E-1 Când va veni momentul
Când voi depune armamentul,
Şi voi locui Acasă în pace?
Vom lucra până vine Isus,
Vom lucra până vine Isus,
Vom lucra până vine Isus,
Apoi ne vom aduna Acasă!
Nu cunosc bucurii liniştitoare pe pământ,
Nici cupolă paşnică, protectoare;
Această lume este o pustie a durerii,
Lumea aceasta nu-i Casa mea,
Vom lucra până vine Isus,
Vom lucra până vine Isus,
Vom lucra până vine Isus,
Apoi ne vom aduna Acasă!
La Isus Cristos caut odihnă;
El m-a îndemnat să nu mai hoinăresc;
Şi să mă aplec la sânu-I pentru sprijin
Până când mă conduce acasă?
Vom lucra până vine Isus,
Vom lucra până vine Isus,
Vom lucra până vine Isus,
Apoi ne vom aduna Acasă!
De-odată faţa i-am văzut,
Şi paşii nu-mi vor mai pribegi;
Cu El voi învinge valul rece al morţii
Şi voi ajunge în Casa mea Cerească.
Vom lucra până vine Isus,
Vom lucra până vine Isus,
Vom lucra până vine Isus,
Apoi ne vom aduna Acasă!

E-2 Numărul 227 acum, Adunând snopi frumoşi. Îmi place să o cânt pe aceasta, deoarece este o cântare de misionari, şi într-un fel mă îndeamnă, 227 este numărul imnului. Bine, acum, imnul de încheiere doar be-... Acum haideţi, fiecare, ataşaţi-vă chiar acum. Vă plac aceste cântări vechi? Ziceţi „amin” dacă vreţi. [Adunarea zice: „Amin.” - Ed.] Minunat! Bine, toţi împreună acum.
În câmpurile secerişului astăzi mergem bucuroşi,
Adunând snopi, oh, snopi frumoşi;
Dis de dimineaţă până noaptea vom lucra cu toată puterea,
Adunând snopi, oh, snopi frumoşi.
Adunând snopi, snopi frumoşi, Adunând snopi, snopi frumoşi;
Oh, laudă Domnului, suntem pe drumul Ţării fără sfârşit,
Adunând snopi, oh, snopi frumoşi.
Pe munţi, dealuri sau câmpii vom secera grâul,
Adunând snopi, snopi frumoşi;
Da, vom munci departe şi aproape, niciodată nu vom ezita, nici nu ne vom teme,
Adunând snopi, oh, snopi frumoşi.
Fiecare acum, veniţi!
Adunând snopi, oh, snopi frumoşi,
Adunând snopi aurii, snopi frumoşi;
Oh, laudă Domnului, suntem pe drumul Ţării zilei fără sfârşit,
Adunând snopi, snopi frumoşi.

E-3 Doar un moment. Acum când venim la partea aceea din nou: „Laudă Domnului, suntem pe drumul Ţării,” să arătăm în sus: „spre Ţara zilei nesfârşite, adunând snopi.” Să încercăm corul acum. Veniţi!
Laudă Domnului, suntem pe drumul Ţării zilei fără sfârşit,
Adunând snopi, snopi frumoşi,
Ei bine, acum să o luăm din nou. Bine.
Vom cânta şi ne vom ruga, şi glasul Stăpânului vom asculta,
Adunând snopi, oh, snopi frumoşi;
Şi vom merge în ţări străine, mergând cum ne porunceşte Domnul nostru,
Adunând snopi, snopi frumoşi, Adunând snopi, snopi frumoşi,
Adunând snopi, snopi frumoşi;
Oh, laudă Domnului, suntem pe drumul Ţării zilei fără sfârşit,
Adunând snopi, snopi frumoşi.

E-4 Să ne ridicăm acum, dacă vreţi.
O Domn al Vieţii, noi Te vedem în cartea numită Biblia, într-o imagine dramatică, în această dimineaţă, aşa cum ne gândim că era o dimineaţă frumoasă de duminică când stăteai pe munte, adunând ucenicii în jurul Tău şi îi învăţai fericirile, doar lucrurile ce ar trebui să le facă. Tu ai zis: „Ferice de cei blânzi, că ei vor moşteni pământul. Ferice de cei săraci în duhul, că a lor este Împărăţia lui Dumnezeu. Ferice de voi, când oamenii vă vor ocărî, şi vă vor persecuta, şi vor spune tot felul de rele împotriva voastră, neadevărate, din pricina Numelui Meu. Bucuraţi-vă, şi fiţi nespus de fericiţi, din cauză că răsplata voastră este mare în Cer.”
În acest fel, ne-ai învăţat ca toţi să ne rugăm în acest fel. [Fratele Branham şi adunarea se roagă împreună conform cu Matei 6:9-13 - Ed.]
... Tatăl nostru care eşti în cer, Sfinţească-se numele tău. Vie împărăţia ta. Facă-se voia ta pe pământ, cum este în cer.
Dă-ne astăzi pâinea zilnică. Şi iartă-ne greşelile, aşa cum iertăm celor ce ne greşesc.
Şi nu ne duce în ispită, ci ne scapă de cel rău: că a ta este împărăţia, şi puterea, şi slava, în veci. Amin.

E-5 Acum clasele îşi pot lua locul. Clasa adulţilor să vină în faţă, dacă pot, în timp ce băieţii ne dau Nor şi Foc. [Pianistul şi muzicanţii cântă Nor şi Foc în timp ce copiii merg la clasele lor. Pete pe bandă - Ed.]
Acum există câteva scaune libere în faţă, dacă există cineva dintre voi în spate de tot. Ştiu că tabernaculul nostru nu este... acustica de aici nu este prea bună, deoarece avem o ricoşare între fiecare dintre acei stâlpi de acolo, şi rafturile ce atârnă în jos. Există o ricoşare. Dacă vreţi să veniţi puţin mai aproape, există câteva scaune. Voi sunteţi foarte bine veniţi, în timp ce facem aceasta, dacă doriţi.

E-6 Să deschidem acum la Geneza al 22-lea capitol, şi apoi, de asemenea, să deschidem la Romani al 4-lea capitol, doar pentru un mesaj scurt în această dimineaţă înainte de serviciul de vindecare, în şcoala noastră duminicală. Geneza 22.
Doreşte cineva o Biblie? V-aţi uitat-o? Dacă da, ridicaţi-vă mâna dacă vreţi una din care să studiaţi. Noi avem câteva aici în spate. Ne-am bucura ca cineva dintre uşieri să v-o aducă, dacă doriţi una. Am văzut câteva mâini ridicate. Frate Roy, aţi vrea fraţilor să intraţi doar un minut, să le daţi acolo în spate. Este frumos. [Fratele Branham face pauză - Ed.]

E-7 Doamna Harvey aici, doamna G.H. Harvey din Danville, Illinois? Ţi-ai adus şi băiatul? Bine. Vom avea rugăciune după puţin timp, pentru el. Doamnă Harvey. Bine.
Acum vom vorbi doar puţin timp, sau vom avea o şcoală duminicală. Aici se obişnuieşte să avem lecţia şcolii noastre duminicale. Dar când sunt în preajma casei, de obicei... ei renunţă şi mă lasă să am şcoala duminicală în loc să mă ruga pentru bolnavi. Apoi păstorul nostru va aduce mesajul pentru dimineaţă, chiar după partea aceasta de serviciu. Şi vom încerca să-i acordăm platforma cât putem de repede, pe la ora unsprezece, dacă va voi bunul Domn.

E-8 Acum există multe cereri. Şi eu mă rog pentru voi toţi în mod constant, şi peste tot, şi aş vrea să vă rugaţi pentru mine.
Eu am ceva, motivul că sunt acasă aşa de mult de data aceasta este că eu caut calea Divină a lui Dumnezeu pentru mine unde să merg în următoarele servicii, aşa cum I-am promis că voi face. Acum, nu încerc să-L grăbesc pe Domnul, deoarece El ştie toate lucrurile, dar eu îi cer să-mi arate o viziune despre ceea ce trebuie să fac, sau unde va fi următoarea mişcare. Şi din moment ce am venit din Africa, acolo s-a întâmplat numai o viziune, şi aceea a fost cealaltă dimineaţă, apoi a venit de două sau trei ori peste zi. Şi cred că El este aproape acum.
Viziunile de obicei vin într-un ciorchine. Dacă aţi observat în Biblie peste... fraţii noştri din zilele trecute, aveau de obicei o grămadă de viziuni care se mişcau la Daniel, la Iosif, şi apoi acolo era un spaţiu când nu mai era nici una.

E-9 Deseori m-am întrebat dacă trebuie să-mi duc serviciile în felul cum le-am purtat. Doar să mă rog, oh, poate am primit o grămadă, două, într-o noapte, sau ceva în acel fel, unde erau mii din acelea aşteptând, şi aceea doar a continuat să-mi vină în inimă şi nu trebuia să o fac; că, Dumnezeu mi-a dat autoritate să pun bolile... să sparg puterea lui Satan.
Şi miercuri seara, acum o săptămână, am venit aici jos la Tabernacul, şi aici au fost un grup de oameni adunaţi, astfel doar am pus, ca, o lână înaintea Domnului. Şi am zis: „Doamne, niciodată nu m- am dus afară...”
De multe ori, am întrebat oamenii întâi: „Credeţi? Cât de mult credeţi? Credeţi că o pot face?” şi toate lucrurile acestea diferite ca acelea. Şi apoi aştept să-i aduc la platformă, şi aştept până când văd o viziune, să văd chiar exact ceea ce s-a întâmplat, apoi o pronunţ chiar cum a fost aceea. Aceea a fost foarte înceată, abia puteam ajunge la oameni. Dar cu câteva zile în urmă, mă întrebam...

E-10 De multe ori, stăteam la platformă, unde ar putea exista o sută de oameni. Şi primul lucru ştiţi, ceva, un îndemn foarte real se ridică în mine, şi merg drept înainte şi numesc demonul acela, şi-l scot afară. Şi m-am gândit: „Este ciudat.” Apoi aici încep să mă gândesc... Mulţi dintre voi au citit cărticica mea, fără îndoială că toţi de aici, şi multe incidente de acolo.
I-am văzut într-o noapte, la Portland, unde un demon... Şi oh, vai! Un bărbat care cântărea cam trei sute de livre, şi a alergat la platformă, şi a zis: „Ei bine, făţarnicule!” A zis: „Îţi voi arăta ce om eşti!” El era un nebun din spital. El a fugit la platformă şi urma să-mi rupă gâtul. Şi cinci sute de predicatori doar au căzut loviţi de el. Şi el şi-a tras braţul în spate şi a zis: „Îţi voi rupe fiecare os din trupul tău!” Şi eu cântăream cam o sută şi douăzeci de livre. Şi el vreo trei sute, şi un piept mare şi lat, şi oh, ce un om puternic era, suficient de tare să-şi ducă la îndeplinire ameninţarea. Şi în... Chiar în mijlocul aceleia, păi, acolo doar s-a mişcat ceva asupra mea, şi m-am dus afară unde era el. El a zis: „În seara aceasta voi rupe fiecare os din trupul tău fragil!”
Am zis: „În... Fiindcă ai provocat Duhul lui Dumnezeu, în seara aceasta îmi vei cădea la picioare, în Numele Domnului.”
Acolo s-au făcut cele două profeţii.
Şi el a căzut în faţa mea, a zis: „Îţi voi arăta la ale cui picioare voi cădea!” Şi m-a scuipat în faţă, când s-a ridicat, şi şi-a tras pumnul lui mare în spate.
Chiar atunci am zis: „Satan, ieşi afară din om.” Şi el şi-a ridicat mâinile şi a strigat, şi mi-a căzut peste picioare, până când poliţia a trebuit să-l tragă la o parte.
Acum, el nu a avut nici o credinţă în mine. El nu m-a crezut. Şi am văzut că era nevoie de o provocare curajoasă. M-am rugat pentru fiecare care venea.

E-11 Ailaltă seară au fost oameni aici, o femeie nu putea vorbi. Imediat ce puterea cea rea a fost provocată, ea a vorbit normal.
Şi aici a fost o doamnă care a avut o guşă mare în gât. Doar m-am dus la ea, şi am zis: „Satan, eu doar am autoritatea să-ţi frâng puterea. Tu trebuie să vii afară din ea.”
Am zis: „El s-a dus.” Am zis: „O crezi?” Şi ea a zis: „Da.”
Am zis: „Bine, du-te acasă şi pune-ţi o sfoară în jurul gâtului, şi măsoară-l, vezi cât de mare este. Şi la fiecare trei zile, taie bucata de sfoară din aceea, vezi cum începe să se strângă.”
În prima zi a fost cam aşa de mare, a doua zi cam aşa, şi a treia zi cam aşa, unde s-a dus jos, vedeţi. Este aceeaşi sfoară; ea a adus-o aici la platformă.
Şi apoi am început să o aud venind înăuntru. Şi doar am întrebat pe Dumnezeu, va fi aceea voia Sa Divină? Şi în dimineaţa trecută cam...

E-12 Am o fetiţă, de vreo opt, zece luni, micuţa Sara, şi ea este o dulce foarte scumpă. Şi eu nu trebuia să fiu cu ea prea mult. Şi eu am răsfățat-o, recunosc, doar am ţinut-o în braţe tot timpul. Şi voi aţi fi făcut-o la fel, dacă nu aţi avea timp să vedeţi acel bulgăraş de iubire suficient de mult, ştiţi, doar când sunt acasă. Astfel eu cred că am răsfățat-o foarte mult.
Îi cresc câţiva dinţi, şi este foarte bolnavă. Ea poate avea şi o dezinterie. Ea merge în jur. Cred că unele dintre familiile voastre o au la fel; foarte bolnavă, vomită şi dezinterie. Şi astfel ea plângea. Mama ei a fost aşa de obosită, ea nici nu s-a trezit; nici eu, măcar. Şi m-am trezit, eu am dormit în a doua cameră de la ea; şi ea cu mama ei acolo, şi fetiţa şi eu dormeam în cealaltă cameră, mica Rebeca. Şi, astfel şi Billy Paul a stat cu bunica în noaptea aceea. Astfel eu m-am trezit, am auzit... Am zis: „Ce m-a făcut să mă trezesc în acel fel?”
I-am auzit Glasul zicând: „Du-te la copila ta şi dă-i un pahar cu apă.”
M-am dus în cameră, şi ea plângea. Ea plângea de mult timp. Poate că nu şi-a trezit mama, fiind în pătuţul ei. M-am dus şi am luat un pahar de apă şi am intrat. Micuţa aproape a băut tot paharul de apă, şi acolo în starea ei atunci, cu dezinteria ce o avea. Doar, m-am gândit: „Nu este drăguţ, cât de dulce este aceea!” Aceea este a doua sau a treia oară.

E-13 Odată am fost în Sioux Falls, ea avea numai trei luni. Ea dormea într-un pat. Mama ei a ieşit afară, să vorbească cu cineva. Şi eu mă bărbieream, în acel fel, pregătindu-mă să merg la adunare. Şi am stat acolo, bărbierindu-mă, şi am auzit Îngerul Domnului zicând: „Ia-ţi copila, imediat.” Mi-am lăsat briciul; am alergat. Şi doar într-o jumătate de minut ea ar fi fost dusă. Ea era într-un pat înalt, cam aşa. Şi avea ambele mâini... ea doar se rostogolea, şi-a învârtit capul, căpşorul îi atârna, braţul ei doar aluneca jos. A trebuit să fug foarte repede să o prind în timp ce cădea. Ea este foarte dulce.

E-14 Mai târziu puţin după aceea, acolo a fost o fetiţă tânără. Poate ea şade aici în această dimineaţă.
Eu nu o văd, dar ea vine mai rar. Ea este o membră a unei biserici în New Albany, o biserică foarte proeminentă, o biserică remarcabilă în New Albany. Eu am fost acolo jos. Ea vrea... Ea are o stare mintală, un fel de psihonevroză. Şi nu putea, şi nici nu pleca din oraş sau undeva, ea începea să plângă şi plângea, în continuu. Astfel m-am rugat pentru ea, de două sau trei ori, dar ceva nu m-a lăsat să provoc demonul acela, cumva. Eu nu ştiu. Eu doar nu am putut-o face. Ea este o bună prietenă a unei sore de spital care locuieşte acolo în vecinătate. Ei au venit acolo sus. Ea a fost în acel fel de vreo opt ani.
Astfel ea a venit acolo zilele trecute, şi a zis... i-am spus, am zis: „Soră, singurul lucru ce ştiu, există o cauză acolo pe undeva. Eu nu ştiu ce este.” Am zis: „Eu... Dacă ai putea veni sus.”
Ea a zis: „S-au făcut rugăciuni pentru mine; păstorul meu.” Şi a zis: „Păstorul meu m-a trimis aici sus, a zis: 'Du-te caută-l pe Fratele Billy şi vezi ce spune el.'”
Ei bine, am zis: „Ei bine, nu ştiu soră,” am zis: „eu sunt ca păstorul tău.” Am zis: „Ţi-ai mărturisit toate păcatele?”
„Totul.”

E-15 Învățătoarea şcolii duminicale, are o clasă mare şi face o lucrare bună. Dar aceea doar a atârnat peste ea. Ei bine, eu nu am ştiut ce să fac. Doar imaginaţi-vă cum m-am simţit. Eu doar nu am ştiut ce să fac.
Am dus-o în cameră. Am zis: „Bine, vino sus.” Când au venit oamenii, doar am oprit orice lucru. Am dus-o într-o cameră. M-am aşezat şi am început să vorbesc despre genealogii şi despre începuturi, originea timpului şi orice lucru, şi o urmăream. A fost în aceeaşi dimineaţă. Dumnezeu este întotdeauna acolo în momentul crucial, ştiţi. Şi după un timp, m-am uitat afară, şi acolo o viziune se ridica. Am văzut un automobil mergând grăbit.
Am zis: „Starea ta are ceva de a face cu un automobil.” Ea a zis: „Nu, niciodată nu am fost într-un accident.”
Am zis: „Doar stai smerită.” Am zis: „Te văd în maşină. Erai aproape să te lovească un tren.”
Ea, ea a sărit. Ea a zis: „Oh!”
Am zis: „Da, şi nu eşti cu soţul tău. Tu eşti cu un alt bărbat. Soţul tău era în război în străinătate, de data aceea.” M-am dus înainte şi am început să o dezvălui. Am zis: „Lucrurile acestea ce le-ai făcut, lucrurile imorale! Tu i-ai spus ceva despre aceea, dar nu i-ai spus tot despre aceea.” Şi ea a început să strige, ţinându-se de faţă în acel fel. Am zis: „Tu ai avut o operaţie nu de mult timp, de asemenea, pentru amigdalele tale, şi ţi-a fost teamă să iei anestezia, de teamă că o vei spune, sub aceea.” Ea doar a strigat şi a căzut la pământ.
Ea a zis: „Acela-i adevărul.”
Am zis: „Cum vei putea ajunge undeva cu aceea atârnând?”
Ea a zis: „I-am cerut lui Dumnezeu să mă ierte.”
Am zis: „Tu nu ai păcătuit împotriva lui Dumnezeu. Tu ai păcătuit împotriva soţului tău şi a jurământului.” Am zis: „Du-te înapoi şi corecteaz-o, apoi vino. Pot controla demonul acela atunci, vezi.”

E-16 Şi am zis: „Fiindcă veni vorba, soţul tău,” eu l-am descris cum arăta, niciodată nu l-am văzut în viaţa mea, am zis: „el are acelaşi lucru să-ţi mărturisească.” Am zis: „Acum, dacă nu o crezi, sună-l la telefon şi spune-i să vă întâlniţi.” Ea s-a dus şi l-a sunat la telefon. Ei s-au întâlnit pe stradă.
Şi au venit înapoi aici, lacrimile curgeau pe obrajii lor, iertându-se reciproc. Demonul a părăsit-o, şi acolo era ea liberă. Vedeţi?
Acum, aş fi putut striga şi urla la demonul acela, şi să scot orice altceva, şi ei niciodată nu ar fi plecat până când aceea s-ar fi corectat. Vedeţi? Vedeţi, voi trebuie să aflaţi cauza înainte de a putea afla cura.

E-17 Mergeţi la un doctor, ziceţi: „Am o durere de cap.” Ei bine, el v-ar putea da o aspirină. Ei bine, aceea ar putea veni înapoi. Poate aveţi o boală de stomac care cauzează durerea de cap. Poate aveţi o infecţie pe undeva care cauzează febra, făcându-vă să aveţi dureri de cap, sau altceva. Trebuie să veniţi înapoi, doctorul acela trebuie să diagnosticheze cazul acela până când află unde este cauza, apoi să scape de cauză.
Ca o gaură în găleată, dacă turnaţi apă, apa doar continuă să curgă. Mai bine aţi astupa gaura, mai întâi, vedeţi. Şi aceea este...

E-18 Acum pe aceea stau. Ce trebuie să fac? Acum cel mai mare lucru din adunarea mea, era acesta, tu nu te rogi pentru aceea. Şi m-am rugat şi am cerut în rugăciune pentru toţi dintre ei, dar ei zic: „Ei bine, dacă doar mă vei atinge şi vei face aceasta,” şi ei văd lucrurile acelea întâmplându-se.
Şi este corect, Biblia a zis: „Îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi ei se vor însănătoşa.” Apoi când începeţi aceea, am încercat-o, şi i-am revăzut prin rând, mi-am pus mâinile peste ei. Dar dacă ei, Viaţa lor nu se potriveşte cu Duhul Sfânt, să aflu dacă este ceva acolo, ei nu simt că m-am rugat pentru ei. Aici este secretarul meu stând aici, şi lucrurile ce le ştim, primind scrisori. Nu este corect? Ei doar se gândesc că nu sunt.

E-19 Acum eu sunt împotrivă la ceva. Şi eu cred că dacă aş putea predica; şi nu sunt prea mult un predicator, dar dacă aş putea aduce oamenii să vadă că ei au venit absolut curaţi cu Dumnezeu, atunci cred că voi avea autoritate, prin Isus Cristos, să sparg autoritatea oricărui demon ce există.
Când Petru şi Ioan au trecut prin poarta numită Frumoasa, ei niciodată nu au întrebat omul dacă era credincios, sau ceea ce era, sau ceva despre aceea. Petru a zis: „Argint şi aur nu am, dar ce am îţi dau.” A zis: „În Numele lui Isus Cristos din Nazaret, ridică-te şi umblă.” El l-a ridicat, şi l-a ţinut acolo până când oasele gleznelor s-au întărit, şi a plecat, mergând.
Acum există ceva acolo despre ce studiez. Şi aş vrea să vă rugaţi pentru mine. Bine, o veţi face, doar rugaţi-vă? [Adunarea zice: „Amin.” - Ed.] Bine. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

E-20 Deschideţi la Geneza 22 acum. Voi citi ceva, pentru o lecţie, înainte de serviciul de rugăciune. Bine, vom începe pe la... Să vorbim despre aceea puţin.
Vă voi spune ce vom face. Aş vrea să mergeţi în Romani 4, la fel. Voi învăţa puţin despre credinţă. De aceea avem nevoie cu toţii, mult din aceea. Nu este aşa? [Adunarea zice: „Amin.” - Ed.] Credinţa nu este o... nu este o dovadă numai; este substanţa. Credinţa în sine este substanţa şi o dovadă a lucrurilor pe care simţurile trupului nu le va declara. Şi m-am gândit, poate, învăţând aceasta, vă va răscoli credinţa, vedeţi, să v-o aducă la un nivel de unde Dumnezeu poate intra înăuntru să vă binecuvânteze.

E-21 Acum să începem citirea despre al 8-lea verset din capitolul al 22-lea. Acela are de a face cu Abraham. Şi el a fost întâi numit Abram; şi apoi şi-a primit numele de preot, sau numele tatălui său; că el era Abraham, care înseamnă, „tatăl naţiunii.” Acum ascultaţi.
Şi Abraham a luat lemnele jertfei arderii de tot, şi le-a pus pe Isaac fiul său; şi a luat focul în mână, şi un cuţit; şi s-au dus amândoi împreună.

E-22 Ce scenă dramatică aici, departe, cu o mie opt sute şi şaptezeci şi doi de ani înainte de venirea Domnului, Dumnezeu a preaumbrit acum, vorbind, pregătindu-se să facă o pildă. Şi el, Abraham, era un om bătrân, de nouăzeci de ani, şi Sara, sau Abraham a fost de o sută şi Sara de nouăzeci. Aceea este cam de patruzeci de ani după menopauză, astfel viaţa din ea era moartă. Şi viaţa în Abraham era moartă, un om bătrân la vârsta aceea.
Şi Dumnezeu i s-a arătat când avea nouăzeci şi nouă, şi a zis: „Abraham, umblă înaintea Mea şi fii perfect.” Doar gândiţi-vă, la o sută de ani! Şi El i-a spus ce se va întâmpla. A zis: „Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine, fiindcă tu vei... Îţi voi da un fiu, prin Sara.” Acum gândiţi-vă, la o sută de ani! Şi apoi Biblia a zis-o.

E-23 Abraham, ştiţi cum a of-... şi-a făcut jertfa, şi a îndepărtat păsările de pe aceea până la apusul soarelui; şi cum a venit întunecimea peste ea, şi Duhul lui Dumnezeu a coborât şi a vorbit cu el. Şi Abraham l-a crezut pe Dumnezeu.
Acum aş vrea să lucrez la subiectul acela, Crezând în Dumnezeu, sau, luându-L pe Cuvânt.

E-24 Acum Abraham nu a avut un nor mare de martori cum avem noi astăzi, că Abraham în sine era un Haldeian, cu toate acestea era tatăl evreilor. Dar el era un Haldeian din cetatea Ur. Şi el a fost chemat afară din poporul lui, să meargă într-o ţară străină.
Ce frumos tipizează aceea umblarea creştină de astăzi, că noi trebuie să ieşim afară din asociaţii noştri lumeşti, să mergem într-o ţară străină, sau străini în prima ţară în care am intrat. Şi Ţara ce o numim astăzi, este umblarea în calea creştină, să mergem cu Cristos, să ne separăm de lucrurile lumii.
Şi el a făcut-o prin credinţă, şi a călătorit într-o ţară străină, fără să ştie măcar unde se ducea. Singurul lucru, Dumnezeu a zis: „Ieşi afară, Abraham, şi du-te într-o ţară,” şi el căuta o Cetate al Cărui Ziditor şi Meşter era Dumnezeu.

E-25 Acum dacă acela este lucrul la care ne referim în viaţa naturală, ar fi, să spun instinctul, în mod natural l-aţi numi, dar noi îl numim „călăuzirea Duhului Sfânt.” Dumnezeu l-a chemat afară dintre oameni. Şi el a locuit în ţări străine, mărturisind că el era un pelerin şi un străin, căutând o Cetate, uitându-se după o Cetate. Oh, vai, cum vine aceea încă în jos prin copiii Lui, acea trăsătură de a căuta o cetate al Cărui Ziditor şi Meşter este Dumnezeu! Şi Dumnezeu l-a binecuvântat.

E-26 Şi apoi când era foarte bătrân, El a zis: „Acum, Abraham, tu ai umblat înaintea mea fiind perfect,” şi cum l-a binecuvântat şi l-a înmulţit. Acum, dacă ne-am uitat la partea naturală, păi, era imposibil pentru el să aibă acest copil prin Sara. Păi, toate resursele vieţii s-au dus. Sara este de nouăzeci de ani; Abraham de o sută.
Păi, dacă ai spune aceea unui doctor astăzi; un om de o sută de ani, cu soţia lui de nouăzeci, veţi avea un copil. Păi, ştiţi ce ar face? Ei v-ar încuia pe undeva prin pavilionul psihopaţilor, zicând: „Păi, bătrânul şi bătrâna sunt puţin săriţi de pe fix.” Dar voi nu priviţi la împrejurări. Voi priviţi la promisiune. Vedeţi? Dacă vă uitaţi...

E-27 Acum aceea este cam în acelaşi fel poate ca doamna care este aici în cărucior, sau unii dintre voi de acolo cu cancer. Doctorul zice: „Tu nu te poţi face bine.” Acum dacă o crezi, atunci nu te poţi face bine. Dar trebuie să te uiţi la promisiunea Divină.
Un om bătrân... a fost chemat în casa lui, el a zis: „Frate, vino roagă-te pentru copilul meu, el are difterie neagră şi s-a stabilit în inimă. Şi cardiograma arată că inima a căzut în spate, şi s-a dus.”
Ei bine, ei nu ne-au lăsat să ne rugăm pentru copil. Dar când au ajuns acolo, păi, oh, internistul, doctorul: „Nu, domnule! Nu, domnule! Nu o poţi face. Şi tu ai copii; nu o poţi face.”
Dar încă crezând în Dumnezeu, insistând. Omul era Catolic. A zis: „Acum, păi, dacă pacientul este pe moarte, şi preotul era aici să-i facă ultimele ritualuri, l-ai lăsa înăuntru?”
„Oh, el nu are copii.”
„Şi acum aceea nu este o problemă. Aceasta este tot aşa de sacră ca ultimele rituri, ale bisericii.”
„Bine.”

E-28 În final mergând înăuntru şi îngenunchind lângă copil, şi doar m-am rugat o rugăciune mică simplă; mi-am pus mâinile peste copil, am zis: „Doamne Dumnezeul cerurilor şi pământului, care ai creat toate lucrurile, Tu ne-ai dat putere Divină să frângem puterile lui Satan, peste această viaţă. În Numele lui Isus Cristos, Satan ieşi afară din copil. El va trăi.” M-am întors în jur.
Tatăl: „Mulţumesc, Doamne! Mulţumesc!” Mama şi ceilalţi au început să zâmbească şi mergeau înainte.
Asistenta era supărată. A zis: „Hei, ştiţi cum...” A zis: „Este bine să aveţi credinţă, dar copilul acela moare.” A zis: „Cum puteţi merge aşa de nepreocupaţi referitor la aceea? Păi,” a zis: „aţi înţeles greşit doctorul.” A zis: „Doctorul a zis că copilul va muri. Este inconştient acum de peste o zi.” A zis: „L-aţi înţeles greşit pe doctor.”
Patriarhul bătrân a zis: „Nu, eu nu am înţ-... înţeles greşit doctorul.” A zis: „Am auzit ce a zis el; zicea: 'Copilul va muri.'”
A zis: „Păi, dar, vezi, când această cardiogramă arată că acea inimă este în starea aceea,” a zis: „niciodată în toată istoria nimeni nu s-a vindecat.” A zis: „Este bine să aveţi credinţă, dar,” a zis: „aceea nu poate. Credinţa nu poate face nimic acum.” Vedeţi?

E-29 Bătrânul, cu un deget ferm, s-a uitat la asistentă, şi a zis: „Doamnă, tu te uiţi la diagrama aceea. Eu mă uit la o promisiune Divină.”
Băiatul este căsătorit acum. Bine. El a zăcut în acel fel cam douăzeci şi patru de ore, şi deodată pulsul a început să crească. Acolo s-a dus. [Fratele Branham pocneşte din deget - Ed.] Vedeţi?

E-30 Când se face o promisiune Divină, Dumnezeu este sub jurământ exclusiv sub obligaţie să îndeplinească fiecare din promisiunile Lui. Şi a Lui... Dumnezeu este tot aşa de vrednic cum este şi Cuvântul Lui. Dacă Cuvântul acela nu are efect, atunci Dumnezeu nu are efect. Acela este Dumnezeu. O credeţi? [Adunarea: „Amin.” - Ed.] El este Dumnezeu. Biblia a zis: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.” Şi eu nu sunt mai vrednic decât cuvântul meu, şi voi tot aşa de vrednici ca şi cuvântul vostru.
Dacă aş avea o mână plină cu grâu în mâna mea, şi aş pune-o pe catedra aceasta, aceea nu ar fi niciodată nimic decât grâul care zace acolo. Dar plantaţi grâul acela în pământ, şi el va produce poate o baniţă de grâu. Vedeţi? Dar germenul de viaţă, acela este în grâu. Dar grâul trebuie să cadă în pământ să moară, a zis Isus, sau Pavel, cred eu, care a zis: „Dacă bobul de grâu nu cade în pământ să moară, el rămâne singur.” Vedeţi?
Şi apoi Acesta este Dumnezeu, Cuvântul Său. Şi apoi Cuvântul acela se ancorează în inimă! Oh, dacă aş putea să vă aduc să o vedeţi! Când Cuvântul acela se ancorează acolo, acela va produce doar ce a zis El. El va face doar... Acela este Dumnezeu; el trebuie să o facă.

E-31 Dar dacă doar spuneţi: „Ei bine, ştiu căci Cuvântul este acolo; da, este corect,” ei doar îşi pun mâinile peste voi, da, Acela va fi doar adormit. Este corect. Aceea nu se va mişca, deoarece... „Oh, eu, eu citesc Biblia.”
Dar până când puteţi ancora Aceea, şi spuneţi: „Da, Doamne, aceea este pentru mine,” atunci ceva se va întâmpla. Trebuie să se întâmple. Până atunci, acela este doar un Cuvânt scris. Este corect. Dar când acela se ancorează odată!
Acum, Abraham, el nu s-a uitat la trupul lui. A zis: „Bine, Doamne, vom avea copilul.” Am putea continua în jos ore în şir, în aceasta, dar nu am vrea să luăm prea mult timp. Acum el vine în locul unde se naşte micul Isaac.
Şi aici el iese afară, după ce îl primeşte. Şi probabil doar... Abraham avea probabil o sută douăzeci de ani, poate, de data aceasta, la o sută şi cincisprezece, douăzeci de ani. Micul Isaac probabil de cincisprezece, optsprezece ani. Şi Dumnezeu a zis: „Acum, Abraham,” a zis: „aş vrea să duci băiatul acela acolo sus pe munte, şi să-l oferi ca jertfă.” Acum după ce l-a primit, i-a promis să fie „tatăl naţiunilor,” şi aici acum singura sămânţă ce o avea, El a zis: „Du-l şi distruge-l.” Verificare dublă. Oh, vai! Vedeţi? „Acum, ştiu că eşti bătrân, şi M-ai crezut, şi ţi-am dat acest băiat. Şi acum tu ai o idee aici, acum, promisiunea va fi împlinită fiindcă ai băiatul. Dar acum aş vrea ca tu să duci băiatul sus şi să-l ucizi.”

E-32 Ei bine, acum, cum era dacă Abraham zicea: „Atunci, Doamne, acum priveşte, vreau să Te întreb ceva. Eu aici, poate de o sută douăzeci de ani, şi am primit acest băiat. Şi săraca Sara abia mai poate merge prin jur, ea este aşa de bătrână, şi ea doar este zbârcită şi dusă, aproape. Şi iată-mă, un om bătrân, trebuie să mă sprijin pe un băţ, şi să merg în acest fel,” doar abia mai putea umbla, poate. „Şi sunt aşa de bătrân, şi băiatul este un tânăr aici. Văd ce ai făcut, dar, ce, vrei să spui să-l ucid? Întâi, aceea îmi va sfâşia inima. Şi, apoi, cum voi fi eu un tată al naţiunilor, şi Tu îl vei ucide?”
Dar Abraham nu s-a clătinat. A zis: „Da, Doamne!” El ia copilul, şi s-au dus acolo. El nu a ştiut cum.
Nu era treaba lui să se întrebe. El s-a supus.

E-33 Doamna de aici ar putea spune: „Cum voi umbla?” Poate ai fost oloagă de mult timp; nu ştiu. Poate altcineva ar zice: „Ei bine, doctorul mi-a spus că eu nu pot trăi, Frate Branham. Eu voi muri.” Nu despre aceea vorbim. Acela-i lucrul natural, înţelegeţi. Dacă luaţi ceva din acela, niciodată nu veţi trăi.
Dar voi trebuie să vă uitaţi la o promisiune ce a făcut-o Dumnezeu, şi Aceea este promisiunea.
Vedeţi, interiorul vostru!
Acesta din exterior este păcat. Aţi ştiut-o? Ştiţi că trupul vostru este păcat. Pentru acel motiv nu încercăm să desăvârşim trupul acela, el este păcat. Aţi ştiut-o? El „s-a născut în păcat, alcătuit în fărădelege, venind în lume vorbind minciuni.”

E-34 Şi sufletul acela este în acel fel până când sufletul moare şi s-a născut din nou din Dumnezeu, apoi
sufletul acela nu poate muri. „Sufletul care păcătuieşte va muri.” „Dar cel ce crede în Mine are Viaţă veşnică,” apoi există o Viaţă nemuritoare care trăieşte în trupul acela. Acum, aceea este ca un izvor care vine din Cer, ca un miez în interiorul unui om. Acum aceea este partea evlavioasă, care operează în acest trup.
Dar înainte de a se putea desăvârşi acest trup cândva, Duhul îl va aduce în supunerea lui Dumnezeu, să vă facă. Acela se va război tot timpul, constant. Pavel a zis! Noi niciodată nu putem ajunge mai mult decât el. Vedeţi? Pavel a zis: „Când vreau să fac bine, răul este lângă mine, vedeţi.” Şi acela-i un război constant, şi firea împotriva Duhului.
Şi aici mergeţi, privind la fire: „Doctorul a zis, şi cred...” Priviţi cât este de păcătos! Apoi, voi nu-l puteţi sluji pe Dumnezeu.

E-35 Voi trebuie să vă aruncaţi la o parte simţurile. Dumnezeu nu v-a dat simţurile acelea să vă încredeţi cu ele în El. Simţurile voastre sunt numai să contacteze: văzul, gustul, pipăitul, mirosul, şi auzul. Dar pentru voi, înşivă, este duhul acela care locuieşte în voi. Şi când acela a fost regenerat şi omul cel vechi a murit, şi omul nou născut din nou, aceea este o parte din Dumnezeu; atunci deveniţi un Fiu al lui Dumnezeu, şi un vlăstar al Creatorului. Atunci puteţi crede lucrurile imposibile, fiindcă sunteţi alcătuiţi de Dumnezeul care lucrează miracole. Voi sunteţi o parte din El.

E-36 Ar fi natural pentru mine să beau; tatăl meu a băut. Ar fi natural pentru mine să folosesc tutun; tatăl meu l-a folosit, generaţia mea de după mine l-a folosit. Cineva a zis: „De ce nu ai fumat niciodată şi nu ai băut?”
Ei bine, când eram doar un băiat, înainte de a începe în aceasta, Duhul Sfânt a coborât, a zis: „Să nu o faci!” Acolo este convertirea, vedeţi, la început.
Şi chiar mult mai înainte de aceea, în dimineaţa când m-am născut, când Îngerul lui Dumnezeu a stat unde eram, acea sămânţă în timp ce era în pământ s-a schimbat dintr-un scaiete.

E-37 Nu vedeţi ceea ce vreau să spun? Aţi reţinut ce vreau să spun? Apoi acolo este un duh, şi de acolo este Viaţa voastră nemuritoare. Apoi: „Un om care este născut din Duhul lui Dumnezeu nu păcătuieşte.” Voi îndreptaţi Scripturile atunci. Dacă el, dacă... „Închinătorul odată curăţit nu mai are dorinţă să păcătuiască, sau nu mai are conştiinţa păcatului.” În Vechiul Testament, închinătorul a venit şi şi-a oferit jertfa, s-a dus afară cu aceeaşi dorinţă să păcătuiască. Dar aici, iat-o, luaţi-o, în Evrei a zis: „Când închinătorul, în acest caz, care îşi pune mâinile pe capul Fiului lui Dumnezeu, şi păcatele lui sunt curăţite prin Puterea lui Dumnezeu sfinţitoare, nu mai este dorinţă de păcat acolo.” Oh, acolo stă Viaţa! Apoi aceea vă face un vlăstar al lui Iehova.
Şi Satan nu mă poate vătăma atunci fără să-l lovească pe Tatăl meu. Voi nu puteţi lovi fetiţa aceea de acolo fără să mă loviţi, vă spun; nu vă poate lovi copiii fără să vă lovească. Şi apoi: „El nu vrea ca cineva să piară sau să sufere.”

E-38 Dar, acum, înainte ca această fire de aici, înainte ca firea să poată fi desăvârşită, ea trebuie să moară aşa cum a murit sufletul.
Dumnezeu nu a avut voia Sa perfectă ca femeile şi bărbaţii să-şi aducă copiii lor pe pământ. Aţi ştiut-o? Dumnezeu a făcut omul, Însuşi, din ţărâna pământului. După cădere... Acum nu mă voi certa referitor la aceea, căci ştiţi că am câteva vederi foarte hazlii referitor la aceea. Dar, după cădere, atunci femeile au născut copiii în lume. Dumnezeu i-a spus: „Fiindcă ai luat Viaţa din lume, tu trebuie să o aduci în lume.” Priviţi ce fel de viaţă era aceea; după sex, dorinţă, firească.

E-39 Dar apoi când trupul acela moare şi merge înapoi în pământ, ţărâna pământului; atunci Dumnezeu va lua duhul nemuritor din aceea, în Împărăţia lui Dumnezeu, sau la Tronul Lui, paradisul. Apoi la a Doua Venire a lui Isus, mama mea stând acolo şi tatăl meu care a plecat, niciodată nu va trebui să-i dea alt trup, ci Dumnezeu îi va modela unul care este perfect şi nemuritor, şi nu poate muri.

E-40 Acum Abraham îl ia pe Isaac, şi pornesc spre munte. Acum al 9-lea verset.
Şi ei au ajuns în locul despre care Dumnezeu i-a spus; Şi Abraham a zidit un altar acolo, şi a pus lemnele în ordine, şi l-a legat pe Isaac fiul său, şi l-a pus pe altar pe lemne.
Acum chiar înainte de-a veni, îi pot vedea venind; nu i-a spus Sarei unde se duc, deoarece ea ar fi ţipat. Cred că aceea a fost credinţa lui Abraham care a înfăptuit miracole în pântecele Sarei; fiindcă ea s-a îndoit de aceea, chiar a râs când Acela a zis aşa. Aceea a fost credinţa lui Abraham.

E-41 Astfel pentru acel motiv, a zis: „Rugăciunea credinţei va salva bolnavul,” o rugăciune individuală.
„Rugăciunea fierbinte a omului neprihănit are mult efect.” Oh, dacă aţi şti numai aceea, în mâna voastră, Cristos ne dă autoritate, cu Numele Lui, prin a fi creştini, cea mai puternică armă ce a cunoscut cândva lumea. Rugăciunea, aceea chiar schimbă orice lucru. Aceea va schimba chiar gândirea lui Dumnezeu. Ea a făcut-o. După ce moartea a fost pronunţată asupra unui om, el s-a rugat; Dumnezeu a spus profetului: „Du-te înapoi şi spune-i că l-am ascultat.” Vedeţi acolo, rugăciunea, a ţinut-o înainte!

E-42 Billy Graham a fost întrebat, recent. Mattsson-Boze astăzi este acolo sus ducând cartea mea la Billy Graham, într-un interviu. Dar, şi ei vor ca eu să-l urmez, acolo la Washington acum, în auditoriul acela mare. Noi o putem obţine. Dar acum este aceea voia Tatălui?
Ei doar au trimis seara trecută, să vină la Wa-... sau alaltă-seară, să merg la Seattle, au o adunare mare acolo, şi Captain Al Ferrar şi toţi aceia vor să vină acolo acum, pentru mine, să vin. Ei au o adunare Evanghelică, o vor. Dar este aceea voia Tatălui? Acela-i lucrul următor.

E-43 M-au chemat, un auditoriu liber, în Baltimore, au zece mii de locuri, nu trebui să plătească nici un ban pentru aceea. Cinci sute de slujitori cu numele lor pe hârtie, acolo sus acasă acum: „Vom sponsoriza, sută la sută. Toţi suntem în rugăciune, peste tot.”
„Acum, Tată, unde vrei să merg?” Acela-i următorul. „Spune-mi acum, şi voi merge.” Vedeţi? Acolo este aceea.
Billy a zis: „Ştii înspre ce îmi permit succesul?” Am zis: „Nu am nici o idee.”
A zis: „Eu ţin adunări mici.” El a auzit despre adunările acelea. El s-a dus afară într-un cortuleţ, a fost acolo afară în Los Angeles, doar ţinând o adunare mică. Şi toţi din Colegiul Nord-Vestic au simţit să se roage şi să postească. Şi Dumnezeu a trimis acolo cincisprezece reporteri de ziare, şi au venit în această adunare, şi aceea s-a răspândit prin toată naţiunea.
Când am pornit de prima dată cu aceste pretenţii aici, am spus bisericii mele: „Staţi cu faţa la pământ şi rugaţi-vă.” Dumnezeu a început să se mişte. Primul lucru ştiţi, am auzit chemări din Africa din toată lumea. Şi a ajuns aceea acolo? Nu ştiu. Rugăciunea s-a dus.
Rugaţi-vă! Credeţi când vă rugaţi. Aceea este. Credeţi!

E-44 Abraham, când a fost bătrân, a crezut. Şi Dumnezeu i-a spus să meargă, şi el a ascultat. Şi mergând pe drumul lui, îl pot vedea luând robii şi măgăruşii, şi au pornit să meargă la muntele lui Dumnezeu. Oh, doar îmi place aceasta. Ascultaţi-o. El a zis slujitorului, el a zis: „Stai aici în timp ce vom merge dincolo, şi eu şi flăcăul ne vom întoarce.” Oh, oh, vai! Scuzaţi-mă, emoţiile mele mă depăşesc uneori. „Flăcăul şi eu ne vom întoarce.” („Cum? Eu nu ştiu. Voi merge acolo să-l ucid.”) Acum unde el... el ştia, cumva, într-un fel, se va întoarce, şi aici a avut un cuţit înfipt la curea.
Şi a pus lemnele pe umerii lui Isaac. Şi Isaac s-a urcat pe munte, condus de Abraham. Simbol frumos! Singurul lui fiu, ducându-l pe deal. Şi tocmai altarul ce l-a pus pe fiul lui, l-a pus pe deal în spatele lui. Un tip a trimiterii Fiului Său pe Golgota, cu o cruce de lemn pe spate, tocmai crucea pe care a fost ţintuit, şi unde „Dumnezeu nu şi-a scutit Propriul Fiu.”

E-45 Acolo micul Isaac s-a uitat în jur, el a zis: „Tată,” a zis: „aici este altarul şi focul, dar” a zis: „unde este jertfa?”
El a zis: „Dumnezeu Însuşi va rândui o jertfă.”
Şi-a legat fiul său propriu, l-a aruncat pe altar, a scos cuţitul şi a început să-i ia viaţa. „Dumnezeule, Tu l-ai dat.”
Şi în timp ce a început, a pus cuţitul jos, un Înger i-a prins mâna, a zis: „Abraham, Abraham, opreşte-ţi mâna!”
Chiar atunci un mieluşel, berbec, se zbătea în pustie, având coarnele agăţate în ceva viţe. Abraham s-a repezit repede, a apucat berbecul, şi-a dezlegat fiul; şi substituţional, vedeţi, şi a ucis berbecul. Atunci o...
Dumnezeu a vorbit lui Abraham, a zis: „Abraham, ştiu că Mă iubeşti. Nu Mi-ai reţinut nimic.”

E-46 Acum priviţi şi, pentru textul care vreau să-l citim, al 13-lea şi al 14-lea verset.
Şi Abraham şi-a ridicat ochii, şi s-a uitat, şi iată în spatele lui un berbec agăţat cu coarnele în desiş: şi Abraham s-a dus şi a luat berbecul, şi l-a oferit... o ardere de tot în locul fiului său.
Ştiţi cine era berbecul acela? Acela era Cristos; L-a oferit, înlocuitor.
Şi Abraham a pus nume locului Iehova-Jire: cum se spune până în această zi, în muntele DOMNULUI se va vedea.

E-47 Iehova-Jire, care a fost primul Nume răscumpărător al lui Iehova. Iehova-Jire înseamnă „Domnul va rândui o jertfă.”
Acum, El a fost Iehova-Jire, El a fost Iehova-Rafa, -Nisi, şi în jos în acel fel. El avea şapte nume compuse răscumpărătoare. Şi ca înlocuitor al vieţii umane, a luat un miel şi l-a oferit ca jertfă rânduită, căci în Isaac toate neamurile pământului vor fi binecuvântate, şi prin Isaac a venit Cristos. „Şi noi fiind morţi în Cristos, ne îmbrăcăm în Sămânţa lui Abraham, şi suntem moştenitori conform cu promisiunea.” Acolo sunteţi. Şi aceea aduce, nu trupurile noastre; noi suntem Neamuri în trupurile noastre, suntem păcătoşi în trupurile noastre. Dar în sufletele noastre, fiind născuţi din nou cu acelaşi Duh care era peste credinciosul Abraham, acea trăsătură caracteristică de acolo jos ne face să dorim să ne încredem în Dumnezeu, dar trupul s-a speriat. Oh, dacă suntem copiii lui Abraham, să fim cum era tatăl Abraham.

E-48 Acum Iehova-Jire: „Domnul va rândui jertfa.” El a rânduit jertfa. Acum în Romani, al 4-lea capitol, să începem la al 17-lea verset.
(Aşa cum este scris, te-am făcut tatăl multor neamuri,)... paranteză... înaintea celui ce l-ai crezut, tocmai Dumnezeu, care înviază morţii, şi cheamă lucrurile care nu sunt ca şi cum ar fi.
Acum vedeţi? Apoi noi, fiind creştini, nu privim, pipăim, vedem, gustăm, mirosim, auzim, când vorbim lui Dumnezeu. Noi doar îl credem pe Dumnezeu; şi aceea i-a fost socotită lui Abraham neprihănire.

E-49 Acum, simţurile sunt instrumentele lumeşti. O credeţi? [Adunarea zice: „Amin.” - Ed.] Acum, Dumnezeu le poate controla, recunosc. Dar ele nu ne sunt date să-l contactăm pe Tatăl nostru Ceresc, deoarece el nu este carne umană. Dumnezeu este un Duh. Şi noi Îl contactăm prin duh, prin credinţă, crezând. Acum dacă spunem eu am o...
Când am avut păr, aveam mult păr chiar ca tatăl meu. Tatăl meu avea ochi apropiaţi, adânci, albaştri. Mulţi oameni spun: „Tu arăţi ca tatăl tău,” sau: „arăţi ca mama ta.” Ei bine, am multe lucruri care sunt ca la neamurile mele. Bunicul meu a zidit Tabernaculul de aici. Unii spun: „Oh, tu eşti ca bunicul tău. Tu arăţi ca bunicul tău. Vorbeşti ca el. Ai o natură ca el.” Ce este aceea? Este vreo trăsătură de caracter ce s-a transmis prin acea generaţie, ce o am eu aici.
Voi arătaţi ca părintele vostru, sau ceva despre ei. Voi aţi văzut o fetiţă, zicând: „Nu arată ca mama ei? Ea doar se comportă ca mama ei.” Aţi văzut oameni făcând aceea.
Acum dacă suntem născuţi din Tatăl nostru Ceresc, Dumnezeu: „Care cheamă lucrurile care nu sunt ca şi cum ar fi,” trebuie să existe ceva în noi în Acel fel. Vedeţi? Pentru acel motiv un adevărat creştin consacrat, care este total pentru Dumnezeu, arată cum a zis Dumnezeu în loc de ceea ce vedeţi sau pipăiţi. Acela-i omul pământesc, încă. Dacă umblăm în carne, nu putem fi plăcuţi lui Dumnezeu. Noi umblăm după Duh. Vedeţi?

E-50 Acum Dumnezeu a făcut orice lucru, mai mult decât era de datoria Lui să facă. El a trimis profeţi şi preoţi. El şi-a trimis Fiul. El a trimis Duhul Sfânt. El a făcut orice lucru, şi chiar a făcut un jurământ prin Sine că va înfăptui aceste lucruri.
Acum când Dumnezeu, ajunge bogat şi adânc aici... Vedeţi, cu cât primiţi mai mult din Dumnezeu aici, îl veţi crede mai mult pe Dumnezeu, deoarece există mai mult din El. Şi cu cât cultivaţi mai mult aceasta aici jos, cu atât mai mult îl puteţi crede pe Dumnezeu. Chiar ca un copil, când este un insişor, poate el nu ştie foarte mult despre Acela, dar, în timp ce îmbătrâneşte, începe să cunoască mai mult din Dumnezeu. Şi aceea este când acest duh de aici ia natura Tatălui nostru Ceresc, care este Dumnezeu, aşa cum iau eu natura tatălui meu pământesc din părintele meu pământesc.

E-51 Acum priviţi. Oh, mie doar îmi place Aceasta! Ascultaţi acum.
... Dumnezeu, care înviază morţii, şi cheamă lucrurile care nu sunt ca şi cum ar fi.
Ştiţi ce? Cum a făcut Dumnezeu pământul, acest pământ pe care staţi în această dimineaţă?
Oamenii nu vor să creadă în credinţă. Cum a făcut Dumnezeu pământul? El l-a vorbit. Amin. O vedeţi? El a vorbit, şi lumea a venit în existenţă. Şi această lume, în această dimineaţă, este Cuvântul vorbit al lui Dumnezeu, şi El şi-a crezut Cuvântul Lui Propriu.
Aici este aceea! Urmăriţi-o! Şi dacă Dumnezeu, şi voi sunteţi un vlăstar al Lui, şi Dumnezeu este în voi, El Îşi va crede Cuvântul Său Propriu. Chiar dacă nu se poate vedea, simţi, gusta, sau altceva, Îl veţi crede. Vedeţi ce vreau să spun? că Dumnezeu, în voi, Îşi va crede Cuvântul. Este corect? [Adunarea zice: „Amin.” - Ed.] Atunci nu vă uitaţi la lucrurile ce le vedeţi. Voi vă uitaţi la lucrurile ce le-a zis Dumnezeu.

E-52 Omul nu are prea multă victorie când merge în jos. Eu o ştiu, exact. Dumnezeu înfăptuieşte miracole prin chirurgul iscusit, prin medicamente. Dumnezeu o face. Nu omul o face. Dumnezeu o face. În Psalmul 103:3, a zis: „Eu sunt Domnul care-ţi vindecă toate bolile tale.” Nici o vindecare nu poate veni, decât prin Dumnezeu.
Cineva a zis: „Diavolul poate vindeca.” Diavolul nu poate vindeca; el poate avea pretenţii.

E-53 Aşa cum ar încerca cineva să vină înapoi la administrator, zicând: „Păi Fratele Branham,” a zis: „ei bine, vai, Isus a zis: 'Mulţi vor veni la Mine în ziua aceea, şi vor zice: 'Doamne, am scos draci în Numele Tău?' şi orice lucru ca acela.' Ei bine,” a zis: „aceea nu înseamnă că sunteţi un Creştin. El a vorbit înainte: 'Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede.'”
Fratele a zis: „Dar numai un minut, în acel fel este, grupul vostru bisericesc.” A zis: „Voi nu reuşiţi să vedeţi înţelesul real al Scripturii. Voi întotdeauna vă rătăciţi în inima voastră: 'Învăţând ca Doctrină tradiţiile omului.'”
Ei nu au reuşit să vadă Fiul lui Dumnezeu. Ei au zis: „El este Belzebub.” Ei nu au reuşit să vadă Scripturile care au indicat clar spre Isus fiind aceea.
El a zis: „Oh, făţarnicilor,” a zis: „voi puteţi deosebi faţa cerurilor, dar nu puteţi discerne semnele timpului. Că dacă le-aţi fi cunoscut, atunci Mi-aţi fi cunoscut ziua, lucrurile care trebuiau să fie.”

E-54 Şi astăzi vedem că Dumnezeu a promis, în aceste ultime zile, că aceste lucruri se vor întâmpla.
Aceea este problema cu oamenii? Ei sunt orbi.
Acea putere demonică, chiar în tărâmul bisericesc! „Tu ai zis: 'Isus niciodată nu a spus nimic.'” Ei au zis: „Noi am scos draci.”
Isus a zis: „Nu am ştiut nimic despre aceea.” Ei au spus lucruri ce nu au făcut. Oh, noi...
Cineva a zis, o denominaţie anumită a bisericii, el a zis: „Să vindece predicatorul Branham unul şi eu voi vindeca o grămadă.”
Am zis: „Dacă eu am vindecat unul, tu ai putea vindeca o grămadă.”
El a zis: „Dacă ai un asemenea dar aşa cum spui, în acel fel,” a zis: „de ce nu te duci la spital şi să zici: 'Toţi bolnavii ridicaţi-vă şi ieşiţi afară'?” A zis: „Toţi ar trebui să te asculte.”
Am zis: „Eşti un predicator al Evangheliei?” El a zis: „Da, domnule.”
Am zis: „Du-te aici jos la cârciumă şi spune: 'Toţi sunteţi salvaţi, ieşiţi afară.'” El a zis: „Aş putea dacă m-ar crede.”
Am zis: „Tot la fel pot şi eu.”
Acolo sunteţi, credinţă în Cuvânt! Vedeţi? Voi nu-l puteţi salva pe nici unul. Şi predicarea Evangheliei salvării nu vă face un salvator Divin, tot la fel cum predicarea vindecării Divine nu mă face un vindecător Divin, dar aceea este credinţa în Cuvântul vorbit al lui Dumnezeu.

E-55 Şi eu o ştiu, că unii dintre noi au mai multă credinţă decât alţii, şi cei care au credinţă din abundenţă trebuie să se roage pentru ceilalţi. Dar dacă nu trăiţi felul corect de viaţă, mai bine lăsaţi-o la o parte; diavolul va râde la rugăciunea voastră. Dar când trăiţi corect şi faceţi ce este corect, şi vă comportaţi corect, şi aveţi credinţă în Dumnezeu, Satan va tremura când vorbiţi, că Dumnezeu a jurat sub obligaţie că va răspunde rugăciunii. Este adevărat.

E-56 Acum ascultaţi. Abraham acum un om bătrân. Oh! Mă voi grăbi să termin. Un om bătrân acum, foarte îmbătrânit, de o sută de ani, Dumnezeu i-a dat acest fiu, de vreo şaisprezece sau optsprezece ani; sau poate o sută şi optsprezece, douăzeci de ani. El a zis: „Acum du-l sus, distruge-l.”
Şi Abraham nu s-a îndoit de promisiune. Ascultaţi la aceasta. El era ca Dumnezeu. El a avut o parte din Dumnezeu în el, că a crezut. Ascultaţi, al 18-lea verset.
Şi care a crezut împotriva nădejdii; nu era nici o nădejde pentru ea, încă a crezut în nădejde, că poate deveni tatăl multor naţiuni; conform cu ceea ce s-a vorbit, Tot la fel va fi sămânţa ta.

E-57 Acum ascultaţi, al 19-lea verset. Luaţi-vă geaca; ţineţi paharul. Urmăriţi.
Nu a slăbit în credinţă, el nu a luat în considerare trupul lui propriu acum mort,...
Acum, dacă tatăl vostru, Abraham, al cărui copil sunteţi, prin Cristos, nu şi-a considerat trupul lui propriu când era mort, aşa cum Cristos nu a luat în considerare trupul lui când era mort, ce spuneţi despre al vostru care este viu în această dimineaţă? Vedeţi ceea ce vreau să spun? Şi aceea a fost înainte de a veni Cristos. Aceea a fost înainte de a se face vreo Ispăşire, aceea este înainte de marele nor de martori ce au trecut, înainte de venirea Duhului Sfânt, şi Abraham l-a crezut pe Dumnezeu! „Fără să slăbească în credinţă, nu a luat în considerare trupul său propriu.” Nu luaţi în considerare boala voastră. Consideraţi ceea ce a spus Dumnezeu despre aceea.

E-58 Dacă aş fi luat-o în considerare pe a mea, când fraţii Mayo mi-au spus: „Eşti terminat,” eu aş fi fost terminat. Dar nu am luat în considerare trupul meu. Nu am luat în considerare boala mea. Nu am luat în considerare ceea ce au zis ei. Am luat în considerare ceea ce a zis Dumnezeu.
Dar când am fost orb, mergând aici cu ochelari, nici nu mă puteam tunde; îmi luam ochelarii la frizer, şi capul îmi tremura încât trebuia să stau jos, să permit să tundă pe altcineva un timp, apoi mergeam înapoi pe scaunul frizerului să încerce să mă tundă. Cum era dacă aş fi luat aceea în considerare? Dar nu am luat în considerare orbirea ochilor mei, când am învăţat despre Dumnezeu.

E-59 Când doctorul mi-a spus: „Încă o gură de hrană solidă va mai dura viaţa ta.” Când am tras sus...
Mama mea stă acolo ca martor. Ei mi-au dat apă de orz şi suc de prune strecurat; am trăit cu aceea aproape un an. Ei au zis: „Ei bine, o gură de hrană solidă îl va omorî.”
Am început să citesc Biblia, şi l-am aflat pe Dumnezeu, în sufletul meu. Am citit acolo unde a zis:
„Orice doriţi, când vă rugaţi, să credeţi că le-aţi primit.”
Niciodată nu s-a spus o rugăciune la masa noastră. Îmi amintesc că tata stătea acolo în colţ. Am zis: „Ne putem ruga?” Mama s-a uitat şi a început să plângă. Şi tata n-a ştiut ce să facă.
Am zis: „Dumnezeule!” Am pus Biblia pe masă. Am zis: „Dacă voi muri voi merge Acasă, încrezându- mă în Tine. Cuvântul Tău a zis aceasta. Eu a trebuit să iau în considerare ce a spus doctorul, sau ce ai spus Tu. I-am luat cuvântul pentru un an şi nu sunt mai bine; eu devin mai rău. Nu voi mai lua în considerare ce a zis el, în continuare. Voi lua în considerare ce ai spus Tu.” Şi am cerut binecuvântarea.

E-60 Am avut fasole, mămăligă, şi ceapă. Am luat o farfurie plină din acelea, am început să le mănânc.
Prima muşcătură ce a intrat în stomac, aproape m-a ucis. A trebuit să-mi ţin mâna peste gură, să nu o las să vină înapoi. Şi aceea continua să vină înapoi, şi eu o înghiţeam; venea înapoi, eu o înghiţeam. Dar nu am luat în considerare stomacul meu. Am considerat ceea ce a spus Dumnezeu despre aceea, nu ceea ce am simţit; aceea mă ardea.
M-am dus afară pe stradă, şi mergeam pe stradă în acest fel, apa îmi ieşea din gură. Au zis: „Cum te simţi, Billy?”
Am zis: „Minunat!”
Zilele au trecut, săptămânile au trecut; încă mergeam, stând jos într-o groapă, cu stomacul meu în acest fel, ţinând mâna mea în acest fel. Apăsând în acel fel; cântând: „Oh, îl iubesc pe Isus.” O lăsam, arunca mai multă murdărie înăuntru; strigam: „Îl iubesc pe Isus.” Doar vomitam mâncarea aceea, îmi venea înapoi, şi aşa de tare mi se învârtea capul, abia lucram.
Au zis: „Cum te simţi în această dimineaţă? Billy, eşti bolnav?” Am zis: „Nu. Mă simt minunat.”
Apoi, mai târziu am mărturisit, cineva a zis: „Atunci ai minţit.”
Am zis: „Nu, niciodată. Nu am vorbit despre simţurile acestea de aici din trup; ele sunt moarte. L-am considerat pe Cristos izvorând din mine.” Am zis: „Am luat ceea ce a zis El, şi m-am simţit minunat referitor la aceea.”
Ia te uită. Nu luaţi în considerare trupul vostru. Nu consideraţi bolile, fiindcă ele sunt de la Diavolul.
Corect. Luaţi în considerare promisiunile lui Dumnezeu.

E-61 Cineva nu de mult timp a zis: „Acum, priveşte, nu poţi predica vindecarea Divină în Ispăşire.” Un predicator Baptist, deştept, care era...?...
Am zis: „Acum nu vreau să fiu în dezacord cu tine referitor la Ispăşire, pe care ştiu că nu ai pus nici un picior; foarte fundamental.” Am zis: „Ştiu că nu ai nici un picior... Aici este o Scriptură, din patruzeci, care va scoate toată lucrarea afară. 'El a fost rănit pentru fărădelegile noastre, zdrobit pentru nelegiuirea noastră, pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, în rănile Lui suntem vindecaţi.'” Am zis: „La ce aplici aceea, la Calvar?”

E-62 Am zis: „Crezi că cele şapte nume răscumpărătoare, nume compuse, îi aparţin lui Isus? Dacă El nu a fost, şi nu le-a împlinit, şi în El erau cele şapte nume compuse, El nu era Iehova-Jire. Acolo este Iehova- Jire, jertfa rânduită a lui Dumnezeu. Şi voi trebuie să o admiteţi sau să spuneţi că El nu era Fiul lui Dumnezeu. Apoi dacă El este Iehova-Jire, El este Iehova-Rafa, 'vindecătorul,' la fel. Căci, toate cele şapte nume compuse, 'victoria noastră,' 'steagul nostru,' şi 'scutul nostru,' şi 'pavăza,' şi 'vindecarea noastră,' şi 'salvarea noastră,' 'jertfa noastră rânduită,' toate stau în El! Şi când El a murit la Calvar, El a dezbrăcat stăpânirile; a înviat, şi-a ridicat mâinile, a zis: „'S-a terminat!' Aleluia! Diavolii au tremurat; iadul s-a scuturat; acela-i un simbol pentru orice fel. Şi El a înviat în dimineaţa Paştelui, 'Eu sunt cel ce am fost Cel mort şi trăiesc din nou.' Acolo El este, Iehova-Rafa, Iehova-Manase. Iehova-Jire, 'Jertfa rânduită a lui Dumnezeu.'” Nu a mai avut de spus nici un cuvânt.

E-63 Apoi acolo în urmă, aşa cum a spus Isus: „Precum Moise a înălţat şarpele de aramă în pustie, tot la fel trebuie să fie înălţat Fiul omului.” Şi dacă acea lumină a lui Dumnezeu străluceşte în urmă, într-un simbol, privind spre un şarpe de aramă care era un simbol,...

E-64 [Pete pe bandă - Ed.] El a zis: „Eu trebuie să-mi ţin cuvântul. Tu trebuie să mori.” Sărmanul ins tremura. El a zis: „Ce îţi pot da înainte de a te omorî?” A zis: „Un pahar cu apă.”
Astfel s-a dus şi a luat un pahar cu apă. Şi în timp ce îl ţinea în mână, şi tremura în acest fel, el nu l-a putut ţine. Şi a zis: „Acum, aşteaptă un minut, îndreaptă-te.” El a zis: „Nu te voi omorî nici nu-ţi voi lua viaţa până când bei apa aceea.” Şi sclavul a aruncat-o pe pământ. Ce va face el? Dacă este un om drept, îşi va ţine cuvântul. Dacă nu-şi ţine cuvântul, nu este un om drept. A trebuit să-l elibereze, nu contează ce spuneau legile ţării.
Şi dacă Isus a zis: „Orice doriţi, când vă rugaţi, credeţi că aţi primit-o,” El trebuie să o ţină. El este drept. Ispăşire, sau fără Ispăşire, acela-i Cuvântul Său.

E-65 Un băiat s-a dus departe la un anumit seminar nu de mult , să înveţe multe lucruri care nu ar fi trebuit să le înveţe. Astfel mama lui bătrână s-a îmbolnăvit. Unul dintre vecinii ei care aparţineau la biserica Evangheliei Depline, au adus păstorul acasă. A zis: „Dă-mi voie să aduc păstorul aici sus să se roage pentru tine.” A zis: „El este un om bun, neprihănit, şi crede în Dumnezeu,” a zis: „lasă-l să vină să se roage pentru tine.”
Astfel ea a zis: „Bine.”
Doctorul nu-i putea face nimic, astfel tânărul a venit acolo, pastorul, şi s-a rugat pentru femeia vârstnică, şi şi-a pus mâinile peste ea conform cu Iacov, sau conform cu Marcu 16. „Ei îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi se vor însănătoşa.” El a venit şi şi-a pus mâinile peste femeie. După câteva zile, ea s-a ridicat şi s-a dus la lucrul ei, era sănătoasă.

E-66 Când băiatul ei s-a întors de la facultate, păi, el era foarte fericit, să ştie, în timp ce şi-a văzut mama foarte fericită, a zis: „Cum o mai duci, mamă?”
A zis: „Foarte bine.” A zis: „Oh, fiule, am uitat să-ţi spun ceva.” A zis: „În timp ce ai fost plecat în aceşti patru ani,” a zis: „M-am îmbolnăvit. Şi, ştii, Doamna Cutare şi cutare de aici care aparţine la acea biserică a Evangheliei Depline.” A zis: „Pastorul ei a venit sus şi şi-a pus mâinile peste mine conform cu Marcu 16, şi m-am făcut sănătoasă.” A zis: „Doctorii nu au putut face nimic pentru mine când am avut crizele acelea de boală.” A zis: „În acel fel m-am făcut bine.”
El a zis: „Ei bine, mamă, aş vrea să te informez despre ceva.” A zis: „Desigur, departe la facultate, am învăţat-o.” A zis: „Ultimele nouă versete din Marcu 16 nu sunt inspirate.” A zis: „Acelea au fost introduse acolo de Vatican.” a zis: „Nu există nici o istorie care spune căci Cuvântul de acolo este inspirat.”
Şi femeia mică a zis: „Laudă lui Dumnezeu! Laudă lui Dumnezeu!” El a zis: „Ce se întâmplă cu tine, mamă?”
Ea a zis: „Dacă Dumnezeu m-a putut vindeca cu Cuvintele care nu sunt inspirate, ce va putea face El cu Acelea care sunt inspirate?” Ia te uită. „Dacă a putut face aceea cu Cuvintele 'neinspirate' ce va putea face cu Acelea care sunt inspirate?”

E-67 Când există vreo şase sute şi ceva de promisiuni îndreptate către biserică în zilele din urmă, că aceste lucruri se vor întâmpla, şi Puterea Lui este încă aceeaşi! „Isus Cristos este acelaşi ieri, astăzi, şi în veci. Orice lucruri doriţi când vă rugaţi, credeţi că le-aţi primit. Dacă rămâneţi în Mine şi Cuvântul Meu în voi, cereţi orice vreţi şi vi se va face. Lucrările ce le fac Eu le veţi face şi voi; mai mari decât acestea, când voi merge, că mă duc la Tatăl Meu. Iată, Eu sunt cu voi întotdeauna, chiar până la sfârşitul lumii. Oriunde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, şi vor fi de acord asupra unui lucru şi-l cer, ei îl vor primi.”
Uită despre aceea, frate. Aceea este voia lui Dumnezeu să o facă. Da, numai Satan vă tâlhăreşte.
Credeţi în El.

E-68 Şi împotriva nădejdi a crezut în nădejde, că el ar putea fi tatăl multor neamuri; conform cu ceea ce s-a vorbit, Tot la fel va fi sămânţa ta.
Şi fără să slăbească în credinţă, nu a luat în considerare trupul său propriu acum mort,...
Nici o împrejurare, nu ceea ce a spus altcineva: „Cum ar fi dacă altcineva a murit, de ceva, şi aveţi acelaşi lucru?” Nu o luaţi în seamă, vedeţi.
... când era de aproape o sută de ani, nici... de sterpiciunea pântecelui Sarei:
Ea era inclusă în aceea. Dumnezeu nu i-a dat Sarei promisiunea; El a dat promisiunea lui Abraham, dar Sara a fost inclusă. El a făcut promisiunea în Isus Cristos, şi eu am fost inclus în El, şi voi aţi fost la fel. Vedeţi?
El nu s-a clătinat de promisiunea lui Dumnezeu prin necredinţă; ci a fost tare în credinţă, dând glorie lui Dumnezeu;
Şi a fost deplin convins că, ceea ce a promis, el era în stare să înfăptuiască.
... de aceea i s-a socotit neprihănire.
Acum aceea nu a fost scrisă numai pentru el,... nu i s-a socotit numai lui;
Ci şi nouă, ni se va socoti, dacă credem în cel ce a înviat... Isus Domnul nostru din moarte;
Care a fost omorât pentru păcatul nostru, şi a înviat pentru neprihănirea noastră.
Oh, frate, aceea doar... L-aş putea lovi pe diavolul în faţă cu aceea, timp de trei sute şaizeci şi cinci de zile într-un an, vedeţi. „Eşti un mincinos. Iată Cuvântul; sunt vindecat.”

E-69 Dacă cineva vine şi o pune peste voi, dacă cineva a ieşit aici afară şi v-a făcut ceva, şi vă lasă să vă faceţi bine, aceea nu vă inspiră. Dar iată ceea ce este, cel ce crede: „Sunt vindecat acum.”
Dacă Dumnezeu a coborât şi m-a vindecat hotărât, imediat, cu un miracol, aceea nu ar fi aşa de mare ca şi cum pot vedea promisiunea lui Dumnezeu şi o iau în inima mea. Stând acolo, pot spune:
„Acum Isus mă vindecă, fiindcă i-am acceptat Cuvântul. Aceea este în inima mea. Acum El mijloceşte pentru mine înaintea Tatălui. Aceea va fi bine.” Aceea îi place lui Dumnezeu. Stai acolo pe Cuvântul Lui şi spune: „Este corect! El mă vindecă acum, în fiecare zi.”
Aceea a fost femeia cu guşă: „Pot vedea.” Eu doar i-am dat ceva de făcut. Astfel... ?... [Pete pe bandă - Ed.]... nu vroia nimic de fapt. Dar ea era fericită, a zis: „Oh, iată, iată!” Şi în ziua următoare era cam aşa de mare. Apoi următoarea zi, cam aşa de mare. Ea a pus-o toată împreună, a zis: „Că, aceea nu poate fi greşită.” Vedeţi, acolo sunteţi.

E-70 Când Ilie a închis cerurile, să nu ploaie trei ani, Ilie a făcut-o, „să nu ploaie trei ani şi şase luni,” dar când şi-a băgat capul între genunchii lui bătrâni slăbiţi. Probabil, dacă ar veni la uşa voastră în această dimineaţă, l-aţi alunga. Cu o blană peste capul lui ca nu ştiu ce, o bucăţică de piele de oaie înfăşurată în jurul lui în acest fel, şi un urcior de ulei şi un băţ, şi vine pe aici, cu capul chel strălucind. Şedea acolo, şi-a pus genunchii jos, cu capul între genunchii lui, şi s-a rugat: „Dumnezeule, problema este afară din cale acum. Israel s-a pocăit. Vino, Doamne, şi trimite ploaie.”
Ca femeia aceea zilele trecute, când păcatul a ieşit afară, am zis: „Satan, tu nu o poţi ţine.” Nu, domnule. Aceea este.
„Vino, Doamne. Bine, problema s-a dus.” El s-a rugat de şase ori, vino din nou jos. Aceea nu l-a oprit, el a continuat să se roage. Este corect. Apoi după un timp, Ghehazi se ridică, slujitorul lui, se uită. Şi el vine din nou, şi a zis: „Oh, văd un nor mic cam de mărimea mâinii unui om.”

E-71 Păi, cerurile, nu a mai plouat de trei ani şi şase luni. Aramă! Arama vorbeşte despre judecata Divină, absolut de aramă, judecată peste naţiunea care l-a uitat pe Dumnezeu, cerurile de aramă. Aş dori să am timp să intrăm în aceea. Dar, atunci, necredinţa ar fi apucat-o şi ar fi aruncat-o: „Ei bine, dacă aceea-i tot ce-mi poţi trimite!” Da.
Dar ce a văzut Ilie când s-a învârtit prima roată? Oh, vai! El a zis: „Aud sunet de multă ploaie.” Nici un nor mai mare decât acela, ce va face acela să ude o naţiune? Păi, dacă norul este aşa... Este aşa de fierbinte în norii aceia încât aceea ar fi „pfiu,” se vaporiza, vaporii se împrăştiau în acel fel. Dar imediat ce Ilie a văzut primul semn, prima mişcare mititică, el a zis: „Aud sunet de ploaie abundentă,” când era un noruleţ doar atât de mare.

E-72 Frate, cred,... chiar acum în acest minut, că Puterea Duhului Sfânt, care este în această cameră, să întâmpine orice persoană bolnavă ce există, să simţiţi norul de mărimea mâinii, strigând şi ţipând: „Aud sunetul unei vindecări perfecte.” Dumnezeu trebuie să o facă.
Voi respingeţi şi ziceţi: „Ei bine, nu am primit nimic,” apoi acelea vor muri, undele fierbinţi ale iadului şi îndoielii o vor şterge din sufletul tău.
Dar când primeşti acel bob mic de Sămânţă, stai pe Acela. Aceea nu este ca stânca de Gibraltar. Aceea este ca Stânca de Veacuri. Staţi acolo şi vei simţi sunetul ploii abundente. Tu eşti copilul lui Dumnezeu. Satan a pus acea suferinţă peste tine. Şi ştiţi ce? Şi Cristos v-a vindecat deja pe fiecare din voi.
Un păcătos vine la altar şi zice: „Frate Branham, eu, da, vreau să te rogi pentru mine. Eu vreau să fiu bun, dar eu tocmai... Doar roagă-te pentru mine,” şi mergeţi înapoi la locul vostru.

E-73 Seara următoare, zicem: „Câţi vor să fie salvaţi?” Aici el se ridică din nou. „Vrei să fii salvat, tinere?”
„Da, domnule.”
„Ei bine, de ce nu ai fost salvat?”
„Nu ştiu.”
Am zis: „Tu eşti doar...” Diavolul ţine băiatul acela. Aceea-i tot. El vrea să facă binele, dar există un duh, o putere care nu-l lasă să fie corect.

E-74 Acum, aleluia, acolo este aceea! Nu-i de mirare... Dumnezeu niciodată nu va lăsa un om adevărat al lui Dumnezeu să spună cândva că el poate vindeca pe cineva. Cristos a făcut-o când a murit. Eu nu am putut salva pe nimeni, sau nimeni nu poate salva pe cineva, decât Dumnezeu.
Şi Dumnezeu nu vă poate salva, deoarece El deja a făcut-o. Singurul lucru pe care-l aveţi de făcut este să O acceptaţi. Aceea deja s-a făcut. Eu nu am fost salvat cu douăzeci de ani în urmă; eu am fost salvat cu o mie nouă sute de ani în urmă, dar cu douăzeci de ani în urmă am primit-o şi am acceptat-o. Dacă nu ar fi fost, când făceam primul păcat, Dumnezeu m-ar fi şters de pe faţa pământului; fiindcă El a zis că o va face, şi trebuie să-Şi ţină promisiunea. Am fost vindecat cu o mie nouă sute de ani în urmă, dar eu trebuie să o accept.

E-75 Şi singurul lucru care m-a ţinut să nu fiu salvat când am fost de doisprezece ani, deoarece un duh a atârnat peste mine, un diavol, zicând: „Mai aşteaptă puţin.” Pentru acel motiv voi nu aţi fost salvaţi când aţi venit la vârsta responsabilităţii. Un duh, voi aţi intrat într-o gloată, şi aceea v-a copleşit şi a continuat să atârne asupra voastră. Aţi vrut să mergeţi corect. Nu există nici un om care să aibă mintea corectă să nu dorească să facă binele, dar există ceva ce nu vă lasă să faceţi ce este corect. Este adevărat? [Adunarea zice: „Amin.” - Ed.] Acela-i Diavolul. Aleluia! Cristos a plătit vindecarea voastră şi salvarea voastră.

E-76 Acum aici este aceea. Voi vă pregătiţi. El şi-a însărcinat Biserica să scoată acei diavoli afară. Ia te uită. „În Numele Meu vor scoate draci. Voi nu veţi vindeca pe nimeni, dar veţi scoate diavolul din ei ca ei să poată accepta vindecarea ce deja am făcut-o.” Este corect.
Predicatorii au stat la platformă şi au predicat Evanghelia, diavolii s-au risipit. Omul a venit la altar, fiind convins, zicând: „Vreau să fiu salvat.” El nu a salvat omul; el a scos diavolul, este corect, şi omul a fost salvat. El a venit, şi-a acceptat salvarea.

E-77 Acelaşi lucru prin vindecarea Divină. Voi oamenii bolnavi de aici în această dimineaţă, care o credeţi, şi aţi fost născuţi din nou, şi sunteţi fii şi fiice ale lui Dumnezeu, Cristos deja v-a vindecat. Singurul lucru ce vă ţine de la a fi vindecaţi în această dimineaţă este un duh care atârnă peste voi care nu vă lasă deplin să mergeţi afară şi să credeţi promisiunea lui Dumnezeu că El a făcut-o. Este corect.
Acum, aceea este însărcinarea mea. Aceea mi-a dat-o Dumnezeu, este ceea ce a dat fiecărui predicator al Evangheliei care va crede, puterea şi autoritatea să spargă duhul acela. Eu cred cu toată inima mea că orice putere demonică care este aici în acest minut este deja spart. Eu cred. Cred că fiecare bolnav care este aici se simte mult mai altfel. Dacă este corect, ridicaţi-vă mâna, cei care aţi fost bolnavi. Vedeţi, acolo. Voi, care este problema? Acel diavol a fost rupt de la voi. El trebuia să fie.
„Credinţa vine prin auzire, auzirea Cuvântului.” Isus Cristos a murit pentru voi.

E-78 Voi puteţi fi vindecaţi chiar acum, să îndepliniţi însărcinarea aceea. Oameni, Duhul acela este peste voi, în timp ce sunteţi bolnavi aici în această dimineaţă, sau aţi fost, sau aţi venit aici în acel fel; în timp ce simţiţi Duhul lui Dumnezeu... Se face... Oh, îmi pare rău, a trecut. Voi toţi oamenii care sunteţi bolnavi, aţi fost bolnavi când aţi venit aici, aş vrea să veniţi aici să-mi pot îndeplini însărcinarea. Eu sunt obligat faţă de Domnul meu.
Şi pretenţiile mele, despre cum un Înger Divin al Domnului mi s-a arătat la naştere, şi m-a însărcinat la doisprezece ani, şi m-a trimis aici cu câţiva ani în urmă, şi a zis lucrurile acestea, şi este indiscutabil în jurul lumii. Demonii şi infidelii, şi scepticii şi agnosticii, şi moderniştii şi comuniştii şi orice alt lucru, au atacat-o spunând ce a fost aceea. Unii din ei au zis: „Spiritism.” Unii din ei au zis: „Este lucrarea diavolilor.” Şi altul a zis: „Aceea este o telepatie mintală.” Şi de fiecare dată s-a ridicat aceea, Dumnezeul Atotputernic a stat înaintea mea şi a biruit-o. Este corect. Duceţi-o unde vreţi, în orice naţiune vreţi. În orice naţiune am intrat, orice oraş, aproape, a trebuit să mă lupt cu lucrul acela; ziceau: „Este telepatie mintală.”
Spuneam: „Aduceţi aici afară pe toţi aceia care spun că aceea este telepatie mintală. Luaţi pe fiecare care ştie ceva despre mine. Aduceţi-mi pacientul.”
Au zis: „Aceea este spiritism.”
Am zis: „Atunci dacă eu, prin spiritism câştig suflete la Isus Cristos şi biruiesc diavolii, ce faceţi voi cu ceea ce aveţi? 'Judecaţi-i prin roadele lor,' a zis Isus, 'îi veţi cunoaşte.' Aţi văzut cândva un spiritist scoţând draci? Niciodată nu veţi vedea. Este corect.” Am zis: „Isus a zis, 'Prin roadele lor îi veţi cunoaşte.'” Am zis: „În ultimii câţiva ani, prin harul lui Dumnezeu, am câşticat trei sute şi cincizeci de mii de suflete la Cristos. Ce aţi făcut voi?”

E-79 Un bărbat m-a întâlnit aici afară şi a zis că o femeie anumită i-a spus că eu eram un diavol, şi toată lucrarea mea se făcea de către diavolul. Ei au scos un grup din biserică de aici, şi au un grup cu care au fugit, şi în acel fel.
Am zis: „Ce aţi făcut voi? Arătaţi-mi roada. Ea a pornit aici jos, şi Dumnezeu a smuls-o. El a zis: 'Orice mlădiţă ca voi... Tatăl nostru Ceresc nu a plantat-o va fi smulsă.'”

E-80 Când am pus tabernaculul acela în colţ, şi am îngenunchiat aici pe o grămadă de buruieni şi buruieni vechi de coada calului aici, şi aici peste acest amvon din această dimineaţă, când acela era o mlaştină, Dumnezeu a zis: „Îl voi binecuvânta.”
Aici s-au ridicat profeţi falşi, au zis: „Am văzut automobile intrând şi ieşind. Am văzut pietrele căzând una peste alta.” Aceea a fost cu douăzeci de ani în urmă, şi astăzi încă navighează înainte, şi aceea va naviga, că aceea s-a zidit aici pe transpiraţia şi lacrimile rugăciunii promisiunii lui Dumnezeu. Aceea va birui.
„Pe această piatră Îmi voi zidi Biserica, porţile iadului nu O vor birui.” Ia te uită. Da, domnule. Nu acorda nici o atenţie la ceea ce spun ei. Mi-am învăţat lecţia ascultând oamenii care nu ştiu despre ce vorbesc. Am ascultat de o Persoană, acela-i Dumnezeul Atotputernic. Isus a zis: „De acum înainte veţi cere în Numele Meu, cereţi Tatălui în Numele Meu, şi veţi primi.” Eu o cred.

E-81 Odată în Harlingen, Texas. Eu... din aceasta am încercat să ies; aceea îmi arde în inimă. Ei vin acolo sus, şi eu o am în a mea, nu, aceea este în caietul de notiţe, despre un anumit lucru. A zis că eu eram un... F.B.I-ul era acolo sus să mă expună, că eu sunt un diavol. Şi slujitorii, un grup dintre ei acolo sus prin jur pe undeva deasupra Hustonului acolo, voi spune numele locului într-un minut; au pus o grămadă mare de broşuri ce le-au împărţit, despre aceea, în acel fel, peste auditoriu, şi au zis că eu sunt Simon vrăjitorul, scoţând draci ca Simon vrăjitorul, vrăjitorie.
Astfel în seara aceea aici, acolo au fost două fete care au fost vindecate acolo, şi ele au venit pe acolo, plângând şi orice lucru, au zis: „Ei bine, tu ar trebui să... Am zis... Ele au spus că vor merge acasă, ele se temeau. Au zis: 'FBI-ul te va prinde, Frate Branham.' Şi această fată a fost pusă în mintea corectă când am văzut viziunea aceea peste ea.” Şi eu nu am... A zis: „Eu am greşit. Poate eu eram cauza necazului.”
Am zis: „Oh, voi sunteţi speriate.” Am zis: „Voi L-aţi văzut pe Dumnezeu Vindecătorul, nu-i aşa?” Am zis: „Urmăriţi-L ca luptător. Urmăriţi-L în luptă, vedeţi ce mare este El. Vedeţi cât de mare este Dumnezeu ca Luptător în luptă!”

E-82 În seara aceea am ieşit afară, am zis: „Fiecare din aceasta, aici din tabăra mea, Dl. Baxter, fratele
meu, şi cele două doamne tinere care au fost vindecate, şi cei ce au slujit au zis astăzi că voi aţi fost incluşi în acelea, aş vrea să ieşiţi afară din clădire.” Ei au ieşit din clădire. Am zis: „Acum, am o bucată de hârtie aici pe care administratorul auditoriului s-a dus afară şi a adunat mii dintre acelea de pe maşini, au angajat copii mexicani să le ia.” Am zis: „Am o notiţă mică aici, care zice că eu sunt Simon vrăjitorul şi voi fi expus de FBI aici în seara aceasta.”
Am zis: „Bine, FBI, eu sunt la platformă în Numele Domnului Isus Cristos; veniţi la platformă acum şi expuneţi-mă.” Am zis: „Dacă fac ceva în afara Bibliei Atotputernicului Dumnezeu, veniţi aici şi expuneţi- mă.” Am zis: „Unde sunteţi?” Mii şedeau acolo şi fiecare plângeau. Am zis: „Eu aştept FBI-ul. Conform cu ziarul vostru aici, urmează să mă expuneţi în seara aceasta.” Chiar atunci am aşteptat câteva minute, şi am simţit duhul acela venind afară. Am zis: „Acela nu a fost FBI. Eu nu sunt criminal.” Am zis: „De fiecare dată când a venit un agent FBI în adunarea mea, ei au fost salvaţi. Şeful lor a fost salvat în adunarea mea, Căpitanul Al Ferrar.” Am zis, şi, oh, am zis: „Nici un FBI nu face ceva în acel fel.”

E-83 Am zis: „Ce este aceea, sunt doi predicatori decăzuţi.” M-am uitat, atârnând acolo, şi acolo a fost un lucru mare atârnând peste audienţă. L-am văzut mişcându-se sus la al doilea balcon. Am zis: „Chiar acolo, şade, unul cu costumul alb, unul cu costumul gri.” Şi ei s-au aplecat în acel fel.
Am zis: „Nu vă aplecaţi! Am gândit că voi mă veţi expune. Se pare a fi altceva.” Am zis: „Voi sunteţi doi predicatori decăzuţi. Voi nu aveţi nimic de a face cu aceea.” Şi am zis: „Acum dacă eu sunt Simon vrăjitorul, şi scot dracii cu vrăjitoria, aşa cum spuneţi că sunt, şi voi sunteţi sfinţi şi neprihăniţi în Dumnezeu, veniţi jos la platformă. Dacă eu sunt Simon vrăjitorul, voi cădea mort. Dacă voi sunteţi Simon, dacă voi sunteţi cei greşiţi, voi veţi cădea morţi. Veniţi înainte acum, vom vedea cine este corect.” Este corect, i-am pus la o provocare. Ei şi-au ţinut capetele aplecate. Am zis: „Nu vă aplecaţi capetele în acel fel.”
Am zis: „Acum, oameni, vedeţi cine are dreptate şi cine este greşit. S-au speriat.” Şi aici au fugit afară cât de repede au putut. Am zis: „Oh, văd că ei pleacă. Poate vor veni aici jos.” Ei au ieşit din clădire cât de repede au putut, jos pe scări. Am stat acolo şi am aşteptat. Am zis: „Acum vom vedea. Să vină la platformă. Dumnezeu să arate cine este cine.” Este corect. Am zis: „Dacă eu sunt fals, atunci Dumnezeu va arăta falsul. Dacă sunt corect, Dumnezeu întotdeauna va mărturisi pentru dreptate.”

E-84 Aşa cum a fost la Huston când predicatorul acela Baptist a zis că eu sunt un demon, şi altele, şi vedeţi ceea ce s-a întâmplat când Îngerul Domnului a coborât.
Acum, ştiţi ce s-a întâmplat? Noi nu am mai văzut nimic din acelea. În noaptea aceea Domnul a aruncat o victorie acolo despre care încă am vorbit în Harlingen. Vedeţi? „Eu Domnul am plantat-o. O voi uda zi şi noapte, ca nimeni să nu o smulgă din mâna Mea.”
Veniţi acum, băieţi, vreţi să veniţi la pian acum?

E-85 Oamenii bolnavi, sau care sunt bolnavi, veniţi în jurul altarului repede acum. Noi mai avem zece minute aici, şi vă vom elibera de orice putere demonică care atârnă în jurul vostru, în Numele Domnului Isus. „Le voi da Numele Meu şi autoritatea.”
Încercam aceasta deoarece eu cred că Dumnezeu m-a rânduit să fac astfel. Eu o cred. Dacă pot numai să aduc oamenii să o creadă! Apoi dacă aceasta nu a fost cu succes, apoi cred că Domnul... Eu am o lână înaintea Lui, voi merge înapoi, chiar direct cu o viziune, doar una sau două sau trei, sau orice pot primi într-o seară.

E-86 Voi aţi fost în adunările mele, fiecare dintre voi, niciodată nu aţi văzut vreodată altceva decât ceea ce era perfect. Vă spun unde este păcatul vostru. Acela-i singurul lucru ce poate să fie. Vindecarea este deja a voastră. Singurul lucru ce există, apoi, este păcatul; poate vreun lucru ce faceţi în viaţa voastră, care nu este corect, sau ceva demon ce vă ţine, care nu vă lasă să credeţi. Acum, ştiţi, dacă nu este aşa, Isus a spus ceva greşit. „Toate lucrurile sunt posibile celui ce crede.” Este corect? [Adunarea zice: „Amin.” - Ed.] Apoi aceea zace în voi; nu în Dumnezeu.

E-87 Dacă am spus aici, dacă am zis: „Aici zace, dacă vreţi, vreţi o bacnotă de un dolar.” Cred că am una. Bine. Dacă există o bacnotă de un dolar, aceea a fost deja rânduită pentru un om nevoiaş. Dacă aceea este, este a voastră dacă veniţi să o luaţi. Eu nu trebuie să fac mai mult referitor la aceea, am pus-o acolo. Este corect? [Adunarea: „Amin.” - Ed.]
Ei bine, Isus, când a murit, El v-a vindecat. „El a fost rănit pentru fărădelegile voastre, în rănile Lui aţi fost vindecaţi,” timpul trecut. Este la aprecierea voastră acum. Veniţi primiţi-o, este a voastră. Eu cred. „În Numele Meu vor scoate draci.” Eu o cred. El m-a condus să o fac înainte, şi cred că El mă va lăsa să o fac în această dimineaţă. O credeţi? [Adunarea: „Amin.” - Ed.]

E-88 Bine, doar lăsaţi capătul de aici să se ducă chiar în spate în această direcţie, toţi dintre voi de acolo, să mă pot ruga; şi în timp ce mă rog şi scot duhul cel rău afară, astfel oamenii să poată veni la locul lor pe lângă peretele acela. Dacă vreţi, fraţilor, mergeţi chiar în această direcţie.
Acum priviţi aici. La ce foloseşte să ne jucăm prin jur, şi să credem pe jumătate ceva?
Unde este doamna aceea care a fost în cărucior? Tu, doamnă. La ce-ţi foloseşte să stai acolo? Isus Cristos te-a făcut sănătoasă. Desigur, El te-a făcut.
L-am văzut conducând ceva femei cu un timp în urmă. Eu cred că acela-i omul care şade aici conducând, poate soţia lui acolo, ea este oloagă sau ceva. Doamnă, nu este nevoie să fii în starea aceea.
O doamnă a zis că ea are o fetiţă aici, un copilaş, acolo era ceva rău cu aceea, şi tot felul de boli şi lucruri, surd, mut, şi orb, orice. Nu este nevoie să o faceţi.
Să ne aplecăm capetele. Aş vrea să credeţi.

E-89 O Dumnezeule, Tatăl nostru Ceresc, eu vin la tine în această dimineaţă ca slujitor al Tău. Doamne, eu am predicat Cuvântul. Acela este Cuvântul Tău, nu este al meu. Şi ştiu că Tu eşti aici să vindeci oamenii şi să-i faci sănătoşi. Cred că Tu o vei face, Dumnezeule drag. Şi mă rog ca Tu să ai milă. Doamne, ne dăm seama de acele viziuni, singurul lucru ce-l pot face ele este să descopere păcatele oamenilor. Dar, Doamne Dumnezeule, fie ca Duhul Sfânt să o facă chiar acum. Fie ca El să descopere, în orice inimă, piedica. Dacă există vreun păcat în inima lor, atunci fie ca acela să fie iertat chiar acum, Doamne, te rog prin Numele lui Isus Cristos. Şi fie ca aceştia, grupul de aici astăzi, să fie ca cei de seara trecută, fie ca să existe o eliberare perfectă cu fiecare dintre ei. Fie ca ei să fie vindecaţi în această dimineaţă, să se reîntoarcă miercuri seara, fericiţi, strigând şi bucurându-se. Acordă aceea, Tată.
Acum pe autoritatea Cuvântului Tău, merg înainte să scot dracii, să îndeplinesc Cuvântul Tău, în Numele lui Isus Cristos.

E-90 Acum, Satan, ştiu că tu ţii aceşti oameni, întuneric, ceaţă, lucrul hidos ţinut peste ei, zicând: „Ei bine, voi încerca cu aceea.” Dar aş vrea să-ţi vorbesc! Eu stau în locul lor, între ei şi Dumnezeu, în această dimineaţă. Eu stau ca un slujitor al Dumnezeului Atotputernic. Păcatele mele s-au dus, prin Sângele lui Isus Cristos, prin credinţa Divină ce o am în El ca fiu al lui Dumnezeu. Şi pretind, şi Biblia pretinde întâi, şi eu vorbesc ca Biblia, că El a despuiat orice putere ce ai avut cândva, la Calvar. Şi Biblia pretinde că ucenicii Lui trebuie să poarte această însărcinare ce a avut-o El pe acest pământ, până la sfârşitul veacurilor. Şi eu sunt ucenicul Lui, de aceea în această dimineaţă vin ca un reprezentant, un reprezentant al lui Isus Cristos, în acţiunile Lui. Eu sunt trimis în locul Lui. Şi oriunde voi chema o persoană, puterea ta va fi ruptă, şi persoana va pleca eliberată şi va pleca de aici şi se va face bine. Te provoc în Numele, Numele lui Isus Cristos, prin Sângele Lui, stau. Şi să laşi orice persoană peste care îmi pun mâinile. Nu în sfinţenia mea, nu în numele meu, că numele meu nu este nimic înaintea ta; sfinţenia mea nu este nimic, eu nu am. Dar tu nu vei recunoaşte numele meu, dar vei recunoaşte „Isus,” şi tu vei ieşi afară. Şi eu îţi vorbesc. Acum merg într-o provocare. Şi dacă încerci să-i ţii pe vreunul dintre aceşti oameni, fie ca condamnarea lui Dumnezeu să vină peste tine. Fie ca tu să ieşi afară, să-ţi iei mâinile de pe aceşti creştini. Mâna ta murdară, bolnăvicioasă, chinuind şi ologind şi îmbolnăvind aceşti oameni, şi cărora le dai boli, să-ţi iei mâna de pe ei, în Numele lui Isus Cristos.

E-91 [Pete pe bandă - Ed.]... Numele lui Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu, vă cer să vă ridicaţi în... Numele Lui, mergând acasă perfect sănătoşi, să-l glorificaţi pe Dumnezeu. Ridicaţi-vă. Şi oamenii îşi pot ridica capetele. [Fratele Branham şi adunarea îl laudă măreţ pe Dumnezeu. Pete pe bandă.]
Dumnezeule Atotputernic, Autorul Vieţii Eterne, dătătorul fiecărui dar bun, trimite binecuvântările Tale peste acest bărbat care şade aici, ştiind că aceasta este singura şansă a vieţii lui să fie cândva un om normal din nou. Cu coapsele şi picioarele toate în starea aceasta, peste aceste cârje cu care a umblat. El vrea să se reîntoarcă acasă, să mărturisească spre Gloria lui Dumnezeu; conducând multe mile să ajungă aici. Şi Tată, mă rog ca aceasta să fie ora când va zice în inima lui: „Dacă alţii pot, şi eu pot. Şi Tu ai murit pentru mine, să eliberezi, la fel cum ai făcut pentru alţii.” Acordă aceea, Tată.
De aceea, tu demon care i-ai ologit trupul, vin în provocarea credinţei împotriva ta, să te provoc în acest duel. Eu te provoc prin Isus, Fiul lui Dumnezeu, ieşi afară din om.

E-92 Fiţi reverenţi, peste tot. Acela îl ţine pe fratele. Acum doar un moment, nu este nimic din a lui...
Doar nu fiţi neliniştiţi, prieteni. Prezenţa Domnului este aproape. Doar fiţi cât se poate de reverenţi, înăuntru şi afară. Sărmanul om a venit aici, el niciodată nu va mai umbla fără cârje dacă Dumnezeu nu-l ajută acum. Aceasta va fi... El a venit aici, el va fi mai rău decât a fost cândva dacă nu se vindecă. Probabil ei vor trebui să-l ducă afară dacă nu este vindecat. Deoarece, Satan, dacă poate afla suficientă putere să-l frângă, îl va frânge dacă poate. Astfel acum el ori îl va frânge sau Dumnezeu îl va elibera şi îl va face perfect sănătos. Acum, fiecare, câţi de aici cred că Dumnezeu m-a trimis să eliberez acest bărbat în seara aceasta prin Fiul Său, Cristos Isus? [Adunarea zice: „Amin.” - Ed.] Bine. Acum doar fiţi foarte reverenţi, ţineţi-vă capetele aplecate.

E-93 Crezi cu toată inima, domnule? Crezi că vei lua aceste cârje vechi şi le vei arunca în maşină şi vei merge acasă, şi le vei lua pe umăr mâine şi vei merge în sus şi-n jos pe străzile oraşului tău, mărturisind pentru Dumnezeu. Tu nu ai avut... câtă viaţă ţi-a mai rămas, frate, dă-o spre gloria lui Dumnezeu. Îl vei sluji? Îl vei sluji? Te-ai gândit la aceea recent, oricum, (nu-i aşa?) te-ai gândit la o umblare mai apropiată. Zilele trecute, ai zis: „Dacă eu... Dumnezeu mă va vindeca numai, aş umbla mai aproape de El.” Este corect. Tu ai zis-o.
Atunci, alt lucru, când erai... Văd că ai avut un automobil recent, şi ai vorbit cu cineva referitor la lucrurile acelea. Acolo a fost un bărbat care şedea pe scaunul din faţă, în spatele căruia stai tu. Este adevărat? Tu ai venit jos pe stradă, mergând pe o colină mică, mergând la dreapta, când vorbeai despre aceea. Este adevărat? Eu nu-ţi citesc mintea, domnule. Acela-i Dumnezeu acum. Şi acum tu ai început să simţi despre ce vorbesc eu. Acum este timpul pentru eliberarea ta.

E-94 Dumnezeul Atotputernic, acum în timp ce Puterea Prezenţei Tale este aici, stând aici să elibereze acest bărbat, o Dumnezeule Etern, Autorul Vieţii, trimite binecuvântările Tale peste el, în timp ce îl binecuvântez în Numele Fiului Tău. Acordă aceea, Doamne, prin Isus Cristos.
Tu demon care ai ologit acest bărbat, fratele meu, el şi-a făcut mărturisirea. Secretele lui au fost spuse. El este aici acum să umble. Tu nu-l mai poţi ţine. El vrea să-l glorifice pe Dumnezeu. Eu vin într-o provocare împotriva ta. În Numele lui Isus Cristos, printr-un dar de vindecare administrat mie printr-un înger, eu îţi poruncesc prin Isus Fiul lui Dumnezeu, să ieşi afară din el.
Iată-l plecând. Ţineţi-vă capetele aplecate, peste tot.