de perseverent a fost el. El s-a ţinut, şi a spus, "Eu nu Te voi lăsa să pleci până când Tu nu mă binecuvântezi." Binecuvântarea aceea a însemnat viaţă pentru el, şi aşa înseamnă aceasta pentru noi în seara aceasta. Şi vindecarea înseamnă viaţă pentru noi, Doamne.

E-191 Ne rugăm ca Prezenţa Ta să vină, ca noi să fim în stare să ne apucăm de Tine, şi Tu să ne apuci pe noi, cum ai făcut Tu cu Iacob, acel prinţ luptător; ca Tu să ne schimbi numele, de la o carte de biserică aici pe pământ, la Cartea Vieţii Mielului în Cer. Perseverent, ţinând înainte până când Dumnezeu confirmă promisiunea Lui în noi! Noi o cerem în Numele Lui.

E-192 Doamne, noi ştim că un Cuvânt de la Tine va însemna mai mult decât milioane care oricare altul ar putea vorbi. Vino, Doamne, şi adevereşte aceasta, că eu am spus Adevărul. Tu eşti acelaşi ieri, azi, şi-n veci. Tu eşti Cuvântul. Tu ai fost Cuvântul care a fost în Noe. Tu eşti Cuvântul care a fost în Moise. Tu ai fost Cuvântul care a fost în Ilie. Tu ai fost Cuvântul care a fost în David. Tu eşti Cuvântul care s-a făcut trup şi este printre noi în seara aceasta. Tu eşti aici să adevereşti fiecare promisiune care Tu ai făcut-o pentru ora aceasta. "Cum a fost în zilele Sodomei," toate promisiunile acestea care Tu le-ai promis, Tu eşti aici să confirmi Aceasta. Acordă-o, în seara aceasta, Tată. Noi vom urmări să Te vedem aici.

E-193 Iar apoi fie ca biserica să se întindă în sus prin credinţă şi să se apuce, şi să zică, "Eu sunt perseverent, Doamne. Eu voi sta aici ca judecătorul nedrept de care a avut văduva o apucare." Şi dacă acel judecător nedrept, să se scape de femeie, i-a dat dorinţa ei, cu cât mai mult va da Tatăl Ceresc la aceia care El se aşteaptă să se ţină de El în seara aceasta? Admite aceasta, în Numele lui Isus, ne rugăm. Amin. Domnul să fie binecuvântat!

E-194 Eu vreau să văd... Billy, ai împărţit tu cartonaşe? [Cineva răspunde – Ed.] Două sute? Care sunt acelea care le-ai dat astăzi, H? De unde am început noi; unu, seara trecută, nu-i aşa? ["Da."] Să începem de altundeva în seara aceasta. Cartonaşul de rugăciune în seara aceasta este H.

E-195 Ori cine are cartonaşe de rugăciune, ţineţi-vă de ele. Vedeţi, noi o să ne rugăm pentru fiecare. Doar ţineţi-vă, ţineţi de acel cartonaş de rugăciune. Tu îi dai la un om un cartonaş de rugăciune, el este şaizeci la sută vindecat chiar atunci. Vedeţi? El ştie că el o să ajungă în rând, aşa că el doar îl va ţine. Acela-i motivul că noi le împărţim.

E-196 Să începem de la, să vedem, de la... hai să o facem de la optzeci în seara aceasta, începem de la optzeci, nouăzeci, o sută. Cine are cartonaşul de rugăciune H, H, ca Cerul? H, optzeci, ridică-ţi mâna. Vedeţi dacă eu sunt... Poate eu sunt greşit. Noi vom începe de altundeva atunci. Domnule? Eu nu l-am văzut. [Cineva spune, "Departe în spate." – Ed.] O, înapoi. În regulă, vino aici, domnule. H, optzeci.

E-197 H, optzeci şi unu, cine are optzeci şi unu? Ridică-ţi mâna. Optzeci şi unu, pe aici. Vino, doamnă.

E-198 Optzeci şi doi, cine are optzeci şi doi, ai vrea să-ţi ridici mâna sus? Chiar aici, optzeci şi doi? În regulă, optzeci şi doi, cine are cartonaşul de rugăciune H, optzeci şi doi? Acolo este optzeci, optzeci şi unu; noi vrem H, optzeci şi doi. Cum ai spune aceasta în Spaniolă? Ar putea să fie cineva în Spaniolă. În regulă, în regulă, optzeci şi doi.

E-199 Optzeci şi trei. H, optzeci şi trei, cine are cartonaşul de rugăciune H, optzeci şi trei? Uitaţi-vă pe cartonaşul vostru de rugăciune. Uitaţi-vă la cartonaşul de rugăciune al vecinului, poate ei sunt surzi şi nu pot auzi. H, optzeci şi trei, optzeci şi trei?

E-200 Să nu luaţi cartonaşele acelea dacă nu o să le folosiţi. Vedeţi? Le luaţi, folosiţi-le. Vedeţi? Să nu le pasaţi la altcineva. Păstraţile voi înşivă. Voi o să fiţi refuzaţi în rândul de rugăciune, vedeţi. Aşa că luaţi-vă cartonaşul, veniţi, ascultaţi la instrucţiuni înainte de adunare. Luaţi-vă cartonaşul de rugăciune şi atunci staţi în scaunul vostru, vedeţi.

E-201 H, optzeci şi trei, unde este acesta? Optzeci şi patru? Doamna de aici. Optzeci şi cinci, optzeci şi şase. Aşa este, răspundeţi repede. Optzeci şi şase, optzeci şi şapte, optzeci şi opt, optzeci şi nouă. Nouăzeci, nouăzeci şi unu, nouăzeci şi doi, nouăzeci şi trei, nouăzeci şi patru, nouăzeci şi cinci, nouăzeci şi şase, nouăzeci şi şapte, nouăzeci şi opt, nouăzeci şi nouă, o sută. Numără-i, Frate Grant, dacă tu vrei, şi vezi dacă ei toţi intră în rândul de rugăciune.

E-202 Acum eu am să le cer la fiecare înăuntru aici acum. Noi vom termina în vreo zece, cincisprezece minute. Eu o să le cer la fiecare înăuntru aici să rămâneţi în locurile voastre, care nu aţi fost chemaţi. Fiţi foarte reverenţioşi, tăcuţi. Fiţi persistenţi acum.

E-203 Să vă dau o altă mică povestire. O dată, acolo era o femeie. Isus a... Faima Lui s-a răspândit departe acolo în Gadara, şi o femeie mică a venit jos; sau, nu în Gadara, a fost un alt ţinut. Şi ea a auzit de El. Ea avea o scurgere de sânge. Ea a venit la adunarea unde a fost Isus, la malul mării, dar ea nu a putut să ajungă la El. Şi astfel ea a spus înlăuntrul inimii ei, acum ascultaţi, înlăuntrul inimii ei, că, "Dacă eu îi pot atinge haina Lui, eu mă voi face bine." Vă amintiţi povestirea? Acum, ea s-a strecurat acolo şi I-a atins haina.

E-204 Acum ce s-a întâmplat? Isus s-a întors şi a spus, "Cine M-a atins?"

E-205 Păi, Petru L-a dojenit. Doar gândiţi-vă la asta acum, în timp ce ei văd dacă ei sunt toţi acolo. Petru L-a dojenit. El a spus, "Doamne!" Ceva în felul acesta, ,,Păi, oamenii se întreabă dacă Tu eşti în toate minţile."

E-206 Păi, fiecare, "Bună, Rabunule! Bună, Profetule! Acesta-i Profetul tânăr din N azaret? Acesta este Profetul Galilean? Bună, acolo!"

E-207 "La o parte cu un astfel de Om," a spus preotul şi toţi ceilalţi. "Îndepărta ţi-vă de la El, toţi."

E-208 Dar el a ţinut mai departe tot la fel, ea a ţinut. Ea a spus, "Dacă eu îi ating numai haina Lui!" Ea a atins.

E-209 Atunci Petru a spus, "Ei bine, Tu îi faci pe oameni să gândească că Tu Ţi-ai ieşit din minţi."

E-210 El a spus, "Dar Eu îmi dau seama că Eu am devenit slab." Cât de mulţi ştiu asta? Virtute, care înseamnă "tărie," s-a dus de la El.

E-211 Şi El a privit în jur peste audienţă până când El a găsit femeia. Şi când El a găsit-o pe micuţa doamnă, ce a spus El către ea? El a spus, "Credinţa ta te-a mântuit." I-a spus despre scurgerea de sânge, că ea a fost mântuită. Este asta aşa? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.]

E-212 Acum câţi cred că El este acelaşi ieri, azi, şi-n veci, ridicaţi-vă mâna sus. Câţi ştiţi că acesta-i Adevărul? În Evrei 3, zice că, "Chiar acum El este un Mare Preot care poate fi atins de simţurile infirmităţilor noastre." Câţi ştiu asta? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.]

E-213 Ei bine, dacă El este acelaşi ieri, azi, şi-n veci, ... Numai, El nu este, în formă fizică; când El se întoarce aşa, timpul este terminat, El va lua Biserica cu El.

E-214 Dar El este aici în forma Duhului Sfânt, să vină în mine şi în voi, şi să înfăptuiască aceleaşi lucrări ale Lui. El a spus, în Ioan 14:12, "Cel ce crede în Mine, lucrările care Eu le fac le va face şi El." Este asta corect? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.]

E-215 Şi dacă Cuvântul este în noi, şi noi spunem Adevărul, şi acesta este Cuvântul care El l-a promis pentru astăzi, atunci nu este Cuvântul lui Dumnezeu "mai ascuţit decât o sabie cu două tăişuri, şi un Discernător al gândurilor şi intenţiilor inimii"? Spune Biblia aceea? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Nu a fost că toţi profeţii puteau discerne gândurile din-din mintea oamenilor? Este asta corect? ["Amin."] De ce? Acesta a fost Cuvântul care era în ei, Cuvântul lui Dumnezeu pentru ziua aceea. Vedeţi? Aşa-i cum au fost ei adeveriţi. Acelea erau împuternicirile lor. Nici unul din ei nu au aparţinut la o organizaţie, nici unul, niciodată nu. Împuternicirile lor era slujba lor.

E-216 Dumnezeu a spus, "Dacă ar fi unul printre voi, care este spiritual sau un profet, şi ce el spune vine la împlinire, atunci să ascultaţi de el, căci Eu sunt cu el. Dar dacă nu vine la împlinire, ei bine, să nu-l ascultaţi." Şi aceasta trebuie să nu fie numai o dată, trebuie să fie continuu tot timpul; de la profeţi.

E-217 Există un dar de profeţie, care este în biserică, care trebuie să fie examinat de-de examinatori, înainte să poată să fie spus la biserică, desigur. "Să fie înaintea a doi sau trei judecători, şi atunci acesta-i spus către ea."

E-218 Dar un profet este născut un profet, predestinat, rânduit dinainte. "Ieremia," a spus Dumnezeu, "înainte chiar ca tu să fii format în pântecele mamei tale, Eu te-am rânduit un profet peste naţiune." Ioan Boteză torul, şapte sute şi doisprezece ani înainte să se nască, "El era glasul celui ce strigă în pustie, 'Pregătiţi calea Domnului."' Vedeţi? Sigur.

E-219 Observaţi, acum, când Isus a fost aici pe pământ, El a făcut jertfa pentru vindecare şi pentru mântuire. Credem noi asta? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Isus nu ar putea veni în seara aceasta şi să vă mântuiască; El deja a făcut-o. Chestiunea păcatului a fost rezolvată. El este Mielul lui Dumnezeu care ia, a luat la o parte păcatele lumii. "El a fost rănit pentru fărădelegile noastre. Cu rănile Lui am fost vindecaţi." Acesta-i un timp trecut. Nu contează cât de mult ai ţipa, şi cât de mult ai ţipa, aceea nu ţi-ar face nici un pic de bine până nu ai acceptat-o.

E-220 "Şi El este un Mare Preot aşezat la mâna dreaptă a Majestăţii în Înălţime, să facă mijlociri pe mărturisirea noastră." Voi trebuie să o acceptaţi şi să o mărturisiţi. Vedeţi, aceea-i corect. În acelaşi fel prin vindecare.

E-221 Dar ce-i dacă El a stat aici în seara aceasta, purtând acest costum care El mi l-a dat? Ce ar face El în rândul de rugăciune? Cum aţi şti că acesta era Isus? Vedeţi? Acum, atât cât cineva vine şi zice, "Isuse, vrei Tu să mă vindeci?"
El ar spune, "Eu deja am făcut-o."

E-222 Acum dacă el avea urme de cuie în mână; şi oricine ar putea avea aceea, vedeţi, orice urmă ar putea să fie.

E-223 Dar ce este aceasta, cum ştiţi voi, cum ştiţi voi ce fel de viţă este aceasta? Aceasta-i ce fel de viaţă are aceasta în ea. Şi fiecare viţă, dacă prima... Prima ramură care vine afară din acea Viţă, Isus Cristos, ei au scris o Carte a Faptelor în spatele ei. Este asta aşa? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Dacă Ea pune vreodată alta, ei vor scrie o altă carte a faptelor. Căci dacă ea a rodit struguri, cea dintâi, data următoare ea nu poate avea lămâie. Dar, o viţă de lămâie poate trăi înăuntru acolo, aceasta-i o roadă citrică. Dar ea trăieşte de la sine; ea întotdeauna va produce lămâie, aceasta-i viţa altoită în ea. Dar dacă Viţa însăşi produce o ramură, ea va produce roade cum a rodit prima, căci aceasta va fi Viaţa care-i în Isus Cristos va fi în viţa aceea. Aşa este.

E-224 Isus a spus, "Cel ce crede în Mine, lucrările care Eu le fac le va face şi el." Acum dacă El era aici, El ar fi cunoscut prin Viaţa Lui, şi prin lucrurile care El le-a promis pentru epoca aceasta.

E-225 Câţi aţi fost aici seara trecută, să vă vedem mâinile. Practic toţi dintre voi, eu presupun. În regulă. Acum aici sunt persoane...

E-226 Fiecare în rândul acela, din câte ştiu eu, este un străin total faţă de mine. Dacă aceea-i aşa, ridicaţi-vă mâna sus. Fiecare este un... Eşti tu un străin? [Persoana zice, "Da." – Ed.]

E-227 Câţi de-acolo afară este străin faţă de mine? În regulă. Singurul lucru ce eu îl cer să faceţi este să aveţi credinţă şi să credeţi că eu v-am spus Adevărul.

E-228 Acum, priviţi, Cristos a promis aceste lucruri pentru zilele din urmă. Acum, eu ştiu că aţi avut mari războinici aici în oraş, poate Oral Roberts şi, oh, ca răposatul Jack Coe şi acei oameni mari de credinţă; ei şi-au trăit timpul. Dar amintiţi-vă ultimul semn care lumea Neamurilor l-a văzut înainte ca fiul promis să sosească în timpul lui Abraham, care este părintele tuturor, şi Isus a promis acelaşi lucru; ultimul semn care i-a fost arătat la Biserica aleasă, acum amintiţi-vă, acolo era Unul. Doi au mers jos şi au predicat în Sodoma, ei niciodată nu au arătat acest semn; nici nu este acesta astăzi. Dar la Biserica chemată-afară, semnul s-a arătat; şi aşa a profeţit Isus că acesta va fi acelaşi lucru, vedeţi, Dumnezeu manifestat în trup, vedeţi, discernând gândurile care sunt în inimă. Vedeţi? Acum, El a promis asta! "Şi cerurile şi pământul vor eşua, dar Acela nu."

E-229 Acum dacă El va manifesta aceea, să arate că El este aici prezent, câţi dintre voi Îl veţi crede pentru vindecarea voastră şi orice aveţi nevoie? [Adunarea se bucură – Ed.]

E-230 Acum, Doamne Isuse, acum aceasta-i către Tine, Tată. Oricare este voia Ta, lasă să se facă. Eu sunt slujitorul Tău. Aceştia sunt toţi slujitorii Tăi, sau mulţi din ei înăuntru aici. Lasă ca aceia care nu sunt slujitorii Tăi, prin Prezenţa
Ta... ştiind că poate înainte de dimineaţă ei vor trebui să se uite în faţa Ta. Acum Tu poţi zâmbi asupra lor cu har, dar atunci Tu vei fi judecătorul lor.

E-231 Lasă să vină la împlinire, Doamne, ca Isus să vină printre noi, în seara aceasta, şi să înfăptuiască şi să facă cum a făcut El înainte de răstignirea Lui; va fi asigurare pentru noi, în faţa religiilor păgâne, că Salvatorul nostru nu este mort, ci a înviat din morţi. Şi după două mii de ani, El este tot aşa de viu în seara aceasta cum a fost El atunci. Şi fie ca noi, ca acei din Emaus, să zicem, "Nu ne-au ars inimile înlăuntrul nostru, aşa cum ne-a vorbit El pe drum?" Lasă ca Prezenţa Ta să fie cunoscută. Fie ca noi să Te vedem, în seara aceasta, în Puterea învierii Tale. Şi atunci fie ca poporul să creadă atunci, Doamne, din cauza marei Tale Prezenţe auguste. Noi cerem în Numele lui Isus Cristos. Amin.

E-232 Acum eu iau fiecare spirit... Fiecare din voi sunteţi un spirit. Amintiţi-vă, voi niciodată nu m-aţi văzut pe mine; voi vedeţi această carapace veche uzată aici care declară acest Glas. Acum acest Glas sau vine de la Dumnezeu, sau nu vine, la fel ca al vostru. Acest glas este doar purtat în jur în această carapace, care eu o voi schimba cândva pentru una nouă care nu va îmbătrâni. Dar, prietene, fiecare un spirit. Astfel când vă mişcaţi, vedeţi, când voi aveţi control acolo, vedeţi, aceasta întrerupe. Doar şedeţi foarte liniştiţi, fiţi în rugăciune. Eu vreau ca voi... Dacă Dumnezeu face ceva, noi ar trebui să fim mulţumitori Lui. Cu certitudine. Lăudaţi-L, apoi fiţi reverenţioşi şi vegheaţi. Doar staţi foarte liniştiţi, şi credeţi cu toată inima voastră.

E-233 Acum voi acolo afară care nu aveţi cartonaş de rugăciune, nu contează unde sunteţi, voi doar să credeţi şi spuneţi aceasta, "Doamne Isuse, ce ne-a spus el este în Biblie. Noi... eu ştiu că Tu ai promis aceea, şi eu ştiu că acesta trebuie să fii Tu. Acesta nu poate să fie acel om; el este un om cum sunt eu, sau ca soţul meu, sau ca fiul meu, sau fratele, sau ce altceva." Vedeţi?

E-234 Dar un dar nu este ceva, un cuţit, care-l iei şi te duci să faci lucruri cu el, un dar. Într-una din aceste zile, eu o să-mi iau un cort mare şi vin la un oraş, şi doar stau pentru vreo lună la un timp, vedeţi, şi învăţ, totuşi. Un dar, este să te dai pe tine afară din cale, aşa ca Dumnezeu să poată veni înăuntru, să vedem ce El arată, ce face El. Un dar nu este, "Eu am putere să fac aceasta, eu am putere!" Puterea ta a unui dar este să te dai la o parte din cale. Şi darul care Dumnezeu ţi l-a dat, operează prin aceea atunci, vedeţi, după ce tu eşti afară din cale. Vedeţi?

E-235 Acum, eu nu pot să-L fac să-mi spună nimic. El trebuie s-o facă. Acum să economisim timp... Eu sunt foarte târziu.

E-236 Dar vino aici, doamnă, eu vreau să stai chiar aici. Eu am vorbit câteva minute în urmă despre o femeie la... la fântână. Ai fost tu aici seara trecută? [Sora spune, "Nu, domnule." – Ed.] Tu nu ai fost aici. Ai fost tu vreodată într-una din adunări înainte? ["Nu, domnule."] Nu ai fost înainte. Aceasta-i prima dată a ei. Noi suntem străini. Ea nu a fost aici seara trecută. Niciodată nu a avut instrucţiuni despre aceasta. Nimic decât doar să stai aici. ["Aşa este."] Acum noi stăm. Tu îţi aminteşti povestirea despre femeia la fântână? ["Da, domnule."] A fost o mică panoramă ca aceasta, şi Omul şi femeia s-au întâlnit pentru prima dată în viaţa lor.

E-237 Acum, această femeie era în, ea era în... Ea era în ruşine. Ea s-a măritat de prea multe ori, şi ea-şi ea a trăit cu un om cu care ea nu a fost măritată, şi-şi acesta a fost un lucru foarte rău. Şi Isus a vorbit cu ea.

E-238 Acum vă amintiţi, că El a spus, în Sfântul Ioan 5:19, "Adevărat, adevărat, Eu vă spun, Fiul nu poate să facă nimic în Sine; decât ce El vede pe Tatăl făcând, aceea face Fiul la fel." De aceea, Isus nu a făcut nici un lucru fără ca mai întâi să-l vadă într-o vedenie, sau El a spus ceva greşit acolo. "Fiul nu face nimic până când El vede pe Tatăl să-l facă mai întâi." Nu să-Laudă; "îl vede pe El să-l facă." Şi atunci Tatăl...

E-239 El avea nevoie să meargă pe la Samaria. El se ducea la Ierihon, dar El a mers sus la Samaria, cetatea din Sihar. Şi El a întâlnit-o pe această femeie, şi El a început să vorbească cu ea până când El a aflat unde era necazul ei. Atunci El i-a spus necazul ei, şi repede, ea în starea aceea, ea a recunoscut că acela era semnul lui Mesia.

E-240 Ei bine, dacă acela era El ieri, ar fi acelaşi Cel de astăzi, dacă El este acelaşi ieri, azi, şi-n veci. Este asta adevărat, audienţă? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Vedeţi?

E-241 Acum ne întâlnim pentru prima noastră dată. Eu nu sunt El, şi tu nu eşti ea, dar El încă este Dumnezeu. [Sora zice, "Amin."-Ed.] Aşa este, vezi. Acum dacă tu poţi să ai credinţă în-în ce spun eu, în Cuvânt! Eu niciodată nu voi spune nimic decât ce este în acest Cuvânt. ["Laudă Domnului!"] El ar putea să facă lucruri în afara acelui Cuvânt; dar doar atât timp cât El face Aceea, eu ştiu că Acela-i corect, atunci, înţelegi. ["Da, domnule."] Şi acum tu nu mă cunoşti pe mine, eu nu te cunosc pe tine.

E-242 Astfel de aceea dacă tu erai bolnavă, şi eu mi-am pus mâinile peste tine, şi am strigat, ca acel mare războinic, Fratele Roberts, sau careva din aceia, Fratele Allen sau careva din acei oameni, pun mâinile peste tine şi zice, "Aleluia, Domnul ţe vindecă," aceea-i bine. Tu crezi ac;eea, şi aceasta va lucra. Înţelegi? [Sora zice, "Amin." – Ed.] Înţelegi? Dar acum ce-i dacă El stă aici şi spune ceva ce tu ai făcut, sau ceva motiv că tu eşti bolnavă, sau ceva ce s-a întâmplat în jos prin viaţă, sau ceva ce tu nu ar fi trebuit să faci? ["Aceea va fi bine."] O, că aceea, tu ai şti că aceea trebuia să fie corect, chiar clar pentru mintea ta atunci. ["Aşa este."] Aşa este.
Ar fi a voastră, acolo afară? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.]

E-243 Acum despre ce îi vorbesc eu femeii? Vedeţi, eu nu am ţinut pe mesajul acela în seara aceasta (am ajuns la perseverent), vedeţi, aceasta m-ar schimba în a predica. Şi acum trebuie să vin înapoi la discernământ, relaxându-mă, punând pe William Branham acolo la o parte.

E-244 Câţi a-ţi văzut vreodată acea fotografie luată aici la Houston? Şi acum... Acesta-i aici. El este afară în faţă aici acum, vedeţi. Acela pluteşte chiar alături, între mine şi femeie, chiar acum. Iată-L acolo, învârtindu-se chiar în jur. Dacă femeia a vrut să mărturisească la aceasta; ea ştie, în ultimele ei secunde, acolo a fost ceva ca un simţământ foarte bun. [Sora spune, "Da." – Ed.] Dacă asta-i aşa, ridică-ţi mâna sus. ["Amin. Amin."] Vedeţi? Eu mă uit drept la El. Vedeţi, aceasta-i ca şi cum ai trăi într-o altă dimensiune. Eu Îl urmăresc, prin femeie. ["Amin."]

E-245 Acum, doamna, un lucru, ea este extrem de agitată. [Sora zice, "Da."] Şi aceea-i pentru ce ai vrut tu să mă rog. Şi aceea-i doar natural căci acum din cauza acestui timp al vieţii în care tu trăieşti, ajungând la această vârstă şi aşa mai departe, aceea te face agitată.

E-246 Un alt lucru, tu ai ceva în partea ta laterală, aceasta-i-aceasta-i ca bule mici de aer, parcă, se adună în partea ta laterală. [Sora zice, "Aşa este." – Ed.] Acum este asta aşa? ["Da, domnule."] Ridică-ţi mâna sus, dacă aceea... ["Aceea-i-aceea-i o declaraţie de la doctor."] Vezi? ["Laudă Numelui Său sfânt!"]

E-247 Acum, vedeţi, acolo-i acela din nou, cineva zice, "El a ghicit." Tu, eu am să-l numesc cine-i acela, într-una din aceste zile, înţelegeţi. Să nu faceţi aceasta. Voi nu vă puteţi ascunde acum, ţineţi minte, vedeţi. Cuvântul, El este aici, Însuşi. Nu eu, prietene; eu sunt doar fratele vostru. Dar Cuvântul este aici.

E-248 Aici, ea este o persoană bună, să vedem dacă eu am ghicit aceea. Eu nu ştiu acum ce am spus. Aceasta va trebui să vină prin banda aceea, căci eu o ştiu. Acum doar un moment. Da. Da, ea-ea devine agitată, care aceea-i cauza de la un-un timp, vârsta ei şi lucruri. Ea este...

E-249 Şi atunci, alt lucru, tu ai avut o-o operaţie. [Sora spune, "Da, domnule, am avut." – Ed.] Şi aceea era o afacere feminină, cândva în urmă. Aşa este. ["Da."] Aceea te-a făcut mai agitată decât întotdeauna. Aşa este, nu-i aşa? ["Da, domnule, aşa este."] Aha, aşa este. Şi aceea te-a făcut agitată, căci, la timpul acesta din viaţă, te-a făcut mai agitată. Acum, tu gândeşti că eu o ghicesc? ["Nu."]

E-250 Aici este un alt lucru. Acolo este o-o fată cu tine, fetiţă. Şi ea este aici, şi ea suferă cu oreon. [Sora spune, "Da. Amin." – Ed.] Este asta aşa? Aşezată acolo afară. Şi acolo este o femeie, altă femeie, o prietenă de-a ta ["Da, domnule."], şi ea are opresiune mintală ["Da."], ca agitaţie şi apoi mintal. ["Amin."] Este asta aşa? ["Aleluia!"] Acum când te duci înapoi, pune batista aceea pe ele; oreonul va pleca şi ea va trece peste aceasta, şi tu vei fi bine. Mergi, crede în Numele Domnului Isus.

E-251 Credeţi voi? [Adunarea se bucură şi zice, "Amin." – Ed.] Acela era Isus ieri, acela-i Isus astăzi! Voi trebuie să ştiţi că acela este Cineva, vedeţi. Da. Cineva trebuie. Acum, acolo, priviţi, aceea era înapoia mea. Vedeţi? Vedeţi? Aceasta nu este... Eu nu aş putea face aceea. Voi-voi ştiţi că aceasta trebuie să fie ceva Putere, nu-i aşa? ["Amin."] Credeţi voi că acesta-i Domnul Isus, conform cu promisiunea Lui? ["Amin."] Domnul să vă binecuvânteze.

E-252 Cum o duci, doamnă? Eu sunt un străin faţă de tine, de asemenea. Eu nu te cunosc. Eu nu te-am văzut în viaţa mea. Noi suntem străini. Aceasta-i prima noastră dată că ne întâlnim, din câte ştiu eu. Dar acum dacă Domnul Isus mi-ar spune ceva despre tine, ca ceva ca la doamna aceea acolo, orice era aceasta, ai crede tu că acesta era Domnul Isus în loc de... Acesta nu aş fi eu, tu ştii. Şi acum tu ai putea, ca Fariseii, să zici, "Acesta-i Beelzebub, un duh necurat."

E-253 Şi deoarece ei au spus că Duhul lui Dumnezeu, care făcea lucrarea aceea în El, era "un duh rău," a fost hulă împotriva Duhului Sfânt, care niciodată nu se va ierta când Acesta vine în ziua aceasta. Acela-i motivul că această naţiune stă în judecată astăzi. Nu a rămas nimic pentru ea decât judecată. Ea este plină de Jack Rubys, şi aşa mai departe, aşa că nu poate fi nimic altceva să i se întâmple decât judecată.

E-254 Acum tu eşti bolnavă. Tu ai fost înăuntru la un doctor. El de fapt a sfătuit o operaţie. Acea operaţie este pe colon. [Sora zice, "Aşa este." – Ed.] Aceea-i adevărat, nu-i aşa? ["Amin."]

E-255 Aici este un alt lucru. Tu eşti într-o necesitate disperată a unui spiritual... [Sora zice, "Da. Amin." – Ed.] Tu nu te-ai simţit bine. Tu cumva te-ai spălat la o parte, puţin, şi tu vrei să vii înapoi. ["Aşa este."] Ei bine, tu eşti înapoi acum. Acum du-te, crezând cu toată inima ta, şi te vei face bine, în Numele lui Isus Cristos. Păcatele îţi sunt iertate acum. Acum du-te, crezând.

E-256 Acum, nu eu am spus, "păcatele iertate." El a spus aceea. Vedeţi, acesta nu am fost eu. Acesta a fost El, vedeţi.

E-257 Credeţi voi? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Acum aceasta ar trebui să vă facă pe restul din voi doar să ştiţi că acesta-i El aici. Nu este aşa? ["Amin!"] Dacă aţi vrea doar să credeţi! Doar aveţi credinţă. Nu vă îndoiţi. Fiţi reverenţioşi şi credeţi-l pe Dumnezeu. Acum, vedeţi, voi sunteţi în Prezenţa Lui.

E-258 Acum, dacă unul din discernămintele acelea l-au făcut pe Fiul lui Dumnezeu să spună, "virtute a ieşit," ce vă gândiţi că mi-ar face aceasta mie, un păcătos salvat prin harul Lui? Înţelegeţi? Aceasta ar fi, voi ştiţi cum ar fi.

E-259 Doar un moment, aceasta nu este femeia. Spune, tu care tocmai ai fost vindecată, acolo, doamnă, mergând înapoi la locul tău, uită-te la mine doar un moment. Acolo este un-un om aşezat chiar înaintea ta acolo, care are boală de sinus, şezând chiar acolo. Da. Crezi tu că Dumnezeu te va face bine? Tu crezi? În regulă.

E-260 Spuneţi-mi ce a atins el. Eu nu-l cunosc pe om, nu l-am văzut niciodată în viaţa mea. Dacă aceea-i corect, dă din mână, dacă noi suntem străini unul la altul.

E-261 Acum, priviţi, ca voi să puteţi şti altceva. Soţia lui şezând lângă el acolo, crezi tu că Dumnezeu îmi poate spune ce-i rău cu ea? Mă veţi crede voi că sunt profetul Lui, sau slujitorul Lui? O veţi face voi? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.]

E-262 Ea are febră de fân. Dacă aceea-i corect, ridică-ţi mâna sus, doamnă. În regulă. Acum dacă voi amândoi credeţi! Voi aţi atins Ceva. Credeţi acum, şi aceasta vă va părăsi.

E-263 Credeţi voi pe Dumnezeu? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Nu vă îndoiţi. Aveţi credinţă în Dumnezeu.

E-264 Aici este un om. Eu niciodată nu l-am văzut pe acest om. El este cam un pic mai tânăr decât mine, şi eu niciodată nu l-am văzut înainte. Dacă noi suntem străini, domnule, unul cu altul, ridică-ţi mâinile sus. În regulă. Eu niciodată nu l-am văzut.

E-265 Acum să luăm un tablou, în Biblie, hai să luăm când... când Isus l-a întâlnit pe Simon Petru. Eu mi l-aş imagina a fi un om cam ceva de vârsta aceea, rărindui-se părul, când Isus l-a întâlnit. Acum urmăriţi. El a vorbit cu el.

E-266 Acum, dacă eu nu-l cunosc pe om, niciodată nu l-am văzut, noi amândoi cu mâinile sus, noi suntem total străini unul la altul. Acum, celelalte erau femei, să vedem despre acest om.

E-267 Acum tu uită-te la mine, doar un moment, ca fratele tău. Şi acum dacă Domnul ar spune ceva ce tu ai făcut, sau ceva ce ar fi trebuit să faci, sau nu a trebuit să faci, sau orice este aceasta, tu vei şti dacă este adevărul sau nu. [Fratele zice, "Da, domnule." – Ed.] Tu ai şti. Şi atunci dacă El îţi poate spune ce-i rău cu tine, sau ceva ce este în mintea ta, care este boala ta, sau-sau ceva în felul acela, îţi spune ceva care tu-tu vei şti dacă este adevărul sau nu. Atunci dacă El îţi poate spune ce a fost, şi tu ştii dacă-i adevărat sau nu; dacă El îţi spune ce o să fie, atunci tu ştii că aceea trebuie să fie adevărat.

E-268 Acum ar face aceea pe fiecare înăuntru aici... Doar îmi iau timpul cu omul acesta, şi vorbesc cu el. Acesta este cel dintâi.

E-269 Acum tu te uiţi încoace, doar un moment, aşa cum vorbim. Fie ca Domnul să mă ajute acum. Şi crezi tu că ce Biblia spune este adevărat? [Fratele zice, "Da, domnule." – Ed.]

E-270 Tu crezi că aceasta este ora în care Isus este să vină; că Biserica a venit de la justificare, sanctificare, botezul Duhului Sfânt, chiar ca piramida ca aceea care vine? Şi acum piatra de vârf urmează să trebuiască să fie aşa de perfectă încât, când Piatra de vârf vine, ea trebuie să se îmbine chiar cu aceasta. Slujba trebuie să pornească în felul acesta, şi doar să vină la minoritate tot timpul, devenind grupuri mai mici, şi grupuri mai mici, până când în final Piatra se întâlneşte cu clădirea. El este Piatra de vârf, ia toată clădirea cu El, care este Biserica. Toţi dintre ei vor învia, drept înapoi de la această prima strajă, înainte până la a şaptea, şi se duc toţi în Răpire. Fiecare îşi aveau ziua alocată lor, şi ei şi-au avut reformatorii lor şi fondatorii, şi aşa mai departe, peste tot în jos. Şi această zi din urmă, a venit într-un vultur din nou, care este înapoi în epocă profetică, să aducă aceasta laolaltă.

E-271 Crezi tu aceea, Cuvântul şi Piatra, Cel care vine? [Fratele spune, "Eu cred." – Ed.] Tu ai un simţământ foarte bun la tine, domnule.

E-272 Acum, care-i necazul tău, tu ai avut un accident. În acel accident, tu ai fost gazat cu gaz de monoxid de carbon. Aceea-i adevărat. El te-a otrăvit. El te-a otrăvit în ficatul tău, şi tu ai avut necaz cu acela. Tu ai avut necaz cu stomacul tău. [Fratele zice, "Drept." – Ed.] Tu ai avut necaz cu inima ta. ["Drept."] Şi aceasta te-a făcut aşa de agitat până când te-ai format într-o complicaţie. Tu eşti sărac, trebuie să te duci înapoi la lucru. Dar te temi să te duci înapoi la lucru, tu te temi de acel gaz de monoxid de carbon. Dar o să fie totul în ordine. Acum, ţine minte, dacă-dacă Isus Cristos îmi va spune cine eşti, vei... Acum lucrurile acelea erau adevărate, nu-i aşa? Dacă El îm va spune cine eşti, o vei accepta tu şi vei şti, şi te duci înapoi şi să fii cu bucurie bună? O vei face tu? Numele tău este D-ul Wagner. ["Aşa este."] Du-te înapoi, pe drumul tău.

E-273 Credeţi voi acum? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Cu toată inima voastră, voi credeţi? ["Amin."] "Dacă tu poţi crede, toate lucrurile sunt... Toate lucrurile sunt posibile pentru acei care cred."

E-274 Acum crezi tu că Dumnezeu va vindeca boala aceea de femei pentru tine? Acum doar mergi peste platformă zicând... [Sora strigă – Ed.] Amin. Vedeţi? Dumnezeu să te binecuvânteze.

E-275 Acum, doamnă, când tu te scoli dimineaţa, tu eşti înţepenită, tu de-abea că nu poţi să te mişti în jur prea mult, artrita. Dar crezi tu că Dumnezeu vindecă artrita? [Sora spune, "Da." – Ed.] În regulă, du-te pe drumul tău, zicând, "Mulţumesc Ţie Doamne." ["Dar eu-eu nu am... Am nevoie de vindecare pentru nervi."] În regulă, domnule, aceea-i ce ţi-a cauzat artrita ta, înţelegi, erau nervii tăi. "Dacă tu poţi să crezi, toate lucrurile sunt posibile," dar mai întâi tu trebuie să o crezi.

E-276 Ce gândeşti tu, domnule? Crezi tu cu toată inima ta? Crezi tu că Dumnezeu vindecă boală de inimă şi te face bine? [Fratele zice, "Sigur cred!" – Ed.] În regulă, mergi pe drumul tău, spune, "Mulţumesc Ţie, Doamne Isuse."

E-277 Acum, doamnă, tu eşti umbrită, aceea înseamnă cancer. [Sora spune, "Corect." – Ed.] Crezi tu că Dumnezeu va vindeca cancerul? ["Da."] În regulă, acceptă aceasta şi mergi pe drumul tău, zicând, "Mulţumesc Ţie, Scumpe Dumnezeule," şi crede cu toată inima ta.

E-278 Dumnezeu poate vindeca boală de stomac, sau orice altceva. Crezi tu aceea? [Sora zice, "Da, domnule." – Ed.] În regulă, mergi pe drumul tău, şi bucură-te, zicând, "Mulţumesc Ţie, Doamne Isuse."

E-279 Crezi tu că Dumnezeu va vindeca boala ta de femei, picurătura aceea? În regulă, mergi pe drumul tău, zicând, "Laudă Domnului." Crede cu toată inima ta.

E-280 Crezi tu că Dumnezeu vindecă sinusita şi asma, şi toate lucrurile acestea, te face bine? Mergi pe drumul tău, bucurându-te, zicând, "Mulţumesc Ţie, scumpe Dumnezeule."

E-281 Ce-i dacă eu nu ţi-am spus nimic, doar mi-am pus mâinile peste tine, tu ai crede aceasta? În Numele Domnului Isus, fii vindecat. Crede cu toată inima ta.

E-282 Vino, doamnă. Crezi tu cu toată inima ta? Stare anemică şi boală de inimă, crezi tu că Dumnezeu te va face bine? Dacă tu crezi, mergi pe drumul tău, spune, "Mulţumesc Ţie, Doamne Isuse," şi să te faci bine.

E-283 În regulă, domnule. Vino, doamnă. Crezi tu că Dumnezeu vindecă Diabet şi-i face pe oameni bine de la diabet? [Sora zice, "Da." – Ed.] Atunci mergi pe drumul tău, zicând, "Mulţumesc Ţie." Crede cu toată inima ta, vezi.

E-284 Dumnezeu vindecă agitaţia şi boala de stomac, de asemenea. Crezi tu că El te face bine? Mergi pe drumul tău, bucurându-te. Mănâncă-ţi cina, şi fii cu un curaj bun.

E-285 Vino. Un stomac agitat, de asemenea. Crezi tu că Dumnezeu te va face bine? [Sora zice, "Da, domnule." – Ed.] Mergi pe drumul tău, şi mănâncă, şi să te faci bine. Crede cu toată inima ta.

E-286 Tu ai puţină palpitaţie de inimă, dar de asemenea tu ai cumva artrită. Tu crezi pe Dumnezeu, Dumnezeu te va face bine? [Sora zice, "Da, eu cred." – Ed.] Mergi pe drumul tău, şi bucură-te, şi spune, "Mulţumesc Ţie, Doamne."

E-287 Un stomac agitat cauzează ulcer peptic şi lucruri. Tu crezi că Dumnezeu te va face bine şi te va vindeca? [Sora zice, "Eu cred." – Ed.] Mergi pe drumul tău, şi spune, "Mulţumesc Ţie, Doamne," Şi să te faci bine.

E-288 Tu ai multe lucruri, o boală a doamnelor. Unul din lucrurile tale mari este o boală de inimă, prea mult în jurul inimii tale. Crezi tu că Dumnezeu te va face bine? Mergi pe drumul tău, şi bucură-te, şi spune, "Mulţumesc Ţie, Doamne."

E-289 Crezi tu că Dumnezeu vindecă artrita? [Sora zice, "Da, domnule." – Ed.] Doar continuă să mergi, şi artrita ta va fi dusă.

E-290 Credeţi voi cu toată inima voastră? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Vedeţi? Cu siguranţă aceea...

E-291 Acum unii dintre voi afară în audienţă. Acum fiţi reverenţioşi. Fiţi reverenţioşi, doar şedeţi liniştiţi, voi credeţi cu toată inima voastră acum. Priviţi încoace, credeţi cu toată inima voastră, unii din voi persoanele acolo afară care nu o să fiţi în rândul de rugăciune.

E-292 Acest băiat mic aşezat jos aici, ins mic durduliu şezând chiar acolo. Nu vedeţi voi Lumina aceea peste el? Micuţul suferă de o boală de rinichi. Crezi tu că Dumnezeu va vindeca boala de rinichi, fiule? Tu o crezi? În regulă, ridică-te în picioare şi spune, "Eu o cred şi o accept." În regulă. Dumnezeu să te binecuvânteze. Mergi pe a ta...

E-293 Crezi tu cu toată inima ta? "Dacă tu poţi să crezi, toate lucrurile sunt posibile."

E-294 Cum este cu tine care tocmai te-ai aşezat jos acolo, ai venit sus cu un băieţel şi ai şezut jos? Crezi tu, că boala aceea de ochi, Dumnezeu îţi va vindeca boala aceea de ochi şi te face bine? Tu crezi? În regulă, tu îţi poţi avea vindecarea, de asemenea. În regulă. Tu doar te-ai aşezat jos la timpu! potrivit. Amin, Mergi drept înainte. Aceea-i bine. Aceea-i bine. În regulă. Amin. În regulă.

E-295 Doamna alături de tine acolo, ea are necaz cu capul ei. Crezi tu că Dumnezeu îţi va vindeca boala ta de cap, doamnă? [Sora zice, "Eu cred." – Ed.] În regulă. Fetiţa ta acolo suferă cu o boală mintală. Aceea-i corect, nu-i aşa? Puneţi mâna acolo peste ea, şi crede, şi ea se va face bine, de asemenea. Crezi tu asta?

E-296 Această doamnă alături aşezată alături, ea se roagă, chiar alături de ea. Ea se roagă acolo din cauza unui cămin spart. Este asta corect, doamnă? Ridică-ţi mâna sus. Crede, şi casa ta va fi restabilită din nou. Ai credinţă.

E-297 Doamna aşezată alături de ea are un chist. Crezi tu că Dumnezeu va vindeca chistul acela, doamnă? Ridică-ţi mâna sus, acceptă aceasta.

E-298 Doamna aşezată alături de ea are boală de gât. Crezi tu că Dumnezeu îţi va vindeca gâtul, doamnă? Ridică-ţi mâna sus.

E-299 Ce se petrece cu voi oamenilor? Nu vedeţi voi că Isus Cristos... Să ne ridicăm sus în picioare. Ridicaţi-vă sus în picioare şi acceptaţi-l pe Isus ca vindecătorul vostru.

E-300 O Miel al lui Dumnezeu, în Numele lui Isus Cristos, vindecă fiecare persoană aici, pentru slava Ta.