E-1 Împreună acum, țineți-o aşa, foarte sus acum.
Măreţul har! Ce dulce sunet,
Care a salvat un nenorocit ca mine!
Odată am fost pierdut, dar acum sunt aflat,
Eram orb, dar acum văd.
Să ne aplecăm capetele acum.

E-2 Tatăl nostru Ceresc, Îţi mulţumim pentru marele privilegiu care-l avem să venim la Tine. Întâi, noi nu putem veni numai prin Cristos. Astfel de aceea noi punem Numele Lui înaintea rugăciunii noastre. Şi apoi ştim, prin Cuvântul Lui, că Tu vei răspunde la aceea, că noi cerem în Numele Lui. Nu avem neprihănire proprie, nimic ce putem poseda ce putem face; dar numai prin har venim, cerând în Numele lui Cristos.

E-3 Tată, ar putea exista mulţi bărbaţi şi femei aici, în jurul acestei clădiri în seara aceasta, care sunt păcătoşi. Tu ai murit pentru păcătos. Fie ca în seara aceasta Dumnezeu să vorbească inimilor lor şi să-i cheme prin harul Lui, în Împărăţie. Acordă aceea, Tată. Poate ei au risipit mulţi ani, pribegind în jur în păcat, dar fie ca aceasta să fie ora.

E-4 Mulţumesc, Doamne, pentru Billy Paul în seara aceasta. Sărmanul meu, băieţel, fără mamă, aruncat prin jur. Mulţumesc, Doamne, pentru că i-ai dat Duhul Sfânt, ca asigurare acum, că într-o zi glorioasă o vom vedea pe mama din nou, toate lucrurile sunt în ordine, vor fi în ordine. O Dumnezeule, lasă ca Îngerii să-i facă cunoscut asta azi. Ea a plâns aşa la moartea ei, ca: „Slujind lui Dumnezeu... într-o zi Billy Paul să fie un bărbat şi să primească Duhul Sfânt.” Rugăciunile sunt împlinite. Dumnezeule, binecuvântează băiatul acum. Fie ca el să urmeze prin urma paşilor Învăţătorului. Cum tremura glasul lui mic când a zis: „Tati, eu tocmai am primit Duhul Sfânt. Eu sunt foarte fericit.”

E-5 Dumnezeule, fie ca aceea să fie experienţa fiecărei persoane nenăscute din nou de aici în seara aceasta. Fie ca ei să primească Duhul Sfânt aici în seara aceasta. Dacă am făcut vreun păcat, iartă-ne, Doamne. Vindecă bolnavii. Leagă pe cei cu inimile frânte.

E-6 Şi acum, Doamne, eu nici măcar nu ştiu de unde să încep, să vorbesc în seara aceasta, dar Tu vei rândui. Eu Te cred, şi cer ca Tu să ne dai ceva care va ajuta oamenii, că Îţi cerem în Numele Lui. Amin.

E-7 Doar să citim puţină Scriptură aici, în Isaia 35, aş dori să citesc. Deoarece, cuvintele mele vor greşi;
Cuvântul lui Dumnezeu niciodată nu va greşi. De aceea, nici un serviciu nu este complet fără ca mai întâi să citim din Scriptură.
Pustia... şi locurile fără apă se vor bucura; şi pustietatea se va bucura, şi va înflori ca trandariful.
Va înflori din abundenţă, şi va sări de bucurie... cântând: şi gloria va veni spre Liban va... i-o va da, strălucirea Carmelului şi a Saronului. Vor vedea slava Domnului, măreţia Dumnezeului nostru.
Întăriţi mâinile slăbite, şi genunchii care se clatină.
Spuneţi celor... cu inima slăbită, Fiţi tari, nu vă temeţi: iată, Dumnezeul vostru va veni cu răzbunare, chiar Dumnezeu cu... răsplătire; el va veni şi vă va salva.
... el va deschide,... urechile surzilor vor fi destupate.
Apoi şchiopul va sări ca un cerb, şi limba mutului va cânta: că în pustie vor ţâşni ape, şi în pustietate pâraie.
Şi terenul pârjolit va deveni un iaz, şi în locuri secetoase, izvoare de apă:... locuinţa balaurilor şi culcuşurile lor, va fi iarbă şi trestii şi papură.
Acolo se va croi o cale, şi o cale,... de sfinţire; cei necuraţi nu vor trece pe ea; dar aceea va fi pentru aceia: călători, chiar fără minte, nu vor putea să se rătăcească.
Nici un leu nu va fi acolo, nici o fiară sălbatică nu va merge... pe aceea, nu se va găsi acolo; numai cei răscumpăraţi vor umbla pe acolo:
Şi cei răscumpăraţi ai DOMNULUI se vor întoarce, şi vor veni în Sion cu cântări şi bucurie veşnică pe capetele lor; ei vor obţine bucurie şi veselie, iar durerea şi gemetele vor fugi!

E-8 Domnul să adauge binecuvântările la citirea Cuvântului Său. Aş vrea să vă vorbesc în seara aceasta,
dacă va voi Domnul, doar câteva momente. M-am uitat la ceasul meu aici, să nu vă ţin prea mult în seara aceasta.

E-9 După ce am trecut prin serviciile din această săptămână, încercând să arăt oamenilor că nu este
nevoie să vă temeţi. Cel mai rău lucru ce poate diavolul să-l pună peste voi este teama. Dacă aţi avut cândva cancer şi nu v-aţi temut, şi aţi crezut că Dumnezeu vă va vindeca, voi nu aţi fi într-o formă prea rea. Dumnezeu se îngrijeşte de aceea; dacă aţi fost bolnavi, orice este aceea, dacă nu v-aţi temut. Astfel frica este unul dinte cele mai rele lucruri ce poate Satan să le pună peste o persoană.

E-10 Acum, în această săptămână am încercat să dovedesc prin Scriptură, că omul care se naşte din nou în Împărăţia lui Dumnezeu nu are nimic de ce să se teamă. Voi sunteţî în mod absolut, siguri asiguraţi în Isus Cristos. „Pe toţi aceia pe care Tatăl mi i-a dat,” El a zis: „vor veni la Mine. Nimeni nu poate veni 'numai dacă Tatăl îl cheamă.' Tatăl trebuie să-l conducă la Mine; şi cel ce vine la Mine, nu-l voi scoate afară în nici un fel. Şi toţi... Nimeni nu-i poate smulge din mâna Tată lui Meu; nimeni nu este mai mare decât El. Cel ce ascultă Cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are Viaţă veşnică ; nu va veni la judecată, ci a trecut din Viaţă... din moarte la Viaţă. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea Sângele Meu, are,” nu va avea, „dar are,” timpul prezent, „Viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ultima zi.”

E-11 „De aceea să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu prin care aţi fost pecetluiţi până în Ziua Răscumpărării voastre.” Acolo sunteţi. „Pecetluiţi până în Ziua răscumpărării voastre.” Nu doar de la o trezire la alta, dar până în Ziua Răscumpărării voastre.

E-12 Vai, cum a venit Duhul Sfânt în această dimineaţă şi ne-a binecuvântat pe aceea! Ne-a ţinut aici până la unu treizeci, în această dimineaţă, de la vreo nouă treizeci. Cum ne-a binecuvântat El!

E-13 Acum, în seara aceasta, aş vrea să vorbesc despre o... Isaia, a zis aici: „Acolo va fi o cale, şi o cale a sfinţeniei.” Acum aş vrea să vorbesc despre: „Calea lui Dumnezeu,” Calea lui Dumnezeu făcută pentru noi.

E-14 Acum, dacă m-aş duce la New York City, cel mai bun lucru pentru mine este să nu încerc să aflu, cum sunt situat, geografic, şi să iau nordul. Dar cel mai bun lucru de a face aceea este să iau o hartă şi să urmez harta, (este corect?) o stradă. Dacă nu, eu ajung în necaz.

E-15 Nu există căi scurte în Împărăţia lui Dumnezeu. Ştiţi, noi încercăm să facem o scurtătură, noi ajungem aici afară într-o baltă pe undeva şi ne scufundăm. Şi aceea este ce facem când ieşim de pe marea autostradă veche a lui Dumnezeu. Dumnezeu a făcut o potecă, o cale.

E-16 Când copiii lui Israel au ieşit din ţara Egiptului, ei au urmat calea lui Dumnezeu. Aceea a condus spre Marea Roşie. Ciudat, că Dumnezeu Îşi făcea calea sus în acel fel. Dar calea Lui a condus drept prin mare.

E-17 Astfel când a venit timpul, şi demonstrarea, şi Israelul a stat acolo înaintea mării, poteca lui Dumnezeu a condus peste mare. Astfel Dumnezeu s-a uitat jos prin acel Stâlp de Foc, marea s-a speriat şi s-a tras înapoi, şi Israel a trecut pe teren uscat. Calea lui Dumnezeu conduce chiar prin aceea.

E-18 Apoi el a trecut chiar prin pustie, la izvorul Mara, apa „amară”. Nu este ciudat că Dumnezeu şi-a condus copiii Lui prin ape amare? Dar aceia toţi merg pe acolo pe drum. Dar când El era acolo, remediul pentru apele amare stăteau pe mal. Moise a tăiat un pom şi l-a aruncat în apă, şi ea s-a transformat în apă dulce din nou.
Unii prin ape, unii prin potop,
Unii prin adânci încercări, dar toţi prin Sânge.

E-19 Aceea este calea pe care Dumnezeu Îşi conduce copiii lui; calea lui Dumnezeu, calea rânduită a lui Dumnezeu. Dacă copiii lui Israel ar fi încercat să ocolească, şi să meargă în jur, în jos pe această cale, ei ar fi intrat în necaz. Ei au trebuit să urmeze Norul de Foc, Stâlpul de Foc care i-a condus. Ei au urmat Aceea.

E-20 Şi dacă Biserica, în seara aceasta, va urma numai Stâlpul de Foc, Duhul Sfânt, voi aţi ajunge în Canaan tot aşa de sigur ca orice lucru. Dumnezeu are o cale, o cale rânduită.

E-21 Există două căi pe care poate merge un om, şi aceea este calea lui sau calea lui Dumnezeu, şi aceea este calea bună sau calea rea. Şi calea voastră este întotdeauna calea rea, şi calea lui Dumnezeu este calea corectă. Şi voi nu puteţi fi în calea voastră proprie şi în calea lui Dumnezeu în acelaşi timp, astfel voi trebuie să ieşiţi din calea voastră proprie, ca Dumnezeu să-şi poată avea calea Lui în voi. Este corect. Dumnezeu face o cale rânduită.

E-22 Omul a vrut întotdeauna să-şi facă calea lui proprie. În grădina Edenului, Dumnezeu a făcut un om astfel el nu trebuia să schimbe pentru nimic. Dumnezeu l-a făcut perfect, dar omul a vrut calea lui proprie. El a vrut să modifice. El a vrut să afle. Şi apoi imediat ce a căzut... Noi am trecut prin aceea săptămâna aceasta în studiile Scripturii. El şi-a făcut o religie. El nu a aşteptat după Dumnezeu să-i facă una. El şi-a făcut însuşi, dar el a aflat că religia lui, acoperirea lui, nu mergea. Aceea a fost întotdeauna omul. El îşi vrea felul lui propriu. Dar Dumnezeu are o cale. Astfel omul a făcut frunze de smochin şi le-a pus peste el, el şi soţia lui, dar, când a venit în faţa lui Dumnezeu, el a află că aceea nu mergea.

E-23 Şi eu vă spun, prieteni, au existat mulţi oameni, şi sunt în seara aceasta, care vin jos la capătul drumului, şi vor afla că acea religie mică superficială la care ţineţi voi nu va merge. Nimic mai puţin de la a fi născut din nou nu va lucra. Isus a zis: „Dacă un om nu se naşte din apă şi din Duh, cu nici un chip nu va intra în Împărăţie.” Nici într-un fel, nu contează dacă el este Metodist, Baptist, Prezbiterian, orice este el, el nu va intra înăuntru numai dacă el este născut din apă şi Duh. Născut înseamnă că el este „schimbat.” El trebuie să moară înainte de a putea fi născut. Astfel voi trebuie să muriţi faţă de voi înşivă, să fiţi renăscuţi, din nou, în Cristos Isus. Aceea este corectă.

E-24 Acum aş vrea să observaţi, el s-a aflat încercând să-şi facă calea. Noi am avut în această dimineaţă, cum a încercat Cain să-şi facă calea. El a adus ceva mere şi pere şi piersici şi dovleci, orice era aceea, le-a pus jos pe altar şi a zis: „Acum acolo, Doamne, eu am zidit un altar. Am zidit o biserică. Eu sunt un membru bun de biserică.” Vedeţi? „Eu merg la biserică în fiecare zi. Eu am venit aici, am zidit un altar. Am pus jertfa pe el. Acum voi îngenunchea şi mă voi ruga. Şi acum, Doamne, aş vrea să mă primeşti.” Dar Dumnezeu l-a refuzat.

E-25 Şi acelaşi duh de religie veche trăieşte chiar jos în biserică astăzi, chiar acelaşi lucru, tot aşa de religios cum poate fi, şi nu ştie despre Dumnezeu mai mult decât ar cunoaşte un Hottentot despre împletitura Egipteană. Voi ştiţi că acela este adevărul. Duhuri religioase! Să nu gândiţi că Stalin este anticristul. Biblia a zis, „cele două duhuri vor fi foarte aproape împreună, să înşele chiar pe cei Aleşi dacă ar fi posibil.”

E-26 Noi aflăm că Iuda Iscarioteanul a venit drept în jos, şi s-a dus afară şi s-a bucurat şi a predicat Evanghelia; a venit înapoi, strigând şi ţipând, şi bucurându-se cu ceilalţi ucenici - Sfântul Matei, al 10- lea capitol. Dar el a urmat ucenicii chiar pe acolo, încă, diavolul încarnat, şi a venit chiar pe acolo; aşa cum Isus era Dumnezeul încarnat; Cain şi Abel din grădina Eden. Dar când a venit timpul ca el să meargă sus la Cincizecime, să primească binecuvântarea, el şi-a arătat culoarea.

E-27 Şi când mergeţi să vorbiţi despre a fi născuţi din nou, primind botezul Duhului Sfânt, nouă din zece, acele duhuri îşi vor arăta culorile, ceea ce sunt ele. Ei vor zice: „Acela-i un grup de fanatism. Lasă-l în pace.” Frate, aceea este calea rânduită a lui Dumnezeu pentru om astăzi. Aleluia!

E-28 Priviţi, Dumnezeu a făcut întotdeauna o cale rânduită. Dumnezeu este obligat să facă o cale.
Dumnezeu face o cale pentru natură. De ce avem aceste inundaţii prin ţară? Tăiem toate pădurile şi lucruri ca acelea, lăsăm ca ea să fie spălată. Voi zidiţi un baraj aici şi umpleţi albia râului; acolo se duce ea, apa, voi vă împotriviţi naturii. Dumnezeu are o cale rânduită. Aceea cauzează inundaţia. Orice lucru pe care-şi pune mâinile omul, pe care Dumnezeu l-a făcut perfect, atunci voi îl stricaţi. Este corect.

E-29 Acum, spre exemplu, chiar ca raţele. Îmi place să privesc raţele, în sezonuri când merg la vânătoare sus în munte. Eu merg acolo în sezonul anului. Ei bine, acolo raţele toate ies din Louisiana şi acolo jos, şi jos în mlaştini. Şi se duc sus în nord şi se aşează, fac un cuib şi îşi cresc boboceii lor. Apoi micuţii se ridică, poate vin pe acolo prin septembrie, în acest timp al anului, sau mai târziu în septembrie. Şi apoi răţuşca veche, gâscanul mic, el niciodată nu a fost plecat din acel lac. El este chiar acolo într-un lac.

E-30 După un timp gheaţa umple acolo sus muntele. Puţină zăpadă ajunge acolo sus, şi o briză rece suflă acolo jos peste muntele acela. Acea răţuşcă veche o simte. Acum el niciodată nu a fost nicăieri decât în acel lac, el nu are încă vârsta de un an. El îşi ridică capul sus, acel mic măcăitor, şi aleargă în mijlocul lacului, şi merge „mac-mac,” fiecare raţă din lac va veni la el. Fiecare raţă din lac ştie că el este un lider născut. Şi acea raţă veche se va ridica din acel lac, fără o busolă sau orice altceva, şi se duce chiar drept la Louisiana, la câmpurile de orez, cât de repede poate merge.

E-31 Arată ca şi cum creştinii ar trebui să aibă simţ de raţă, oricum. Nu-i aşa? Este corect. Corect.

E-32 De ce? Voi ziceţi: „Acela este instinct.” Nu, ele merg pe calea rânduită de Dumnezeu. Dumnezeu le-a dat o cale, un instinct să le conducă acolo jos, şi ele O cred.

E-33 Dar, Dumnezeu a dat omului Duhul Sfânt, şi el Îl respinge, îşi are calea lui proprie. Dar Dumnezeu are o cale rânduită pentru noi. Aleluia! Eu mă simt cam religios în seara aceasta, după aceasta, şi acele câteva seri de trezire.

E-34 Observaţi, acolo este aceea. Da, domnule. Acea răţuşcă mică va merge acolo jos.

E-35 Şi eu vă spun altceva. Voi veţi merge aici afară la un ziar care zice: „Mâine va fi vreme frumoasă.” Şi veţi merge la vânătoare şi veţi vedea iepurii aceia mergând să se ascundă în iarba aceea. Să nu vă interesaţi de acele ziare.

E-36 Uitaţi-vă la scoafa bătrână ducând păstăile vechi din partea de nord a dealului ducându-le acolo, de partea de sud a dealului şi făcându-şi un culcuş în partea de sud al dealului. Ea ştie mai mult despre aceea decât toţi reporterii de ziare din lume. Corect. Ea are un instinct. Ea se duce pe partea de sud, să se ascundă de acel vânt rece de nord care coboară. [Fratele Branham bate pe amvon de câteva ori - Ed.] Oh, vai!

E-37 Dacă o scroafă are suficient simţ să se ascundă de briză, ce aţi spune despre voi cu Duhul Sfânt?
Aleluia! Acela este instinctul vostru. Da, domnule.

E-38 Şi Dumnezeu le-a dat un instinct. Aceea este calea rânduită de Dumnezeu pentru ei. Ei au trăit în calea rânduită a lui Dumnezeu.

E-39 Luaţi o floare, când moare şi coboară în pământ. Nu este sfârşitul ei; ea trăieşte din nou. Dumnezeu a rânduit o cale pentru ea, şi ea o crede.

E-40 Dumnezeu întotdeauna a făcut o cale rânduită. Uneori aceea nu conduce prin lucruri plăcute, uneori ea merge prin greutăţi, dar aceea este calea rânduită a lui Dumnezeu. Dumnezeu o face, oricum.

E-41 Odată el a avut un bărbat în calea rânduită a lui Dumnezeu, el a trebuit să intre în aceea, printr-o groapă a leilor, dar el s-a dus pe calea rânduită a lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a scos din nou afară. Aleluia!

E-42 Pot vedea câţiva copii Evrei stând acolo jos în Babilon într-o dimineaţă. Ei au refuzat să se închine la un idol. Este corect. Ei au zis: „Noi nu o vom face. Bateţi toată muzica ce o vreţi, şi sunaţi din cornurile voastre şi trompetele, dar noi nu ne vom apleca la idolul vostru.” Aleluia!

E-43 Daţi-ne mai mulţi Şadragi, Meşagi şi Abed-Nego, (da, domnule) care nu se vor închina la lucrurile voastre ale lumii. Voi nu trebuie să vă aplecaţi la aceea. Dumnezeu ne-a eliberat, prin Duhul Sfânt. Aleluia! Da, domnule.

E-44 Acum pot vedea acolo jos, într-o dimineaţă. Să întoarcem aparatele noastre de fotografiat în acea direcţie un minut, şi urmăriţi şi vedeţi. Îi pot vedea pe acei băieţi acolo jos, într-o dimineaţă. Ei au zis: „Acum priviţi, regele a zis: 'Oricine nu se va apleca, îl vom arunca în cuptorul aprins.'”

E-45 Şi ei s-au dus şi s-au rugat toată noaptea. Ziua următoare, când sunetul a venit ca ei să se aplece înaintea chipului, păi, ei şi-au întors spatele la el.
Astfel el a venit prin jur, a zis: „Băieţi, aţi făcut voi asta?”
„Da.”

E-46 „Ei bine, noi vom încălzi cuptorul, de şapte ori mai fierbinte decât a fost cândva.”

E-47 Acum nu este aceea ciudată! Acolo era o pasarelă pusă aici, care mergea sus la gura cuptorului.

E-48 Peste tot Babilonul era roşu în dimineaţa aceea, vuietul focului. Îl pot vedea pe regele Nebucadneţar, ca un om modern astăzi, el a şezut acolo şi a zis: „Acum noi doar vom arde toată religia aceea a Duhului Sfânt din acei inşi.”

E-49 Oh, da, nu credeţi că diavolul nu vă va arde. El cu siguranţă vrea. Dar, amintiţi-vă, Duhul Sfânt este Foc Însuşi.

E-50 Acum, aş vrea să observaţi, calea lui Dumnezeu conduce chiar la acea pasarelă. Îl pot vedea pe Şadrag, Meşag, Abed-Nego, mergând marşul morţii. Îl pot vedea pe Şadrag zicând: „Abed-Nego, te-ai rugat destul?”
„Da.”
„Bine, atunci.”
„Eşti sigur că eşti în calea lui Dumnezeu?”

E-51 „Da, domnule. Şi Dumnezeu a zis în Cuvântul Lui ca noi să nu ne închinăm la idoli, şi noi nu o facem. Dumnezeu este în stare să ne elibereze din acest cuptor aprins. Dar dacă El nu ne va scăpa, ce spui despre aceea. Noi nu ne vom închina. Noi mergem pe calea rânduită de Dumnezeu.”

E-52 Îl pot auzi pe cineva zicând: „Eşti sigur că ai calea Lui rânduită?”
„Da.” Aleluia!

E-53 Unii zic: „Ei bine, nu credeţi că toţi oamenii aceia ar putea să aibă dreptate, în locul vostru?”

E-54 „Nu, domnule. Biblia a zis aşa, şi noi stăm cu Acela.” Ei se duc drept sus la pasarelă. Eu pot...
Căldura doar aşa... Intensitatea căldurii era aproape... Aceea a omorât oamenii care i-au adus sus.

E-55 Ei au fost doar gata să intre înăuntru. Dumnezeu nu a zis un cuvânt. Ei încă mergeau pe calea rânduită. Se duceau chiar în gura cuptorului. Chiar pe la timpul când erau gata să intre în cuptorul aprins... Ştiţi, eu am o poză foarte neagră aici în faţa mea chiar acum. Bărbaţii care încearcă să trăiască corect cu Dumnezeu, se duc pe calea rânduită a lui Dumnezeu; ei sunt gata să fie arşi. Ce imagine!

E-56 Observaţi, în tot timpul este ceva ce merge aici jos, este ceva ce merge sus Acolo, în acelaşi timp.
Să ne uităm Acolo sus puţin să vedem ce se întâmplă. Îl pot vedea stând acolo, şi hainele Lui de prinţ în jurul Lui. Aleluia! Pot vedea, primul lucru, venind din dreapta, un Înger mare, numit Mihail. Ei L-au avut pe Acela acolo. Aţi ştiut-o? Îl pot auzi alergând acolo sus alături de El, zicând „Stăpâne!” Îl pot vedea scoţându-Şi sabia din teacă, în acest fel, şi zicând: „Te-ai uitat jos la Babilon în această dimineaţă ? Acolo sunt bărbaţi care merg pe calea lui Dumnezeu rânduită. Acolo sunt bărbaţi care vor să-şi pecetluiască mărtuiria lor în această dimineaţă. Fraţii noştri sunt gata să fie arşi.” Îl pot auzi zicând:
„Dă-mi voie să merg acolo jos! Eu voi schimba imaginea.” Eu cred că El ar fi putut-o face; eu cred.

E-57 Îl pot auzi zicând: „Nu, nu te pot lăsa să o faci. Gabriel, Tu ai fost un... Sau Mihail, tu ai fost un Înger foarte bun. Du-te, pune-ţi sabia ta înapoi, stai în atenţie acolo.”

E-58 Aici vine un alt Înger. El se numeşte Wormwood, cel ce face apele amare. Aici El vine sus, a zis:
„Doamne, priveşte acolo jos. Eu am tot controlul peste ape. Tu mi i-ai dat în distrugerea potopului, şi am spălat toată lumea, în afară de Noe şi oamenii lui.” Acum, El a zis: „Dă-mi voie să merg acolo jos şi voi şterge Babilonul de pe hartă.”

E-59 Îl pot auzi: „Woodworm, Tu o poţi face, este corect, dar, nu Te pot lăsa să mergi. Aceea este o problemă măruntă.”

E-60 Oh, Îl pot vedea ridicându-se, în acel fel. Ei sunt gata să facă ultimul pas. Îl pot vedea venind acolo şi zicând: „Vino aici,” la un vârf de nor de furtună atârnând acolo în spate. Oh, vai! Acela a ascultat de El!

E-61 Îl pot vedea, să-L aud zicând: „Vânt de răsărit, de nord de vest şi sud, veniţi aici şi duceţi acest cap de nor de furtună, vă voi călări ca pe cai. Voi şedea pe acest nor de furtună, în această dimineaţă, ca un car. Eu cobor la Babilon, Însumi.” Aleluia!

E-62 Îl pot vedea ridicându-se şi apucând un fulger în zigzag şi crăpând prin ceruri, în acel fel; chiar în timp ce ei şi-au făcut ultimul pas, mergând în calea rânduită a lui Dumnezeu. Şi pe la timpul când ei au atins acea, el a trecut pe lângă Marea Vieţii, şi a luat un palmier, şi El stătea acolo jos ventilând briza de pe ei. Aleluia! El întotdeauna este acolo când omul va umbla în calea rânduită a lui Dumnezeu. Da, domnule.

E-63 Odată a fost un vechi predicator „mac-mac,” un vechi predicator sfinţenist acolo în spate, cu mult timp în urmă, cu numele de Noe. El a zis: „Ştiţi, va ploua, va veni o furtună.”

E-64 Pot auzi oamenii din jur zicând: „Hei, ai auzit acel vehi holy roller acolo sus? El a zis: 'Va ploua.' Păi, niciodată nu a plouat pe pământ. Şi va ploua? Cum, de unde vine acea apă ? Ei bine, să mergem să luăm ştiinţa şi să aflăm dacă va fi ceva apă acolo sus. Păi, nu, nu există apă acolo sus. Care este problema? Acel predicator bătrân şi-a ieşit din minţi.”

E-65 Dar Dumnezeu a zis aşa! Dumnezeu a zis: „Pregăteşte-mi o arcă, Noe, pentru salvarea casei tale, pentru salvarea oamenilor.” Şi Noe doar a avut suficient simţ să o facă. Aceea este tot. El a venit şi a pregătit arca.

E-66 Şi într-o zi, am auzit câţiva dintre ei jos în colţ, vorbind, jos la colţul afacerilor. Unii dintre ei ziceau:
„Hei, ce spuneţi despre povestea aceea cu ploaia de acolo sus despre acel predicator mac-mac care vorbeşte despre faptul că vine ploaia? Aţi auzit cândva de un astfel de lucru? Şi el crede că el este în calea rânduită de Dumnezeu.” El era. Amin.

E-67 Primul lucru, ştiţi, acolo a venit un tunet şi un fulger. O pot vedea pe bătrâna mamă cămilă acolo afară, privind sus şi zicând: „Tată Cămilă, ai auzit ce era aceea? Acela era un tunet. Asta este ce a zis Noe. Să mergem în arcă.” Peste deal în jos ei s-au dus. Şi aici a venit tata cal şi mama cal, şi toate celelalte perechi, chiar în arcă, unul câte unul. Dumnezeu a închis uşa, a trimis ploaia. Noe era în calea rânduită de Dumenzeu.

E-68 Unii dintre ei s-au urcat pe buşteni, au zis: „Voi pluti prin el.” Dar eu vă spun, când furtunile au început să vuiască, arca a urcat! Aleluia! De ce? Ei au fost în calea rânduită de Dumnezeu. Dumnezeu întotdeauna va binecuvânta oamenii care vor umbla în calea pe care o rânduieşte El. El niciodată nu rânduieşte un buştean. El niciodată nu a rânduit aceasta. El a rânduit o arcă.

E-69 Şi, astăzi, fratele şi sora mea, există o cale rânduită pentru bărbaţi şi femei, ca prin Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu, care a murit acolo la Calvar, şi prin Sângele Lui noi avem iertare de păcate; şi putem primi Botezul Duhului Sfânt, ca o confirmare de la Dumnezeu, că El ne-a acceptat în Fiul Său, Cristos Isus. Asigurare sigură! Aleluia!

E-70 Mă veţi numi holy-roller, oricum, astfel voi aţi putea tot aşa de bine să începeţi de acum. Bine. Mă simt foarte bine. Bine.

E-71 Credeţi în Aceea? [Adunarea zice: „Amin.” - Ed.] Aceea este calea lui Dumnezeu şi singura cale.
Aceea nu este calea Metodistă, nu este calea Baptistă, nu este Prezbiteriană, aceea nu este Penticostală. Aceea este calea lui Cristos. Cristos este calea rânduită a lui Dumnezeu. El este jertfa rânduită a lui Dumnezeu. El este Iehova Rafa. El este Iehova Ire. El este Iehova Manase.

E-72 Când Abraham l-a oferit pe Isaac, el a numit locul de acolo Iehova Ire: „Domnul va rândui Însuşi o jertfă.” Şi acolo este aceea, Fiul lui Dumnezeu. Amin. Dumnezeu înotdeauna face o cale de scăpare. Da, domnule.

E-73 Odată a fost un predicator bătrân acolo jos predicând, cu numele de Elisei. El s-a urcat acolo şi s-a uitat peste ţară, şi a zis: „Eu vă spun, arată groaznic.”

E-74 Vechiul rege s-a dus acolo jos şi s-a căsătorit cu vechea Izabelă vopsită, suficientă vopsea pe faţa ei să faci... Singura femeie din Biblie ce şi-a vopsit cândva faţa. Şi voi ştiţi ce a făcut Dumnezeu din ea? Dumnezeu a hrănit câinii cu ea. Aceea este singura ce o ştiu.

E-75 Dacă vedeţi o femeie cu multă vopsea pe faţă, ştiţi cum o puteţi numi? Ziceţi: „Alo, Miss Hrană de câini!” Aceea este ea, ca hrana câinilor. Oh, vai! Ascultaţi, fraţilor, tocmai m-am întors din Africa. Acele lucruri au venit din trăsătura păgânismului. Păgânii se vopsesc.

E-76 Oh, frate, când un bărbat sau o femeie se corectează cu Dumnezeu, voi nu trebuie să-i spuneţi aceea; se ruşinează, înşişi. Aleluia! Este corect.

E-77 Băiete, primul lucru, ştiţi, ea a adus toate Israelitele să o facă. Ilie a zis: „Doamne, închide cerurile.
Fă ceva referitor la aceea.”

E-78 Dumnezeu a vorbit şi a zis: „Acum, Ilie, îţi spun ce să faci. Du-te jos şi vorbeşte-i lui Ahab.”

E-79 Şi aici a venit un predicator bătrân, mergând jos pe acolo, cu o bucată mare de piele de oaie în jurul lui în acel fel, faţa păroasă cu perciuni ca un vierme păros. S-a dus înaintea regelui şi a zis: „Nici roua nu o voi chema... sau va cădea până o voi chema.” Aleluia! El era în calea rânduită a lui Dumnezeu. Da, domnule.

E-80 „Ah, pleacă de aici, fanaticule. Bine, noi ştim ce facem.”

E-81 Bătrânul Ilie a zis: „Doamne, ce trebuie să fac? Tu rânduieşte restul drumului. Eu am făcut aceea.” A zis: „Urcă-te sus la pârâul Cherit şi stai jos.”

E-82 „Bine, un loc foarte rău, dar voi merge şi voi şedea jos. Tu ai zis, 'Urcă-te acolo.' Dacă calea ta
conduce acolo sus, voi merge acolo sus.”

E-83 S-a urcat şi s-a aşezat. A zis: „Acum, Doamne, ce voi face aici?”
„Stai acolo. Doar stai acolo.”

E-84 Şi primul lucru, el a început să flămânzească. El a zis: „Doamne, Mi-e foame puţin.” Şi pe aici a venit un corb.

E-85 Unii dintre ei au zis: „Priviţi la acel predicator bătrân holy-roller stând acolo pe deal. Păi nu este el nebun! Ei bine, insul acela stând acolo în soare, va muri. Păi, el este un fanatic.”

E-86 Şi primul lucru ştiţi, toate apele au secat. Nu era apă de băut, jos în ţară. Dar de fiecare dată când Ilie a vrut să bea apă, doar s-a aplecat la pârâul Cherit şi a băut. Apoi când a flămânzit, aici a venit un corb, cu un sandwich în cioc, a zis: „Poftim, Ilie.”

E-87 Voi ziceţi: „De unde a luat corbul...? Vrei să spui că tu crezi aceea, Frate Branham?” Da, domnule. Da, domnule. „Vrei să spui că un corb a adus lui Ilie ceva să mănânce trei ani şi şase luni?” Eu o cred. Ziceţi: „De unde a luat-o?” Eu nu ştiu. Singurul lucru ce îl ştiu este că acel corb a luat-o de undeva, şi i- a adus-o lui Ilie, Ilie a mâncat-o şi a trăit trei ani şi şase luni cu aceea. Este corect. Eu o cred.

E-88 Acela-i acelaşi lucru despre... Voi ziceţi: „Ce vă face aşa de fericiţi? Ce vă face să daţi mâinile?” Eu nu ştiu. Singurul lucru ce ştiu, Calvarul a plătit pentru Aceea, Biblia l-a învăţat, Duhul Sfânt L-a adus, eu Îl am. Aleluia! Nici nu ştiu de unde a venit, dar Îl am. Aleluia! Este corect. Eu nu vă pot spune de unde a venit, dar El a ajuns aici. Oh, vai! Aceea vă face haina să potrivească mai bine. Sigur. Aleluia! Nu vă emoţionaţi. Aceea înseamnă „Laudă Dumnezeului nostru.” Amin! Aceea înseamnă „aşa să fie.” Oh, vai! Sigur, aceea este. Eu nu ştiu...

E-89 Şi ei au zis că el a fost nebun, stând acolo sus? Vai! A venit o... A venit timpul să mănânce, aici a venit un portar de culoare, a zis: „Poftim Ilie. Iată-ţi micul dejun.” Păi el era mult mai bun decât jumătate din oamenii care stau aici în seara aceasta. Îmi imaginez că nu au fost foarte mulţi aici în seara asta care au slujitori de culoare. Dar el a avut câţiva slujitori de culoare, unii corbi ce-i aduceau ceva de mâncare la fiecare masă. Aleluia! Glorie! Dumnezeu a avut o cameră de masă pe undeva; El a aşezat-o, a gătit-o, i-a trimis-o. Aleluia! Acelaşi Dumnezeu trăieşte şi domneşte astăzi.

E-90 El a stat în calea Lui rânduită. Dumnezeu a zis: „Urcă-te acolo şi aşează-te,” astfel el a făcut-o. Aceea era tot ce ştia să facă. Ce credeţi despre aceea, credeţi că aceea este adevărată? Ea este. Amin. Da, domnule.

E-91 O fetiţă s-a dus jos pe stradă într-o zi, şi ea a zis... În final, acela a zis... „Oh, aleluia! Aleluia!” Ea tocmai a primit Duhul Sfânt.

E-92 Astfel acolo era un infidel vechi stând pe la colţ, a zis: „De ce eşti aşa de fericită, tânără?” A zis: „Oh, Isus m-a salvat şi m-a umplut cu Duhul Sfânt.” A zis: „Eu sunt foarte fericită.” A zis: „Priveşte ce ai în mână?”

E-93 A zis: „Biblia mea.” A zis: „Tu o crezi?”
„Sigur.”
A zis: „Tu o crezi toată?”
„Toată.”
A zis: „Crezi povestea aceea despre Iona?”
„Da.”

E-94 A zis: „Crezi că acel chit l-a înghiţit pe acel om?”
„Da, domnule. Eu o cred.”

E-95 A zis: „Cum o poţi dovedi altfel decât prin credinţă?”

E-96 Ea a zis: „Ei bine, când voi ajunge în Cer îl voi întreba pe Fratele Iona.” [Adunarea râde. - Ed.]

E-97 Infidelul i-a zis, zicea: „Cum ar fi dacă Fratele Iona nu este în Cer?”

E-98 A zis: „Atunci tu îl vei întreba.” [Adunarea râde.] Aleluia! Numai un singur loc a rămas pentru el, acela-i iadul.

E-99 Dacă respingeţi calea lui Dumnezeu, voi mergeţi în iad. Voi trebuie să mergeţi. Numai aceea este cealaltă cale. Astfel voi sunteţi într-o cale sau cealaltă. Amin. Bine.

E-100 Îl pot vedea acolo jos, stând acolo şi corbii îi aduceau ceva de mâncare.

E-101 S-a dus înapoi acolo jos. S-a urcat pe deal, într-o zi. Şi Dumnezeu a zis: „Acum bazinul s-a uscat.
Aş vrea să mergi acolo jos la casa unei văduve.” În ce loc să se ducă un predicator! Dumnezeu i-a spus să meargă. Aceea a fost calea rânduită El, s-a dus acolo jos. Şi ea nu era o Israelită, măcar. Nu, ea nu era. Şi ea s-a dus acolo în spate... Şi el s-a dus pe deal în jos.

E-102 Şi în timp ce urca dealul, el a întâlnit o văduvă bătrână stând în grădină, rupându-şi băţul. A zis: „Du-te şi adu-mi ceva de mâncare, şi adu-mi ceva apă.”

E-103 Ea a zis: „Viu este Domnul, şi viu este sufletul tău, eu am suficientă mâncare în casă să-mi fac o turtă pentru fiul meu. Iau două beţe să-i pot coace această turtă, şi el şi eu mâncăm şi murim.”

E-104 A zis: „Du-te adu-mi puţină apă, întâi şi coace turta şi adu-mi-o mie.” Aleluia!

E-105 Ce va face ea? Acolo este calea rânduită a lui Dumnezeu. „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui.”

E-106 Voi ziceţi: „Frate Bill, mama mea a fugit de acasă. Soţul meu nu va trăi cu mine.”

E-107 „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui,” aleluia, „toate celelalte lucruri vor fi adăugate.” Este corect.

E-108 „Cum o voi face, Frate Bill?” Doar mergi înainte şi fă-o. Isus a zis: „Urmează-mă.” Este corect.
Ţineţi-vă privirea aţintită. Bine.

E-109 Şi primul lucru ştiţi, ea intră, ea a luat aceste două beţe şi le-a rupt. Ştiţi cum era vechiul mod indian de a rupe un băţ? Aceea era crucea, desigur. Şi în cruce, ei au ars-o chiar în mijloc. Acolo s-a ars focul, acel cuptor de frigere a turtei.

E-110 A adus turta şi i-a dat-o predicatorului, şi el a stat acolo şi a mâncat-o. A zis: „Acum du-te înapoi şi fă una pentru tine şi pentru fiul tău. Că, AŞA VORBEŞTE DOMNUL, oala nu se va goli, sau ulciorul nu va seca, până în ziua când Dumnezeu trimite ploaie pe pământ.” Aleluia!

E-111 Ce? Deoarece ea a căutat Împărăţia lui Dumnezeu întâi, deoarece ea a umblat în calea rânduită a lui Dumnezeu, Dumnezeu i-a rânduit. O credeţi? [Adunarea zice: „Amin.” - Ed.] Da, domnule.

E-112 Odată a existat o femeie care şi-a pierdut fratele. Numele lui era Lazăr. Oh, el era un băiat foarte bun; ea nu s-a bucurat să-l piardă. Şi el a murit. Ea a trimis după pastorul ei, sau evanghelistul, care era Isus. Ea a venit dintr-o biserică, şi a renunţat la tot ce au avut. Şi ea a trimis după Isus să vină, să se roage, şi El doar s-a dus înainte. A trimis din nou, şi El doar a continuat. El a zis: „Eu nu fac nimic până când Tatăl îmi arată.” Tatăl deja I-a arătat că Lazăr urma să moară.

E-113 El a venit, după un timp, după trei sau patru zile. El a zis: „Lazăr este mort, şi de dragul vostru mă bucur că nu am fost acolo. Dar mă duc să-l trezesc.”

E-114 Astfel ea a auzit că vine Isus, astfel a ieşit să-L întâmpine.

E-115 Aceea era calea rânduită a lui Dumnezeu, să se întâlnească cu Isus. Este corect, întotdeauna. Când ajungeţi în suferinţă în casa voastră, mergeţi să-l întâlniţi pe Isus. Aveţi boli în casa voastră, mergeţi să- l întâlniţi pe Isus. Aveţi atac de inimă în casa voastră, mergeţi să-l întâlniţi pe Isus. Aleluia! Dacă aveţi o nevoie pentru ceva, mergeţi să-l întâlniţi pe Isus. Mergeţi să-l întâlniţi. El are tot remediul, orice lucru acolo; El nu are remediul, El are vindecarea. Amin.

E-116 Apoi ea s-a dus să-L întâlnească, şi a căzut la picioarele Lui. Şi ea a citit o povestire, odată, unde a existat o femeie în Biblie, şi era Sunamită. Ea era foarte preocupată de un predicator cu numele Elisei. Astfel ea i-a făcut o cămăruţă lângă casa ei acolo, a pus un pat şi o candelă şi un scaun, şi altele. Şi Elisei a venit pe acolo şi a văzut toată bunătatea aceasta ce a făcut-o pentru predicator, şi-a plătit zeciuielile şi orice lucru, ştiţi. Astfel el a zis: „Du-te şi întreab- o, vezi ce putem face, dacă trebuie să merg să vorbesc regelui sau căpitanului şef.”

E-117 Ea a zis: „Eu locuiesc cu poporul meu şi orice lucru este în ordine.” A zis: „Bine, du-te şi întreab-o ce pot face?”
Ghehazi a zis: „Ea este stearpă. Nu are copii.”

E-118 A zis: „Du-te spune-i AŞA VORBEŞTE DOMNUL, 'cam pe la acest timp de acum într-un an, conform cu viaţa, că ea va primi un fiu.'” Şi ea a primit.

E-119 Copilul a ajuns să fie cam de unsprezece sau doisprezece ani. Într-o zi pe la amiază, el a fost afară în câmp cu tatăl lui, cred eu că el a avut o insolaţie. El a început să strige: „Capul meu! Capul meu!” A trimis unul din slujitorii lui cu copilul, cu băieţelul. L-a trimis în poala mamei lui. La amiază a murit.

E-120 Ce loc potrivit! Ea l-a dus şi l-a pus în patul predicatorului, unde a dormit profetul. Bun loc să mergi.
L-a pus chiar în patul predicatorului.

E-121 Ea a zis: „Înhamă-mi un măgar acum şi du-te înainte, şi nu te opri din călătorie până când îţi voi spune.”

E-122 Îmi place aceea. Du-te înainte şi nu te opri! Doar continuă să mergi. Este corect.

E-123 Necazul cu aceea este că, ne oprim să vorbim cu prea mulţi oameni. Ne oprim pentru prea multe petreceri sociale. Noi avem prea multe cusături şi cusături, şi organizăm o petrecere de cusături, ştiţi, coasem şi coasem şi vorbim despre Miss Cutare şi cutare. Voi ştiţi cum este aceea. Toate aceste lucruri diferite vin în biserică. Când, voi ar trebui să aruncaţi toată fierea amară afară, şi să aveţi o trezire demodată, trimisă de Dumnezeu; să vă rugaţi, până când sunteţi înapoi, Cerul este jos şi Duhul Sfânt vine ca un vâjâit de vânt puternic şi umple locul şi oamenii. Amin. De aceea avem nevoie.
Ea a zis: „Nu te opri.”

E-124 Şi soţul ei a zis: „Bărbatul nu este la Carmel.” A zis: „Aceasta nu este nici lună nouă nici sabat.”

E-125 Ea a zis: „Bine.” Ea a vrut să ajungă la profet. Astfel ea s-a dus drept înainte.

E-126 Elisei s-a uitat şi a zis: „Iată vine Sunamita. Ceva este rău cu ea; eu nu ştiu ce este.”

E-127 Ea a alergat sus. Şi el a zis: „Totul este bine cu tine şi cu soţul tău, copilul?”

E-128 Ea a zis: „Totul este bine.” Îmi place aceea. Ea a luat calea rânduită a lui Dumnezeu. A zis: „Orice
lucru este în ordine acum.” Şi apoi ea a început să o descopere.

E-129 El a spus lui Elisei, a zis: „Du-te ia toiagul meu şi pune-l...” Sau a spus lui Ghehazi: „Du-te ia toiagul meu şi pune-l pe copil.”

E-130 Dar ea a zis: „Eu nu te voi părăsi.” Astfel profetul a venit pe acolo, s-a rugat, s-a dus în sus şi-n jos prin cameră, şi-a pus trupul peste copilul mort, şi el a înviat.

E-131 Femeia, Marta, a ştiut că Sunamita şi-a dat seama că Dumnezeu era în profetul Lui, cu siguranţă Dumnezeu era în Fiul Lui. Astfel dacă ea putea ajunge la Isus, ar avea remediul. Astfel ea aleargă şi cade înaintea Lui. Ea a zis: „Doamne dacă...” Acela era El. „Doamne, dacă Tu ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit. Dar, chiar acum, orice vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu o va face.” Oh, îmi place aceea. „Chiar acum, orice ceri de la Dumnezeu, Dumnezeu o va face.”

E-132 Aceea este bună în seara aceasta. Voi ziceţi: „Eu sunt un păcătos, Frate Branham.” Chiar acum, orice ceri de la Dumnezeu, Dumnezeu o va face. „Ai milă de mine, păcătosul,” şi El o va face. Dacă sunteţi bolnavi: „Ai milă de mine, Doamne,” şi El o va face chiar acum. Voi ziceţi: „Doctorul a renunţat la mine; dar chiar acum, Doamne! Eu nu am umblat de cinci ani; dar chiar acum, Doamne! Eu nu am auzit nimic, de nu mai ştiu când; chiar acum, Doamne. Eu nu am vorbit un cuvânt, nu vă pot spune de când, dar chiar acum, Doamne.” Orice vei cere de la Dumnezeu, şi El stă la dreapta Tatălui, făcând mijlociri pe mărturisirea noastră. Aleluia!
A zis: „Chiar acum, orice vei cere lui Dumnezeu, Dumnezeu o va face.”

E-133 El s-a îndreptat Însuşi, a zis: „Fratele tău va învia din nou.”

E-134 A zis: „Oh, da, Doamne, la învierea generală în ultima zi, el va învia din nou.” A zis: „Eu sunt învierea şi Viaţa.” Oh, vai!

E-135 Biblia a zis: „El nu avea frumuseţe când îl priveai, Insişorul cu o arătare fragilă.” Dar El a zis... Când S-a îndreptat, acolo era Dumnezeu.

E-136 El a zis: „Acum fratele tău va învia din nou.” A zis: „Eu sunt învierea şi Viaţa,” a zis Dumnezeu. „Cel ce crede în Mine, chiar dacă este mort, va trăi. Oricine trăieşte şi crede în Mine niciodată nu va muri. Crezi tu aceasta?”

E-137 Ea a zis: „Da, Doamne. Eu cred că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu care va veni în lume.”

E-138 A zis: „Unde l-aţi pus?” Aici porneşte El spre mormânt. Isus a plâns.

E-139 O femeie mi-a spus nu de mult, o femeie foarte bună, una de la Ştiinţa Creştină care nu credea că Isus era... Divinitatea. Ea a crezut că El era un profet. Ea a crezut că El a fost un om bun, dar El nu a fost născut din fecioară. Ei neagă naşterea din fecioară.

E-140 Nu numai atât, dar un sondaj a arătat că optzeci şi cinci la sută dintre predicatorii Protestanţi ai Statelor Unite pretind că naşterea din fecioară a fost o înşelăciune. Corect. Cu uşurinţă aş putea face aceea, uşor m-aş putea gândi la aceea prin felul cum o trăiţi. Acela-i exact adevărul, credeţi că este o falsificare. Şi un procentaj mai mare decât acela nu au crezut că Isus se va întoarce în mod vizibil din nou… nu-i de mirare că avem nevoie de o trezire!

E-141 Frate ascultă aici. Voi auziţi aşa de mult despre trezire, astăzi. Noi niciodată nu am avut o trezire.

E-142 Eu am urmat un alt bărbat, aici nu de mult timp, unde ei vorbesc mult despre acestea. A zis: „El s-a dus într-un oraş şi a avut cinci mii de convertiţi.” Noi am mers chiar după acela, (nu eu) un grup de predicatori, şi a luat cartelele şi a urmat după ei din nou, şi în treizeci de zile ei nu au mai putut afla treizeci ce au pretins că sunt salvaţi. Voi ştiţi la ce mă gândesc? Mă gândesc că aceea este o convingere în loc de convertire. Când un bărbat se naşte din nou din Duhul lui Dumnezeu...

E-143 Ceea ce avem nevoie astăzi nu este o adunare extinsă, ci una de modă veche, trimisă de Dumnezeu, a Duhului Sfânt; o religie demodată, albastră ca cerul, ucigătoare de păcat, spălată cu Sânge. Amin. Aceea vă face să duceţi acele scule de roţi înapoi şi să vă pocăiţi. Este corect.

E-144 Ea a zis, apoi ea a zis: „Ei bine, priviţi aici, Frate Branham, îţi pot dovedi că El nu a fost nimic mai mult decât un bărbat.”

E-145 Am zis: „Fă-o. Dacă poţi dovedi că El nu era Dumnezeu, atunci o voi accepta.”

E-146 Ea a zis: „Nu, El nu a fost Divin. El a fost numai un om. Şi vă pot dovedi aceea prin Biblie, că el era numai un om.”

E-147 Am zis: „Dacă o poţi dovedi prin Biblie, atunci o voi accepta.” Ea a zis: „Eşti gata?”
Am zis: „Sunt.”

E-148 Ea a zis: „Când El s-a dus jos, în Sfântul Ioan 11, când s-a dus la mormântul lui Lazăr, El a plâns.” Am zis: „Ce are aceea de a face cu acela?”

E-149 A zis: „Păi, aceea a dovedit că El nu era nimic decât un bărbat, El plângea.”

E-150 Am zis: „Priveşte aici, doamnă. El a fost un bărbat, într-adevăr, dar El a fost mai mult decât un om.
El era Dumnezeu-Om.”

E-151 Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu Sine. Da, domnule. El a venit să facă voia Tatălui. El a umblat în calea rânduită a lui Dumnezeu. El nu s-a uitat la dreapta sau la stânga; El a făcut ce a zis Dumnezeu să facă. El era calea rânduită a lui Dumnezeu.

E-152 Şi pe drumul spre Lazăr, El a plâns. El era om când a plâns.

E-153 Dar când a stat acolo alături de mormânt, unde un bărbat a fost mort de patru zile; şi viermii mişcători ai pielii intrau şi ieşeau din trupul lui, şi mirosul în jurul lui; când El a zis: „Lazăre, ieşi afară,” un bărbat ce a fost mort patru zile, a stat în picioare din nou. Aceea a fost mai mult decât un om. Aleluia! Da, domnule. El a fost un bărbat ce plângea, dar el era Dumnezeu în înviere.

E-154 El a fost un bărbat când a venit jos de pe munte, în seara aceea, flămând, privind în jur, prin pomi, să caute ceva de mâncare. El a fost un om când a fost flămând.

E-155 Dar când a luat cinci biscuiţi şi doi peştişori, şi a hrănit cinci mii de oameni, aceea a fost mai mult decât un om. Acela era Dumnezeu în carne. Aleluia!

E-156 El a fost un om când a dormit în barcă în noaptea aceea, când puterea a ieşit prin haina Lui; încât era aşa de slăbit încât chiar, o mare care vuia puternic, cu zece mii de diavoli ai mării au jurat că Îl vor înneca în noaptea aceea; când acea bărcuţă, era scuturată acolo afară, ca un dop de sticlă pe o mare puternică. Eu ştiu că El a fost un om când El dormea acolo, adormit, dar când au zis: „Nu-Ţi pasă că pierim?”

E-157 El şi-a fixat piciorul pe puntea bărcii, a zis: „Pace, fii liniştită,” şi acolo era linişte. Aceea era mai mult decât un om. Aleluia! Acela era Dumnezeul meu. Aleluia! Acela era Dumnezeul meu. Aleluia! Corect, El era; da, într-adevăr, este.

E-158 El a fost un om când a atârnat pe Calvar, când ei I-au dat cel mai mare tribut ce au putut. Când au zis: „El a salvat pe alţii, El nu se poate salva Însuşi.” Ce un tribut minunat, sau compliment, i-au acordat. Dacă El a salvat pe alţii... şi pe Sine, El nu putea salva pe alţii. Astfel, El a trebuit să se dea Însuşi, pentru a salva pe alţii. El era un bărbat când a cerut milă, când zis: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?” El a murit ca un om. Da.

E-159 Dar când El a înviat în dimineaţa paştelor, El adovedit că El era Dumnezeu. Nu-i de mirare că profetul a zis:
Trăind El m-a iubit; murind, El m-a salvat; Îngropat, El a purtat păcatele mele; Înviind, El m-a făcut neprihănit liber veşnic; Într-o zi El va veni, O zi glorioasă!

E-160 Aleluia! Îl iubesc. Dar voi? [Adunarea zice: „Amin.” - Ed.] Mergeţi în calea rânduită a lui Dumnezeu.

E-161 Pot vedea câţiva oameni înţelepţi, care odată, se duceau la naşterea Lui, să se închine Lui. Îi pot vedea pe toţi pregătindu-se. Ei îşi împachetează cămilele.

E-162 Îl pot vedea pe Jim Jones şi toţi ceilalţi şi John Doe, împachetând. Îi pot vedea lăsând aceste table de cărţi, împachetând aici alături în acel fel, şi ei şi-au lăsat orice lucru, şi ei urmau să se urce să se închine lui Isus. Ei au venit să afle, când ei au ajuns acolo, au decis că acele cămile bătrâne nu puteau merge.

E-163 Cam aceea este problema cu biserica astăzi. Voi aţi împachetat prea multă lume pe ele, că vă întoarce înapoi. Este corect.

E-164 Îl pot vedea pornind în acel fel, şi toţi aceia. Ei se duc pe coasta muntelui acolo, ei nici nu pot trece, deoarece: „Strâmtă este poarta şi îngustă este calea, dar puţini sunt cei ce o află.” Da, domnule.

E-165 Pot vedea un ins împachetând, el şi-a făcut lumină, căci: „Eu împachetez, să merg în Cer.”

E-166 Frate, eu nu-mi împachetez să merg în Cer. Eu despachetez, să merg în Cer. Aleluia! Apoi, Răpirea, dezleagă orice lucru. Biblia a zis: „Să lăsăm la o parte orice povară, şi păcatul ce ne înconjoară aşa uşor, să putem alerga această cursă cu răbdare.”

E-167 Pot vedea vechiul ins mergând, vedeţi. Îi pot vedea soţia lui prin jur, zicând: „John, ce se întâmplă, băiete? Unde te duci?”
A zis: „Mă duc să mă închin Domnului.”
„De unde ştii să te duci?”
„Ei bine, voi merge.”

E-168 „Ei bine, tu nici nu ai o busolă. Tu nici nu ţi-ai luat diploma de licențiat. Ce s-a întâmplat cu tine? Te vor primi? Te vei închina Domnului?”
„Da.”
„Ia-ţi busola.”
„Nu, nu am nevoie de ea.”
„Nu ai nevoie de ea? Cum vei ajunge acolo?”

E-169 Îl pot vedea arătând spre Luceafărul dimineţii, zicând: „Eu merg pe calea rânduită de Dumnezeu.”
Amin. Dumnezeu a rânduit o Stea să conducă înţelepţii. Ei nu aveau nevoie de o busolă. Ei aveau nevoie de calea rânduită a lui Dumnezeu. Steaua. Glorie!

E-170 Şi acelaşi Dumnezeu care a condus înţelepţii la Cristos, prin stea, este aici în seara aceasta în forma Duhului Sfânt, să vă conducă la Cristos, la Naşterea din nou, la botezul Duhului Sfânt care este calea rânduită a lui Dumnezeu. „Dacă un om nu se naşte din apă şi Duh, el nici nu va vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” Bărbaţi şi femei, aţi primit-O?

E-171 Timpul meu s-a terminat. Oh, vai, eu simt că intru în aceea. Îmi pun mâna în buzunarul de la pantaloni, şi predic ca un predicator sasafras. De ce? Îmi place aceea. „Băiete, îmi place îngheţata,” dar voi trebuie să aveţi ceva slănină şi fasole să vă ţină partea. Ceva să ne hrănească, să vă condimenteze. Aceea avem nevoie. Nu o credeţi? [Adunarea zice: „Amin.” - Ed.] Într-adevăr.

E-172 Dumnezeu are o cale rânduită. Sunteţi în Aceea în seara aceasta? Aţi primit Duhul Sfânt de când aţi crezut? Acum voi Baptişti buni prieteni ai mei, şi care aţi ştiut la ce am aparţinut eu... eu am fost un Baptist, şi pastorul meu de aici este un Baptist. Dar aş vrea să vă spun ceva. Fapte 19 spune: „Aţi primit Duhul Sfânt de când aţi crezut?” Nu când aţi crezut, ci „de când” aţi crezut. Da, domnule. Dacă nu, Acela este pentru voi în seara aceasta. Dumnezeu are o cale rânduită.

E-173 Frate, soră, nu încercaţi să mergeţi pe calea voastră proprie. Să nu treceţi prin frunzele de smochin.
Să nu treceţi plutind pe un buştean, aşa cum au încercat ei să facă la distrugerea potopului. Să nu vă puneţi frunze de smochin, cum a făcut Adam. Să nu încercaţi să mergeţi pe calea Regelui Nebucadneţar, să persecutaţi Biserica lui Dumnezeu. Să nu mergeţi pe toate celelalte căi diferite, aceste forme şi căi, care le-am putea men-... menţionat multe.

E-174 Să nu mergeţi cum s-au dus Fariseii, o persoană foarte religioasă, a zis: „Acum priviţi aici, noi suntem într-un loc înalt. Şi dacă ar fi ceva ce s-ar întâmpla, noi vom şti totul despre aceea.”

E-175 Şi Dumnezeu a pătruns acolo, şi a născut un Copil în grajdul din Betleem, L-a adus jos în lume; şi din lume, pedeapsa capitală ; şi ei nu au ştiut nimic despre aceea. Corect! Calea rânduită de Dumnezeu.

E-176 Oh, odată a existat o femeie, ea şi-a cheltuit toţi banii ce i-a avut. Aleluia! Doctorii nu i-au putut face nici un bine. Şi într-o zi ea era gata să leşine. Ea a avut o scurgere de sânge de mulţi, mulţi ani. Şi într-o zi ea a auzit ceva viuet într-o barcă. Ea s-a uitat, şi acolo venea calea rânduită a lui Dumnezeu! Aceea este... ?... Oh, vai!

E-177 O pot vedea coborând de la Baptiştii înalţi clasici. „Zilele miracolelor au trecut.” Ea doar s-a strecurat chiar printre picioarele lor. Ei trebuiau să se mişte.

E-178 O văd venind acolo la Brigham Young şi toate soţiile lui; ea tocmai a trecut prin aceea. Ce a zis ea?

E-179 Îi aud zicând: „Opriţi-vă acolo! Unde mergeţi, acel medic nu-ţi poate face nici un bine? Unde te duci atunci? Eu te-am văzut acolo jos, cu acea scurgere de sânge.” Ea a zis: „Eu merg pe calea rânduită de Dumnezeu.”

E-180 „Unde este aceea? Nu vrei să spui că acel făţarnic de acolo?”
„Acolo este. Eu merg chiar înainte în aceea.”

E-181 Ea a presat înainte, şi în jur, până când a ajuns la acest ins aici. Şi ea a aparţinut la acest fel de biserică, şi aceasta şi aceea, şi toţi au încercat să o împingă înapoi. Dar ea şi-a făcut calea spre Isus.

E-182 Unii dintre ei au zis: „Acum aşteaptă un minut, soră. Dacă mănânci carne, tu nu o poţi face.” Ea se ducea pe calea rânduită de Dumnezeu.

E-183 „Dacă nu ai luat şerpi în mână, nu o poţi face.” Ea s-a dus pe calea rânduită de Dumnezeu. Ea a vrut să ajungă la Isus. Este corect.

E-184 Mă gândesc la David din trecut. Aleluia! Da, domnule. Când el a zis că există... Unde a vorbit despre... El a zis: „Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul. El are gust ca mierea din stâncă.” O mică descriere veche ce o foloseam, gândindu-mă la o desagă veche ce o purtau aici pe o parte, un săculeţ în care puneau miere, vechii păstori. Şi când bolnavilor li se da... oile se îmbolnăveau toate, ei luau ceva din mierea din desagă şi o puneau pe piatra de var, şi chemau oile bolnave şi le lăsau să meargă să lingă acea piatră. Şi când se duceau să lingă miere de pe piatră, ele mergeau şi lingeau ceva din piatra de var în timp ce lingeau mierea. Şi ştiţi ce se întâmpla? Oile bolnave se făceau sănătoase.

E-185 Acum priveşte aici, frate. Eu am o desagă plină cu Aceea, în seara aceasta. Şi nu o voi pune pe biserica Baptistă, biserica Metodistă, biserica Prezbiteriană, sau pe biserica Penticostală. Eu o pun pe Isus Cristos, unde aparţine Ea, şi voi oilor bolnave, mergeţi şi lingeţi şi veţi fi siguri că aţi luat ceva din Aceea. Da, domnule. Lingeţi din El. Ca şi acel bătrân, el a îngropat, şi...?... lingeţi din El; voi o veţi lua.

E-186 Nu acordaţi nici o atenţie la ceea ce spune biserica. Acordaţi-i atenţie lui Cristos. Urmaţi-L, că în El, El este Biserica! Eu văd, calea rânduită a lui Dumnezeu. El niciodată nu a zis că Metodiştii sunt calea rânduită a lui Dumnezeu, nici nu a zis că Baptiştii sunt, sau orice altă biserică. El a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul, şi Viaţa.”
Voi ziceţi: „Ei bine, de unde ştie că eu sunt în El?”

E-187 „Printr-un singur Duh, noi suntem botezaţi toţi într-un Trup, devenim mădulare ale aceluiaşi Trup.” 1 Corinteni 12, este corect, supuşi lui Dumnezeu...

E-188 Orice lucru ce Îl are în Împărăţia Lui, ne aparţine. El doar ia toată Cartea plină de cecuri, şi o semnează la bază zice: „Poftim, fiule. Orice ai nevoie, du-te ia-o.” Amin.

E-189 Nu te teme să o completezi. Completeaz-o şi dă-o înăuntru, zicând: „Îţi mulţumesc, Doamne.” Aleluia! Aceea se va întâmpla.

E-190 „Orice lucruri doriţi,” Marcu 11:24: „când vă rugaţi, şi credeţi că le-aţi primit, le veţi avea.”

E-191 Semnează cecul, ziceţi: „Doamne, am nevoie de vindecare.” Rupe-o, zicând: „Poftim, Doamne, o cer în Numele lui Isus pentru vindecare.” Ziceţi, mulţumesc, Doamne, şi mergeţi drept înainte, credeţi pentru vindecare. Şi aceea vine drept înapoi, ca şi corbii aceia care au fost trimişi jos să-l hrănească pe Ilie. Acolo este aceea.

E-192 Ziceţi: „Am nevoie de salvarea sufletului meu.” Ce vei face? Doar scrie şi zi: „A zis, 'Veniţi la mine, voi toţi cei trudiţi şi împovăraţi; Eu vă voi da odihnă.' Aceea este pentru mine, Doamne.” Completaţi cecul. „Am nevoie de salvare. Predă-mi-o, Doamne.”
„Poftim.”
„Mulţumesc, Doamne.” Du-te cu ea.

E-193 Ai nevoie de Duhul Sfânt? Da, domnule. „Zăboviţi în cetatea Ierusalim până veţi fi înzestraţi cu putere de Sus. După aceasta Duhul Sfânt va veni peste voi, voi veţi fi martorii mei în Ierusalim, Iudeea, şi Samaria, şi în cele mai îndepărtate părţi ale lumii.” Voi o credeţi? [Adunarea: „Amin.” - Ed.] Completaţi cecul şi trimiteţi-l, semnat, vedeţi ce se întâmplă. Dumnezeu Îl va da. Calea rânduită a lui Dumnezeu. El v-a rânduit un Carnet de cec, mergeţi înainte şi completaţi-L. Dumnezeu L-a promis. O credeţi? [„Amin.”]
Sigur. Dumnezeu întotdeauna are o cale rânduită.

E-194 Acolo a fost un vechi ins cu numele Iair, într-o zi. Oh, el a avut un fel de a se ataşa cu un grup de necredincioşi.

E-195 Ca mulţi predicatori, ei s-au ataşat la fel astăzi. Biblia a zis: „Să nu vă înjugaţi între necredincioşi.” Bine. Primul lucru ştiţi...
Mă întreb cine a zis-o? Tu eşti?

E-196 Ei bine, Biblia a zis: „Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede. În Numele Meu ei vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi, vor lua în mână şerpi, vor bea lucruri de moarte; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, ei se vor însănătoşa.” Predicaţi Aceea, în jumătate din biserici, astăzi, ei vă vor arunca pe uşă afară. Este corect. Este corect. Nu cunoaşteţi calea lui Dumnezeu, dar aceea a zis-o. Aceea a zis-o Isus. O credeţi? [Adunarea zice: „Amin.” - Ed.] Da, domnule.

E-197 Şi apoi dacă El a zis aşa, amin, eu o cred. Eu cred Adevărul, şi eu merg în calea Lui, ceea ce a zis El să fac. Şi El confirmă cu semne, minuni, ce urmează. Este corect.

E-198 Astfel doar faceţi acelaşi lucru, mergeţi drept în aceea. Aceea este pentru orice... Oricine vrea, să vină înăuntru. Veniţi înainte. Dumnezeu v-a chemat, voi trebuie să veniţi, astfel veniţi chiar înainte. Nu mai aşteptaţi. Luaţi-o, în seara aceasta.

E-199 Eu îl văd pe acest bătrân; el s-a ataşat. El l-a iubit pe Isus, dar încă el era ceva de vreun fel... El nu a vrut să-şi piardă prestigiul, ştiţi, binecuvântările. Astfel ei au venit afară; ei au venit.

E-200 Astfel Domnul a zis: „Acum priviţi la insul acela bătrân de acolo. Eu l-am predestinat la Viaţă Eternă, şi el este acolo cu acel grup de necredincioşi. Astfel Eu îl voi prinde.” El doar i-a lăsat fiica bolnavă.
El a zis: „Ei bine, voi chema pe Doctorul Doe.”

E-201 Doctorul Doe a examinat-o. El a zis: „Pulsul scade, Iair. Îţi spun ce este mai bine să faci; mai bine am face aceasta, aceea.” Şi el i-a dat toate medicamentele, şi aşa mai departe. Ea a continuat, murind.

E-202 Apoi el a zis: „Eu mă întreb dacă Dumnezeu are o cale rânduită?” Oh, vai!

E-203 Omul pe care l-a criticat aşa de mult, despre vindecarea Divină! Oh, am auzit despre El, şi el a zis: „Da. Da. Aha.”
„Iair, nu gândeşti că El este un făţarnic?”

E-204 „Nu,” a zis Duhul Sfânt: „El nu este un făţarnic. Crede în El.”

E-205 „Oh, bine, da. Oh, eu cred că El este.”

E-206 Vedeţi, în acel fel este cu unii dintre aceşti predicatori de graniţă, este corect, doar se tem. Oh, Dumnezeu să scoată osul iadeş din voi şi să pună şira spinării în voi!

E-207 Îmi place cum este mărturisirea lui Buddy Robinson. El a zis: „Doamne, dă-mi şira spinării de mărimea unui buştean de gater. Pune suficient sunet în capătul frontonului sufletului meu. Şi lasă-mă să lupt cu diavolul atât timp cât mai am un dinte, şi apoi să-l musc cu gingiile până mor.” Îmi place aceea. Este corect. El a zis: „Eu am avut un câine bătrân de raton. El a murit, bătrân. El a adus ratoni până când nu i-a mai rămas nici un dinte, apoi el muşca cu gingiile acei ratoni, şi mârâia.” Îmi place aceea. Corect! Aleluia!

E-208 Voi ziceţi: „Frate Branham, abia am ceva educaţie. Eu sunt prea mic. Predicatorii mă vor refuza!”

E-209 Să mergem înapoi la povestire. „Aceea nu este mărimea unui câine în luptă; este mărimea luptei din câine.” Aceea este astăzi! Staţi acolo! Eu nu vă compar cu un câine, dar staţi acolo.

E-210 Aşa cum a zis vechiul şef într-o zi, în timp ce se pregătea să plece. A zis: „Cum o mai duci, şefule?”

E-211 A zis: „Aş vrea să-ţi spun, frate.” A zis: „Există doi câini în mine. Unul este negru şi altul este alb.
Cel negru vrea să fac rău, şi cel alb vrea să fac bine.” A zis: „Ei se bat întotdeauna şi iau poziţie de atac.”
Am zis: „Care dintre ei câştigă, şefule?”
A zis: „Depinde pe care îl hrăneşte şeful mai bine.”

E-212 Şi aceea este aproape corectă, la fel. Da, domnule. Bine, frate. Îţi spun, ceea ce are nevoie lumea în această seară este o scuturare bună.

E-213 Iair a zis: „Acum aşteaptă un minut.” Fiica s-a îmbolnăvit foarte rău. Singura speranţă ce a mai rămas, să o mai aibă, era să meargă la Isus. Ea... Ei au plecat la Isus.

E-214 În timp ce el era pe drum... Îl văd venind acolo sus. Şi femeia tocmai s-a vindecat de scurgerea de sânge. Aici el se duce înainte, el a zis: „Fiica mea zace acum... Nu contează ce spune preotul, ce spune oricine altul. Vrei să vii, să-ţi pui mâinile pe ea? Cred că Tu eşti calea rânduită a lui Dumnezeu pentru vindecarea ei. Vrei să vii, să-Ţi pui mâinile peste ea, ea se va face bine?”
A zis: „Voi merge.”

E-215 Aici el porneşte, mergând înainte. Primul lucru, aici a alergat un bărbat din casa lor, zicând: „Iair, nu mai supăra pe Învăţătorul, deoarece, ea deja a murit.” Oh, oh, vai! Îi pot vedea inimioara lui sărind în el, în acel fel.

E-216 Pot vedea acei ochişori, gingaşi ai lui Isus învârtindu-se spre el, zicând: „Nu ţi-am spus, 'Nu te teme, şi vei vedea gloria lui Dumnezeu'?” El este calea rânduită a lui Dumnezeu.

E-217 Acolo a fost un bătrân cu numele orbul Bartimeu, care şedea la poartă într-o zi, cerşind. Se făcea vreme rece, cam prin octombrie. El a auzit un zgomot venind pe stradă. „Ce este aceea?”
„Păi,” al a zis: „acela-i Isus din Nazaret.”

E-218 El nu a văzut niciodată... El şi-a scos haina. Nu a lăsat-o jos, şi s-o împăture astfel, ştiţi, el putea orbeşte să-şi afle calea înapoi spre ea. El şi-a aruncat haina la o parte. Dumnezeu avea o cale rânduită, şi o căuta. El a alergat aici jos.

E-219 Ceva...?... zicea: „Stai jos! Stai jos! El nu are timp de pierdut cu tine.”

E-220 El a strigat cu atât mai tare: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine! Ai milă de mine!” El trecea pe acolo. „Ai milă de mine! Eu ştiu că Tu eşti calea rânduită a lui Dumnezeu pentu ochii mei. O Doamne, ai milă de mine!” Este corect.

E-221 Am citit istoria orbului Bartimeu, într-o zi, o povestioară. Ei au zis că el a fost orb de mulţi ani. El a avut o fiică pe care niciodată nu a văzut-o. Într-o noapte... Şi el mergea acolo sus şi şedea pe stradă. El avea un mieluşel. Mieii conduceau orbii aşa cum câinii astăzi conduc orbii. Câinii conduc orbii. Ei au avut un miel instruit să conducă orbii. Şi apoi unul a zis, într-o zi, că...

E-222 El a avut două turturele şi ele făceau mici tumbe, în acel fel să atragă atenţia turiştilor, ce mergeau în Ierusalim, sau în oraş, şi ei lăsau monede în cana lui. El era orb.

E-223 Astfel într-o noapte soţia lui s-a îmbolnăvit foarte rău, astfel el s-a dus la Domnul. El a zis:
„Doamne, eu nu am nimic. Eu sunt un om sărac. Eu sunt un orb. Eu nu am nimic să-ţi dau. Dar Te cred, Doamne. Şi dacă Tu vei avea milă şi vei lăsa ca soţia mea sărmană să trăiască, mâine Îţi voi da turturelele mele de jertfă.” Domnul i-a vindecat soţia în noaptea aceea.

E-224 În ziua următoare el a venit înapoi, printr-un preot, a oferit cele două turturele pentru jertfă. Apoi nu a mai avut nimic decât un miel.

E-225 Nu mult după aceea, fetiţa lui s-a îmbolnăvit. Doctorii nu puteau face nimic pentru ea. El a zis: „Doamne, mi-a mai rămas un singur lucru,” şi a zis: „acela-i mielul. Dar dacă vei lăsa fetiţa mea, pe care niciodată nu am văzut-o, dacă o vei lăsa să se facă bine, atunci Îţi voi da mielul meu ca jertfă.” Apoi Domnul i-a vindecat fetiţa.

E-226 După câteva zile, el a pornit pe stradă, mielul îl conducea. Şi Caiafa, marele preot, a venit, a zis: „Orbule Bartimeu, unde te duci?”

E-227 El a zis: „Mă duc, o mare preot, la templu. Mileul mă conduce la templu; să ofer mielul pentru jertfă.”
„Oh,” a zis el: „tu nu o poţi face.”
„Da,” a zis, Bartimeu.

E-228 A zis: „Iată, îţi plătesc costul unui miel. Du-te cumpără unul.”

E-229 El a zis: „Eu nu i-am promis lui Dumnezeu un miel. Eu I-am promis acest miel, acest miel.”

E-230 A zis: „Orbule Bartimeu, tu nu poţi lua acel miel. Acel miel este ochii tăi. Tu nu poţi vedea fără acel miel. Acel miel te conduce. Acela este ochii tăi, orbule Bartimeu. Tu nu poţi oferi acel miel.”

E-231 A zis că bătrânul a tremurat puţin şi a zis: „O mare preot, Dumnezeu va rândui un miel pentru ochii orbului Bartimeu.”

E-232 Dumnezeu să-i binecuvânteze inima! Când el a auzit aceea venind pe acolo; Dumnezeu a avut un miel rânduit. Acolo este El.

E-233 El este Mielul rânduit al lui Dumnezeu în seara aceasta. El este Mielul rânduit pentru ochii noştri, ochii
voştri spirituali. El este Mielul rânduit pentru sufletul voastru. El este Mielul rânduit pentru scăparea de iad. El este Mielul rânduit pentu gloria voastră în Cer.

E-234 Nu aţi vrea să-L primiţi, în timp ce ne rugăm, în timp ce ne aplecăm capetele?

E-235 O Doamne, Dumnezeule, Creator al cerurilor şi pământului, autorul Vieţii veşnice, dătătorul fiecărui dar bun; trimite binecuvântările Tale peste acest popor. Aceste lucruşoare sărace, ei au pregătit remărci, Doamne. Dar eu ştiu că Tu ai o cale rânduită.

E-236 Tu ai zis: „Precum era în zilele lui Noe, aşa va fi la venirea Fiului Omului.” Un timp de pregătire, un timp când... Un loc să fim pregătiţi pentru cei ce au vrut să scape de mânie. Mă rog, Dumnezeule, aceea chiar acum, ca... acel Miel al lui Dumnezeu care a fost rânduit pentru ochii orbului, sau al femeii cu scurgerea de sânge, care a oprit scurgerea sângelui ei, Mielul care a fost rânduit pentru moartea lui Lazăr. Dumnezeule, ai milă.

E-237 Când mă gândesc la aceea, el este acelaşi Miel ce a fost rânduit pentru ochii mei orbi, într-o zi; când Mayo Brothers mi-au spus, cu trei ani în urmă, că nu am avut nici o speranţă să mă mai fac sănătos din nou. Dumnezeu a rânduit un Miel.

E-238 Când Tu ai trimis Îngerul Tău acolo jos, la Green's Mill, şi a zis: „Du-te, fă aceasta,” cum o puteam face înaintea unei lumi mari de atei şi necredincioşi? Dumnezeu a rânduit un Mielul.

E-239 Dumnezeule, bisericuţa mea săracă de aici, Doamne, în timp ce mă uit la ea! Şi mă gândesc, la multe mii de mile peste mări, şi la câmpiile îngheţate şi gheţari! Cum am stat acolo, de multe ori, într-o cameră singuratic, rugându-mă. Mă gândesc la timpurile când ei veneau pe aici şi dădeau mâna cu mine. Vechiul rumeguş împrăştiat pe jos, geamurile se scuturau când sufla vântul.

E-240 Mă gândesc la timpul când îmi aduceam soţia mea scumpă; şi, o puneam aici jos la picioarele crucii, predicând la serviciul ei funebru. Îmi amintesc că mi-am văzut copilul, Doamne, care a stat pe braţul ei.

E-241 Îmi amintesc de sărmanul Billy Paul, pe care l-ai umplut cu Duhul Sfânt cu câteva ore în urmă. Venind jos la mormânt acolo în dimineaţa aceea, să pun o floare de Paşte pe el, şi el a început să plângă. Mi-am pus mâna în jurul micuţului, şi am zis: „Dumnezeu are un miel rânduit, o jertfă pentru păcat. Cândva acest mormânt mic se va deschide; mami va veni afară, şi tot la fel şi surioara. Dumnezeu are un Miel rânduit.”

E-242 Într-una din aceste zile, Dumnezeule, când voi predica ultima predică; poate voi zăcea în camera mea, şi voi simţi că pulsul iese pe mâneca mea, unda rece a morţii va intra în cameră, în timp ce geamul este deschis, perdelele sunt suflate. Voi ieşi din barca vieţii atunci, Doamne. Îmi voi face ultima călătorie. Eu doar întinde cearceaful. Pleoapa se va închide, şi cearceaful mă va acoperi.

E-243 Aş vrea să merg jos în valea umbrei morţii. Aş vrea să vin la Iordan: „Deschide-te!” Şi să strig: „Dă- te la o parte, Iordan! Eu trec dincolo!” Doamne împinge barca vieţii aproape de mine atunci. Primeşte- mă, ai vrea, Doamne? Primeşte-mă atunci, vrei Tu, Doamne? Nu numai pe mine, ci pe fiecare de aici, să fie primiţi de data aceea, vrei Tu, Doamne? Acordă aceea. Până atunci, vor fi mulţi ce vor trece, şi vor merge înapoi în Paradis şi acolo să trăiască veşnic.

E-244 Tată, dacă este acel bărbat sau femeie aici în seara aceasta care nu Te cunoaşte, nu ştie care este valoarea totală, nu a fost născut din nou, nu a aflat calea rânduită a lui Dumnezeu, fie ca ei să o afle chiar acum, în timp ce ne rugăm, prin Numele lui Isus Cristos.

E-245 Cu capetele noastre aplecate, prietenul meu păcătos. Dumnezeu să-ţi binecuvânteze inima. Mulţi din exterior sau din interior. Duhul Sfânt este aici. Aţi acceptat cândva calea lui Dumnezeu, calea rânduită a lui Dumnezeu pentru voi? Nimic nu puteţi face să o meritaţi. Dumnezeu a rânduit-o pentru voi. Nu aţi vrea să veniţi, să o primiţi? Nu aţi vrea, în seara aceasta? Dacă există un prieten păcătos aici, ridică-ţi mâna, zicând: „Frate Branham, roagă-te pentru mine. Aş vrea Mielul rânduit al lui Dumnezeu în viaţa mea.”

E-246 Nu avem loc aici pentru o chemare la altar pe lângă altar. Nu există loc, astfel doar vă cer să vă ridicaţi mâna. Aţi vrea să o ridicaţi, un păcătos? Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule. Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule. Şi Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Dumnezeu să te binecuvânteze, şi pe tine.

E-247 Mult mai în spate, din nou, cineva acolo în spate?
De partea mea dreaptă acum? Dumnezeu să te binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze. Altcineva îşi va ridica mâna, să zică : „Aminteşte-mă, O Dumnezeule, dă-mi har în seara aceasta... Viaţa Mielului Tău.” Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Te văd, stând aici.

E-248 Cineva de afară, urcaţi şi puneţi-vă mâinile pe geam, şi ziceţi: „Frate Branham, aminteşte-mă. Aş vrea calea rânduită a lui Dumnezeu.”