Eu l-am ascultat pe marele evanghelist spunând odată, când luam micul dejun... el a ridicat Biblia şi... eu întotdeauna l-am admirat. El a zis: „Aici se află standardul. Asta este ceea ce Dumnezeu pretinde. Eu mă voi duce în oraş şi voi avea o trezire în care douăzeci sau treizeci de mii de oameni îşi vor lua decizia. Când eu mă întorc după patru sau cinci ani, sau poate chiar doi ani, eu nu pot afla cincisprezece sau douăzeci dintre ei. Sfântul Pavel s-a dus într-o cetate şi a convertit un om. Când el s- a întors anul următor a găsit treizeci sau patruzeci din acel unul singur”. Apoi, a adăugat: „Sunt predicatorii leneşi care stau cu picioarele pe birou şi nu se duc afară ca să vadă oamenii”.
Eu admir curajul de a striga către fraţii lui pentru convingerea lui; dar, aş vrea să-l întreb: „Ce predicator a spus că în vremea lui Pavel nu era nici o biserică în care acel om să se ducă?”
Ce însemna asta? Că Pavel a fost ridicat din tradiţie, de la carnetul de părtăşie, în botezul Duhului Sfânt, pentru ca sufletul lui să fie în flăcări pentru Dumnezeu. El a trebuit să mărturisească şi să vorbească unele lucruri. Întregul lui suflet ardea cu o flacără de Foc pe care Dumnezeu a aşezat-o acolo. De ce avem noi nevoie în seara asta este un semn că un bărbat sau o femeie sunt salvaţi şi urmăriţi-i cum se vor duce după alte suflete cât de repede pot ei.
Un băiat odată a venit la un barman, şi i-a zis: „Domnule barman, v-a căzut reclama”.
El a răspuns: „Oh, mulţumesc, fiule”.
El s-a dus afară, iar băiatul stătea cu mâinile la spate. Barmanul s-a uitat sus iar reclama lui mare din bronz era acolo. El şi-a luat şorţul şi a lustruit-o puţin. El a zis: „Fiule, nu este adevărat. Reclama mea este sus”.
Băiatul a continuat: „Nu, domnule, nu mă refer la ea... eu mă refer la cea mai bună reclamă a dumneavoastră”.
Barmanul a răspuns: „Dar asta este cea mai bună reclamă pe care o am.”
Băiatul a zis: „Oh, nu. Priveşte acolo...”. Acolo era un beţiv zăcând în şanţ. Aceea era cea mai bună reclamă a barmanului, la vederea unui om aflat afară sub influenţa a ceea ce barmanul vindea înlăuntru.
Şi când noi vedem un om aflat sub influenţa Duhului Sfânt, când viaţa lui arde cu Focul de modă veche de la Cincizecime, aceea este cea mai bună reclamă a lui Dumnezeu că acel om este Salvat. Da, domnule. Este cea mai bună adeverire.
Acum, cum va veni aceea? Nu prin aderarea la biserică, ci prin acceptarea Iertării Lui prin Isus Cristos, Înlocuitorul vostru Inocent.

William Branham, predica «Iertat»
https://ro.branham.ru/sermons/63-1028