Dar această părtăşie, aceşti farisei care L-au invitat pe Isus... primul lucru, aş vrea ca voi să ştiţi ce înseamnă un fariseu. Un fariseu înseamnă „un actor.” Căutaţi cuvântul grecesc care se referă la farisei, aceasta înseamnă: „cineva care-i în joc.” Mie nu-mi place aceea.
Actori, noi avem din aceia prea mulţi aici în America, actori pretinzând a fi ceva, ce nu sunt, acţionând ca ceva ce voi nu sunteţi.
Precum congresman Upshaw, obişnuia să zică, vechiul slogan pe care el îl folosea: „Voi încercaţi să fiţi ceva ce voi nu sunteţi.” Aceasta-i adevărat. Voi încercaţi să acţionaţi ca altcineva, şi voi nu aveţi nici o treabă ca să fiţi.
Poporul nostru american, de exemplu, în Hollywood... când am fost acolo, voi găsiţi aşa de mulţi oameni acolo care sunt actori. Ei stau înaintea camerei de luat vederi atât de mult, până când ei ajung pe străzi, ei acţionează ceva persoană sau personalitate într-o bună zi se iau după ei. Şi ei ajung pe străzi, ei se văd pe sine acţionând: fariseii. Şi aceasta nu-i numai în Hollywood. Noi avem aceasta şi în Jeffersonville. Voi vă uitaţi prea mult la televizor. Aceea-i ce este cauza. Asta-i adevărat. Actori, farisei, acţionând ca ceva ce ei nu erau, scenici.
Voi nu găsiţi aceasta numai pe străzi. Voi găsiţi aceasta chiar şi în amvoane. Voi o urmăriţi în amvoane, ei au un glas în amvon: „Păi, eu îţi spun, frate,” un glas în amvoane, acţionând. Fariseii, făţarnici: vorbesc aşa cum voi o faceţi pe stradă. Nu încercaţi să o puneţi pe altcineva. Nu-mi place să văd pe cineva care încearcă să o pună pe altcineva.
Un grup de surori, uneori, voi ştiţi, ele, ca bărbaţii, îşi pun, mergeţi la casele lor şi le auziţi zicând: „John, treci dincolo în colţ, îţi spun eu ce tu nu ai făcut.” „Da, draga mea.”
Telefonul sună. „Oh, alo...” Farisei, voi, actori, acţionaţi iute ca aceea. Fii tu însuţi! Acţionează normal, obişnuit; oamenii vor mai multe lucruri de la voi. Nu încercaţi să acţionaţi ca altcineva, voi nu sunteţi. Doar fii tu însuţi.
Dar toţi aceea pun în scenă, fariseii, acţionând ca altcineva când voi nu sunteţi. Nu-mi place aceea. Niciodată nu ştii cum să obţii un prieten ca acela. Nu ştii unde să stai, când tu eşti cu el. El nu ştie unde stă el însuşi, deoarece el este una în inima lui, şi altcineva este pe buzele lui, astfel că el este un actor. Mie doar nu-mi place aceea. Aceasta se pare a fi ceva prea mult din ceea ce nu-i corect, puşi în scenă.
Dar poporul american lasă pe acele fete să iasă afară pe aici, şi să le vezi pe aceste, unele din aceste femei de la Hollywood, punând pe ele acel fel de îmbrăcăminte vulgară. Primul lucru pe care-l ştiţi, ea este afară pe stradă, acelaşi lucru înainte: actriţe, farisei. Aceasta-i adevărat.
Apoi voi vedeţi pe cineva, un slujitor, mergând prin ţară cu o slujbă. Voi îl găsiţi afară, aici vin câţiva actori, farisei, puşi în scenă, personificatori. Acesta minte la fiecare pas din viaţă: actori. Este aşa de rău. De ce nu vreţi să fiţi doar voi înşivă? Dumnezeu se va gândi mai mult la voi. Fiecare ştie ce sunteţi oricum. Viaţa voastră vorbeşte ceea ce sunteţi, aşa că nu jucaţi teatru.

William Branham, predica «Cristos cel neprimit»
https://ro.branham.ru/sermons/55-0911