E-1 Vom primi câteva aparate noi pentru înregistrare.
Abia ştim în fiecare seară unde vom fi. Aceasta este cred a treia mutare în ultimele patru seri. Deci ne vom muta din nou, cred, mâine seară. Astfel asta o face groaznic de rău, doar mutându-ne din loc în loc, apoi abia… Este ca un loc nou în fiecare seară, şi este foarte rău.
Mă încred că atunci când mă voi întoarce din nou în Oakland, de ce, poate putem lua sala de aici pentru o săptămână sau două. Atunci putem avea o trezire adevărată şi o adunare adevărată. Nu credeţi aceasta? Da, cred că o putem face.
Orarul nostru a fost aşa de neregulat. Ei bine, voi spune aceasta: suntem doar o seara sau două aici şi apoi la o sută de mile mai departe. Pe la timpul când obţinem lucrul, oamenii aşezaţi unde pot vedea mişcarea supranaturală a lui Dumnezeu, atunci strâng adunarea, merg în altă parte la două, trei, patru sute de mile mai departe şi încep din nou, şi tocmai când oamenii intră în faza trezirii unde pot să fie vindecaţi şi multe lucruri pot fi făcute…

E-2 Deci cred, după ce mă întorc din Canada, ei bine, înainte să mergem în Mexico sau oriunde ar fi, cred că vom face locurile trezirii, vom sta aproximativ o lună într-un loc, sau ceva asemănător, astfel încât să putem aduce oamenii… Când ei pot sta suficient de mult până când unii din oamenii pentru care ne-am rugat, vor începe să intre şi rapoartele venind, vindecări, vindecându-se pur şi simplu, şi mărturiile curgând…
Ca în orăşelul meu în Jeffersonville, Indiana. De ce, nu este nimic acolo. Doamne, imediat ce venim în oraş, sute de oameni se strâng de pretutindeni, deoarece sunt… Staţi într-un loc; nu vă mutaţi aşa.

E-3 Şi atunci, prieteni, sunt aproape şase luni de când merg zi şi noapte, aproape.
Astăzi am avut o zi minunată singur cu Dumnezeu. Nimeni nu era acolo doar Domnul şi cu mine. Şi sunt mai aşezat când sunt singur. Acum, mai am cinci adunări înainte să am vreo odihnă - încă cinci adunări. Şi apoi în luna mai, voi lua luna completă, urcând în Munţii Stâncoşi unde, vai, singur acolo când te aştepţi să iei… Îmi place să fiu singur cu Dumnezeu. Aşa Îl găsesc aşa scump pentru mine. Şi apoi mă întorc să încep în Canada…

E-4 Acum, nu mai avem prea mult timp. La ce oră trebuie să închizi sala? Ora unsprezece? Ora unsprezece, cred că au zis că este închiderea sălii.
Deci îmi doresc să vă vorbesc în această seară, doar să iau puţin timp şi să învăţ Cuvântul credinţei, şi încât să ştiţi cum să vă apropiaţi de Dumnezeu.
Există multe din aceste subiecte mari şi adânci despre care oamenii pretind să ştie mult. Şi când se ajunge jos la ultima suflare, ei ştiu foarte puţin despre ele. Acum, acesta este adevărul. Şi vom afla câteva din aceste lucruri în această seară.
Şi apropo, poimâine seară la cealaltă sală, voi face o schiţă a vieţii mele; asta este, dacă doriţi să o auziţi. Aţi dori să o auziţi? Să vă văd mâinile. Asta este în regulă. Ai anunţat unde este sala?

E-5 [Sfârşitul înregistrării - Ed.]… ca să vă faceţi o idee rezonabilă, deoarece vreau să fiţi vindecaţi.
Pentru asta sunt aici. Ei… Este un mare sacrificiu să fiu aici, prieteni. Am o casă, o familie. Şi sunt nou; sunt doar un copil în lucru. Sunt doar câteva luni de când darul de vindecare a venit la mine.
Nu am…?... nu sunt proprietarul casei mele. Locuiesc în două camere într-un bordei în formă de „L”. Soţia mea aduce apă de la ceva, aproape de la jumătate oraşului, o duce la casă din nou. Mi s-au oferit case minunate în diferite oraşe unde ei îmi ziceau: „Îţi voi construi o casă care să merite cinci mii de dolari, doar ţi-o dau.”

E-6 Prieteni, pentru mine nu sunt banii. Eu îmi doream ca niciodată să nu fi fost nevoie să mă gândesc la ei. Şi acesta este motivul că mulţi dintre voi aţi trimis, îmi daţi darurile voastre; nu le iau. Deoarece nu sunt interesat în finanţele voastre; vreau încrederea voastră. Sunt aici pentru vindecarea voastră.

E-7 Şi aşa cum vorbeam despre căsuţă, soţie şi cei doi copii, mi-ar plăcea să fiu cu ei în această seară.
Acum, este ora unsprezece, acea micuţă credincioasă este pe genunchii ei acum rugându-se pentru mine. Ştie că este timpul să încep serviciul. Scumpa mamă bătrână, se roagă pentru mine. Băiatul, mama lui a murit când avea doi ani, el se roagă pentru mine. Şi cumva când vin la amvon, simt că rugăciunile lor vor fi răspunse. Şi ştiu că el este aproape.
Nu vă puteţi imagina cum mi-aş dori să-i văd în această seară. Când i-am părăsit la avion, venind, acum câteva luni se ţineau de haina mea şi plângeau. Doctorul din biserica mea mi-a zis că nu voi mai trăi decât aproape un an - a zis că în felul cum trăiesc voi face un atac de inimă într-o seară la amvon.
Şi băiatul meu se teme de asta, deci el doar plânge, zicând: „Tati, nu te duce.”

E-8 Dar există ceva chemând la bolnavi şi nevoiaşi. Şi prieteni, vă pot ajuta numai dacă mă credeţi.
Aceasta este singura cale cum pot face vreodată ceva pentru voi.
Şi mi-ar plăcea să fiu acolo în această seară. Nu ştiţi cum mi-aş dori… Mulţi dintre voi ştiu cum este să fii departe de casă, nu-i aşa? Dar eu… Este… Am zis că este doar o cocioabă. Dar nu este nevoie de o casă mare să facă un cămin. Este caracterul din interior care face căminul. Şi sunt mulţumitor pentru un cămin.
Deci Dumnezeu să vă binecuvânteze. Şi rugaţi-vă pentru mine, şi vă voi spune mai mult poimâine seară.

E-9 Şi acum, în această seară, prieteni, dacă doriţi, ţineţi-i pe cei micuţi cât de liniştiţi cu putinţă, şi voi
staţi la fel. Şi daţi-mi atenţia voastră neîmpărţită pentru câteva momente. Şi voi încerca să vă explic, după cea mai bună cunoştinţă a mea, motivul pentru care sunt aici în această seară, şi cum trebuie să vă apropiaţi de Dumnezeu pentru a vă primi vindecarea.
Am suferit mult şi ştiu ce înseamnă să fii bolnav. Şi eu vreau să vă ajut. Şi pot să vă ajut dacă doar veţi crede.
Doresc să iau această ocazie, acum… Am aşa multe lucruri în mintea mea şi sunt obosit şi epuizat. Dar vreau să mulţumesc slujitorului; i-am uitat numele, cel care ne-a lăsat să avem această sală acum, cred, a renunţat la serviciile sale - Rev. Jack Walker. Dacă el este în public, Frate Walker, fie ca Dumnezeu să te binecuvânteze frate, pe tine şi a ta… să vă facă… [Sfârşitul înregistrării - Ed.]

E-10 … Tată, suntem aşa de mulţumitori pentru aceasta, o altă ocazie în această seară să stăm înainte scumpului Tău popor să le vorbim despre ziua şi ora în care trăim, doar înainte de venirea Fiului Tău preaiubit să ia Biserica, un popor chemat afară care este spălat cu Sângele, născut a doua oară, şi suntem pregătiţi să mergem să întâlnească un Dumnezeu sfânt - o cale făcută pentru ei prin Sângele sfântului Cristos al lui Dumnezeu.
Binecuvântează-ne în această seară în timp ce aşteptăm după Prezenţa Ta Divină. Şi fie ca Îngerul pe care Tu l-ai trimis în cameră în acea seară să vorbească slujitorului Tău, şi motivul prezenţei aici acum, fie ca El să stea la amvon lângă umilul Tău slujitor în această seară şi să confirme toate cuvintele care sunt vorbite. Şi fie ca semne şi minuni mari să urmeze.
Binecuvântează slujitorul, Tată, Fratele Walker, care ne-a dat sala în această seară. El şi ai săi, fie să fie binecuvântaţi. Fă-l roditor în slujba Ta, o mlădiţă roditoare. Şi fie ca el să aibă multe trofee pe care să le pună la picioarele Tale în acea zi mare. Binecuvântează slujitorul care a sponsorizat acest program aici în acest oraş, Fratele Moss, toţi ceilalţi slujitori, asociaţii. O Dumnezeule, fie ca bisericile lor să fie flăcări de foc, mărturii pentru gloria lui Dumnezeu în aceste ultime zile rele în care trăim în umbrele venirii Celui drept.
Oh, vorbeşte în această seară, Tată, într-un fel măreţ oamenilor. Şi ca acolo să fie credinţă, şi fie ca Duhul Sfânt să-şi întindă aripile peste această sală în această seară. Şi fie ca virtutea să vină într-un asemenea fel, încât multe, multe vindecări miraculoase să poată fii făcute, încât faima Lui să se împrăştie prin toate regiunile în sus şi-n jos pe această coastă vestică a acestei emisfere. Pentru că o cerem în Numele Lui şi pentru gloria Lui. Amin.

E-11 Acum, prieteni, cum am zis, suntem mutaţi aşa de des. Cred că mulţi nici nu aţi auzit cum a venit darul vindecării Divine. Dar singurul lucru care vreau să-l faceţi este să mă credeţi. Dacă mă veţi crede, veţi vedea gloria lui Dumnezeu; sunt sigur. Succesul nu a fost aşa cum am sperat în ultimele câteva seri, deşi invalizii, îndureraţii, surzi, muţi, şchiopi… Dar este forte încet, aşa pare, de când am atins coasta de vest.
Fratele Charles Fuller îmi spunea când am fost jos în Long Beach, şi el îmi spunea, zicea: „Frate Branham,” a zis: „motivul,” a zis: „această coastă vestică aici are totul sub numele vindecării Divine.” A zis: „Ei au închinătorii Blue Flame [Flăcării Albastre - Trans.], închinarea Tatălui Divin şi totul, totul sub numele vindecării Divine.” A zis: „Este o asemenea piatră de poticnire.” Ei bine, asta… Asta poate fii aşa, prieteni; nu ştiu; dar asta nu neutralizează puterea lui Dumnezeu de a vindeca.

E-12 [Sfârşitul înregistrării - Ed.]… de închinare şi vindecare Divină. Şi acum, nici un om nu poate face un miracol în Numele Lui care poate vorbi uşuratic despre El. Asta este ceea ce a zis El. Deci dacă cineva vindecă oamenii, sunt mulţumitor pentru asta. Dar cred cu adevărat cu toată inima mea în timp ce intrăm în subiect în această seară ca voi, poate, dacă Dumnezeu doar ne va ajuta, încât veţi prinde viziunea şi veţi vedea cu adevărat ziua şi timpul în care trăim. Şi apoi veţi vedea şi veţi crede.

E-13 Fie ca Dumnezeu să ne ajute în timp ce citim unele Scripturi acum. Acolo în cartea Evreilor capitolul 11, vom începe şi vom citi primele trei versete. Ascultaţi îndeaproape, deoarece cuvintele mele sunt cuvintele unui muritor. Ele vor eşua. Dar Cuvântul lui Dumnezeu niciodată nu eşuează. Întotdeauna este adevărat.
Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.
Pentru că prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie.
Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.
Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Şi prin ea vorbeşte el încă, măcar că este mort.

E-14 Sistemul PA este puţin prea tare… [Loc gol pe casetă - Ed.] În regulă. Acum, cred că este puţin mai bine - face un ecou de la… În regulă.
Acum, vreau să-mi iau textul din capitolul tr… sau versetul al treilea, mai degrabă, şi ultima frază:
„Dumnezeu mărturisind de darurile Sale.” Şi acum, pentru subiectul meu, se află în primul capitol, versetul 1, mai degrabă (Scuzaţi-mă.), primul verset: „Credinţa este substanţa lucrurilor nădăjduite, evidenţa lucrurilor nevăzute.”

E-15 Această zi în care trăim, este o zi de lipsă de odihnă şi pace pretutindeni. Oamenii aleargă încolo şi încoace căutând orice or căuta. Aproape oricine îi poate urma. Indiferent ce învaţă sau gândesc, cineva îi va asculta. Şi este ziua despre care a vorbit profeţii.
Oamenii, când sunt flămânzi, mănâncă de oriunde. Dacă copilul şi poporul flămânzeşte, vor mânca dintr-un coş de gunoi, care odată au mâncat de pe o masă frumoasă. Dar dacă sunt flămânzi, vor mânca undeva. Deci cred că adevăraţii slujitori ai Evangheliei ar trebui să fie sus şi mergând, ar trebui să dea oamenilor lucrurile corecte - carne în sezonul potrivit.

E-16 Acum, acest subiect al meu despre… După câte v-am mărturisit că nu sunt un predicator, abia am darul vindecării Divine, ceea ce zic umil, vine de la Dumnezeu. Nu am avut nimic de-a face cu el venind. Am fost rânduit de Dumnezeu cu ani şi ani în urmă. Nu am avut nimic de-a face… [Loc gol pe casetă - Ed.]… pământul care l-a adus. [Sfârşitul înregistrării - Ed.]

E-17 Aceasta este nota cheie a Scripturilor. Credinţa, cel ce vine la Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi un Răsplătitor al celor ce-L caută stăruitor. Fără credinţă este imposibil să-i fim plăcuţi lui Dumnezeu.
Această lume a fost făcută prin credinţă. Lucrurile au fost formate în existenţă prin credinţă. Dumnezeu a văzut acea picătură de rouă acolo în aer, oricum doriţi să o numiţi, şi El doar a vorbit, şi a zis: „Să fie lumină.” Şi acolo a fost lumină. Şi apoi El a adus pământul şi l-a uscat şi aşa mai departe. Acestea au fost toate făcute printr-un act de credinţă cu Dumnezeu. Întreaga lumea este făcută prin credinţă.

E-18 Sunteţi în această seară prin credinţă. Mulţi aţi zis angajatorului vostru că veţi fi mâine înapoi la muncă. Cum ştiţi că veţi fi? Aţi spus soţiei voastre: „Voi fi acasă după serviciu.” Cum ştiţi că veţi fi? I-aţi spus persoanei să vină, un taxi, să vă ia la ora unsprezece. Cum ştiţi că veţi fi aici? Puteţi să fiţi în Eternitate înainte de ora unsprezece. Vedeţi? Dar este totul prin credinţă. Totul este prin credinţă.
Acum, aşa mulţi oameni vorbesc despre acest subiect - credinţa, şi cunosc aşa puţin despre el. Acum, ascultaţi prieteni; vă iubesc; vreau să vedeţi aceasta. Acolo există aşa mulţi oameni vorbind despre credinţă care nu ştiu un principiu al credinţei. Acum, sunteţi împreună, şi s-ar putea să nu ne mai întâlnim din nou de această parte a eternităţii. Dar eu… Dacă aş avea un loc unde putem fi împreună, şi aş putea treptat să aduc lucrul unde l-aţi putea vedea mai clar decât ce vedeţi acum, deoarece mulţi veţi gândi… Şi probabil că mulţi îşi vor face impresia greşită despre mine în această seară. Când încerc din răsputeri să vă aduc aceasta, şi veţi crede că este mândrie. Dar nu este, scumpii mei prieteni. Este pentru folosul vostru dacă vă pot aduce să vedeţi ce a făcut Dumnezeu pentru voi.

E-19 Acum, mulţi oameni trec prin linie, şi zic: „Oh, am credinţă să fiu vindecat.”
Şi, prieteni, când trec, ştiu că nu au suficientă credinţă să vindece o durere de dinte. Asta este corect. Şi unii dintre ei trecând cu cancer, şi zic: „Am credinţă să fiu vindecat,” ei nu au credinţă.
Lecţia mea Scripturală din această seară zice: „Credinţa este substanţa lucrurilor nădăjduite, evidenţa lucrurilor nevăzute.” Vedeţi, este o substanţă. Este ceva direct, ceva ce aveţi cu adevărat, nu ceva ce vă imaginaţi, ceva ce gândiţi că aveţi; dar este un act pozitiv direct pe care-l aveţi. Vedeţi ce vreau să zic?

E-20 Acum, aici nu cu mult în urmă… O să vă dau o poveste despre cineva care a venit astfel încât să puteţi vedea ce este credinţa. Credinţa este un dar însuşi. Puteţi avea o parte din ea, dar acolo este un dar de credinţă.
Ca, unii din voi oamenii ungeţi bolnavii şi vă rugaţi pentru ei şi aveţi un rezultat. Acesta nu este un dar de vindecare; aceasta este o parte de credinţă. Dar acesta nu este un dar direct de vindecare; pentru că există numai un dar direct de vindecare; există un singur dar de credinţă direct; există numai un dar direct de miracole şi aşa mai departe. A fost în Scriptură, apostolii au avut-o. Şi mulţi - ei au făcut lucrări puternice de… Filip şi toţi ceilalţi… Dar acesta a fost un dar de vindecare.

E-21 Ca atunci când părăsiţi oraşul, aşa cum zic mulţi oameni… Am observat-o în unele locuri după ce am plecat, poate cincizeci sau douăzeci zic: „Domnul mi-a dat darul vindecării.” Ei bine, Dumnezeu a binecuvântat inima lor.
Alţii zic: „Frate Branham, îţi vei pune mâinile peste mine încât să pot primi darul vindecării.”
Îmi doresc să pot, să am pe toţi trecând prin această linie în această seară. Şi aş zice că acolo nu ar fi o persoană bolnavă rămasă în Oakland în următoarele câteva săptămâni de acum. Asta este corect. Dar nu sunt eu să o dau. Este… [Sfârşitul înregistrării - Ed.]

E-22 „Credinţa este substanţa lucrurilor nădăjduite, evidenţa lucrurilor nevăzute.” Să luăm această parte din Scriptură: „substanţa lucrurilor nădăjduite.”
Acolo sunt trei lucruri: nădejdea, iubirea şi credinţa. Este corect? Acum, nădejdea este un element; credinţa este alt element; şi iubirea este alt element. Iubirea este dragostea.
Am văzut mulţi oameni trecând, oameni plăcuţi, Creştini reali, dar nu au avut suficientă credinţă să fie vindecaţi, şi ceva păcătos trece şi are credinţă să fie vindecat. Vedeţi?
Este complet un alt element. Nu este cât de bine îl slujiţi pe Dumnezeu; este un element pe care-l posedaţi. Acum, vreau să vedeţi aceasta pentru că este pentru folosul vostru.

E-23 Aici acum câteva săptămâni, acum câteva luni a fost, am fost acasă pentru câteva seri. Şi Doamne, acolo au fost aproape trei sute de oameni strânşi în casă şi în jurul curţii în acea zi, şi pe la ora două dimineaţa m-a pus în pat. Şi în timp ce zăceam în pat, vai, picioarele aveau crampe şi mă dureau…
Zăceam jos acolo, şi am auzit o maşină conducând în faţă. Şi am zis: „Oh, Doamne, acolo este cineva venind.”
Şi ea a zis: „Ei bine, ascultă mă duc la uşă.”
Şi în timp ce mergea spre uşă m-am dus să mă culc.
Şi am putut auzi pe cineva zicând: „Ei bine, copilul a fost bolnav un timp îndelungat.” Şi un copilaş plângea părând a fii inuman, aşa ceva, voi care citiţi cărticica mea: „Viziunile cereşti”… Câţi au citit-o din public, să vedem: „Viziunile creşti”? Vedeţi, ceva în acest fel.
Micuţul ins, avea în jur de opt, zece ani. Şi nu s-a mai oprit din plâns. Şi mama a zis: „Ei bine, am… Am călătorit toată ziua şi toată seara să ajungem aici.” A zis: „Am văzut unde el… Fratele Branham trebuie să fie acasă şi am adus copilul.”

E-24 Vai, sărmanul lucru, nu am putut dormi. Şi am ieşit acolo şi m-am rugat pentru copilaş. Şi am stat jos, şi acolo în scaun doar un moment, îi vorbeam mamei. Ei au venit de sus din nord - Ohio. Şi în timp ce stăteam acolo, prieteni, insul a încetat din plâns. Plângea zi şi noapte până acum. Oh, asta a valorat mai mult pentru mine decât toţi banii din lume.
Şi acolo, m-am uitat, şi mama a început să plângă, lacrimi mari curgând pe pătură, bătrânul tată stând acolo cu o pereche de salopete pe el, probabil că a cheltuit o mare parte din traiul său pentru a veni, a venit şi m-a îmbrăţişat, a zis: „Te iubesc, Frate Branham.”
Doamne, unele din cele mai bune inimi care au bătut vreodată sunt sub o cămaşă albastră. Asta este corect.

E-25 Nu este felul cum vă îmbrăcaţi; ci ceea ce este în interior. (Asta este corect.) Şi acolo, ştiu că el o simţea. Aceasta nu era ipocrizie. El a simţit asta din inima sa; m-a iubit. Şi m-am uitat la copilaş, şi mamă, când m-am dus în cealaltă cameră ea era… [Loc gol pe casetă - Ed.] ne zâmbea. Şi, prieteni, asta a meritat totul, nu-i aşa? Asta este corect. Asta a meritat totul. Şi apoi ei zic… Soţia mea mi-a zis:
„Ei bine, îţi voi pregăti cafea sau ceva pentru voi dacă doriţi.”
Şi ei au zis: „Ei bine, doar vom sta puţin.” Şi soţia mea a zis: „Ei bine, acum…”
„Vă spun,” am zis: „voi sta pe scaun, şi lasă mama şi pe ei să meargă în pat şi să doarmă puţin.”

E-26 Şi i-am dus în pat, şi stăteam într-un scaun încercând să mă odihnesc până la revărsatul zilei. Şi atunci o altă maşină a venit şi un tânăr a venit la uşă. Şi el a zis: „Frate Branham?” Am zis: „Da.” Încercam să mă trezesc.
El a zis: „Ştiu că eşti foarte adormit.”
Am zis: „Da.”
A zis, el mi-a zis, a zis: „Sunt din Morengo, Indiana.” El a zis: „Sora mea mai mică moare cu apendicită; va fi operată în această dimineaţă.” A zis: „Vei veni la ea?”
Ei bine, aceasta… [Loc gol pe casetă - Ed.]… şi în vechea mea rablă Ford, care mă aştepta la Houston, toată laterala lui am lovit-o cu genunchiul, unde am lovit aşa cu genunchiul încercând să stau treaz în timp ce mergeam să mă rog pentru bolnav. Am părăsit o adunare, mergând la alta. Şi am ieşit în câmp cu mâna pe uşa maşinii, zicând: „Dumnezeu să te binecuvânteze, Dumnezeu să te binecuvânteze,” foarte adormit.
Niciodată nu voi uita ziua când am venit din Houston, eu… Acolo era… Am auzit o maşină claxonând, şi am ştiut că eram pe partea greşită a drumului, numai nu mă puteam trezi. Vedeţi?
Am stat acolo cincisprezece zile şi seri rugându-mă pentru oamenii bolnavi şi văzând lucruri minunate. Dar, oh, vai, prieteni, dacă viaţa mea va fi scurtă, poate altcineva se poate ridica din cauza mersului meu.

E-27 Şi acest bărbat a zis, tânăr, el a zis: „Sora mea…” El mi-a spus că aparţine la o biserică. Nu-i voi spune numele, deoarece nu este convenabil; şi nu critic religia nimănui. Şi oricum, această biserică este vrăjmaşa mea. Ei pretind că nu există un asemenea lucru ca vindecarea Divină şi aşa mai departe.
Şi am fost la biserica mea, biserica baptistă Milltown, unde am mers să ţin o trezire. Mulţi dintre voi aţi văzut în cartea numită: „Isus Cristos acelaşi ieri, azi şi în veci.”
O fetiţă care cântărea patruzeci şi şapte de livre [aprox. 21,4 Kg - Trans.], douăzeci şi şapte de ani, cântărea patruzeci şi şapte de livre, cu numele de Georgie Carter, cu tuberculoză; şi ea aparţinea la aceiaşi biserică. Şi a zis că oamenii prin vecinătate au zis: „Să…” Zăcea pe spate de nouă ani şi şase luni. Şi au zis: „Să fie vindecată şi vom crede.”
Dar, prietenii mei, ea este cântăreaţa mea la pian în biserica baptistă din Milltown în această seară.
Dar cred ei? Nu, chiar dacă ar învia unul din morţi, ei nu ar crede în ea.

E-28 Şi apropo, un om care a zăcut în morgă, declarat mort de trei doctori când am intrat unde se afla el, conduce o locomotivă în Pennsylvania în această seară, şi încă ei nu cred. Asta este corect. Asta este corect. Ei nu vor crede.
Ora este aici unde ochii oamenilor sunt atât de orbi cu grijile lumii şi celelalte griji, până când ei nici măcar nu-l văd pe Dumnezeu. El este chiar în mijlocul lor de multe ori şi ei trec pe lângă ca în zilele lui Cristos, şi omit să-L vadă.

E-29 Şi acum, această doamnă sau acest bărbat, mai degrabă, el a zis: „Vei merge?” Am zis: „Da, domnule.”
El a zis: „Poate ar fi mai bine să te duc eu.”
Am zis: „Nu, voi încerca să stau treaz.”
Şi soţia a început să plângă; ea a zis: „Acum, scumpule, vei adormi undeva.”
Am zis: „Nu, voi fi în regulă, dragă.” Şi m-am urcat în maşina mea veche şi am început să-l urmez.
Am zis: „Îl voi urmări.” Mergând mă pişcam şi îmi muşcam degetele, şi am luat salivă şi mi-am curăţat ochii şi orice altceva, încercând să stau treaz. Ştiu că sună foarte neigienic, dar eu făceam orice încercând să ajung la copil.

E-30 Şi am condus în jur de opt mile pe un drum vechi în districtul rural, şi acolo zăcea o tânără fată de vreo şaptesprezece sau optsprezece ani. Şi zăcea acolo într-o condiţie groaznică. Când am păşit în cameră, era foarte nervoasă, şi ea a zis: „Oh, şi tu eşti Fratele Branham?” Ea a zis…
Am zis: „Crezi, soră?”
Ea a zis: „Oh, da, cred.” A zis: „Eu cred.” A zis: „Nu-mi pasă ce zice biserica mea.” Ea aparţinea la aceiaşi biserică la care aparţinea Georgie Carter. A zis: „Nu-mi pasă ce zice biserica mea. Cred. Cred.”
Şi aşa ei, omul, tatăl a venit, m-a întâlnit şi mi-a strâns mâna. Şi el m-a dus lângă pat. El a zis: „Domnule,” a zis: „va fi operată în această dimineaţă.” Şi a zis: „Ea este… Ne este teamă ca nu va rezista drumului.” A zis: „Trebuie să o ducem tocmai în New Albany, Indiana.”
Aproape patruzeci de mile până la primul spital. Şi avea aproximativ opt mile prin rural, doar, oh, vai, doar un gard, coborând aşa unde căruţele abia ar merge. Şi ei bine, eu am asistat şi ajutat în operaţii şi…

E-31 [Loc gol pe casetă - Ed.]… şi era… Ştiam că acest copil nu putea merge la spital. Ar muri înainte să ajungă acolo. Pot fi medici prezenţi aici acum, deseori doctori vin să asculte serviciul. Şi o parte a ei s-a umflat şi s-a înroşit, şi apendicele era spart şi gata să explodeze în orice moment.
Acum, de multe ori am mers cu Doctorul Adair, doctorul oraşului nostru, cel care vine la biserica mea. Şi aveam operaţia şi tăiam incizia deschisă. Şi când ei izbucnesc pe masă, şi uneori scot intestinele şi le şpreiază şi le spală, şi îi ţine de a nu face peritonită, şi o taie cumva în formă de V şi pun un tub acolo pentru a drena. Uneori ei se vindecă.
Dar acest copil nu putea… Acest apendice ar fi explodat şi ea avea treizeci de mile sau mai mult de condus, totuşi. Şi ea ar fi murit înainte să ajungă acolo.

E-32 Acum, prieteni, fata mă privea, şi ea a zis: „Oh, Frate Branham, crezi că voi trăi?” Şi am zis: „Cred că da.” Dar ea a zis… Am zis: „Acum, crezi?”
Ea a zis: „Oh, da, da, cred. Sigur, nu-mi pasă ce zicea biserica mea. Cred. Georgie Carter s-a vindecat.” A zis: „Mă voi vindeca de asemenea. Îmi este frică de operaţie,” (Vedeţi?), doar aşa.
Unii vecini s-au adunat.

E-33 Acum, priviţi, aici este unde vreau să vă aduc. Această fată s-a gândit căci crede, aşa cum mulţi veniţi prin această linie în această seară. Vă gândiţi că credeţi, dar ea nu a crezut.
Acum, mulţi dintre voi aveţi probleme feminine, şi poate este altceva, poate un stomac ulcerat. Şi voi trebuie să vă luaţi… Puteţi să aveţi puţin timp.
Dar această fată, care trebuia să fie la urgenţă. Viaţa ei era în joc. Ceva trebuia să fie făcut. Deci am zis: „Soră, nu vreau să-ţi rănesc sentimentele, dar tu nu crezi.”
Acum, este aşa cum a zis fratele aici, când îţi ai capul ridicat, nu contează unde eşti în clădire… Nu zic aceasta, prieteni, amintiţi-vă, vă spun aceasta doar pentru binele vostru. Nu sunt eu, ci Dumnezeu. Ştiu când aveţi capul ridicat; o simt. Indiferent dacă sunteţi în spatele meu, unde sunteţi… Ca seara trecută stând cu capul ridicat în spatele meu. Am ştiut-o tot timpul. Şi aşa, asta este între Dumnezeu şi individ. Vedeţi? Nu pot să ajut asta. Ei stânjenesc oamenii. De multe ori lucrurile sunt stânjenite.

E-34 Deci, atunci această fată, ea a zis: „Oh, cred, cred, Frate Branham.” Ei bine, s-a gândit căci crede. Acum, priviţi, ea avea nădejde. Dar credinţa este substanţa lucrurilor nădăjduite, evidenţa lucrurilor nevăzute. Vedeţi ce vreau să zic?
Acum, am zis: „Soră, un caz obişnuit,” am zis: „pot lua puţin timp şi să te las să-ţi iei timpul, poate să prinzi ceva credinţă şi să ieşi cu ea. Dar trebuie să primeşti îngrijire imediata, chiar acum. Pentru că voi fi sincer cu tine, nu vei trăi să vezi spitalul.”
Acum, părinţii nu au apreciat aceasta foarte mult la acel timp. Dar mai degrabă sunt sincer cu voi, vă las să ştiţi adevărul… Nu este mai bine să fiu sincer cu voi? Şi amintiţi-vă, prieteni, nu mă lupt cu trupul şi sângele; sunt puterile spirituale. Trebuie să fiu sincer înaintea Atotputernicului Dumnezeu. Vedeţi? Şi deoarece realizez pericolul proprii mele vieţi, şi nu numai a mea, ci şi a voastră. Şi aşa ea a zis că ea crede, dar nu credea.
„Ei bine,” am zis: „acum, priveşte.” Acum, vreau să observaţi aceasta, şi vreau să fiţi foarte atenţi acum şi să luaţi fiecare cuvânt astfel încât să-l puteţi cântări, despre ceva micuţ ce Dumnezeu a permis acolo. Şi voi vedea dacă ai credinţă. Am zis: „Soră, nu ai credinţă.”
Ea a zis: „Oh, Rev. Branham, am credinţă să cred orice.”

E-35 [Sfârşitul înregistrării - Ed.]… Dacă ai credinţă, vreau să te întreb şi să-ţi arăt, mai degrabă, că nu ai credinţă. Acum, ascultaţi şi prindeţi fiecare cuvânt. O aţă atârna în cameră de la candelabru, şi la capătul acestei aţe era o brăţară mică, şi avea… Era o brăţară albă cu micuţe corzi roşii unde un copil probabil că s-a jucat cu ea, ştiţi, legănându-se în cameră. Poate că voi aveţi proprii copiii să fie liniştiţi aşa, legănând ceva în jur aşa cu care ei să se joace, să-i distreze.
Şi am văzut micuţa aţă atârnând. Era… Am zis tinerei domnişoare; am zis: „Cât de departe eşti de acea sfoară?”
Ea a zis: „Prob... aproximativ cincisprezece picioare.”
Am zis: „Acum, toţi adulţii de aici, toţi oamenii, doar întoarceţi-vă cu spatele la mine.” Am zis: „Acum, nu se va face nimic care să rănească pe cineva. Trebuie doar să vorbesc cu această fată, deoarece ea trebuie să prindă ideea acum.”

E-36 Şi acesta este motivul pentru care intru în aceste lucruri în această seară. Mai avem două seri, şi ceva trebuie să fie făcut. Vedeţi? Acum, nu vreau să plecaţi şi să ziceţi ceva greşit despre aceasta, deoarece s-ar putea să trebuiască să răspundeţi în ziua judecăţii pentru ea. Şi aşa am zis: „Ceva trebuie să fie făcut imediat.” Şi am zis: „Acum, părinţilor, doar întoarceţi-vă.”
Şi unii vecini stăteau cu ea, şi toţi s-au întors cu spatele la mine şi şi-au întors scaunele. Am zis domnişoarei; am zis: „Acum, îmi spui că ai credinţă să crezi toate lucrurile.”
A zis: „Am, domnule.”
„Când ai mâncat ultima oară?”
Şi ea a zis: „Acum trei zile,” a zis, „nici măcar nu pot ţine apa în stomac.” Şi ştiţi ce este apendicita şi avea febră de asemenea.

E-37 Şi am zis: „Acum, dacă crezi cu toată inima ta, şi dovedeşte-mi-o acum că ai credinţă… Acum, priveşte direct la acel leagăn,” şi atârna acolo în aer: „şi fă leagănul să se rotească în jur în cameră. Apoi fă-l să se legene înainte şi înapoi în cameră, şi apoi opreşte-l, şi voi crede că ai credinţă.”
Ea a zis: „Oh, Frate Branham,” a zis: „vai, de ce îmi ceri aşa ceva?”
Am zis: „Am vrut să văd dacă ai credinţă.” Am zis: „Isus a zis: ‚Toate lucrurile sunt posibile dacă crezi.'”

E-38 Acum, asta este credinţă pură, prieteni. Magicienii o folosesc de multe ori să facă glume şi aşa mai departe, să spargă geamurile şi lucruri. Ce va întâmpla, dacă credeţi. Dar încerc să vă bazez gândurile voastre astfel încât să ştiţi despre ce vorbesc. Şi vreau să staţi liniştiţi acum astfel încât să prindeţi aceasta. Treziţi-vă, astfel încât când termin cu asta să ştiţi despre ce este totul.

E-39 Apoi ea a zis: „De ce, Frate Branham, nimeni nu poate face asta.” Am zis: „Oh, da, oricine poate, care crede.”
Şi ea a zis: „Ei bine, nu cred că oricine poate face asta.”
Am zis: „Am crezut că ai zis căci crezi toate lucrurile.” Vedeţi cum a fost prinsă chiar acolo. Am zis: „Ai zis căci crezi toate lucrurile. Vreau să o dovedeşti.”
Şi ea a zis: „Nu cred că este cineva care să poată face asta; asta este material, Frate Branham.” Ea a zis: „Tu o poţi face?”
Am zis: „Da, doamnă.”
Şi ea a zis: „Ei bine, pot să o văd făcută?” Am zis: „Dacă doreşti.”
Şi ea a zis: „Îmi doresc.”

E-40 Apoi desigur, concentrându-mă asupra lui, şi având-o pe ea să se uite şi nu eu. Ca de multe ori în adunare, iau vreun copil cu vederea cruciş pe care-l aveţi în adunare, aduceţi-l aici fără măcar să vă rugaţi pentru el, şi lăsaţi-mă să mă uit la el direct în ochi aşa, îi va îndrepta vederea. Dar când îmi întorc capul… [Sfârşitul înregistrării - Ed.]

E-41 Şi am folosit-o ca o ilustrare. Ea s-a întors, s-a gândit că nu va trece prin linie, luând două sau trei zile înainte să se întoarcă. Dar când a venit atunci, ea a zis: „Frate Branham, mi-ai spus să mă întorc în linie.”
Trei sute de oameni strângându-se de pretutindeni, stând în… dimineaţa devreme, intrând uzi de acolo, intrând pentru rugăciune. Şi apoi când Dumnezeu i-a vindecat ochii acolo, ambii ochii s-au îndreptat şi era normală, a ieşit bucurându-se. Vedeţi? Asta este diferenţa dintre credinţa voastră şi credinţa lui Dumnezeu…

E-42 Acum, apoi desigur, fixându-mi ochii pe acel leagăn, ceea ce puteţi şi voi, dacă nu vă veţi îndoi în inima voastră, şi a început să se mişte în jur. Şi apoi s-a mişcat înainte şi înapoi, în jur, paralel, şi apoi s- a oprit.
Ea a zis: „Frate Branham,” a zis: „acesta este spiritism.” Am zis: „M-am gândit ca vei spune aşa ceva.”
Vai, nu este ciudat cum oamenii care mărturisesc că-l cunosc pe Dumnezeu, şi cunosc aşa puţin despre El. Nu-i corect?
Ea a zis: „Ştii, aparţinem la Biserica lui Cristos.” Scuzaţi-mă, nu am vrut să zic asta. Scuzaţi-mă, oamenii Bisericii lui Cristos, nu am vrut să zic asta. Vedeţi? Oricum, a zis: „Vorbim unde Biblia vorbeşte şi tăcem unde Biblia tace.”
Ştiţi, aveţi acest slogan. Am chestionat aceasta ceva timp. Am zis: „În regulă.”
Ea a zis: „Nu există un asemenea lucru arătat în Biblie de ceva asemănător.”
Am zis: „M-am gândit că nu mai zici aşa ceva.” Am zis: „Sigur, asta este în Biblie.” Şi ea a zis: „Ei bine, niciodată… nu o cred.”
„În regulă,” am zis: „Nu o crezi?”
Ea a zis: „Nu, arată-mi unde este în Biblie.”

E-43 Am zis: „Într-o zi Isus a trecut pe lângă un pom, El a vrut să găsească ceva roade în el. Acolo nu existau roade. El a pus un blestem peste el, şi pomul a început să se veştejească. Şi când au trecut la amiază pomul era veştejit. Petru a remarcat şi a zis cât de repede a vestejit pomul. El a zis: ‚Dacă îţi spui în inimă ca acest pom să fie smuls şi aruncat în mare şi nu te îndoieşti, se va supune.'” A spus-o? Şi am zis: „El a zis: ‚Dacă veţi spune acestui munte: ‚Mută-te,' şi nu vă îndoiţi în inima voastră, în curând se va împlini.'” A spus-o? Sigur a spus-o. Am zis: „Ştiu că păstorul vostru necredincios, încercând să-şi justifice necredinţa, a zis că acesta era un munte de păcat. Am mers la şcoală însumi. El îngenunchea lângă Muntele Măslinilor. Era Muntele Măslinilor. Dacă ziceţi în inima voastră ca el să fie mutat şi nu vă îndoiţi…” Am zis: „Cu cât mai mult credinţa?”
Şi El a zis: „Dacă aveţi credinţă, cât o sămânţă de muştar…”
Am zis: „Acum, dacă credinţa cât o sămânţă de muştar va muta acest munte, cu cât mai mică credinţă este necesară doar să mişcaţi acel leagăn.”

E-44 Vedeţi ce vreau să zic? Acum, deseori m-am întrebat de ce El a zis sămânţă de muştar. O să las acest gând. Sămânţa de muştar este cea mai mică dintre toate seminţele. Asta este corect. Dar nu există nimic să se amestece cu sămânţa de muştar. Este toată muştar. Nu o puteţi amesteca cu varza sau nimic şi să o faceţi să crească. Este numai muştar. Dacă aveţi atâta credinţă, toată credinţa, fără să fie amestecată cu altceva, cereţi orice veţi vrea; şi vi se va da. Dar nu poate fi şovăitoare; trebuie să fie muştar original, dacă ştiţi ceea ce zic. În regulă, şi am zis: „Cât mai mult va face?”
„De ce,” a zis ea: „Iată aici, vreau să te întreb ceva.” Ea a zis: „A mutat Dumnezeu acesta sau diavolul l-a mutat?”
Am zis: „Nici unul nu l-a mutat.”
Ea a zis: „Atunci cum în lume s-a mutat?” Am zis: „Eu l-am mutat.”
Ea a zis: „Ei bine, eşti la cincisprezece picioare sau mai bine de el.”
Am zis: „Nu, este credinţa mea care l-a mutat.” Vedeţi? Dacă cereţi ceva şi nu vă îndoiţi… Vedeţi ce vreau să zic?

E-45 [Zgârieturi în înregistrare - Ed.]… credinţa, dar eşti un agent moral liber; eşti o fiinţă umană. Puteţi
să fiţi jigniţi în inima voastră, şi nu vă pot atinge dacă ar trebui. Isus nu a putut face multe lucrări puternice din ce cauză? [Adunarea zice: „Necredinţa.” - Ed.] Corect. Vedeţi ce puţini oameni ştiu despre credinţă? Este uimitor, prieteni, să afli ce puţini oameni ştiu despre credinţă. Ei vorbesc aşa de mult despre ea şi totuşi ştiu aşa puţin despre ea.

E-46 Şi apoi a zis: „Ei bine, vrei să-mi zici atunci… Ce parte joaca aceasta cu Dumnezeu, acea parte acolo?”
Am zis: „Acum, priveşte, acolo a fost un Înger care a coborât în cameră şi mi-a spus asta cu mult în urmă, în urmă înainte să mă nasc, am fost rânduit să am un dar de vindecare Divină. Şi El a venit şi mi-a spus în cameră într-o seară că Dumnezeu a trimis darul, şi era un dar de vindecare Divină pentru oameni. Şi dacă pot face oamenii să mă creadă (să mă creadă), şi voi fi sincer când mă rog, atunci nimic nu va sta înaintea rugăciunii.”
Am zis: „De aceea, vorbind faţă în faţă cu această Fiinţă supranaturală, am crezut-o cu toată inima mea. Şi dacă te pot face să mă crezi cu toată inima ta, asta este ce mişcă Dumnezeu, şi atunci eşti vindecată. Credinţa ta te-a mântuit.” Vedeţi ce vreau să zic? Credinţa voastră să credeţi v-a mântuit. Nu ce aţi prelucrat şi v-aţi gândit în minte, dar ce aţi ştiut cu adevărat, chiar evidenţa lucrurilor nevăzute. Vedeţi ce vreau să zic?
Apoi fata a zis: „Frate Branham, cu adevărat ştiu că acolo este ceva deasupra unde am atins.” Ea a zis: „Voi încerca cu toată inima mea, şi Dumnezeu să aibă milă de mine.” Ea a zis: „Lasă-mă să cred.”
Şi am luat-o de mână atunci. Acolo era o vibraţie revărsându-se din acest apendice rupt, m-am rugat pentru ea şi s-a oprit imediat. Am zis: „Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Credinţa ta acum te-a salvat.”

E-47 Câteva momente mai târziu stăteam în scaun, şi am adormit. Soarele răsărea; a trebuit să mă odihnesc puţin înainte să mă întorc acasă, deoarece îmi era frică că voi eşua undeva pe drum, voi avea un accident. Şi stăteam acolo; ei au chemat salvarea, au spus că nu mai era nevoie. Când am fost trezit de cineva din familie, de ce, fata era afară din pat şi mânca îngheţată. Şi ea nu a avut operaţie pentru aceasta din acea zi până acum. Stătea pe verandă şi fluturat de rămas bun. A zis: „La revedere, Frate Branham.” Mărturia ei a apărut în „Vestitorul Adevărului” nu cu mult în urmă. Doamna Edith Wright, la Milltown, sau Depaw, Indiana, aceasta era ea acolo.

E-48 În regulă. Acum, vedeţi ce este credinţa. Este ceva… Acum priviţi prieteni; ştiu că toţi sunteţi, ştiţi aceasta - acest trup este controlat de cinci simţuri. Este corect? În regulă, are cinci simţuri, este tot ce controlează acest trup. Acum, ascultaţi îndeaproape, şi acordaţi-mi atenţia voastră. Simţul, cele cinci simţuri, este asta corect? Văzul, gustatul, simţitul, mirosul, auzul, este corect? Cele cinci simţuri controlează întregul trup uman. Este corect? Văzul, gustatul, simţitul, mirosul şi auzul. Acum, nici unul nu declară credinţa. Credinţa este al şaselea simţ, cunoscută pentru unii oameni ca telepatie mintală sau oricum vreţi sau doriţi să o numiţi, mulţi îi dau nume, dar pentru mine este credinţa. Şi asta este şi deasupra tuturor celor cinci simţuri ale trupului uman. Vedeţi ce vreau să zic? [Sfârşitul înregistrării - Ed.]… mare…
Credinţa este singurul simţ direct şi pozitiv, şi este al şaselea simţ. Credinţa este mai mult decât vederea. Credinţa este mai mult decât un sentiment. Nu simţiţi credinţa. Nu gustaţi credinţa. Nu mirosiţi credinţa. Nu vedeţi credinţa. Credinţa este substanţa lucrurilor nădăjduite, evidenţa lucrurilor nevăzute.

E-49 Aici, vedeţi această Biblie? Acum, vreau această Biblie. Acum, mă uit la ea. Acum, o vreau. Credinţa este substanţa lucrurilor nădăjduite, evidenţa lucrurilor nevăzute. Vedeţi ce vreau să zic?
Aici, în buzunarul meu, cred că acolo este un cuţit vechi Barlow pe care l-am purtat ani de-a lungul. Acum, nu văd acest cuţit. Nu simt acest cuţit. Nu miros acest cuţit. Dar ştiu că acest cuţit este acolo. Cum ştiţi? Deoarece cred că este acolo. Acum, dacă nu este acolo, credinţa îl va pune acolo, dacă nu este acolo.
Asta vă înăbuşe, ştiu. Dar acesta este adevărul. Dacă credeţi, toate lucrurile sunt posibile. Vă este frică să-l luaţi pe Dumnezeu, prieteni. Sunteţi speriaţi. Acum, poate că am lăsat acest cuţit pe masa din bucătărie când m-am schimbat acum ceva timp în urmă. Dar atât de sigur dacă acest cuţit este pe masa din bucătărie acum, dacă cred cu toată inima mea, va fi în buzunarul meu. Asta vă înăbuşe. Dar Dumnezeu este capabil să-l pună acolo dacă o credeţi.

E-50 Aici, vreau să vă arăt ceva. Vino aici, Rev. Kidson. Este aceasta Sora Marse? Te vei ridica un moment?
Vreau să vă arăt ceva, prieteni. Doar stai aici. Şi nu te supăra, asta nu este a face o demonstraţie publică pe tine, soră, dar este pentru gloria lui Dumnezeu.
Acum, priviţi prieteni, vreau să vă arăt ceva. Cred că acolo este o femeie stând în faţa mea. Poţi să-mi spui că greşesc? [Fratele Kidson răspunde: „Nu…” - Ed.] Dar… [„Nu auzi nici o femeie?” - Ed.] Nu, nu aud nici o femeie. [„Nu simţi nici o femeie?” - Ed.] Nu, domnule. Nu ştiu cum ştiu că este acolo? [„Nu guşti nici o femeie?” - Ed.] Nu. [„Cum poţi spune că este o femeie acolo?” - Ed.] Deoarece simţul vederii îmi spune că este o femeie. [„Hum, ei bine, eşti sigur?” - Ed.] Sunt pozitiv că este o femeie stând acolo. Crezi că sunt corect? [„Da.” - Ed.] Publicule, crezi că sunt corect? Acum, este posibil să mă înşel? Da. Oricare din noi poate fi orb. Asta poate fi o viziune. Amintiţi-vă, cele cinci simţuri ale trupului nu sunt atât de directe. Credinţa este pozitivă.

E-51 Acum, ştiu că este o femeie stând acolo, deoarece simţul vederii îmi spune că este o femeie stând acolo. Vedeţi ce vreau să zic? Acum, credeţi că mă puteţi contrazice, să-mi spuneţi că nu este nici o femeie stând acolo. Atunci încercaţi-o o dată. Încercaţi să-mi spuneţi că nu mă uit la o femeie stând înaintea mea. Credeţi că mă puteţi contrazice? Nu, domnule, deoarece ştiu că acest simţ al vederii este direct, şi mă uit la această femeie, şi ştiu că stă acolo. Totuşi singurul lucru pe care-l ştiu este simţul vederii. Acum, vreau să observaţi. Acum, îmi voi închide ochii. Acum, simt mâna unei femei. [Sfârşitul înregistrării - Ed.]

E-52 Pot spune că este o femeie. Ea are o pălărie feminină. Are păr feminin; este mâna unei femei. Ştiu că este o femeie, deoarece o simt. Credeţi că mă puteţi contrazice? [„Nu.” - Ed.] Huh? Asta este direct; o ştiu, că aceasta a fost o femeie. Sunt întors cu spatele la ea, dar totuşi ştiu că este o femeie. Vedeţi? Deoarece simţul simţitului îmi spune că este o femeie acolo. Vedeţi ce vreau să zic?
Acum, vederea mi-a spus că este una acolo acum. Nu o simt. Acesta este simţul vederii. Ştiu că ea stă acolo, deoarece mă uit la ea. Îmi închid ochii. Ştiu că ea stă acolo, nu deoarece o văd; deoarece îi simt mâna. Ştiu că ea stă acolo. Nu o văd, dar totuşi o simt. Simţul simţitului declară că acolo este o femeie stând. Vedeţi ce vreau să zic?
Acum, credinţa este substanţa lucrurilor nădăjduite, evidenţa (Vedeţi?), direct pozitivă, exact cum vederea mea este pozitivă, aşa cum simţul meu este pozitiv… Este evidenţa lucrurilor nevăzute, doar atât de pozitivă cât poate fi. Vedeţi ce vreau să zic?

E-53 Deci mulţi oameni încearcă să se prelucreze şi zic: „Oh, am credinţă.” Dar, prieteni, nu este acolo.
Dacă era, ar fi reacţionat. Vedeţi? Ştiţi ce vreau să zic?
Acum, priviţi… Mulţumesc, Soră Marse şi Dumnezeu să te binecuvânteze.
Acum, priveşte. Acum, am văzut femeia; simţul vederii mele a zis că era acolo. Atunci ştiu că a fost acolo prin simţul vederii. Mi-am închis ochii; nu am avut vedere. Atunci am simţit-o, şi simţul simţitului a zis că era acolo. Simţul simţitului a fost la fel de direct ca simţul vederii, deoarece a fost o evidenţă directă.

E-54 Acum, credinţa este o evidenţă directă a lucrurilor nevăzute, simţite, gustate, mirosite sau auzite.
Acum, priviţi aici. Îmi voi închide ochii acum. Priviţi.

E-55 Acesta a fost suc de portocale. [Fratele Kidson zice: „Nu vezi nici o portocală.” - Ed.] Nu, domnule.
[„Nu auzi nici o portocală.” - Ed.] Nu, domnule. [„Nu simţi nici o portocală.” - Ed.] Nu, domnule. [„Nu miroşi nici o portocală.” - Ed.] Nu, domnule. [„Ce te face să crezi că este o portocală?” - Ed.] Deoarece am gustat-o. [„Eşti pozitiv?” - Ed.] Sunt pozitiv că acesta era suc de portocale. Că nu a fost lămâie; nu au fost struguri. Nu au fost grapefruit. Acesta a fost suc de portocale, din cauza simţului gustatului. Nu l-am mirosit; nu l-am auzit; nu l-am simţit; nu l-am văzut; dar totuşi simţul gustatului mi-a spus că acesta a fost suc de portocale. Credeţi că sunt corect? [„Eşti corect.” - Ed.]
Cu siguranţă. De ce, simţul gustatului a dovedit că a fost suc de portocale. Acum, indiferent cât mi- aţi spune că este apă; ştiu că este suc de portocale. L-am gustat. Vedeţi? Îl puteţi gusta de asemenea. Şi dacă aveţi un simţ al gustatului, aţi şti-o la fel. Şi dacă aveţi credinţă veţi ştii acelaşi lucru despre care vorbesc. Acum, priviţi aici din nou, acum uitaţi-vă aici.
Miros parfum. Acesta este parfum. [Fratele Kidson zice: „Nu poţi vedea nici unul.” - Ed.] Nu văd nici un parfum. [„Nu auzi nici unul.” - Ed.] Nu aud nici un parfum. [„Nu guşti nici unul.” - Ed.] Nu-l gust. [„Nu simţi nici unul.” - Ed.] Nu-l simt. [„Ce te face să crezi că este parfum?” - Ed.] Deoarece îl miros. [„Amin.” - Ed.] Asta este corect. Simţul mirosului îmi spune că a fost parfum înaintea nasului meu. [Zgârietură pe înregistrare - Ed.]… al meu? Încearcă-l. În regulă, ştiu că era parfum. Nu-l văd, este aşa? L-am văzut? Ochii mei erau închişi. L-am gustat? Nu, nu l-am avut în gura mea. L-am simţit? Nu l-am avut în mână, sau altceva. Cum am ştiut-o atunci? L-am auzit? Nu, l-am mirosit, şi era o evidenţă directă că acesta era parfum. Am ştiut-o. [Sfârşitul înregistrării. - Ed.]

E-56 Acum… [Fratele Kidson zice: „… nu simţi nici o muzică”. - Ed.] Nu, domnule. [„Nu guşti nici o muzică.”
- Ed.] Nu, domnule. [„Ei bine, ce te face să crezi că este muzică?” - Ed.] O aud, şi ştiu că este muzică. [„Eşti sigur de asta?” - Ed.] Sunt pozitiv. Doamna cântă „Crede numai.” Crezi că am dreptate? [„Ai dreptate.” - Ed.] Încercaţi să mă contraziceţi în legătură cu ea. Nu o văd. Nu o gust. Nu o simt. Nu o miros. Dar o aud. Sunt pozitiv? Ştiţi că am dreptate? De ce?

E-57 Acum, acolo este al cincilea simţ al trupului. Acum, ele sunt pozitive, nu sunt? Ştiţi când ele se întâmplă. Ştiţi. Acum, vă uitaţi la public. Ştiţi că vă uitaţi la mine.
Ei bine, atunci prieteni, credinţa… Iat-o. Credinţa este substanţa lucrurilor nădăjduite, evidenţa lucrurilor nevăzute. Este pozitivă. O ştiţi. Nu este nevoie ca cineva să vă spună ceva mai mult despre ea. Este la fel de mult declarată la fel ca celelalte cinci simţuri ale trupului. Ştiţi ce vreau să zic? Câţi au o înţelegere generală acum a ceea ce am zis? Să vă văd mâinile. Vedeţi, vedeţi?

E-58 Nu este ce încercaţi să vă faceţi să credeţi. Acum, de exemplu, încerc să mă fac să cred că aud muzică. Nu aş face-o. Se poate să mă fac să cred că miros parfum. Doar nu este acolo. Trebuie absolut să o fac. Vedeţi ce vreau să zic?
Şi credinţa este pozitivă. Este un act pozitiv. O ştiţi. Oh, vai, sper că o vedeţi, ceea ce vreau să
zic.

E-59 Vedeţi, este substanţa lucrurilor nădăjduite, evidenţa lucrurilor nevăzute. Nu o vedeţi? Nu o gustaţi.
Cineva zice: „Nu mă simt cu nimic mai bine.”
Ei bine, care este problema? De ce nu te simţi mai bine? Dacă ai credinţă, conform cu credinţa ta să ţi se facă. Este corect? Vedeţi?
Indiferent cum vă simţiţi, sunteţi vindecaţi oricum. Indiferent ce vedeţi, sunteţi vindecaţi oricum. Vedeţi ce vreau să zic? Este un… O ştiţi. Nu există nimic care să o poată scoate din inima voastră. O ştiţi. Este un act pozitiv chiar acolo. Oh, vai.
Dacă numai aţi putea vedea-o, prieteni, ceva ar avea loc. Dacă numai aţi putea şti despre ce vorbesc, ceva ar reacţiona chiar acum. Vedeţi? Este pozitiv. Este chiar acolo, la fel de pozitivă ca celelalte cinci simţuri. Acestea sunt ale omului natural. Credinţa este de la Dumnezeu. Omul natural poate fi greşit, dar Dumnezeu nu poate fi greşit. Oh, vai.

E-60 De ce, ne va face să strigăm. Gândiţi-vă. Şi oamenii îmi spun că au credinţă şi zic că nu pot crede în vindecarea Divină? Prieteni, dacă nu credeţi în vindecarea Divină, sunteţi pierdut. Asta este corect. Cum o veţi face, dacă nu puteţi avea credinţă suficientă ca Dumnezeu să peticească acest trup să-l preamărească pe El, cu cât mai mult trebuie să aveţi credinţă să credeţi că Dumnezeu va lua acest trup vechi muritor şi să-l facă nemuritor pentru a-l lua sus. Asta este o vindecare Divină directă. Oh, vai, acolo vor fi nişte dezamăgiri groaznice în ziua judecăţii, la înviere. Asta este corect.

E-61 Credinţa… Trebuie să ajungem într-un asemenea loc până când vom fi transmutaţi cum a fost Enoh.
Asta este corect. Credinţa, mărturia, care l-a mulţumit pe Dumnezeu. Nu a făcut Enoh… Următoarea noastră Scriptură zice că Enoh a avut o mărturie prin credinţa care i-a plăcut lui Dumnezeu. Este corect? Şi Biblia a zis: „Fără credinţă este imposibil să-i fim plăcuţi lui Dumnezeu.” Deci trebuie să aveţi acelaşi fel de credinţă căci credeţi şi ştiţi. [Sfârşitul înregistrării - Ed.]

E-62 Un dar de vindecare, nu un dar de miracole, cu toate că multe miracole sunt înfăptuite cu el. Dar este un dar de vindecare; fă oamenii să te creadă. Ei ies, rugăciune făcută, se întorc. Şi vai, sunt vindecaţi. Aşteptaţi până când părăsesc oraşul, prieteni. După ce sunt plecat un timp îndelungat veţi auzi oameni venind la bisericile voastre şi zicând: „Ei bine, acest cancer, s-a dus.” „Acea surzenie pe care am avut-o, de ce, aud acum.” „Durerile mele, de ce, m-au părăsit.”

E-63 Este doar simplitate… Nu este nimic către ce vă puteţi prelucra. Nu este entuziasm. Am observat oameni venind în linie, doar se scutură, şi zicând: „Oh, Dumnezeule, aleluia. Amin. Glorie lui Dumnezeu.”
Nu faceţi asta. Vă amestecaţi cu credinţa acolo. Vă amestecaţi cu Dumnezeu. Veniţi foarte cuviincioşi şi doar ridicaţi-vă mâna şi credeţi. Asta este tot. Credinţa, nu vă prelucraţi către ea. Credinţa este ceva care este deja în inima voastră. Doar veniţi şi credeţi. Vedeţi ce vreau să zic?
Oh, prieteni, vai, vă iubesc. Nu v-aş vorbi aşa direct dacă nu v-aş iubi. Dar vă iubesc prea mult să văd că treceţi fără ea. Vedeţi? Trebuie să înţelegeţi.

E-64 Şi acum priviţi, acum la textul meu imediat astfel încât să ne putem grăbi. Dumnezeu a mărturisit despre darul lui Abel. Este corect?
Acum, vreau să observaţi, când copiii lui Israel erau în sclavie pentru patru sute şi douăzeci de ani jos în Egipt, purtaţi acolo de Iosif când ei au coborât… Curând s-a ridicat un Io... sau un Faraon care nu-l cunoştea pe Iosif. Şi atunci poporul a ajuns în sclavie. Şi ei trebuia să facă case din paie şi cărămizi şi lucruri din paie şi mirişte. Şi apoi ei au început să plângă către Dumnezeu după un eliberator. Este corect? Şi au plâns şi au plâns. Şi Dumnezeu a rânduit un eliberator (Este corect?) - Moise.

E-65 Şi când Moise a ajuns la vârsta maturităţii, el a ieşit şi a văzut doi egipteni brutalizând un evreu, şi el a omorât egiptenii şi l-a îngropat. Şi ziua următoare a găsit evreii certându-se între ei: „De ce,” au zis ei: „ne vei omorî şi pe noi aşa cum ai făcut cu egipteanul?”
Acum, priviţi, fiţi tăcuţi. Moise, chiar eliberatorul, darul lui Dumnezeu către oameni, ei nu l-au înţeles. Vedeţi ce vreau să zic? Ei nu l-au înţeles pe Moise. Şi Moise s-a gândit, cu siguranţă, că ei vor înţelege că el era darul lor să-i elibereze. Dar ei nu au înţeles.
Şi acum, prieteni, nu mă înţelegeţi greşit. Pot să întreb aceasta cu respect în inima mea, ştiind că sunt o persoană legată a eternităţii care va sta înaintea judecăţii într-o zi.
Mii de oameni omit darul lor. Vedeţi? Ei nu-l pot înţelege. Şi ei se uită şi zic: „Oh, el este doar un om.”
Acesta este adevărul. A fost Dumnezeu sau Moise care a eliberat poporul? Era Dumnezeu în Moise. Vedeţi? Ei au strigat după un eliberator. Şi când Dumnezeu le-a trimis eliberatorul, ei au omis să-l vadă, deoarece a fost printr-un om. Dar nu era un om; era Dumnezeu în om. [Sfârşitul înregistrării - Ed.]

E-66 „… care locuieşte în Mine. El este Cel care face lucrările.” Vedeţi? Dar El era Darul lui Dumnezeu pentru lume. Dumnezeu l-a dat pe El pentru voi şi pentru mine. Nu sunteţi bucuroşi? Priviţi, Dumnezeu L- a dat.
Ei bine, oamenii care cred că Dumnezeu L-a dat, ei pot să fie salvaţi. Dar cei care nu o cred, ei nu pot să fie salvaţi. Este corect?
Şi acolo nu există o altă cale să intraţi în Împărăţie, numai prin El. Este corect? Ei bine acum, dacă o credeţi, puteţi fi salvaţi. Dar dacă nu o credeţi, nu puteţi fi salvaţi, deoarece El este Darul lui Dumnezeu.
Priviţi, Scripturile zic: „Nici un om… Ştim că Dumnezeu era cu Cristos, pentru că nici un om nu putea face lucrările pe care Le-a făcut El decât dacă era Dumnezeu cu El.” Este aceasta corect?
Atunci ce era? Dumnezeu mărturisea că acesta era singurul Său Fiu născut. Este corect? Dumnezeu a mărturisit aceasta; El a zis: „Acesta este Fiul Meu.” El a zis: „Dacă nu Mă credeţi, credeţi pentru slava lucrărilor.” Este corect? El a zis: „Omul mărturiseşte despre sine,” ştiţi cum se citesc Scripturile: „dar dacă eu mărturisc şi ceea ce zic nu este adevărat, atunci nu Mă credeţi. Dar dacă Eu mărturisesc şi ceea ce zic este adevărat, Tatăl Meu va mărturisi despre ea.”
Şi dacă vă spun despre un dar de vindecare Divină şi Dumnezeu nu mărturiseşte despre el, lăsaţi-l să se ducă; este greşit. Dar dacă Dumnezeu mărturiseşte despre el, credeţi că este darul lui Dumnezeu pentru voi. Asta este corect. Vedeţi ce vreau să zic?

E-67 Nu-mi place că trebuie să aduc aceasta aşa, prieteni, dar mă încred că ajungeţi printre liniile ei.
Acum, observaţi. Vedeţi, este darul lui Dumnezeu. După Isus, când El s-a dus… El a fost înălţat. Mulţi oameni au venit la Isus care niciodată nu au fost vindecaţi. El s-a rugat pentru mulţi care nu au avut nici un rezultat, deoarece ei nu au crezut. Ei nu au crezut că El era Fiul lui Dumnezeu. Au zis: „De ce, El se face pe Sine Dumnezeu. El iartă păcatele pe pământ - hulă.” Nu vedeţi?
Au zis despre Ilie. Au zis la fel despre Moise. „De ce, mai bine am fi murit în Egipt, decât să fim aduşi aici să flămânzim în pustie.”
Vedeţi, mesagerul lui Dumnezeu întotdeauna a fost respins. Ştiţi despre ce vorbesc, nu-i aşa? Sper că da, prieteni. Dumnezeu să vă binecuvânteze inimile. Vreau să o vedeţi, prieteni.

E-68 Acum, atunci ei aveau nevoie de un Salvator. Dumnezeu l-a trimis pe Cristos lumii ca Salvator.
Apoi după ce Isus s-a dus, mulţi dintre oamenii iubiţi ai lui Dumnezeu erau bolnavi şi îndureraţi.
Dumnezeu i-a dat lui Petru darul vindecării Divine. Acum, oamenii sunt vindecaţi deoarece Dumnezeu a mărturisit prin Petru de darul de vindecare Divină aşa cum el a mărturisit prin Ilie ca un profet, prin Moise ca un eliberator, prin Cristos ca un Fiu. El a mărturisit prin Petru ca un vindecător. A făcut-o? Şi oamenii au prins ideea. Şi ei aveau asemenea gloate încât Petru nu se putea ruga pentru fiecare dintre ei, şi ei ştiau că acest apostol era darul lui Dumnezeu pentru ei. Şi el niciodată nu le-a strâns mâna şi să zică: „Dumnezeu să te binecuvânteze.” Au pus oamenii în afara clădirii şi i-au aşezat pe stradă ca măcar umbra lui să treacă peste ei şi vor fi vindecaţi. Este corect? De ce? Deoarece ei au ştiut că Petru era darul de vindecare trimis de la Dumnezeu către oameni. Oh, sper că o vedeţi, prieteni, priviţi. Vedeţi, era darul lui Dumnezeu. Dar acum, vreau să vă întreb, Petru a vindecat? [Sfârşitul înregistrării - Ed.]

E-69 Dumnezeu nu este în lucruri materiale. Dumnezeu este în om. Duhul Sfânt niciodată nu a căzut pe organizaţii; a căzut pe om. Şi aşa mulţi oameni zic astăzi: „Ei nu aparţin la credinţa mea.” Ei bine, dacă eşti credinţa lui Cristos, este la fel. Lui Dumnezeu nu-i pasă de… Organizaţia voastră nu înseamnă aceasta pentru El. Şi oamenii au ajuns la un loc încât este o mare lume organizată. Şi acesta este motivul că mai degrabă o am într-o sală.
Dacă este o biserică a Unitarienilor, Trinitatea nu va veni. Dacă este o biserică a Trinităţii, Unitarienii nu vor veni. Dacă este o biserică Metodistă, Baptiştii nu vor veni. Dacă este într-o biserică Baptistă, Metodiştii nu vor veni. Un trup… O persoană a zis: „Să ne botezăm acum pentru a veni să se facă rugăciune pentru noi?”
Milă, asta este atât de păgână cât poate fi. Asta este corect. Nu. Printr-un Duh suntem cu toţii botezaţi într-un trup (Asta este corect.), indiferent cine sunteţi şi unde sunteţi. Asta este corect. Deci nu contează ce organizaţie sunteţi. Nu trebuie să aparţinem la biserica Baptistă, sau biserica Metodistă, sau Penticostală sau orice este. Trebuie să aveţi credinţă în Dumnezeu. Asta este corect.
Acum, şi sincer, nu trebuie să aparţineţi la nici o biserică. Dar dacă aţi fost vindecaţi şi mergeţi şi păcătuiţi din nou, se va întoarce asupra voastră mai rău decât a fost la început. Mergeţi undeva atunci la biserică şi slujiţi-l pe Dumnezeu. Dumnezeu nu vă vindecă pentru gloria diavolului. El vă vindecă pentru gloria Lui.

E-70 Acum, priviţi, cum omit oamenii. Acum, Moise a simţit, îmi imaginez cum a simţit el. Lui nu i-a plăcut să iasă şi să spună oamenilor, deoarece el s-a gândit că va fi o preamărire. El s-a gândit că oamenii vor zice: „Acum, priviţi la acest om.”
Avem foarte multă din aceasta în lume azi. Avem mulţi oameni venind zicând: „Dumnezeu a făcut aceasta şi El a făcut aceea.” Dar Dumnezeu nu a mărturisit despre ea. Dar dacă Dumnezeu mărturiseşte, El îşi va respecta darul. Este corect?

E-71 Da, domnule. Dumnezeu a onorat darul lui Abel. El a onorat darul lui Moise. Şi Moise s-a gândit că oamenii vor înţelege. Dar ei nu au înţeles.
Şi azi, sigur, pare că o persoană va trebui să vină mai aproape decât sunteţi acum să ştiţi despre ce vorbesc. În regulă, dar trece peste majoritatea capetelor. Şi, prieteni, vă iubesc, şi vreau să vă văd vindecaţi.
Acum, când au strigat pentru un eliberator, Dumnezeu a trimis un eliberator, şi ei au omis să-l vadă.
Moise era darul lui Dumnezeu pentru Israel. O credem?
În jos, Ilie profetul, ei erau darul lui Dumnezeu. Mulţi dintre ei au ridicat profeţi falşi. Chiar în zilele lui Ilie s-au ridicat profeţi falşi, dar Dumnezeu a mărturisit despre profeţia lui Ilie. Dacă este de la Dumnezeu, Dumnezeu va mărturisi despre ea. Şi acolo era Ilie, şi el era darul lui Dumnezeu către Israel. O credeţi?

E-72 El a fost chiar păstorul lui Ahab. El a fost păstorul Izabelei. Ea nu a vrut să recunoască că el era păstorul ei, dar el era omul care i-a spus unde locuia. Asta este corect. El era păstorul ei. Ea l-a urât, dar totuşi el a fost darul asigurat de Dumnezeu pentru ea jos acolo să o lase să-şi cunoască păcatele; şi ea a omis să-l vadă. Ştiţi despre ce vorbesc?

E-73 Înainte a venit Isus. Şi Isus… Ascultaţi. Isus era darul lui Dumnezeu către Israel, către lume. Este corect? Isus era darul lui Dumnezeu. „Aşa a iubit Dumnezeu lume că El a dat pe singurul Său Fiu.” O credeţi? [Sfârşitul înregistrării - Ed.]
Şi nu erau apostolii. Credeţi că Moise era eliberatorul deoarece era Moise, spiritul şi inteligenţa lui? De ce, el a zis că era un om greu la vorbă. Era Dumnezeu în Moise, un dar către oameni. Era Dumnezeu în Cristos. El a zis: „Nu sunt Eu; este Tatăl Meu care locuieşte în Mine.”
Acesta este motivul că Marta a zis: „Doamne…” (predica de seara trecută) a zis: „Ştiu că Tu eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu care trebuia să vină în lume.” Ea a crezut-o. Şi acolo oamenii au crezut în El.

E-74 Şi priviţi la Petru când trecea, de ce, el era muritor. El a fost născut din trup păcătos ca voi şi ca mine. Asta este corect. Dar oamenii au nevoie de un vindecător, deci ei au trimis... Dumnezeu l-a trimis pe Petru să facă această lucrare. Ioan era dragostea. Petru nu avea dragostea în inima lui pe care o avea Ioan. Ioan era agenţia iubirii lui Dumnezeu. Vedeţi?
Priviţi aici, când El l-a luat pe Petru, Iacov şi Ioan; nădejdea, credinţa şi iubirea… Nu vedeţi? Acei oameni dăruiţi, cei trei, nădejdea, credinţa şi iubirea…
Nădejdea era în Iacov; el era cel care a pus biserica în ordine. Credinţa era în Petru. Şi iubirea era în Ioan. Nădejdea, credinţa şi iubirea, erau reprezentanţii lui Dumnezeu pe pământ.
Şi oamenii au zăcut în umbra lui Petru şi au fost vindecaţi. Oh, prieteni. Oh, vai. Să nu credeţi că ţip la voi, prieteni. Poate credeţi că sunt entuziasmat, dar nu sunt. Încerc să-mi aduc punctul suficient de clar de voi astfel încât să vedeţi despre ce vorbesc.

E-75 Acum, oamenii Penticostali s-au rugat pentru ultimii treizeci sau patruzeci de ani pentru un dar de vindecare.
Trăim în zilele când avem cea mai bună ştiinţă medicală pe care am avut-o vreodată. Avem cele mai bune spitale pe care le-am avut. Avem cei mai buni doctori pe care i-am avut vreodată. Avem cele mai bune medicamente cu care am practicat. Şi avem mai multă boală decât am avut vreodată.
ACOLO sunt mii şi sute de mii de sfinţi preţioşi ai lui Dumnezeu suferind în această seară. Şi ei strigă şi strigă şi au strigat de ani pentru ca Dumnezeu să restabilească darul vindecării Divine în biserică. Şi când Dumnezeu a mutat orbitele acum vreo treizeci de ani în urmă, şi l-a rânduit şi l-a trimis, multe sute de oameni trec pe lângă fără să-l recunoască, prieteni.

E-76 Acum, a fost împlinită. Nu-mi place să zic asta. Dumnezeu să aibă milă. Priviţi, prieteni, jos prin restul ţării, acolo în Phoenix, acolo în Houston, acolo în San Antonio, jos în Arkansas, jos prin ţară, mii sunt salvaţi, venind pe acolo, de tot felul de boli şi maladii. Oakland, cunoaşteţi ziua. Într-o zi, vă voi întâlni înaintea barei de judecată a lui Dumnezeu, şi veţi ştii că v-am mărturisit adevărul Dumnezeului Atotputernic. Aţi strigat după el. Ce? Dacă voi, aşa cum îl respectaţi cum îl credeţi, Dumnezeu va mărturisi despre darul Lui. Asta este corect. El a făcut-o pentru Abel. A făcut-o pentru Ilie. A făcut-o pentru Moise. El a făcut-o pentru Petru. A făcut-o pentru Pavel. El a făcut-o pentru toţi, şi o va face azi.
Când Cincizecimea a căzut prima dată şi botezul cu Duhul Sfânt a început să cadă prima dată, oamenii au zis: „Este fanatism.” Dar Dumnezeu a mărturisit despre el, că El era aşa. De aceea sunt cu voi în această seară, deoarece ştiu ca este mâna lui Dumnezeu. Mulţi dintre ei s-au dus în ismuri cu el, dar acolo este un articol original al Cincizecimii. Dumnezeu a mărturisit despre el. Aceasta este adevărul. Şi acelaşi lucru El a făcut în această seară într-un alt fel. [Sfârşitul înregistrării - Ed.]

E-77 Şi intram în farmacie. Şi când am intrat, am observat un ins privindu-mă ciudat. Am intrat în magazin, şi am ieşit, şi aveam sticla. Şi nu l-am uitat. Şi încă avem uniforma pe mine.
Şi el şi-a pus… Bărbatul şi-a pus mâna pe umărul meu, şi m-a privit; el a zis: „Domnule,” a zis: „am văzut ca eşti un ofiţer.” A zis: „M-am gândit să-ţi pun o întrebare.” A zis: „Poţi să crezi că sunt nebun.”
Şi am zis: „Care este necazul, domnule?”
El a zis: „Locuiesc în Paducah, Kentucky.” El a zis: „M-am îmbolnăvit acum doi ani.” El a zis: „Săptămâna trecută am avut un vis neobişnuit.” El a zis: „Am visat că trebuie să vin la Jeffersonville, Indiana, ca cineva cu numele de Branham să se roage pentru mine.” A zis: „Ştii unde locuieşte pe aici pe undeva vreun Branham?”
Doamne, nu ştiţi cum m-am simţit. M-am gândit: „Oh, Dumnezeu mărturiseşte.” Şi am zis: „Da, domnule.” Am zis: „Ştiu unde locuieşte Branham.”
El a zis: „Ştii, este vreunul care se roagă pentru bolnavi?” Am zis: „Eu sunt acela.”
El doar s-a uitat la mine aşa, şi lacrimile au început să-i curgă pe obraji. El m-a luat de mână. L-am luat de mână, mi-am scos pălăria, mi-a aşezat pălăria şi puşca jos în pălărie, am îngenuncheat pe partea străzi şi am început să mă rog pentru el chiar acolo pe stradă.
Când m-am ridicat acolo erau mame, ţinându-şi copiii şi bărbaţi cu pălăriile scoase aşa, aşteptând după rugăciune.
S-au făcut multe lucruri în Jeffersonville, şi ei ştiau ce are loc. Şi când ne-am ridicat, acolo cu toţii stăteau cu capetele aplecate ascultând rugăciunea.
M-am ridicat. Şi fratele, el şi-a pus braţele în jurul meu, a început să mă mângâie aşa. Nu l-am mai văzut din acea zi până acum. Dumnezeu l-a vindecat.

E-78 Şi stăteam în Houston, Texas, adunările Rev. Kidson. Şi într-o dimineaţă acolo, oh, Doamne, cum mă gândeam, rugându-mă. Acolo era, avem serviciu zilnic. Şi acolo erau sute de oameni venind în linie, fiind vindecaţi.
Şi deodată acolo a fost o doamnă intrând. Oh, clădirea era atât de lungă cât această sală, etajul principal aici. Şi doamna a fugit în spate. Avea un băieţel în braţele ei, şi ea a stat jos. Şi era agitată. Şi linia de rugăciune aproape câte patru veneau la pas aşa.
Şi ea s-a ridicat; a zis: „Doar un minut, doar un minut.” Şi toţi s-au oprit.
Ea a zis: „Nu-mi place să opresc această linie de rugăciune, dar vreau să vă spun…” Era foarte nervoasă şi neputincioasă, cumva emoţionată.

E-79 Ea a zis: „Locuiesc acolo în partea de vest a Houstonului.” Acum, Houstonul este un oraş destul de mare, câteva mile în lungime, şi noi eram în partea de est. Ea a zis: „În această dimineaţă vecina mea, mama acestui copilaş,” a zis: „tatăl ei era un predicator Metodist bătrân.” A zis: „El a murit de douăzeci de ani.” Şi a zis: „Înainte să moară, el mergea predicând şi zicând că într-o zi Dumnezeu va da darul înapoi la biserică pentru Neamuri înainte de sfârşitul repartizării neamurilor, aşa cum El a făcut pentru Iudei.”
Şi a zis: „Fetiţa lui, acesta este copilul ei.” A zis: „Este slăbită.”
Şi a zis: „În această dimineaţă după ce şi-a curăţat casa, a pus cârpa de şters praful şi stătea întinsă în pat şi se odihnea.” Şi a zis: „Deodată a avut un vis. A văzut un nor mare negru ridicându-se.” Şi a zis: „Coborând din acel nor, a început să se deschidă.” Şi a zis: „Acolo a apărut tatăl ei mort. Şi el a zis: ‚Ridică-te şi ia copilul şi du-te la Tabernacolul Evangheliei din Houston. Darul vindecării Divine este acolo'.”
Ei bine, ea s-a gândit că era doar un vis - niciodată nu a auzit de Tabernacolul Evangheliei din Houston. Deci, doar a stat acolo puţin şi a adormit din nou, şi l-a visat a doua oară. Marele nor negru a venit. Tatăl ei mort a venit coborând de pe nor. Ea a zis: „Ei, asta este ciudat; l-am visat pe tata a doua oară.” A zis: „El a zis, ia copilul.” Ei bine, s-a ridicat şi a băut puţin, s-a agitat puţin prin casă şi s-a dus înapoi şi s-a aşezat - stătea din nou. Şi când s-a dus înapoi, l-a visat a treia oară. Marele nor negru a venit. Şi ea… [Sfârşitul înregistrării - Ed.]

E-80 Ei au sunat la oficiul de evidenţă să vadă daca era acolo, ce era visul. Nu cred în toate visele acum.
Deci apoi, a sunat, dar el a zis: „Tinerii voştri vor vedea viziuni, bătrânii voştri vor visa vise.”
Şi apoi ea a sunat la oficiul de evidenţă, şi el a zis: „Da, există un Tabernacol al Evangheliei în Houston acolo în partea de vest, pe strada şaptezeci şi şapte.” Şi el a zis: „Est, strada şaizeci şi şapte.”
Şi doamna, mama, aşa de slăbită nu putea… Acum, copilul avea poliomielită, picioarele sale erau paralizate. Şi ea nu putea aduce copilul.
Dar ea avea vecinul, şi vecinul a tot schimbat la autobuze şi maşini până când a ajuns şi a coborât din maşină la două blocuri de biserică. Şi acolo era un ofiţer stând. Şi ea i-a zis: „Ştii unde este Tabernacolul Evangheliei din Houston?”
A zis: „Da, doamnă. Chiar sus acolo unde acea mulţime de oameni stă, acolo pe stradă,” a zis: „Ei au un serviciu de vindecare.”

E-81 Ei bine, sărmanul lucru era aşa slăbit când a ajuns acolo, ea, vă imaginaţi cum s-a simţit, a intrat acolo şi a văzut aceasta. Şi ea mi-a spus. Am zis: „Adu copilul.”
Oh, vai, ştiţi ce s-a întâmplat, nu-i aşa? Sigur. Şi m-am gândit, deşi oamenii, Îngerii cerului ştiu despre ea. Dumnezeu va mărturisi despre ea. Lucrările sale vor fi declarate, indiferent ce cred oamenii despre ea. Asta este corect. Este adevărat, prieteni. Dumnezeu să vă binecuvânteze inima.

E-82 Aici la Camden, Arkansas, cu Fratele Adams. Cred că unul dintre Fraţii Adams este aici în această seară? Şi în locul lui, el mă trăgea afară; avem mii care vizitau serviciul. Şi ei mă scoteau dintr-un serviciu într-o zi. Şi am continuat să aud pe cineva strigând: „Ai milă, ai milă. Oh, unde eşti, Reverend?”
Şi m-am întors, Fratele Adams a zis: „Nu te poţi opri.” Era un om de culoare, ştiţi.
Totuşi în Arkansas dacă dai mâna cu un om de culoare ei te pun în închisoare. Deci acolo eram, o asemenea lege au acolo. Puteţi să le vorbiţi, dar nu vă puneţi mâinile pe ei.
Acum, asta nu este corect. Asta nu este. El este un om la fel de bun ca şi mine, sau voi sau oricine altcineva. Asta este exact. Nu ştiu ce gândiţi despre asta, dar vreau să-mi descarc sufletul în legătură cu ea. Asta este corect. Sigur. Sunt pentru Abraham Lincoln, şi asta este în regulă. Şi priviţi…

E-83 Acolo acest om de culoare sărman stătea, strigând: „Oh, Reverend.”
Fratele Adams a zis: „Hai, Frate Branham.” A zis: „Vai, priveşte la acea mulţime,” a zis: „ei te presează.” Şi ei m-au scos din mulţime. Nu doreau să fie aspri, dar încercau să ia povara. Deoarece, prieteni, uneori, ele te obosesc de moarte. Şi doar mă scot. Îi iubesc. Dumnezeu să le binecuvânteze inimile.
Mi-ar plăcea să stau chiar acolo şi să-i ating pe toţi şi să mă rog pentru ei până când doar respiraţia ar ieşi din trupul meu.
Seara trecută când am părăsit clădirea, aproape că a trebuit să mă întindă în maşină. Chiar inima mea şi altele, doar scuturându-se şi sărind, pur şi simplu.

E-84 Nu realizaţi încordarea de a ţine demonii când ei ies, şi sunt în cameră. Şi sunteţi responsabil. Dacă se întâmplă ceva în clădire? De ce, ei te vor închide în puşcărie, şi vor desfiinţa adunarea definitiv. Este aceasta, vedeţi ce vreau să zic? Nu ştiţi responsabilitatea acesteia. Şi atunci aici, şi aşa de obosit oricum după şase luni de mers.

E-85 Apoi am zis: „Aşteaptă un minut.”
Şi el striga, sărmanul ins. El îşi avea pălăria în mână, părul cărunt. El zicea: „Reverend, Reverend.” Soţia lui a zis: „Nu poţi merge la el, iubitule. Nu poţi ajunge la el.”
Şi am zis: „Aşteaptă un minut. Doar un minut.” Şi aşa m-am uitat în jur, şi l-am privit. Am zis: „Care este problema, domnule?”
Şi Fratele Adams şi celălalt bărbat m-au dus în spate unde era el. Şi am zis: „Care este problema?” El a zis: „Reverend, Reverend.”
Vedeţi, el striga la mine aşa. A zis: „Reverend.” Punându-şi mâna pe mine. Am zis: „Da?”

E-86 El a zis: „Doar un minut, Reverend.” El a zis: „Am venit un drum lung să ajung aici.” El a zis: „Seară după seară,” a zis: „bătrâna mea mamă, este moartă de aproape douăzeci de ani.” Şi a zis: „A fost o femeie Creştină. Şi eu sunt orb de mai bine de douăzeci de ani.” El a zis: „Şi seara trecută, sau cu o seară înainte, am visat… [Loc gol pe casetă - Ed.] Că Dumnezeu a trimis darul Său de vindecare Divină, şi a fost la Camden, Arkansas, şi pentru mine să nu te las să mă ocoleşti.” A zis: „Reverend, te rog nu mă ocoli.”
Credeţi că-l puteam ocoli? Nu-mi păsa cine era. Este Dumnezeu. Nu-mi pasă că te pun în puşcărie.

E-87 Apoi stând acolo lângă sărmanul ins, l-am luat de mână. Ochii săi au fost distruşi de o explozie.
Luându-l de mână şi ne rugam pentru el, soţia lui plângând, lacrimile prelingându-se pe haina ei, pur şi simplu. Ea stătea acolo.
După ce m-am rugat, ochii lui, s-a uitat aşa de uluit. S-a uitat în jur; a început să-şi clipească ochii; el a zis: „Scumpo, nu este un automobil parcat acolo?” Şi era maşina noastră în care intram. Lacrimile curgând din ochii lui, din ochii lui, el a început să-şi ridici mâinile şi să se bucure.
Oh, frate, Dumnezeu va mărturisi de darul Său. Cerurile şi pământul vor trece, dar Dumnezeu se va mişca. Acolo va fi cineva care-l va primi (Da, domnule.), dacă veţi veni şi veţi respecta ce a făcut Dumnezeu pentru voi. Asta este corect. Dumnezeu va mărturisi de darul Lui. Chiar acum este timpul să începem.

E-88 Ascultaţi, nu cu mult timp în urmă eram înăuntru, eram acolo în Illinois. Şi ascultaţi, în timp ce vorbeam despre culoare; aceasta mi-a venit în minte. Acolo era… Eram într-o arenă mare. Mulţi dintre voi ştiţi despre ce vorbesc. Şi acolo uitându-mă în jur şi văzând diferite lucruri, am văzut un om de culoare bătrân cu o chică de păr alb în jurul capului lui; el a păşit înainte aşa, uitându-se. Şi după ceva timp el a venit la un anumit lucru. S-a oprit. Şi-a scos pălăria. A ţinut-o în spatele său. Şi-a aplecat capul. Şi am văzut că spune o rugăciune.
Şi am păşit către el după ce a terminat rugăciunea; am zis: „Domnule,” am zis: „sunt un slujitor.” Am zis: „Am văzut că te rogi. Ce era aşa uimitor cu cutia?”
El m-a privit, obrajii zbârciţi şi lacrimile curgând pe ei. El a zis: „Rev… Păstorule,” el a zis: „doar uită- te acolo.”
Şi m-am ridicat şi m-am uitat acolo, şi părea ca o rochie veche pusă acolo. Am zis: „Văd numai o rochie.” Şi asta este ce mulţi oameni văd, semnele naturale. Am zis: „Văd numai o rochie.”
El a zis: „Observi acel fel de cerc în ea, păstorule?” Şi am zis: „Da, domnule.”
El a zis: „Îl simt chiar aici într-o parte.” A zis: „Acolo este semnul curelei sclaviei. Acela este sângele lui Abraham Lincoln.” A zis: „Sângele lui Abraham Lincoln a luat cureaua sclaviei de pe mine. De ce să nu- mi scot pălăria şi să zic o rugăciune?”

E-89 Şi mă gândesc în această seară, dacă un om de culoare, pentru libertatea şi drepturile sale, putea să-şi scoată pălăria înaintea sângelui lui Abraham Lincoln, ce ar trebui să facem noi Creştinii înaintea Sângelui lui Isus Cristos. Vedeţi? Oh, prieteni, mă aştept să fie mai multă credinţă în Oakland şi Los Angeles de asemenea.
Vă spun că oamenii care au primit-o nu cu mult în urmă, erau spaniolii din Arizona. Ei au prins ideea imediat. Au ştiut că era Darul lui Dumnezeu pentru ei. Au venit chiar la platformă. Şi am văzut acele mămici spaniole leşinând şi căzând şi scoase din linie înainte să ajungă la mine. Ei o cred.
Una din ele a venit, ea a avut chiar un vis că ea… Ea nici măcar nu putea vorbi englezeşte. Şi a văzut acea fiinţă supranaturală stând. (Ai scrisoare aici, o ai?) Mulţi… De ce? Dumnezeu va mărturisi despre darul Lui. Este corect? Oh, prieteni, ştiţi despre ce vorbesc. Înţelegeţi acum despre ce vorbesc? Credinţa, credeţi-o. Haideţi, nu este omul; este Dumnezeu în om. Ştiţi ce vreau să zic.

E-90 [Sfârşitul înregistrării - Ed.]… vă rog. O Dumnezeule, fie ca oamenii să vină în această seară aşa cum au făcut în zilele apostolilor. Fie ca ei să realizeze că acesta este timpul apostolic pentru ei. Aceasta este ora care au cerut-o, acum prezentă - Duhul Sfânt sub forma vindecării pentru trupul lor. Acord-o, scumpule Dumnezeu. Fie ca mulţi oameni să fie vindecaţi în această seară. Ai milă, Tată.
Şi fie ca toţi care vin în această seară, să vină aşa cum au făcut cei care au trecut pe lângă slujitorul Tău umil, Simon Petru. Şi ei au fost puşi în umbra lui şi au fost vindecaţi în întregime, deoarece au recunoscut pe Dumnezeu în om. Fie ca ei să recunoască pe Dumnezeu aşa cum au făcut în Moise. Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu Sine Însuşi. Fie ca ei să-l recunoască pe Dumnezeu în această seară în oamenii Lui. Acord-o, scumpule Tată. Ai milă acum şi binecuvântează pe fiecare dintre ei.
Şi, scumpule Dumnezeu, la acest timp mă rog pentru bisericuţa mea de acasă care are servicii în această seară, strigând, implorând ca eu să mă întorc acasă. O Dumnezeule, oamenii se adună din diferite părţi ale ţării… Ai grijă de băiatul meu orfan, nu vrei Tu, scumpule Dumnezeu.
Oh, sunt aici luptându-mă, încercând din răsputeri, scumpule Dumnezeu, să mă supun la ceea ce mi s-a spus să fac. Şi fie ca poporul să vadă, Tată, ce este o jertfă, şi ce ai făcut pentru popor. Şi fie ca ei să recunoască această zi şi mulţi să fie vindecaţi, şi să fie vindecaţi de bolile lor şi să mărturisească prin acest oraş. Pentru că o cerem în preţiosul Nume al lui Isus Cristos, Fiul Tău preaiubit. Amin.

E-91 Prieteni, ei doar cad dintr-o parte în alta. Oh, îmi doream să puteţi... ştiu că o faceţi. Dumnezeu să vă binecuvânteze inimile. Am încredere să cred că o faceţi.
Să cântăm cu toţii acum, în timp ce formaţia cântă şi toţi: „Crede numai.” Cu toţi acum, înălţaţi-vă glasurile. Haideţi acum.
Crede numai, crede numai
Toate lucrurile sunt posibile,
(Pot sta chiar aici. Asta este în regulă, mă voi retrage în umbra din spatele microfonului…?... Voi ajunge chiar pe aici.)
Crede numai, crede numai
Toate lucrurile sunt posibile,
Numai…

E-92 Doar un moment acum. Credeţi că Dumnezeu este în mijlocul nostru în această seară? O credeţi?
Credeţi că El vă este trimis vouă oamenilor care strigaţi după eliberare? Credeţi că El v-a trimis vindecarea? Credeţi cu toată inima voastră? Atunci să cântăm cu mâinile peste inimile noastre zicând…
Doamne, eu cred,
Doamne, eu cred
Toate lucrurile sunt posibile,
Doamne eu cred, Doamne eu cred,
Oh, Doamne, eu cred,
Toate lucrurile sunt…

E-93 [Sfârşitul înregistrării - Ed.]… ora a venit. Credem că Tu vii curând. Tu ai trimis darul Tău să-l preamărească pe Fiul Tău sfânt. El îşi întinde mâna sfântă să vindece prin agenţia bisericii Sale. Ajută oamenii în această seară aici. În timp ce muzica cântă lin şi dulce, fie ca oameni să creadă. Tată, dacă am zis ceva greşit, iartă-mă. Mă rog ca Tu să laşi oamenii să înţeleagă că acesta este timpul pe care L- ai mărturisit. Şi fie ca ei să ştie că slujitorul Tău nu a venit din cauza dorinţei mele; a fost voia Ta pentru care a trebuit să vină, Tată. Şi fie ca toate minţile sceptice să fie date la o parte, toate gândurile sceptice şi să vină în seara aceasta şi să fie vindecaţi. Pentru că o cerem în Numele lui Isus şi pentru gloria Lui. Amin.
Acum, aţi lăsat deoparte toate gândurile sceptice? Aţi uitat despre toate ideile voastre sceptice?
Veţi veni să fiţi vindecaţi în această seară? O credeţi? Ziceţi: „Amin” cu toţii… Dumnezeu să vă binecuvânteze, prieteni.

E-94 Acum, vor face o poză. Şi vă spun ce se întâmplă cu aceste poze. Le pun în camera mea. În fiecare seară când sunt acasă, mă rog pentru ele. Câţi doriţi să mă rog pentru voi când mă uit la poză? Dumnezeu să vă binecuvânteze inima.
Acum, fiţi siguri că nu pierdeţi serviciul de mâine seară, şi seara următoare, povestea vieţii mele, seara următoare vreau ca voi să o auziţi. Şi Dumnezeu să vă binecuvânteze acum în timp ce stăm cuviincioşi pentru un moment; vor face poza. Acum, fotograful vă va spune ce să faceţi. [Fotograful zice: „Dacă voi oamenii aţi sta jos acum, vă rog.” - Ed.] Dacă acest balcon se va ridica, va fi cu mult mai bine, va fi mai bine… Nu este corect, fotografule, dacă ei se vor ridica va ieşi o poză cu mult mai frumoasă? În special în balcon, este corect? Arată o imagine mai bună… În regulă, balconul să se ridice. Ei vor ca balcoanele să se ridice, peste tot în jur. Asta este în regulă…?... în prezenţa…?...
[Linia de rugăciune urmează, dar Fratele Branham se îndepărtează de la microfon şi nu este complet înţeles, şi textul care urmează nu este complet - Ed.]

E-95 Prin credinţă Abel i-a oferit lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain; prin aceasta el a obţinut o mărturie că el era neprihănit, Dumnezeu mărturisind de darul său. Tată ceresc, îţi mulţumesc pentru mărturia Ta acum, mărturisind de ceea ce Tu ai făcut prin scumpul nostru Isus. Fie ca Îngerul care mi-a vorbit în acea seară în cameră să fie lângă slujitorul Tău la acest timp să confirme Cuvântul cu multe semne şi minuni urmând. Realizăm că Satan este…?... Şi fie ca mulţi oameni să fie vindecaţi în această seară, şi fie ca credinţa lor să fie ridicată la acest timp să creadă mărturia. Şi fie ca ei să fie vindecaţi de tot felul de boli. Supune toate duhurile slujitorului Tău; pentru gloria lui Dumnezeu o cerem în Numele lui Isus Cristos. Amin.

E-96 Acum…?... Voia lui Dumnezeu este să o vindece…?... înainte de…?... chinuind…?... sora. Te conjur prin Isus…?...
Atotputernicule Dumnezeu, mă rog ca Tu să o binecuvântezi pe sora noastră care suferă şi fie ca ei la acest timp…?... oameni care vor mărturisi de darul Tău. Ieşi din ea, demonule, în Numele lui Isus Cristos.
Acum, cum poţi tu…?... Crezi că Dumnezeu ţi-a spus…?... Crede-o cu toată inima ta, soră? Scumpule Dumnezeu, este imposibil ca ea să nu fie vindecată, şi ea zice căci crede cu toată inima. Şi Tu mi-ai spus dacă fac oamenii să mă creadă, ce Tu ai trimis pentru acest scop şi voi fi sincer în rugăciune, încât nici o boală nu va sta înaintea rugăciunii. O Dumnezeule, mai mult de unsprezece state au mărturisit despre darul Tău. Şi acum, mă rog, Tată, ca Tu să acorzi…?... sora noastră să fie numărată cu aceia care au credinţă. Ieşi din ea, tu…?...

E-97 [Sfârşitul înregistrării - Ed.]…?... Tată ceresc, mă gândesc cum ai lucrat peste mări cu aceşti sfinţi plăcuţi…?... Cum Tu…?... smereşte-l să-l creadă pe Dumnezeu… Şi mă rog ca Tu să binecuvântezi, scumpul nostru frate, cum se apropie el…?... El este în nevoie…?... Te rog, o Dumnezeule, ai milă de el. Ieşi din el, demonule, în Numele lui Isus Cristos…?... Crezi acum cu toată inima ta…?...
Vino…?... Acesta este adevărul. Vrei să fii vindecat, nu-i aşa? Crezi că Dumnezeu ascultă rugăciunea Fratelui Branham? În regulă.
Tată ceresc, în timp ce această fetiţă este…?... ochii albaştrii privind către…?... şi zâmbind…?... credinţa să creadă că ea va primi ceea ce a cerut. Şi această vibraţie…?... Fii milostiv cu ea, Tată. Demonule, ieşi din ea în Numele lui Isus Cristos.
…?... inima mea…?... Tatăl nostru ceresc, fii milostiv, o fetiţă scumpă suferă în această seară, şi Tu eşti aici să faci… [Sfârşitul înregistrării - Ed.]

E-98 Crezi…?... Tată ceresc, fii milostiv cu sora noastră care suferă…?... Tu cunoşti toate…?.. Oh…?... să realizeze că Atotputernicul Dumnezeu are…?... Doamne, şi El mărturiseşte de…?... Demonule…?... să o părăsească…?... în Numele lui Isus Cristos. Amin.
Scumpule Dumnezeu…?... Cred ceea ce ei…?... Mă rog, Tată, în această seară pentru scumpul meu frate care suferă, Satan încearcă să-i ia viaţa. Binecuvântează-l, scumpule Dumnezeu…?... Ieşi din el, demonule, în Numele lui Isus Cristos…?... sus în balcoane ţineţi-vă capul jos, vă rog. Acesta l-a părăsit şi apoi s-a întors la el din nou. Şi ştiu că este cineva care are capul ridicat. Nu faceţi asta…?...
Acum, doar un moment…?... Aplecaţi-vă capul şi credeţi cu toată inima voastră.
Tată ceresc, Tu ai promis…?... să vindeci oamenii. Simt că măreţul mesager, Îngerul vindecării lui Dumnezeu stând lângă amvon la acest moment. De aceea cu toată credinţă pe care Tu o ai…?... deoarece fratele meu în…?... cum acest demon care a venit să-l trimită la un mormânt prematur. Ieşi din el şi…?... în Numele lui Isus Cristos…?... Toate vibraţiile s-au oprit în inima mea…?... Du-te, Dumnezeu să te binecuvânteze cu…?...

E-99 [Cuvintele sunt dificil de înţeles - Ed.] …?... Dacă exista ar fi vibrat…?... [Loc gol pe casetă - Ed.]
Du-te, şi crezi, fratele meu…?... toate lucrurile acum...?... Pot vedea…?... chiar acum. Văd…?... Biblia zice clar …?... dacă credeţi, toate lucrurile sunt posibile dacă credeţi…?... O mie nouă sute de ani au trecut; El s-a înălţat în cer, şi El a dat daruri oamenilor, şi acum Dumnezeu încă mărturiseşte de darul Său. De aceea în supunere faţă de însărcinare…?... Mustru acest demon; ieşi din ea în Numele lui Isus Cristos…?...
Poate voi da publicului odihnă. Ridicaţi-vă capul. Dacă cineva vrea să vadă… Câţi vor să-mi explice ce sunt vibraţiile…?... să vă vedem mâinile. Câţi aici înţeleg despre cum a venit darul, vibraţia din mâna mea, să vă văd mâna. Cu toţii vedeţi ce este…?...
[Cuvintele sunt dificil de înţeles - Ed.]…?... doar acest bărbat…?... Vedeţi acestea...?... M-am gândit că eram…?... această vibraţie aici. Vedeţi? Dar este…?... Acum, cu toţii aplecaţi-vă capul şi cântaţi…?... Acum amintiţi-vă, acesta se poate duce de la unul la altul, deci asiguraţi-vă că vă ţineţi capul jos…?...

E-100 Tată ceresc, fii milostiv, Dumnezeule, sora noastră preţioasă, care are un drept, Tată, în această seară să fie vindecată; ea a venit să pretindă privilegiul dat ei de Dumnezeu de a fii vindecată de Salvatorul Isus din Nazaret. De aceea, Tată, dă-i slujitorului Tău credinţă. Fie să mă pot urca acum, sus în acea…?... acea credinţă…?... Şi acum în Numele lui Isus Cristos te mustru, Satan, părăseşte-o…?...
Vă rog nu vă ridicaţi capetele, prieteni. Acum, împiedică doamna. Asta trebuie să fie cancer în loc de necazuri feminine, deoarece este foarte, foarte agitat. Acum, ţineţi capul jos…?... Crezi cu toată…?... Crezi cu toată inima ta că pot să fac aceasta prin Isus Cristos. Crezi că tot ce ai de făcut este doar să crezi…?... sunt capete ridicate pe undeva, prietene. Ţineţi capul jos…?...
Scumpule, Tată ceresc, fii milostiv cu al nostru… [Sfârşitul înregistrării - Ed.]

E-101 Deci dacă acolo se întâmplă ceva în…?... pur şi simplu, acum, ce ari fi dacă voi…?... Vedeţi? Mă întreb uneori. Mi-ar plăcea ca acasă la voi, dar eu…?... înapoi acolo cineva murind dorind ca eu să vin cu avionul, acordându-i un privilegiu…?... O femeie chemând din…?... Missouri, a zis, stând la telefon şi a îngenuncheat la telefon plângând, implorându-mă să mă rog…?... să stau la telefon aşa, nu să-i închid…?... Dorea să închirieze un avion să mă duc direct în Missouri unde un copilaş murea… [Zgârietură pe înregistrare - Ed.]…?...
Doamne, este patetic, dar ce poate face o persoană? Vă face să vă pierdeţi minţile să vă gândiţi…?... [Zgârieturi pe înregistrare - Ed.]…?... lucruri aşa care vin de pretutindeni.
Vorbeam cu soţia mea şi ea doar a zis că sunt gloate de oameni şi altele, oh, Doamne. Cinci sute de scrisori de la oameni în zece zile la…?... [Zgârietură pe înregistrare - Ed.]

E-102 Acum, această fetiţă este oarbă, nici o vibraţie în mâna ei. Este invalidă, şi desigur aceasta nu face o vibraţie, doar un germen de boală. Acum, trebuie să cred…?... [Zgârietură pe înregistrare - Ed.] Cred că Dumnezeu o va vindeca…?... O crezi? Acum, amintiţi-vă, vă spun…?... Nu vreau…?... voi…?... Dumnezeu ne va vorbi…?... serile pe care trebuie să le spun bisericii poate trebuie să dau câteva mărturisiri despre lucruri.
Acum, ţineţi capul aplecat, şi voi cere lui Dumnezeu cu toată inima mea ca… Amintiţi-vă, nu sunt un vindecător; este Dumnezeu.
Fetiţ-o, îl iubeşti pe Isus, nu-i aşa? Ei bine, îi voi cere lui Isus să-ţi redea vederea din nou, să te facă să mergi…?... Scumpule Isuse,…?... fiu, trimite binecuvântările Tale Divine peste această fetiţă, şi aceşti ochi care sunt acum orbi, fie ca ei să vadă din nou; fie ca acest trup care este acum invalid să fie întreg din nou. Mă rog, Tată, ca Tu să o acorzi în Numele Fiului Tău preaiubit Isus Cristos. Pot…?... vezi aceste lumini…?... Vezi aceasta? Acum, uită-te acolo…?... Acum, priveşte către mine…?... Uită-te acolo? Vezi aceea? Vezi acea umbră acolo?
În regulă, îţi poţi ridica capul, publicule. [Zgârietură pe înregistrare - Ed.]…?... lentilele şi totul a fost perfect acoperit cu…?... Dar acolo este suficientă strângere… Când ceva moare se contractă. Este corect? Există suficienţă contractare asupra ochilor copilului până când ea poate vedea luminile din cameră şi poate distinge mâna mea în faţa ei…?... Uită-te în sus în acea direcţie. [Zgârietură pe înregistrare - Ed.]

E-103 [Înregistrarea este neclară - Ed.]…?... Să spunem: „Lăudat să fie Domnul.”…?... Oh, Doamne…?... Acum, vom pune mărturia ei că poate vedea în ziar încât să o vedeţi. Care este numele ei, soră? Ronna Mae Promise. Uitaţi-vă în ziar…?...
Cancerul tău…?... În regulă. Câţi cred acum? Dumnezeu să vă binecuvânteze inimile…?...
Acum, aici este un surdo-mut. Are o vibraţie…?... în mâna lui. În regulă. Aplecaţi-vă capul cu toţii. Acum, aici este vibraţia. Pot spune în ce direcţie…?... [Loc gol pe casetă - Ed.]… pun semnătura ta pe ea…?... trebuie să fie credinţă, doar credinţa mea să o cred. Acum, vreau să vă aplecaţi capul cu toţii.
Câţi din acest public cred că pot să fac asta prin Isus Cristos, vreţi să vă ridicaţi mâna? În regulă. În regulă, dacă acolo sunt atât de mulţi să creadă, veţi vedea gloria lui Dumnezeu. Aplecaţi-vă capul pretutindeni.

E-104 [Cineva zice că nu i-a spus Fratelui Branham care era problema omului - Ed.]
Nu trebuie să ne spui, prietene. Este cunoscută. Nu există secrete cu Dumnezeu; şi El descoperă secretele Lui slujitorilor. Ai văzut lucrurile care au fost făcute, chiar obiceiuri şi lucruri. Acolo a fost o persoană care a trecut adineauri care avea un obicei. Când m-am uitat la persoană, nu am vrut să o chem. Bolile venerice sau obiceiurile, nu trebuie să fac asta. Înţelegeţi, numai dacă vreţi. Dacă mă întrebaţi, dacă vreţi să ştiţi… Desigur, imediat ce ai făcut-o, am simţit acea vibraţie…?.. tampoane în urechile ei.
Acum, aplecaţi-vă capul, cu toţii; fiţi foarte plăcuţi şi tăcuţi şi doar fiţi cuviincioşi şi veţi vedea gloria lui Dumnezeu.

E-105 Tată ceresc, oh, trebuie să intru în acest oraş şi să ies. Şi după câte s-ar părea…?... am adus oamenii într-un loc unde au început să creadă şi lucruri sunt înfăptuite, apoi trebuie să plecăm din nou. Mă rog ca Tu să vezi, poate, potrivit să ne trimiţi aici din nou.
Şi acum, stând aici înaintea mea, acest om stă aici, şi Satan i-a acoperit urechile să-l facă să păşească înaintea unui vehicul sau ceva uneori şi să fie omorât în picioare, oh, încercând să fac acest rău acestui frate sărman, dar suntem aici să-l vindecăm, Tată.
Şi acum, am vorbit oamenilor în această seară referitor vizitei Tale a Îngerului lui Dumnezeu. Şi fie ca Tu să confirmi acum înaintea ochilor lor pentru că această linie de credinţă trebuie să înceapă… [Zgârietură pe înregistrare - Ed.]
[Următoarea porţiune a fost pe o casetă înregistrată anterior cu această predică - Ed.]
La acest timp vom avea o trâmbiţă singură prin prietenul meu bun, Fratele F.F. Bosworth: Frate Bosworth.
[Fratele Bosworth cântă singur - Ed.]
Doamne, este foarte frumos, Frate Bosworth. Cu siguranţă apreciem asta. Şi mă întreb, în timp ce reglaţi acolo, dacă putem avea un cor din: „Jos la Cruce.” Este un preferat de-al meu. Mă întreb dacă îl vei cânta. În regulă, Frate Bosworth.
[Fratele Bosworth cântă: „Jos la Cruce.” - Ed.]
Doamne, asta sună ca timpurile vechi de trezire, cu mult timp în urmă. Spun, ne-am bucurat aici în această vizită cu Fratele şi Sora McAnally în această seară. Mă întreb, Frate Hopper, dacă ai ceva de zis la microfon acum. [Fratele Hooper zice câteva cuvinte - Ed.]
Da, domnule. Sora McAnally este a doua vânătoare de porci mistreţi din ţară. Este cea mai bună când sunt plecat.
În regulă. Vreau să am un cuvânt de la soţie aici. În regulă, scumpo, ce vei zice?
[Sora Meda Branham zice: „Cu siguranţă bucuroasă pentru privilegiul pe care l-am avut de a fi în Arizona, şi bucuroasă pentru privilegiul pe care l-am avut să întâlnesc prieteni ca Fratele şi Sora McAnally.” - Ed.]
Frate Bosworth, ce crezi despre Arizona şi aceşti oameni de aici? [Fratele Bosworth spune câteva cuvinte - Ed.]
[Fratele McAnally comentează despre vânătoarea de proci mistreţi - Ed.]
[Fratele Bosworth mai cântă o dată singur - Ed.]
Frate Mac, tot ce ai făcut pentru noi de când am fost jos în această călătorie. Şi mă încred în Atotputernicul Dumnezeu ca într-o zi, să putem să fim împreună din nou. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Întotdeauna am dorit să aud glasul soţiei tale. Soră McAnally, poate sunt la multe mile depărtare, dar când cânţi aceasta, gândeşte-te la mine.
[Sora McAnally spune câteva cuvinte - Ed.]
În regulă, ei bine, mulţumim, Soră McAnally. Asta a fost foarte, foarte frumos. Oh, este doar o femeie timidă. Îmi place acest gând. Frate Bosworth, ai una în acea trâmbiţă veche acolo? Doar dorim să auzim alta de la Fratele Mac şi ceilalţi. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. În regulă, Frate Bosworth.
[Fratele Bosworth cântă singur - Ed.]
Frumos, Frate Bosworth. Mii de mulţumiri. Frate Hoper, mai ai un cuvânt de zis? Nimic de zis?
Scumpo, oh, vai. Mac, spune-ne ceva imediat la acest microfon, vrei? [Fratele McAnally spune încă câteva cuvinte despre vânătoare - Ed.] În regulă, bine. Vrei să spui un cuvânt, Frate Bosworth? Spune altceva. [Fratele Bosworth vorbeşte pentru un minut şi jumătate - Ed.]