E-1 Aş vrea să explic ceva, câteva lucruri vitale ce ar trebui să le cunoaşteţi. Glasul meu nu este prea tare, deci probabil că va trebui să stau aici. Dacă va permite Domnul, duminică după-masă, aş vrea să vă vorbesc o predică evanghelistică, pentru duminică după-masă. Şi aşteptăm după lucruri mari ca Domnul să le facă pentru noi în această săptămână.

E-2 Un lucru este privitor la... mulţi de aici nu înţeleg cum sunt date aceste bilete de rugăciune la cei bolnavi şi chinuiţi. În trei ani de încercare, acesta este singurul program ce l-am aflat cândva care arată a fi într-adevăr fiind binecuvântat de Dumnezeu.

E-3 Mai întâi am vrut să intrăm să nu dăm nici un bilet deloc, doar să-i lăsăm pe oameni să se alinieze. A fost totuşi o mare aglomeraţie. Apoi ajungeam să mă rog doar pentru cincisprezece, douăzeci de minute deodată; gloatele veneau la mine, şi ei erau nevoiţi să mă tragă afară.

E-4 Apoi următorul lucru, am început să trimitem bilete de rugăciune înainte la predicatori. Şi fiecare predicator ce sponsoriza, poate erau cincizeci sau mai multe biserici prin toată zona ce sponsorizau adunarea, şi fiecare predicator avea cel puţin o sută de bilete. Fiecare predicator a vrut adunarea lui întâi. El le dădea adunării lui şi probabil toate cele patru sau cinci seri, doar adunarea unui singur predicator intra, ceilalţi se simţeau foarte rău referitor la aceea.

E-5 Apoi ne-am gândit la a avea oamenii locali, doar oamenii locali din comunitate; şi uneori oamenii vin de la vreo şapte-opt mii de mile la adunări. Aceea nu era corectă.

E-6 Şi singura cale cum am aflat că va fi, într-adevăr, ca Domnul să facă o cale, era să vină şi să ia bilete de rugăciune, cam vreo cincizeci dintre acelea, şi doar să le dea la grupuri de oameni, şi nimeni nu ştie doar cine va fi înăuntru.

E-7 Am văzut în timpul când am dat cincizeci de bilete şi nici unul dintre ele nu au fost chemate. Am început în adunare, şi Duhul Domnului m-a condus direct între oameni, în acel fel, nici nu am folosit biletele de rugăciune.

E-8 Am văzut timpul când am şezut la platformă, şi doar am început să vorbesc, şi m-am pierdut cam o oră sau mai mult, timp în timp ce l-am chemat pe primul, şi apoi celălalt în acelaşi fel. Mi-ar... Fiecare a fost vindecat.

E-9 Mulţi oameni alergau pentru rând atunci. Am făcut această remarcă, este adevărat, a fost bine pentru cinci ani... de trei ani acum. Scuzaţi-mă. Fiecare persoană care vine la această platformă este vindecată. Nu a existat nimic, nu contează cât de rău a fost sucită, ologită sau chinuită, întotdeauna a fost vindecată. Au fost câteva cazuri hidoase. Dar eu... Poate, în timpul unei seri, am fost în stare să iau poate trei sau patru sau cinci. Poate uneori...

E-10 Am văzut odată la Calgary, Canada, am luat numai doi, unde erau adunaţi douăzeci şi cinci de mii de oameni. Doi!

E-11 Unul a fost un băiat fiind chinuit de optsprezece ani, mâna a fost trasă sub el. El era într-un cărucior. Mama lui şi-a amanetat verigheta de căsătorie, să-l ţină. El a fost în vreo şapte sau opt adunări; niciodată nu a putut obţine un bilet. În final a sosit timpul pentru el să fie la platformă. Băiatul s-a dus pe picioarele lui de la platformă. În dimineaţa următoare, el s-a bărbierit pentru prima dată singur în viaţa lui. M-a întâlnit acolo afară pe rampă când avionul a aterizat la Vancouver, să dea mâna cu mine.

E-12 Fetiţa a fost următoarea. Fetiţa, de credinţă Catolică, un picior a fost mai scurt cu patru ţoli decât celălalt. Noi am avut cam o oră şi ceva cu acea fetiţă. Şi aceeaşi Biblie... Când au adus-o ei acolo, ea mergea mult pe o parte laterală. Mi-am pus Biblia pe capul ei, ea s-a dus aşa de normal ca orice copil, înainte şi înapoi pe platformă, când cei douăzeci şi cinci de mii de oameni au stat acolo, s-au uitat. Dar lucrurile acelea, noi doar zicem...

E-13 Nu cunosc nici unul de aici care are un bilet de rugăciune, sau cine va fi primul. Noi dăm biletele acelea şi apoi intrăm.

E-14 Voi încerca să vă dau o idee. Fratele meu zice: „Am dat cincizeci de bilete.”

E-15 Am venit în clădire, poate am întâlnit un copilaş. Voi spune: „Ştii să numeri?” Zice: „Da, domnule.”
Spun: „Începe să numeri.”

E-16 Poate el va număra până la zece, cincisprezece sau douăzeci, şi se opreşte; oriunde s-a oprit, de acolo voi începe rândul de rugăciune. Dacă s-a oprit la douăzeci, voi începe rândul de rugăciune la douăzeci, sau poate voi merge înainte sau înapoi.

E-17 Poate seara următoare aş chema foarte mulţi oameni într-un rând şi l-aş împărţi în două, să văd ce număr este, sau ceva în acel fel.

E-18 Nimeni nu ştie, în seara aceasta, de unde va începe rândul de rugăciune; doar oriunde s-ar putea.
Uneori acela cade chiar între ologi. Uneori cade între bolnavi. Eu nu ştiu. Nimeni nu ştie. Noi doar dăm biletele, şi apoi Domnul să conducă în continuare, şi întotdeauna a mers cu succes în acel fel. Fiţi în rugăciune.

E-19 Cred că acestea sunt toate noi pentru voi cei de aici. În toate adunările ce am fost cândva, aceasta este a doua ca mărime ce am avut în adunările mele de când am fost în câmp. De obicei, în a doua seară, orice auditoriu, sau am fost anunţat într-un fel, de obicei mergea până la şapte, opt, zece mii, în a doua seară. Desigur, este doar local anunţată. Ceea ce face gloatele, este din cauza că este anunţată internaţional, şi foarte multe sute vin dintr-un stat, şi celelalte state, să alcătuiască grupul.

E-20 Următoarea mea adunare după aceasta va fi în Huston, la teatru. Cred că are o mie şapte sute de locuri, cred eu. Aceea este cam în patru sau cinci ziare internaţionale. Acolo este unde vin oamenii dincolo de oceane şi toate, de pretutindeni...

E-21 Aş vrea să citesc doar puţin din Cuvânt în seara aceasta, căci Cuvântul lui Dumnezeu niciodată nu greşeşte. Cuvintele mele vor greşi; Cuvântul Lui nu. Se află în Psalmul 103, primul, al 2-lea şi al 3-lea verset.
Binecuvântează suflete pe DOMNUL: şi tot ce este în mine să binecuvânteze numele lui cel sfânt.
Binecuvântează suflete pe Domnul, şi nu uita nici una din binefacerile lui: El îţi iartă toate fărădelegile tale; el îţi vindecă toate bolile;

E-22 Fie ca Dumnezeu să-Şi adauge binecuvântările la Cuvântul Său! Toate acestea vorbesc despre boli şi suferinţe, aş dori doar pentru câteva momente să fac câteva afirmaţii referitor la aceea. Aş vrea să ascultaţi şi să ne acordaţi atenţia neîmpărţită.

E-23 Bolile şi suferinţele toate sunt rezultatele păcatului, poate nu în viaţa voastră, dar din viaţa cuiva dinaintea voastră. Diavolul este autorul bolilor şi nenorocirilor. Înainte de a avea vreun Diavol, nu am avut nici o boală sau chinuri. Dar, când a venit Satan, el a adus cu el bolile şi suferinţele.

E-24 De multe ori ne referim la ele ca fiind binecuvântări. Nu cred că Dumnezeu poate primi o binecuvântare de la o persoană bolnavă; numai dacă acela a fost un păcătos, conducându-l la Dumnezeu; sau un copil neascultător să-l aducă înapoi să fie împăcat cu Tatăl lui. Dar bolile sunt rezultatul Diavolului şi a căderii. Acolo...

E-25 Astăzi, avem cei mai buni doctori ce i-am avut cândva. Avem cea mai bună ştiinţă medicală, cele mai bune spitale ce am avut cândva; şi mai multe boli de cum am avut cândva. Şi în ziua când am avut cea mai bună ştiinţă medicală ce a fost cândva, ei zidesc în mod constant instituţii pentru cele incurabile. Chiar când avem cea mai bună lucrare ştiinţifică despre suferinţe şi boli ce am avut cândva, zidind instituţii anual, pentru cei incurabili.

E-26 Dar niciodată nu a existat nimic ce a venit înaintea lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru care El să nu fi fost mai mult decât o rezolvare pentru aceea. Şi El este chiar acelaşi azi cum a fost ieri, şi va fi veşnic. Şi El o dovedeşte. Şi o veţi vedea, seară de seară. Şi dacă nu este aşa, atunci aveţi un drept să vă îndoiţi.
Cineva a zis: „Vindecările durează?”

E-27 Ele durează atât cât durează credinţa. Dar când nu mai este credinţă, atunci vindecarea va cădea. Puteţi să spuneţi că orice persoană care vine la altar şi va fi convertită, va rămâne un creştin toate zilele vieţii lui? El ar putea fi în seara aceasta un copil al lui Dumnezeu, şi mâine să fie un copil al Diavolului. Aceea este când îşi pierde credinţa în Dumnezeu, ceea ce îl trimite înapoi.

E-28 Şi orice putere ce v-ar putea vindeca aici la platforma aceasta vă poate păstra sănătoşi. Pentru acel motiv am făcut această afirmaţie, că, nimic nu vine aici fără să fie eliberat aici. Afară de aici, este conform cu ce zice credinţa voastră.

E-29 Am văzut oameni venind la platformă, total orbi, şi citesc această Biblie. În mai puţin de cinci zile, au venit înapoi din nou cât de orbi au fost cândva. De ce au citit aici? Puterea Diavolului a recunoscut acel dar al lui Dumnezeu şi a trebuit să plece. Acum aceea este o af-... aceea este o... ştiu că este o afirmaţie tare să fie făcută, dar ştiu unde stau. Şi ştiu în Cine am crezut, şi cunosc puterea Lui de vindecare.

E-30 Cineva a zis, nu de mult timp când am fost în Phoenix. Rândurile de rugăciune au fost până în străzi;
ei nici nu au putut intra în auditoriu. Mergând în rând, cineva a zis: „Nu te temi, Frate Branham, să stai acolo înainte la toate lucrurile acelea şi să-ţi dai seama de criticii care stau acolo şi reporterii de ziare, şi altele, să critice?”

E-31 Am zis: „Nu mi-e teamă atât timp cât simt că El este aproape. Dar dacă nu-L pot simţi, mă voi coborî de la platformă şi voi pleca acasă.”
Nimeni nu poate face nimic. Totul trebuie să vină de la Dumnezeu.

E-32 Spre exemplu, vom lua... să vorbim pentru câteva momente despre cancer. Se pare că este unul dintre cei mai mari duşmani de astăzi. Ce este un cancer? De unde a venit acela? Tumoare, cataractă, ulcer, pneumonie, tuberculoză, toate numele acelea pe care ştiinţa medicală le-a dat. Biblia declară că acela este un diavol. Spre exemplu, cancerul, ce este un cancer? Acela de obicei vine dintr-o lovitură.

E-33 Toate lucrurile naturale de pe pământ le simbolizează pe cele spirituale. Toate din natural tipizează spiritualul. Voi o ştiţi, cei mai mulţi dintre voi.

E-34 Spre exemplu, cum se naşte un copil, şi când un copil se naşte din Dumnezeu. Când un copil, când se naşte un copil în Împărăţia lui Dumnezeu... Biblia a zis: „Trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Fiul, şi Duhul Sfânt.” [Cineva a strigat, de câteva ori - Ed.]

E-35 Acum, este cineva bolnav sau ceva, astfel doar acordați-mi atenţia. Dacă veţi pierde lucrurile acestea, probabil vă pierdeţi vindecarea, total.

E-36 „Există trei care mărturisesc în cer.” Acum, când suntem... Convertirea noastră... Elementul a venit din trupul lui Isus Cristos când a murit; acolo a fost apă, Sânge şi Duh, şi cele trei lucruri fac naşterea din nou. Este corect, predicatori? Aceste trei elemente alcătuiesc Naşterea din nou: apa, Sângele, şi Duhul.

E-37 Aceea alcătuieşte naşterea naturală, când se naşte un copil. Care este primul lucru? Apa, sângele, viaţa. Toate lucrurile naturale le simbolizează pe cele spirituale.

E-38 Şi un cancer, în natural... În spiritual, el este un diavol. El simbolizează o pasăre care se hrăneşte cu hoituri şi pe şoim; mâncând lucruri moarte.

E-39 Cancerul vine dintr-o lovitură. Spre exemplu, mâna mea, ea nu are nici un cancer în ea. Şi poate ar putea avea, uneori. Ei bine, ce cauzează un cancer? Este un... Ceva celulă, germen din trupul meu, se degradează, devine spartă, sau ceva se instalează. Şi din acel germen, sau celulă începe o înmulţire de celule, multiplicându-se, şi aceea formează un cancer şi el mănâncă în trup.

E-40 Acum, orice viaţă, şi orice pic din viaţă ce există, vine... Vine dintr-un germene. Voi înşivă sunteţi dintr-un germene de viaţă. Voi aţi venit, odată, voi aţi fost doar un germen mititel, aşa de mic încât nu se poate vedea cu ochiul natural. Voi aţi venit din tatăl vostru. Voi nu sunteţi nimic, nimic din sângele mamei voastre de fapt. Celula de viaţă vine din sexul masculin. Şi apoi din acel germen, devine o înmulţire de celule. Şi orice lucru după soiul lui; un germen de câine va produce un câine, dintr-o pasăre, o pasăre, dintr-un om, un om. Dacă nimic nu întrerupe, programul lui Dumnezeu, nimic nu îl întrerupe, aceea va rodi un copil perfect, normal. Acela va creşte la un adult perfect, normal, dacă nimic nu-l întrerupe. Dar când ceva îl întrerupe, atunci acela este destinat să fie un rău, cel ce întrerupe programul lui Dumnezeu.

E-41 Dumnezeu nu a intenţionat ca voi să fiţi bolnavi. Dumnezeu v-a făcut în asemănarea Lui. El vrea ca voi să fiţi sănătoşi. El a făcut orice lucru ce poate să vă păstreze sănătoşi.

E-42 Şi Satan este împotriva voastră. De aceea, acest cancer el începe, sau această tumoare, orice este, dintr-un germen el începe să se înmulţească, aşa cum o tumoare devine malign, şi altele. Acela este un trup, tot la fel cum sunteţi şi voi un trup. Acela are un duh tot la fel cum sunteţi voi un duh, numai că nu are suflet. Dar el are o viaţă aşa cum voi aveţi o viaţă. Şi de aceea, apoi, în voi, în carnea voastră, există două vieţi. Unul sunteţi voi şi celălalt este o altă viaţă, înmulţind celulele, crescând într- un trup, tot la fel cum aţi crescut voi într-un trup. Este corect?

E-43 Ei bine, atunci, cine o face? Diavolul. Germenul este o viaţă. Întâi, germenul este o celulă mititică cu o viaţă în ea. Şi viaţa aceea poate veni numai din două resurse, ori de la Dumnezeu ori de la Diavolul. Şi voi veniţi dintr-un germen de viaţă, prin Dumnezeu. Cancerul, tumoarea, şi altele, vin dintr-un germen de viaţă prin Diavolul. Şi el încearcă să vă distrugă viaţa. El vă mănâncă cursul sângelui şi în diferite căi lucrează asupra voastră. De aceea, ştiu că ei sunt diavoli. Isus Cristos i-a numit diavoli. Şi ceea ce spune El este Adevărul. Ei sunt Diavolul. Diavolul este un chinuitor. El este aici să vă spargă trupul, să vi-l mănânce, să vă distrugă, să vă scurteze „cei şaptezeci,” dacă poate.

E-44 De aceea când vine acest Înger al lui Dumnezeu unde sunt eu... Eu nu ştiu nimic despre nici unul dintre voi. Dar pentru acel motiv El vă spune ce fel de boală aveţi în trup, deoarece viaţa aceea este supusă Vieţii ce a trimis-o Dumnezeu să o discearnă. Şi apoi lucrurile ce le-aţi făcut în viaţa voastră. Aceea s-a făcut prin puterea lui Dumnezeu, apoi pot spune dacă aceea este acolo sau dacă s-a dus. Şi puteţi vedea printr-un rezultat fizic arătat. Puteţi vedea pacientul, când trupul lui devine drept şi normal, ochii lui se deschid, sau urechile sunt neastupate.

E-45 Acum ce este aceea? Voi spuneţi unui om, ca băieţelul de aici, sau cred că unii dintre voi aţi fost la Tabernacul cu câteva seri în urmă să vedeţi. Iată o poză aici ce au dat-o la Chicago Tribune, al celor nouă muţi, ce au trimis-o acolo, care au venit din spital, născuţi surdo-muţi, unul dintre ei surd, mut şi orb. Acum poate unii dintre manageri v-au citit notiţele acelea. Acum oamenii aceia, ziarele ca Chicago Tribune, nu sunt fanatici. Cazurile acelea trebuie să fie în întregime absolut examinate înainte de a putea fi puse într-un ziar ca acela, al Wakegan Sun sau Post Dispach, sau unul dintre ziarele acelea. Acela nu este fanatism. Acela nu este o alcătuire, un crez închipuit, sau o teorie. Aceea este Puterea Dumnezeului Atotputernic. Şi El este aici să-L confirme în seara aceasta, şi o va face. Şi imediat ce audienţa noastră devine o singură gândire şi o singură inimă...

E-46 Dacă acest grup de oameni care stau aici, probabil cei pentru care ne vom ruga în seara aceasta, să vină la platformă, dacă ei vor fi într-o singură inimă şi într-un acord; doar în următoarele cinci minute, nu va mai fi nici unul dintre ei în aceste cărucioare sau tărgi. Dacă vor crede că acesta este Adevărul... Şi în timp ce ei vin, unul câte unul, în seara aceasta, la platformă; dacă, cu toţii, nu se vor ridica din cărucioarele acelea şi tărgi şi alte lucruri şi vor umbla la această platformă, normali, atunci puteţi spune că sunt greşit.

E-47 Şi mă refer în urmă la Dumnezeu, Care este infailibil. Veţi fi vindecaţi. Acum El este aici să-Şi facă Cuvântul bun. Orice Cuvânt ce îl spune Dumnezeu este adevărat. Dar noi nu trebuie să-L credem pe jumătate; trebuie să-L cunoaşteţi.

E-48 Unii oameni vin, zicând: „Eu cred.” Ei cred căci cred; dar dacă găsiţi unul dintr-o mie care într- adevăr crede cu adevărat. „Credinţa este substanţa lucrurilor nădăjduite, dovada lucrurilor nevăzute.”

E-49 Noi suntem controlaţi, trupurile noastre, de cinci simţuri. Câţi ştiu că acela-i adevărul? Să văd mâna voastră. Cinci simţuri: văz, gust, pipăit, miros şi auz. Aceea controlează omul natural.

E-50 Acum există un alt om în interior, care este omul credinţei, duhul. El are două simţuri. Unul dintre ele este credinţa, celălalt este necredinţa. Care, face numărul perfect al lui Dumnezeu, şapte, simţurile ce le aveţi.

E-51 Acum, cei mai mulţi dintre voi de aici au cea mai multă încredere în cele cinci simţuri ale voastre. Acum observaţi aceasta doar un moment.

E-52 Ai vrea să stai aici, doar un moment, Dr. Cauble? Acum cred că există un bărbat care stă aici înaintea mea un bărbat care poartă un costum cu carouri, cu ochelari, cu o cravată roşie. Câţi cred că am dreptate, să vă văd mâna. Ei bine, de unde ştiţi că există un bărbat care stă acolo? Deoarece voi îl vedeţi. Este corect. Acum aceea este singura cale, singurul simţ, ce îl am acum care îmi va spune că există cineva stând acolo, fiindcă îl văd. Vederea îl declară.

E-53 Ei bine, eu nu-l văd acum, dar încă cred că el este acolo. [Fratele Branham îşi întoarce capul de la Fratele Cauble, dar îl atinge - Ed.] Acum ziceţi: „A vedea este a crede.” Este aceea? Cred că Dr. Cauble şade aici acum, şi nu îl văd. Deoarece, sunt posedat de un simţ individual, în afară de vedere; acela se numeşte pipăit, şi simt că el este acolo. Şi ştiu că el este Dr. Cauble. El nu este Dr. Bosworth. Deoarece, Dr. Cauble are un Testament mic în mână, şi încă este acolo. Astfel eu...?... Am făcut afirmaţia aceea odată şi cineva a strecurat pe altcineva sub mâna mea. Dar am observat că Dr. Cauble avea această Biblie în mână, şi acela este Dr. Cauble. Acum singura cale cum aş putea să spun că el stă acolo acum este prin simţul pipăitului. Şi ştiu că este adevărat.

E-54 Dar acum nu-l simt deloc. Acel simţ este mort pentru mine, dar ştiu că el este acolo fiindcă îl văd.
Vedeţi ce vreau să spun?

E-55 Acelea sunt două simţuri distincte ale trupului care spun că el este acolo. Unul dintre ele, îl văd. Celălalt, îl simt. Acum se întâmplă...
Doar stai chiar acolo doar un minut, frate.

E-56 Acum am un alt simţ, şi acela-i al auzului. Cântaţi ceva muzică. [Pianistul începe să cânte - Ed.]
Câţi cred că se cântă muzică? Să văd mâinile voastre. O vedeţi? Câţi văd muzica aceea? O mirosiţi, o gustaţi, o pipăiţi? Ei bine, de unde ştiţi că aceea este muzică? Voi posedaţi... Cum ar fi dacă cineva nu ar avea simţul auzului acum aici? Ei nu ar şti că se cântă muzică; simţul acela este mort pentru ei. Ei nu ar putea auzi aceea, deoarece ei nu pot auzi. Dar voi care aveţi simţul auzului ştiţi că se cântă deoarece o auziţi. Nu o puteţi vedea, nu o puteţi pipăi, nu o puteţi mirosi, nu o puteţi gusta, dar o puteţi auzi.

E-57 Acum credinţa este substanţa lucrurilor nădăjduite, dovada lucrurilor ce nu le vedeţi, gustaţi, pipăiţi, mirosiţi sau auziţi. Dar simţul credinţei este doar aşa de real cum este vederea voastră, sau altul dintre simţurile voastre. Vedeţi ceea ce vreau să spun? O credeţi, voi doar... Nimeni nu vă poate face să vă îndoiţi de aceea, deoarece sunteţi posedaţi cu simţul acela care vă spune că aceea este aşa.

E-58 Voi aţi spune: „Cămaşa aceea era albă.” Cum ar fi dacă v-aş spune că este roşie? Ei bine, voi nu aţi crede aceea, deoarece ea este albă. Simţul vederii voastre zice că este albă. Ochii voştri spun astfel.

E-59 Ei bine, acum dacă credeţi, voi de aici pentru care ne rugăm, oricine sunteţi, dacă credeţi în seara aceasta că veţi fi vindecaţi, chiar aşa de ferm cum spune vederea voastră căci cămaşa aceea este albă, lucrarea s-a făcut chiar acum.
Mulţumesc, Dr. Cauble.

E-60 Este corect. Credinţa este substanţa lucrurilor nădăjduite, dovada lucrurilor ce nu se văd, gusta, simţi, mirosi sau auzi. Este un alt simţ. Este în alt tărâm. Nu este nimic natural.

E-61 Nu puteţi avea ceva de la Dumnezeu, numai prin credinţă. Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului.
Prin credinţă a refuzat Moise să se numească fiul fiicei lui Faraon. Prin credinţă Ghedeon a făcut aşa şi aşa. Prin credinţă, singurul mod!

E-62 „Şi fără credinţă este imposibil să fim plăcuţi lui Dumnezeu.” Şi dacă vreţi să-I fiţi plăcuţi, trebuie să veniţi la El cu credinţă, crezând Cuvântul Lui fiind Adevărul.

E-63 De ce stau eu şi fac această declaraţie de cuvinte şi spun că nimic nu poate veni la această platformă fără să fie diagnosticat şi să spun bolile, secretele inimilor? Şi nu contează cât de rău este olog, nu există nici unul, să nu fi fost în alte adunări, din câte ştiu eu decât despre care ştiu că de fiecare dată au fost vindecaţi. De ce? Când Îngerul Domnului m-a întâlnit, El a zis: „Dacă vei aduce oamenii să fie sinceri...” Sau: „Dacă vei fi sincer şi vei aduce oamenii să te creadă, nimic nu va sta în faţa rugăciunilor tale.” Eu o cred. Şi dacă vă pot aduce să faceţi acelaşi lucru; Louisville, Kentucky va avea o scuturare cum nu a mai avut niciodată înainte. Aceea este o provocare.

E-64 Dar ceea ce încerc să fac în seara aceasta, este să vă aduc să vedeţi ceea ce vreau să spun. Apoi când veniţi aici, şi sunteţi eliberaţi, staţi chiar pe Cuvântul acela. El este Marele Preot al mărturisirii voastre. Dumnezeu nu vă poate face nimic până când mai întâi mărturisiţi că El este. Apoi când o mărturisiţi, atunci o credeţi, acţionaţi pe aceea şi staţi cu ea, şi Dumnezeu vă va scoate afară. O credeţi? [Adunarea zice: „Amin.” - Ed.] Adevărat.
Aici nu de mult timp... la Fort Wayne, Indiana...

E-65 Fiindcă veni vorba, am o afirmaţie mică acolo, Dr. Bosworth, în buzunarul de la paltonul meu, ţi-l vor aduce, de la adunarea din care tocmai am ieşit, în „Noi oamenii”. Cred eu că a fost o fetiţă oarbă, ce au publicat-o. Aceea va veni în „Noi oamenii” acum, o carte care merge prin toată lumea, a unui reporter de ziar care a scris o afirmaţie critică, a zis: „Fata a afirmat că a fost vindecată, şi nu a fost.” Şi fetiţa a avut afirmaţiile doctorilor, şi altele în acel fel, şi le-a publicat. Şi apoi ei l-au examinat, şi acum s-a dus chiar la „Noi oamenii”. Dumnezeu se va mişca, şi nimeni nu poate... Îl voi lăsa pe Fratele Bosworth să v-o citească, poate mâine la serviciul de după-masă. Tocmai a fost trimis la ziarul de la Fort Wayne de acolo sus.

E-66 D-na. Bosworth, în adunare; ei s-au dus înainte, unii dintre ei au zis... Acolo a existat un bărbat care a stat cu multiscleroză, fiind paralizat de zece ani. Şi el a avut paralizie crescândă, ce îi venea în spinare. El a fost un om de afaceri din oraş. Şi ei nu au ştiut... Ei l-au pus acolo. Şi ei au văzut mulţi în cărucioare, şi oameni chinuiţi, eliberaţi. Şi în noaptea aceea, o fetiţă mică cu ochii încrucişaţi din spatele clădirii a văzut mulţi oameni eliberaţi, cu ochii încrucişaţi.

E-67 Niciodată nu am văzut vreun copil cu ochii încrucişaţi venind la platformă fără să fie vindecat. Şi am văzut mai bine de trei sute de cazuri de ochi încrucişaţi, vindecaţi, în mai puţin de şase luni. Noi le avem înregistrate. Patruzeci de mii de mărturii ale bolnavilor, până azi, despre vindecări, mărturii, semnate de doctori, şi altele.

E-68 Ora este aici, oamenilor. Timpul este aici. O spun, şi mă puteţi privi ca pe un fanatic, dacă vreţi. Eu cred că aceasta indică a doua Venire a lui Isus Cristos. Amin. Căci, vor fi semne şi minuni. Şi lucrul cu aceasta este, dacă nu sunteţi în Împărăţia lui Dumnezeu, presaţi să intraţi. Cu siguranţă am ceva cunoştinţă despre ceea ce vorbesc, altfel Dumnezeu niciodată nu mi-ar onora rugăciunea să facă ceea ce face. Şi voi cei din afara Împărăţiei, căutaţi-l pe Cristos ca refugiu vostru acum, în timp ce mai este timp şi mai aveţi ocazia.

E-69 Nu voi uita niciodată o afirmaţie. Odată am stat la...

E-70 Fiindcă veni vorba, să închei povestirea despre fetiţa de la Fort Wayne. Doamna Bosworth i-a spus, a zis: „Dragă...” Ea vindea literatură, în spatele clădirii.

E-71 Ea a venit afară de acolo, plângând, a zis: „Doamnă Bosworth,” aceea este soţia Fratelui Bosworth, a zis: „am văzut toţi oamenii aceia cu ochii încrucişaţi fiind vindecaţi,” ea era o domnişoară, vreo optsprezece, cu ochi încrucişaţi foarte rău. A zis: „Dacă vei...” A zis: „Dacă aş putea intra măcar acolo în acel rând de rugăciune! Dar nu pot obţine un bilet.”

E-72 Compasiunea Doamnei Bosworth, a fost pentru copilă. Ea a zis: „Dragă, dacă vei merge chiar în spate acolo unde îl poţi vedea, şi într-adevăr... Să nu ţi-o imaginezi acum. Dar vei crede cu toată inima că acela este un dar al lui Dumnezeu, te asigur că el te va chema în câteva minute.”

E-73 Mă rugam pentru bolnavi la platformă, eram cu spatele întors la fată. Deodată, am simţit-o intrând, credinţa se mişca. M-am uitat în jur, nu am putut-o vedea, erau prea mulţi doar stând aşa de aglomeraţi. Şi ştiu că ea a venit de acolo, şi am încercat să discern ce fel de duh era. Vedeţi, credinţa ei s-a mişcat în categoria aceea.

E-74 Şi când m-am întors, în final am găsit-o. Oh, la o distanţă destul de mare, am localizat-o unde era. Ea era cu o haină verde. Am zis: „Tânără care stai acolo în spate, cu ochii încrucişaţi, şi cu palton verde, nu te mai teme. Dumnezeu te-a vindecat.” Ochii ei au devenit perfect normali. Acela este doar unul din miile de cazuri ce s-au întâmplat în acel fel.

E-75 Acum dacă putem ajunge la adunare, dacă voi oamenilor puteţi veni împreună şi aruncaţi ceea ce credeţi că este acesta, acela, doar le aruncaţi la o parte. Nu veniţi doar ca spectatori. Veniţi crezând şi văzând dacă aceleaşi lucruri nu se întâmplă chiar aici în clădire.

E-76 De prima dată, când l-am întâlnit pe Dr. Bosworth, de aici, a fost în Miami. Noi am avut o adunare.
Dr. Bosworth, cunoscut internaţional, patruzeci de ani de experienţă în învăţătura despre vindecarea Divină. El s-a gândit că într-o zi Dumnezeu va trimite darul la biserică. Şi când a aflat că eram acolo jos, doar s-a gândit: „Ei bine, iată-l din nou, doar cineva predicând vindecarea Divină.” El a venit la adunare într-o seară. Şi venind prin adunare... Noi am avut, ceea ce numesc ei, rândul rapid; unde stau mii.

E-77 În după-masa aceea, doi copilaşi la WBAY, de la staţia de transmisie, au fost intervievaţi, fiind născuţi orbi. Ambii şi-au primit vederea, şi ei i-au dus la staţia de transmisie, la interviu.

E-78 Astfel Fratele Bosworth a venit la adunare. Şi din întâmplare, când a început rândul rapid, acolo au fost câteva mii care au trecut pe acolo în seara aceea; nimic altceva decât mi-am pus mâinile peste ei în timp ce treceau, patru pe rând.

E-79 Ei au împins o fetiţă prin rând. Niciodată nu voi uita copila. Ea era un lucruşor drăguţ. Ea era o fetiţă blondă; cu un dinte scos în faţă; şi avea o mică, cu o manichiură nouă în păr, sau cum le numiţi voi ce le pun femeile în păr. Ei au presat-o... Ea avea proteze, de la mijloc în jos. Şi ei au presat-o prin rând, şi mi-am pus mâinile peste ea. Ea a sărit de la platformă, şi ei au pus-o din nou în rând. Păi, sărmana! Şi ea a venit prin rând. Şi apoi cineva a adus-o, şi ei şi-au pus mâinile peste ea. Şi în timp ce ea a trecut pe acolo din nou, ea s-a uitat sus, cu un fel de zâmbet mic, ştiţi, şi cu dintele acela scos afară.
Şi Ceva tocmai a zis: „Opreşte copilul.”

E-80 Am zis: „Dragă...” Am văzut că ea nu avea credinţă să fie vindecată de data aceea.

E-81 Dar, vedeţi, pentru aceea este darul. Aici la platformă, aţi observat cum El, uneori, voi trebuie să lucraţi. Oamenii spun: „Oh, eu cred, Frate Branham.” Dar iată-i, aici jos; şi aici este unde ar trebui să fie, aici sus. Ei bine, atunci lucrurile acelea de a spune bolile lor şi secretele inimilor lor, credinţa se ridică până când aduc persoana să mă creadă.

E-82 Aşa a zis El: „Dacă vei aduce oamenii să te creadă, atunci fii sincer când te rogi, nici un demon nu va putea sta acolo, atunci.” El trebuie să-şi cunoască Stăpânul. Atunci... Şi ştiu că El mi-a spus-o.

E-83 Şi când pot aduce pacientul până într-un loc unde credinţa lor vine la aceasta, aceea îmi dă credinţă perfectă. Niciodată nu am văzut-o greşind. Aceea niciodată nu va greşi. Ea nu poate greşi.

E-84 Şi apoi când fata, ei au tras-o prin rând, am zis: „Dragă, stai chiar în spatele meu.” Şi ea a stat acolo în spate, doar ţinând-o, ea m-a ţinut de cordonul hainei. Am zis: „Roagă-te dragă.” Şi ea şi-a aplecat căpşorul, rugându-se.

E-85 Şi Fratele Bosworth şedea, urmărind toate acestea, încă doar puţin sceptic. Şi urmărea, fiindcă era acolo afară, doar urmărind ca ultimul din adunare să treacă prin rând. Şi ea era... Aceea a fost ultima seară, cred că era.

E-86 Şi ea mă ţinea de haină, şi doar continua să se roage. Eu am uitat de copilă. M-am întors din nou în spate, am zis: „Dragă, continuă să te rogi,” în acel fel.

E-87 Şi după un timp, am început să simt credinţa aceea începând să se stabilească, ca o bătaie de inimă, pump, pump, pump. Şi când aceea a început să... [Pete pe bandă - Ed.]... mergea în acel fel, m-am întors spre ea. Am zis: „Acum, dragă,” şi mi-am pus mâinile peste ea şi am cerut Domnului Isus.
Am zis mamei, am zis: „Acum luaţi protezele de pe ea.” Ea a zis: „Dar, Frate Branham, îţi spun că ea...”

E-88 Am zis: „Nu vă îndoiţi de aceea, doamnă. Fă ceea ce ţi s-a spus să faci.” Ea s-a dus acolo şi a scos protezele de pe copilă.

E-89 Ea a venit aici înapoi jos ţinând protezele acelea mari, prin acei oamenii în acel fel; perfect normală, tot la fel de normală cum putea fi, picioruşele acelea. Este corect Dr. Bosworth? [Fratele Bosworth zice:
„Amin.” - Ed] Şi am continuat cu adunarea. Doar câteva momente, am ţinut...

E-90 Oh, de două ori distanţa, sau poate mai bine, decât această clădire, sub un cort mare de circ unde stăteau oamenii, până în autostrăzi, acolo la Princes Gardens. Apoi în spate, am continuat...

E-91 Am simţit ceva intrând, a început din nou: „Pfiu, pfiu.” Ştiu că aceea a fost credinţa. Nu am putut spune de unde venea. M-am întors, privind; dar oamenii treceau aşa de repede, şi plângeau, încercând să te atingă şi alte lucruri.

E-92 Şi după un timp, L-am aflat, mult în spate spre capăt, un ins cu o cămaşă albă. Am aşteptat, am aflat cu ce fel de duh era legat. Omul era olog. El a căzut de pe cal, cu câţiva ani înainte de aceea. A fost un comerciant din Miami. Mâna lui era oloagă, şi braţul lui, în acel fel. El a venit jos ca un critic, să critice adunarea. Apoi a început să primească credinţă.

E-93 M-am oprit şi am zis: „Domnule, tu din spate, al patrulea din rând, mergând în spate în această direcţie, cu o cămaşă albă, ridică-te în picioare. Isus Cristos te-a vindecat.” Şi când s-a ridicat, mâinile lui s-au ridicat sus. Soţioara lui machiată, aţi fi crezut că este o holy-roller, aşa cum a zis frăţiorul în această dimineaţă la transmisie, auzind-o cum striga. Acolo era el, perfect eliberat.

E-94 Fratele Bosworth a investigat cazul, apoi a venit la mine. El a întrebat omul despre aceea. Şi când a venit să afle în acest fel, el a zis, m-a întrebat, a zis: „De unde ai ştiut că acela era omul?”

E-95 Am zis: „Domnule, am început să slăbesc. Am ştiut că aceea venea de undeva.”

E-96 Şi a zis, a luat microfonul, el a zis: „Aceea dovedeşte că Isus Cristos este acelaşi ieri, astăzi, şi în veci. Aceea o dovedeşte.” A zis: „Acum, darul care era în Isus Cristos ar fi cum este acest ocean întreg de aici, lovind în ţărm. Darul din fratele nostru ar fi ca o lingură de apă luată din el. Dar aceleaşi substanţe ce sunt în lingura de apă, sunt aceleaşi substanţe ce sunt în oceanul întreg.” Este corect.

E-97 Şi eu puteam simţi cum slăbeam. Şi acolo a fost omul perfect eliberat.

E-98 Acum aceea s-a întâmplat de sute de ori. Şi există oameni în această clădire, cred eu, care au fost în alte adunări, mărturisind-o. Am prieteni aici care au fost în alte adunări, care ar putea mărturisi să spună că acela-i adevărul? Ridicaţi-vă mâinile dacă sunteţi aici. Acum puteţi vedea. Biblia a zis: „Din gura a doi sau mai mulţi martori.”

E-99 Acum, puteţi avea acelaşi lucru aici în Louisville. Nu este nevoie de cineva să plece de aici fără a fi perfect eliberat. Poate nu am timp pentru fiecare la platformă, dar fiecare poate beneficia de aceea. Dacă Dumnezeu se poate dovedi aici că El este Dumnezeu, şi a confirmat ceea ce am zis a fi adevărul, atunci credeţi în Dumnezeu. Atunci acţionaţi pe credinţa voastră, şi puneţi-vă credinţa, şi puneţi-vă credinţa ca o acţiune vie, şi Dumnezeu va continua să lucreze asupra voastră chiar acolo, şi vă va însănătoşa.

E-100 Hot Springs, acum, a fost... Cred că a fost la Little Rock. Într-o seară ambulanţele au fost aşa de aglomerate, încât au blocat şoseaua maşinilor. Ei au trebuit să aducă poliţia acolo jos să-i îndepărteze din cotitură, chiar sub castel în Hot... în Rock... Little rock, Arkansas.

E-101 Rev. Brown a fost unul dintre pastori de acolo. Dacă doriţi să primiţi această mărturie, scrieţi Rev.
G.H. Brown, 505 Victory Street, Little Rock, Arkansas, şi ascultaţi-o. Vorbind despre puteri demonice! Şi tocmai... Aceea a fost a patra sau a cincia adunare, lungă până cam la ora unsprezece, mâna mi-a fost foarte amorţită.

E-102 Uneori când ajung acasă, mâna mea este aşa de amorţită încât trebuie să o pun în apă fierbinte pentru aproape o jumătate de oră, să o simt din nou, în mod fizic. Şi acolo este un ceas de mână; apuc mâna unor oameni, cu acela acolo, aceea va opri acel ceas. Acum am un ceas Longines, tocmai l-au scos din fabrică. Eu l-am apucat. Ceea ce face reacţia fizică, sau ceea ce-i face lucrul mecanic, nu ştiu.

E-103 Dar Dl. Brown a zis: „Coboară la subsolul auditoriului, Frate Branham.” El a zis: „Am un caz aici ce nu ai mai văzut niciodată ceva în acel fel.” Ei bine, am coborât în timp ce mă odihneam.
Am văzut câteva arătări oribile, dar niciodată nu am văzut ceva în acel fel. Am fost în spitale de nebuni unde doamnele foloseau plosca, şi-l ungeau pe faţă - nebune.

E-104 Am văzut câteva lucruri oribile, dar niciodată ceva în acest fel. Pe podea zăcea o femeie de vreo treizeci de ani, treizeci şi cinci, o femeie cu o arătare puternică. Şi picioarele ei ridicate sus în acest fel, şi ele sângerau.

E-105 Un bărbat stătea pe scări, doar un frate bun din Arkansas cu o pereche de salopete, şi o cămaşă albastră. Şi, prieteni, vă spun, cele mai bune inimi bat sub aceea. Este corect. Este adevărat, cred eu. Nu-mi place ceva imitare. Îmi place un om demodat real şi femeile, care sunt corecte; salvaţi de Dumnezeu, născuţi de două ori. Şi el a stat acolo, cu hainele lui uzate vechi. Am zis... M-am dus jos.
Am zis: „Ce mai faci?”
Şi El a zis: „Bună seara. Eşti Fratele Branham?” Am zis: „Da, domnule.”
A zis: „M-am gândit că tu eşti.”

E-106 Sistemul P.A. a adus-o acolo jos de asemenea. Ei au avut un grup de nebuni deoparte.

E-107 Dar ei nu au putut-o ţine pe femeia aceasta, nimeni. Au trebuit opt sau zece bărbaţi să o aducă înăuntru. Ei nu au putut-o aduce într-o ambulanţă. Nu au putut-o pune în ambulanţă. Şi ei au trimis pe cineva acolo sus cu o maşină, şi ea a spart toate geamurile maşinii, şi oamenii aceia au încercat să o ţină în maşină. Şi acolo era ea, zăcând pe spate. Doctorul i-a dat câteva injecţii. Schimbarea prematură a vieţii ei au adus-o în aceasta. Şi acolo era ea, zăcând pe spate.

E-108 Şi am zis: „Ei bine, mă voi duce să văd dacă simt ceva vibraţii.”

E-109 El a zis: „Frate Branham, să nu te duci acolo.” A zis: „Ea te va omorî.” Am zis: „Oh, cred că nu,” chiar în acel fel.

E-110 Şi am ieşit afară. Ea zăcea acolo. S-a uitat la mine, clipind din ochi, uitându-se ţintă. Şi am zis: „Bună seara.” Ea nu a zis nici un cuvânt. Am prins-o de mână. Am zis: „Bună seara.”

E-111 Au zis: „Ea nici nu ştie cum o cheamă, Frate Branham. Ea nu-l mai ştie de doi ani.”

E-112 Şi am prins-o de mână. Şi doar prin binecuvântarea lui Dumnezeu din întâmplare am fost în gardă. Doar s-a repezit la mine cu ambele mâini, în acel fel, şi probabil mi-ar fi rupt oasele trupului. Mi-am ridicat piciorul şi am prins-o chiar pe la piept. Ea doar m-a tras jos. M-am scuturat de la ea. Şi apoi când am fugit de la ea, şi am luat-o pe scări, am văzut o imagine ce nu am mai văzut niciodată mai înainte. Femeia aceea, cu ambele picioare ridicate în aer, în acest fel, a venit să mă vâneze târându-se pe spate, ca un şarpe. O puteaţi auzi cum se târa în acel fel, pe podea.

E-113 Acum, acela-i Diavolul. Puteţi spune altceva, ce doriţi, dar femeia aceea era legată de Diavolul. Ea a venit la mine pe spate, ca un şarpe, şi s-a ridicat acolo şi a lovit într-o parte a podelei în acel fel. Ea s-a uitat în jur, şi-a pus picioarele ei mari puternice spre... a lovit în acel fel. Acolo era o bancă pusă. Ea a lovit-o cu capul; sângele a zburat din acea parte a capului. Şi a rupt o bucată din aceea. Şi a apucat-o cu mâna, a aruncat-o spre soţul ei şi a lovit peretele. Şi tencuiala a căzut de pe perete, unde l-a lovit cu o aşa groaznică... Maniacul; de douăzeci de ori mai mult decât puterea ei, probabil. Şi acolo acea mare... Ea era o femeie mare, puternică, oricum.

E-114 Şi apoi ea a început să facă un sunet foarte ciudat, mergând: „E-e-e-e-e-e, eeeeee,” în acel fel. M-am uitat la ea, şi m-am gândit: „Păi, nu am văzut nimic... Dumnezeu să aibă milă de o fiinţă umană sărmană legată în felul acela!”

E-115 Şi omul a început să plângă. El s-a dus pe acolo şi şi-a pus mâinile în jur, braţele în jurul meu, a zis:
„Frate Branham, acum spui că nu sunt vibraţii?” A zis: „Şi nu ştiu unde să merg.” El doar s-a prăbuşit, plângând. El a zis: „Ea are cinci copilaşi acasă.” Şi a zis: „Eu... Ea a fost o femeie bună.” A zis: „Ea a grăpat peste bulgării aceia şi m-a ajutat să cultivăm bumbac.” Şi a zis: „Când s-a îmbolnăvit,” a zis: „am făcut orice am putut face. Mi-am vândut ferma.” Şi a zis: „Pentru a aduce-o aici, Frate Branham, am mai avut un singur lucru rămas, o pereche de catâri. Şi i-am vândut, să-i plătesc fratelui să o aducă două sute de mile, să o aducă aici. Şi acum ea a spart parbrizele maşinii, de aceea-i sângerează picioarele.” A zis: „Ea nu s-a ridicat de pe spate de doi ani, şi nici nu-şi cunoaşte numele măcar.” Am zis: „Ei bine, frate, sigur, Dumnezeu o poate vindeca.”

E-116 Şi pe la timpul acela ea s-a întors înapoi. Ea a zis: „William Branham, tu nu ai nimic de a face cu mine. Eu am adus-o aici.” El a zis: „De ce...”

E-117 Am zis: „Aceea nu este ea. Acela-i diavolul care vorbeşte din ea.” Este corect. Ei au recunoscut. Ei ştiu.

E-118 El a zis: „Păi Frate Branham, acela-i primul cuvânt ce l-a vorbit de doi ani.”

E-119 Am zis: „Diavolul doar îi foloseşte buzele, chiar ca acela din cazul legiunii.”

E-120 Ea a venit târându-se în acel fel spre mine, a zis: „Tu nu ai nimic de a face cu mine.” Târându-se în acel fel.

E-121 Am zis: „Frate, crezi povestirea care m-ai auzit vorbind despre venirea acelui Înger?”

E-122 El a zis: „Cu toată inima,” el a zis, în timp ce şi-a aruncat braţele în jurul meu.

E-123 M-am dus spre colţ un pas, şi m-am rugat din toată inima Domnului Isus. Am zis: „Dumnezeule, priveşte spre acea femeie sărmană; cinci copilaşi nevinovaţi acasă, fără mamă, un copilaş sugar.” Am zis: „Ce se poate întâmpla? O Dumnezeule, ai milă!” Şi Duhul Domnului a venit. Şi am cerut diavolului să părăsească femeia.
M-am întors în jur, am zis: „Acum o crezi?”

E-124 El a zis: „Cu toată inima mea. Ce pot face cu ea, Frate Branham?”

E-125 Am zis: „Du-o înapoi. Du-o înapoi în sanatoriu.” Am zis: „Dacă nu te îndoieşti de nici un lucru ce ţi-am spus, urmăreşte-o întâmplându-se.”

E-126 După două luni de atunci, am fost la Jonesboro, Arkansas, unde s-au întâmplat multe lucruri. Cam
vreo douăzeci şi opt de mii de oameni s-au adunat în oraş. Şi am vorbit, şi am văzut, presând sau salutându-mă cu mâinile, ceva femeie. Ea a zis: „Nu mă recunoşti, Frate Branham?”

E-127 Am zis: „Nu, doamnă.” Ea şedea afară în acel fel, şi fiecare...

E-128 A zis: „Eu... Voi toţi, scuzaţi-mă cu toţii.” Ea a zis: „Eu doar am vrut să te văd.”

E-129 Şi am văzut pe cineva zâmbind; acela era soţul ei. Şi ea şedea acolo, cât putea fi de normală în mintea ei corectă, cu cei cinci copilaşi, cât de perfectă putea fi.

E-130 Ei au dus-o înapoi. Ea nu a mai lovit maşina nici odată, mergând înapoi. Ei au dus-o înapoi în celula căptuşită. În dimineaţa următoare, ei s-au dus să o hrănească, şi ea s-a ridicat în picioare. Şi în a patra, a treia sau a patra dimineaţă, ei au eliberat-o fiind o persoană sănătoasă, şi au trimis-o acasă la copii.
„Isus Cristos este acelaşi ieri, astăzi, şi în veci.”

E-131 Priviţi, prieteni, demonii recunosc Puterea lui Dumnezeu uneori înainte ca predicatorii să o cunoască, şi creştinii. Aţi ştiut-o. De multe ori. Citiţi Biblia. Când preotul a zis-o: „Oh, El este Belzebub.”

E-132 Diavolul a zis: „Ştim Cine eşti, Fiul lui Dumnezeu, Cel sfânt al lui Israel.” Este corect? [Adunarea zice: „Amin.” - Ed.]

E-133 Vă amintiţi când Pavel şi Sila, când predicatorii au zis că ei sunt impostori? Acea vrăjitoare mică a zis că ei sunt oamenii lui Dumnezeu, care aveau calea Vieţii.

E-134 Dacă nu greşesc, Rev. Hooper, din Phoenix, Arizona, care stă în spatele clădirii, el poate verifica afirmaţia aceea. Nu ai fost acolo Rev. Hooper? Există un bărbat care a fost chiar acolo când s-a întâmplat. Scrieţi la Rev. G.H. Brown, 505 Victory Little Rock, Arkansas, şi întrebaţi-l pentru mărturia aceea. Lăsaţi-l să vă trimită... Sanatoriul să o mărturisească. Aceea este una dintre mii.

E-135 Doar încă una. Ieri, Îngerul Domnului a venit în clădire... Şi apoi voi începe rândul de rugăciune.

E-136 Eram jos la El Dorado. Trebuia să fiu acolo la hipodrom cam vreo două seri, chiar imediat ce voi pleca de aici, voi merge la Shreveport, şi apoi la El Dorado, şi în jos. Eu am fost acolo la o bisericuţă. Ei au zis: „Dacă vei veni pe aici să vorbeşti la biserica aceasta...”

E-137 Mii au umplut oraşul. Şi reporterul a fost convertit; în poza aceasta, deţinătorul hotelului; amândoi în acelaşi timp. Ei au vrut să ştie cum să-l afle pe Isus. Au fost membrii ai bisericilor de mulţi ani; dar când au văzut lucrarea lui Dumnezeu, care mergea împreună cu aceea, între oamenii Săi. Ei m-au dus într-o cămăruţă. Şi am predicat.

E-138 Şi când am ieşit afară, acolo s-au adunat patru bărbaţi în jurul meu, ieşind pe uşă. Şi au stat în ploaie acolo, ţinând prelate peste cei dragi ai lor şi orice lucru, un cartier întreg, oamenii din oraş aşteptau; nu era loc să mergi, nu, nici nu puteai intra, nicăieri nu era loc, nici case private. Ei au avut ziare puse pe jos, ţinând prelate, când un duş de ploaie venea pe acolo, peste copilaşii ologi, şi aşteptând să le vină rândul să intre în rândul de rugăciune. Eu vă spun, frate, aceia sunt oameni care-l iubesc pe Dumnezeu. Este corect. Niciodată nu voi uita. Foarte multe lucruri fenomenale, mistere s-au întâmplat, prin rând. Am pornit să ies din clădire, oamenii plângeau, presând, încercând să ajungă unde era el, în acel fel. Ei au mişcat rândul acesta spre maşină.

E-139 Am început să aud pe cineva strigând: „Milă! Milă! Milă!”

E-140 Şi m-am uitat în jur. O puteam auzi pe undeva, se părea că ceva doar sălta în inima mea. M-am uitat. Stând deoparte... În Arkansas ei au o lege, cei de culoare şi cei albi nu pot fi împreună. Stând alături era un om de culoare, doar ţinând o şapcă mică în mâini, stând acolo în ploaie, şi ploaia îi cădea pe faţă. Soţia lui striga: „Milă! Milă! Milă!”

E-141 M-am gândit la vechiul orb Bartimeu. Şi am pornit să merg înainte, şi arăta că Ceva doar mi-a spus să nu o fac. Sute dintre ei, presau. Am zis: „Aş vrea să merg unde este acel bărbat de culoare.”

E-142 Ei au zis: „Frate Branham, nu o poţi face. Doi dintre ei erau poliţişti.” Ei au zis: „Tu vei porni o tulburare rasială chiar acum.” A zis: „Nu o poţi face.”
Am zis: „Dar Domnul îmi spune să merg acolo unde este acela.”

E-143 Şi doar mi-am făcut drum pe de-o parte şi m-am dus acolo. Ei au format un cerc mic. Şi am auzit-o zicând, când am venit sus; soţia bătrână, ea a zis: „Iată vine parson, dragă.” Vai, vai! M-am apropiat puţin de locul unde era el.
El a zis: „Tu eşti acesta, Parson Branham?” Am zis: „Da, domnule.”

E-144 El a început să mă pipăie pe faţă, cu mâna. Şi a zis: „Parson, ai doar un minut să-mi auzi povestea?” Am zis: „Da, domnule.”

E-145 El a zis: „Parson,” a zis: „mama mea bătrână a fost o femeie bună foarte religioasă.” A zis: „Ea niciodată nu m-a spus o minciună în viaţa ei.” A zis: „Ea a murit de vreo zece ani.” A zis: „Niciodată nu am auzit despre tine în viaţa mea, măcar.” A zis: „Eu locuiesc la sute de mile depărtare de aici.” Şi a zis: „Seara trecută...” A zis: „Am fost orb de mult timp până acum.” A zis: „Seara trecută, m-am trezit, mama mea bătrână stătea lângă patul meu. Şi a zis, 'Copile dragă, du-te jos la El Dorado, Arkansas, şi întreabă de cineva cu numele de Branham.' A zis, 'Domnul i-a dat un dar de vindecare Divină. Îţi vei primi vederea.'” Oh, vai, am simţit că inima mea s-a făcut atât de mare. Am văzut că Dumnezeu vorbea.

E-146 Dacă un bărbat nu o crede, Dumnezeu o va declara în vreun fel celor cu inima cinstită. El o va face.

E-147 Mi-am pus mâinile peste el, şi am zis: „Frate, Domnul Isus care ţi-a trimis această viziune stă aici acum să te facă sănătos.” Mi-am luat mâinile de pe el.

E-148 L-am apucat de mână; cataracta a fost moartă. Lacrimile au ieşit şi i-au curs pe obraz. El a zis: „Mulţumesc, Doamne. Mulţumesc, Doamne.” Ea a zis, soţia lui a zis: „Dragă, vezi?” A zis: „Da, văd.”
A zis: „Oh, tu chiar vezi, dragă?”

E-149 A zis: „Da.” A zis: „Aceea-i o maşină roşie parcată acolo.” Oh, vai! Ea doar a început să ţipe în acel fel.
Şi apoi ei m-am prins, m-au dus la maşină.

E-150 Mai târziu, am coborât din avion la Memphis, Tennesse, într-o noapte. Am pornit, am auzit pe cineva strigând: „Bună, parson Branham!” M-am dus acolo. Şi cine era acela? Acolo era el, normal, îşi putea citi Biblia sau orice lucru.

E-151 Cred eu: „Harul uimitor, ce sunet dulce, care a salvat un nenorocit...”

E-152 El încă este acelaşi în seara aceasta cum era atunci. El este aici, prieteni. Singurul lucru ce vă cer să faceţi este să credeţi că eu v-am spus Adevărul. Şi urmăriţi Puterea Dumnezeului Atotputernic, făcând aşa cum am zis. Dacă nu o face, atunci să spuneţi că Fratele Branham este un profet fals. Dacă o face, atunci credeţi-l pe Dumnezeu pentru mărturia Lui.
Să ne aplecăm capul.

E-153 Tatăl nostru Ceresc, oh, cred eu, într-o zi când coborâm la capătul călătoriei, şi venim la casa Ta, Te rog să mă laşi să intru, şi să pot avea un loc pe undeva pe acolo cu toţi oamenii aceia scumpi ce i-am întâlnit. Putem discuta lucrurile, amintirile ce le avem despre aceste lucruri mari ce le-Ai făcut pentru noi. Şi ce minunat, prin călătoria de pelerin de aici, să Te vedem şi să ştim că Tu eşti aproape, şi Tu eşti aici în seara aceasta să eliberezi aceşti oameni bolnavi şi chinuiţi.

E-154 Doamne, până de data aceasta nu am ştiut pe cine ai ales să vină în acest rând. Tu ştii. Cineva este aici. Există cincizeci de oameni care au bilete. Doamne, Tu vei rândui. Tu ştii cine este aici de venit. Ţi-o predăm în mâini, Doamne.

E-155 Acum binecuvântează pe fiecare. Şi fie ca aceia, Doamne, care nu vor fi în stare să fie în rândul de rugăciune, când îi vor vedea pe ceilalţi care sunt în suferinţă şi chinuiţi, aşa cum sunt, să-i vadă eliberaţi, o Dumnezeule, Te rog ca credinţa lor să se ridice şi să creadă. Şi, Tată, fă să vină o trezire demodată prin tot oraşul, Doamne, ca fiecare biserică să aibă treziri şi sufletele pierdute să intre, crezând în Fiul Tău preaiubit. Acordă aceea, Dumnezeule drag.

E-156 Acum, Tată, Tu cunoşti slăbiciunile omului. Şi noi cunoaştem puterea lui Dumnezeu. Şi mă rog să trimiţi Îngerul Tău, care m-a pus deoparte din pântecele mamei, aducându-mă în viaţa aceasta, şi m-a rânduit pentru acest scop, să stau aici în seara aceasta. Dumnezeule drag, făcând această afirmaţie mare cu îndrăzneală, înaintea miilor, şi sutelor de mii de oameni, Tu încă niciodată nu ai greşit. Şi ştiu că nu vei greşi în seara aceasta, ci vei acorda în seara aceasta că orice păcat secret al inimii se va spune oamenilor; bolile lor li se vor spune, demonii care-i leagă. Şi fiecare va fi eliberat. Nu-i aşa, Tată? Deoarece ne încredem în Tine şi Te credem, şi o cerem în Numele Tău şi spre gloria Ta. Ascultă rugăciunea slujitorului Tău acum, Tată, că o cerem în Numele lui Isus. Amin.

E-157 Bine, managerul rândului de rugăciune acum. [Un frate vine la microfon şi zice: „Aş vrea ca cei cu bilete de rugăciune de la optzeci şi cinci B, la o sută B, să stea în rând după numărul vostru la dreapta mea, şi la stânga voastră, la treptele platformei. De la optzeci şi cinci B, la o sută B. Toţi ceilalţi să rămână pe scaune.” - Ed.]

E-158 Aş putea spune în timp ce va alinia rândurile, fiecare de aici ştie... Noi încercăm să spunem aceasta, că voi trebuie să fiţi respectoşi. Nu vom fi responsabili... Trebuie să o spun aceasta prin lege, în fiecare seară. Nu sunt responsabil de vreun critic din adunare. Lucrurile acelea se duc de la unu la altul, în special epilepsia, şi altele ca acelea. Chiar am văzut oameni venind în adunare, perfect normali; am văzut un om cu crize stând aici, şi cel cu crize a ieşit perfect normal şi criticul mergând bolnav. I-am văzut intrând vreo douăzeci şi opt deodată, căzând cu epilepsie la podea. Aceste puteri demonice vor căuta un loc unde să meargă.

E-159 Şi, prieteni, aceea-i Biblia. Câţi ştiţi că aceea este doctrina Bibliei? Să vă văd mâna voastră. Aceasta este doar biserica Noului Testament în acţiune. Nu este aşa, prieteni? Puterea Dumnezeului Atotputernic de a elibera.

E-160 Şi în timp ce ei aliniază oamenii, cred că cei din cărucioare, aş vrea să staţi liniştiţi, ei vor veni să vă ia de oriunde... Când se pregăteşte biletul vostru, ei vă vor chema.

E-161 Aş vrea ca fiecare să-şi amintească de aceasta. Voi sunteţi întotdeauna bineveniţi la adunări, fiecare. Dar când vă cer să vă aplecaţi capetele, trebuie să vă aplecaţi capetele. Şi apoi când eu... nu vă ridicaţi capul până când mă auziţi zicând la microfonul acesta, sau Fratele Bosworth care stă aici, să vă ridicaţi capul. Dacă o faceţi înainte de aceea, nu sunt responsabil pentru ceea ce se întâmplă.

E-162 Dl. Hooper, stând mai aproape, el a fost la o... Aş vrea să văd pe cineva în acel fel, care a fost în alte adunări. El a fost la Phoenix, Arizona, cu noi, unde unul dintre oficialii oraşului, şedea în adunare.

E-163 El a zis: „Ei bine, acela-i un caz bun de psihologie,” a zis: „Eu doar voi... Nu este nimic din aceasta.”

E-164 Îl simţeam în continuu pe acel om. El şedea în spate la dreapta mea. Am zis: „Cineva din dreapta, cu capul ridicat.” El nu a vrut să-şi aplece capul.
Unul dintre uşieri i-a spus, a zis: „Apleacă-ţi capul.”
El era un oficial al oraşului, astfel a zis: „Eu nu trebuie.”
„Bine.”
Astfel el mi-a transmis un cuvânt ca răspuns.

E-165 Aveam un copilaş acolo, şi el avea un cârlig de rufe cu o cârpă înfăşurat în jurul lui, încercând... El avea crize epileptice; având una la platformă atunci. Uneori când vine un epileptic, acela îi aruncă în crize.
Şi am zis: „Bine, domnule, eu ţi-am cerut. Aceea-i tot ce pot face.”

E-166 M-am rugat, am zis: „Dumnezeule, nu lăsa acest copil nevinovat să sufere pentru acel copil... pentru omul acela, neascultarea lui.” A părăsit copilul. Omul a zâmbit şi s-a dus înainte.

E-167 După vreo două zile, el a venit... a început să aibă un sentiment ciudat, a zis: „Oh, eu sunt cel ce m-am gândit aceea, este în regulă.” A zis: „Este doar imaginaţia mea, îmi revin.” A încercat să se scuture din aceea.

E-168 După o zi sau aşa ceva, ofiţerii l-au luat din oraş, mergând în jur şi în jur. După vreo şase luni, el a venit pe acolo...

E-169 Aveam servicii cu Charles Fuller... cu Charles Fuller, prin Long Beach. Dacă cineva dintre voi aţi fost
acolo, ştiţi câţi au fost acolo. În mod literal au fost mii acolo, stând în sus şi-n jos pe mal, astfel ei... El nu a putut intra acolo.
A plecat la Los Angeles, nu a putut intra acolo.

E-170 Şi în final, la Modesto, soţia lui, într-o noapte ploioasă, a căzut pe drum. Barba i-a crescut, cu o arătare oribilă, hidoasă. Şi acolo era el. A zis: „El nu, nu vrea nici să mănânce. Nu putem băga apă în el.” Oh, el arăta groaznic. Stând acolo, ochii lui doar aţintiţi.

E-171 Am intrat. El a început să facă: „Hummmm,” trăgându-se în spate de la mine, în acel fel.

E-172 Le-am spus să încuie uşa. Şi eram obosiţi, am fost în seara de sâmbătă în casa clubului de acolo, câteva ore, lucrând cu bolnavii. Fratele Brawn şi Fratele Moore au încuiat uşa, să nu permită oamenilor să intre. Soţia lui era murdară cum a căzut pe drum, şi se ţinea de cracii pantalonului meu. Nici nu mă puteam mişca măcar. Ei nu m-au putut trage, ea se ţinea în continuare, să ajung la soţul ei.

E-173 După vreo patruzeci şi cinci de minute, aceea l-a părăsit. Şi-a pus braţele în jurul meu şi m-a îmbrăţişat. Şi-a pus capul în acel fel, a dat mâna cu mine, s-a dus acasă fiind un om sănătos.

E-174 Vă spun, prieteni, dacă aş fi un critic, nici nu aş sta în jurul acestui lucru ce se întâmplă. Eu sunt aici să vă ajut, nu să vă împiedic. Ei bine, acum, doar amintiţi-vă de aceea. Dacă vă veţi ţine capetele aplecate, dacă s-ar întâmpla ceva, sunt responsabil pentru aceea atunci. Acum nu-o puteţi povesti, deoarece o ştiu când veniţi aici. Dar acum fiţi doar reverenţi, fiţi în rugăciune. Când vă cer să vă aplecaţi capul, ţineţi-vă capul aplecat. Seara trecută aţi făcut foarte bine. Şi faceţi acelaşi lucru în seara aceasta, orice lucru va fi în ordine. Sunteţi...
Rândurile sunt gata.
Să ne aplecăm capetele acum doar un moment.

E-175 Tată, îmi dau seama că acesta este un timp mare. Este un timp când stăm faţă în faţă cu adversarul. Şi aici sunt ologi, chinuiţi, şi oameni muribunzi. Aici sunt oameni care stau aici în rând, care probabil sunt cu cancer sau poate cu boală de inimă. Nu ştiu ce este rău cu ei acum. Dar Tu vei spune slujitorului Tău. Şi Te rog, să eliberezi pe fiecare dintre ei perfect sănătoşi. Şi fie ca Satan să fie chemat afară de fiecare dată, şi fie ca el să fie expus înaintea adunării. Fie ca fiecare să fie iubitor, Doamne, cooperând, toţi creştinii. Fie ca noi să avem o adunare mare în seara aceasta. Fie ca Puterea Duhului Sfânt doar să cuprindă clădirea, să vindece pe fiecare care este în clădire, că o cerem în Numele lui Isus. Amin.
Să cântăm, doar odată, dacă vreţi.
Crede numai...
Fiecare cât se poate să fiţi de reverenţi.
Toate sunt posibile, crede numai;
Crede numai, crede numai,
Toate sunt posibile, crede numai.
Mă întreb dacă putem cânta în acest fel acum:
Acum eu cred...

E-176 Câţi o credeţi? Ridicaţi-vă mâna în timp ce o cântaţi.
... acum eu cred, (laudă Domnului!)

E-177 [Pete pe bandă. Rândul de rugăciune a început - Ed.]... are un cancer sau boală feminină. Şi doar un moment. Ele ating ambele aproape la fel. [Fratele Branham face pauză.] Este boală feminină, aceea este. Este corect? Da. Desigur. Este aproape ca un cancer, totuşi, aceea este. Viaţa nu a fost un pat cu flori pentru tine, nu-i aşa? Nu. Ai avut multe probleme. [Sfârşitul înregistrării. Rândul de rugăciune a continuat.]