E-1 Boală şi multe lucruri rele... şi moartea îi ţine pe unii departe. Şi bolile îi ţine pe alţii departe, şi dezamăgirile îi ţine pe alţii departe. Dar Dumnezeu ne-a adus din nou împreună ca să-I slujim. Noi suntem aşa de fericiţi pentru aceste lucruri.
Şi acum, venind împreună, mi-ar place să spun câteva cuvinte despre ultimele noastre adunări din străinătate, pentru care voi v-aţi rugat atât de mult pentru noi, încât Domnul ne-a dat un minunat serviciu. El a făcut-o. Şi noi suntem atât de fericiţi să raportăm căci atât de multe suflete au fost salvate. Acela-i lucrul principal, sufletele să fie salvate, născute în Împărăţia lui Dumnezeu.
Propovăduirea Crucii aduce remarci, aceasta aduce necazuri, aceasta produce agitaţie. Şi noi nu ne putem aştepta să fim imuni de la toate acestea. Noi doar i-am primit aşa cum ei veneau. Astfel, că noi am avut ceva necazuri când am părăsit Zurich-ul. Acum, eu pot explica ceea ce a fost.

E-2 Ah, biserica, primul reformator a fost Martin Luther, aşa cum noi toţi ştim, şi al doilea era Zwingli, şi Zwingli s-a dus în Elveţia. Şi acolo, în Zurich s-a tradus pentru prima dată Biblia engleză, întreaga Biblie, prima traducere a fost făcută în Zurich, Elveţia. Ei încă se ţin de vechea idee al lui Zwingli. Şi traducerea lui Zwingli neagă naşterea prin fecioară. El nu crede în naşterea virgină. Ei spun că El era fiul lui Iosif
„chemat Fiul lui Dumnezeu.”
Şi noi credem că El era Fiul lui Dumnezeu, că El era Fiul lui Dumnezeu, că El era născut din Tatăl, Dumnezeu, care I-a dat Lui naştere prin creaţie.
Şi Billy Graham, bine cunoscut, fiecare din voi îl cunoaşteţi, aproape, el se afla acolo cu o zi înainte să fiu eu. Şi dacă ei nu au criticat pe acel sărman băiat, doar bătându-şi joc de el, unde aceasta nu... ei nu trebuie să fie. Ei zic: „El şi-a pus un bigudiu în părul său.” Şi a zis: „El a venit la biserică ca şi cum s- ar duce la o tabără de pălării, în loc de o biserică.” Şi a zis: „El a predicat ca unor americani fantastici, vânzători de săpun.” Şi a zis: „Tu puteai să-l miroşi de la zece picioare depărtare, de parfum,” şi doar toate acele lucruri ca aceea, doar bătându-şi joc de băiat. Pentru ce? El nu merita aceea.

E-3 L-am auzit pe Billy, eram chiar acolo. El a predicat Dumnezeirea supremă a Domnului Isus Cristos.
Asta-i adevărat. El a zis: „Există mulţi oameni care stau sus, filosofi, şi aşa mai departe, dar Isus Cristos era însuşi Dumnezeu manifestat în trup.”
Frate, am strigat: „Amin” atât de tare cât am putut, pentru ca ştiam că aceea-i adevărat. Eu cred aceea. Păi, desigur, aparenţa mea cu felul în care l-au tratat, eu am coborât drept în locul lui, am început chiar cu Dumnezeirea supremă, că Isus Cristos era Dumnezeu Iehova manifestat în trup. Ei bine, făcând aceea, Domnul ne-a dat cincizeci de mii de suflete în cele cinci adunări de seară.
Şi apoi când ei au auzit că noi am plecat în Germania... acum, acolo, aceea-i statul şi biserica. Ceea ce biserica spune statului, statul face aceasta.
Şi noi am învăţat adesea, de multe ori... dacă am avut pe cineva aici, care-i un prieten catolic... eu nu spun aceasta ca să împung biserica, nicidecum. Nu, domnule. Eu am sute şi zeci de mii, de prieteni catolici. Dar noi am învăţat adesea în zilele timpurii când Biserica Catolică s-a unit cu statul şi biserica împreună în zilele Romei papale, şi ce persecuţie a adus aceasta, păi, frate, protestanţii sunt tot atât de răi, dacă nu şi mai răi...
Biserica protestantă m-a tratat de două ori mai rău decât m-a tratat vreodată biserica catolică. Vedeţi? De aceea apoi când ei au mers sus acolo, şi au trimis în Germania, şi au spus autorităţilor germane să nu mă primească, pentru că eu eram absolut împotriva învăţăturii şi că eu nu sunt nimic decât un impostor, şi să nu mă primească.

E-4 Şi ei au construit o arenă acolo, cu treizeci de mii de locuri. Când ei m-au refuzat să am stadionul de fotbal corespunzător, de ce, pentru că statul fiind proprietarul acestuia, Hitler l-a construit acolo, atunci ei au mers şi au pus un cort din pânză care are înjur de aproape treizeci de mii de locuri, deschis larg pe o parte în aşa fel ca voi să puteţi sta şi în spate. Am mai avut undeva treizeci de mii de locuri sub acoperiş. Şi ei au trimis cuvântul acela că eu sunt un impostor, şi să nu mă primească deloc.
Şi astfel că atunci, guvernul s-a aşezat jos ci a zis, nemulţumiţi, că eu nu pot intra. Doctorul Guggenbuhl, un prieten care... judecătorul naţional a trimis un cuvânt acolo şi s-a dus jos şi a zis: „Nu, domnule. El nu poate să intre. Noi nu-l vom primi.”

E-5 Astfel, el s-a dus jos. Aceasta-i într-o zonă americană la Karlsruhe, care înseamnă „Odihna lui Charles.” El s-a dus jos acolo la colonelul armatei Americane care este acolo într-o zonă ocupată de Americani. Şi el s-a dus la colonel şi i-a zis: „De ce nu-l putem avea pe acest evanghelist american să vină?”
A zis: „Ei l-au avut pe Billy Graham acolo sus, şi,” a zis, “de ce nu-l putem avea pe acest frate să vină?”
Şi atunci colonelul a zis: „Ei bine, eu nu văd de ce nu poţi.” A zis: „Cine este predicatorul?” A zis: „Acesta-i Fratele Branham.”
A zis: „Fratele Branham!” A zis: „El s-a rugat pentru mama mea, şi ea a fost vindecată în America.” Astfel, frate, aceea a deschis uşa. Nu a făcut nici o diferenţă în ceea ce ei au zis. Aceea a deschis uşa. Astfel că ei au deschis uşa, şi noi ne-am dus drept înainte şi am avut adunările.

E-6 Şi în prima seară, am intrat, din mulţime... noi nu am vrut să predăm vindecarea Divină. Noi am stat chiar departe de la aceasta, doar noi nu am vrut să ne rugăm pentru bolnavi. Întâi, noi i-am învățat despre Evanghelie, întâi, şi pentru a fi siguri. Astfel când m-au luat afară, să mă ţină de la a fi împuşcat, din tufişuri, ei au luat bărbaţi, şi doar învârtindu-se în jurul meu, în felul acela, astfel ca ei să nu mă poată ţinti, vedeţi, până ce am intrat. Şi noi am fost atacaţi în prima seară, cu o maşină... ei bine, doar fanatici. Şi am intrat în maşină în ordine. Pe Billy, a trebuit să-l smulg, să intre înăuntru deoarece cineva doar l-ar fi avut în jur.
Apoi în cea de a doua, a treia seară, noi am început rugăciunea pentru bolnavi. Şi în seara aceea ei au adus pe platformă unul din cele mai dulci experienţe pe care le-am trăit eu vreodată în toata viaţa mea. O fetiţă mică... acum aceasta nu-i...

E-7 Acum, acest popor german nu este unul nepoliticos. Ei sunt cei mai drăguţi oameni pe care i-am întâlnit vreodată în viaţa mea. Eu vă spun, dacă aş trăi oriunde altundeva dincolo de America, eu aş lua Germania, oricând. Şi ei sunt simpli. Ei sunt felul cel mai bun decât elveţienii. Elveţienii sunt în regulă, dar ei n-au avut vreodată vreo problemă.
Doar ca americanii aici, vedeţi voi, noi nu am fost bombardaţi aici sau ceva. Noi doar... războiul venise singur, noi am trăit liberi din bogăţiile pământului şi băieţii au trecut dincolo şi au murit, şi s-au întors, noi niciodată nu am văzut aceea.
Dar germanii au fost bătuţi la pământ, unde mamele lor au fost arse cu gaz şi armatele lor. Şi ei şi-au găsit craniile mamelor lor moarte, şezând acolo, cu un bebeluş presat la sânul ei în felul acesta. Ei ştiu ce înseamnă rugăciunea. Şi ei sunt simpli şi săritori la nevoie.

E-8 Şi aşa că seara, în adunare, toate ziarele stăteau înjur şi de toate. Şi toate bisericile, criticii, şi n-am fost sponsorizat de nici unul din ei. Astfel noi am aşezat adunarea, şi chiar mii n-au putut să câştige un loc măcar să intre în cort şi locul unde eram noi.
Şi apoi în timp ce Duhul Sfânt se mişca, şi inspiraţia a venit asupra mea. Acolo era o doamnă şezând acolo şi spunându-i că coloana ei vertebrală era mâncată în două de tuberculoză. Ea era legată de o scândură. Am zis: „Dezlegaţi-o.” Şi un doctor s-a ridicat şi a zis: „Oh, voi nu puteţi face aceea.”
Am zis: „Dezlegaţi-o, căci, AŞA VORBEŞTE DOMNUL.” Ea a sărit sus şi a fugit prin acea clădire, era aşa de normală şi perfectă cât putea ea fi. Ea era desculţă şi a venit pe platformă.

E-9 Cam după cincisprezece minute după aceea, ei au început rândul de rugăciune, desfășurând-se. Şi a venit înainte o fetiţă în jur de şase ani, sau opt ani, în jur de vârsta micuţei mele Becky, două cozi lungi atârnându-i în jos pe spate. Ea abia a venit pe platformă. Ei au apucat-o şi au adus-o deasupra. Când ea a ajuns la mine, ea a început să-şi pună micuţele ei - şi-a pus căpuşorul ei mic aici jos, şi a început să-şi pună micuţele ei mâini în jurul meu în felul acela. Şi ea era oarbă, fiind născută oarbă. Ea nu a văzut niciodată.
Şi când noi am avut rugăciune pentru ea, sincer, prieteni, eu cred că dacă aş fi fost să fiu cel mai rău făţarnic în lume, Dumnezeu ar fi onorat credinţa acelui copil. Şi-a pus braţele ei în jurul meu aşa, şi îşi avea micuţul ei căpuşor peste pieptul meu. Şi eu m-am rugat pentru ea. Şi am spus Domnului: „Eu am lăsat pe Becky şi pe ei acasă plângând, Tu şti. Dar eu cred că Tu m-ai trimis aici ca să mă rog pentru acest copil.”
Şi când i-am ridicat căpuşorul ei mic, ea s-a uitat împrejur. Ea a zis: „Ce sunt toate aceste lucruri?” Am zis: „Acelea sunt luminile, scumpo.” Înţelegeţi? Interpretul i-a zis ei.
Astfel atunci, ea putea să vadă. Şi mama ei a început să strige şi a fugit pe platformă. Şi ea nu şi-a văzut mama niciodată înainte. Ea s-a repezit la obrazul ei. Şi ea a zis: „Eşti tu mama mea?” Şi ea a zis:
„Eşti aşa de dulce.” Şi în felul acela. Ea nu şi-a văzut pe mama ei înainte în viaţa ei.

E-10 Şi apoi aici a venit un bărbat, următorul, era un om care s-a născut surd şi mut, în jur de cincizeci şi cinci de ani în vârstă, niciodată vorbind sau auzind în viaţa lui. Şi când auzul şi glasul i-au venit, şi el... ei aveau o discuţie asupra degetelor lui cu el, voi ştiţi. Şi eu i-am zis: „Spune acum, şi spune-i să zică ce eu zic.” Şi am zis: „Mama.” El a zis: „Mama.” Am zis: „Îl iubesc pe Isus.”
El a spus: „Îl iubesc pe Isus.” Şi traducătorul era... el era un german, vorbind engleza, pentru că acela-i singurul lucru pe care ei l-a auzit vreodată, vedeţi, era corect atunci. Singurul lucru pe care el l- a auzit era limba engleză. Vedeţi, el putea vorbi engleza, la fel cum a putut să vorbească germana. El era doar născut în Germania. Astfel pricepeţi la ce mă refer? El putea vorbi engleza, pentrucă aceea-i ceea ce a auzit vreodată şi aceasta era vorbirea mea către el. Vedeţi? Eu i-am zis: „Spune, mama.” Şi el a zis: „Mama.” Şi am spus: „Spune, 'Îl iubesc pe Isus.'” „Îl iubesc pe Isus.” Şi am zis: „Laudă Domnului.” El a zis: „Laudă Domnului.”
Şi traducătorul vroia să-i răspundă acestui german, în germană, era tradusă din engleză înapoi în germană din nou. Doamne, următoarea zi, ziarele cu adevărat au aşezat-o sus, totul.

E-11 Astfel, slujitorii bisericii de stat, un grup din ei au coborât, şi ei au voit să aibă un mic dejun cu mine,
şi în jur de două sute, trei sute au venit jos. Oh, eu cred, ceva poate ca acest tabernacol plin de oameni. Ei au venit jos la un mare hotel, şi ei au zis: „Dacă aceasta poate fi dovedit ca adevărul, căci aceasta nu era vrăjitorie...” Milă. Am zis: „Dacă aceasta nu era vrăjitorie,” păi, ei vor fi gata să protesteze împotriva bisericii şi au să iasă afară, dacă ei nu vor accepta aceasta.
Aşa că am coborât în acea dimineaţă, am zis: „Frate, vrăjitorie? Aceasta-i absolut, total imposibil pentru orice demon să aibă ceva de a face cu vindecarea Divină.” Am zis: „Eu voi, sfida aceea de oriunde. Fiecare Scriptură este împotriva acesteia. Şi acolo nu-i putere asupra diavolului, deloc, să, să aibă... să facă vreo vindecare Divină.” Am zis: „Nu există nimic în demoni să poată vindeca. Însuşi Isus a zis: ‚Dacă Satana poate scoate pe Satana afară atunci împărăţia lui este desfiinţată şi nu poate dăinui.' Vedeţi? El nu poate să scoată afară pe Satan. Vindecarea vine numai de la Isus Cristos.”

E-12 Şi astfel că ei şedeau acolo puţin, şi ei au zis: „Ei bine, noi nu putem înţelege viziunile acestea. Noi doar nu ştim.” Au zis: „Noi, ceea ce credem este că... tu ne-ai făcut clari asupra acesteia.” Au zis: „Noi credem, că tu ai mers în timpul zilei la acele case şi le-ai dat oamenilor cartonaşele lor de rugăciune, şi i- ai adus sus la platformă în timpul nopţii, şi apoi le-ai vorbit, şi tu le ştiai care erau necazurile lor şi toate despre viaţa lor...”
Am zis: „Frate, eu nu pot vorbi germana, şi eu nu pot. Priviţi aici.” Am zis: „Când dădeam viziunea, eu nici măcar nu le puteam spune numele lor. Eu am silabisit aceasta. Numele lor şi locurile unde ei au venit în felul acesta, se silabisea ca „w, x, y, o, p, q, r,” ceva de felul acesta, fiind în numele lor.“ Am zis:
„Cum să o fac? întrebaţi pe oameni. Aflaţi de la ei. Păi,” am zis: „băieţii au dat cartonaşele de rugăciune chiar în adunare. Şi cum este cu toţi aceştia care nici măcar nu aveau cartonaşe de rugăciune.” „Ei bine,” au zis: „păi, putea fi aceea ca să fie diavolul făcând aceea?” Am zis: „Poate diavolul vindeca?”
„Poate fi aceasta telepatie mintală?” au zis ei.

E-13 Am zis: „Păi, poate un telepatic mintal să facă un orb să vadă?” Am zis: „Nu au spus ei acelaşi lucru despre Domnul nostru.” Când ei au zis: „Păi, acest Om are drac.” Ei L-au văzut proorocind lucruri, şi spunându-le oamenilor. Ei au zis: „El are drac.” Şi fariseii s-au ridicat şi au zis, un alt grup din ei, au zis: “Poate diavolul să facă pe orb să vadă?” Nu, domnule. Acesta nu poate. Astfel atunci, în acea dimineaţă la micul dejun, ei aveau un fotograf profesionist german acolo care a luat poze în acea dimineaţă.
Acum, noi toţi suntem conştienţi că aparatele noastre de fotografiat sunt mici amatoare faţă de lentilele germane. Oricine ştie că, cine cumpără telescoape, sau gemane... păi, de exemplu, micuţele noastre aparate de fotografiat Argus. Eu am una. Cu şaizeci şi nouă de dolari l-am cumpărat cu echipament cu tot. Şi acesta-i de treizeci şi cinci de milimetri. În regulă. Leica germană de treizeci şi cinci de milimetri costă cinci sute de dolari. Aceea-i diferenţa între şaizeci şi nouă şi cinci sute de dolari. Oh, şi aceasta este departe dintre oricare al nostru, lentilele lor decât ale noastre.

E-14 Şi ei aveau un mare aparat de fotografiat stând acolo sus, luând fotografii de la adunări, de la micul dejun. Şi ei mă întrebau despre cum că inspiraţia... ei au zis: „Ei bine, noi ne-am dat seama că aceea-i un aranjament. Aceasta-i ceva diferit de ceea ce ai tu. Aceasta-i o telepatie mintală. Germanii aceia poate au privit în cartonaşele lor de rugăciune, sau ceva, şi ei ţi-au transferat aceea ţie.”
Am zis: „Atunci cum s-a făcut vindecarea Divină?” Am zis: „Cine profeţea acele lucruri, cum, ce, aceea-i ceea ce a venit.”
Au zis: „Ei bine, poate că şi aceea-i telepatie mintală de asemenea.” Şi am zis: „Atunci voi nu credeţi în Dumnezeu?” „Oh, noi desigur că credem în Dumnezeu. Noi credem în El.”

E-15 Am zis: „Frate, tu eşti dar născut orb. Asta-i tot. Vezi? Tu, tu te-ai născut orb, şi eu mă îndoiesc dacă vei primi vreodată văzul sau nu.” Am zis: „Dacă... eu mai degrabă aş fi orb fizic decât să fiu orb spiritual în felul acela. Păi,” am zis: „voi aţi fi cu mult mai înstăriţi, dacă aţi fi fiecare totali orbi, trebuie să fiţi conduşi în jur de ochii voştri - braţele voastre, de aceea nu aveţi voi ochi, lăsaţi ca altcineva să fie ochii voştri să vă călăuzească.” Am zis: „Aţi fi cu mult mai înstăriţi. Dar,” am zis: „pentru că voi vedeţi lucrurile pe care profeţii au dorit să le vadă. Voi vedeţi lucrurile pe care oamenii mari au dorit să le vadă, şi voi încă nu credeţi aceasta.” Am zis: „Bine a vorbit Isaia despre voi zicând: 'Voi aveţi ochi şi nu puteți vedea, şi urechi, voi nu puteţi auzi.'”
Au zis: „Ei bine, dacă fotografia aceea a îngerului Domnului, pe care o aveţi pe platformă, acolo,” am zis: „cum este cu aceea?”

E-16 Am zis: „Aceea-i dovada, dovada ştiinţifică, că Isus Cristos încă trăieşte şi stăpâneşte.” Am zis: „Acela-i acelaşi Stâlp de Foc, sau Lumina, care a urmat pe copiii lui Israel, şi i-a adus prin pustie, şi i-a dus în ţara făgăduită. Şi orice cititor cunoaşte că acela era îngerul Legământului, care era Isus Cristos.” Şi am zis: „El era cu Tatăl înainte de întemeierea lumii. El întotdeauna exista. Şi El este întotdeauna Acelaşi. Oh,” au zis: „noi am auzit de americanii voştri fantastici, servicii de vindecare Divină, şi lucruri.”
Am zis: „Eu n-am vorbit despre ei. Nu acela-i subiectul. Eu vorbeam despre slujba mea proprie. Acei fraţi pot pleda pentru ai lor. Dar,” am zis: „eu vorbeam despre mine. Vedeţi?”
Şi el a zis: „Păi, am auzit despre tot aceea, şi toate ca aceea.”

E-17 Am zis: „Păi, dacă voi vreţi să mă credeţi, voi sunteţi un credincios. Dacă nu, atunci voi nu sunteţi un necredincios. Asta-i tot.” Şi am zis: „Eu nu pot explica aceasta. Nu este nevoie ca eu să încerc să explic aceasta. Deoarece, dacă o fac, eu aş încerca să-L explic pe Dumnezeu. Şi cine poate să explice pe Dumnezeu? Şi Dumnezeu a făcut aceasta încât nimeni din noi să nu-L poată explica. Noi credem pe Dumnezeu prin credinţă, nu prin vedere sau cunoştinţă, ci prin credinţă, credem pe Dumnezeu. Dumnezeu este - a fost acceptat prin credinţă, inexplicabilă. Voi trebuie să-L primiți. Dacă aceasta ar fi explicabil, atunci voi nu ar mai trebui să vă folosiţi de credinţă, dacă voi aţi explica aceasta. Voi aţi putea spune cu de amănuntul.”
Câţi înţeleg aceea? Vedeţi voi? Voi nu puteţi explica pe Dumnezeu. Voi trebuie să-L credeţi pe Dumnezeu. Aceasta este o taină pentru voi, dar voi trebuie să acceptaţi aceasta. Aceasta-i pe bazele credinţei voastre să acceptaţi ceva ce voi nu o puteţi explica. Amin. Aceea-i calea. Aceea-i aceasta. Vedeţi, voi trebuie să explicaţi ceva, şi credeţi oarecum aceasta... vreau să spun, credeţi ceva ce voi nu o puteţi explica. Aceasta-i imposibil să explici aceasta.

E-18 Păi, ei şedeau şi îşi scărpinau capurile unul altuia. Şi, oh, voi ştiţi cum suveranitatea lui Dumnezeu este întotdeauna la lucru; nu este El? Nu contează ce i-a loc Dumnezeu este la lucru. Chiar în cele mai cruciale momente, chiar la timp, când sute din pastorii aceia ai bisericii statului, şezând acolo la acest mic dejun, în ziua aceea, acel aparat mare de fotografiat german şedea acolo. Şi el vroia să pozeze instantaneu poza, apoi a răsucit-o sul, răsucind aceasta, doar de treizeci şi cinci de milimetri, numai acel mare, acel aparat de fotografiat mare prinzând tot în felul acela, doar a fotografiat instantaneu, rulând- o, şi continua să tot facă fotografii.
Şi cam pe la acel timp, am zis: „Doar un moment. Cel despre care am vorbit este aici acum.” Am zis: „El este aici, prezent.” Am zis: „Am văzut aceasta. Şi El se mişcă.” Păi, germanul a mişcat aparatul lui chiar în acel loc. A zis: „Eu voi încerca aceasta.” El a fotografiat-o.
Am zis: „Acesta este un om şezând chiar aici. El este un conducător la treizeci şi două de mii de comunişti, stând acolo.” Şi traducătorul i-a tradus aceasta. Am zis: „El nu este un german.” Am zis: „El este un italian. El vine din Italia.” Şi am zis: „El nu este un german, deloc. Şi aceea era adevărat,” a zis el.
Şi am zis: „Tu ai fost doar recent convertit.”
„Da.” Am zis: „Tu ai ridicat o Biblie. Tu ai fost crescut un catolic.” „Da.” „Şi tu ai ridicat o Biblie. Şi tu ai luat Biblia şi ai citit-o, şi ai ajuns să fi convins că Acesta era - Isus Cristos era Fiul lui Dumnezeu. Şi tu ai acceptat aceasta.” El a zis: „Asta-i adevărat.”
Şi am zis: „Acum, tu te ţii ascuns faţă de biserica catolică, şi ai ajuns la un orfelinat sus în munţi.” El a zis: „Asta-i adevărat.”
Şi am zis: „Motivul că tu nu îţi mănânci micul tău dejun, este pentru că tu ai nişte probleme cu stomacul încât tu nu-ţi poţi mânca micul dejun.” „Aceea era corect.” Şi el a început să plângă.
Am zis: „Dar, AŞA VORBEŞTE DOMNUL, tu eşti vindecat. Mănâncă-ţi micul tău dejun. Aceea a stabilit aceasta.”

E-19 Şi ei au luat fotografia. Şi acel aparat stând acolo, luând aceea fotografie, la fiecare din noi. Şi el a fotografiat trei fotografii cu Îngerul Domnului. Şi apoi au mai luat cinci sau şase, după acea, cinci sau şase înainte. Şi aceasta s-a arătat vizibil în negativ - în aparat din nou, Îngerul Domnului venind în jos. Când acesta a venit, a început să coboare, când acesta a venit asupra mea, şi când acesta a plecat. Şi eu le-am adus chiar aici pe platformă în această dimineaţă, care au fost tipărite în toate ziarele Germane, şi oriunde. Şi eu le-am adus chiar aici, fotografiile cu Îngerul Domnului. Oh, oamenilor.
Domnul Isus niciodată nu dă greş. „Cerurile şi pământul va trece,” a zis El: „dar Cuvântul Meu nu va trece.” El a zis: „Eu Domnul am plantat aceasta. Eu voi uda aceasta zi şi noapte.” Aleluia! „Ca să nu o poată smulge cineva din mâna Mea, Eu o voi uda zi şi noapte.” Înţelegeţi?

E-20 Acum, eu am adus un întreg grup din ele aici. Acolo-s aproape două duzini. Dar aici este fotografia, una pe care o ţin sus. Şi poate, după serviciu, îl voi lua pe Fratele Neville, dacă el doreşte să se ocupe de ele, ca el să vi le poată arăta după serviciu.
Şi acum, acum aici este fotografia dejunului ministerial. [Fratele Branham arată pozele.] Şi voi puteţi vedea luminile aici sus, cum arăta camera. Şi acolo sunt doar în jur de şase, după, înaintea acesteia, şi şase după aceea.
Acum, acolo este Aceasta. Acesta sunt eu, stând chiar aici. Acela-i traducătorul. Şi acesta-i doctor Guggenbuhl. Acesta-i Fratele Bosworth. Aceia sunt toţi din guvern, pastorii bisericii, grupuri din ei. În regulă.
Acum, când aceasta a lovit, aceasta s-a văzut. Vedeţi, acolo nu era vreo lumină sau nimic pe acolo, vedeţi, când aceasta a lovit.
Acum, când m-am ridicat şi am zis: „Ridicate în picioare, Îngerul Domnului este aici.” Aici este Acesta. Oh, Doamne, acum, aceasta-i ce a venit jos. Voi o vedeţi, aici sunt eu, stând chiar aici. Aceasta coborâse în jos. Ei au luat poza acestuia, urcând, venind jos din tavan, aşa cum, venind jos. O vedeţi fiecare care o priveşte. Şi această fotografie aici este arătată într-o parte.

E-21 Şi aici, acest om aici, cu gulerul lui întors în jur, este omul căruia i-am vorbit. Eu i-am vorbit lui, aici, vedeţi, şi el privea. Am zis: „Viziunea este peste acest om care stă chiar aici. Şi astfel, ce fel de cartonaş de rugăciune aveţi?” Vedeţi? Acolo sunteţi.
Acum, aici este aceasta când acesta deja a coborât, şi voi nu puteaţi vedea nimic, doar umerii mei acolo. Aceea-i când viziunea se desfăşură, când aceasta îi vorbea lui. Şi aici este unde acesta este, când aceasta s-a dus de pe faţa mea, cu jumătate din faţa mea ştearsă acolo cu viziunea, Îngerul Domnului, Slava Domnului s-a dus. Vedeţi, aceasta-i chiar acolo? Şi aici este acesta după ce acesta s-a dus, nu mai era nicăieri.

E-22 Aşa că, ei au aceasta acum, aceasta-i prin toată Germania acum. Aceasta-i acum prin State şi diferite ziare religioase. Acolo-i una, venind jos, aici este una când acesta se desfăşură, şi aici este una când acesta s-a dus. Vedeţi?
Oh, El trăieşte, El trăieşte. Cristos Isus încă trăieşte, astăzi. Astfel în mijlocul conflictului, nu vă îngrijoraţi, El încă este Dumnezeu. El întotdeauna a făcut aceasta. Eu am fost atât de mulţumitor pentru aceasta.
Căci eu ştiu, aici în oraşul casei mele, aceasta-i cu greu să fie înţeleasă aici, şi în special acasă. Acesta-i cel mai dificil loc în lume, desigur, acesta este: nu către voi, prietenii mei. Dar, păi, nu a zis Isus acelaşi lucru? Printre ai tăi, acesta-i cel mai rău. Pentru că nu-i poate ajuta. Oamenii nu vor să fie, dar ei sunt. Scriptura nu poate fi nimic decât împlinită. Scriptura trebuie să fie împlinită. Aceasta nu poate fi încălcată. Aceasta trebuie să fie împlinită. Astfel Isus trăieşte astăzi.

E-23 Şi prieteni, acest mic vechi tabernacol, astăzi, cu micuţele lui ziduri neterminate, şi către voi străinii în porţile noastre, noi, cu o inimă deschisă vă primim aici în Numele Domnului Isus Cristos, ca şi copii ai Lui preaiubiţi. Şi noi îl iubim, şi noi vrem să ne bucurăm în această părtăşie împreună, în dimineaţa aceasta aşa cum noi vorbim asupra Cuvântul Dumnezeului celui viu.
Şi eu doresc, numai, ca voi să vă rugaţi pentru mine. Eu sunt la răscrucea vieţii mele, la acest timp. Eu am progresat în această chestiune pentru timp lung. Şi în final am sosit, la acest loc, unde eu trebuie să-mi fac deciziile mele chiar acum. Astfel, voi rugaţi-vă pentru mine. Vreţi să o faceţi?

E-24 Eu vă voi da o mică înţelegere. Am stat printre fraţi, nereprezentând nimic, venind unul de la celălalt încât... şi eu am observat, stând printre ei, am fost adus însuşi la locul acesta.
Am fost ordinat aici jos de Doctor Davis, voi toţi îl cunoaşteţi, aici în vechea biserica baptistă. Eu adesea v-am spus că am găsit două clase de oameni: unii din ei sunt baptişti şi fundamentaliştii, care au o concepţie mintală bună despre Cuvânt. De partea cealaltă, am găsit Evanghelia Deplină, metodiştii, nazarinenii, Sfinţenia Pelerinului, penticostalii, toţi din ei, ei au credinţă. Unul din ei s-a ridicat pentru a primi Duhul Sfânt şi aceasta... dar ei au fost aşa dezlegaţi cu aceasta, încât ei nu ştiau cum să controleze aceasta. Şi ceilalţi de aici, cunosc Cuvântul şi ştiu cum să plaseze aceasta, dar nu au credinţa asupra acesteia.
Dacă aş putea numai să aduc credinţa penticostala în teologia baptistă, (ce?) biserica ar da-o afară. Asta-i adevărat, daca aş putea numai să aduc aceasta, acele daruri minunate ale Cincizecimii, aceasta-i o ruşine felul în care voi le călcaţi şi le maltrataţi, şi aşa mai departe.

E-25 Aici, am să vă spun un lucru mic care s-a întâmplat, în cealaltă zi, doar să v-o arăt.
Am să spun aceasta deoarece acesta-i tabernacolul şi aici este casa. Eu predic ceea ce vreau, vedeţi, şi aici, sau ceea ce vrea Domnul să-mi spună, mai degrabă. Înţelegeţi? Nu am vrut să spun: „Ceea ce vreau eu.” N-am vrut să spun aceea, deoarece eu - acelea ar fi propriile mele dorinţe.
Dar eu am auzit o remarcă ziua cealaltă că cineva a vorbit despre o căruţă. Un individ zicând: „Ei au o mare adunare.” Şi a zis: „Dar,” a zis: „acolo nu era suficient duh, acolo nu era zgomot în jurul acesteia.”
Şi bătrânul predicator a zis: „Ei bine,” a zis: „când obişnuiam să trăiesc la fermă, ieşeam departe de fermă, şi mergeam cu căruţa mea goală, şi de fiecare dată mă loveam de câte o groapă, ea se scutura şi pocnea, crăpa, sărea şi mergea înainte.” A zis: „Când încărcăm aceasta cu produse şi lucruri bune, eu aduceam aceasta înapoi. Şi aceasta lovea aceleaşi gropi, şi niciodată nu se mişca deloc, o căruţă bună, încărcată.”
Astfel, că ceea ce avem noi nevoie astăzi, este o bună căruţă solid încărcată, ştiind în ce parte mergem noi, conduşi de Duhul Sfânt.

E-26 Acum, cu un timp în urmă, v-am spus ce... voi ştiţi care este a mea - care este teologie mea?
Dragostea răscumpărătoare, când voi aveţi dragoste unul pentru altul. Înţelegeţi? Nu contează ce sunt celelalte lucruri, cât de multe daruri avem noi, sau cât de multe lucruri avem noi, sau cât de multe, dacă noi nu avem dragoste unul pentru altul, noi suntem pierduţi. Asta-i tot.
Am fost la un individ. Acum, frate, eu am să folosesc aici nume de biserică în această dimineaţă. Eu nu vreau să vă rănesc cu asta. Dar am fost la un individ care aparţine la Adunarea lui Dumnezeu. El nu mă cunoştea. Aceasta era cu ani în urmă. Am urcat la el. Şi am zis: „Ce mai faceţi, domnule?” El a zis:
„Vă salut.” Am zis: „Eu înţeleg că dumneavoastră sunteţi un predicator.” Am zis: „Eu sunt.” Şi doar înainte... un mare om în „Adunarea lui Dumnezeu,” el a dorit ca eu să mă înscriu la „Adunarea lui Dumnezeu.” A zis: „Vino, înrolează-te, deoarece noi suntem cea mai mare organizaţie penticostală din lume.”
Am zis: „Aceea poate să fie, fratele meu, dar mi-ar plăcea să stau între voi toţi şi să zicem, 'Noi suntem fraţi,' vedeţi?” Am zis: „Eu pot fi orientat afară din drum pe una din a mea, tu poţi fi de asemenea, dar lăsați-ne să fim fraţi, oricum. Înţelegeţi? Să fim fraţi.”
Şi el a zis: „Oh,” a zis: „În regulă. Noi mergem la biserică.”

E-27 Astfel, că s-a întâmplat să cercetez. M-am dus sus la un individ, am luat doar partea negativă despre două părţi, să îl încerc. M-am dus la un frate, fratele acesta, şi am zis: „Am auzit că tu aparţii de Adunarea lui Dumnezeu, un slujitor.”
A zis: „Eu aparţin.” El a zis: „Ce eşti tu?” Am zis: „Eu sunt un baptist.”
Şi el a zis: „Ei bine, aţi primit Duhul Sfânt?” Am zis: „Da.” Am zis: „Eu am primit Duhul Sfânt?” El a zis: „Aţi vorbit în limbi?” Am zis: „Da. Da. Am vorbit în limbi.”
A zis: „Frate, tu ai Aceasta. Aleluia! Laudă Domnului. Aceea este aceasta.” Am zis: „Da”, am zis: „eu am primit Duhul Sfant, am vorbit în limbi, şi toată evidenţa din aceea.”
El a zis: „Oh, atunci tu ai ieşit afară din aceea veche, rece, biserică baptistă formală atunci. Aleluia!” Şi el a vorbit în limbi de câteva ori.
Am zis: „Da, am primit Duhul Sfant, fiind botezat în Numele lui Isus Cristos.” A zis: „Tu ce?”
Şi am zis: „Am primit Duhul Sfânt, fiind botezat în Numele lui Isus Cristos.” A zis: „Tu nu ai primit Duhul Sfânt în felul acela.”
Am zis: „Tu mi-o spui puţinprea târziu.” Am zis: „Eu L-am primit deja.” Şi am zis: „Eu doar am făcut aceasta.”
Şi el a zis: „Oh, voi nu L-aţi putut primi pe acesta în felul acesta.” Zicea: „Tu crezi felul acela de erezie?” Vedeţi? Eu am zis: „Oh, eu nu aş vrea s-o chem erezie.” Am zis: „Aceasta se învaţă în Biblie.”
El a zis: „Ieşi afară din casa mea, eu nu vreau să am nimic de-a face cu tine.” Am zis: „Bine. Domnul fie cu tine, frate.” Ieşind.

E-28 Nu cu mult în urmă, un predicator baptist bătrân afară acolo... aceea era prima mea călătorie la Phoenix, Curtis. M-am dus să-l văd pe acest băiat bătrân. Intrând la el, am zis: „Vă salut, domnule.” El a zis: „Vă salut.”
Am zis: „Am auzit că sunteţi un predicator baptist. Înapoi acolo, la timpul când acel băiat bătrân, în spate dincolo în locul acela era vindecat de necazul acela îndelungat de plămâni în spate, unde acel loc tuberculos era acolo în spate.” Am uitat numele locului. Şi astfel eu doar am zis: „Am auzit că sunteţi un predicator baptist.” A zis: „Da.”
Am zis: „Aţi primit Duhul Sfânt?” A zis: „Ei bine, ce eşti tu, penticostal?”
Şi am zis: „Da, sunt un penticostal. Am fost un baptist odată, dar eu sunt un penticostal acum.” Am zis: „Da”, am zis: „eu sunt Penticostal.” Am zis: „Aţi primit Duhul Sfânt? Evidenţa, vorbirea în limbi?”
A zis: „Uh-huh,” a zis: „păi”, a zis: „eu îţi voi spune frate,” a zis: „aceea-i în ordine.” A zis: „Dar, tu ştii, eu nu am putut să văd aceasta în felul acela.”
Şi am zis: „Oh, atunci dumneavoastră nu aveţi nimic. Aceea-i tot ce este acolo în aceasta. Tu nu ai nici un lucru, numai dacă faci aceasta! Asta-i tot.”
El s-a apropiat de mine, ţinând o mână de-a mea, privindu-mă drept în ochii mei şi punându-şi braţul lui în jurul meu. A zis: „Dar noi suntem fraţi, nu suntem noi? Noi vom merge în cer, nu-i aşa, frate?” Am zis: „Da. Şi, frate, s-a întâmplat să fie, eu sunt de partea voastră.” Vedeţi.

E-29 Acum, eu zic: „Omul acela a dovedit, prin aceea, că el are Duhul Sfânt, şi celălalt a dovedit că nu are Duhul Sfânt.” Asta-i corect. Înţelegeţi? Aceea-i cu exactitate. Vedeţi? Omul avea teologie, dar de îndată ce i-am spus ceva ce i-a supărat teologia lui, atunci el fluturând, deoarece el nu avea nimic decât teologia lui. Am traversat la cealaltă teologie a omului, şi el îl avea pe Cristos ţinându-L pe el acolo. Amin. Oh, Doamne.
Fiţi o căruţă bună, încărcată complet cu lucruri bune, şi aveţi credinţă împreună, credinţă în Dumnezeu, şi iubiţi-vă unul pe altul, şi Domnul vă va binecuvânta. Nu credeţi voi la fel? Amin.

E-30 Acum, înainte ca noi să deschidem această binecuvântată Biblie aici, să ne rugăm. Tatăl nostru Ceresc, atât de bun astăzi, ştiind că Isus a murit în locul nostru, salvându-ne din păcat şi aducându-ne împreună ca copii preaiubiţi în ungerea Duhului Sfanţ, vindecând bolile noastre, „iertându-ne de toate nedreptăţile noastre, Care ne-a vindecat de toate bolile,” reînnoindu-ne tinereţea noastră aşa cum o face El vulturilor, încât să putem urca munţii, distanţe înalte...
Vulturul poate urca mai înalt decât oricare altă pasăre, pentru că el poate vedea departe şi vedea lucruri care au să vină. Noi suntem mulţumitori în această dimineaţă, Doamne pentru că tu ne-ai pus ochii vulturilor, Duhul Sfânt care priveşte îndepărtat şi vede lucrurile măreţului timp venind, când Isus va veni. Toate necazurile se vor sfârşi, toate bolile vor avea capăt, toate necazurile şi moartea vor fugi. Noi suntem atât de fericiţi pentru aceasta, să avem oportunitatea de a trăi în această uimitoare zi măreaţă acum, predicând Evanghelia.

E-31 Şi cunoscând aceasta, că Satan va da ultima lui lovitură Bisericii. El nu va fi în stare să facă aceasta după epoca aceasta. Ea va fi în siguranţă sub aripile Iubitului Ei, după acel timp. Şi, noi ne dăm seama că el este personificator în felul religiei. El face toate felurile de lucruri. Şi Biblia zice “că el va fi ca un leu răcnind, încât el va amăgi chiar şi pe cei aleşi dacă este cu putinţă.” Dar, oh Doamne, Tu eşti protecţia celor care fug la pieptul Tău pentru refugiu. Şi noi venim în Numele lui Isus. Primeşte-ne, Doamne.
Binecuvântează citirea Cuvântului Tău. Binecuvântează oamenii de aici. Aşa de bucuroşi, Doamne, să fim acasă astăzi, unde noi nu avem nevoie de un traducător, unde noi nu vrem pe cineva să traducă limba. Şi noi credem, atunci, când noi ajungem acasă în slavă, ei nu vor mai avea nevoie de traducători, nici interpreţi, noi vom vorbi toţi într-o măreaţă limbă acolo. Babilonul va fi în trecut atunci, uitat, ne mai amintindu-ne de el, acesta-i tot trecut.

E-32 Astfel, Tată, ne rugăm în Numele lui Isus, ca Tu să interpretezi Cuvântul pentru noi. Binecuvântează-ne. Binecuvântează fiecare păcătos, Doamne, care şade prezent, fie ca, în timpul predicării Cuvântului, ei să fie convinşi că ei trăiesc greşit, şi să vină, el sau ea? Şi dă-le lor viaţă de la Tine în predare azi, ştiind că aceasta-i ultima zi.
Fie ca sfinţii să fie ridicaţi. Fie ca noi să plecăm de aici cu o nouă viziune astăzi, intrând în puterea Domnului. Fie ca boala să dispară, în această dimineaţă, făcându-ne bine. Fie ca predicarea Cuvântului să aducă aceasta. Fie ca fiecare persoană bolnav să fie vindecată, toţi acei care sunt foarte bolnavi, unii din ei bolnavi, orbi, stăpâniţi de cancer, probleme cu inima, toate felurile de condiţii. Tată, Tu eşti Vindecătorul. Şi fie ca Tu să Te manifestezi în Duhul în această zi, dându-ne seama că nu există nimic în om ca să poată vindeca pe celălalt. Ci vindecarea pusă pe credinţa în Domnul Isus. Şi fie ca El să fie aşa de aproape, până când fiecare astăzi să poată accepta vindecarea lor, admite aceasta, şi să accepte salvarea lor deasupra la toate. În Numele lui Isus ne rugăm. Amin.

E-33 Acum, eu vreau să iau un text mic aici în această dimineaţă, doar să vorbesc despre o dramă. Am vorbit despre acest subiect înainte, şi am fost rugat să vorbesc din nou despre el la tabernacol.
Într-o zi aici recent, am fost jos în Kentucky, la Campbellsville. Şi şezând într-un loc mic acolo, un mic motel acolo era o, noaptea aceea, am citit o bucată din Scriptură despre o femeie foarte rea în Biblie. Şi ea a făcut o mare onoare lui Isus.
Şi Isus, odată a zis la una din aceste femei: „Această povestire se va spune oriunde Evanghelia aceasta este predicată.”
Şi m-am gândit: „Eu nu am mai vorbit despre aceasta undeva. Eu cred că eu voi încerca să vorbesc asupra acesteia, într-o mică dramă.”
Şi atunci eu am fost rugat în dimineaţa asta, dacă aş vrea - sau acum câteva zile, mai degrabă, dacă vreau să revin la Tabernacol şi să vorbesc asupra acesteia din nou în dimineaţa asta. Poate că cineva era aici, era acolo jos când am predicat asupra acesteia. Eu mă voi apropia de asta dintr-o altă poziţie.

E-34 Şi acum, citirea Scripturii se află în Sfântul Luca al 7-lea capitol şi începând cu al 36-lea verset. Voi citi un singur verset. Apoi, când veţi pleca acasă, să citiţi restul din acesta. Sfântul Luca 7:36, sau, poate voi citi câtva din aceasta, pentru că aceasta-i plăcut să citeşti.
Voi ştiţi, Cuvântul Domnului este întotdeauna perfect. Voi ştiţi, noi doar vedem epocile rulându-se, vedem ştiinţa ridicându-se şi să zică: „Oh, Dumnezeu era greşit acolo.” În câţiva ani ei vor veni înapoi, şi zic: „Voi ştiţi, El era corect.” Înţelegeţi? Vedeţi, ei ştiinţific dovedesc că El este greşit, întâi, apoi ei rup toată teologia lor, întorcându-se şi dovedesc că El era corect. Vedeţi? Astfel, că Dumnezeu şade acolo în ceruri şi râde de ei, presupun, şi zice: „Oh, Doamne, copilaşi sărmani, de ce nu vă veniţi în fire? Veniţi, slujiţi-Mă, şi doar credeţi ceea ce Eu am zis despre aceasta.” Înţelegeţi? Aceea stabileşte aceasta.

E-35 Astfel, acum, să ne întoarcem la Scriptură:
Şi unul din Farisei L-a rugat să mănânce cu El. Şi El s-a dus la casa Fariseului şi a şezut la masă.
Şi, iată, o femeie din oraş, care era o păcătoasă, când a auzit că Isus era în casa Fariseului, a adus un vas de alabastru cu mir mirositor.
Şi stătea înapoi la picioarele Lui şi plângea, şi a început să-I spele picioarele Lui cu lacrimile ei, şi să le şteargă cu părul capului ei, şi le-a sărutat, şi le-a uns cu untdelemn.
Acum... când a văzut lucrul acesta Fariseul care-L poftise şi-a zis: „Omul Acesta dacă ar fi un prooroc ... (Aţi prins aceea?)... acest Om dacă ar fi un prooroc, ar fi ştiut cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de El: căci este o păcătoasă.
„Dacă El ar fi un proroc.” Vedeţi? Aceea-i ceea ce ei aveau pentru El acolo.
Şi Isus le-a răspuns, zicând către Simeon, „Simeone, am să-ţi spun ceva.”
„Spune învăţătorule,” i-a răspuns el. Exista un cămătar care avea doi datornici, unul îi era datornic cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cincizeci.
Şi când ei au - când ei n-au avut să-i plătească... i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi cel mai mult?“
Simon I-a răspuns şi I-a zis: „Presupun că celui ce i-a iertat mai mult.” Isus i-a zis: „Drept ai judecat.”
Şi S-a întors spre femeie, şi a zis lui Simeon: „Vezi tu pe femeia aceasta. Am intrat în casa ta, şi tu nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele: dar ea Mi-a spălat picioarele Mele cu lacrimile ei, şi le-a şters cu părul capului ei.
Tu nu M-ai sărutat: dar această femeie, de când a venit... nu a încetat să-Mi sărute picioarele.
Capul Meu cu ulei nu M-i L-ai uns: dar femeia aceasta Mi-a uns picioarele cu mir.
De aceea îţi spun, păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, pentru că ea a iubit mult: dar cui i se iartă puţin, iubeşte puţin.“
Şi El a zis femeii: „Iertate îţi sunt păcatele.”
Şi cei ce şedeau cu El la masă au început să zică în ei înşişi: „Cine este Acesta de iartă chiar şi păcatele?”
Dar Isus a zis femeii: „Credinţa ta, te-a mântuit, du-te în pace.”

E-36 Voi ştiţi, acolo-i ceva greşit. Să începem cu descrierea care nu era corectă, într-un fel. Voi puteaţi doar spune, acolo-i ceva greşit aici. Ce vroia acest fariseu cu Isus? El nu avea nimic pentru El. El L-a urât. Fariseului nu i-a plăcut de Isus. De ce, el vroia ca el să-L cheme la cina lui pentru o întrebare, când el L-a urât. De obicei, oamenii se cheamă unul pe altul la cină când ei se iubesc unul pe altul. Dar, acest fariseu care L-a invitat pe Isus, care nu privea corect, nu făcea aceasta? Şi aceasta-i doar ceva greşit cu povestirea aici, pe undeva. Astfel, acum, să nu fim în grabă. Şi lăsaţi doar să privim peste aceasta doar un pic. Să intrăm într-un fel de dramă. Şi să gândim aceasta de sus. Acolo-i ceva greşit.

E-37 Voi ştiţi, oamenii au lucruri în comun. Voi ştiţi oamenii care iubesc pe Domnul, lor le place să meargă la biserică, pentru că ei au lucruri în comun. Noi avem baze comune pentru lucruri. Noi am venit aici deoarece noi toţi suntem credincioşi pe această cale de părtăşie. Noi credem în vindecarea Divină. Acela-i motivul că voi v-aţi adus bolnavii aici. Voi nu vă duceţi în locuri unde ei nu cred în vindecarea Divină. Voi vă duceţi în locuri unde ei cred în vindecarea Divină pentru a ajunge vindecaţi. Şi noi credem în închinarea Domnului în Duh. Şi aceea-i de ce veniţi voi aici, este pentru că noi avem... aceasta-i părtăşia.

E-38 Acum, aşa cum am mai zis-o adesea, ca şi fetiţa aceea, şi ea mergea cu bunica ei tot timpul înjur.
Bună privire. Acolo-i ceva greşit acolo. Acolo-i prea multă diferenţă în vârsta lor. Una este de numai şase ani, şi cealaltă de şaptezeci de ani. Acolo-i ceva greşit. Acum, ea poate fi favorita bunicii ei, vedeţi voi, astfel aceea poate fi. Sau, poate bunica are un pachet cu dulciuri, voi ştiţi. Pentru ce? Ea nu vrea să se joace cu copiii, ea doar o urmează pe bunica ei. Acolo-i ceva curios despre aceasta, deoarece copilaşii au lucruri cu copii. Copilaşii se joacă cu copilaşii. Biblia vorbeşte despre aceasta în Isaia, copilaşii se joacă în străzi.

E-39 Acum, voi mergeţi acolo în Germania acolo. Am văzut pe micii americani şi pe micii germani, pe toţi din ei, jucându-se împreună. Micuţii germani vroiau să fie grozavi, micuţii americani vorbeau engleza, dar ei se jucau împreună. Ei erau copii. Ei aveau lucruri în comun.
Femeile tinere au lucruri în comun. Ele se asociază cu femeile tinere. Ele vorbesc despre prietenii lor şi diferitele lucruri. Ele se asociază una cu alta. Vârsta mijlocie, ei au lucrurile lor în comun.
Oamenii bătrâni au lucrurile lor în comun. Voi luaţi femeia în vârstă, ei vorbesc despre femeile în vârstă. Ei au lucruri în comun despre care ei vorbesc.

E-40 Şi noi avem cluburi diferite, ca Kiwanis, de exemplu. Kiwanis, omul oraşului, ei se întâlnesc laolaltă şi vorbesc împreună. Ei au lucruri în comun în care ei sunt interesaţi, în afacerile sociale ale oraşului. Ei vor să ştie cum ar putea să facă un loc mai bun, şi cum ar putea ei să hrănească pe săraci, şi aşa mai departe, vedeţi voi, astfel ei au un loc de adunare. Ei au lucruri în comun. Ei vor să vorbească despre aceste lucruri, subiecte pe care ei doresc să le vorbească.
Aşa cum mama obişnuia să zică acolo, ea obişnuia să zică: „Cine se aseamănă se adună împreună.” Aceasta-i în întregime o mulţime de adevăr în aceea. Vedeţi?
Voi nu vedeţi şorecarii şi porumbeii să aibă vreo părtăşie. Ei se vatămă una pe cealaltă, repede. De ce? Ei nu au nimic despre ce să vorbească. Acum, un şorecar poate să vorbească cu un şorecar despre un stârv bătrân mort pe undeva.

E-41 Şi aceea-i şi cu păcătoşii. Ei vorbesc despre grozavele lor partide de dans unde au mers, şorecari, astfel că lor le place să vorbească despre acele lucruri. Dar un porumbel nu poate. El nu este interesat în acel vechi lucru mort... lăsaţi aceasta să stea acolo. Doamne, el nu poate mirosi aceasta. El se duce departe de aceasta. Înţelegeţi? Aceea-i calea. Creştinii vorbesc despre lucrurile sănătoase şi lucruri bune, şi păcătoşii vorbesc despre lucruri murdare, şi lucruri rele şi cântă cântece rele.
Şi chiar, aceasta-i aşa de multă ruşine în America noastră aici, până chiar şi oamenii de acolo vor să ştie ce fel de femeie s-a strecurat în această ţară. A zis: „Toate din cântecele noastre sunt cântece murdare despre femeile noastre. Aveţi voi vreun lucru bun aici?”
Şi o anumită organizaţie au o convenţie acolo. Ziarele au scris aceasta sus, în timp ce eu eram acolo. Şi ei au să facă pe doamnele tinere să-şi pună gecile deasupra picioarelor lor, aşa ca ei să poată lua o poză să le ţină poza de la dizgrație, ziarul: îmbrăcăminte insuficientă, într-o mare organizaţie religioasă de-a noastră, venită în Germania. Doamne, şorecari, aceea-i corect.
„Cei ce se aseamănă, se adună împreună.” Aceasta-i aşa de rău, dar acesta-i adevărul.

E-42 Acum, noi suntem acasă, oameni. Noi vrem să vorbim ca acasă prieteni, şi noi vrem să vorbim ca acasă prieteni. Şi acum, acela-i motivul că ei nu au vreo părtăşie.
Ziua şi noaptea nu au nici un fel de părtăşie. Când vine ziua, noaptea dispare. Dar noaptea nu poate veni înainte şi să scoată lumina zilei după ce se face de ziuă. Lumina zilei şi noaptea nu pot fi în acelaşi timp. Ele nu pot exista prin acelaşi canal. Şi lumina este într-atât de puternică decât întunericul, întunericul se va împrăştia.
Aţi observat-o vreodată? Păianjeni, păianjenii negri, şerpii, şi toate acele lucruri otrăvitoare, târâtoarele, ele se furişează şi se adună în noapte. De ce? Ele sunt ale întunerecului. Ele sunt ale împărăţiei întunerecului. Şi ele nu se asociază în lumina zilei cu păsările cântătoare, şi alte lucruri diferite, pentru că ele sunt ale întunerecului. Lucrurile lor sunt întunecate. Ele sunt lucruri rele. Viaţa lor în ele sunt rele. Dacă ele vă muşcă, aceasta vă va omorî, dacă voi nu aveţi ceva de prim ajutor chiar atunci. Şi ele au părtăşie în întunerec.

E-43 Acela-i motivul că oamenii de azi, mulţi din ei dorm jumătate din zi, fugind în jur toată noaptea.
Vedeţi? Acela-i întunerecul. Aceea-i când lucrurile rele sunt săvârşite, este în întunerec.
Dar Isus a zis: „Voi sunteţi copii ai Luminii. Umblaţi în Lumină şi nu în întunerec. Cel ce umblă în întunerec nu ştie unde umblă.” El nu poate vedea pe unde umblă. Dar un om care umblă în Lumină, ştie pe unde să umble. Poate că voi aveţi o mulţime de piedici, dar noi suntem spre casă. Acela-i singurul lucru sigur. Voi ştiţi pe unde să umblaţi, pentru că voi umblaţi în Lumină,

E-44 Dar această părtăşie, aceşti farisei care L-au invitat pe Isus... primul lucru, aş vrea ca voi să ştiţi ce înseamnă un fariseu. Un fariseu înseamnă „un actor.” Căutaţi cuvântul grecesc care se referă la farisei, aceasta înseamnă: „cineva care-i în joc.” Mie nu-mi place aceea.
Actori, noi avem din aceia prea mulţi aici în America, actori pretinzând a fi ceva, ce nu sunt, acţionând ca ceva ce voi nu sunteţi.
Precum congresman Upshaw, obişnuia să zică, vechiul slogan pe care el îl folosea: „Voi încercaţi să fiţi ceva ce voi nu sunteţi.” Aceasta-i adevărat. Voi încercaţi să acţionaţi ca altcineva, şi voi nu aveţi nici o treabă ca să fiţi.

E-45 Poporal nostru american, de exemplu, în Hollywood... când am fost acolo, voi găsiţi aşa de mulţi oameni acolo care sunt actori. Ei stau înaintea camerei de luat vederi atât de mult, până când ei ajung pe străzi, ei acţionează puţin personifi… sau, ceva persoană sau personalitate într-o bună zi se iau după ei. Şi ei ajung pe străzi, ei se văd pe sine acţionând: fariseii. Şi aceasta nu-i numai în Hollywood. Noi avem aceasta şi în Jeffersonville. Voi vă uitaţi prea mult la televizor. Aceea-i ce este cauza. Asta-i adevărat. Actori, farisei, acţionând ca ceva ce ei nu erau, scenici.
Voi nu găsiţi aceasta numai pe străzi. Voi găsiţi aceasta chiar şi în amvoane. Voi o urmăriţi în amvoane, ei au un glas în amvon: „Păi, eu îţi spun, frate,” un glas în amvoane, acţionând. Fariseii, făţarnici: vorbesc aşa cum voi o faceţi pe stradă. Nu încercaţi să o puneţi pe altcineva. Nu-mi place să văd pe cineva care încearcă să o pună pe altcineva.

E-46 Un grup de surori, uneori, voi ştiţi, ele, ca bărbaţii, îşi pun, mergeţi la casele lor şi le auziţi zicând: „John, treci dincolo în colţ, îţi spun eu ce tu nu ai făcut.” „Da, draga mea.”
Telefonul sună. „Oh, alo...” Farisei, voi, actori, acţionaţi iute ca aceea. Fii tu însuţi! Acţionează normal, obişnuit; oamenii vor mai multe lucruri de la voi. Nu încercaţi să acţionaţi ca altcineva, voi nu sunteţi. Doar fii tu însuţi.
Dar toţi aceea pun în scenă, fariseii, acţionând ca altcineva când voi nu sunteţi. Nu-mi place aceea. Niciodată nu ştii cum să obţii un prieten ca acela. Nu ştii unde să stai, când tu eşti cu el. El nu ştie unde stă el însuşi, deoarece el este una în inima lui, şi altcineva este pe buzele lui, astfel că el este un actor. Mie doar nu-mi place aceea. Aceasta se pare a fi ceva prea mult din ceea ce nu-i corect, puşi în scenă.

E-47 Dar poporul american lasă pe acele fete să iasă afară pe aici, şi să le vezi pe aceste, unele din aceste femei de la Hollywood, punând pe ele acel fel de îmbrăcăminte vulgară. Primul lucru pe care-l ştiţi, ea este afară pe stradă, acelaşi lucru înainte: actriţe, farisei. Aceasta-i adevărat.
Apoi voi vedeţi pe cineva, un slujitor, mergând prin ţară cu o slujbă. Voi îl găsiţi afară, aici vin câţiva actori, farisei, puşi în scenă, personificatori. Acesta minte la fiecare pas din viaţă: actori. Este aşa de rău. De ce nu vreţi să fiţi doar voi înşivă? Dumnezeu se va gândi mai mult la voi. Fiecare ştie ce sunteţi oricum. Viaţa voastră vorbeşte ceea ce sunteţi, aşa că nu jucaţi teatru.

E-48 Ce dorea acest fariseu cu Isus? Nu-mi pot lua aceea din mintea mea. Ce vroia el cu Isus? El L-a urât. Şi aici este el, merge să aibă o mare cină.
Şi, oh Doamne, eu pot să văd aceasta, umblând în sus şi-n jos pe măreţele lui coridoare ale casei lui. Cum s-au putut pune ei în scenă. Umblând acolo în sus şi-n jos acolo, mângâindu-şi barba lui, mâini grase, voi ştiţi şi marile butoane de gulere din diamant, de jur împrejur peste tot pe umerii lui, zicând: „Ei bine, presupun, că este timpul ca să am un banchet. Hm.” Camerele parfumate, şi covoarele persane pe podea, umblând înainte şi înapoi, acest mare om rotofei de fariseu, umblând înainte şi înapoi, a zis: „Păi acum, dacă aş putea să am puţină petrecere. Dacă aş putea doar găsi ceva. Desigur, voi ştiţi, eu sunt un om bine cunoscut. Şi eu m-am aşezat bine cu de toate la crusta de sus. Huh, Huh.”
Crusta de sus? Aceea-i ceea ce au oamenii în mintea lor astăzi, este crusta de sus. Ce-mi pasă mie de crusta de sus? Eu vreau să ştiu ce vrea Isus ca eu să fiu. Mi-e nu-mi pasă de crusta de sus. Lăsaţi-i să-şi poartă de grijă, ei sunt şorecari, farisei, acţionând, lăsaţi-i în pace. Isus a zis: „Ei sunt conducători orbi ai orbilor.”

E-49 Ceva om din Germania mi-a scris o scrisoare, a zis: „Vino încoace, şi lasă-i să pună ceva saci peste capetele oamenilor, şi apoi lasă-mă să ştiu ce era greşit cu ei, apoi ar trebui el să vorbească cu mine.”
Am zis: „Spune acelei vulpi bătrâne, 'Azi scot dracii, şi mâine voi ajunge la desăvârşire.'” Amin. Amin.
Diavoli, actori!

E-50 Aici este el, umblând în sus şi-n jos, zicând: „Voi ştiţi, eu sunt rangul cel mai înalt în acest oraş.
Cuvântul meu în Kiwanis are o poziţie înaltă.”
Şi în templu, fiecare îşi ridică ochii la mine. Eu sunt doctor fariseu, părintele. Eu sunt marele aici primprejur. Eu am o mulţime de bani. Fiecare ştie asta. Trăiesc într-o casă mare. Fiecare îşi ridică ochii la mine. Oh, [Fratele Branham pocneşte din degetele lui.] De ce nu mă gândesc eu la aceea? Îl pot vedea frecându-şi mâinile lui împreună. „Ştiu eu ce voi face. Eu ştiu cum, voi da afară pe toţi de la partida mea şi eu voi fi discuţia oraşului.”
Acel „Eu, eu, eu, eu, eu, eu,” voi ştiţi, aceea-i o boală, atât de mulţi oameni au aceasta. Eu o voi face. Eu o voi face. Da. Da-ţi ‚Eul' afară din cale. Unde a aparţinut Isus în aceste lucruri? „Eu voi face.” Înţelegeţi? „Eu voi face,” şi „eu voi avea,” şi „eu o voi zice.” Şi, „Eu, eu, eu, eu,” acela-i tot despre ce gândeau ei. A zis: „Păi, de ce nu m-am gândit eu mai devreme?” În regulă. Aceasta a apărut în mintea lui, ceea ce el avea să facă. Astfel că aceea era dorinţa, târziu în noapte. Eu văd soarele apunând.

E-51 Şi acolo-i cineva, mulţimi mari de oameni şezând în jur. Îl văd pe acest individ şezând pe degetele lui de la picioare; privind la mulţime. Şi fiecare şezând fără suflare. Ei ascultă la Cuvintele care cădeau de pe buzele unui Om care: „Nici un om nu a vorbit ca Acela înainte.” El învăţa.
Şi eu văd acest curier de la casa fariseului. El are o însărcinare să aducă. El a umblat toată ziua, două sau trei zile, poate, venind din Palestina de jos, drept sus în partea de nord, încercând să-l găsească pe Isus. Astfel, în sfârşit el a alergat la El; găsindu-L târziu.
El era transpirat, obosit. Picioarele Lui sunt pline de praf. El era doar un lacheu în casa stăpânului său. Aceea-i ceea ce erau ei. Ei aveau o grămadă de lachei doar să lucreze pentru ei, făcând munca lor murdară şi de toate.

E-52 Astfel că el şedea acolo tot obosit. Şi el stătea pe vârful degetelor de la picioare şi: „Pfiu! În cele din urmă L-am găsit; pentru stăpânul meu, fariseul.” Astfel că el - aşa cum el privea. După ce a încetat Isus vorba Lui, şi El a început rugăciunea pentru bolnavi.
Îl pot vedea pe curier venind, croindu-şi drum prin mulţime. El încerca să ajungă sus acolo. El s-a lovit de cineva. Poate că acesta era Natanael, sau acesta era Filip? Nu ştiu, nu am fost acolo. Să o dramatizăm aceasta, un minut.
Îl văd lovindu-se de el şi zice: „Domnule, aş dori să-L văd pe învăţătorul vostru. Am un mesaj important pentru El de la stăpânul meu. Aş putea să-L văd?”

E-53 Păi, primul, Filip nu i-a dat nici o atenţie lui, deoarece acolo erau aşa de mulţi oameni presând să ajungă la Isus, şi vroiau ca El să-şi pună mâinile Sale peste copiii lor şi lucruri. Şi el a trebuit un timp să-i ţină pe oameni înapoi.
Astfel că îl pot vedea cum îl prinde din nou şi îi zice: „Stăpâne... am un mesaj foarte important din partea stăpânului meu pentru învăţătorul tău. Pot să-I vorbesc doar un minut, să-I dau acest mesaj? Eu voi merge.”
Ei bine, eu îl văd pe Filip în final aducându-l acolo. A zis: „Învăţătorule, omul acesta pare să vină dintr-o altă ţară. El vine de la ceva om mare, şi el are un mesaj pentru Tine.”
Şi eu pot să văd pe curier, aşa cum el îşi apleca capul lui înaintea lui Isus. Şi Isus, într-un fel politicos, salută încuviinţând din capul Său pe curier. El trebuie că I-a zis: „Învăţătorule. Stăpânul meu, Simon Fariseul, dă un prânz mare în casa lui. El este un om bine cunoscut. Şi el va avea un mare prânz, şi, oh, el poate aşeza cu adevărat un prânz bun. Voi toţi ştiţi asta. Şi el Te-a invitat să vii jos şi să fii oaspetele lui la cină la o anume şi anume dată.”

E-54 Ce aţi face voi, dacă voi aţi fi acolo şezând? Păi, tu ai face acelaşi lucru, probabil, ce ei au făcut. El a zis: „Oh, nu, Doamne. Nu! Tu nu vrei să mergi la acel fariseu. El nu are nici o valoare înaintea Ta. Priveşte la miile de oameni bolnavi aici. Păi, fiecare încearcă să Te atingă, Doamne. Nu ai timp să Te duci acolo jos la acel fariseu bătrân gras jos acolo. Păi, el îi doar plin de bani. Şi el nu are nevoie de Tine. De ce, trebuie ca să te duci acolo? Nu Te duce, Doamne”! Îl pot auzi pe Filip zicând: „Doamne, nu Te duce!” Şi îl aud pe Natanael şi Petru şi ei zicând: „Nu Te duce, Doamne! Nu face aceea. Fariseul acela nu are nevoie de Tine! El se foloseşte de Tine pentru un atu. El are ceva sus în mâneca lui. El stabileşte să joace ceva.” Şi aceea era adevărat.
Dar, în ciuda tuturor acelora, oriunde Domnul meu este invitat, El se va ducea. El i-a zis: „Spune stăpânului tău, că la anume şi anume dată la un aşa şi aşa timp, Eu voi fi acolo.”

E-55 Şi curierul şi-a aplecat capul lui şi a început să se îndepărteze, fugind, înapoi la stăpânul lui. Cum putea el să facă aceea? Ce l-a determinat să facă aceasta, doar să aducă mesajul acela? Şi stând înaintea împăratului al tuturor împăraţilor, şi având o audiţie cu El. El avea un interviu cu Regele Slavei, şi a eşuat să vadă oportunitatea lui. El s-a ridicat atât de sus în lucrurile lumii, în afacerile stăpânului lui, încât el nu a prins ceea ce era oportunitatea lui.
Oh, mi-ar place să-i iau locul lui. Mi-ar place să ajung uneori la Isus. Încerc să mă duc zilnic pentru necazurile voastre. Dar eu niciodată nu L-aş părăsi vreodată, când eu sunt în Prezenţa Lui, până când mă închin Lui.
De ce nu a putut curierul acela să cadă pe genunchii lui şi să zică: „Acum, Doamne, cel dintâi lucru ce aş dori să-L faci, ştiind că sunt în Prezenţa Ta şi am atenţia Ta: iartă-mă, un păcătos.” Aceea-i ceea ce se cuvenea ca el să facă. Aceea-i ceea ce eu aşa aş fi făcut, eu cred. Voi nu? Eu cred că eu îi voi cere ca să mă ierte. „Doamne, fi milostiv cu mine. Eu sunt un păcătos. Sunt fără speranţă, fără Dumnezeu. Sunt doar un lacheu în casa fariseului. Vrei Tu să mă ierţi?” Dar, nu, el a avut altceva să facă. El a purtat de grijă de lucrurile oficiale ale lumii, legile civile.

E-56 Şi nu credeţi voi că noi suntem doar prea mici să ne ridicăm cu asemenea învăţătură ca aceea. Oh, eu trebuie să-mi lustruiesc maşina. Noi nu putem merge la biserică duminică. “Oh, eu ştiu că Isus va veni la biserică, dar, Doamne, nu am timp să merg acolo. Dacă eşuez în a-mi schimba uleiul astăzi, poate îmi ard relaţiile mâine.” Arde-le afară. Eu mai degrabă aş lăsa ca legăturile cu alţii să fie arse, decât să-mi ardă sufletul meu în iad prin toată eternitatea. Nu omiteţi oportunitatea voastră. Aceasta-i prezentată oricărui bărbat şi femeie în lumea aceasta, zilnic, dar ei eşuează în a vedea oportunitatea lor. El a căzut la aceasta. Acolo era el.
Dar noi am ajuns să avem alte lucruri de făcut. De copii trebuie să avem grijă. „Nu ne putem duce la biserică, prea mulţi copii să înveţe deja.” Duceţi-i oricum. „Ei bine, vecinii vor zice ceva.” Ce-ţi pasă ce au să zică vecinii? Folosiţi-vă de fiecare oportunitate. Mergeţi la Isus. Acela-i lucrul principal. Nu purtaţi de grijă de lume.
Noi ne pierdem timpul prea mult cu lucrurile acestea. Croiţi-vă drum spre El. Şi când ajungi acolo, varsă-ţi sufletul Lui.

E-57 Nu zice: „Doamne, Te voi servi anul următor dacă-mi vei da un Cadilac în locul acestui Ford. Doamne, eu vreau să fac aceasta, şi aceasta şi aceea şi asta, dacă îmi vei face aşa şi aşa.”
Veniţi şi ziceţi: „Doamne Dumnezeule, eu nu sunt bun. În mine nu există nimic. Iartă-mă. Sunt un păcătos.” Acela-i felul în care trebuie să fie făcut. Nu staţi deoparte şi să fiţi un actor, fariseu. Nu plecaţi cu atât de multe lucruri oficiale, atât de multe învăţături mărunte care nu înseamnă nimic oricum. Maşinile voastre şi toate ce le aveţi vor pieri. Purtaţi de grijă sufletelor voastre. Obţineţi aceasta mai întâi.
Îndreptaţi aceea acolo, până când în adâncul acela, se aşează pacea, încât toate înţelegerile sunt trecute, veniţi pătrunşi în inima voastră, şi atingeţi-L pentru ca fiecare pată să dispară. Apoi, frate, nimeni nu-ţi va spune ce ai făcut după aceea. Tu vei şti ce faci, da, dacă L-ai atins pe El vreodată. Nici un om nu poate veni în Prezenţa Sa, şi să-I vorbească, şi să se ducă, şi să fie aceeaşi persoană. Voi întotdeauna sunteţi schimbaţi. Când voi vorbiţi cu El, acolo-i o imprimare care loveşte sufletele voastre încât voi nu o puteţi uita.

E-58 Cum îmi aduc eu aminte când am vorbit prima dată cu El. Era acum douăzeci şi doi de ani. Eram
ruşinat să-I vorbesc. I-am scris o scrisoare. M-am dus şi am bătut-o pe un copac în pădure, aşa ca El să o poată citi. Eram aşa de ruşinat de viaţa mea. Şi m-am gândit: „Păi, poate că El nu va trece pe lângă acest copac, dar poate că El mă va auzi dacă doar îi voi vorbi.” Şi m-am dus jos şi am zis: „Domnule Isus, aş vrea să-Ţi vorbesc doar un minut. Sunt cea mai rea persoană din lume.” Am plecat de acolo o persoană diferită. Vedeţi, acela-i felul care este. Acesta-i cum vă apropiaţi de El.
Şi voi vă daţi seama de nevoile voastre.
Dar necazul cu aceasta este, noi suntem prea buni. Noi simţim că noi nu avem nevoie de El. Tu trebuie să simţi nevoia lui Isus. Tu trebuie să simţi că El este, El este singura ta speranţă. Vei ajunge să fi aşa de însetat, încât tu eşti gata să pieri, atunci tu îţi vei face calea către El. Tu nu vrei să vii cu ceva întrebări oficiale. Tu vei veni sus cu nevoile sufletului. Tu vei veni spunându-I ceea ce ai.

E-59 Curierul a plecat. „Oh, acum totul este în ordine acum.” Şi bine satisfăcut, de asemenea. „Da, eu am oferta stăpânului meu.” Tu poate faci oferta şefului tău, la locul de muncă. Tu poate faci oferta bărbatului tău schimbându-i perdeaua sau altceva, în casă. Dar cum este cu oferta lui Isus? Rugăciunea. Cu siguranţă. Acolo-i aceasta. Du-te la El.
Acum, următorul lucru ce noi îl găsim, noi îl găsim mergând înainte. Acum, în Palestina, când au făcut petrecerea, numai bogaţii... voi aţi fost în Orient, odată, să cunoaşteţi Orientul.
Atunci voi aveţi o privire diferită a lucrurilor, dacă aţi fost vreodată acolo şi să priviţi felul lor.

E-60 În Palestina, felul în care ei mănâncă, ei aşează o masă mare ca aceea. Şi voi nu şedeţi jos să mâncaţi, în Palestina.
Aceasta se cuvenea să fie bine pentru copiii voştri. Ca fetiţa care şade aici în faţă, cu micuţa ei îmbrăcăminte albastră, cu panglica ei micuţă roz. Şi, voi ştiţi, de multe ori, copiii aceia de acel fel se pune în braţele lor, în felul acela, şi mănâncă. Înţelegeţi? Voi ştiţi, după toate, aceea-i în regulă. Da, aceea-i corect. Mama nu gândeşte că asta-i corect, acum, dar, şi nu este aceasta doar morala profesională astăzi, dar aceasta este în Palestina. Ei nu mâncau pe un scaun şezând în scaun. Ei puneau un pat şi mâncau. Astfel că ei aveau aşezată o masă lungă, şi ei şedeau pe paturile lor, într-o parte, în acel fel, tot timpul.

E-61 Ceva de felul acela. Ei aşezau patul în acest fel. [Fratele Branham ilustrează.] Şi când ei trebuiau să mănânce, ei se aşezau în acest fel, punându-şi mâinile lor în acest fel, şi mâncau în felul acela. Acum, nu v-ar place să mâncaţi la fel, nu aţi vrea voi? Huh. Şi acela-i felul cum Isus şi ei mâncau în ziua lor. Acum, ei şedeau în spate acolo şi ei mâncau.
Şi, oh, ei aveau o mâncare bună. Doamne, îmi imaginez pe fariseul acela că el putea să aşeze într- adevăr o hrană, de asemenea, deoarece, amintiţi-vă, el era un om bogat. Şi el a adus miei tăiaţi pe care el i-a oferit ca un sacrificiu. Da, domnule. Băieţii spălau cârligele înăuntru, şi ceea ce ei aduceau afară aparţinea preoţilor. El avea deja banii. El era un om cu avere. El nu era sărac. El aparţinea la crusta de sus.

E-62 Dar el a invitat pe un sărac. Pentru ce? Marele fățarnic, el vroia să-şi bată joc de El. Eu pot să-l aud zicând: „Acum, toţi şedeţi frumos. Acel holly-roller a zis că El va veni la cina mea. Ho-ho-ho-ho. Mă întreb ce va gândi jos fariseul despre aceasta? El de asemenea îl urăşte. Nu avem noi vreo amuzare? Acum, El pretinde a fi un profet.” [Loc gol pe bandă.] „Ha-ha-ha. Noi ştim că El nu este. Astfel că noi vom avea ceva batjocură de El când va veni. Noi vom avea ceva amuzare.”

E-63 Acela-i felul. Precis câţiva oameni bogaţi astăzi n-au timp pentru Isus. Eu sunt atât de fericit că El este pătruns de săraci. Nu am vrut să zic toţi oamenii bogaţi, câţiva îl iubesc. Sigur, există. Dar voi luaţi un bărbat, când el are case pământuri, mâini, şi de toate, el este aşa de ocupat cu aceea, el nu are timp pentru Isus. Şi apoi el face negoţ cu o clasă de oameni, încât el doar nu poate să-L accepte pe Isus. Aleluia! Mă gândesc la aceasta astăzi. Un om cu o mare poziţie socială, cum putea să cadă el pe genunchii lui şi să plângă şi să se roage lui Dumnezeu? Să meargă afară pe stradă, mărturisind? Aceasta ar ruina, aceasta ar strica poziţia lui socială. Cui îi pasă de poziţia lui socială? Eu vreau poziţia mea în slavă. Amin. Numele în Cartea Vieţii, aceasta-i ceea ce vreau. Să nu vă pese de vechea voastră poziţie socială. Luaţi crusta voastră de sus, mergând să fiţi arşi într-o crusta, oricum, aşa că mergeţi înainte.

E-64 Acolo este el: „Oh, nimeni din oraş nu vrea să vină înjur acum? Ha. Voi ştiţi, acei oameni săraci de acolo jos, ei cred în o asemenea învăţătură ca aceea. Ziceţi, voi toţi în jurul casei mele, oh, ziarele vor fi pline de aceasta. Eu vă spun, eu voi avea un ospăţ.” Da.
Voi ştiţi, acela-i felul de duh care încă există. Oh, sigur. Mândria, oh acesta-i un lucru blestemat, mândria. „Oh, eu mă voi îmbrăca cu cea mai bună robă eclesiastică. Şi eu voi ... pe slujitorii mei.”
Oh, voi se cuvenea să vedeţi cum şi-au îmbrăcat ei slujitorii. Doamne, uneori ei aduceau pe indieni acolo, şi ei erau cu adevărat îmbrăcaţi.
Ei puneau clopoţei pe încălţămintea lor şi pe robele lor fine. Chiar când ei umblau, aceasta cânta muzică. Şi ei aveau farfuriile lor pline de mirodeniile fine de oi, şi lucruri. Şi ei au dus toate acestea în felul acela, o mână înapoia lor în felul acela. Şi degetele lor de la picioare mişcându-se în acel fel, cântând muzică. Şi ei ieşeau şi serveau aceasta într-un aşa fel, încât dacă nu vă era foame, voi aţi fi fost înfometaţi oricum. Oooh, aceasta mirosea frumos. Cum puteau ei să coacă şi să aranjeze aceasta.

E-65 Şi el a zis: „Voi ştiţi, aceasta-i doar perioada anului, că ai mei... eu nu cred că voi avea aceasta în casă, deoarece prea mulţi nu pot să mă vadă, în casa mea bună.” Vedeţi? Farisei, fățarnici, actori...
O mulţime de oameni astăzi recurg la biserică ca să-şi arate religia. Oh, Doamne. Asta-i adevărat.
„Eu voi merge la biserică. Eu voi fi un membru bun la biserică şi oamenii vor crede că eu sunt un adevărat religios.” Voi farisei, actori, Isus vă vede tot timpul. El cunoaşte unde sunteţi. El ştie tot ce voi faceţi.
Şi el a pornit-o în jos atunci, voi ştiţi, şi el zice: „Eu doar voi muta aceasta afară în piaţă, afară acolo în curte. Şi voi ştiţi, boabele acelea măreţe de strugure pe care le am aici, aceste măreţe, mari. Oh, ele sunt delicioase. Astfel, eu doar am pregătit aceasta. Acolo erau din plin. Recolta a fost doar coaptă. Şi mirosul, acea aromă venind de acolo, nu ar fi aceasta minunat? Şi eu îmi voi aşeza masa mea afară, şi toţi oamenii vor veni în jurul porţilor, privind în jur.”

E-66 Acela-i felul în care Orientul îl face, oricum întotdeauna mirându-se de ceva orice s-ar întâmpla. O aglomeraţie înjur aduce o aglomeraţie, doar mergând pe acolo şi începea ceva. Ei vor veni cu toţii. Fiecare va fi chiar acolo, uitându-se, voi ştiţi.
A zis: „Oh, toţi în jurul porţii mele şi peste tot, oamenii se vor aşeza. Şi voi ştiţi, eu voi fi discuţia oraşului în anul următor. Eu voi fi. Eu voi fi.” Oh, aceasta mă va ridica mai înalt, vedeţi. Aceasta va face din mine cineva.
Cui îi pasă de „mine?” Voi se cuvine să gândiţi despre Isus, nu ceea ce voi sunteţi când deveniţi un creştin, ci ceea ce voi faceţi pentru Cristos când voi deveniţi un creştin? „Eu voi merge la biserică. Eu mă voi înrola în ea, şi eu voi fi stropit, sau orice faceţi, şi vă ia în biserică, şi vă strânge-ţi mâinile. Şi-mi puneţi numele în carte, şi eu voi fi considerat o persoană mai bună.” Aceasta este tot pentru ce veniţi la Cristos? Ruşine să vă fie, actori.

E-67 Eu am venit la Cristos ca să văd ce pot face pentru El. Eu trebuie să fac ceva pentru El. Eu vreau să fac să arate mai bine. Lăsaţi-i pe oameni să-L vadă.
Nu cu mult în urmă, o campanie de vindecare a venit într-un anumit loc. „Omul timpului,” fotografii pe ziarele lor, afară peste ziduri şi în general peste tot, şi nu s-a menţionat Numele lui Isus odată. Am zis:
„Unde a venit Isus în aceasta?” Aici este omul orei. „Omul cu o inimă pentru oameni. Omul lui Dumnezeu pentru aceasta şi omul lui Dumnezeu pentru aceea!” Am zis: „Unde este Isus?” Mă gândeam că El era Omul timpului. Mă gândeam că El este Omul lui Dumnezeu. Unde este El în aceasta? Aceea-i ceea ce este, o grămadă de actori, farisei. Amin.

E-68 Observaţi. Oh, el şi-a propus o mare dată, acolo afară. Şi zicea: „Apoi, în timpul nopţii, când eu am aprins candelele şi aşa mai departe, şi le-am pus în cui afară. Şi soldaţii stăteau în preajmă, paznicii şi slujitorii cu torţele în mână, nu va fi asta minunat?” Şi cum, frecându-şi mâinile lui, şi aşa mai departe.
Şi, apoi, în final, a sosit ziua pentru marele prânz. Aceasta era să fie bine aşezat acum. Şi atunci, ei deja au adus pe toată lumea. Şi după aceea, eu aud clopotele bătând, şi sus vine doctor Ph.D., F.O., şi aşa mai departe, doctor Jones, fariseul, marele individ urcând acolo, în caleaşcă, voi ştiţi, oprindu-se. Ei întotdeauna aduceau o grămadă de lachei înjur, acei oameni bogaţi. Şi cineva ieşea şi lua caii lui, şi el îi lua afară din grajd şi îi hrănea, şi-i îngrijea. Şi apoi el era invitat în casă.

E-69 Acum în Palestina, primul lucru, când un om intra în casă, majoritatea oamenilor, venind în acele zile, aceasta era cu piciorul. Singurul lor fel de transport era umblarea, şi umblarea pe străzi. Ei aveau o robă, şi roba cobora până la picioare. Şi picioarele sunt acoperite de o sandală. Şi îmbrăcămintea de dedesubt doar venea până la genunchi, şi aceasta era scurtă aici până la genunchi, dedesubt haină, sub robă. Şi omul, când umbla, sau cineva, când ei umblau în felul acela, aceea robă se mişca singură, atingând în treacăt pământul. Şi praful se aşeza pe genunchi, de la genunchi în jos, şi ei deveneau foarte murdari. Aceea-i cum Isus a vorbit despre spălarea picioarelor. Înţelegeţi? Acesta era un obicei: „Deoarece picioarele lor erau murdare.”

E-70 Şi acolo ieşeau multe caravane în acele zile prin Palestina. Şi drumurile nu erau ca ale noastre, aglomerate s-au uleiate. Acesta era un praf învechit, aspru, zdrenţuros, pietre pe drum, ca o cărare veche de ţară cumva. Şi pe acolo, duceau animalele, mergând pe acolo, animalele cădeau pe nisip, şi păsările veneau ciocănind cu ciocul în aceasta şi împrăştiau aceasta, întorcându-se în pământ. Şi atunci, când voi umblaţi cu acele robe în felul acela, peste asprul, colţurosul drum, păi, praful se ridica şi mergea pe picioarele voastre, şi aceasta mirosea, avea un miros teribil, ca în jurul unui grajd sau ceva. Şi când o persoană intră în casă, obiceiul era ca întâi, să i se spele picioarele lui.

E-71 Acum, eu vă voi arăta cum se făcea aceea. Şi vino aici, Frate Neville, eu vreau să ilustrez aceea şi să vă arăt cum se făcea aceea. Vino chiar aici, dacă tu vrei, şi doar aşează-te acolo un minut.
Acum, primul lucru, intrând... şi slujba cea mai prost plătită, era spălarea picioarelor. Omul care spăla picioarele era cel mai prost dintre toţi, cel mai slab plătit.
Acum, eu vreau să vă zic ceva. Isus a luat cel mai josnic loc, un josnic. Aleluia! Aceea dovedeşte pentru mine că El era Dumnezeu. El a luat cel mai josnic loc, să spele picioarele. Avea tot felul de lachei, dar cel mai josnic era să spele picioarele, spălând bălegarul acela, şi totul ce ei aveau murdar pe picioarele lor. Cel mai înjosit era acolo, şi Isus S-a socotit cel mai înjosit. Apoi voi sunteţi aşa de înţepeniţi, voi nu puteţi face nimic pentru El. Dar El a luat cel mai josnic loc pentru voi. El era un spălător de picioare. Gândiţi-vă la aceasta. Împăratul Slavei a devenit un spălător de picioare ca să arate umilinţa şi să vă dea un exemplu a ceea ce voi să faceţi şi cum să faceţi aceasta.

E-72 Şi voi vă chemaţi un creştin, şi atât de formali, şi voi nu puteţi să întindeţi mâna şi să daţi mâna cu un cerşetor de pe stradă şi să-i vorbiţi despre Domnul. Oh, voi sunteţi aşa de buni!
Căutaţi, acolo nu sunt multe avantaje cu privire la noi, când vă gândiţi la El devenind un spălător de picioare, Cel mai umil care era acolo. El era cu adevărat, în inimă Cel mai mare care era acolo. El era inima lui Dumnezeu, şi a devenit cel mai slab plătit spălător de picioare. Hmm. El, Care era Cel mai măreţ, a devenit nimic, pentru că El putea să vă răscumpere înapoi şi să vă facă măreţi.

E-73 Voi ştiţi ce? Am observat aceasta în călătoriile mele. Voi de obicei aflaţi că oamenii mari sunt oameni mici. Eu am fost în jur unde se aflau oameni mari, cu adevărat oameni mari, şi ştiam că ei erau oameni mari. Dar când am ieşit să-i părăsesc, ei vă făceau să-i credeţi că erau mari. Ei nu erau nimic. Dar voi luaţi un micuţ doi ori patru, care nu ştiu nimic, el gândeşte că el îi tot din aceasta. El nu ştie nimic cu ce să înceapă. Aceasta-i că oamenii mari sunt oamenii mici. Ei niciodată nu se laudă sau să accepte vreo onoare. Ei vă fac să simţiţi că voi sunteţi mari. Acela-i marele om.
Şi aici, Cel mai măreţ Om, Cel mai măreţ dintre toţi oamenii, Dumnezeu manifestat în carne, a devenit un spălător de picioare, în umilinţă. Regele Eternităţii, toată Slava, Creatorul cerului şi al pământului, a spălat bălegarul de pe picioarele oamenilor.

E-74 Atunci, noi credem că suntem cineva. Noi am ajuns să îmbrăcăm un costum de cincizeci de dolari şi... oh Dumnezeule, ai milă de noi. Noi gândim că suntem cineva, umblând cu capul în sus. „Oh, eu aparţin de o anumită biserică. Eu sunt tot aşa de bun ca oricare altul de acolo.” Oh, voi săraci, nenorociţi, mizerabili, ipo… farisei. Voi sunteţi doar un actor. Voi nu aţi acceptat nici o salvare. Voi o dovediţi aceasta dacă aţi făcut-o. Asta-i adevărat. „Oh, eu am trimis un cec de cincizeci de dolari pentru caritate, anul trecut.” Cui îi pasă de aceea? Dumnezeu nu se uită la aceea. El se uită la inima voastră. Voi încercaţi să acţionaţi ca şi cum voi sunteţi ceva. El niciodată nu vă reproşează pentru aceasta. Dar de ce nu ieşiţi şi să faceţi ceva? Doar acţionând.

E-75 Aici, primul lucru pe care ei l-au făcut când un om intra, el făcea... apropiat de casă, dacă el vroia să fie bine primit cu adevărat, gazda îl primea bine. Acum, cel mai înjosit îl întâlnea la uşă, primul lucru pe care-l făcea, se apleca, scoţându-i încălţămintea lui. Şi el îi lua piciorul lui în acest fel, în felul acela aici, şi punea aceasta peste piciorul lui, şi se apleca, şi spăla piciorul lui în acest fel. După ce el la spălat pe acela cu adevărat bine, lua un ştergar şi îl ştergea, el luând celălalt picior. El lua sandalele lui şi le punea pe o manta, în felul acesta, sus acolo. Apoi el se întindea, prin întoarcere, şi lua o pereche nouă de sandale, de mătase sau satin, şi el lua piciorul lui, după ce s-au uscat, şi s-a răcorit şi de toate din timpul spălării, apoi el le lua şi îi introducea sandalele înăuntru. Dacă acestea nu se potriveau, el îi aducea altele, până când i se potriveau cu adevărat bine.

E-76 Atunci el este tot spălat. El se simţea confortabil. Apoi el se duce într-o cămăruţă. Omul acela îl întâlnea la uşă. Apoi el intra într-o cămăruţă, acolo şade un alt slujitor, şi el avea o cană cu ulei.
Şi, oh aceasta se cheamă nard, şi ce faimos miros are. Şi el punea puţin într-o mână a lui şi puţin în mâna cealaltă, şi el a frecat aceasta împreună, freca aceasta peste faţa lui şi peste gâtul lui. Deoarece razele directe ale soarelui palestinian, atât pe bărbaţi cât şi pe femei, avea să-i ţină uleiaţi. Aceasta-i doar lacrimi acoperindu-te, aproape, şi gâtul lor, şi în jurul obrazului lor.
Acum, uleiul va murdări. Acel ulei de măslin, dacă aceasta va sta pentru mult timp, ajunge un miros teribil din aceasta. Dar ei pun, oh, un parfum de nard în acesta. Şi acesta-i un lucru foarte scump. Acum, ei au adus aceasta jos în Arabia.

E-77 Voi observaţi, un trandafir, când trandafirul înfloreşte, şi după ce acesta înfloreşte, acesta dă un mic măr unde era aceasta. Voi aţi văzut aceea de multe ori, un mic bobocel.
Acum, acolo-i un tufiş, un tufiş grozav, şi acesta a crescut înalt în munţi, jos în Arabia, şi ei au luat bobocul acela după ce trandafirul s-a dus, ei au smuls acel boboc afară, şi necojiindu-l pe acesta, şi acesta are cel mai minunat miros. Am văzut odată, într-o zi, şi voi puteaţi freca aceasta în mâinile voastre în acest fel şi unii din ei frecau în felul acela, şi voi aţi fi putut să mirosiţi pentru două săptămâni, din parfumul acela. Oh, acesta-i foarte scump.
Regina din Seba, când ea a venit să se întâlnească cu Solomon, acolo erau câteva din trăsurile ei pe care ea le-a adus, unele din aceste parfumuri grozave de jos din Egipt.

E-78 Acum, priviţi. Apoi ei puneau aceea în aceea, şi oh, aceasta-i foarte scump. Şi ei au pus aceea acolo, şi ei îşi spălau feţele lor şi gâtul lor şi apoi, în loc de a simţi mirosul, piciorul era spălat, tot bălegarul şi îmbâcsirea era spălată de pe picioarele lui, şi acolo el şedea atunci cu faţa lui toată spălată, şi gâtul lui tot spălat. Şi apoi i-a dat un ştergar şi el se ştergea uşor pe faţa lui, în felul acela, şi apoi el se simţea împrospătat.
Acum, chiar aici, Frate Neville, dacă vrei să te ridici. Acum, acum, spune, el era oaspetele meu. Acum, ziceţi primul lucra pe care-l făcea, când el îl întâlnea, el întindea o mână în acest fel [Fratele Branham ilustrează aceasta cu Fratele Neville.] şi o aşeza pe aceasta peste umărul lui. Şi el îşi aşeza mâna lui pe acest umăr, în acest fel. Ei bine, atunci, când el o făcea, el se ridica şi-l săruta pe gât. Apoi el luase acea mână jos, întinzând mâna aceasta în sus, şi pe aceasta una aici, şi el îl săruta pe gât acolo. (Îţi mulţumesc.)

E-79 Acum, când el făcea aceea, el era sărutat şi el este un frate. El era bine primit. Aleluia! El poate merge la frigider, aşezându-se, simţindu-se ca la el acasă. El este un frate. Aleluia. Piciorul lui este spălat. El este împrospătat. El este uns. Şi el este sărutat de „bun venit.” Amin. Apoi el este un frate. El poate intra, simţindu-se ca şi cum ar fi la el acasă.
Acum, el poate intra şi să şadă, şi el putea să facă orice vroia. El este bine primit. El este spălat, el este curat. El este uns. Şi el este sărutat „bine ai venit.” Aceea înseamnă că, gazda, când el îl sărută, el îl recunoaște ca pe un frate, şi el este bine primit la orice exista în casă. El nu mai are voie să folosească vreo o etichetă. El este acasă. El intra, se ducea la frigider, sau orice dorea el să facă, doar simţindu-se ca la el acasă. El este atunci în regulă.

E-80 Acum, cum putea fi aceasta? Cum de acel lacheu a lăsat pe Isus să se strecoare vreodată? Iată-L, şezând la cină, la prânz, cu picioarele nespălate. El şedea într-un colţ. Aş fi dorit ca să pot să obţin acel loc. Aici este Isus, într-un fel sau altul...
Oh, desigur, el a spălat picioarele doctorului Jones. El le-a spălat la toţi din ei. El i-a spălat şi i-a uns. Simon i-a sărutat ca bineveniţi. Şi acolo erau ei, stând acolo, aşa distraţi. „Oh, doctor Jones, tu ştii ce? Superiorul la aşa şi aşa, ziua cealaltă, fariseul, aşa şi aşa... Îţi aminteşti de fariseul aşa şi aşa. Îţi aminteşti?” Oh, fiind aşa de ocupaţi vorbind despre afacerile lor, încât ei au omis să vadă pe Isus intrând.
Şi mă întreb, astăzi, dacă noi nu suntem tot aşa de interesaţi, chiar dacă suntem metodişti sau baptişti, sau prezbiterieni, noi omitem să-L vedem pe Isus intrând. Oh, Dumnezeule, ai milă.

E-81 Cum mi-ar fi plăcut să iau acel loc. Cum mi-ar fi plăcut să ajung la picioarele Lui. Cum au omis ei aceasta! Oh, el era prea interesat în ceea ce făcea biserica. Isus oricum a intrat.
Eu îl pot auzi zicând ucenicilor Lui înainte de a-i părăsi: „Ei bine, noi m-ai bine să mergem.” Ei aveau sute, în jur de o sută de mile, din drumurile fierbinţi ale Palestinei.
Doar lăsaţi-mă să vă dau o îndreptare aici. Isus întotdeauna îşi ţine Cuvântul Său. Când El a zis că va fi acolo, El era acolo. Aleluia! Când am fost jos aici în spital, murind, El mi-a dat o promisiune că El va fi acolo. El a promis că El mă va vindeca. El Şi-a ţinut Promisiunea. Când viaţa se duce, când ultima mea luptă este dată şi timpul meu se duce de la mine, eu ajung să îmbătrânesc şi sunt jos la râul Iordan, El a promis că El va fi acolo. El va fi acolo. El îşi ţine fiecare promisiune. „Eu umblu prin valea umbrei morţii. Eu nu mă tem de nici un rău. Tu eşti cu mine.” Nu-mi voi face griji; El va fi acolo. Eu obişnuiam să cânt acel cântec vechi aici:
Eu nu vreau să trec singur Iordanul,
Isus a murit ispăşindu-mi toate păcatele mele;
Când văd întunerecul,
El va fi în aşteptare după mine,
Eu nu vreau să trec singur Iordanul.

E-82 Eu m-am dus de multe ori prin râu aici singur. Am fost adesea părăsit de prieteni, fiind batjocorit de prieteni şi rude. Dar acolo era un lucru sigur, El va fi acolo. Când ceasul vine, El va fi acolo. El întotdeauna şi-a ţinut Promisiunea Lui. Glorie! Eu ştiu că voi credeţi că sunt un nebun; poate că sunt.
Dar El va fi acolo; da, poate puţin devreme, totuşi El va fi sigur că va fi acolo. El întotdeauna îşi ţine promisiunea Lui.
El era chiar acolo la timp, doar aşa cum El a promis că va fi, şi ei au omis să-L recunoască. Ei aveau timp pentru altceva, dar ei nu au avut timp pentru Isus.

E-83 Priviţi, când Preşedintele nostru vine în oraş, priviţi-i cum ei îl salută. Păi, preşedintele va veni în acest oraş, de la tren şi până la hotelul unde stă, este acoperit de flori, steagurile naţionale sunt toate pe străzi; buchete sunt aruncate pe străzi; fete cu flori merg înainte; fanfara bate, muzica cântă; cântăreţii cântă; totul ce se face, preşedintele se simte bine primit.
Dar Creştinii; Isus vine, şi voi nu-L primiţi cu bucurie. Oh, voi îi daţi un mic loc într-o cămăruţă pentru un scurt timp, o mică cămăruţă pe partea cealaltă. Voi sunteţi ruşinaţi de El, înaintea musafirilor voştri. Nu-L chemaţi la rugăciune. Oh, El avea un mic loc în cămă... poate sus în mansardă, el îl poate lua sus în mansardă pentru un timp scurt. Când El vine, ia... „Oh, eu ştiu că el este aici. Eu voi dormi în mansardă, astfel că nimeni nu mă aude rugându-mă.” Uh-huh. Dar care-i partea bună, El oricum vine?
„Vei lua locul secund, Isuse?” „Da.” „Vei lua locul al treilea, Isuse?” „Da.” „Sincer. Eu voi lua orice loc pe care Mi-l vei da.”

E-84 Dar voi primiţi pe preşedinte cu de toate. Voi primiţi pe vecinii voştri şi le gătiţi un mare prânz. Voi veţi curăţa casa. Voi veţi face totul. Dar când vine Isus, El ia ceea ce poate găsi. Voi îl duceţi în vechea mansardă murdară, jos în pivniţă, oriunde.
Aminteşte-ţi când te-ai dus la biserică vreodată, erai tu un Creştin adevărat? Măcar o dată într-un an. Oh, tu ai îmbrăcat cea mai strălucitoare îmbrăcăminte: aceasta era de paşte, bonetuţa pe o parte a capului tău. Tu ai protestat, căci predicatorul a predicat douăzeci de minute. Dar El nu ţi-a reproşat pentru aceasta. El a acceptat aceasta. Te-ai dus acasă, îmbrăcându-te cu noua ta îmbrăcăminte, şi ai zis: „Băiete, aceasta-i destulă religie pentru un an.” Dar El nu s-a agitat despre aceea. El doar a acceptat asta. Aceasta-i tot ce El putea obţine de la tine. Uneori El nu vrea să obţină aceea de la tine. Tu îi dai orice loc.

E-85 Ce parte are El în viaţa voastră astăzi, creştinilor? Are El partea cea mai bună, sau îi daţi doar mansarda, sau o mică rugăciune din când în când. Care din aceasta? Ce fel de loc îi veţi da?
Isus şedea acolo, şezând alături de el. Ucenicii Lui nu puteau intra. Ei nu au fost invitaţi. Toţi din ei stând în jur, privind. Şi acolo şedea Isus chiar acolo, foarte stânjenit, mirosul şoselei pe El, picioare murdare, faţa neunsă, nesărutat de bun venit, doar şezând deoparte în colţ cu capul aplecat. Fariseu bătrân, pentru ce L-ai invitat, fățarnicule?

E-86 Acela-i felul care este cu biserica voastră. Voi vă rugaţi pentru o trezire. Când Duhul Sfant vine, voi îl daţi la o parte. Voi niciodată nu-L primiţi cu bucurie.
Cineva ajunge să fie vindecat, sau altceva, sau umplut cu Duhul Sfânt, voi vă duceţi în jur vorbind despre aceasta, împingându-l. Voi nu mai vreţi Duhul Sfânt. Voi nu vreţi un predicator care predică Duhul Sfânt şi sfinţirea. Voi nu mai vreţi aceasta. Voi vreţi nişte imbecili clasici, lustruiţi cu o grămadă de teologie mintală, cu o gramatică cu adevărat bună şi învăţaţi în acel fel. Daţi-mi ceva de modă veche, trimes de la Dumnezeu, Duhul Sfânt. Dumnezeu trimiţând predicarea Bibliei, unde Isus este bine primit.

E-87 El va binecuvânta inima voastră, şi voi şedeţi şi înghiţiţi aceasta. Voi nu-I faceţi o primire bună. El vrea să fie lăudat, dar voi nu-l lăudaţi. Ci voi veţi striga: „Bună ziua, domnule preşedinte, ce mai faceţi? Nu v-am mai văzut de mult timp.” Şi Isus vine, voi îl împingeţi acolo într-un colţ, nedorit.
Voi vă rugaţi, şi vă rugaţi, şi vă rugaţi pentru o trezire şi când trezirea începe o aruncaţi afară pe undeva, voi ziceţi: „Huh, nu în biserica mea. Nu vreau să am nimic de a face cu aceea.” Oh, voi actori: mândri, cu capetele pe sus în aer, făţarnici. Ruşine să vă fie!

E-88 Al meu Isus a trecut de multe ori prin acest oraş, şi voi L-aţi împins într-un colţ. Voi aţi discutat despre Aceasta, aţi zis: „Acesta era diavolul.” Aţi zis: „Aceasta era telepatie mintală.” Aţi zis: „Acolo nu-i nimic din aceasta.” Ruşine să-ţi fie fățarnicule! Isus te va face să plăteşti pentru aceea într-una din aceste zile, la ziua judecăţii. El vine prin oraş, El bate la uşă! [Fratele Branham bate pe amvon.] El împlineşte lucruri, şi oamenii privesc şi zic: „Oh, aceasta-i nonsens,” împingând aceasta deoparte.
Şi în fiecare seară, în biserica voastră, este rugăciune pentru o trezire? Farisei, actori, voi vreţi aceasta în felul în care voi îl vreţi. Cristos vine în felul în care vrea El să vină. El poate stânjeni teologia voastră. Dar, acolo şedea El, după ce a fost invitat, şi El a venit. Cât de mult timp mai are această rece morgă veche formală înjur aici să se roage pentru o trezire? Ziua cealaltă, ei s-au rugat în întreaga ţară pentru trezire. Billy Graham şi Jack Schuller, şi o grămadă din ei, rugându-se pentru treziri. Şi atunci Duhul Sfânt a coborât, şi voi însemnaţi aceasta ca o apostazie. Aleluia! El a coborât, cu aceleaşi semne şi minuni, şi de toate, şi dovedeşte că El este aici, şi voi numiţi aceasta Diavolul. Făţarnicilor, voi veţi muri cu televiziunea voastră într-una din aceste zile, şi veţi merge în iad cu acelaşi lucru.

E-89 Acţionând ca, mergând mai departe cu o mulţime de teologie de la un seminar. Actori, făţarnici, niciodată deschizând întunerecul. Ziceţi: „Eu nu mă duc acolo la biserică acolo. Tu aminteşte-ţi ce...” Oh, fățarnicule!
Isus, şezând, Isus cu picioare murdare! Ei L-au numit „Isus” în Germania: Isus cu picioare murdare. Acolo-i ceva ce mă face să spun aceasta. Dumnezeu, Isus, Oaspetele invitat, împăratul Slavei, sursa Vieţii, şi nedorit, cu picioare murdare, şezând acolo cu bălegar pe picioarele Lui de pe drum, printre tot restul din ei, toţi lustruiţi şi mirosind frumos. Şi acolo şedea El aplecat, faţa obosită, pete de sudoare pe barba Lui, ochii închizândui-Se, nesărutat.

E-90 Isus vroia să fie sărutat. Există o Scriptură în Biblie, zice: „Daţi sărut Fiului, ca să nu se mânie.”
Asta-i adevărat. Isus vrea să fie sărutat. L-aţi sărutat vreodată? Sigur, voi puteţi.
Acolo-i El şezând acolo, nedorit, cu picioare murdare: Isus cu picioare murdare! Oh, nu vă face aceea să vă simţiţi amuzaţi? Isus, picioare murdare, nedorit...
Uitaţi-vă la ceea ce faceţi astăzi cu El. În loc ca să-L aduceţi în marile voastre biserici frumoase, voi îl împingeţi în ceva misiune mică lângă colţ, unde vânzătorul într-adevăr nu are nici un aliment. Aceasta-i aşa de contaminat. Aceasta-i acolo jos, un locuşor vechi murdar, jos în pivniţă undeva. Şi voi vă rugaţi ca El să vină, şi-L puneţi în cea mai murdară gaură pe care o găsiţi. Dumnezeule, fi milostiv!

E-91 Dar binecuvântat fie Numele Său, El vine oricum. Ziceţi: „Ce-i aceea acolo sus în colţ, un micuţ tabernacol vechi holly roller?” El vine oricum. „Acolo nu-i nimic acolo sus numai săraci.” Păi, aceea-i în regulă. El vine oricum. Fă-I o primire cu bucurie!
Da. El încearcă să ajungă la biserica voastră măreaţă, dar voi nu vreţi să-L lăsaţi. Voi ştiţi prea multe. Voi sunteţi aşa de ocupaţi cu afacerile bisericii. Voi fățărnici, stând acolo. Voi L-aţi invitat. Pentru ce vă rugaţi? El a zis ce fel de loc vrea când Duhul Sfânt vine. În zilele Cincizecimii, Acesta a dovedit ce El vroia să facă când a venit. Şi El vine la biserica voastră, şi voi veţi arunca aceasta afară. Voi farisei, actori, voi încercaţi numai să acţionaţi după ceea ce ei repetă acolo sus la seminar undeva.

E-92 Nu vreţi să-L primiţi cu bucurie pe Isus: Isus cu picioare murdare! Oh, Dumnezeule. Isus cu picioare murdare!... Salvatorul iubit, ale Cărui picioare în curând vor fi bătute, mâinile Lui, nespălate, cu... picioare cu murdărie şi bălegar pe ele de pe drum, şi umflate, şi picioare murdare, mâini preţioase.
Încoronat, curând avea să fie încoronat cu spini. Un gât care va opri dungile de sânge aşa cum acesta se varsă de pe faţa Lui. Şi şedea printre acei oameni religioşi, nedorit. Al meu Isus, cu picioarele murdare! Oh, Dumnezeule! Oh, dacă puteam să fiu eu acel josnic. Oh, dacă puteam numai să vin şi să-I spăl picioarele Lui. Iată-L pe El stând acolo. Picioare murdare, nedorit. Nimeni dintre noi nu vrea să aibă ceva de a face cu El, picioarele Lui erau atât de murdare.

E-93 Astfel, ce să facă? Ce să facă? El a venit oricum. El venise oricum, a zis: „Da, eu voi fi acolo.” Astfel că El a şezut acolo respectând întâlnirea Lui. El îşi va ţinea întâlnirea cu voi, de fiecare dată. Acolo şedea El.
Şi Fariseul şedea acolo alături, frecându-şi mâinile lui, zicând: „Acum priviţi, acum, Jones, L-ai văzut?” Aici sunt ei, neştiind că Isus era acolo şezând.
Credeţi că El era stânjenit? Sigur, El era stânjenit. Toţi oamenii în jur, El se simţea incomod. Nimeni nu I-a făcut o bună primire. De aceea, atunci, primul lucru, voi ştiţi, ce au făcut ei - El face atunci. Ce a zis El? El şedea acolo în felul acesta. Acum, ascultaţi. Priviţi ce a făcut.
Acum, privim în exterior. Să privim în partea de afară, acolo-i fiecare, privind. Nimeni nu ştia cine era El. Unul a zis: „Păi, de unde este El?”

E-94 Acum, priviţi, să luăm o altă scenă aici. Priviţi, coborând pe strada aceea, eu văd o micuţă femeie bătrână. Oh, ce un nume avea ea în oraş. Ea era o păcătoasă. Noi nu vrem să intrăm în detalii cu aceasta. Ea era o prostituată, o femeie cu o faimă rea, una care făcea rău. Dar aminteşte-ţi frate, ea era fiica cuiva. Asta-i adevărat.
Cum o să ştiţi voi ce a cauzat acea viaţă? Poate vreun iubit de-al ei a introdus o asemenea viaţă, punându-se în braţele lui şi i-a promis de toate. Şi atunci când el a ruinat caracterul ei, a părăsit-o şi a lăsat-o să se strice cu altcineva. Şi aceea i-a introdus acel fel de viaţă. Cine cunoaşte povestea ei din urmă? Dar acum ea este însemnată. Nimeni nu trebuie să aibă ceva de a face cu ea. Ea cutreiera străzile, făcând bani cum putea ea mai bine.

E-95 Eu o aud pe ea zicând: „Priviţi acolo la casa fariseului, mă întreb ce se întâmplă?” Desigur ea nu putea să intre într-o mulţime ca aceea. Aceasta-i peste tot rânduit ca o prostituată să nu vină vreodată la un loc ca acela.
Dar ea a ajuns lângă cei de afară. Oh, Dumnezeule! O văd pe ea stând pe vârful degetelor de la picioare, peste acei umeri mari ai oamenilor bătrâni. Ea încerca să privească. A zis: „Ei bine, priviţi la toţi acei învăţători care mănâncă. Oh, Doamne. Oh nu este aceasta minunat.”
Şi ochii ei au coborât acolo în colţ. „Păi, priveşte. Acesta-i El. Acesta-i El. Oh,” a zis: „aceea nu poate fi în felul acela. Picioarele Lui murdare. Faţa Lui murdară. Păi, El nu este bine primit.” El este rareori bine primit printre bogaţi. Ea a zis: „Eu... oh, aceea nu poate fi. Este Acesta El cu adevărat.” Ea privea din nou. „Da, Acela-i El.”

E-96 Ea s-a întors în jur, fugind din mulţime repede, jos pe trepte, spre stradă a fugit ea. Sus nişte scări scârţâiau, parcă se legănau, aşa cum ea fugea sus în mansardă. Ea fugise la lada ei pe care o avea ea acolo. Ea a deschis aceasta şi a tras afară o punguliţă. Aceasta avea toţi banii pe care ea îi avea. Ea s- a uitat în aceasta. Ea a aşezat-o. Aceasta zornăia.
A zis: „Eu nu pot. Eu nu pot face aceea. Eu trebuie că visez. Acolo trebuie să fie ceva greşit cu mine. Eu nu pot să mă duc la acea petrecere. Eu doar nu pot face asta.” Probabil că ea le-a luat şi le-a pus înapoi. „Oh, eu nu pot face aceea. El va ştii cum am câştigat banii aceia. El este un Profet. El este un Prooroc. El va şti cum am obţinut banii aceia. Dar, oh, priviţi, ei L-au invitat, şi iată-L pe El stând acolo în acel fel. Cum au putut ei să facă aceasta? Oh, se cuvine ca cineva să participe la aceasta.”
Şi se cuvine ca cineva să participe la aceasta astăzi, dar ei nu vor să o facă. Voi sunteţi prea bine distraţi, trebuie să staţi acasă, să priviţi la televizor. Voi trebuie să alergaţi la drum în noapte: „Aceasta-i prea cald să mă duc la biserică.” Oh, voi actori...

E-97 Această bătrână curvă, ea a alergat sus iarăşi, ea zicea: „Dar eu trebuie să mă duc. Oh, eu trebuie să fiu nebună.” Lacrimile curgând în jos peste obrajii ei. A zis: „Oh, şi să te uiţi la El, să vezi felul în care se uită, doar se uita trist la fiecare trecând, şi nimeni nu I-a făcut o bună primire,” El era ca o floare de colţ, pe care toţi o ocoleau.
Acesta-i felul în care este El astăzi, toţi trecând pe lângă El. Oh, voi aveţi bisericile voastre. Voi aveţi religia voastră. Voi aveţi învăţăturile voastre, şi aşa mai departe. Dar ce este cu Isus? Voi doar treceţi pe lângă El, lăsându-L să şadă acolo în acel fel.
Ea a zis: „Eu am să fac ceva. Eu am să fac aceasta.”
Voi ştiţi, acolo este ceva cu femeia, eu aş dori ca Dumnezeu să-i folosească mai mult în aceasta. Acolo-i ceva cu ei, ei nu stau şi să se întrebe ca oamenii. Noi, stăm şi ne mirăm, şi ilustrăm aceasta toată, dar femeia în mod obişnuit s-a dus să facă ceea ce era pe inima ei.

E-98 Ea a zis: „Eu am să mă duc să fac aceasta.” Astfel eu pot s-o văd cum îşi adună rochiile împreună, căutând această mică punguliţă plină cu fiecare ban pe care ea doar îl avea. Părăsind vechea colibă, ea a mers în jos pe stradă, repede. Şi privind acolo, şi ea a intrat în acel magazin măreţ de parfumuri.
Şi eu pot să văd pe acel bătrân, cu nasul lung în formă de cârlig, iudeu stând în spate acolo, numărându-şi banii lui, lucrurile care au fost aduse în acea zi. El a zis: „Oh, Doamne, eu nu am făcut încă vânzare. Nu am făcut încă vânzare,” tot posomorât, şi frânt.
Şi primul lucru pe care-l aflaţi, ea se năpusteşte asupra uşii. Acum, el nu o tratează ca pe o doamnă. El priveşte afară, zicând: „Ei bine, ia uită cine-i acolo.”
El nu se duce şi să zică: „Pot să vă ajut cu ceva.” A zis: „Păi, ce vrei?” Ea a zis: „Eu vreau cea mai bună cutie de alabastru pe care o ai în locul acesta. Eu vreau ce ai mai bun,” zăngănind banii. Oh, când el a zărit banii, aceea era diferit acum. Uh-huh. „Eu vreau ce ai mai bun.”

E-99 El este vrednic de ce este mai bun. Ce veţi face voi pentru El. Îi veţi da rămăşiţele. Oh, da, voi fugiţi în jur toată ziua, şi îi daţi trei minute din noapte înainte ca voi să mergeţi în pat. El doreşte ce aveţi voi mai bun, prieteni. El doreşte tot ce îi daţi. Dar ce faceţi cu privire la aceasta? Îi daţi totul. El i-a aceasta. El i-a aceasta oricum. El va lua aceasta.
Dar ea a zis: „Eu vreau ce-i mai bun.” Şi aceasta a costat-o pe ea tot ce ea a avut mai bun. Aceasta-i ceea ce se cuvine să faceţi. Daţi-I cel mai bun al vostru, să-I daţi tot ce aveţi mai bun. Daţi- I ce este mai bun din viaţa voastră. Daţi-I cântecele voastre cele mai bune. Daţi-I tot talentul vostru. Daţi-I tot ce aveţi mai bun. Daţi-I picioarele voastre, daţi-I mâinile voastre. Daţi-I ochii voştri. Daţi-I gura voastră. Daţi-I urechile voastre. Daţi-I sufletul vostru. Daţi-I inima voastră. Daţi-I lauda voastră. Daţi-I tot ce aveţi. Aleluia! El merită ce este mai bun.
Ea a zis: „Eu vreau ceea ce ai mai bun.”
„De ce?,” a zis: „să văd cât de mulţi bani ai, mai întâi.” Astfel el a vărsat săculeţul, numărând banii. Da, două sute şi optzeci piese de dinari romani, aceasta-i întocmai cât costă aceea. Apoi el s-a dus şi i- a adus cutia, dându-i-o.

E-100 Îl aud pe el zicând: „Mă întreb ce vrea să facă cu aceea?” Iat-o pe ea ieşind pe uşă. Ea era grăbită. Ea era întârziată. Aceasta-i mai târziu ca niciodată, nu-i aşa? Voi aţi aşteptat un timp prea mult, dar mai bine să vii acum. Nu sta în felul în care eşti.
Un timp lung, voi aţi aşteptat să fiţi un creştin cu adevărat. Aţi aşteptat un timp lung. Aceasta-i destul de târziu. Asta-i adevărat. Dar mergeţi oricum. Lăsa-ţi ca acesta să fie timpul. Lăsaţi ca această dimineaţa să fie dimineaţa: „Eu mă duc tot drumul până la Cristos acum.” Eu am să merg acolo.
Iat-o pe ea venind. Eu pot să văd pe doi bărbaţi îmbrâncindu-se unul pe altul. „Priveşte, se duce acolo. Priveşte se duce acolo. Priveşte. Eu presupun că ea se duce la sărbătoarea fariseilor. Mă întreb dacă fariseul a invitat-o pe ea?” Oh, voi sunteţi...

E-101 Noi americanii suntem prea buni. Noi nu ne dăm seama cât de slabi suntem. Asta-i adevărat, noi suntem prea buni. Noi întotdeauna suntem mai buni decât altcineva. Săraci, goi, nenorociţi, făţarnici, mizerabili. Nu ştiţi că voi sunteţi pierduţi. Oh, America, cum vroia Dumnezeu deseori să vă primească, dar voi nu aţi vrut. Cum a trimes la voi bărbaţi neprihăniţi care v-au predicat, şi au trăit în peşteri şi beau apă, pâine şi apă. Şi voi v-aţi amuzat de ei şi i-aţi numit holly roller şi i-aţi pus în închisoare, şi le-aţi sfâșiat locurile lor, şi i-aţi dispreţuit. Oh, voi sunteţi prea buni. Voi nu aveţi nevoie de nimic.
Biblia zice în Apocalipsa: „Şi nu ştiu că ei sunt orbi, mizerabili, nenorociţi, săraci, şi goi, şi nu o ştiu?” Oh, da.

E-102 Da, doamnelor, voi puteţi lua şi să mergeţi aici afară, şi doar vă aranjaţi toată şi să vă îmbrăcați cu hainele cele mai bune. Voi puteţi merge la cele mai bune biserici.
Voi vă aranjaţi, şi părul vostru îl aveţi coafat, sau oricum îl numiţi aceasta, şi purtaţi pantofi cu tocuri înalte şi vă vopsiţi tot ca la circ, şi mergeţi la biserică şi ziceţi: „Eu sunt tot aşa de bună ca şi ei.” Oh, tu mizerabilă, oarbă, nenorocită. Nu ştii tu că tu eşti pierdută. Da. Tu crezi, pentru că tu ai o schimbare a hainelor... şi, domnule, pentru că tu poţi călători într-o maşină bună astăzi, şi obţii o slujbă bună, şi şeful te bate pe spate, tu crezi că tu ai făcut totul. Tu îndrepţi biserica. Tu nu vrei să mergi la un loc unde s-au dus ei la altar şi să te rogi. Ţi-e ruşine că vecinii tăi ar putea să te vadă. Tu făţarnic sărac, nu ştii tu că tu eşti pierdut? Tu nu-L vrei pe Isus. Tu nu ai nici o cameră pentru El.

E-103 S-au îmbrâncit unul pe altul, au zis: „Priveşte merge acolo.” Da. „Ei au trecut de mine neobservat, pe unde au trecut odată cu un zâmbet.” Voi aţi auzit vechiul cântec:
Acum, eu sunt însemnat, însemnat, însemnat Eu sunt însemnat, acum oriunde m-aş duce Eu sunt însemnat, însemnat, însemnat.
Ceea ce sunt se pare că fiecare ştie. (Asta-i adevărat.) Dar eu acum am fost sigilat, sigilat, sigilat
Am fost sigilat de Duhul Divin al lui Dumnezeu
O slavă lui Dumnezeu! Aleluia! Amin!
Eu sunt al Lui, şi eu ştiu că El este al meu.

E-104 Mergeţi înainte şi îmbrânciţi-vă dacă vreţi. Eu sunt pe drumul meu. Aleluia! Eu voi ajunge acolo curând. Asta-i adevărat.
Acolo mergea ea. Şi-a tras voalul ei peste faţa ei. Ea mergea în jos pe stradă, şi toţi acei fățarnici se înghionteau unul pe altul. Ea s-a dus drept acolo unde era aceasta. Ea s-a ridicat, lacrimile au început să-i curgă pe obrajii ei. Ei au văzut că ea plânge. „Mă întreb de ce plânge ea?”
Ea s-a oprit, lângă marginea rândului, şi ea se uita. Şi ea a zis: „Oh, eu nu pot. Eu nu pot. Oh, eu nu pot să fac asta. Nu pot. Păi, priviţi, ce va zice El când El va şti ce sunt eu?”
Acela-i un lucru bun, păcătosule. El cunoaşte ce eşti tu. Amin. Vino, oricum; vino oricum.

E-105 Oh, fariseilor, voi aţi mers la biserică tot acest timp şi pretindeţi să fiţi un creştin, El cunoaşte ce este în interiorul vostru. Nu vă îngrijoraţi. El ştie cine eşti tu. El ştie ce este înlăuntrul tău. Vă este ruşine să veniţi la altar după ce aţi aparţinut atât de mult de biserică, dar El vă cunoaşte. El cunoaşte cei în partea dinlăuntrul vostru.
Ea s-a oprit. A zis: „Oh, eu doar nu pot să o fac. Nu pot s-o fac. Ce va spune El despre o femeie ca mine? Ce va zice El? Dar aici, ei L-au invitat, şi aceasta-i oportunitatea mea.”
Oh, voi nu vă daţi seama ce oportunitate aveţi? Voi aveţi astăzi o oportunitate, prieteni, să fiţi umpluţi cu Duhul Sfânt. Voi aveţi astăzi o oportunitate, să fiţi un sfânt al lui Dumnezeu. Voi nu trebuie să fiţi un păcătos ordinar. Voi puteţi fi un sfânt. Voi nu trebuie să fiţi un făţarnic. Voi nu trebuie să fiţi un slujitor al bisericii, şi nu un creştin. Voi nu trebuie să mergeţi acolo şi să acţionaţi ca şi cum aţi fi un creştin şi să mergeţi la biserică să vă ascundeţi ticăloşenia voastră. Voi puteţi fi cu adevărat un creştin. Voi aveţi o oportunitate.

E-106 Şi aici este ea, ea zicea: „Oh, priveşte. Dar ce va zice dacă voi veni. Ce va face El?” Dar eu o aud pe ea zicând: „Ei bine, odată L-am auzit pe El predicând.” Aceea-i aceasta. Dacă vreodată aţi auzit Cuvântul Lui, ceva este diferit de atunci înainte. Oh, glorie! „Eu L-am auzit pe El jos acolo pe ţărmurile Galileii într-o zi.” A zis: „Tot felul de oameni stăteau în jurul Lui. El Şi-a ridicat mâinile Sale preţioase şi a zis: ‚Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi; Eu vă voi da odihnă.'” Ea a zis: „Oh, eu ştiu de ce am nevoie, este odihnă. Al meu suflet slab şi mizerabil arde. Şi El a zis: 'Oricine vrea.' Aceea se referă la mine. Acela eram eu. Sigur. Dar uite ce se află între mine şi acolo.”
Aceasta-i ceea ce se află între voi şi El. Acolo-i o mulţime de impostori stând între voi şi El. Acolo-i o mulţime care vă zice că aceasta era nebunie. Ei încă stau între voi şi Isus, dar El a zis, „Veniţi!” Aleluia!
„Veniţi!”

E-107 Frate, voi ştiţi ce a făcut ea? Ea şi-a înfofolit cutia aceea de alabastru sub braţul ei, şi a început să lovească într-un fel şi într-alt fel. Ea doar îşi croia drumul ei prin mulţime până a ajuns la Isus.
Puteţi voi face aceea? Croiţi-vă drumul, departe de necredincioşi: „Zilele minunile au trecut. Acolo nu este un astfel de lucru ca Duhul Sfânt.” Doar s-a mişcat departe de ei, făcându-şi o cale până când ea a ajuns la El.

E-108 Acum, aici stătea ea. Ea stătea înaintea lui Isus, singurul loc pe care ea l-a găsit pentru odihna sufletului ei. Ea era neputincioasă. Ea a căzut jos. Ea căzuse la pământ. Ea a început să plângă cu lacrimi şi să strige la cer. Lacrimile curgeau peste obrajii ei. Oh, ea era atât de vinovată. Ea era aşa ruşinoasă, văzându-L şezând acolo cu picioarele murdare, la masă, şi picioare murdare. Şi, ea, striga. Şi primul lucru pe care-l ştiţi, ea a ajuns să fie tulburată. Ea nu ştia ce să facă.
Dumnezeule, ajută-ne să ajungem tulburaţi, odată pentru un scurt timp, ordonat să ajungem la Isus, să ajungem salvaţi. Frate, eu îmi aduc aminte când am venit la El, am ajuns tulburat. Nu îmi păsa ce era în jur. Eu plângeam. Ţipam. Lăudam pe Domnul. Nu îmi păsa ce zicea cineva. Eu însumi eram tulburat. Dumnezeule ajută-ne să împingem la o parte aceste crezuri uscate şi denominaţiuni, astfel ca să putem ajunge la Isus şi să fim salvaţi.

E-109 Ea era tulburată. Lacrimile se scurgeau pe obrajii ei. Primul lucru pe care-l ştiţi, ea era tulburată. Ea era înaintea Izvorului de dragoste. Şi ea era tulburată până când, s-a regăsit, şi era spălând picioarele Lui cu lacrimile care curgeau în jos pe faţa ei.
Oh, ce minunată apă. Ce apă minunată: lacrimi de la o pocăită păcătoasă, spăla picioarele murdare ale lui Isus. Ea era tulburată. Ea îi spăla picioarele Lui. Ea doar nu ştia ce să facă. Inima ei era aşa de fericită deoarece ea a avut oportunitatea să stea în Prezenţa Lui. Ea îi spăla picioarele cu lacrimile ei, doar spălându-Le.
Şi primul lucru pe care îl ştiţi, ea a ajuns aşa de emoţionată, şi aşa tulburată, până când ea… părul ei căzuse jos. Ea îl avea tot ondulat aici sus, voi ştiţi, în vârful capului ei, şi părul ei a căzut jos. Şi ea a început să-I şteargă picioarele Lui cu părul ei. Oh, ce ştergar uscat.

E-110 Ascultaţi. Dacă unele din aceste femei din zilele acestea ar încerca să spele picioarele Lui, şi să I le şteargă cu părul ei, ele trebuie să stea în capul lor să facă aceea. Ele îşi taie părul lor. Asta-i adevărat. Aminteşte-ţi, aşteaptă un minut, eu nu spun aceasta ca o glumă. Aceasta nu este un timp pentru glume. Lăsaţi-mă să vă spun ceva. Aceasta-i Biblia. Biblia zice că părul unei femei este slava ei. Asta-i adevărat. Şi priviţi. Ce s-a întâmplat?
Singurul lucru decent pe care ea l-avea era părul ei lung. Şi acesta a căzut jos la picioarele ei - la picioarele Lui. Ea şi-a pus slava ei la picioarele Lui. Aleluia! Dumnezeule, ajută-ne să facem şi noi acelaşi lucru. Plângând la picioarele Lui, spălându-le cu lacrimi de apă dintr-o sursă a inimii pocăite, din inima ei, vărsând lacrimi. „Oh, Dumnezeule, eu sunt aşa de nenorocită. Sunt atât de mizerabilă, Doamne, oh, Dumnezeule.” Şi slava ei aşezată drept la picioarele Lui. Ea ştergea picioarele Lui liniştită cu slava ei. Ce tablou! Ce tablou al salvării: lacrimile din ochii ei, spălându-I picioarele Lui. Slava, singurul lucru decent pe care-l avea, ea I le ştergea cu acesta. Oh, Doamne.

E-111 Ea s-a ridicat, ea nu se putea scula. Ea era neputincioasă, lacrimile au ţâşnit peste obrajii ei.
Acestea erau ca nişte izvoare scurgându-se pe faţa ei. Şi ea I-a spălat picioarele Lui. Şi ea şi-a scos cutia de alabastru. Ea a desfăcut capacul de pe aceea. Şi ea a vărsat tot din acesta, nu doar presărând pe picioarele Lui. Ea a vărsat tot din acesta. Toată existenţa ei, toată slava ei, toţi banii ei, totul ce ea avea, şi chiar toată inima ei, vărsând lacrimi, ea a aşezat aceasta la picioarele lui Isus.
Oh, sărmani membri ai bisericii, fățarnici mizerabili, staţi acolo, toţi în jur, aşa de rigizi şi indiferenţi. Nu vedeţi ce a făcut această prostituată sărmană? Ea a pus totul la picioarele lui Isus. Ea voia să-I facă o primire bună.

E-112 Ce s-a întâmplat la petrecere? Cui îi păsa ce se întâmpla la petrecere? Eu nu sunt interesat în petrecere. Eu sunt interesat de un păcătos care vine la Cristos. Nu conta cum a ajuns ea acolo, ea doar a venit. Vechea petrecere, acela-i necazul cu aceasta astăzi: prea ocupaţi cu partide şi lucruri, supeuri, distracţii, şi jocuri de baschet, şi pălăvrăgeală în biserici, şi de toate, până când voi lăsaţi pe Isus să se ducă. Oh, ce păcat.
Aici este acesta. Toate petrecerile vor înceta. Priviţi la toţi din ei stând în jur, miraţi, privind. Acum priviţi. Fariseul a lovit pe altul: „Deci tu vezi, dacă El era un Profet, El ar şti ce fel de femeie este aceea care stă lângă El. Vezi, eu îţi spun că El nu este un Profet. Vezi, acum eu ştiu ce este aceasta.”

E-113 Femeia aceea sărmană, ea poate nici măcar nu a auzit aceea. Ea era aşa de fericită. Ea s-a întâmplat să ea se gândească: „Ce dacă El îşi va mişca piciorul Lui?” Va mişca El piciorul Lui? Dacă El şi- ar fi mişcat un picior, ea ar fi trebuit să plece. Dar voi ştiţi, El nu a făcut-o. El se bucura de aceasta. El se bucura de serviciul făcut Lui. El se bucură de fiecare care-L iubeşte atât de mult. El doar îl ţinea încă cu adevărat. Şi ea a luat un picior şi apoi pe celălalt. Şi ea vroia [Fratele Branham face un sunet sub formă de sărut.], să-I sărute picioarele Lui. Oh, Doamne, ea era tulburată. Oh, Dumnezeu-le, aş fi dorit ca noi să putem face în acel fel, doar să şedem la picioarele Lui.

E-114 Ei bine, atunci, primul lucru pe care îl ştiţi, fariseul bătrân a zis: „Vedeţi, v-am spus eu că El nu este un Profet. El ar fi trebuit să ştie.” A zis: „Priviţi femeia aceea îi va ruina chiar şi reputaţia Lui.” Oh, cât de orbi! Oh, Doamne. Oh, mândria este un aşa lucru rău. Ascultaţi! El ştia că femeia aceea va strica reputaţia Lui.
Păi, frate, reputaţia lui Isus era făcută în prezenţa păcătoşilor. Aceea-i unde faima Lui este făcută, nu printre învăţaţi şi îngâmfaţi, ci printre păcătoşii care doresc să se pocăiască. Acolo este unde reputaţia lui Isus este făcută când păcătoşii vor veni la El.

E-115 Şi acolo este ea, ea I-a spălat picioarele Lui. Şi ea doar săruta picioarele Lui preţioase zicând: „Oh, Dumnezeule. Cred că, unde am sărutat chiar acum, după aceea, un cui mare vechi va merge să fie bătut pentru vărsarea Sângelui Său, pentru păcatele mele,” şi I le săruta în continuare.
Şi Simon a stat, acolo în spate: „Uh, huh.” Oh, eu pot să-l văd întorcându-şi faţa roşie, şi apoi albă de mânie. Oooh, Doamne.
Isus S-a întors în jur spre el. El a zis: „Simone, am ceva să-ţi spun. Eu am intrat în casa ta la cererea ta. Tu Mi-ai cerut să vin. Şi tu nu Mi-ai dat deloc apă pentru a-Mi spăla picioarele Mele.” A zis:
„Am intrat în cămara ta, tu nu Mi-ai dat deloc ulei ca să Mă ung.” Şi a zis: „Tu nici măcar nu M-ai sărutat. Tu nu M-ai primit cu bucurie.” Oh, Dumnezeule, Branham Tabernacol, trezeşte-te.

E-116 „Tu nu Mi-ai spălat picioarele Mele. Tu Mi-ai spus să vin, şi nu Mi-ai spălat picioarele Mele. Tu M-ai lăsat să şed aici stânjenit. Am vrut să fiu ceva de valoare, dar tu nu M-ai lăsat. Nu Mi-ai spălat picioarele Mele. Nu Mi-ai dat deloc ulei să-Mi ung faţa. Ea este arsă. Obrajii Mei ard. Am călătorit două zile prin soarele fierbinte. Tu nu Mi-ai dat ulei deloc să-Mi ung faţa Mea arsă. Picioarele Mele sunt murdare şi mirositoare, şi tu nu Mi-ai adus apă deloc ca să Mă spăl. Şi nici măcar nu M-ai sărutat ca să- Mi faci o primire bună. Dar a zis: „Femeia aceasta sărmană, de când a intrat în clădirea aceasta, ea nu încetează să-Mi sărute picioarele Mele.” Aleluia! „Oh, eu nu voi face aceea pentru tine.”
A zis: „Şi Eu îţi spun,” către femeie, „păcatele tale, care sunt multe, sunt toate iertate.”

E-117 La ce foloseşte biserica voastră veche rigidă să mai facă? La ce foloseşte hârtia voastră veche în care v-aţi scris numele, să facă pentru voi? Voi trebuie să-I faceţi lui Isus o bună primire, să puteţi scoate afară din voi aceea îngâmfare.
El a zis: „Păcatele ei, care sunt multe, îi sunt toate iertate.” Eu nu mai pot predica. [Fratele Branham plânge.] Oh Dumnezeule. „Păcatele tale, care sunt multe, îţi sunt toate iertate. Du-te în pace acum.” Şederea ei asupra privirilor! Obrazul ei s-a pătat. Ochii ei întunecaţi. Uleiul tot peste gura şi faţa ei de la sărutul picioarelor Lui, când ea L-a uns. Lacrimile fugeau în jos pe obrajii ei. Părul ei atârna în jos, udat de bălegar, şi praf, şi bălegar de pe drum, atârna în jurul ei, unde ea avea să-I şteargă picioarele Lui. Şi, să auzi Cuvântul acela: “ai fost încurcată, dar,” apoi ascultaţi-L, „acum păcatele tale îţi sunt toate iertate.” Oh, oh, oh. „Păcatele tale îţi sunt toate iertate. Du-te în pace.” Oh, Dumnezeule...

E-118 Eu doresc să stau acolo. Aş vrea să fac aceea, de asemenea, într-o zi glorioasă când aceasta se va sfârşi, eu mi-am predicat ultima mea predică. Ajung să fiu bătrân acum, îmi dau seama. Am zis băieţilor în dimineaţa aceasta, am zis: „Eu am deja patruzeci şi şase de ani. Oh, eu trebuie să fac ceva pentru Dumnezeu.” Eu nu pot fi aici prea mult timp; natura arată aceea. Dacă voi sta alţi douăzeci, sau douăzeci de ani, priviţi unde voi fi. Viaţa este o ofilire, se duce departe. Eu pot spune aceasta.
Dar într-o zi când aceasta se va sfârşi, eu nu vreau o casă mare. Eu nu vreau nimic ceva mare în cer. Eu vreau să mă târăsc la aceleaşi picioare. [Fratele Branham plânge.] Privind în jos la ele, şi mângâindu-Le puţin cu mâna mea, sărutându-L drept pe picioare, zicând: „Oh Isuse, oh...”
Ziceţi: „Tu m-ai iubit când cărarea mea era aşa întunecoasă. Când eram în aşa nevoie, Doamne, şi aşa indiferent. Tu m-ai iubit atunci. Tu eşti Singurul căruia mă predau pe deplin, Isuse, Oh, eu Te iubesc. Eu Te iubesc. Oh - oh.” Oh, Isuse! Oh, Isuse! Picioarele Tale au fost cicatrizate pentru mine, Isuse! Eu Te iubesc! Eu Te iubesc! [Fratele Branham plânge. ] Oh - oh - oh.

E-119 Eu doresc să-L ating în acel fel, să zic: „Acum, învăţătorule Tu cunoşti tot despre aceasta!” Mă simt ca şi cum aş putea să mă duc departe. Aceea mă va răsplăti pentru toată trudirea vieţii. Trudirile vieţii pot fi multe, şi ele pot fi reci. Cât de mici îmi vor părea aceasta în acea dimineaţă când noi vom umbla pe străzi de aur. Acolo sunt atât de multe dealuri urcând în sus. Eu sunt adesea obosit. Dar cândva, într-o zi când am să ajung acolo, am să trec peste ultima mea putere. Dacă aş putea doar să-L văd pe El atunci, să ating faţa Lui uşor, şi să-I fac o bună primire... dacă aş putea să zic: „Doamne Isuse, oh, eu sunt aşa de bucuros că Tu m-ai iubit, când eu eram aşa păcătos. Eu sunt atât de bucuros că Tu m-ai ţinut când eu nu puteam face nimic altceva. Doamne. Isuse ajută-mă. Când am fost bolnav, Tu m-ai vindecat, Doamne. Când am fost un păcătos, Tu m-ai iertat. Oh, binecuvântatule Isus, lasă-mă să Te ating uşor pe picioarele Tale scumpe din nou.” Oh - oh. Oh, Doamne.

E-120 Eu nu mai pot predica. [Fratele Branham continuă să plângă.] Să ne aplecăm capetele noastre doar un moment, în timp ce pianista vine sus, dacă ea vrea.
Isuse drag, oh, Isus cu picioare murdare. Oh - oh. [Fratele Branham continuă să plângă.] Această lume rece este indiferentă, făcând din Tine aşa de nedorit. Isuse, ce pot să fac? Dragă Dumnezeule, ce pot să fac? Aş vrea să Te întâlnesc într-o zi, Doamne. Aş vrea să-Ţi ating uşor preţioasa Ta faţă, şi să zic: „Doamne, Tu m-ai iubit. Tu ai fost cicatrizat pentru mine. Tu ai fost rănit pentru fărădelegile mele, şi prin rănile Tale noi suntem vindecaţi. Eu Te iubesc, astfel, Doamne, pentru că Tu m-ai iubit.” Nu vrei Tu, Doamne, să ne laşi pe toţi să facem aceea? Admite aceasta, Tată.

E-121 În timp ce aveţi capetele aplecate. [Fratele Branham face pauză.] Mă întreb dacă voi credeţi acum. Vreţi voi să vă ridicaţi mâna voastră, doar un minut, ziceţi: „Frate Branham, eu sunt un păcătos. Eu vreau să accept pe Isus acum. Eu L-am invitat în casa mea, Frate Branham. Eu am fost ruşinat într-un fel de El înaintea poporului meu.”
Dumnezeu să te binecuvânteze, mamă. „Eu L-am invitat în casa mea. Eu nu L-am primit. Am fost puţin ruşinat de acesta. Eu am văzut pe vecinii mei intrând. Acesta-i timpul pentru mine să merg la rugăciune. Eu doar am lăsat aceasta să treacă, dorind să nu zic nimic. Sunt ruşinat, Frate Branham, eu am făcut aceea. Isuse, eu sunt ruşinat. Eu îmi ridic mâna mea spre Tine, Isuse, şi îţi cer să mă ierţi. Eu nu Te-am primit aşa cum trebuie.” Dumnezeu să te binecuvânteze, tânărule. Altcineva să ridice mâna lor, şi să zică: „Dumnezeule fi milostiv cu mine.” Dumnezeu să te binecuvânteze, flăcăule. Dumnezeu să vă binecuvânteze, doamnă.

E-122 Isus este aici. El este aici tot aşa cum El a fost vreodată. El este aici doar Acelaşi aşa cum El era la prânzul fariseilor. Noi L-am invitat în această dimineaţă să vină. Aici este El. Sunteţi voi ruşinaţi de voi înşivă? Nu vreţi ca lacrimile să curgă pe obrajii voştri, să-I spuneţi: „Doamne, eu sunt ruşinat. Eu nu vreau să fiu indiferent. Eu vreau să Te iubesc. Eu vreau să fac orice!” Vreţi voi să vă ridicaţi mâna voastră către El şi să ziceţi, „Doamne, din această...” Dumnezeu să te binecuvânteze frate. Dumnezeu să te binecuvânteze frate. Dumnezeu să te binecuvânteze frate. Dumnezeu să te binecuvânteze, pe tine, pe tine, pe tine, soră. Priviţi la cicatricea de cui din picioarele lui Isus. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Altcineva, doar ridicaţi-vă mâna voastră. Dumnezeu, să te binecuvânteze, frate. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. [Loc gol pe bandă.]
Stânca veacurilor despicată pentru mine Lasă-mă să mă ascund pe mine în Tine Lasă apa şi...

E-123 Dumnezeu să te binecuvânteze. Ei bine, veniţi chiar drept înainte acum. Veniţi drept pe sus. Nu vreţi voi să veniţi cu El aici? Cineva aici, acela-i un păcătos, vreţi să veniţi şi să îngenunchiaţi jos?
... vindecare dublă,
Salvându-mă din mânie şi făcându-mă curat,
În timp ce-mi trag suflarea aceea rapid,
Când ochii mei se vor închide în moarte,
Când mă înalţ deasupra lumii obscure
Şi iată-Te pe Tronul Tău,
Stânca veacurilor despicată pentru mine.
Lasă-mă să mă ascund pe mine în Tine.
Atitudinea voastră de acum poate schimba întregul tablou. Vreţi voi să veniţi la altar, îngenunchind? Voi care vă simţiţi vinovaţi, vreţi să veniţi, îngenunchind în jurul altarului? Într-o zi, trebuie să vă întâlniţi cu El, Stânca veacurilor. Ce faceţi voi acum pentru El? Aceasta este oportunitatea voastră!