E-1 Haideţi să rămânem în picioare pentru un moment de rugăciune. Să ne aplecăm capetele.

E-2 Tată Ceresc, noi socotim acesta un mare privilegiu să stăm aici printre cei salvaţi şi să putem cânta acest imn vechi glorios al Bisericii, „Doamne, eu cred”, şi să văd credinţa părinţilor noştri încă trăind în inimile copiilor Săi în decursul Epocilor. Conform cântării recente, noi suntem pe calea spre Canaan. Noi ne rugăm, Tată, ca în seara asta dacă sunt unii care nu au luat acea decizie încă, de a veni în locul în care să poată crede numai Cuvântul, ca aceasta să fie noaptea în care ei să facă acea mărturisire decisivă, de a-L accepta pe Cristos ca Salvator şi să fie umpluţi cu Duhul Lui.

E-3 Noi Îţi mulţumim pentru acest grup numit „Oamenii de Afaceri ai Evangheliei Depline” şi neprihănirea susţinută de ei. Noi suntem fericiţi să ştim că în ţara noastră sunt oameni în domeniul afacerilor care îşi fac timp pentru a Te sluji, pentru a propovădui altora, cheltuindu-şi banii şi timpul pentru a-i ajuta pe alţii să devină cetăţeni ai Regatului lui Dumnezeu.

E-4 Noi Îţi mulţumim pentru fraţii noştri predicatori din seara asta care ţin sus torţa pentru a arăta că în această lume întunecată există un drum care duce la Slavă pentru fiecare membru al Bisericii Viului Dumnezeu şi pentru aceia care vin înăuntru, Doamne, noii veniţi. Noi ne rugăm acum ca Tu să frângi Cuvântul Tău la oameni, aşa cum avem nevoie, în timp ce noi încercăm să-l deschidem. Şi când serviciul se va termina şi vom merge acasă, fie ca în Regat să fie adăugaţi copilaşi noi-născuţi. Sau, poate există cineva aici în această seară, Doamne, care este foarte bolnav şi are nevoie de atingerea Marelui Doctor. Fie ca ei s-o primească în seara asta. Acordă aceasta, Doamne şi noi Te vom lăuda în umilinţă. Căci noi cerem în Numele lui Isus, Fiul Tău. Amin. Puteţi lua loc.

E-5 Momentele mele cele mai măreţe sunt acelea când ajung să stau înaintea oamenilor ca să le vorbesc despre bucuria vieţii mele, Isus Cristos şi ceea ce El înseamnă pentru mine şi apoi să am ocazia să împart această bucurie cu altcineva care nu a avut-o niciodată. Când eram doar un tânăr predicator, asta înseamnă cu treizeci şi trei de ani de slujbă în urmă, eu am avut reputaţia de tânăr predicator. Dar acum am trecut de acea perioadă; şi acum eu devin bătrânul predicator.

E-6 Dar în fiecare zi, după cum spune cântarea: „El devine mai dulce decât ieri”. Şi cum am trecut de jumătatea drumului şi privesc la apusul soarelui. Cristos devine în fiecare zi mai mult pentru mine. Şi eu am acest privilegiu să stau înaintea Bărbaţilor de Afaceri şi a femeilor din adunări şi să le vorbesc despre ceva ce înseamnă pentru ei mai mult decât orice lucru din lumea asta - Viaţa Eternă. Eu nu socotesc că există ceva mai mare la care m-aş putea gândi, decât Viaţa Eternă.

E-7 Când eşti tânăr începi să te gândeşti că... păi, ca băieţel te joci de-a poliţistul iar fetiţa face păpuşi din hârtie. După aceste lucruri urmează educaţia şi apoi urmează să te căsătoreşti cu fata cu ochii căprui sau albaştri. Casa trebuie achitată, copiii trebuie educaţi... şi unde ajungi?

E-8 Dar eu sunt atât de bucuros că, după ce totul se termină, există ceva real. Atunci tu intri în Ceva care înseamnă mai mult decât celelalte lucruri. Ele sunt esenţiale, cu siguranţă, pentru educaţia copiilor noştri, pentru cine urmează să fie mamă, tată de copii şi pentru casele noastre şi aşa mai departe.
Dar, cu toate acestea, totul este trecător. Acestea se duc, cu excepţia Vieţii Eterne, Cel mai Mare Lucru cunoscut de mine. Aceasta m-a satisfăcut încă de când eram tânăr. Aceasta mă satisface acum în timp ce sunt la vârsta medie. Şi eu sunt sigur că, atunci când cortina se trage în jurul vieţii mele eu voi fi fericit să mă duc să mă întâlnesc cu Acela pentru Care mi-am trăit viaţa.

E-9 Fratelui Tony, preşedintele adunării de aici, vreau să-i spun că sunt atât de fericit să fiu aici în părtăşie cu el şi cu Fratele Carl Williams şi cu alţi lucrători sau reprezentanţi din adunare dar şi cu toţi vizitatorii. Eu sunt fericit că sunteţi aici.

E-10 Odată eu vorbeam la Little Rock, Arkansas, la Robinson Memorial Auditorium. Acolo a fost un om vindecat care timp de mulţi ani a stat în cârje; el stătea pe stradă şi vindea creioane. Şi el... oh, doar se răsucea, se târa de colo-colo, pentru că membrele îi erau paralizate. Oamenilor le părea foarte rău pentru el.

E-11 Într-o noapte el a venit în adunare. El obţinuse un cartonaş de rugăciune şi a pătruns în linia de rugăciune şi a fost vindecat. Şi a doua zi el îşi ţinea cârjele pe umăr umblând în sus şi-n jos pe stradă şi mărturisind. Şi eu vroiam să vorbesc. Şi după un timp el s-a ridicat şi a zis: „Frate Branham, eu nu mai ştiu ce să fac. Când te-am auzit vorbind m-am gândit că eşti nazarinean” - pentru că el era nazarinean - „... dar, apoi am văzut mulţi penticostali împrejur şi cineva mi-a spus că eşti penticostal. Şi apoi am auzit de la tine că ai fi baptist, sau că ai fost ordinat în biserica Baptistă. Eu sunt confuz. Ce eşti tu?”

E-12 Eu am răspuns: „Oh, este simplu. Eu sunt baptist-nazarinean-penticostal”. Asta însemna... împreună...

E-13 Când am venit în mijlocul penticostalilor, la care Domnul m-a trimis cu câţiva ani în urmă, căci El hotărâse ca eu să mă rog pentru copiii Lui bolnavi, biserica denominaţională la care mergeam atunci nu credea prea mult în rugăciunea pentru bolnavi sau în Vindecarea Divină. Aceasta era ceva străin pentru ei. Ei au spus că eu devin un holly-roller. Ei bine, poate eu am devenit un holly-roller. Eu nu ştiu; dar sunt groaznic de fericit în felul în care sunt. Altcineva mi-a spus că mi-am pierdut minţile. Eu am zis: „Atunci lasă-mă în pace, pentru că sunt mult mai fericit aşa decât am fost în trecut”. Deci, eu mă simt bine pe această cale. Este o bucurie de nedescris.

E-14 Dar, când eu am venit printre penticostali eu am crezut că nu există decât un singur grup de penticostali. Apoi, s-a întâmplat să aflu că sunt atâtea grupări câte sunt şi la baptiştii de la care am venit. Astfel, eu nu m-aş alătura nici unei grupări. Eu am încercat să stau între ele şi să spun: „Noi suntem fraţi”. Vedeţi? Şi aceea a fost atitudinea mea încă de atunci, să văd marea biserică a Viului Dumnezeu unită împreună în credinţă, rugăciune şi efort.

E-15 Apoi, când Oamenii de Afaceri Creştini şi-au alăcătuit organismul... pentru că ei nu sunt o organizaţie - ei sunt un organism... şi a pătruns în toate grupările. Şi ei mi-au dat un loc, m-au luat sub aripa lor. Şi eu sunt foarte mulţumitor pentru ocazia de a vorbi pentru Oamenii de Afaceri Creştini, pentru că acolo eu pot exprima credinţa mea printre toate grupările în acelaşi timp. Şi acesta a fost un lucru mare pentru mine. Şi eu mă regăsesc într-o singură organizaţie: Oamenii de Afaceri Creştini.

E-16 Următoarea ţintă este Africa, unde ne-am propus să mergem de îndată - în Africa de Sud, unde Domnul ne-a dăruit una dintre cele mai mari adunări, unde noi am văzut 30 000 de băştinaşi primindu-l pe Cristos ca Salvator într-un serviciu de prânz. Ei au înregistrat 30 000 de oameni.

E-17 Dimineaţa următoare, când primarul Durbanului, Sidney Smith, m-a chemat la telefon. El participase la adunare. În stadionul pentru curse au încăput 200 000 de oameni. Şi el mi-a zis: „Du-te la fereastra ta şi priveşte”. Şi iată, şapte camioane englezeşti, în lungime aproximativă acestei camere, erau încărcate la refuz cu cârje şi scaune cu rotile şi alte astfel de lucruri pe care oamenii le-au abandonat cu o zi în urmă. Şi ei umblau în spatele camioanelor, cântând, cu mâinile în aer, cântecul pe care voi tocmai l-aţi cântat: „Crede numai! Toate lucrurile sunt posibile”.

E-18 Şi, în inima mea eu am zis: „Doamne, acesta va fi o zi de aducere aminte pentru mine”. Şi eu am stat acolo numai trei zile şi urmează să mă întorc din nou tot acolo. Şi în aceste trei zile eu pur şi simplu nu ştiu ce s-a întâmplat. Dar totul a început cu un miracol pe care Domnul l-a făcut la platformă: l-a făcut pe un băiat care mergea în mâini şi mânca precum un câine să fie în toate minţile şi l-a întărit înaintea oamenilor. Iar cu o zi în urmă acei oameni au trebuit să se pregătească pentru război, pentru că ei se aflau în război inter-tribal. Acum ei erau în pace, umblând cu braţele unul în jurul celuilalt şi cântând:
„Crede numai, toate lucrurile sunt posibile”.

E-19 Eu vă spun că, marea Evanghelie veche, deşi este în simplitate, nu şi-a pierdut niciodată puterea când a fost predicată în simplitatea Învierii lui Cristos. Şi Aceasta creşte mai scump pentru mine în fiecare zi.

E-20 Dacă eşti un om de afaceri în seara asta şi nu ai venit în părtăşia Oamenilor de Afaceri, lasă-mă să-ţi recomand Oamenii de Afaceri ai Evangheliei Depline. Tu nu trebuie să aparţii la vreo biserică; sau, chiar dacă aparţii la o biserică, este perfect în ordine. Aceasta are un titlu „Oamenii de Afaceri ai Evangheliei Depline”. Tu nu trebuie să fi un om al Evangheliei Depline. Metodişti, baptişti, luterani, prezbiterieni, chiar şi preoţi catolici, oricine ar fi... ei sunt...

E-21 Ştiţi voi, eu cred că Iacov a săpat o fântână şi filistenii l-au alungat de acolo. Şi eu cred că el a numit-o ceartă. El a mai săpat una şi l-au alungat şi de la aceea. Şi el a numit-o gâlceavă. El a mai săpat o a treia fântână şi a zis: „Am ajuns la loc larg”. Eu socotesc că asta este: există loc larg pentru toţi dintre noi aici. Şi noi ne-am bucura să vă avem în zona Tucson-ului pentru a putea veni şi închina împreună cu noi.

E-22 Şi apoi, să nu uitaţi de adunarea din Phoenix. Şi acum, eu ştiu că noi nu trebuie să facem anunţuri de la platformă, pentru că asta este politica noastră. Deci, totul este conectat cu Oamenii de Afaceri ai Evangheliei Depline. Eu urmează să mă rog pentru bolnavi şi să predic patru zile înainte de adunarea de la Ramada Inn care are loc de la data de 19 până la data de 23 ianuarie. Sunt patru zile. Eu voi începe pe 19, este corect? Eu încep pe data de 19, timp de patru zile.

E-23 Şi către voi, oameni din Tucson, duminica viitoare, seara, mă voi ruga pentru bolnavi la Adunările lui Dumnezeu, la Grantway, la biserica Fratelui Arnold Mack. Dacă este cineva bolnav şi ar vrea să vină, eu voi predica acolo, cu voia Domnului, duminica viitoare, seara şi mă voi ruga pentru bolnavi.

E-24 Fie ca binecuvântările lui Dumnezeu să se odihnească asupra voastră. Şi dacă vă aveţi Bibliile, mi-ar place să intru repede în Cuvânt pentru că ştiu că mulţi dintre voi lucraţi mâine. Eu vă voi vorbi în seara asta dintr-un text din Scriptură pe care vreau să-l citesc din Romani 8 : 28 - 32.
De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.
Căci pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi.
Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.
Deci, ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?
El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?

E-25 Fie ca Dumnezeu să adauge binecuvântările Sale la citirea Cuvântului Său. Subiectul meu este despre „A fi iertat”. Biblia ne spune aici în seara asta că EL ne-a dat toate lucrurile. Ei bine, noi cu siguranţă nu am putea vorbi despre toate lucrurile, dar vom lua un lucru pe care EL ni l-a dăruit, Iertarea. Eu socotesc că acela este un cuvânt glorios, să fii iertat. Pentru că noi suntem cu toţii vinovaţi de păcat. Noi cu toţii am păcătuit şi suntem lipsiţi de Slava lui Dumnezeu; iar Dumnezeu, prin Fiul Său, ne-a iertat de această vină de nelegiuire şi păcat.

E-26 Şi iertarea îmi aminteşte de o povestire pe care am citit-o odată. Acţiunea se petrecea în Războiul Revoluţionar, unde se afla un soldat pedestraş, care a făcut ceva... Curtea Supremă la găsit vinovat şi sentinţa a fost executarea prin împuşcare. Eu cred că el şi-a neglijat postul de datorie în timpul războiului. Şi el urma să fie pus la zid.

E-27 Şi unui om i-a părut rău pentru el încât el şi-a croit drum până la marele preşedinte Lincoln. Lincoln a fost un gentleman creştin. Se spune că el se deplasa în carul său când mesagerul l-a întâmpinat şi s-a aşezat pe genunchii săi spunând: „Domnule Lincoln, preşedinte al Statelor Unite, amabile domn. Eu am venit să cer milă pentru o persoană, ştiind că dumneavoastră sunteţi creştin şi ştiind că aveţi bunătate în inimă pentru cei nevoiaşi.”
„Prietenul meu se afla la postul de datorie unde a fost plasat dar, când armele au început să puşte şi tunurile să bubuie, el s-a speriat şi a părăsit postul de datorie. Domnule Lincoln, nu a intenţionat să procedeze aşa. El este un om bun. Şi de-acum într-o săptămână el trebuie să fie pus la zid. Nu există cale de scăpare pentru el decât dacă dumneavoastră semnaţi graţierea lui”.

E-28 Domnul Lincoln, cu ochii înlăcrimaţi, a tras o foaie de hârtie din servieta sa şi a scris: „Eu, Abraham Lincoln, graţiez pe acest om şi nu va muri”. El a semnat-o.

E-29 Omul l-a binecuvântat şi s-a întors la închisoare şi a spus prietenului său: „Ţi-am obţinut graţierea”. El a scos hârtia şi i-a arătat-o.

E-30 Dar omul a zis: „Nu încerca să mă păcăleşti. Mă pregătesc pentru moarte iar tu vii cu un astfel de lucru? Eu nu cred asta. Eu doar nu pot s-o cred. Nu este adevărat. Orice om ar putea semna numele lui Abraham Lincoln”.

E-31 El a zis: „Dar, aceasta este semnătura preşedintelui. Tu eşti graţiat”.

E-32 Dar prietenul lui s-a întors cu spatele şi s-a îndepărtat. Acel om a fost pus la zid şi împuşcat.

E-33 Cum s-a putut întâmpla ca să existe un document de graţiere din partea preşedintelui Statelor Unite, Abraham Lincoln, pentru acest om şi totuşi el să fie împuşcat? Acest eveniment a fost dezbătut la Curtea Federală şi a fost luată o decizie: „O graţiere nu este valabilă dacă nu este acceptată ca atare”.

E-34 Astfel, în seara asta, eu am citit că Dumnezeu ne dăruieşte toate lucrurile. El ne dăruieşte Iertarea. Dar aceasta este Iertare pentru aceia care vor să accepte Cuvântul lui Dumnezeu ca Iertare. Să-l citeşti nu înseamnă că eşti iertat, ci, tu trebuie să accepţi iertarea ta, că Dumnezeu Şi-a dat Fiul la moarte în locul tău; atunci aceasta este o Iertare.

E-35 Eliberarea de vină este ceea ce noi vrem să dezbatem. O iertare de la Dumnezeu este o eliberare de vină. Nu este o întoarcere la 180˚ printr-o doctrină psihologică care poate să-ţi dea, în vreun fel, un mic sentiment că tu ai făcut ce este bine prin a adera la biserică, sau prin îmbrăţişarea unui crez. Ci, aceasta este o eliberare de vina ta prin Puterea Calvarului. Ceva te-a eliberat. Nu mai există vină. Biblia spune în Romani 8 : 1: Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Cristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.

E-36 Acum, când un om este eliberat de păcat, în inima lui nu mai există dorinţă să umble după lucrurile lumii. El este iertat fără plată şi devine o nouă făptură în Cristos Isus iar afecţiunile lui sunt îndreptate spre lucrurile de sus, unde Cristos stă la mâna dreaptă a lui Dumnezeu. El este eliberat fără plată. El nu trebuie să aibă vreun preot sau vreun predicator care să-i spună asta. El, în sine însuşi, ştie că este iertat pentru că el a acceptat aceasta din cauză că Dumnezeu i-a procurat-o prin Isus Cristos. Ce sentiment este să fi liber de păcat.

E-37 Când Proclamaţia de Emancipare a fost semnată pentru sclavii din sud cu mulţi ani în urmă, prin care vremea de eliberare pentru ei răsărise odată cu soarele în acea dimineaţă, ei cu toţii au păşit afară de pe vechea plantaţie. Mulţi tineri au escaladat pe vârful muntelui pentru că ei puteau vedea primii cum răsărea soarele apoi bătrânii, care erau mai jos decât ei şi apoi femeile şi copiii care se aflau la poalele muntelui. Ei au aşteptat cu mult timp înainte ivirea zorilor, deoarece curelele de sclav şi încercările grele le-au marcat viaţa cu tristeţe şi ei au aşteptat acea zi în care să ştie că sunt graţiaţi.
Şi Proclamaţia de Emancipare declara că la această dată, 1 ianuarie 1863, la răsăritul soarelui ei sunt liberi. Şi ei aşteptau cu nerăbdare acea oră când soarele răsărea. Ei erau atât de nerăbdători încât ei au escaladat munţii.

E-38 Oh, dacă păcătoşii ar putea în seara asta să fie măcar atât de nerăbdători să cunoască aceea, că sunt iertaţi. Tu eşti iertat în minutul în care Îl accepţi pe Isus Cristos ca Salvator al tău. Atunci tu eşti iertat.

E-39 Ei au spus că tinerii aşteptau. Şi de îndată ce soarele a început să strălucească la est ei au început să strige către bătrâni: „Noi suntem liberi”; iar bătrânii strigau mai jos către femei şi copii: „Suntem liberi; noi suntem liberi” - pentru că soarele se ivise.

E-40 Oh, când omul era vândut păcatului şi Fiul lui Dumnezeu S-a ridicat din mormânt în acea dimineaţă pentru justificarea noastră, eu socotesc că ar fi trebui să fie un strigăt prin naţiune: „Suntem liberi de păcat şi ruşine, iertaţi fără plată prin Proclamaţia Calvarului”. Nu există lucru mai mare care să fi fost dat rasei umane.

E-41 Când omul a păcătuit în Grădina Eden el a traversat un mare abis separându-se de Cel Etern. Omul atunci era etern împreună cu Dumnezeu. El nu avea boală, tristeţe, sau moarte. Omul nu a fost făcut să moară. Iadul nu a fost făcut pentru om; iadul a fost creat pentru Diavol şi îngerii lui şi nu pentru om, pentru că oamenii au fost creaţi pe pământ ca să fie fii şi fiice ai lui Dumnezeu. Dar, când omul a păcătuit şi a trecut graniţa dintre bine şi rău el s-a separat de Dumnezeu, lăsându-se fără cale de întoarcere; el era total pierdut. El nu mai putea veni înapoi pentru că păcătuise.

E-42 Dar, Dumnezeu, bogat în Îndurare, a acceptat o înlocuire. Căci EL a zis: „În ziua în care vei mânca din pom vei muri”. Şi Dreptatea lui Dumnezeu şi Sfinţenia Sa cere moarte, din cauza Cuvântului Său. Şi El trebuie să-Şi ţină Cuvântul ca să fie Dumnezeu.

E-43 Şi acum... Dragostea pe care EL a avut-o pentru rasa umană... Totuşi El a trebuit să-i vadă separaţi de El, de părtăşia pe care El o avea cu copiii Săi în Grădina Eden, ajungând în acea condiţie zdrobitoare pentru că Cuvântul Lui a zis: „În ziua în care mănânci din el vei muri”.

E-44 Atunci noi ne putem baza pe aceasta: că, orice spune Dumnezeu este adevărat şi trebuie să se împlinească. Dumnezeu nu-Şi poate lua Cuvântul înapoi, pentru că El este Infinit, Etern. Prima Lui decizie este valabilă tot timpul. El nu trebuie să o retragă pentru că ştie mai bine. În primul rând El este Infinit. Şi de aceea, când Dumnezeu spune ceva, este perfect în acel fel. Nu poate fi schimbat niciodată pentru că este decizia perfectă.

E-45 Şi felul în care Dumnezeu acţionează asupra supuşilor care acceptă decizia Lui, va acţiona asupra oricărui supus care acceptă în acelaşi fel decizia Lui. De aceea, prima cale făcută de El pentru om prin care să fie Salvat a rămas aceeaşi cale. Dacă Dumnezeu a făgăduit vindecarea pentru bolnavi pe baza credinţei, aceasta rămâne în acelaşi fel. EL nu poate retrage. Vedeţi? EL trebuie să rămână pe aceeaşi cale.

E-46 Dumnezeu a acceptat un înlocuitor pentru om în Grădina Eden: calea sângelui de sacrificiu. Sângele trebuia să plătească preţul. Întotdeauna a rămas aceeaşi cale. Nu a existat o altă cale sau orice alt lucru care să-i fi luat locul. Acesta este Sângele înlocuitor, singura cale prin care Dumnezeu primeşte pe copiii Săi înapoi. Nici un alt preţ nu poate fi plătit. Nimic altceva. Prima decizie a lui Dumnezeu este întotdeauna perfectă şi eternă. Şi noi ştim că este Adevărul, pentru că Dumnezeu nu poate minţi şi nu- Şi poate retrage Cuvântul. Încă de atunci aceasta a fost singura cale a lui Dumnezeu şi singurul loc de părtăşie cu omul.

E-47 Cuvântul moarte înseamnă separare. Când noi murim nu înseamnă că... Moartea noastră fizică nu înseamnă că noi suntem morţi. Isus a zis: „Cel ce crede în Mine va trăi chiar dacă a murit; cine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată”. Acum, moartea este separare de Prezenţa lui Dumnezeu. Dar moartea fizică prin care trebuie să trecem nu este moarte. Noi suntem încă în Prezenţa lui Dumnezeu. Noi ne mutăm din acest loc într-un loc mai aproape de El, în Prezenţa Sa. Nu este ceea ce noi numim moarte.

E-48 Dar, ţineţi minte. El a vorbit despre fata lui Iair, care era moartă: „Ea nu este moartă, ci doarme”. Şi ei au râs în batjocură. Termenul lor pentru acel fapt era „moarte”.

E-49 Dar Isus a zis: „Ea doarme”. Şi El S-a dus şi a trezit-o şi ea a revenit la viaţă.

E-51 Acum, de la Adam până în prezent omul a încercat să-şi producă propriul înlocuitor. Omul a încercat tot ce a putut mai bine pentru a face ceva mai bun decât Dumnezeu atunci. Şi aceea este natura omului. Omul întotdeauna încearcă să facă ceva mai bine, să facă ceva într-un mod diferit. El vrea să-şi injecteze propriile idei în Planul lui Dumnezeu. Şi de aceea noi, creştinii din lume, stăm în seara asta separaţi de bariere denominaţionale. Se întâmplă asta deoarece omul şi-a injectat propria idee în Planul lui Dumnezeu. Asta s-a întâmplat de la Adam încoace, după cum am mai spus.

E-52 Adam a exprimat gândirea umană în Grădina Eden când şi-a făcut un şorţ din frunze de smochin pentru a-l întâmpina pe Dumnezeu. Este ceva ce el însuşi a făcut. Şi de la frunza de smochin el a încercat educaţia, puterea, oraşe, idoli, civilizaţie, denominaţiunea... Dar este acelaşi lucru. Dumnezeu acceptă pe supuşii Săi numai sub Sânge. Şi asta-i tot.

E-53 Educaţia a greşit în totalitate. Cu cât devenim mai educaţi cu atât ne îndepărtăm unii faţă de alţii.
Denominaţiunea a greşit în totalitate. Noi trasăm linii şi bariere şi fiecare încearcă să înalţe acea denominaţiune mai sus decât cealaltă, ceea ce frânge părtăşia. Civilizaţia a adus numai confuzie. Cetăţile, turnurile şi câte altele, toate au căzut. Şi Planul lui Dumnezeu încă rămâne Acelaşi = sub Sânge.
Acest Sânge trebuie să fie expus.

E-54 În trecut Israel trebuia să ucidă mielul şi să ungă cu el pragul de sus şi stâlpul uşii. Dumnezeu a cerut-o. Şi acel însemn trebuia să fie acolo, nu conta ce altă poziţia ar fi demonstrat, că ei erau tăiaţi împrejur. Ei puteau spune că ei cred fiecare Cuvânt al lui Iehova. Dar, aceasta nu elimina sângele. Ei trebuiau să arate semnul. Sângele trebuia arătat.

E-55 Şi astfel este în seara asta. Eu cred că fiecare creştin trebuie să arate Sângele lui Isus Cristos care i-a curăţat de lucrurile lumii, indiferent de...

E-56 Acum, în acel timp, sângele trebuia să fie pe uşă. Trebuia să fie acolo, indiferent de cât de religioasă era casa, cât de religioşi erau oamenii, cât de bine şi-au crescut copiii, cât mergeau la biserică, cât de bine arătau toate lucrurile pe care Dumnezeu le cerea. Totuşi, la acea ultimă oră dintre viaţă şi moarte sângele trebuia să fie arătat. Şi sângele arăta că un nevinovat a luat locul închinătorului. Şi compoziţia sângelui, sângele roşu, era un semn pe uşă că acea casă era în siguranţă, sub sânge. Acela a fost un model.

E-57 În aceste zile din urmă noi venim iarăşi la ora lui Dumnezeu de a-Şi elibera Biserica. Eu cred aceasta. Şi atât de sigur cum sângele trebuia să stea ca semn de aducere aminte, la fel se cere şi astăzi. Căci... Ei nu puteau lua Sângele propriu-zis al Domnului Isus şi să ungă fiecare ușiță a inimii.

E-58 Dar, vedeţi voi, atunci murea un animal, un miel. Şi să arate că animalul a fost ucis sângele era pe uşă. Astfel, viaţa care era în animal nu putea veni peste închinător, pentru că animalul nu are un suflet. Deci, viaţa din animal nu putea veni peste închinător.

E-59 Dar, astăzi, Sângele Propriului Fiu al lui Dumnezeu a fost vărsat la Calvar pentru iertarea noastră, eliberându-ne. Viaţa care era în Sânge era Însuşi Dumnezeu. Şi Duhul Sfânt se întoarce peste Biserica Sa, peste credinciosul Său şi este un Semn în zilele din urmă. Şi EL va trece peste bărbatul sau femeia care a acceptat moartea lui Isus Cristos în locul lor şi Duhul Sfânt poartă mărturie.

E-60 Poate voi spuneţi: „Eu am acceptat-o” şi voi încă trăiţi în lume, trăiţi ca lumea atunci nu este nici o evidenţă că acea Viaţă a fost pentru tine, până când acea evidenţă a Duhului Sfânt nu a avut un impact în viaţa ta.

E-61 Este cerinţa lui Dumnezeu, ca fiecare bărbat sau femeie să aibă acea evidenţă ca semn în aceste zile din urmă. „Când voi vedea Sângele...”

E-62 Isus a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, dacă un om nu se naşte din nou din apă şi Duh, în nici un caz nu va intra în Împărăţie...” Acesta a fost programul lui Dumnezeu tot timpul: Sângele. Sângele a fost în Vechiul Testament şi este şi în Noul Testament.

E-63 În Vechiul Testament era sângele propriu-zis, care era simbolul Vieţii care urma să vină. Aceea arăta că exista un înlocuitor. Dar închinătorul mergea mai departe cu aceeaşi consecinţă a vinei pe care o avea şi înainte de a aduce jertfa.

E-64 Dar, în această direcţie, închinătorul, odată curăţat de păcat, nu mai are cunoştinţă de păcat. Acel lucru este mort, dat la o parte şi voi aţi trecut de la moarte la Viaţă şi sunteţi vii în Cristos Isus având Viaţă Eternă, Duhul Sfânt odihnindu-se în voi şi rodind mai departe Viaţa lui Isus Cristos. Pentru că Biblia spune în Evrei 13 : 8: „El este Acelaşi ieri, azi şi-n veci”.

E-65 Dumnezeu aşteaptă ora în care să vadă Biserica Sa ajunsă la acea poziţie, în ciuda denominaţiunilor, crezurilor, culorii, sau orice ar putea fi. Întreaga Lui Biserică va veni în locul de a arăta Semnul morţii lui Isus Cristos.

E-66 „Încă puţină vreme şi lumea nu Mă va mai vedea; totuşi voi Mă veţi vedea; pentru că Eu trăiesc şi voi trăiţi. Eu voi fi cu voi, chiar în voi până la sfârşitul lumii”, Isus Cristos acelaşi, ieri, azi şi-n veci.

E-67 Eu ajung câteodată printre creştini care afirmă că sunt oameni sfinţiţi ai lui Dumnezeu. Lor le e ruşine să mărturisească. Lor le este ruşine să spună Amin; lor le e ruşine să cânte cântecele Sionului. Lor le e ruşine oriunde. Mie îmi place să mă duc printre oamenii cărora nu le e ruşine de Evanghelia lui Isus Cristos. Chiar dacă aceasta pare erezie lor nu le este ruşine. Pentru ei ceva s-a întâmplat şi aceasta înseamnă mai mult decât însăşi viaţa. Aceasta este Viaţa. Aceasta este Viaţă Eternă pentru că ei au acceptat Înlocuitorul oferit de Dumnezeu.

E-68 Mie îmi plac acest fel de cântări. Când eu eram acolo în spate ca să mă rog pentru unii oameni...
Acesta nu a fost un serviciu de vindecare. Vreau să vă spun că eram acolo şi puteam auzi cântecele şi bătăile din palme. Noi ne-am minunat. Unii dintre ei alergau în sus şi-n jos, ceea ce ei numeau dans în Duhul.

E-69 Prima dată când i-am văzut pe penticostali că dansează în Duhul eu am fost un critic. Şi eu mă gândeam: „Ce este asta? Este o grămadă de nonsens”. Apoi a trebuit să citesc Biblia şi am aflat de dansurile în Duhul. Diavolul a copiat aceste dansuri şi le-a scos afară prin rock'n'roll şi alte astfel de lucruri, dar adevăratul dans veritabil vine de la Dumnezeu. Este exact. Întotdeauna dansul desemnează o victorie.

E-70 Când David l-a ucis pe Goliat şi acel băiat cu arătare sănătoasă a venit trăgând după el în cetate capul acestui gigant, poporul l-a întâmpinat cu dansuri. Ei aveau victoria. Când Moise a traversat Marea Roşie prin Puterea lui Dumnezeu şi i-a dus pe copiii lui Israel de cealaltă parte a mării, Miriam a luat o tamburină şi toate fiicele Israelului dansau în Duhul pe ţărm în ritmul tamburinei. Aceea era o adunare penticostală de modă veche pe care n-am văzut-o în toată viaţa mea. Problema a fost cu mine, pentru că nu am avut suficientă victorie. Dar, când în final obţii acea victorie iar semnul Sângelui lui Isus Cristos vine peste tine...

E-71 Îmi aduc aminte de David, marele psalmist al Bibliei. Când a făcut ceva mare el a primit de nevastă pe fiica împăratului. Şi ea era tipul de credincios cumsecade, automulţumit. Şi chivotul a fost departe de Dumnezeu pentru mult timp, departe de Prezenţa vizibilă a lui Dumnezeu, Stâlpul de Foc atârnând peste acest chivot. Filistenii au pătruns înlăuntru şi l-au capturat sub regimul lui Saul. Şi într-o zi când David a văzut chivotul întorcându-se la casa lui Dumnezeu, el a alergat înaintea chivotului şi a dansat înaintea Domnului, cântând laude lui Dumnezeu. Şi fiica lui Saul se pare că a fost foarte stânjenită de acţiunea acelui bărbat. Soţul ei tânăr şi frumos se simţea bine şi nu s-a comportat cum se cuvenea faţă de ea, fata regelui. Şi David a zis: „Dacă nu-ţi place, atunci priveşte puţin aici”. Şi el s-a învârtit în jurul chivotului, dansând în Duhul. Şi ea era stânjenită. Şi Dumnezeu a blestemat acea femeie.

E-72 Oh, Victoria prin Sângele lui Isus Cristos, Semnul Învierii lui Cristos, Viaţa Lui trăind în Biserica Lui. Nu există o altă cale de închinare în afara acelui Sânge. Denominaţiunile noastre ne vor separa. Una afirmă despre un anumit lucru că este un non-sens iar cealaltă afirmă altceva.

E-73 Cincizecimea este modelul nostru. Nimeni nu are nimic de spus sau nu poate spune ceva împotriva Bisericii inaugurată în ziua Cincizecimii. Şi Acelaşi Duh care a coborât peste ei în acea zi... De fiecare dată în Biblie când Duhul Sfânt a coborât peste oameni ei au acţionat exact în acelaşi fel.

E-74 Lăsaţi-mă să spun asta; pe tărâmurile păgânilor unde eu am avut ocazia să ajung şi să văd băştinaşi ai insulelor, hotentoţi, stând să asculte ceea ce le vorbeam prin intermediul traducătorilor. Ei nu mai auziseră de Numele Isus Cristos în viaţa lor. Dar când eu le-am vorbit şi le-am cerut să-şi ridice mâinile şi să-L primească pe Dumnezeu, ei au făcut acelaşi lucru pe care voi îl faceţi chiar aici când voi primiţi pe Duhul Sfânt. Aceea arată că este ceva universal. Aceasta este Puterea Dumnezeului Atotputernic, manifestarea Semnului Lui peste copiii Lui, indiferent dacă sunt roşi, negri, albi sau orice ar putea fi. Este singurul loc unde este dată părtăşia.

E-75 Nimrod a clădit un turn şi Nebucadneţar a clădit o cetate şi aşa mai departe. Ei se duc în jos prin oamenii de ştiinţă şi prin orice lucru, dar ceea ce rămâne este Sângele. Dumnezeu şi-a luat decizia de a accepta un înlocuitor inocent pentru a lua vina omului, pentru iertare; este acelaşi Lucru şi în seara asta, pe care nu l-a schimbat.

E-76 Iov a trăit prin aceasta. Cartea lui Iov este cea mai veche din Biblie. În ciuda tuturor lucrurilor întâmplate acelui om el a stat neclintit, pentru că el ştia că a împlinit condiţiile cerute de Iehova. El ştia că aceasta era calea corectă; la fel şi Avraam şi mulţi alţii. Israel a întâlnit numai... Exista un singur loc în care Israelul putea avea părtăşie - sub sângele vărsat. Oamenii de pretutindeni trebuiau să se închine în Ierusalim. Dar fără jertfă nu era închinare, şi jertfa era sângele.

E-77 Astăzi, cu cât pare să fie mai educată naţiunea şi cât de învăţată pare să fie şi toate cercetările noastre ştiinţifice, până acolo încât să separe atomul, sau orice ar avea loc, să lanseze o rachetă pe lună sau să lanseze un satelit, toată cercetarea noastră ştiinţifică, toate denominaţiunile noastre, toată educaţia noastră, toate şcolile noastre nu fac altceva decât să ne îndepărteze mai mult de Dumnezeu faţă de cum eram la început.

E-78 Ceea ce avem nevoie este o predare a inimii faţă de Puterea Dumnezeului Atotputernic după dorinţa Lui şi Duhul Sfânt va veni ca un Semn peste acea persoană. „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred”.
Aceasta rămâne neschimbată întotdeauna. Cristos a zis aşa. „Duceţi-vă în toată lumea şi predicaţi Evanghelia la fiecare făptură. Cel ce crede şi este botezat va fi salvat, iar cel ce nu crede va fi condamnat. Şi aceste semne Îi vor urma pe cei ce cred”. Aceasta este manifestarea Duhului Sfânt că Dumnezeu a acceptat pe închinător pentru că Duhul şi Viaţa care era în Cristos vine peste închinător.

E-79 Vă puteţi voi imagina un evreu din vechime aflat sub sângele vărsat? Haideţi să-l analizăm. Aceasta este ziua ispăşirii şi el urmează să aducă o jertfă. El are un viţel gras şi frumos. Aceea este cerinţa lui Iehova. Sau, să spunem că el avea un miel gras şi frumos. Acesta urmează să fie analizat de către preot pentru a constata dacă are vreun cusur.

E-80 Apoi evreul se duce la locul de închinare. El realizează că este un păcătos. El a făcut ce era greşit. Acum, el îşi aşează mâinile peste jertfă. Prin aceasta el se identifică cu jertfa. Apoi, când gâtul mielului este tăiat şi viaţa îi este luată, evreul simte durerea animalului muribund în timp ce sângele este împroşcat pe mâinile lui, şi realizează că animalul i-a luat locul. Apoi, el pleacă justificat, pentru că el a făcut exact ce i-a cerut Iehova.

E-81 Acelaşi lucru se întâmplă cu creştinii astăzi. Nu este vorba despre cartonaşul pe care-l semnezi că vei veni la şcoala duminicală atâtea duminici în decursul anului. Nu este vorba despre a făgădui că nu mai bei şase luni. Nu este aceea. Este vorba despre a-ţi aşeza mâinile peste Jertfa rânduită de Dumnezeu, Iertarea Lui, imaginea lui Isus Cristos la Calvar, simţindu-I picăturile de sudoare, apoi identificându-te cu El prin botez, după cum şi El a murit şi a înviat, tot la fel tu eşti îngropat în Numele Lui pentru a învia într-o viaţă nouă, să umbli ca o făptură nouă în Cristos. Când tu faci aceea cu sinceritate...

E-82 Îndeplinind cerinţa lui Iehova el se simte justificat. Acum, evreul putea fi justificat pentru că el îndeplinea ceea ce Iehova i-a poruncit. În fine. Aceea era corect. Aceasta era porunca lui Iehova. Dar, în final, aceea a devenit o tradiţie de familie. Ziua ispăşirii venea şi poate evreii au făcut ceva greşit. Astfel, ei ziceau: „Păi, eu cred că aceasta este ziua ispăşirii. Eu mai bine mi-aş lua mielul”. Vedeţi, devenise o tradiţie de familie. Ei nu acţionau în sinceritate în acest caz. Ei practicau aceasta din simplul motiv că şi celelalte familii făceau la fel. „Acesta este lucrul pe care ar trebui să-l facem, ca şi toate celelalte familii”.

E-83 Şi exact aici a ajuns şi creştinătatea noastră. Exact aici se îndreaptă mişcările noastre penticostale. Este o tradiţie de familie. Vedeţi, noi nu ne identificăm pe noi înşine cu Jertfa noastră, că noi am murit împreună cu Jertfa noastră. Noi spunem: „Oh, noi suntem creştini pentru că m-am dus şi am aderat la biserică”.
Aderând la biserică este bine. Dar până când nu eşti identificat, până când nu-ţi aşezi mâinile peste El şi devii una cu El, până când Duhul lui Cristos nu vine în voi şi voi în Cristos, până când voi nu deveniţi un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu...
Se pare că nu există acea sinceritate pe care ei ar trebui s-o aibă. Acesta a devenit un ritual. Este exact ca şi acum. Să devii creştin este un ritual pentru oameni.

E-84 Nu cu mult timp în urmă am întrebat-o pe o tânără în linia de rugăciune: „Eşti o creştină?”

E-85 Ea a răspuns: „Sunt o fată americană, ca să te fac să înţelegi”. Pur şi simplu nu are nimic de a face cu ce înseamnă a fi creştin.

E-86 Este un lucru mare să fi american, dar nu înseamnă că eşti şi creştin. Tu trebuie să fi născut din nou.
Am întrebat pe o altă femeie: „Eşti creştină?”

E-87 Ea era atât de indispusă şi a zis: „Să te fac să înţelegi, eu aprind o lumânare în fiecare seară”. La fel, nu are nimic de a face cu a fi creştin.

E-88 Tu trebuie să fii identificat cu Cristos iar Viaţa Lui să trăiască în tine. Atunci eşti identificat cu Cristos când Cristos trăieşte în tine. Acesta nu este un ritual. Acesta nu înseamnă să aparţii la o biserică, ceea ce este bine. Însă, vedeţi voi, sinceritatea adevărată...

E-89 Când noi venim la serviciul de vindecare în linia de rugăciune, veţi observa că, discernământul îndeamnă constant pe oameni să se pocăiască. Vedeţi? Trebuie să... Rugăciunile noastre au devenit o tradiţie. Noi îngenunchem noaptea şi spunem: „Doamne, binecuvântează pe cutare şi cutare, ajută-l pe John, să faci toate acestea”. Voi Îl faceţi pe Dumnezeu o mascotă, sau un însărcinat al vostru. „Dumnezeule, Tu să faci asta şi cealaltă...”. Nu aşa ne-a învăţat Isus să ne rugăm.

E-90 El ne-a spus să ne rugăm în felul acesta: „Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească- Se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se Voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ”. Dar, noi încercăm să îi ordonăm lui Dumnezeu ce să facă pentru noi.

E-91 Acela este motivul că biserica se răceşte. De aceea marea trezire care tocmai a lovit ţinutul a adus milioane de oameni în biserică. Au ajuns la un loc în care ei folosesc aceste experienţe şi alte astfel de lucruri ca o tradiţie în loc să fie divin întristaţi şi să lase Duhul Sfânt să-Şi facă datoria lucrând în tine şi să creeze în tine o nouă viaţă şi să te facă atât de flămând să te duci la biserică încât să nu poţi să stai departe de biserică. Asta este. Nu să semnezi tichete şi să aparţii de biserică şi aşa mai departe, ci să ai Viaţa lui Cristos în tine, căci El doreşte să umble. Este ceva în tine care te împinge.

E-92 Eu discutam ieri cu un tânăr într-un interviu căruia i-am spus că eu obişnuiam să trec pe lângă un pârâu anume în timp ce eram paznic de vânătoare în Indiana.

E-93 Întotdeauna acesta era cel mai jucăuş pârâiaş pe care l-am văzut în viaţa mea. Sunt pârâiaşe minunate în Indiana cu apă rece, calcaroasă, care clipoceşte în timp ce curge printre roci. Şi într-o zi eu m-am aşezat lângă pârâu ca să vorbesc cu pârâul, aşa cum şi Moise a stat lângă rugul aprins ca să vorbească cu el. Şi eu am zis: „Pârâiaşule, ce te face atât de fericit încât să 'clocoteşti' aşa tot timpul? Dacă eu vin la tine iarna, eşti la fel. Dacă vin oricând la tine, primăvara, toamna, vara, tu clipoceşti într-una. Eşti atât de fericit pentru că, poate, iepuraşii vin şi beau din apa ta?”

E-94 Acum, dacă el putea vorbi, ar fi spus: „Nu, nu este aşa”.

E-95 Eu am zis mai departe: „Pentru că cerbii vin şi se adapă de la tine?” El ar fi răspuns: „Nu, nu este aşa”.

E-96 Am spus: „Atunci, poate pentru că eu vin pe la tine din când în când şi beau din apa ta?”

E-97 Răspunsul ar fi fost: „Nu, nu este aşa. Eu sunt bucuros că toţi vin şi se adapă, dar acela nu este motivul că eu clipocesc într-una”.

E-98 Aş fi zis mai departe: „Păi, atunci, ce te face să clipoceşti în felul acela? Ce te face atât de fericit, încât întotdeauna să te exteriorizezi?”

E-99 Dacă el ar fi putut vorbi, ar fi spus: „Nu sunt eu acela, ci, este ceva în spatele meu care mă împinge”.

E-100 Aşa se întâmplă şi cu experienţa creştină. Nu este ceva ce voi încercaţi să prelucraţi. Ci, este ceva în spate care lucrează în voi. Aceasta este Viaţa Eternă care Se mişcă, Se exteriorizează... După cum El a vorbit femeii de la fântână: „... apa pe care i-o voi da eu se va preface în el izvor de apă care se revarsă în Viaţa Eternă”. Este ceva înlăuntrul închinătorului în momentul în care el a fost identificat cu Cristos pentru că el ştie că El este viu. Noi nu vrem ca aceasta să devină o tradiţie.

E-101 Când Israel a ajuns în locul în care să facă din poruncile lui Dumnezeu şi din sacrificii o tradiţie, atunci marele profet, Isaia, a fost trimis de Dumnezeu la ei cu AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Într-un fel sau altul Dumnezeu întotdeauna poate să-Şi pună Mâna pe un om căruia nu-i este teamă să dezvăluie lucrurile. Aşa este. Undeva, într-un anumit loc...
Isaia s-a ridicat... voi puteţi citi în Isaia 1. Eu o am notată aici. Isaia le-a spus: „Jertfele voastre (pe care Iehova le ceruse) au devenit o putoare în nările Mele. Le dispreţuiesc împreună cu grăsimile berbecilor şi a viţeilor...” şi aşa mai departe. Dumnezeu dispreţuia tocmai lucrurile pe care El le-a poruncit lor să le facă, pentru că ei au făcut din acestea un ritual; atunci Dumnezeu a dispreţuit faptul că ei practicau un ritual.

E-102 Şi noi putem face din Cuvântul lui Dumnezeu acelaşi lucru, când noi ne apropiem de Cuvânt ca de o tradiţie, ca de un ritual. Aşa este. Noi trebuie să ne apropiem de el ştiind că este AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Dacă Dumnezeu l-a făgăduit, El se va ţine de făgăduinţa Sa. El este mai mare decât făgăduinţa Sa. El întotdeauna a fost astfel. El poate să înfăptuiască ce a promis să facă, cum a zis Avraam. El întotdeauna poate să-Şi ţină Cuvântul.

E-103 Isaia le-a spus că, ei făceau toate lucrurile fără sinceritate. Ei făceau ceva pentru că şi ceilalţi făceau la fel. Ei, de asemenea, făceau acel lucru pentru că era o cerinţă a lui Iehova. Şi toate familiile făceau aceasta, toate mamele făceau aceasta, toţi bunicii făceau aceasta. De ce să nu o facă şi ei?

E-104 Noi facem la fel: „Bunicul meu era un prezbiterian; de aceea eu sunt tot un prezbiterian”.
„Tata a fost un baptist, deci, eu sunt un baptist.”
„Tata a fost un penticostal, de aceea sunt penticostal”. Nu este aşa.

E-105 Noi ajungem la punctul de a realiza că noi ne-am separat de Dumnezeu şi venim asupra bazei Sângelui vărsat al lui Isus Cristos. Sub acel Sânge metodiştii, baptiştii, luteranii, prezbiterienii, penticostalii se pot întâlni pe un teren comun, indiferent de tradiţie sau ritual. Ei se pot întâlni acolo sub un singur lucru comun: Sângele lui Isus Cristos.

E-106 Când biserica ajunge în locul departe de ritualurile ei şi înapoi la planul original al lui Dumnezeu, oamenii sunt născuţi în Regatul lui Dumnezeu şi nu prin apartenenţă la biserică. Atunci este vremea când părtăşia va domni peste tot iar Duhul Domnului va acoperi pământul aşa cum marea este plină cu apă. Este vremea în care oamenii pot uita de diferenţele lor şi pot veni împreună în părtăşie sub Sânge.
Noi nu putem veni cu toţii sub tradiţia baptistă, sau cea prezbiteriană, sau cea metodistă, sau cea penticostală. Dar noi ne putem întâlni cu toţii şi putem avea părtăşie sub Sângele lui Isus Cristos, pentru că acesta este planul original al lui Dumnezeu. Aşa este. Amin. Acolo este iertarea.

E-107 Un metodist se poate uita la un baptist dintr-o parte, la fel un baptist se poate uita dintr-o parte la un penticostal, sau un penticostal la un baptist din cauza tradiţiilor lor. Dar când ei se întâlnesc sub crucea unde Sângele lui Isus Cristos a curăţat toată omenirea de păcat, atunci fiecare este o făptură nouă în Cristos Isus; el este un frate. Nu contează sub ce marcă se află, el este un frate; pentru că există un singur tărâm unde noi ne putem întâlni cu toţii. Este calea lui Dumnezeu de a face aceasta. Toate celelalte lucruri sunt crezuri făcute de oameni injectate în aceasta. Dar, planul original pentru iertare este sub Sângele lui Isus Cristos. Acela este Planul lui Dumnezeu de a face aceasta; da!

E-108 Din cauza tradiţiilor din acele zile marele profet a strigat: „Tradiţiile voastre sunt lipsite de putere. Ele sunt o putoare în nările Mele. Sunt lipsite de credinţă”. Oamenii ofereau acele jertfe fără ca măcar să aibă credinţă în ceea ce făceau.

E-109 Acum, haideţi să ne întrebăm pe noi înşine: nu este şi astăzi la fel? Noi trebuie să privim realitatea pe undeva, chiar dacă ne pare rău s-o spunem. Este ceva greşit pe undeva.

E-110 Această Biserică trebuie să fie un milion de mile depărtare de locul unde se află acum. Isus aşteaptă ca Biserica Sa să Se pregătească. Mireasa Lui S-a pregătit. Noi avem Potenţialul. Duhul Sfânt este aici. Dumnezeu este aici. Puterea de vindecare, Puterea de a face toate lucrurile pe care Cristos le-a făcut eu am văzut-O demonstrată de către Duhul Sfânt. Deci, Potenţialul este aici.

E-111 Dumnezeu aşteaptă ca noi să ne îndepărtăm de tradiţiile noastre şi să ne întoarcem sub Sângele Fiului Său, Isus Cristos şi să devenim Biserica Viului Dumnezeu, unde metodiştii, baptiştii, luteranii, prezbiterienii, şi câţi alţii... Oricine vrea, poate să vină şi să bea liber din Apa Vieţii. Eu cred cu tot ce este în mine... Dumnezeu a trimis jos Duhul Sfânt pentru aceea.

E-112 Dar noi, cu ritualurile noastre, fără sinceritate... noi... este pentru că există o tradiţie şi un ritual. Noi umblăm fără sinceritate, fără nici o părere de rău faţă de păcat.

E-113 Am observat seara trecută în acea mare adunare faimoasă a unui renumit frate din California cum adolescenţii au coborât... Eu am admirat pe fratele nostru pentru acea mare poziţie pe care a luat-o. Oricine l-ar admira. Dacă eşti rânduit ca să vezi ce poziţie a luat el în aceste zile din urmă, şi tu ai face la fel. Şi eu m-am uitat la felul în care acei oameni veneau în jos la altar ca să ia o decizie, fetele mestecând gumă, băieţii împingându-se unul pe celălalt, oamenii râzând. Acela nu este felul de a veni cu o părere de rău Divină. Tu trebuie să vii din convingere. Dumnezeule, trimite-ne o trezire penticostală de modă veche a Duhului Sfânt care să pătrundă până la rădăcina păcatului şi care să aducă convingere bărbaţilor şi femeilor.

E-114 Nu să spuneţi: „Mă voi întoarce la biserică şi-mi voi reînnoi părtăşia. Eu voi semna în carnet”. Este în regulă; dar, tu te poţi alătura masonilor, dizidenţilor, oriunde, şi să obţii aceleaşi rezultate.

E-115 Dar, când tu vii sub Ispăşirea Iertătoare a lui Dumnezeu prin Sângele lui Isus Cristos, atunci trebuie să existe o sinceritate aşezată acolo. Dumnezeu cere sinceritate.

E-116 Dacă pe El l-a costat un asemenea preţ, să-Şi dăruiască singurul Fiu născut, cum am putea noi trece râzând, nepăsători, dar aparţinând de biserică printr-un carnet de părtăşie pe care să-l purtăm cu noi în biserică sau în alte locuri? Aceea nu este cerinţa lui Dumnezeu. „Cel ce seamănă cu lacrimi, fără îndoială va culege cu bucurie, aducând cu el snopi preţioşi”. Noi avem nevoie de oameni aducători de astfel de snopi.

E-117 Eu l-am ascultat pe marele evanghelist spunând odată, când luam micul dejun... el a ridicat Biblia şi... eu întotdeauna l-am admirat. El a zis: „Aici se află standardul. Asta este ceea ce Dumnezeu pretinde. Eu mă voi duce în oraş şi voi avea o trezire în care douăzeci sau treizeci de mii de oameni îşi vor lua decizia. Când eu mă întorc după patru sau cinci ani, sau poate chiar doi ani, eu nu pot afla cincisprezece sau douăzeci dintre ei. Sfântul Pavel s-a dus într-o cetate şi a convertit un om. Când el s- a întors anul următor a găsit treizeci sau patruzeci din acel unul singur”. Apoi, a adăugat: „Sunt predicatorii leneşi care stau cu picioarele pe birou şi nu se duc afară ca să vadă oamenii”.

E-118 Eu admir curajul de a striga către fraţii lui pentru convingerea lui; dar, aş vrea să-l întreb: „Ce predicator a spus că în vremea lui Pavel nu era nici o biserică în care acel om să se ducă?”

E-119 Ce însemna asta? Că Pavel a fost ridicat din tradiţie, de la carnetul de părtăşie, în botezul Duhului Sfânt, pentru ca sufletul lui să fie în flăcări pentru Dumnezeu. El a trebuit să mărturisească şi să vorbească unele lucruri. Întregul lui suflet ardea cu o flacără de Foc pe care Dumnezeu a aşezat-o acolo. De ce avem noi nevoie în seara asta este un semn că un bărbat sau o femeie sunt salvaţi şi urmăriţi-i cum se vor duce după alte suflete cât de repede pot ei.

E-120 Un băiat odată a venit la un barman, şi i-a zis: „Domnule barman, v-a căzut reclama”.

E-121 El a răspuns: „Oh, mulţumesc, fiule”.
El s-a dus afară, iar băiatul stătea cu mâinile la spate. Barmanul s-a uitat sus iar reclama lui mare din bronz era acolo. El şi-a luat şorţul şi a lustruit-o puţin. El a zis: „Fiule, nu este adevărat. Reclama mea este sus”.

E-122 Băiatul a continuat: „Nu, domnule, nu mă refer la ea... eu mă refer la cea mai bună reclamă a dumneavoastră”.
Barmanul a răspuns: „Dar asta este cea mai bună reclamă pe care o am.”

E-123 Băiatul a zis: „Oh, nu. Priveşte acolo...”. Acolo era un beţiv zăcând în şanţ. Aceea era cea mai bună reclamă a barmanului (da, domnule), la vederea unui om aflat afară sub influenţa a ceea ce barmanul vindea înlăuntru.

E-124 Şi când noi vedem un om aflat sub influenţa Duhului Sfânt, când viaţa lui arde cu Focul de modă veche de la Cincizecime, aceea este cea mai bună reclamă a lui Dumnezeu că acel om este Salvat. Da, domnule. Este cea mai bună adeverire.
Acum, cum va veni aceea? Nu prin aderarea la biserică, ci prin acceptarea Iertării Lui prin Isus Cristos, Înlocuitorul vostru Inocent.

E-125 Fără sinceritate, fără o părere de rău adevărată pentru păcat, El a zis că-Şi întoarce Faţa de la ritualurile lor. Rugăciunile lor erau fără putere. Ei cu siguranţă se rugau. Ei se urcau acolo şi îşi rosteau rugăciunile. Ei îşi aduceau jertfele, ceea ce devenise un ritual.

E-126 Voi ştiţi că în 2 Timotei 3 ni se spune cum vom ajunge în zilele din urmă? Biblia spune: „Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.
Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,
fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, ne iubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii
aceştia.
Sunt printre ei unii, care se vâră prin case, şi momesc pe femeile uşuratice îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte,
care învaţă întotdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului.“
Acum, Biblia prezice că va veni vremea când biserica va ajunge în acelaşi fel de tradiţie în care erau oamenii în trecut prin ritualurile lor. Se întâmplă acelaşi lucru din nou: o religie tradiţională lipsită de putere.

E-127 Ei spun: „Oh, se referă la comunişti”. Nu.

E-128 „... având o formă de evlavie...” Ei se duc la biserică, aderă la biserică şi încearcă să mărească numărul membrilor ca să arate că au o biserică unde să se ducă, după care se duc afară şi trăiesc diferit.

E-129 Nu există foc în sufletul lor. Nu este nimic. Ei nu sunt interesaţi de altcineva. Toată lumea poate să moară şi să se ducă, căci ei se simt salvaţi. „Lăsaţi-i pe ceilalţi să se ducă”. Acela nu este creştinismul real.

E-130 Creştinism înseamnă să te duci după cei pierduţi. Du-te şi apucă-l pe acel frate. Du-te şi fă ceva în legătură cu asta. Dar, noi stăm şi ne încrucişăm mâinile, cu toate că pretindem că suntem salvaţi. Şi noi vedem bărbaţi şi femei murind în toate părţile. Şi străzile sunt pline de femei care se duc la biserici cu pantaloni scurţi, cu ţigări în mână şi feţe vopsite, care arată ca nişte vulpi sau lupoaice sau ceva asemănător, iar bărbaţii umblă în sus şi-n jos pe stradă aderând la biserici şi lucruri ca acelea. Voi numiţi aceea creştinătate şi puteţi sta liniştiţi?

E-131 Ce ar face sfântul Pavel dacă ar umbla prin Tucson? Eu cred că ei l-ar închide până în zori. Aşa este!
De ce? Sufletul lui ar arde pentru Dumnezeu încât el nu s-ar putea abţine. Sigur. Dar, noi aderăm la biserică. Vedeţi voi, tradiţiile noastre au devenit o putoare în faţa lui Dumnezeu.

E-132 De ce avem noi nevoie astăzi este un profet ridicat pe scenă cu AŞA VORBEŞTE DOMNUL, care să dezbrace acele lucruri până jos şi să spună că ele au devenit o putoare... Denominaţiunile noastre au crescut şi bisericile noastre sunt mari şi sunt mai rafinate decât au fost vreodată. Noi am fi mai bine cu o tamburină şi cu o chitară stând pe alee dar cu adevăratul Foc de la Cincizecime în inimi, decât să stăm astăzi în mari strane murind şi lumea murind sub picioarele noastre. Da, domnule!

E-133 Dumnezeu are o iertare şi acea iertare este numai prin Isus Cristos. Educaţia, tradiţia, denominaţiunea, ştiinţa, nimic altceva nu-i va lua locul vreodată. Aceasta este sub acel Sânge; nu sub tradiţie, ci sub Sângele lui Isus Cristos. Este Calea rânduită de Dumnezeu pentru păcătoşi, singura cale pusă la dispoziţia noastră.

E-134 Acum, eu vă spun că, puteţi lua un metodist, baptist, prezbiterian, luteran sau penticostal şi să-i lăsaţi să vină sub acel Sânge. Ei sunt fraţi atunci. Nu mai există agitaţie între ei atunci. Nu, domnule. Ei sunt fraţi. Ei văd cu toţii la fel.
Dacă lăsaţi un metodist să se ciondănească cu un baptist pe tema botezului, dacă lăsaţi un unitarian să se ciondănească cu un trinitarian, şi câte altele, priviţi la ce se ajunge. Dar, lăsaţi-i pe amândoi să vină sub cruce şi priviţi ce se întâmplă.
Şi până voi muri,
Într-o melodie grandioasă şi dulce,
Voi cânta această Putere de Salvare,
Când această limbă bâlbâită
Va amuţi în mormânt...

E-135 Eu mărturisesc în seara asta că Sângele lui Isus Cristos îl face frate al meu pe orice metodist, baptist, luteran sau prezbiterian. Da, domnule. Există ceva în individ, pentru că duhul lui este... un frate. El nu este un certăreţ, sau altceva; el este un frate în Cristos. El crede fiecare Cuvânt care se află în Biblie.

E-136 Cum ar putea Duhul Sfânt, care a scris Biblia, să nege aceasta? Cum ar putea Duhul Sfânt să spună, trăind într-un om, că: „... aceea era pentru ucenici...”?
Isus a zis: „Oricine va...”.

E-137 Petru a zis: „Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru”. Duhul Sfânt a fost pentru orice chemat al lui Dumnezeu.

E-138 Şi iată; El zice: „Pe acei pe care El i-a predestinat i-a cunoscut mai dinainte”. El i-a rânduit iar ei au acceptat.

E-139 Şi Isus a zis: „... nici un om nu poate veni la Mine, decât dacă Tatăl Meu îl atrage; şi pe toţi aceia pe care Tatăl Mi i-a dat vor veni la Mine...”

E-140 Intrăm noi într-o emoţie prelucrată? Venim noi ca să aparţinem de biserică? Venim noi pentru că nu vrem să ajungem în iad? Sau venim pentru că Îl iubim pe Dumnezeu, care Şi-a dat singurul Fiu, pentru ca orişicine crede în El să aibă Viaţa Eternă şi pentru că există o Dragoste de Sacrificiu pe care Dumnezeu ne-a împărtăşit-o pentru ca noi s-o putem arăta?

E-141 Dumnezeu urăşte o religie fără Putere. Religia lor este lipsită de Putere. Ce ar trebui să facă El în această zi? El urăşte...
De fiecare dată în Biblie când Dumnezeu vreodată... afară... din această parte a Bibliei, de fiecare dată când a venit o reformare sau o trezire, aceasta era susţinută de mari semne şi minuni. Când Luther a păşit înainte, când Wesley a păşit înainte, când oricare dintre reformatorii, Sankey, Finney, Knox, Calvin, au venit acolo era Putere demonstrată. Dumnezeu este Supranatural. Când Dumnezeu Se manifestă trebuie să fie Supranatural.

E-142 Priviţi la fariseii care au venit la Isus. Ei vorbeau despre blândeţe şi bunătate. Cine era mai scump decât bătrânul preot? Cine era mai mare decât preotul lor? El a venit la voi când aţi fost născuţi. Dacă în cartier era agitaţie el venea şi o liniştea. Întotdeauna el era un făcător de pace, un om iubitor. Voi ştiţi că este aşa. Când tu erai în necaz tu te puteai duce la el şi el te ajuta. Nu era el un om drăguţ?

E-143 Apoi, vorbind despre acest Isus din Nazaret. Tatăl preotului ştim cine a fost. Îl cunoaştem şi pe stră-stră-bunicul lui. Noi avem un seminar aici care îl identifică. Dar, cine este Acest Isus din Nazaret? De la ce şcoală a venit El? La ce organizaţie aparţine? Ce provoacă El în afară de agitaţie?
Ce spune El despre bătrânul vostru preot blând? Că, el este de la Diavolul şi că, Diavolul este tatăl lui şi face lucrările tatălui său. Vă puteţi imagina asta?

E-144 El S-a dus în templu şi a privit înspre oameni cu mânie, a lovit jertfele pe care Iehova le-a cerut şi a strigat: „Este scris, Casa Tatălui Meu este o Casă de rugăciune, iar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari”.

E-145 Ce ar face El dacă ar veni la bisericile noastre moderne? Mesele ar fi din nou răsturnate şi ar avea loc alte ridicări de pe scaune. De ce? El ar sfărâma-o în bucăţi. Corect. S-ar întâmpla aceleaşi lucruri. Nu vedeţi voi că Isus este foarte Scriptural? El era Cuvântul. El nu trebuia să scrie nimic. El era Cuvântul. El era Cuvântul viu. Şi oamenii au omis să recunoască aceasta.

E-146 Cum poate un om astăzi să, pe principiile... Isus a făgăduit lumii întregi aceste semne şi această binecuvântare şi pogorârea Duhului Sfânt ca la început peste orice om chemat de Dumnezeu. Cum se poate ca un om, care neagă Cuvântul să se numească „creştin” şi să pretindă că Duhul Sfânt este peste el? Duhul Sfânt va puncta fiecare Cuvânt cu un amin. Este exact corect.

E-147 Oh, frate; sistemele noastre educaţionale ne-au îndepărtat de aceasta. Denominaţiunile noastre ne-au separat unii de alţii şi, de asemenea, de Cristos. Dar, ei vor continua să facă asta. Când voi acceptaţi ca înlocuitor altceva, se întâmplă asemeni acoperirii cu frunze de smochin. Dumnezeu le respinge. Dar, când Biserica vine sub Sângele lui Isus Cristos cu Semnul Duhului Sfânt peste oameni, atunci voi veţi vedea frăţietate din nou, urmează să vedeţi o Biserică plină de Putere. Voi urmează să vedeţi...

E-148 Dumnezeu urăşte o religie lipsită de Putere. Acolo trebuie să fie Putere. Desigur. Este nevoie de Putere ca să salvezi un om din păcat. Există o Putere care poate să facă semne şi minuni aşa cum Isus a promis. Când se ţinteşte asupra Cuvântului lui Dumnezeu şi Acesta este crezut, atunci se atinge ţinta. Dacă ţinteşti din nou Cuvântul lui Dumnezeu în acelaşi fel, se va atinge ţinta. Trebuie să fie aşa, pentru că El este Acelaşi ieri, azi şi-n veci. Lui Dumnezeu nu-i place o religie lipsită de Putere. Dumnezeu nu vrea aceea. Dumnezeu vrea să acţioneze. Dumnezeu vrea să Se arate Viu. Adevărata noastră speranţă este Învierea. Este corect? Speranţa vieţii noastre este Învierea, Învierea lui Isus Cristos.

E-149 Vedeţi voi, Dumnezeu vrea să lucreze în Biserica Sa. Isus a zis: „Eu voi fi cu voi întotdeauna, până la sfârşitul lumii. Lucrările pe care Eu le fac le veţi face şi voi”. Ioan 14 : 12. „Lucrările pe care Eu le fac le veţi face şi voi; chiar mai multe decât acestea veţi face. Căci, Eu Mă duc la Tatăl”. Acum, biserica încearcă să nege aceea pentru a găsi o cale prin care să obţină mai mulţi membri, să fie mai populară.

E-150 Acum, eu vreau să vă întreb ceva. Dumnezeu încearcă să Se manifeste în Biserica Sa, iar biserica încearcă să se manifeste prin crez. Cele două nu pot lucra împreună. Voi trebuie să scăpaţi de crez şi să-L luaţi pe Cristos înlăuntru. Cum puteţi voi face asta? Când El vede Sângele pus în aplicare cu o inimă sinceră şi cu mâna aşezată pe Isus Cristos şi, de asemenea, cu o inimă adevărată înaintea lui Dumnezeu care să mărturisească aceea, că el este greşit şi să fie născut din Duhul Sfânt, atunci lucrările lui Dumnezeu vor urma, aşa cum EL a spus că va fi. Da, biserica vrea să lucreze prin crezurile lor ca să vadă câţi membrii mai pot obţine. Dumnezeu vrea să Se manifeste prin Puterea Sângelui ca să obţină creştini născuţi din nou. Aceea este diferenţa.

E-151 Ca să accepţi un crez tu trebuie să respingi pe Duhul Sfânt şi Puterea Lui lucrătoare. Tu trebuie să vezi Adevărul pentru a putea alege un fals. Dacă tu eşti făcut să fi creştin atunci tu nu poţi... Tu trebuie să sari peste Făgăduinţa lui Dumnezeu pentru a putea ajunge în eroare, pentru că există o lumină roşie strălucind înaintea ta tot timpul şi aceasta este Cuvântul.

E-152 Voi spuneţi: „Aceea era pentru o altă zi”. Aceea este pentru astăzi, deoarece Cristos este Cuvântul.
Este corect? Sf. Ioan 1: „La început a fost Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. Şi Cuvântul a fost făcut trup şi a locuit printre noi”. Şi Biblia spune că, El este Acelaşi ieri, azi şi-n veci. Deci, dacă Cristos este Cuvântul, atunci fiecare făgăduinţă este adevărată şi este valabilă ieri, azi şi-n veci. Trebuie să fie. Este nevoie de o credinţă a naşterii din nou pentru a crede aceasta şi pentru a opera. Voi nu puteţi face asta prin tradiţie, pentru că nu va lucra. Voi trebuie sigur să veniţi la acel Sânge.

E-153 După ce Isaia a vorbit Israelului că ei au poluat înlocuitorul cu tradiţii, acolo apare un alt profet. Un alt mare profet a venit pe scenă - Ioan Botezătorul. El i-a îndreptat pe ei către un Miel care va lucra nu numai pentru Israel ci, pentru toată rasa căzută a lui Adam. Dumnezeu trimitea un Miel. Şi Acest Miel este pentru Neamuri, evrei şi pentru oricine va veni.

E-154 Nu a durat mult până ce Mielul a fost ţintuit pe altarul crucii Lui. Sângele Lui a fost vărsat. Duhul Sfânt S-a întors. Acum, când vechiul animal murea, duhul animalului nu se putea întoarce. Acel sânge a fost aplicat doar pentru o naţiune. Dar, acum, datorită Sângelui vărsat al Mielului Semnul s-a întors în forma Duhului Sfânt peste închinătorul din toată rasa lui Adam. Acum, aceea este ceea ce Dumnezeu cere. Ce au făcut ei în acea zi o fac şi astăzi.

E-155 Acum, dacă o persoană simte greutatea păcatului şi ştie că este greşită... Ascultaţi, există o Iertare. Şi acea Iertare este prin Mielul lui Dumnezeu, prin Sângele Mielului.

E-156 Mi s-a spus odată o scurtă povestire care m-a ajutat mult. Era vorba despre un băiat care a fost răpit cu mult timp în urmă. Eu presupun că toţi dintre voi aţi citit istoria Bibliei şi istoria Bisericii. Eu cred că era vorba despre Sf. Patrick. De fapt, aşa l-au numit ei. Numele lui era de fapt Sucat. Şi el a fost răpit de o bandă de piraţi şi a fost angajat ca crescător de porci.

E-157 El a fost luat la bordul corăbiei şi el îşi vedea de treabă. Bătrânul căpitan s-a îmbolnăvit într-o zi şi era pe moarte, în largul mării. Bătrânul zăcea în cabina lui, cu barba lui căruntă. Şi el i-a chemat pe membrii echipajului şi le-a zis: „Există o Biblie printre voi? Când eram copil am fost crescut de o familie creştină. Eu sunt pe moarte. Eu nu vreau să mor aşa. Aveţi voi Cuvântul lui Dumnezeu? Există vreunul aici care să aibă Cuvântul lui Dumnezeu?”

E-158 În cele din urmă, din spatele tuturor un băiat s-a ridicat şi a zis: „Domnule, eu am o Biblie. Eu sunt creştin. Am luat-o cu mine”.

E-159 Căpitanul a zis: „Vino aici, băiete... Cum adică, ai luat-o cu tine?”

E-160 El a răspuns: „Da. Mama mea şi tatăl meu erau creştini şi eu mi-am dăruit viaţa lui Cristos când eram de vârstă fragedă; şi am luat Cuvântul Lui cu mine oriunde mă duc. Eu l-am pus pe inima mea şi în inima mea”.

E-161 Şi căpitanul a zis: „Citeşte-mi ceva de acolo, fiule, înainte să mor”.

E-162 Şi băiatul a deschis la Isaia 53 : 5: „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.”

E-163 Când el a terminat de citit, bătrânul căpitan a zis: „Poţi să citeşti mai departe?”
Băiatul a zis: „Pot să comentez aici?”

E-164 Căpitanul a încuviinţat şi el a zis: „Mama mea creştină, înainte să fiu luat de la ea, obişnuia să-mi citească acea Scriptură foarte des. Şi ştiţi felul în care ea citea?”

E-165 Căpitanul a răspuns: „Nu, băiete. Mi-ar place să aud felul în care mama ta creştină citea”.

E-166 Şi băiatul a continuat: „Iată felul în care ea citea: ‚El a fost străpuns pentru păcatele lui Willie Pruitt, zdrobit pentru fărădelegile lui Willie Pruitt. Pedeapsa cuvenită lui Willie Pruitt era peste El, şi prin rănile Lui, Willie Pruitt a fost vindecat'”.

E-167 Bătrânul căpitan a zis: „Îmi place. Îmi place. Oh, dacă numele meu ar putea fi citit acolo. Crezi că ai putea s-o faci?”

E-168 El a zis: „Eu voi încerca: El a fost străpuns pentru păcatele lui John Quartz, El a fost zdrobit pentru fărădelegile lui John Quartz. Pedeapsa, care îi dădea pacea lui John Quartz era peste El; iar prin rănile Lui, John Quartz a fost vindecat”.

E-169 Căpitanul, cu lacrimile curgându-i pe bărbie, a zis: „Aduceţi-mi hainele. Isus Cristos m-a vindecat. Eu Îi dăruiesc viaţa mea”. Vedeţi?

E-170 Oh, prietene, dacă tu ţi-ai putea numai citi numele acolo. Oh, dacă mi-aş putea citi numele... „El a fost străpuns pentru păcatele lui William Branham; El a fost zdrobit...” Nu biserica, nu asta, nu cealaltă, nu crezul, ci: „El a fost străpuns pentru păcatele mele. Pedeapsa, care îmi dă pacea, era peste El. Şi prin rănile Lui, William Branham a fost vindecat”. Oh, dacă noi am putea numai să ne citim cu adevărat numele în Scriptură. Citirea numelor noastre în Scriptură face o primire, o iertare. Când noi realizăm aceea, că „El a fost străpuns pentru păcatele noastre” şi că „El a fost zdrobit pentru fărădelegile noastre”...

E-171 Un alt lucru... Noi aflăm în Evrei 9 : 11 că, iertarea produce puritate, închinătorul ne mai având cunoştinţă de păcat şi s-a curăţit de tradiţia moartă. Când noi într-adevăr venim sub Sânge, noi suntem curăţaţi de tradiţiile moarte. Scriptura spune astfel. Evrei 9. Priviţi: „Vă curăţă cugetul de tradiţiile moarte...”
Apoi, dacă voi faceţi aceea, uitaţi că sunteţi un baptist. Uitaţi că sunteţi metodist. Uitaţi că sunteţi penticostal, sau orice aţi fi. Şi uitaţi acele tradiţii moarte şi veniţi la Sânge. Veniţi la Sânge.

E-172 Citiţi-vă numele în Scriptură şi apoi faceţi asta. Apoi veniţi la masa de Cină. Veniţi apoi şi aflaţi cine este drept sau greşit, chiar dacă urmează să fie o părtăşie deschisă sau nu. Vedeţi dacă voi puteţi să-l închideţi afară pe un frate. Tu nu poţi s-o faci. Tu simplu nu poţi s-o faci. Este ceva în tine care nu te va lăsa. Există pur şi simplu ceva acolo. Vedeţi voi? Numele vostru este citit printre celelalte nume şi tu nu poţi să faci aceea. Aceasta te purifică, te curăţă.

E-173 Să ne aducem aminte de El în timp ce îngenunchem la cruce. Lăsaţi-l să vină, indiferent dacă eşti un preot catolic, prezbiterian, orice ar putea fi, lăsaţi-l pe om să vină în timp ce-şi citeşte numele acolo. „El a fost străpuns pentru păcatele acestui preot. El a fost străpuns pentru păcatele acestui metodist, baptist, sau penticostal; a fost străpuns pentru păcatele noastre”. Numele meu, numele tău, oricine ai fi. Haideţi atunci să credem aceea şi nu ceea ce crezul spune. Să credem ceea ce Cuvântul spune. Apoi haideţi să îngenunchem la cruce împreună. Noi suntem fraţi. Oh, da. Tradiţiile. Noi ne curăţim atunci de toate tradiţiile moarte.

E-174 Ar putea fi prezbiteri din patruzeci de state, patruzeci de mari preoţi, cardinali şi episcopi şi papi care să strige: „Ridică-te de acolo şi nu te polua”. Dar, tu îţi ai braţele în jurul fratelui tău. Este ceva real. Tu ai obţinut iertare sub aceeaşi ispăşire prin care şi el este iertat. Voi sunteţi fraţi. Aceasta te lipeşte de fratele tău. Este ceva care te aduce atât de aproape de Dumnezeu. Şi când vă apropiaţi de Dumnezeu, voi vă apropiaţi unii de alţii.

E-175 Cum îl poţi urî sau dispreţui pe fratele tău pe care-l vezi şi să spui că-L iubeşti pe Dumnezeu pe care nu-L vezi? Tu eşti un mincinos şi adevărul nu locuieşte în tine.

E-176 Dar, când noi venim la locul în care Sângele lui Isus Cristos ne curăţă de tot păcatul atunci noi suntem fraţi. Atunci nu mai există diferenţă între noi. Vechile denumiri, vechile mărci pe care le-am lipit pe noi nu înseamnă nimic.

E-177 Îmi amintesc ieri când mergeam pe drum şi făceam referire la unul dintre fraţii de aici, care obişnuia să crească vite. Şi fermierul trebuia să marcheze vitele la adunarea lor în perioada primăverii. Şi el privea. El niciodată... Vitele aveau tot felul de mărci pe ele. Dar, el niciodată nu se uita după marcă, ci după eticheta de sânge. Acesta trebuia să fie un Hereford pur-sânge, altfel nu putea merge la Pădurea Arapaho pentru păşunatul la Asociaţia Hereford. Acesta trebuia să fie un Hereford pur-sânge.

E-178 Eu socotesc că aşa va fi la timpul sfârşitului. EL nu va spune: „Eşti metodist, sau baptist?”

E-179 Asta este marea întrebare de astăzi: „Ce eşti tu? Metodist? Baptist?”
Eu răspund: „Nu”.

E-180 „Atunci, ce eşti tu? Prezbiterian, luteran, nazarinean, sau penticostal?”
„Nu”.
„Ce eşti tu?”
„Creştin”.

E-181 Eticheta de sânge este „creştin”, văzut sub Sânge. Asta înseamnă că, fiecare frate, soră care se află sub Sânge este fratele şi sora mea. Cu o foarte profundă sinceritate înaintea lui Cristos, noi, predicatorii, preoţii, să ne aşezăm mâinile peste Jertfa noastră şi să spunem „Noi suntem păcătoşi vinovaţi. Nu suntem vrednici de Mila Ta, oh, Dumnezeule. Dar TU ai trimis pe Fiul Tău ca să moară în locul nostru şi noi acceptăm aceasta fără plată”. Oh, noi atunci suntem fraţi.

E-182 Toată agitaţia din trecut s-a terminat. Totul s-a dus. Noi suntem sincer iertaţi. Voi umblaţi iertaţi şi curăţaţi de păcat, curăţaţi de tradiţie. Lucrurile vechi s-au dus; toată agitaţia s-a terminat. Toţi baptiştii, metodiştii, prezbiterienii sunt curăţaţi prin acelaşi Sânge şi noi devenim fraţi. Agitaţia tradiţională s-a terminat. Atunci putem să ne închinăm aici şi nu există decât părtăşie.

E-183 Eu am văzut prezbiterieni stând în aceste adunări ale Oamenilor de Afaceri ai Evangheliei Depline vorbind în limbi şi strigând cât de tare puteau. Şi unii dintre cei mai de seamă prezbiterieni se află în Statele Unite. Numele lui este Jim Brown. Câţi dintre voi l-aţi întâlnit? El a stat aici şi a dansat în Duhul şi a vorbit în limbi, în acest loc; un pastor al celei mai faimoase biserici Prezbiteriene din Statele Unite. Luterani, metodişti, cu toţii împreună... Ce este aceasta? Ei au venit sub Sânge. Nu există nici o etichetă şi nici o barieră denominaţională. Noi suntem una. Noi suntem creştini. Noi avem lucruri în comun. Da.

E-184 Aici, nu cu mult timp în urmă era un bărbat şi o femeie, soţ şi soţie care erau în divorţ. Şi ei au încercat să se împace. Ei s-au dus la un psihiatru ca să afle dacă ei ar putea ajunge la un consens. Dar nu s-a putut. Ei au umblat peste tot unde au crezut de cuviinţă pentru a încerca să stea împreună. Dar ei se enervau şi erau în continuare despărţiţi. Şi ei doar nu puteau sta unul cu celălalt; ei nu puteau sta în prezenţa celuilalt. Ei erau nervoşi. Şi au decis să divorţeze.

E-185 Aşa că, ei au angajat un avocat pentru a-i divorţa. Şi el a zis: „Ei bine, înainte ca noi să începem, noi vom vinde locuinţa. Voi mai bine v-aţi duce şi a-ţi împărţi bunurile între voi înainte de divorţ şi înainte ca locul să fie vândut”.

E-186 Cei doi au plecat împreună acasă. Ei s-au dus în sufragerie şi el a zis: „Eu voi lua asta şi cealaltă”. Ei au început să se certe şi să dea în clocot.
După un timp ei au spus: „Îţi voi da asta dacă tu vei accepta”. - „În regulă”.

E-187 A mai trecut un timp, după care ei s-au dus în camera de oaspeţi, în bucătărie, în dormitor şi în alte camere. Ei şi-au împărţit lucrurile.
Ei şi-au adus aminte că la mansardă mai erau nişte lucruri. Ei s-au dus la mansardă şi au scos un cufăr vechi. Ei au început să scoată diferite lucruri şi să spună: „Tu poţi să iei asta şi cealaltă”.

E-188 În final, ochii lor s-au aţintit pe un anumit obiect şi amândoi au pus mâna pe acel lucru. Ei s-au uitat unul la altul. Ce era aceasta? O pereche de pantofi albi care au aparţinut unui copil care a decedat.
Aceasta era o parte din amândoi. Amândoi erau cu mâinile încleştate de pantofii copilului. Cui îi reveneau de fapt papucii? La amândoi. Ei aveau un lucru în comun.

E-189 După câteva minute de privit unul la celălalt, lacrimi au început să străbată obrajii lor. De ce? Ei au putut împărţi totul, până când ei au găsit ceva comun, copilul, care era în cer. Atunci cearta s-a terminat. În câteva clipe ei erau unul în braţele celuilalt. Divorţul a fost anulat şi pacea era dominantă.

E-190 Fraţilor, lăsaţi-mă să vă spun în seara asta că, noi nu vrem ca voi să vă alăturaţi unei biserici. Ci, eu spun ceva, şi anume că, există un Lucru pe care noi Îl avem în comun = Isus Cristos. El este în comun cu noi. Noi nu putem fi toţi baptişti, metodişti, unitarieni sau trinitarieni. Noi nu putem fi. Dar, există un lucru pe care noi îl avem în comun. Aceea este Jertfa de Ispăşire a lui Dumnezeu, Fiul Său, Isus Cristos. Noi avem toate lucrurile în El. Acesta este primul lucru pe care noi să-l acceptăm. Apoi noi putem obţine alte lucruri când noi acceptăm Iertarea pe care Dumnezeu ne-a oferit-o.
Şi aceea nu este prin sistemul nostru educaţional, sau prin sistemul nostru denominaţional, ci prin Sângele lui Isus Cristos. Noi cu toţii ne putem întâlni acolo sub cruce şi să fim una şi să avem lucrurile în comun. Credeţi voi aceea? Haideţi să ne aplecăm capetele pentru un moment, în timp ce ne rugăm.
[Este dat un mesaj din audienţă]. Amin.

E-191 Haideţi să ne aplecăm inimile şi capetele şi să spunem: „Doamne, cu inima-mi aplecată, sunt eu corect sau greşit cu toată tradiţia mea?”
Lăsaţi ca Duhul Sfânt să cerceteze inima acum. Şi dacă ea nu este cum trebuie, aţi vrea voi să fiţi amintiţi în rugăciunea de încheiere, pentru ca voi să cunoaşteţi că noi cu toţii ne putem întâlni sub un singur lucru, sub Sânge, sub Ispăşire? Şi când noi facem aceasta noi suntem curăţaţi de toate lucrurile lumii. Vreţi voi să faceţi de cunoscut prin ridicarea mâinii spre Dumnezeu că vreţi să fiţi amintiţi în rugăciune? Dumnezeu să vă binecuvânteze. Oh, Doamne! Câte mâini. Spuneţi: „Adu-Ţi aminte de mine, oh, Doamne!”

E-192 Realizaţi voi că noi nu mai avem multe zile de rătăcit pe acest pământ? Voi poate spuneţi: „Păi, sunt tânăr”. Eu nu ştiu, frate, soră. Vor fi mulţi tineri morţi în seara asta prin toată lumea, sute dintre ei. Nu. Singurul lucru pe care îl ai este suflarea din tine.

E-193 Ai vrea tu acum să spui: „Cu mâna mea ridicată, Doamne Dumnezeule, accept Iertarea pe care Tu ai oferit-o, Sângele lui Isus Cristos. Acum, lasă ca Semnul Sângelui, Duhul Sfânt, să vină peste mine. Eu nu am primit Duhul Sfânt. Eu ştiu asta. Şi eu vreau să primesc acel Ceva care să mă facă să mă simt în felul în care Tu ai spus-o, că toate păcatele mele sunt duse şi lumea şi dragostea pentru lume sunt luate de la mine şi eu sunt o făptură nouă. Eu vreau să ştiu asta în inima mea. Şi, Dumnezeule, eu nu-mi ridic mâna către Fratele Branham, ci către Tine; şi tu cunoşti inima mea”.
Nici unul să nu-şi ridice privirea. Lăsaţi ca Dumnezeu să vadă singur aceasta. Spuneţi: „Dumnezeule, eu vreau Semnul care să arate că Sângele a fost aplicat pe mine. Eu vreau asta.” Ridicaţi-vă mâna şi spuneţi: „Roagă-te pentru mine, Frate Branham”. Domnul să vă binecuvânteze. Este bine.

E-194 Nu contează ce eşti tu: metodist, baptist, prezbiterian. Aceasta este pentru orşicine doreşte. Nu spun nimic împotriva acelor biserici; ele sunt în ordine. Dar, ce încerc să spun este că, biserica nu vă va salva. Vedeţi voi?

E-195 Trebuie să fie iertarea Harului lui Dumnezeu. Şi aceasta nu este reprezentată printr-o biserică, ci prin Sângele lui Isus Cristos. Acela este Înlocuitorul vostru; este când tu îţi poţi pune mâinile peste El şi spui: „Acum eu accept acest Înlocuitor. Dumnezeu să fie Milostiv cu mine”.

E-196 Poate aici sunt membrii care au aparţinut cu toată buna lor sinceritate de biserică. Eu cred cu toată inima că voi aţi aparţinut de biserică cu sinceritate. Dar voi spuneţi: „Frate Branham, cu adevărat, inima mea nu a fost curăţită de toate aceste tradiţii şi astfel de lucruri. Eu cred că, dacă cineva ar vorbi şi ar dovedi din Biblie că, biserica mea este greşită eu totuşi nu aş putea accepta asta din inimă. Eu nu aş putea să fac asta. Dar, eu vreau. Roagă-te pentru mine”. Aţi vrea voi să vă ridicaţi mâna şi să spuneţi: „Roagă-te pentru mine”? Eu o voi face. Da, sigur o voi face. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Este bine. Este minunat.
„Eu vreau să pot accepta tot şi cu exactitate ce Dumnezeu a spus în Biblia Sa. Eu vreau ca Sângele lui Isus Cristos să vină peste mine”.

E-197 Dacă Sângele este aplicat, Semnul... Vedeţi? Există un Semn dat de Sânge = Duhul Sfânt. Şi când Duhul Sfânt S-a coborât la Cincizecime, voi ştiţi ce le-a făcut oamenilor. Şi de fiecare dată când Acesta va veni peste oameni va produce acelaşi lucru. Petru a zis: „Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” Făgăduinţa este valabilă.

E-198 Zece cenţi aici sunt şi zece cenţi în altă parte. Oriunde ar fi, sunt zece cenţi. Diamantul este diamant aici cât şi în altă parte. Casa este casă aici cât şi în altă parte.

E-199 Şi Duhul Sfânt de la Cincizecime este Acelaşi Duh Sfânt şi astăzi. Dacă voi nu aţi găsit acea experienţă, acceptaţi-o acum în timp ce ne rugăm. Aţi vrea voi?

E-200 Tatăl nostru ceresc, ştim că soarele apune grăbit şi că timp nu va mai fi. Într-o zi Marele Arhanghel va păşi pe scena timpului din Eternitate şi trâmbiţa lui Dumnezeu va suna şi fiecare bărbat şi femeie va răspunde la ce noi cunoaştem că este Adevărul, Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să existe un standard pe care Dumnezeu îl are aici pe pământ prin care noi să fim judecaţi. Dacă noi luăm standardul bisericii noastre, al denominaţiunii noastre, cât de departe vom rata noi ţinta. Care denominaţiune ar fi corectă? De aceea, noi am ajunge în confuzie. Noi nu am şti ce să facem. Dar, există un Standard. Acela este Cuvântul Tău.

E-201 Şi Cuvântul Tău a spus: „Dacă un om nu se naşte din nou, el nu poate nici măcar vedea Împărăţia lui Dumnezeu”. Cu alte cuvinte, el nu O poate înţelege. El trebuie să accepte aceasta prin credinţă şi să fie născut din nou şi atunci el va înţelege aceasta. A vedea înseamnă a înţelege.

E-202 Şi noi ne rugăm, Dumnezeule, în seara asta, căci sunt multe mâini ridicate în seara asta prin clădire, ale oamenilor de afaceri, ale femeilor, ale băieţilor şi fetelor. Eu cred că ei şi-au ridicat mâinile cu sinceritate. Ei nu şi-ar ridica mâinile fără o convingere. Şi Duhul Sfânt le-a dovedit că sunt greşiţi şi le-a adus convingerea pentru că ei vor să fie corecţi. Ei şi-au ridicat mâinile către Tine, Marele Creator, ştiind că ei trebuie să Te întâlnească într-o zi. Ei au fost sinceri. Eu cred asta, Doamne, şi eu mijlocesc pentru fiecare din ei. Eu mă încred în seara asta, Doamne, în timp ce mă rog, că nici o mână care s-a ridicat nu se va putea odihni până ce Duhul Sfânt le-a umplut viaţa. Acordă aceasta, Doamne. Eu îi pretind pe ei ca trofee ale lui Isus Cristos. Fă aceasta, Doamne. Eu mă rog.
Salvează pe păcătos.

E-204 Umple pe aceia care L-au acceptat pe Cristos prin Duhul Sfânt. Toarnă-L TU peste sufletele lor, Tată. Adu-Ţi Slavă.

E-205 Isuse, Tu ne-ai spus: „Nici un om nu poate veni la Mine dacă Tatăl nu-L atrage mai întâi”. Şi credinţa vine prin auzirea Cuvântului lui Dumnezeu. Şi acum, Cuvântul lui Dumnezeu a fost predicat şi credinţa vine prin auzire. Ei au fost atraşi pentru că Biblia a zis: „Pe aceia pe care El i-a cunoscut mai dinainte i-a predestinat”. Şi aceia pe care El i-a predestinat El i-a chemat. Şi acelora pe care El i-a chemat le-a dăruit Viaţa Eternă.
Înainte de început, înainte de crearea lumii, TU le-ai pus numele în Cartea Vieţii Mielului. Şi în seara asta Duhul Sfânt a făcut chemarea şi ei şi-au ridicat mâinile. Acum, Doamne, dăruieşte-le Viaţa Eternă. Eu o cer pentru Gloria lui Dumnezeu, ca Duhul Sfânt să coboare în inimile lor şi să le taie împrejur de toate lucrările moarte şi de tradiţii şi să le dăruiască iertare fără plată şi să le umple cu Prezenţa Lui, pentru ca ei să poată merge mai departe începând cu această zi, în acest timp întunecat, aşa cum a fost în zilele Sodomei: imoralitate, femei cu feţe vopsite, naţiuni clătinându-se.

E-206 Oh, Doamne Dumnezeule, fie ca bărbaţii şi femeile să meargă înainte ca nişte flăcări strălucitoare. Fie ca Duhul Sfânt să trimită literal Foc Sfânt peste ei, Doamne, până acolo încât să fie atât de plini de Bunătatea lui Dumnezeu încât să se ducă să cheme pe fiecare păcătos cu care vine în contact, la cruce. Acordă aceasta, Doamne, ca ei, de asemenea, să cedeze şi să găsească iertare. Fă aceasta metodiştilor, baptiştilor, prezbiterienilor, penticostalilor, tuturor. Doamne, acordă aceasta. Ei sunt ai Tăi acum. Eu Ţi-i încredinţez în mâinile Tale ca Tu să le acorzi aceasta. În Numele lui Isus Cristos. Amin.

E-207 Îl iubiţi voi? Aceasta ar putea fi puţin afară din ordine. Doar un moment. Haideţi să cântăm acest imn vechi şi bun. Îmi place să cânt. Câteodată, când predici, spui lucruri care taie; dar există un Balsam în Galaad (nu-i aşa?), care vindecă sufletul.

E-208 Haideţi să cântăm acest cântec vechi şi bun, dacă vreţi. „Îl iubesc, Îl iubesc, Că-ntâi EL m-a iubit”. Cunoaşte-ţi cântecul? Cineva să conducă această cântare pentru mine.
Îl iubesc, Îl iubesc,
Că-ntâi EL m-a iubit,
Şi a procurat Salvarea mea,
Pe lemnul Calvarului.

E-209 Să o fredonăm. În timp ce fredonaţi, vreau să întreb câţi baptişti sunt aici? Ridicaţi-vă mâinile. Câţi prezbiterieni? Luterani? Nazarineni? Pelerinii Sfinţeniei? Penticostali? Uitaţi-vă la oameni, la toţi împreună. Ce am făcut noi acum, venind sub cruce, sub Harul iertător? Noi suntem iertaţi cu desăvârşire; nu prin biserică, ci prin Calvar.

E-210 Haideţi să dăm mâinile cu metodiştii, baptiştii, cu penticostalii, în timp ce cântăm din nou.
Îl iubesc, Îl iubesc,
Că-ntâi EL m-a iubit,
Şi a procurat Salvarea mea,
Pe lemnul Calvarului.

E-211 Noi cântăm în aşa fel încât fiecare dintre noi o poate auzi. Haideţi să ne aplecăm capetele acum şi ridicaţi-vă ambele mâini către Dumnezeu. Dacă Îl iubim cu toată inima noastră, haideţi s-o spunem...
Îl iubesc, (Oh, Dumnezeule), Îl iubesc,
Că-ntâi EL m-a iubit,
Şi a procurat Salvarea mea,
Pe lemnul Calvarului.