E-1 Aici la această adunare, deschidem Biblia acum la primul capitol al Exodului, să începem seara într-un studiu. Este un studiu foarte, foarte lung şi încercăm să-l restrângem la câteva seri. Motivul că fac aceasta este pentru că cred că trezirea va continua în timpul Paştelui, şi poate şi înainte. Nu dorim să începem prea multe când abia vă simţiţi calea. Sunt un mare credincios în aceasta.

E-2 De ce sunt aici în această trezire, nu ştiu. Eu… Este totul o taină pentru mine. Când managerul m-a sunat în această după-amiază în legătură cu aceste adunări din Macon, Nashville, şi pe acolo, şi am anulat totul, unele din ele în săli pe care am încercat să le obţinem în ultimii trei sau patru, cinci ani, aşezând prea mult, douăzeci de mii de oameni. Şi am părăsit ultima adunare (scuzaţi-mă) din Meridian, a avut patruzeci şi cinci de mii înăuntru, şi nu ştim ce era în exterior, stând în ploaie şi furtunile şi lucrurile, noi… stând acolo afară. Şi când am părăsit Tallahassee, a fost la fel, nici măcar nu am avut loc să punem oamenii. Şi Duhul Sfânt a zis: „Opreşte-te. Du-te acasă acum. Aşteaptă, Mă pregătesc să te trimit peste mări”. Ei bine, iată-mă.

E-3 Am anulat şapte adunări. Am trecut prin anularea a şapte adunări, şi una dintre ele aici în Indiana, Connersville. Şi una sus în Alberta, Canada, într-o arenă mare acolo, cu douăzeci şi cinci de mii de locuri, încât încercăm să obţinem acea arenă. Şi când am obţinut-o, şi totul era pregătit să înceapă o cercetare de-a lungul naţiunii unde ne aşteptam să avem poate treizeci, patruzeci de mii de oameni, Duhul Sfânt a zis: „Opreşte-te!”, şi apoi m-a trimis aici la Tabernacol în seara aceasta. Vedeţi? Trebuie să faceţi ceea ce vă spune El să faceţi.

E-4 Spuneţi: „Vei lăsa asemenea grupuri de oameni să vii la un Tabernacol mititel?” Ei bine, acum, aşteptaţi un minut. Îl slujim pe Dumnezeu. Vedeţi?

E-5 Filip a părăsit o trezire mare, când a avut toată Samaria în mişcare, şi a ieşit în deşertul Gaza, şi a stat acolo să găsească un om, şi nu s-a mai întors niciodată la trezire. Este corect? Sus în deşertul Gaza, a găsit un om, Etiopianul. El a fost convertit. Şi apoi s-a întors acolo, niciodată nu s-a mai întors în Samaria din nou unde avea trezirea.

E-6 Acum, suntem într-adevăr mulţumitori pentru călăuzirile Duhului Sfânt. Trebuie să umblăm aşa cum suntem călăuziţi să umblăm. Şi mă simt foarte călăuzit să vin aici în această adunare să fac aceasta. Sunt doar puţin…

E-7 Oh, scuză-mă, frate. Aici sunt încă câteva, Fratele Fleeman, dacă vrei. Poate le iei, cineva care nu are Biblie… Vechiul Testament, studiem în Vechiul Testament, în special în această seară, deoarece luăm modelul. Ridicaţi-vă mâinile, cei care doriţi una, astfel încât ei să v-o poată aduce. Aduceţi-vă Bibliile, creioanele voastre şi hârtia, şi celelalte, şi aşa veţi putea nota textul.

E-8 Seara trecută am stat puţin mai mult, seara trecută. Voi încerca din răsputeri să încerc să
răscumpăr această seară, dacă este posibil. Doar iubesc Cuvântul aşa mult, atunci când intru în El, mă pierd. Cred că am trecut de la Geneza la Apocalipsa seara trecută, tot drumul. Am uitat de timp şi celelalte.

E-9 Aceasta este prima oară când am avut una din aceste adunări în ultimii şapte ani, această săptămână următoare. Am încheiat trezirea la Tabernacol. Câţi vă amintiţi care a fost predica mea de rămas bun? Cine este acest Filistean netăiat împrejur încercând să sfideze armatele viului Dumnezeu? Aceasta a fost predica mea de rămas bun la Tabernacol acum şapte ani, ultima, această săptămână care urmează. În regulă, fetiţa mea avea două săptămâni. I-am promis lui Dumnezeu că dacă mă va lăsa să stau până când ea se naşte, apoi voi merge. Şi apoi am călătorit de atunci înainte, o seară sau două aici sau acolo. Deci Domnul ne-a binecuvântat într-un mod măreţ. Undeva în jurul la jumătate de milion de suflete au fost convertite chiar în adunările noastre. Doar gândiţi-vă la aceasta, în şapte ani. Merge să o arate. Treizeci de mii, într-o zi. Ştiţi, asta este minunat. De fiecare dată când mă gândesc la ea, îmi scutur capul. Astăzi primind scrisori de jos din Africa, care spun: „Întreaga Africă de Sud este neliniştită din nou, pregătită”, doar dorind să ştie data când ne vom întoarce. Oh, vai.

E-10 Şi apoi Domnul a dat viziunea, şi a zis: „În India, încât trei sute de mii de oameni vor fi în adunare”.
Scrie asta jos, vezi dacă este corectă sau nu.

E-11 Acum, atât despre aceasta, aceasta merge cu vindecarea, despre vindecare. Încerc să-mi relaxez mintea de la aceasta acum, doar să învăţ Cuvântul. Acum, sunt sărăcăcios în aceasta, dar îmi place să spun ceea ce ştiu despre Ea.

E-12 Şi acum, duminică vom avea, duminică dimineaţă, întrebări, orice întrebare referitoare la Scriptură asupra căreia îmi doriţi părerea. Şi aşa vom încerca să o aducem prin Biblie cât de bine putem duminică dimineaţa. Aduceţi-o înainte duminică dimineaţa, până sâmbătă seara, orice întrebare din Scriptură, orice care vă tulbură. Şi vor fi întrebări duminică dimineaţa. Vă plac acestea? Acum, aveţi ceva, doar spuneţi:
„Nu pot înţelege cum pot fi aceste lucruri”. Ei bine, aduceţi-le şi să vedem dacă mergem împreună. Poate cu toţii împreună le putem lua. Voi face cât pot de bine să le aliniez cu Scriptura, deoarece cred că trebuie să fie Scriptural sau nu este corect.

E-13 Acum, seara trecută am luat primul început al bisericii, Dumnezeu promiţându-i cui? Avraam, care este tatăl nostru al tuturora. Pentru că a fost Avraam, căruia i-a fost făcută promisiunea; şi nu numai lui Avraam i-a fost făcută promisiunea, lui şi Seminţei lui. Este asta corect? „Avraam şi Seminţei lui.” Şi Sămânţa lui nu au fost toţi copiii săi, dar „În Isaac a fost numită Sămânţa lui”. Este asta corect? Şi aici este rezultatul Seminţei lui Avraam - Isus Cristos este Sămânţa lui Avraam, şi noi, fiind morţi în Cristos, luăm Sămânţa lui Avraam şi suntem moştenitori conform cu promisiunea. Amin. Dumnezeu să fie binecuvântat.

E-14 Noi cei de aici care am depăşit trecutul, când un bărbat, o femeie depăşeşte douăzeci şi cinci de ani, puteţi la fel de bine să o acceptaţi (Vedeţi?), zilele tinereţii voastre sunt terminate. Şi să vă gândiţi, acea promisiune glorioasă, în timp ce întâmpinăm apusul soarelui. Ce este? S-a terminat viaţa? Oh, nu. Viaţa nu a început încă. Oh, doar mergem. Îmi doresc ca acolo să fie o cale încât să o putem stabili, până când timpul nu mai înseamnă nimic, şi doar staţi aşa şi luaţi acele lucruri din Scriptură înaintea oamenilor. Ei sunt acolo, prieteni. O pot dovedi prin Biblia lui Dumnezeu, şi cu ajutorul Duhului Sfânt, că fiecare din voi care este în Cristos, născut din nou, că în una din aceste zile acest păr cărunt se va transforma, şi ridurile vor dispărea de pe feţele voastre. Veţi fii din nou tineri şi tinere şi veţi trăi veşnic cu Cristos Isus. Vă pot arăta unde Dumnezeu a dovedit-o în Biblie, a arătat umbrele şi semnele ei, şi a promis-o, şi a jurat pe ea, că El o va face. Cât de minunat!
Îmi voi iubi soţia atunci? Sigur, mai mult decât o fac acum, chiar. Nu ştiu cum poate fi, dar va fi. Va fi ea a mea? Sigur, va fi însoţitoarea mea. Ea… Nu vor fi copii sau ceva, dar copiii pe care îi avem aici pe pământ vor fi acolo cu noi dacă sunt născuţi din nou. Asta este corect. Nu va fi asta minunat?

E-15 Obişnuiam să mă gândesc… Mama obişnuia să-mi spună (Scuză-mă, mami, asta a fost înainte ca tu să ştii mai bine.) că noi avem aripi şi zburam în jur sus acolo, ştiţi. De ce, îmi place să mănânc, să beau, să dau mâna cu oamenii, părtăşie. M-am gândit: „Oh, Doamne, aceasta va fi terminată atunci”. Oh, nu. Am aflat că Dumnezeu niciodată nu m-a făcut un Înger. El m-a făcut un bărbat, şi întotdeauna voi fi un bărbat şi niciodată un Înger. Asta este o eroare. Dumnezeu are Îngeri, sigur; El a creat Îngerii. Şi El a făcut Heruvimii cu aripi, şi El a făcut Îngerii fără aripi.

E-16 Când auzeam aceste cântece vechi, când eram un păcătos şi mergem în locurile, de jur împrejur „îngerii cu ochii căprui mă aşteptau”; m-am gândit: „Oh, vai, un înger…” Şi am aflat că aceasta este o minciună a diavolului. Niciodată nu a fost un asemenea lucru. Vedeţi?

E-17 Noi suntem absolut bărbaţi şi femei. Şi ne vom întoarce pe acest pământ bărbaţi şi femei. Asta este corect. Aceasta este învăţătura lui Dumnezeu. Când vedeţi aceste lucruri, vă face să-l apreciaţi pe Isus Cristos.

E-18 Acum, ce încercăm să facem în această seară este să punem o umbră a ceea ce a fost Vechiul Testament pentru Noul Testament. „Şi toate lucrurile vechi”, spune Scriptura: „au fost un model sau o umbră a lucrurilor care vor veni”. Acum, minunată lecţie în seara aceasta, Exodul… Am lăsat copiii Israelului seara trecută.

E-19 Israelul a fost chemat înainte să-şi aibă numele Israel? Cine poate să răspundă din clasă? Cine a fost Israel înainte ca el să primească acest nume spiritual? Acum, cineva în afară de un predicator. Am văzut un predicator ridicându-şi mâna. În regulă, cineva în afară de voi predicatorii… [Cineva spune: „Iacov.” - Ed.] Iacov, asta este corect. Şi ce l-a făcut să-şi primească acest nume spiritual? Cineva a spus ceva. [Un frate spune: „Biruind Îngerul”.] Biruind Îngerul, şi s-a luptat cu El, şi a zis: „Nu te voi lăsa să pleci până când mă vei binecuvânta”.

E-20 Hei, doriţi un nume spiritual în seara aceasta? Doar prindeţi-vă de Duhul Sfânt şi spuneţi: „Doamne, nu voi părăsi acest Tabernacol până când nu mă vei binecuvânta”. Lucrurile vor arăta diferit când veţi pleca. Fiţi la fel de determinaţi cum a fost Iacov. Primiţi o binecuvântare.

E-21 Şi, priviţi, El i-a atins coapsa, şi Iacov a păşit diferit. Amin. Sper că aceasta coboară acasă. Când vă luptaţi cu Dumnezeu, veţi păşi diferit după aceasta. Priviţi. Un puternic… De cealaltă parte a pârâului, râuşorului, era un om puternic, mare, deşi era un decăzut, departe de Dumnezeu, fugind de fratele său, fugind de Dumnezeu; dar voinic şi robust. Şi de cealaltă parte a pârâului, un prinţ şchiopătând… „Tu eşti un prinţ înaintea lui Dumnezeu, pentru că tu ai putere cu Dumnezeu ca un prinţ”. Un prinţ şchiopătând, şi el a şchiopătat toată viaţa sa. Cum face Dumnezeu lucrurile. Nu este El minunat?

E-22 Acum, patriarhii, am rămas seara trecută în Geneza, unde ultimul din cei patru căruia Dumnezeu i-a dat promisiunea Sa, a fost Avraam, Isaac, Iacov, Iosif. Dumnezeu este… Ce era? În Avraam am aflat, seara trecută, către biserică Creştină de astăzi, alegerea, alegerea; şi în Isaac, justificarea; şi în Iacov, harul.

E-23 Trebuie să credeţi în har dacă aţi citit viaţa lui Iacov. Trebuie să vedeţi că a fost alegerea şi chemarea, deoarece, oh, lucrurile pe care le-a făcut insul. Dar totuşi, Dumnezeu l-a binecuvântat. Dumnezeu i-a spus ce se va întâmpla, deci El l-a chemat. Dar dacă observaţi după ce el s-a luptat cu acest Înger, lucrurile au început să pară diferite. Apoi când a ajuns înaintea lui Faraon, el a zis:
„Pelerinajul meu a durat aşa mulţi ani”. Dumnezeu l-a lăsat să ştie că el era doar un pelerin. Acum, şi în Iosif, desăvârşirea.

E-24 Observaţi, trei faze: justificarea prin credinţă, sfinţirea prin Sânge; botezul cu Duhul Sfânt; apoi desăvârşirea, glorificaţi. Biblia a zis: „Aceia pe care I-a justificat”, aceasta este către mintea spirituală:
„El de asemenea i-a glorificat”. Este corect? Cel pe care-l justifică El. Atunci dacă El ne-a justificat acum, suntem deja glorificaţi, în statura Sa. Nu El va; El deja ne-a glorificat. Spuneţi, asta este adâncă, nu-i aşa? Dar asta este ce spune Scriptura.

E-25 Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Te-am binecuvântat, şi te-am făcut părinte”. Nu: „Te voi face”. Te-am făcut. Te-am făcut. Şi vei veni la Mine la bătrâneţe. Vei fi salvat. Deja am făcut-o. Deja am spus aşa. Nu aveţi nimic de-a face cu ea. Este necondiţionată. Dumnezeu determinat să-şi aibă biserica Sa. Deci de fiecare dată când El a făcut un legământ cu omul, omul rupe legământul lui; şi el încă o face azi. Omul întotdeauna îşi va călca legământul său cu Dumnezeu, dar Dumnezeu nu poate să-şi calce legământul său cu omul. Deci „O voi face.”

E-26 Aţi observat în urmă acolo când El i-a spus lui Adam la început, El a zis: „Acum, nu face aceasta, şi nu poţi face aceasta, şi nu face aceasta”. Adam s-a întors şi a călcat-o. Dar apoi Dumnezeu a văzut că el era pierdut. El a zis: „Voi pune duşmănie. Voi pune duşmănie între sămânţa ta şi sămânţa şarpelui. Şi El va strivi capul, sau El va strivi capul lui, şi el va strivi călcâiul Tău”.

E-27 Acum: „Eu voi”, când Dumnezeu spune că El va face ceva, puteţi să o aşteptaţi să se facă. Când omul spune că va face ceva, nu ştie despre asta. Dar Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Te voi salva, şi sămânţa ta după tine”. Nu numai Avraam, dar toată sămânţa lui Avraam, Necondiţionat. Spuneţi, dacă mă veţi scuza, cred că pot striga puţin. Priviţi. Oh, doar nu realizaţi, oamenilor, ce înseamnă. Poate unii din voi nu au fost învăţaţi suficient de adânc să intraţi în ea.

E-28 Dumnezeu deja şi-a glorificat Biserica. Aceia pe care El i-a justificat, El deja i-a glorificat în Biserică, în Cristos. Dacă sunteţi justificaţi în Cristos, sunteţi deja glorificaţi în Cristos, din punctul de vedere al lui Dumnezeu.

E-29 Isus a zis: „Fiţi dar desăvârşiţi, aşa cum Tatăl vostru este în ceruri”. Cum puteţi fi desăvârşiţi? Dar în privirea lui Cristos în seara aceasta, toţi Creştinii născuţi din nou sunt desăvârşiţi. Sunt la fel de desăvârşit în Dumnezeu cum era Cristos. Şi voi sunteţi, toţi credincioşii. Pentru că nu este sfinţenia mea, este sfinţenia Sa. Dumnezeu nu o poate accepta pe a mea; nu am niciuna. Dar am intrat în Cristos, prin credinţă. Şi prin Cristos sunt în El, şi desăvârşit în privirea lui Dumnezeu.

E-30 Priviţi. „Printr-un singur Duh suntem botezaţi într-un Trup, şi devenim membrii ai acestui Trup.” În Romani 8 : 1: „Acolo nu mai există condamnare pentru aceia care sunt în Cristos Isus, care nu umblă după fire, ci după Duhul”. Şi un om care este în Cristos Isus umblă după lucrurile spirituale. Pentru lume, este mintea firească; este nebunie. Dar cei care cred; este Viaţa Veşnică. Amin. Acolo sunteţi. Oh, cât de minunat. Apoi ce vă poate vătăma? Sunteţi în Cristos. Şi atât de sigur cât Dumnezeu l-a înviat pe Isus din morţi, vom veni în Cristos. Amin. Da, trebuie; Dumnezeu a promis-o. Pentru că la fel de sigur ce acel Trup se înalţă, sunt în acest Trup. Trebuie să merg cu El.

E-31 Acum, spuneţi: „Crezi în securitatea eternă, Frate Branham?” Într-un fel cred. Cred că biserica este etern asigurată - biserica este. Dumnezeu deja a zis că va apărea înaintea Lui fără pată şi zbârcitură; biserica o va face. Acum, următorul lucru, dacă sunteţi în biserică, atunci sunteţi asiguraţi dacă sunteţi în biserică.

E-32 „Cel care vine la Mine, nu va fi alungat.” Este corect? Şi ascultaţi, aici este Cuvântul Omului despre ea, Isus Cristos, Ioan 5 : 24: „Cel (oricine), Cel ce aude Cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are (timpul trecut) Viaţă Veşnică (Asta nu este de la o adunare la alta.) - Viaţă Veşnică, şi nu va veni la judecată (sau condamnare, niciodată alungat), dar a (timpul trecut) trecut de la moarte la Viaţă”. Ioan 5
: 24, Isus a zis aşa. „Eu sunt Pâinea Vieţii care vine de la Dumnezeu din ceruri. Părinţii voştri au mâncat mana în pustie şi sunt morţi, dar cel care mănâncă trupul Meu şi bea Sângele Meu are Viaţă Veşnică, şi îl voi învia în zile din urmă.” Asta este ce a zis El.

E-33 Acum, există mulţi care pretind a fi acolo. Există mulţi care se alarmează, şi încearcă să trăiască corect, şi încearcă să se preseze; nu ştiu despre asta. Dar dacă sunt acolo, este la fel de simplu să trăiască o viaţă Creştină la fel cum este să trăiţi orice viaţă, deoarece sunteţi în Cristos, şi nimic altceva decât aşa de plini de Duhul Sfânt călăuzindu-vă, şi vă conduce şi direcţionează. Şi, de ce, sigur că veţi face greşeli şi veţi cădea, dar nu puteţi sta jos, deoarece nu puteţi face o tulpină de grâu un smochin… Nu o puteţi face. Isus a zis: „După roadele lor îi veţi cunoaşte”. Aveţi Viaţă Veşnică.

E-34 Cea mai mare cursă a bisericii astăzi este frica. Tuturor le este teamă de moarte; este: „Ce se va întâmpla, cine, ce?”

E-35 De ce, Isus a zis: „Chiar când priveliştea înfricoşătoare apare, ridicaţi-vă capul şi bucuraţi-vă, pentru că mare… Răscumpărarea voastră s-a apropiat când aceste lucruri se întâmplă”.

E-36 Acum, cum a luat El biserica prin călătorie, cum în urmă acolo, chiar în Avraam şi Isaac şi Iacov, şi toţi ceilalţi, priviţi la greşelile pe care le-au făcut ei, dar Dumnezeu a fost cu ei - o umbră. Priviţi la Avraam pentru un minut.

E-37 Ştiu că am foarte mulţi ascultători arminieni în seara aceasta, dar vreau să clarific aceasta, pentru voi.

E-38 Dumnezeu i-a spus lui Avraam, prin alegere şi prin har, că: „Te voi aduce la Mine într-o vârstă înaintată”. Cu alte cuvinte: „Te voi salva. Te voi trece prin aceasta. Vei trăi o viaţă lungă. Vei avea un copil. Nu… Fiind fără copii, Sara… vei… Şi vei avea un copil. Şi în acest copil voi salva lumea”. Acum, înainte ca Avraam să facă vreun lucru să-l merite, dar El simplu doar… Dumnezeu l-a chemat. Asta a fost tot.

E-39 El a fost un Haldeu jos acolo în cetatea Ur, a coborât în văile Şinear de la turnul Babel, de la închinarea la idol. Cred că tatăl său era un închinător la idoli. Şi cred că Laban, după ce a coborât acolo, a dovedit-o, el avea idolii lui. De unde îi putea avea, dacă nu a ieşit de la turnul Babel? Şi din poporul lui Ham a ieşit Nimord. Nimord a aşezat turnul Babel, care a fost închinare idolatră, prima închinare idolatră, prima închinare idolatră pe pământ.

E-40 Acum, şi priviţi acest turn Babel coborând în jos, Babel, şi chiar în jos pe acolo şi s-a terminat aici în Apocalipsa, o idolatrie religioasă Creştină, pretinzând să fie Creştini. Oh, Ioan a văzut-o în Apocalipsa 17, a admirat-o, cum stătea ea, cum arăta şi purta Numele lui Isus şi celelalte, şi totuşi a persecutat şi martirizat sfinţii viului Dumnezeu. Îngerul a zis: „Vino aici, şi-ţi voi arăta cine este ea”. A zis: „Ea este o mare biserică care stă peste multe, pe şapte dealuri, şi conduce pământul şi aşa mai departe, cum a băut ea sângele martirilor lui Cristos”. Oh, milă.

E-41 Poporule, trăim la timpul sfârşitului. Câţi oameni au auzit cu ani în urmă jos aici când ei urmau să mă aresteze pentru că am predicat semnul fiarei? Când am zis că Mussolini, când el a ieşit prima oară în putere acum vreo douăzeci şi ceva de ani, am zis: „Dacă Mussolini merge vreodată către Etiopia, notaţi- o jos, nu va exista pace până când vine Isus Cristos”. Şi am zis: „Acolo vor fi trei ismuri mari: Comunism, Fascismul şi Nazismul”. Şi am zis: „Toate se vor unii într-un ism, şi acel ism va domina lumea şi va arde Cetatea Vaticanului”. M-aţi auzit spunând aceasta cu ani şi ani şi ani în urmă. Şi exact în acest fel.

E-42 Am zis: „Înainte să vină timpul, că maşinile…” Care au fost făcute cu acel spate drept, în urmă cu douăzeci de ani. Vă puteţi aminti douăzeci de ani oricum. Am zis: „Ele vor arăta ca oul. Ele vor fi modelate. Asta este o viziune. Vor fi ceva în formă de ceva asemănător”. Şi aşa vor fi chiar înainte de Răpire.

E-43 Dar Dumnezeu acum slăbind biserica pretutindeni, intrând în ordine acum astfel încât El să poată intra în Răpire, trebuie să-i dea Credinţa de Răpire înainte să poată intra în Răpire.

E-44 Omul este în duhul ultimelor zile, exact cum era în zilele lui Noe, mâncând, bând, căsătorindu-se, divorţând, nepreocupaţi, fără să le pese, păşeau în jur şi orice altceva. Şi acest popor american este cel mai rău de pe faţa pământului: încăpăţânat, îngâmfat, nesocotitor, violent şi dispreţuitor, un ştie-tot. Dacă acolo este vreun lucru în lume… Cu, Biblia mea pe inimă, şi Dumnezeu ştiind aceasta că… privindu- mă şi ştiu că s-ar putea să stau înaintea Lui înaintea dimineţii… Dacă trebuie să spun aşa, locul care are nevoia cea mai mare de misionari din lume decât orice alt loc este S.U.A., Statele Unite ale Americii. Cea mai mare mulţime de păgâni pe care o cunosc este în America. „Păgân” înseamnă „necredincios”.

E-45 Oh, ei cred teologia. Sunt aşa de întăriţi şi medicamentaţi până când nu le puteţi vorbi deloc. Pot lua un om de acolo, care niciodată nu a auzit de Dumnezeu, închinându-se la un idol, şi să fac mai mult cu el în cinci minute decât puteţi face cu un ins care mărturiseşte că este un Creştin, un muşchi vechi, ceva ce a atârnat şi a avut suficient din acest fluid îmbălsămător, şi scuturat în venele sale. Îmi aminteşte de una de morgile reci de jos de aici de undeva, ca stabilimentul unui antreprenor de pompe funebre. Asta este corect. Aşezat jos acolo, intră, pune… intru în marile biserici, şi îmi aminteşte de o morgă; termometrul spiritual merge o sută sub zero. Aproape că trebuie să vă bălăciţi. Nu o spun ca o glumă, dar este adevărul. Unii nu ştiu mai mult despre Dumnezeu, stau sus acolo şi spun: „Ei bine, vă spun; oh, cred că este tot…” Doamne, milă. De ce, tu înşelătorule. Stai afară din Împărăţia lui Dumnezeu şi înveţi pe alţii să stea afară.
Ei pun ceva lichid înăuntru, ducând un om mort la morgă. Ei îi iau tot sângele şi pun ceva acolo să se asigure că el este mort. Ei bine, aşa fac ei - iau religia pe care o au oamenii, sau ce credinţă au, şi injectează ceva vechi, şi teologie în ei, şi îi omoară cu mult mai rău şi-i ţine morţi. Asta este tot. Asta este corect. Teribil. Doamne. Şi apoi ei spun: „Oh…” Am zis unei femei: „Eşti o Creştină?”
Ea a zis: „Te voi face să înţelegi; sunt americancă”. Am zis: „Nu asta te-am întrebat”.

E-46 Altul a urcat la platformă. A zis, Fratele Bosworth a zis: „Eşti o Creştină, doamnă?”

E-47 Ea a zis: „De ce, chiar… Ei bine”, a zis: „Îţi voi lăsa să înţelegi; ard o lumânare în fiecare seară”. Oh, vai. Arderea unei lumânări în fiecare seară te face un Creştin? Poţi să le arzi pe toate din lume; nu te va ajuta niciodată. Până când focul arzător al Duhului Sfânt ţi-a curăţat sufletul de păcat, încă eşti un păcătos. Este în inimă.

E-48 „Ei bine, trăiesc în America.” Ei bine, asta nu face nicio diferenţă. Asta nu vă face nimic. Dumnezeu nu mă respectă deoarece sunt un american. El nu respectă un german deoarece el este un german, sau un polonez pentru că este din Polonia. El nu respectă un african deoarece el este din Africa. Dumnezeu nu este interesat în Africa, nici nu este interesat în Germania, sau nici nu este interesat în Statele Unite. Dumnezeu este interesat într-o Împărăţie, şi aceasta este Împărăţia lui Dumnezeu, şi oamenii din toate naţiunile vin în Ea. Şi ei sunt născuţi în Ea prin Sămânţa lui Avraam, care a fost Isus Cristos, şi sunt moştenitori conform promisiunii.

E-49 Toate naţiunile de sub ceruri sunt dominate de Satan. Biblia a zis aşa. Băiete, asta pune un lucru sufocant, nu-i aşa? Satan l-a luat pe Isus Cristos sus şi i-a arătat toate împărăţiile lumii. Este asta corect? Şi el a zis: „Ele sunt ale mele şi fac orice vreau cu ele. Şi ţi le voi da Ţie dacă mi te închini mie”.

E-50 Isus a zis: „Înapoia Mea, Satano”. Vedeţi? Isus ştie că va ajunge moştenitor al împărăţiilor.

E-51 Acum, acolo în Apocalipsa când sfârşitul lumii, Biblia a zis: „Bucuraţi-vă, cerurilor şi voi toţi profeţii sfinţi, pentru că împărăţiile acestei lumi au devenit împărăţiile Domnului nostru şi Cristosului Său, şi El va împărăţi şi domni veşnic”.

E-52 Daniel L-a văzut ca Stânca tăiată din munte, s-a rostogolit şi a lovit imaginea la picioare, şi a sfărâmat-o în bucăţi, şi Împărăţia lui Dumnezeu a crescut. Când Cristos preia în Mileniu, nu vor mai exista boli, nici necazuri. Toate, toate armele vor fi făcute pluguri, şi nu se va mai studia războiul deloc. Asta este tot. Asta este tot. Se va termina când vine Isus. Până atunci, atât timp cât Satan domină naţiunile, atunci vor fi războaie şi zvonuri de războaie până când vine Isus. Amin.

E-53 Dumnezeule, ajută-ne. În timp ce vă privesc şi realizez în seara aceasta, stând aici învăţând din Cuvântul lui Dumnezeu, că voi sunteţi oamenii legaţi ai eternităţii… Fiecare bărbat şi femeie, băiat şi fată de aici va sta în Prezenţa lui Cristos într-o zi. Va trebui să răspund pentru ceea ce am zis înainte voastră ca slujitor al Său. Şi de ce m-aş feri să spun adevărul lui Dumnezeu? Dumnezeu aşa a onorat Cuvântul pe care-l predic, până când El l-a străbătut în jurul lumii, şi l-a onorat în palatele regilor şi pretutindeni, şi niciodată nu a zis ceva decât ce a fost exact în felul în care El a zis-o. Apoi cu siguranţă El nu mă va lăsa să spun ceva ce este greşit. Şi spun în seara aceasta prietenul meu Creştin, indiferent la ce biserică aparţii, oriunde eşti, dacă nu eşti în Împărăţia lui Dumnezeu prin botezul cu Duhul Sfânt aducându-vă în Trupul lui Cristos, vă presaţi înăuntru acum, pentru că nu ştiţi în ce oră vine El.

E-54 Israel jos acolo în Egipt, model al bisericii fiind chemată afară, primul capitol al Exodului… Israel
localizat în Egipt, după Iosif. Acum, mai am în jur de treizeci de minute. Voi încerca să cuprind cât de mult pot. Acum, ei se aflau în Egipt din cauza secetei, Isaac coborând şi luând patriarhii. Şi acolo au trăit în Goşen. Dar Iosif, când El a murit (o ilustraţie frumoasă), el a făcut o menţiune a plecării copiilor lui Israel, şi a făcut o menţiune referitoare la oasele sale. Ascultaţi. Dacă mă scuzaţi, mi-ar place să las…

E-55 Ştiţi, dacă citiţi Cuvântul aşa aici, este în regulă, dar cu siguranţă că veţi omite înţelesurile Lui.
Cuvântul este scris printre linii. Isus a zis: „L-am ascuns de ochii înţelepţilor şi prudenţilor şi L-am descoperit copiilor care vor învăţa”. Aceste seminarii teologice sunt cum erau preoţii acolo, şi marele preot şi toţi ceilalţi care au citit Cuvântul, dar au omis să-l vadă pe Isus fiind Cristosul. Vedeţi ce vreau să spun?

E-56 Acum, priviţi la acei patriarhi. De ce bătrânul Iacov, când el a murit jos acolo în Egipt, el a zis: „Nu mă îngropaţi aici.”? Şi el l-a făcut pe Iosif să-şi pună mâinile pe acea coapsă invalidă şi să jure pe Dumnezeu că el nu va îngropa oasele sale acolo. Ştiaţi asta? A zis: „Du-mă înapoi în patria mea şi îngroapă-mă”.

E-57 Priviţi la Iov în urmă acolo stând, plin de beşici, şi el a blestemat ziua în care s-a născut. Cea mai veche carte în Biblie este Iov; a fost scrisă înaintea Genezei. Priviţi-l stând acolo, scărpinându-se cu un ciob, stând pe o grămadă de cenuşă. Am predicat aceasta aici odată timp de trei luni în continuu. Unii oamenii mi-au dat, au scris, mi-au spus, au zis: „Frate Bill, când îl vei lua pe Iov de pe grămada de cenuşă?” Şi eu… Despre el stând acolo… Acest timp mare de decizie, ceva trebuia să fie făcut, acea oră zero. Dar ştiţi ce s-a întâmplat când l-am luat de pe grămada de cenuşă, ceva s-a întâmplat.

E-58 În acest fel încercăm să facem aceste treziri. Atragem atenţia oamenilor îndreptându-i către Cristos, apoi ţinem aceste locuri până când ajungem la un loc unde o putem stabili. Acesta este lucrul. Acesta este Duhul Sfânt pregătindu-se. Simţiţi Duhul mişcându-se printre oameni, şi ştiţi când omorârea este pregătită.

E-59 Observaţi, acolo este Iov stând, dezamăgit. Chiar soţia sa s-a întors împotriva lui, l-a părăsit, şi a zis: „Iov, de ce nu-l blestemi pe Dumnezeu şi mori?”

E-60 El a zis: „Vorbeşti ca o femeie nebună”. El a zis: „Domnul a dat, Domnul a luat, binecuvântat să fie Numele Domnului”.

E-61 Aici vin membrii bisericii şi stau cu spatele întors la el timp de şapte zile; ce consolare. A zis: „Iov, eşti un păcătos ascuns. Ai păcătuit”. Iov ştia că nu a păcătuit. A arătat ceea ce ei ştiau despre ea.

E-62 Deci în tristeţe, un om neprihănit, Dumnezeu lucrând cu un sfânt, El a trimis un om cu numele de Elihu. Şi Elihu nu l-a acuzat; numai acuzându-l pe Dumnezeu. Dar Elihu i-a spus: „Acum, Iov, ai vegheat toate aceste lucruri”. El a zis: „Acum, va veni Unul Drept care va sta în spărtură între un om păcătos şi un Dumnezeu sfânt. Şi apoi acest om la care ei se duc la mormânt să-l plângă, şi tu nu o pricepi, apoi el va învia”.

E-63 Atunci când Iov a auzit aceasta, el s-a ridicat în picioare. Doamne, fulgerele au strălucit, tunetele au răcnit. Ce era? Profetul a intrat din nou în canalul lui Dumnezeu. Doamne, ochii săi s-au deschis. El a zis: „Ştiu că Răscumpărătorul meu trăieşte”.
Priviţi, patru mii de ani înainte ca El să vină pe pământ: „Ştiu că Răscumpărătorul meu trăieşte (continuare), trăieşte. Şi în ultimele zile (ultimii două mii de ani), El va sta pe pământ. Cu toate că viermii pielii distrug acest trup, totuşi în trupul meu îl voi vedea pe Dumnezeu - Eu însumi îl voi vedea, şi ochii mei vor privi şi nu altul”. Acolo sunteţi. Când s-a pregătit să moară, a zis: „Îngropaţi-mă aici în Palestina”.

E-64 Înainte a venit Avraam cu o promisiune. Sara a murit. El a îngropat-o chiar lângă Iov, a cumpărat o bucată de pământ şi a îngropat-o. Când Avraam a murit, el a adormit lângă Sara. Avraam l-a născut pe Isaac. Isaac a murit; el a adormit cu Avraam.

E-65 Isaac l-a născut pe Iacov. Iacov a murit jos în Egipt; el a zis: „Nu mă îngropaţi aici. Juraţi-mi că nu mă veţi îngropa aici. Luaţi oasele mele şi îngropaţi-le sus acolo cu părintele meu”. De ce, de ce? Asta nu este scrisă, frate, este printre linii.

E-66 Iosif, când el a murit, a zis: „Acum, puneţi oasele mele aici într-un coşciug, dar nu mă îngropaţi aici. Nu mă îngropaţi jos aici. Luaţi-mă şi îngropaţi-mă sus aici, sus în ţara promisă. Îngropaţi-mă sus acolo”. De ce? A zis: „Dumnezeu o va vizita într-o zi. Las oasele mele aici să reprezint ceva”. Aşa cum Iosif şi-a lăsat oasele, aşa a făcut şi Isus lăsând un mormânt deschis.

E-67 Toţi Evreii bătrâni, cu spatele lovit, epuizaţi şi obosiţi, se clătinau pe acolo, şi toţi acei Egipteni priveau şi vedeau acest coşciug micuţ… L-am privit aici nu cu mult timp în urmă, un micuţ sicriu din plumb, lucrul lovit. Acolo este unde se presupune că au zăcut oasele lui. Ei le au într-un muzeu acolo, şi l-am privit; el a zis: „Acolo este unde oasele lui Iosif au zăcut când Moise le-a luat şi le-a dus cu el”. Şi toţi Evreii privind acolo, ar spune: „Într-o zi se va schimba jos aici. Vom ieşi”. Profetul care a avut minunata haină, cel care l-a reprezentat pe Cristos în fiecare fel, cum am avut lecţia de seara trecută. El a zis… Deoarece el s-a bazat pe ce i-a spus Dumnezeu lui Avraam. Acolo sunteţi.

E-68 Încă mă bazez pe acelaşi lucru în seara aceasta - ce i-a spus Dumnezeu lui Avraam: „Te voi salva pe tine şi Sămânţa ta”. O cred.

E-69 „Într-o zi veţi ieşi de aici”, şi ei au crezut-o. Şi într-o zi oasele lui Iosif…

E-70 Moise a început, Duhul Sfânt i-a vorbit, a zis: „Ai uitat ceva, Moise. Coboară şi ia oasele lui Iosif”. Moise le-a înfăşurat, şi aici a venit.

E-71 Stâlpul de Foc călăuzindu-l către ţara promisă, şi le-a îngropat lângă Isaac şi Iacov. De ce? Ei ştiau că acolo veneau primele roade ale celor care au adormit. Ei ştiau că într-o zi va fi o înviere. Ştiau că Cel Neprihănit, că Iov a zis: „Ştiu că Răscumpărătorul meu trăieşte, şi în ultimele zile El va sta pe pământ”. Şi ei ştiau că Iov a avut o idee unde va sta El, deci a zis: „Îngropaţi- mă aici”. Ei au vrut să fie cu Iosif, sau cu Iov, şi l-au îngropat acolo în Palestina, deoarece aceea era ţara promisă. Şi ei ştiau că învierea nu va fi în Egipt; nu va fi în Europa; nu va fi altundeva. Va fi în Palestina, deci ei l-au îngropat acolo.

E-72 Înainte a venit Isus, Cel promis. Ei i-au făcut ce au zis că-i vor face, şi, oh, L-au omorât. El a murit. Sufletul Său a coborât în iad, a predicat sufletelor care sunt în închisoare, a luat cheile morţii şi iadului de la Diavol, s-a întors în dimineaţa de Paşti. Şi cum a venit prin paradis, El a bătut la uşă. Aleluia. Îl pot auzi spunând: „Copii!”.
Avraam a zis: „Cine este Acesta?”
„Sunt Sămânţa ta, Sămânţa lui Avraam.” Daniel a zis: „Cine este Acesta?”
„Sunt Piatra care a fost tăiată din munte.”

E-73 Acolo sunt ei, sfinţii Vechiului Testament zăcând acolo, aşteptând să fie îmbrăcaţi în paradis. El a deschis uşa. Avraam a zis: „Ieşim?” „Este aproape răsăritul soarelui pe pământ. Să ne pregătim să mergem.”

E-74 Avraam a zis: „Putem face o mică pauză? Mi-ar place să privesc cetatea”.

E-75 „Ei bine, da, îmi voi vizita ucenicii patruzeci de zile.” Şi în dimineaţa de Paşti El a înviat.

E-76 Şi Matei 27 spune că multe dintre trupurile sfinţilor care au adormit în praful pământului, au înviat şi au ieşit în cetate, şi s-au arătat multora în cetate.

E-77 Îi pot vedea pe Sara şi Avraam venind pe străzi, spunând: „Oh, dragă, priveşte acolo. Au schimbat aceste lucruri puţin. Priveşte în jur cum arată”.

E-78 Cineva a zis: „Cine este acest cuplu acolo? Par străini”.

E-79 Ei spun: „Suntem recunoscuţi”. [Fratele Branham îşi trosneşte degetele - Ed.] Au dispărut din privirea lor, cum El a trecut prin perete, ştiţi, şi ei nici măcar nu au ştiut sau văzut cum a intrat El. Au ieşit. Aveau trupuri glorificate, şi au apărut din nou pe pământ (Aleluia.) ca prime roade ale mărturiei puterii lui Dumnezeu şi învierii. Acolo erau ei. A prădat şi dezgolit domniile, şi a luat moartea şi iadul, le-a netezit, şi a înviat în dimineaţa de Paşti, şi au intrat în Împărăţie cu El.

E-80 Nu-i de mirare că spuneau: „Îngroapă-mă în Palestina”. Ei ştiau că învierea va fi în Palestina.

E-81 De aceea astăzi, frate, puteţi avea orice doriţi, toată religia veche, rece, formală care o doriţi, dar îngropaţi-mă în Cristos, pentru că cei care sunt în Cristos, Dumnezeu îi va aduce cu El în înviere. Spuneţi orice doriţi, şi numiţi-l fanatism şi orice doriţi, dar lăsaţi-mă să stau în El, pentru că cei care sunt în El vor ieşi din mormânt în înviere, pentru că Dumnezeu îi va aduce. El a promis să o facă. Amin.

E-82 Ce contează că îmbătrâniţi? Ei bine, glorie lui Dumnezeu. Ce are de-a face cu ea - mai aproape de casă. Amin. Oh, glorie. Mă veţi numi holy-roller oricum; puteţi la fel de bine să începeţi. În regulă. Ce minunat! Asta este suficient să facă un holy-roller din voi. De ce, cum pot să nu fiu fericit şi să ştiu că acesta este adevărul? De ce, sigur sunt bucuros. Şi toţi care au această speranţă clocotesc.

E-83 Mergeam la un izvor de unde beam. Junior, obişnuiam să cobor acolo. M-am gândit, când patrulam mergeam la acest izvor. Am zis că era cel mai fericit lucru jos acolo, sub Milltown. Îl priveam, şi m-am gândit: „Ei bine, ei bine, ce te face aşa de fericit?” Doar fremăta, fremăta, fremăta tot timpul - cea mai bună apă care am băut-o. M-am gândit: „Ei bine, ce te face aşa de bucuros, deoarece căprioarele beau din tine?”
„Nu, Frate Bill, nu este asta.”

E-84 „Ei bine, ce te face să freameţi tot timpul? Deoarece cineva coboară aici, ia apă.”
„Nu, nu este asta.”
„Ei bine, poate că freameţi că eu beau din tine.”
„Nu.”
Am spus: „Ei bine, de ce freameţi?”

E-85 Dacă ar fi putut să vorbească, ar spune: „Frate Bill, nu sunt eu fremătând; este ceva în spatele meu împingându-mă, fremătând”.

E-86 Şi când Duhul Sfânt vine într-o fiinţă umană, acolo este ceva, ţâşnind, fântâni de apă care izbucnesc în Viaţa Veşnică. Cum puteţi… Isus i-a spus femeii la fântână: „Cel care bea această Apă va avea Viaţa Veşnică. Va fi în el, râuri de Apă, izbucnind în Viaţa Veşnică”, aleluia. (Să ne întoarcem la Exod.) Oh, vai, gândiţi-vă la acest lucru!

E-87 Viaţa Veşnică, după ce zece milioane de ani au trecut, când aceste mări vechi, care peste două treimi din această apă de pe pământ este acoperită cu apă, o străbatere peste marile valuri acolo, când ele se rostogolesc, de două sau de trei ori mai mari decât acest tabernacol, lovesc bărcile, căzând pe o parte, cealaltă; într-o zi, frate, ele… Păcatul a devenit aşa mare pe pământ până când ele vor curăţa până în deşert. Când acolo nu mai există mare, nu mai există luni, nu mai există stele (Aleluia.), voi trăi înainte. Şi toţi bărbaţii şi femeile născute din nou vor trăi în Prezenţa Sa măreaţă acolo, făcut conform imaginii singurului Său Fiu născut. Prin harul Său suntem salvaţi.

E-88 Nu-i de mirare că poetul a zis că: „Dragostea lui Dumnezeu, cât de bogată, cât de pură, cât de măreaţă şi puternică! Va îndura veşnic, cântecul sfinţilor şi Îngerilor”. Cum putem sta liniştiţi? Doamne.
„Este vreo dovadă, Frate Branham?” Da.

E-89 Acum, Isaac, Iacov şi acum Iosif. Şi Iosif a murit, ce exemplu perfect a fost, oasele sale acolo ca o mărturie.

E-90 Aici nu cu mult timp în urmă… Nu cred că Billy este în spate acolo; nu-i spun aceasta când este în preajmă. Puneam o floare pe mormântul mamei sale, dimineaţa întreţinerii. El plângea, stând acolo. Şi am zis: „Billy, nu plânge. Închideţi ochii; priveşte peste mare acolo”. Am zis: „Mama zace acolo, şi sora mai mică zăcând cu ea; dar ele nu sunt acolo. Acolo este un mormânt gol dincolo de mare acolo”. Aleluia.

E-91 Acolo este unde privesc, cum s-au uitat Evreii: „Într-o zi vom ieşi!”. Şi într-o zi vom ieşi. Niciodată nu am auzit această: „Cenuşă la cenuşă sau praf la praf, şi pământ la pământ”, dar ce cred: „Într-o zi…”

E-92 Ziua trecută când predicam la o înmormântare a unui fost şef de poliţie al oraşului. Băiatul tocmai venise la Cristos cu câteva ore înainte să moară. L-am văzut pe tatăl său bătrân cu părul cărunt întinzându-se peste coşciug, cu buzele tremurând şi lacrimile curgând, a sărutat băiatul de rămas bun, şi aproape a căzut în coşciug. Am auzit aceasta; m-am întors. Şi el a lăsat florile. M-am întors şi am zis:
„Cenuşă la cenuşă, şi praf la praf, şi pământ la pământ”. M-am gândit: „Într-o zi glorioasă…” Într-un răsărit al soarelui de aur Isus va veni! Asta este corect. În regulă.

E-93 Când vom ajunge la lecţie? Jos acolo în Egipt timpul a trecut. (Rugaţi-vă pentru mine.) Şi acolo, apoi, acolo în sfârşit s-a ridicat un Faraon care nu-l cunoştea pe Iosif. Cu patru sute de ani înainte Dumnezeu promisese că ei vor fi acolo, şi trecuseră patru sute şi douăzeci de ani când au ieşit.

E-94 Acum, primul capitol, de la primul capitol la al 5-lea, versetul 5, este Israel în Egipt.

E-95 Şi de la versetul 7 la versetul 22 lucrează cu sclavia lor. Mulţi dintre voi aţi citit-o de multe ori.

E-96 Voi ajunge la un punct mic acum, doar am puţin timp. Apoi începem în capitolul al 2-lea, pregătirea
eliberării, naşterea lui Moise. Oamenii au început să se pregătească. Chinuitorii bătându-i, copiii omorâţi… Ora dinţilor roţilor profetice ale lui Dumnezeu a atins timpul.

E-97 Ascultaţi, vreau să pricepeţi aceasta - cred că ele au atins timpul din nou. Cred că suntem aici.
Acesta este motivul că lucrurile merg aşa cum merg acum. Vechile ceasuri profetice au bătut aproape de ora zero. Am predicat asupra acesteia acum ceva timp, şi un artist german a pictat-o; o am atârnată în casa mea - un om în rugăciune, Biblia s-a deschis, o mică lumânare arzând şi ceasul la cinci minute înainte de ora doisprezece, pe un tablou în ulei. Pregătirea, pregătindu-se, Dumnezeu pregătindu-se să facă ceva. Acum, priviţi.

E-98 Când El s-a pregătit să facă ceva, El a dat o naştere deosebită în Egipt, unui băieţel, nimic mai mult decât oricare alt băiat. Era doar un om din seminţia lui Levi care a mers şi şi-a luat o soţie, era Levi, şi au avut un copil. Şi ei omorau toţi copilaşii băieţi, dar când acest copil s-a născut acolo era ceva ciudat în legătură cu copilul; ceva s-a întâmplat - predestinarea, rânduirea. Moise nu a avut nimic de-a face cu ea. Dar el era Moise, deci ei nu s-au temut de poruncile regelui. L-au pus într-o arcă mică, şi el a fost scos chiar lângă treptele Faraonului (A fost corect?) să devină chiar fiul lui. În regulă, acum.

E-99 Moise, de la al 11-lea verset în jos la al 25-lea este Moise identificându-se cu copiii Israelului. Mulţi ştiu ce s-a întâmplat acolo. El s-a identificat. Şi apoi când el a făcut-o, s-a gândit că fraţii lui vor înţelege că el era omul care a fost trimis să-i scoată de sub sclavie, dar au omis să o înţeleagă. Este corect?

E-100 Şi, oh, poporule, ce model frumos este acesta pentru astăzi. Chiar Lucrul care a venit să elibereze poporul, lor le era frică de El. Lor le era frică de Eliberator.

E-101 Ascultaţi, când ei au zidit templul lui Solomon, ei,… Oricare dintre zidarii de aici pot să priceapă aceasta foarte bine. Ei au adus cedrii de jos din Liban; ei i-au plutit până la Iope, şi i-au târât cu un car tras de boi, şi aşa mai departe, ştiţi. Apoi au tăiat toate pietrele din jurul lumii. Dar când au venit împreună, ele erau o zidărie aşa de perfectă, şi în patruzeci de ani de zidire a templului, acolo nu a fost un zumzăit de fierăstrău sau vreun zgomot de ciocan. Toate pietrele au venit, una a fost tăiată aşa, una a fost tăiată aşa, alta tăiată aşa, dar toate au venit împreună. Au început să aşeze lucrul, ridicând clădirea, fixându-se perfect. Şi ei au găsit o piatră cu o arătare nostimă. Nu au dorit acest lucru, au zis:
„Asta nu aparţine aici”. Şi au aruncat-o, au aruncat-o în mocirlă. Şi au aflat, au zidit înainte şi înainte şi înainte, şi au aflat, chiar piatra pe care au respins-o era Piatra de Vârf. Isus a zis aşa.

E-102 Şi astăzi, Metodiştii, Baptiştii, Luteranii, Penticostalii, peste tot în jur, dacă nu vegheaţi, prieteni; adevărata Piatră din Capul Unghiului, o respingeţi, şi Piatra din Capul Unghiului a acestei case spirituale este Duhul Sfânt. Vă este frică de El. Vă este frică de fanatism. Ştiu că avem multe sperietori şi batjocuri. De ce, dacă acolo nu era aceasta, acolo nu ar fi Unul real. Dar acolo este un articol original al Duhului Sfânt în botez. Asta este corect. În regulă. Şi acum ei L-au respins, spuneţi: „Oh, nu putem face asta. Oh, ei bine, nu putem Aceasta, Frate Branham”.

E-103 Am stat acolo ziua trecută, unde o mulţime de la un colegiu mare stăteau în casa mea, şi de la instituţia lui Billy Graham, Doctorul Saden, o mulţime stând acolo. Şi au zis: „Frate Branham, îţi vom spune care este problema”. Au zis: „Este suficient să converteşti lumea”. Au zis: „Îţi vom spune care este problema”, au zis: „ai prea mulţi Penticostali şi holy-rollers în adunarea ta. Asta este plângerea”.
Am zis: „O veţi sponsoriza?” „Ei bine, desigur, vom avea…”

E-104 „Da, m-am gândit aşa. Nu, nu o veţi face. Cu siguranţă, nu o veţi face.” Asta este exact.

E-105 Marile biserici nu pot merge înainte şi să-şi aibă teologia, şi croncănesc în legătură cu aceasta şi croncănesc în legătură cu aceea, şi se ridică şi-şi arată DD-urile, şi lucruri ca acestea, şi unii dintre ei nu ştiu mai mult despre Dumnezeu decât un iepure ar şti să-şi pună schiuri. Asta este corect. Oh, oh, cu siguranţă ei cunosc toate cuvintele greceşti, şi cunosc educaţia lor. Dumnezeu nu este cunoscut prin teologie sau educaţie. Dumnezeu este cunoscut prin credinţă. Cunoştinţa îndepărtează un om de Dumnezeu; credinţa îl aduce la Dumnezeu. Asta este ce l-a separat de Dumnezeu în grădina Edenului. El a mers la pomul cunoştinţei.

E-106 Şi chiar botezul cu Duhul Sfânt care a adus Viaţă oamenilor, motivul că Penticostalii şi sfinţii excentrici, aşa cum îi numiţi, mă primesc pe subiectul vindecării Divine…

E-107 Oh, sigur, regii şi potentanţii, au auzit despre ea; ei spun: „Vino aici”. Domnul, fiind milostiv, îi vindecă pur şi simplu. Asta este corect.

E-108 Dar toţi ceilalţi, când vorbiţi despre Viaţa Veşnică, ei aparţin bisericii Anglicane; aparţin acesteia, aceleia, celeilalte; aparţin bisericii. Asta nu are nimic de-a face cu ea. Voi aparţinând bisericii nu înseamnă că [Fratele Branham pocneşte din degete - Ed.] aparţineţi lui Dumnezeu. Numai dacă sunteţi născuţi din nou…

E-109 Există numai o biserică, şi aceştia sunt cei care sunt născuţi în Trupul lui Isus Cristos, prin botezul Duhului Sfânt. Aleluia. Să vă spun, fratele meu, există o singură cale să intri în Cristos. Nu este prin strângerea mâinilor, nici prin botezul cu apă, prin stropire, încetând să mâncaţi carne, ţinând zilele sabatului, încetând să fumaţi, să mestecaţi, să beţi, să juraţi, toate aceste lucruri, nu aceasta este calea înspre Cristos.

E-110 Fumând ţigările, bând wiskey, ieşind cu femeia altcuiva, ilegal, şi toate aceste lucruri pe care le faceţi, acestea nu sunt păcat. Nu este nimic… Acestea nu sunt păcat. Blestemând, jurând, bând, acesta nu este păcat; acestea sunt atribute ale păcatului. Sunteţi un păcătos, asta vă face să o faceţi; dar acesta nu este păcat; acestea sunt atribute ale lui.

E-111 Chiar acum, asta o să vă rănească. Dar sunt răspunzător cu Cuvântul lui Dumnezeu, dornic să-L dezbat, oricând. Aici este unde voi poporul Penticostal v-aţi făcut greşeala, mulţi dintre voi stând aici, învăţând dovada iniţială a Duhului Sfânt, vorbirea în limbi fiind Duhul Sfânt. De ce, vorbirea în limbi este în regulă, dar acesta este un atribut. Acesta nu este Duhul Sfânt; asta este ce face Duhul Sfânt.

E-112 Duhul Sfânt este dragostea lui Dumnezeu. O pot dovedi prin Biblie. „Cu toate că vorbesc în limbi omeneşti şi Îngereşti, şi nu am dragostea, nu-mi foloseşte la nimic.”

E-113 Dacă doriţi un pom măr, şi aveţi doar un măr, sunteţi departe de la a obţine pomul. Vedeţi, este un atribut.

E-114 Apoi, motivul că blestemaţi, fumaţi, beţi, vă enervaţi şi vă sare ţandăra, şi lucruri asemănătoare, este deoarece sunteţi un păcătos. Acesta nu este păcat; este deoarece sunteţi un păcătos. Isus a zis, Scriptura zice aceasta: „Cel ce nu crede este condamnat deja”. Dacă aţi crezut, nu faceţi aceste lucruri, deoarece Viaţa lui Cristos este în voi. Şi dacă le faceţi, este deoarece sunteţi un păcătos şi nu un credincios. Cu toate că mărturisiţi de a fi, totuşi nu sunteţi. Pomul este cunoscut după roadele lui. Acum, aceasta… Lăsaţi aceasta să se adâncească puţin în timp ce citesc. Asta este corect. Asta este ce a zis Isus: „Pomul este cunoscut după roadele care le aduce. Un pom stricat nu aduce roade bune”. În regulă.

E-115 Jos aici, aici vin ei, timpul eliberării. Moise a fost născut, ridicat lângă pragul lui Faraon, a ieşit, a sperat căci copiii vor realiza că el era insul ce o va face. Dar şi-au dat ei seama? Nu, domnule. Ei spun: „Cine te-a făcut conducător peste noi? Ne vei omorî cum ai făcut cu egipteanul?” Şi Moise a fugit. În regulă. Moise, respins de fraţii lui.

E-116 Începând la versetul 21 al capitolului al 2-lea, ne vom opri doar un minut asupra acestuia. Doar încerc să vă dau un fundal. Mai avem doar câteva minute rămase, poate că trebuie să termin mâine seară. Observaţi, el a fost respins de fraţii săi, şi el a ieşit în ţara Madianului şi s-a căsătorit cu o femeie din Neamuri.

E-117 Un model perfect al lui Cristos, a fost Moise. Este asta corect? Toţi acei patriarhi în care Isus Cristos trăia vieţi premergătoare. Moise născut sub persecuţie, exact când ei omorau toţi copiii în timpul lui Moise. Isus, când El a venit, ei omorau toţi copiii să ajungă la El. Este corect? Diavolul încercând să-l prindă pe Moise, diavolul încercând să-l prindă pe Isus… El încerca.

E-118 Îl pot vedea pe Isus când El a urcat, jos acolo, a bătut la uşă acolo în iad în acea dimineaţă. Aleluia. (Nu ştiu. Nu este în mine să învăţ, cred, în seara aceasta.) Când îl pot vedea pe Isus când a murit la Calvar, a urcat, a mers jos acolo, şi a văzut toţi acei oameni acolo, plângând şi văitându-se, şi continuând, a zis: „Ar fi trebuit să ascultaţi de profeţi”. El a predicat sufletelor care erau în închisoare. „L-aţi avut pe Enoh; aţi avut profeţii; aţi avut legile; de ce nu le-aţi ascultat?” Nu au făcut-o. Uşa s-a închis.

E-119 A coborât în iad, a bătut la uşă. Satan a zis: „Cine este acolo?”

E-120 El a zis: „Vino, deschide uşa”. Oh, vai. Doar creez o dramă, desigur.

E-121 A urcat la uşă, şi a deschis uşa şi a zis: „Cine eşti?” Păi, El a zis: „Sunt Isus Cristos”.

E-122 „Oh, în sfârşit ai ajuns aici, nu-i aşa? Huh. Te-am aşteptat un timp îndelungat, Băiete.”
„Ştiu că ai aşteptat.”

E-123 „Acum, priviţi. M-am gândit că te-am omorât când l-am omorât pe Abel. M-am gândit că te-am omorât când l-am omorât pe Moise. M-am gândit că te-am omorât când am făcut toate aceste lucruri. Când l-am avut pe Ioan Botezătorul, m-am gândit că te-am avut. Dar acum te am; eşti aici în posesia mea.”

E-124 Îl pot auzi pe Isus Cristos spunând: „Sunt Fiul lui Dumnezeu născut din fecioară. Am venit din palatele de fildeş ale Tatălui Meu, şi am venit pe pământ. Şi pe pământ este stropit în această dimineaţă cu Sângele Meu pe care l-am dat şi am plătit preţul morţii, păcatului şi iadului. Eu am luat cheile”. Aleluia.
„Preiau de aici înainte. Ai ţinut oamenii în sclavie; i-ai ţinut în frică şi celelalte; dar preiau de acum înainte.” Aleluia. I-a scos şi i-a atârnat pe partea Sa, l-a împins înapoi în iad, şi dus a fost. Amin. Amin.

E-125 Puternicul Biruitor, de când a rupt voalul în două. Iată, priviţi-L în imaginea completă. Puternicul Biruitor s-a înălţat a zis: „Eu sunt Acela care a fost mort şi trăieşte din nou; şi sunt viu pentru totdeauna şi am cheile morţii şi iadului”. Aleluia. „Cel ce aude Cuvintele Mele şi crede în Cel care M-a trimis are Viaţă Veşnică. Am cheile învierii; îl voi învia în ultimele zile.” Asta mă mulţumeşte. Amin. „Eu sunt Acela.” Amin. Oh, vai.

E-126 Moise, respins de proprii fraţi; Isus a fost respins de proprii Săi fraţi. Iosif a fost respins de proprii fraţi; îl vedeţi pe Isus trăind jos acolo, acest Duh al lui Dumnezeu ieşind la desăvârşire. Şi aici este unde a fost desăvârşirea în acest Om. Asta este corect. El a fost în Moise, sigur a fost - respins de fraţii săi, şi el era un străin în propria sa ţară, şi şi-a luat o soţie din Neamuri. Aleluia.

E-127 Doi fii din nou. Amin. Voi ajunge la aceasta la sfârşitul lecţiei, sâmbătă sau duminică, cei doi fii: Efarim şi Manase. Doi fii din nou, asta este corect?

E-128 Respins de fraţii săi, cum Isus Cristos a fost respins de fraţii Săi; a trimis Duhul Sfânt, respins de fraţi, şi a venit şi acum îşi ia o Soţie dintre Neamuri. Dând-o ca Iosif; respins de fraţii săi şi-a luat o mireasă din Neamuri. Oh, vai. Acum, capitolul 2.

E-129 Chemarea lui Moise, rugul arzând. Oh, îmi doream să avem timp să intru în aceasta. Nu avem. Doar câteva secunde acum, apoi vom încerca. Când sunteţi obosiţi, ridicaţi-vă mâna, şi voi încheia, sincer o voi face.

E-130 Priviţi. Oh, frate, asta este ca pâinea de grâu şi fasolea; vi se lipeşte de coaste. Vă va ţine cumva, puteţi merge să faceţi o zi bună de lucru pentru Domnul mâine, ieşiţi şi întâlniţi-l pe diavol, spuneţi: „Ştiu unde stau, nu deoarece un fior a trecut prin mine, deoarece AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Ieşi, Satan, preiau acum”.

E-131 Acum, suntem fiii lui Dumnezeu. Umm. Când? Acum. Mâine seară? Nu, chiar acum. Acum, suntem fiii lui Dumnezeu. Acum, stăm împreună în locurile cereşti. Acum, este Duhul Sfânt aici. Când? Acum. Acum, avem Viaţă Veşnică. „Vei intra în Viaţa Veşnică când mori, Frate Branham?” O am acum. Acum o posed. Cum? Isus Cristos a zis aşa; AŞA VORBEŞTE DOMNUL.

E-132 Deci du-te, moarte. Du-te, Satan, nu mai ai legături asupra mea.

E-133 Bătrânul Pavel. Ei realizau un butuc de tăiat acolo, a zis: „Ştii ce este acesta, băiete? Pe el îţi voi tăia capul”.

E-134 „Da? Am luptat o luptă bună. Am terminat cursa. Am ţinut credinţa.”

E-135 „Hei. Ce vei spune înainte să mori?” Moartea a zis: „Oh, micuţ Evreu cu nasul coroiat, ştiu că ai fost bătut cu nuielele şi coborât prin… aşa mai departe, şi au făcut asta, aceea sau cealaltă, dar acum te- am prins”. El a privit. Bătrâna moarte a zis: „Te voi face să tremuri şi să îngheţi”.
El a zis: „Moarte, unde-ţi este acul?”

E-136 Mormântul acolo, şi noroiul (acest soldat Roman a aruncat ceva noroi să-l ţină acolo), a zis: „Te voi ţine”.

E-137 A zis: „O moarte, unde-ţi este acul? Mormântule, unde-ţi este victoria? Dar mulţumiri să-i fie lui Dumnezeu”.

E-138 Mormântul a zis: „Te voi ţine. Te voi modela. Te voi infecta. Viermii te vor mânca. Oasele tale se vor întoarce în pământ”.

E-139 Dar Pavel a zis: „Priveşte acest mormânt gol acolo; sunt în El. Aleluia. Voi învia în acea dimineaţă şi voi primi o coroană pe care Domnul, dreptul Judecător, mi-o va da. Nu numai lor, ci tuturor (chiar şi celor din Tabernacolul Branham) care iubesc apariţia Sa”. Amin. Sigur.

E-140 Diavolul nu este nimic decât o sperietoare, doar vă sperie cu ceva. El nu are niciun drept legal deloc. El a fost dezbrăcat de toate drepturile, domniile. El a distrus totul când a murit la Calvar. Aici este El, coborând acum.

E-141 Moise a fugit, era acolo în spatele deşertului, păstorind turma lui Ietro. Doamne, patruzeci de ani a fost acolo, şi avea câţiva copii. Mergând înainte acolo… Şi soţia sa, bătrâna… Ea era un lucru iute de fire, şi Moise avea ceva caracter de asemenea; deci îmi imaginez că au avut un timp măreţ afară în spatele deşertului. Nu-i aşa? Dumnezeu ştie cum să vă îmblânzească. Da.

E-142 Deci, într-o dimineaţă îl văd cu un băţ vechi încovoiat, şchiopătând, ţinându-se strâns, în vârstă de optzeci de ani, şi perciunii albi atârnând în jos aşa, şi părul atârnând în jos. El a privit pe o parte, a zis: „Aceasta este o privelişte ciudată”. S-a uitat din nou, a zis: „De ce nu arde acel pom?” A zis: „Cred că mă voi abate”.

E-143 Ştiţi, uneori auziţi multă gălăgie; doar abateţi-vă; vedeţi ce este, şi fiţi salvaţi. Mult Foc, ştiţi; da, reuşeşte să ardă, Duhul Sfânt reuşeşte să ardă, oamenii se răsucesc şi spun: „Care este problema cu aceasta”.

E-144 Acum, Moise a început să urce, spunând: „Mă întreb de ce nu arde acel lucru? Arde acolo de o jumătate de oră, şi nu s-a consumat încă”. A urcat şi a zis: „Ei bine, voi urca şi voi vedea despre ce este vorba”.

E-145 Şi un Glas a vorbit acolo, a zis: „Scoateţi încălţămintea; pământul pe care stai este sfânt”. Acum, nu a zis: „Scoateţi…” Nu, Moise a zis: „Îmi voi scoate căciula”. El a zis: „Încălţămintea”. Deci el s-a aplecat şi şi-a scos încălţămintea. A zis: „Cine eşti Tu, Doamne?”

E-146 A zis: „Moise”. Acum, aceasta, începutul capitolului 3, merge de la primul verset, în jos până pe la al doisprezecelea. A zis: „Moise, am auzit gemetele poporului Meu, şi Mi-am amintit promisiunea. (Oh, aleluia.) Mi-am amintit promisiunea cu Avraam. Le-am auzit plânsetele şi gemetele. Am coborât să-i eliberez”. (Amin. A coborât să-şi ţină Cuvântul.)

E-147 În una din aceste zile, bătrânul mormânt de acolo, pietre funerare stând într-o parte pe mormântul bunicii, asta nu contează. „Mi-am amintit promisiunea Mea; am coborât să-i eliberez.” Nu-mi pasă; lăsaţi-o să se adâncească puţin; nu contează pentru mine. Aleluia. Ştiu cine conduce barca. Nu-i aşa? Doar staţi liniştiţi.
„Am coborât să-i eliberez.”
„Ce vei face?”
„Moise, te voi trimite.”
„O Doamne. Să mă trimiţi? Eu nu o pot face, Doamne.”
„Oh, da. Te-am pus în această lume pentru acest scop.”

E-148 „Ei bine, am optzeci de ani, şi cu spatele încovoiat, probabil că am artrită. Nu sunt un om elocvent.
Nu pot vorbi foarte bine.”
„Acum, Cine a făcut gura omului?”
El a zis: „Doamne, dacă-mi vei arăta slava Ta, voi merge”. Amin. (Nu vă temeţi, acest cuvânt înseamnă „Aşa să fie”. Vedeţi?) „Arată-mi slava Ta şi voi merge.” Vreau să văd puţin din această Glorie Shekinah, nu-i aşa? Da, domnule. „Arată-mi Slava Ta, Doamne. Acum, ce, ce este Slava Ta, Doamne?”
„Moise, ce ai în mână?”
„Este un băţ, Doamne, un băţ vechi strâmb.”

E-149 A zis: „Aruncă-l pe pământ”. Aruncă-l pe pământ, s-a transformat într-un şarpe. El a sărit în spate. A zis: „Ia-l de coadă”. El a făcut-o, s-a transformat înapoi într-un şarpe. A zis: „Acum, Moise, ce ai…” A zis: „Ia-ţi mâna, bag-o în sân”. El a făcut-o, peste inimă, a scos-o, era albă cu lepră. Vedeţi, înseamnă conştiinţa omului, inima omului este albă cu lepră, chiar gândurile minţii sale sunt lepră, păcat. El a băgat-o înapoi în sân şi a scos-o din nou. Ce trebuia să fie făcut? Când a scos-o, era albă, curăţată, ca mâna un copil, ca cealaltă mână.

E-150 El a văzut Slava lui Dumnezeu. Ce este Slava lui Dumnezeu, atunci? Miracole, semne, minuni şi vindecarea Divină. „Arată-mi Slava Ta, Doamne.”

E-151 Când El era pregătit să-şi elibereze poporul, un Moise a păşit înainte, Duhul Sfânt, şi a arătat semne, minuni şi vindecarea Divină. Amin. Corect. Apoi el s-a uitat la mâna sa; a zis: „Doamne”. Şi, priviţi, acesta era toiagul judecaţii. Acesta era toiagul; vom afla în lecţia de mâine seară cum acest toiag a fost legănat peste Egipt. Acesta nu era Mo… Acesta era toiagul judecăţii lui Dumnezeu. Şi mâna care ţine judecata lui Dumnezeu trebuie să fie curăţită (Amin.), o mână curăţită de lepra sa. El l-a ridicat, a zis: „Acum, du-te în Egipt. Fratele tău este în drum, şi el va fi un profet pentru tine, şi tu vei fi ca un Dumnezeu pentru el”.

E-152 Aici se duce Moise, vine şi zice: „Ietro, trebuie să te părăsesc astăzi”. A înşfăcat un catâr bătrân şi a pus căpăstru pe el, aşa, şi-a pus soţia călare pe acest catâr, cu câte cu copil pe fiecare şold, şi duşi au fost. Vă puteţi imagina aceasta? Un bătrân, optzeci de ani, favoriţii, părul şi barba lungă, un băţ strâmb în mâna sa, conducând un măgar bătrân, cu o femeie stând pe el, cu doi copii, coborând să preia Egiptul? Vă puteţi imagina o asemenea privelişte?
„Cobori să faci ce, Moise?” Unii din ei.

E-153 „Iată-l ducându-se!” Doamne, el avea un timp măreţ. „Haide, Sefora!” Aceasta era soţia sa, ştiţi.
Trăgând bătrânul măgar, înainte. A zis: „Haide, merg în Egipt, coborâm să-l preluăm!”. Egiptul era ca Rusia. Cele mai mari unităţi mecanizate, cea mai mare armată din lume era în Egipt. Ei puteau să aibă întreaga lume distrusă la pământ. Şi Moise cobora să-l preia. Un bătrân cu un băţ în mână, soţia stând pe un catâr cu un copil pe fiecare şold (Aici se duceau.), coborau să-l preia. De ce? Dumnezeu a promis. Glorie lui Dumnezeu.

E-154 Este la fel la Cadeş-Barnea. Dumnezeu le-a promis. Iosua a zis: „Putem să o facem pentru că Dumnezeu a zis aşa”.

E-155 Acolo erau, coborând în Egipt. Şi acum priviţi ce om neelocvent putea lua. La sfârşit, Dumnezeu l-a întâlnit jos aici la sfârşit, şi l-ar fi omorât, şi Sefora s-a dus şi a luat o piatră ascuţită şi a tăiat împrejur cei doi copii ai săi cu o piatră ascuţită, şi a aruncat prepuţul înaintea lui Moise, şi a zis: „Eşti un soţ sângeros pentru mine”, salvând viaţa lui Moise. Ce făcea Moise? Moise a intrat într-o asemenea îmbulzeală şi forfoteală a zilei, până când era într-un asemenea loc să coboare acolo, el a uitat pecetea tăierii împrejur.

E-156 Şi asta este ce facem astăzi. Acolo este unde bisericile sfinţeniei eşuează. Avem aşa mult timp, Domnul ne-a dat mulţi bani, construim biserici măreţe, şi clopotniţe mari şi punând scaune mătăsoase, şi orgi, până când uităm Pecetea lui Dumnezeu, care este botezul cu Duhul Sfânt. Adevărat. Dumnezeule, trimite-ne o Sefora. Asta este corect. Tăierea împrejur, toţi bărbaţii în Egipt - Israel, care nu erau tăiaţi împrejur, erau omorâţi. Şi tăierea împrejur era pecetea promisiunii. Şi tăierea împrejur a Vechiului Testament este botezul cu Duhul Sfânt a Noului. Şi toţi oamenii în afara botezului cu Duhul Sfânt vor fi tăiaţi afară. Acolo sunteţi. Dumnezeule, fii milostiv.

E-157 Ştiu că vă obosesc, dar am un asemenea timp. Eu… Ei bine, poate trebuie să mă opresc. În regulă.
Începem mâine seară la versetul al 4-lea atunci, capitolul 4.

E-158 Iehova, în ultima parte a celui de-al patrulea aici, al treilea, îşi face Numele cunoscut: „EU SUNT CEL CE SUNT”.
A zis: „Cine voi spune că m-a trimis?” A zis: „EU SUNT”.
A zis: „Oamenii nu o vor crede”.
A zis: „Spune-le că EU SUNT te-a trimis. EU SUNT”. Nu „Am fost; voi fi”. Ci: „EU SUNT”, aceasta este timpul prezent.

E-159 Iudeii într-o zi stăteau acolo bând apă, şi bucurându-se, şi vorbind despre mana care o mănâncă în pustie. Şi Isus s-a ridicat în mijlocul oamenilor (Ioan 6) şi a strigat şi la praznic. Şi ei au zis: „De ce, părinţii noştri au mâncat mana în pustie”.

E-160 Şi El a zis: „Şi toţi sunt morţi”. El a zis: „Dar Eu sunt Pâinea Vieţii care vine de la Dumnezeu din cer (Pomul Vieţii din grădina Edenului, dacă doriţi.) Eu sunt Pâinea Vieţii din cer. Şi dacă un om mănâncă această Pâine şi bea acest Sânge, bea Sângele Meu şi mănâncă trupul Meu, are Viaţă Veşnică, şi îl voi învia în ultimele zile”.

E-161 Ei zic: „Acest Om huleşte. Cum ne va da trupul Său să-l mâncăm?” El a zis: „Ei bine, acum, ştim. Îl credem pe Moise. Moise este profetul nostru. Îl credem pe Moise. Şi părinţii noştri au fost hrăniţi în pustie timp de patruzeci de ani cu mană”.

E-162 El a zis: „Ştiu asta”. A zis: „Ştiu asta. Dar toţi sunt morţi”. El a zis: „Dar Eu sunt Pâinea Vieţii”.
„De ce”, au zis ei, „ei bine, vrei să-mi spui că…”

E-163 El era Stânca care era în pustie. El era Mana care era în pustie. El era Pâinea prezentată în templu.
Oh, El era Apele în Iordan. Glorie. El era Alfa, Omega, Începutul şi Sfârşitul. El era Cel ce Era, Care Este şi Care va veni. El era înainte de a fi o lume; El va fi când nu va mai fi lumea; Rădăcina şi Seminţia lui David, Luceafărul Dimineţii, Crinul din Vale, şi Trandafirul din Şaron (Aleluia.), Rădăcina şi Seminţia lui David (Aleluia); înainte de David, în David şi după David. Glorie.
Cred în Divinitatea lui Isus Cristos. El a fost mai mult decât un Profet. El a fost mai mult decât un Om bun. El era Dumnezeu învăluit în trup - Dumnezeu în Cristos, împăcând lumea cu Sine. Asta este cine era El. Vom intra în aceasta în câteva seri, cine era El. Acesta este motivul că nu avem credinţă, deoarece nu ştiţi cine este El.

E-164 „De ce”, spun ei: „spui că L-ai văzut pe Avraam şi nu ai nici cincizeci de ani”. Omul nu avea decât
treizeci. El era epuizat, şi serviciile Sale l-au obosit. El a zis: „Eşti un om care nu are peste cincizeci de ani, şi spui că L-ai văzut pe Avraam care este mort de aproape opt sau nouă sute de ani?”

E-165 Ascultaţi. El a zis: „Înainte de Avraam, EU SUNT. (Aleluia.) Eu sunt Iehova”. El este Iehova-Manasse. El este Iehova-Rapha. El este, oh, şi toate Numele răscumpărătoare ale lui Iehova erau în El, şi în El locuieşte toată plinătatea Dumnezeirii trupeşte; acolo este El.

E-166 „Am coborât să-i eliberez. Îmi declar Numele. Spune-le că va fi o amintire prin toate generaţiile, că
EU SUNT CEL CE SUNT. Nu ‚Am fost' sau ‚Voi fi'. EU SUNT.”
Acelaşi Dumnezeu care a fost acolo în acea seară este aici în seara aceasta.

E-167 „Acum, voi merge înaintea ta. Voi trimite Îngerul Meu, şi El va fi într-un Stâlp de Foc. Şi îl voi trimite înainte ta acum, ca un Stâlp de Foc, şi El te va călăuzi.” Un Stâlp de Foc, aşa de mare, ca un stâlp. „Un Stâlp de Foc va merge înaintea ta, să te călăuzească. EU SUNT va fi în acest Stâlp de Foc.”

E-168 Acum, către Tabernacolul Branham, şi către voi care sunteţi asociaţi şi ştiţi aceste adevăruri. Ştiţi că acelaşi Stâlp de Foc este cu noi în seara aceasta? Vă amintiţi având poza Sa luată acolo, şi cum a străbătut ţara, acelaşi Stâlp de Foc care l-a urmat pe Moise în spate acolo în rugul arzând. Ce era? Orice învăţat aici nu îndrăzneşte… Dacă am fost neglijent aici cu aceste cuvinte şi lucruri, nu ştiu unde stau. Îmi am capul fixat corect, cred, prin Duhul Sfânt. Să vă spun, orice învăţat aici ştie că acest Înger care i-a urmat pe copiii Israelului prin pustie era Îngerul Legământului. Şi Îngerul Legământului era Isus Cristos. Moise a considerat bogăţiile lui Cristos comori mai mari decât tot Egiptul. Este corect? Sigur, Îngerul Legământului. Atunci ce este aici cu noi? Ei pot spune că ne-am pierdut minţile, suntem aceasta, acea sau cealaltă, o mulţime de sfinţi excentrici sau ceva. Poate ei o spun. Dar Dumnezeu Însuşi s-a justificat în acelaşi Stâlp de Foc care a călăuzit copiii Israelului, ne conduce în seara aceasta. Aleluia. Glorie lui Dumnezeu. Acelaşi a fost cu Isus Cristos acolo în spate când El a stat şi a zis Fariseilor, stăteau acolo, a spus femeii la fântână unde era păcatul ei ascuns, şi aşa mai departe. Lucrează în mijlocul nostru în seara aceasta. „Cel care era, care este şi va veni.” Aleluia. Îl aştept, dar voi? Glorie lui Dumnezeu. Aleluia. Toată presupunerea s-a dus. Oh, vai.

E-169 Când am cercetat minunata cruce unde Prinţul Gloriei a murit, toată gloria mea am considerat-o pierdută. Oh, mizerabil, oh, prietenul meu păcătos, cum poţi sta...

E-170 Să vezi acea biserică mare acolo în preumbrele ei, şchiopătând cu acest Stâlp de Foc să-i conducă, şi priviţi chiar aici astăzi? Câţi au poza, să vă văd mâinile. Câţi ar dori să aibă poza, să vă văd mâinile ridicate. Le voi avea mâine seară, aici să vă arăt. În regulă. Acolo este, justificat.

E-171 Treizeci de mii de oameni, criticii stând acolo, am zis: „Nu pretind să fiu un vindecător. Ştiţi că nu o fac. Vorbesc numai adevărul. Când am fost născut în micuţa cabană în Kentucky, Îngerul Domnului a intrat pe fereastră şi a stat acolo. Acolo era Stâlpul de Foc”. Şi am zis: „Dumnezeu a dovedit aceasta. Şi spun adevărul, Dumnezeu va dovedi adevărul. Şi dacă sunt un mincinos, Dumnezeu nu va avea nimic de- a face cu mine”. Şi pe la acest timp, s-a dus: „Whooosh”, iată-L venind. Asociaţia Fotografilor Americani, toţi acolo: „Look”, „Life”, „Times”, „Collier” şi toată psihologia. Am văzut-o mai înainte, dar cred… Şi ei au luat-o acasă. Şi acolo Lumina a atins lentilele. Ei au dus-o la George J. Lacy. Au pus-o sub tot ce au putut. Şi acum atârnă în Washington, D.C., în sala faimei. Aleluia. Ce este? Isus Cristos cu acea mulţime pe care ei o numesc sfinţi excentrici. Dumnezeu să vă binecuvânteze inimile.

E-172 Toţi pictorii renumiţi care au pictat vreodată, mai întâi trebuie să treacă prin sala criticilor. Dar cândei au picat Cina cea de Taină acolo, a trecut prin sala criticilor. De ce, ei au criticat. L-a costat viaţa, dar acum atârnă în sala faimei. Trebuie să treacă prin sala criticilor.

E-173 Frate, soră, când începem în aceasta, ce numesc ei această religie a Duhului Sfânt, cu mult în urmă acolo cu ani în urmă, trebuie să intrăm în grajduri, casa cuiva, faţa vreunui magazin undeva. Şi ei au stat afară, păcătoşii, mestecând gumă, răzând şi bătându-şi joc, numindu-ne sfinţi excentrici. Şi am dormit în închisoare şi altele. Asta este corect. Au fost bătuţi; au fost batjocoriţi.

E-174 Un bătrân predicator a stat în casa mea zilele trecute, pe care ei l-au alungat din oraş, şi el şi soţia sa să-şi hrănească copiii… Ei au dormit afară în pături, pături ude, şi le-au atârnat sus în pom, le-a lăsat să se usuce dimineaţa. Şi au coborât pe linia ferată, adunând boabe de grâu la acel timp. Avea o tigaie mică; le băteau cu o piatră. Şi au trăit doisprezece sau paisprezece zile la acel timp cu boabe de grâu.

E-175 Micuţul meu manager, Dumnezeu să-i binecuvânteze inima, bătrânul Frate Bosworth, zăcând acolo în Durban, Africa, în seara aceasta rugându-se pentru mine să merg acolo, a zăcut acolo în Texas, cu spatele bătut când ei l-au ameninţat că-i taie gâtul şi altele. Când el a păşit cu încheietura mâinii lovită încercând să-şi ridice valiza, bătut pentru că a predicat botezul cu Duhul Sfânt.

E-176 „Au pribegit în piei de oaie şi piei de capră, şi respinşi şi în locurile deşertului, cei de care lumea nu era vrednică să-i primească.”

E-177 Marile biserici au râs şi i-au arătat cu degetul. Au zis că suntem sfinţi excentrici. Când am pus piatra de colţ acolo, au zis că vor transforma acest lucruşor într-un garaj. A fost în urmă cu douăzeci de ani, şi Duhul Sfânt încă este aici. Aleluia. Asta este corect. Şi ce au zis ei că este fanatism şi altele, regii şi monarhii în jurul lumii l-au chemat. Oameni mari au fost vindecaţi, puterile lui Dumnezeu au străbătut lumea, până când acum stăm cu milioanele mai puternici. Aleluia. Şi într-o dimineaţă… Ea a trecut prin critici. Ei au zis că va fi arsă. Mi-au spus mie jos aici, au zis: „Oh, Billy, ţi-ai pierdut minţile. Asta este tot ce este”. Chiar soacra mea a zis: „Păi, băiatul a înnebunit”. Dar dacă sunt, am un timp minunat.

E-178 Să-ţi spun ceva, frate. Ascultaţi aceasta şi spun aceasta cu respect. Aleluia. Tot iadul nu o poate
opri. Este rânduită de Isus Cristos să fie aşa, şi va fi. „Pentru că pe această stâncă voi zidi biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui.” Cum, ce era, ce fel de biserică? „Trupul şi sângele nu ţi-a descoperit-o, Petre. Dar Tatăl Meu care este în ceruri ţi-a descoperit-o (descoperirea spirituală prin Duhul Sfânt, a Cuvântului lui Dumnezeu). Pe această stâncă îmi voi zidi Biserica, şi porţile iadului nu o vor birui.” Ea merge înainte.

E-179 Acum, frate, fiind batjocorit şi persecutat şi împins şi altele, în una din aceste dimineţii glorioase
(Aleluia.), Măreţul Stăpân ce stă în glorie, îndreptându-şi slujitorii… „Nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu spune Domnul.” Nu prin teologie, nu prin gramatică, nu prin aceste lucruri, dar prin credinţa simplă, sfântă, neamestecată în Fiul lui Dumnezeu şi ce a zis în Cuvântul Său…
El pictează un tablou. El pictează un tablou. Ce este? O biserică umplută cu Duhul Sfânt pe care El a rânduit-o înainte de întemeierea lumii să apară acolo în gloria Sa. Şi în una din aceste dimineţii El va străbate din ceruri (Aleluia.), ca un mare magnet, şi El va ridica acea biserică care a fost persecutată, o va atârna acolo în sala faimei, când Ea urcă în cer, strigând: „Această haină de carne o voi lăsa, şi mă voi ridica şi voi apuca preţul veşnic. Strigând trecând prin aer, La revedere, la revedere, oră dulce de rugăciune”. Amin.

E-180 Tată ceresc, îţi mulţumim în seara aceasta. Nu ştiu care este necazul, doar nu am putut să intru în lecţie cumva, Duhul Sfânt mişcându-se, izbucnind, trecând peste. Oh, îţi mulţumim, îţi mulţumim din adâncurile inimii noastre pentru dragostea şi puterea Ta. Mulţumesc, Doamne, mulţumesc pentru un popor umil care în această epocă întunecoasă aici, în acest timp măreţ de autosatisfacere, oh, aroganţi, încăpăţânaţi, şi iubitori de plăceri mai mult decât de Dumnezeu, Duhul vorbeşte exprimându-se ca în timpurile târzii aceste lucruri vor fi. II Timotei 3, în Cuvântul Tău a zis că vor fi: „Încăpăţânaţi, îngâmfaţi”, ştiu mai mult decât oricine: „îngâmfaţi, nesocotitori, violenţi şi dispreţuitori ai celor care sunt buni, având o formă de evlavie, dar negându-i puterea; de aceştia să te îndepărtezi”.

E-181 Dumnezeule, Tu ai spus că în ziua în care vei avea o biserică, ai zis: „Nu te teme, turmă mică, este bună plăcere a Tatălui să-ţi dea Împărăţia”.

E-182 Mulţumesc, Doamne, pentru că ai deschis ochii mei sărmani, pe mine, un nenorocit orb acolo în păcat, născut într-o familie păcătoasă, şi crescut pe un butoi de wiskey. Oh, dar, Dumnezeule, cum m-ai protejat şi ajutat şi binecuvântat şi satisfăcut. Cum îmi pot exprima vreodată sentimentele către Tine, Doamne. O Dumnezeule, lasă ca acesta să fie doar începutul, Doamne, încât să pot merge din nou în colţurile lumii pretutindeni, declarând Mesajul eliberării şi salvării.

E-183 Dumnezeule, scutură această bisericuţă ca niciodată mai înainte. Fie ca Duhul Sfânt să se ţină de toţi oamenii de aici, făcându-i să postească şi să se roage, şi să stea pe feţele lor zile şi nopţi, strigând, Doamne, până când trezirea de modă veche izbucneşte aici, Doamne, şi mătură totul aici şi trimite un timp de modă veche care va aduce bărbaţii şi femeile înapoi la Dumnezeu. Acord-o, Tată, pentru că o cerem în Numele lui Isus. Amin. Amin. (Să ne ridicăm.)
Oh, vreau să-L văd, să-i privesc faţa, Să cânt întotdeauna de harul salvator; Pe străzile Gloriei să-mi ridic glasul; Grijile duse, acasă în sfârşit, întotdeauna să mă bucur.

E-184 Aleluia. Am privit jos aici; mi-am amintit un bătrân care obişnuia să stea acolo când predicam mesajele, plângând, şi-a şters lacrimile din ochi şi şi-a pus braţele în jurul meu. Într-o zi strălucitoare voi merge şi-l voi vedea. Am privit acolo şi văd altul care stă acolo, şi bătrâna Soră Webber. Îmi amintesc pe aceia, şi Sora Snelling care obişnuia să cânte în cor, capul roşu al Fratelui George stătea în spate acolo, unde sunt? Aleluia. Sunt duşi acolo în sân (Aleluia, pecetluiţi în Împărăţia lui Dumnezeu. I-am văzut ducându-se. L-am văzut pe micuţul Frate George trecând acolo; el a continuat să se uite prin uşă şi mergând [Fratele Branham face zgomotul pictării - Ed.] şi a zis: „Unde este… Ce are loc?” (S-a rugat pentru acest nepoţel; el era bolnav.) Şi apoi s-a uitat jos acolo şi ei au continuat… Au zis: „El se uită după Fratele Bill”. El nu se uita după mine. Primul lucru pe care-l ştiţi şi-a întors capul către est; a zis:
„O Isuse, ştiu că vei veni după mine”. Şi-a întins mâna şi a murit, a mers să-l întâlnească pe Dumnezeu… Aleluia. Oh, Doamne. Să mergem acasă. Îl iubiţi?

E-185 Mă întreb dacă există vreun bărbat sau femeie aici, care va spune: „Vreau să-l cunosc în plinătatea puterii Sale a învierii…” ridicaţi-vă mâna. Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Dumnezeu să te binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze. Vă întrebaţi de ce întârzii această chemare la altar? Am un motiv pentru ea. În regulă, ridicaţi-vă mâna. „Vreau să-l cunosc în puterea învierii Sale”.

E-186 Puterea învierii, frate, nu înţeleg ceva ce trebuie să săpaţi şi să trageţi şi să încercaţi. Doar eliberaţi-vă şi Dumnezeu cumva vă va purta acolo undeva, unde este o plăcere să trăieşti cu El. Nu există nimic în… De ce, celelalte lucruri sunt la fel de moarte ca ora doisprezece. Vedeţi? Nimic, fără dorinţă deloc, fără condamnare pentru cei care sunt în Cristos Isus… Doamne. Acele lucruri vechi ale lumii, nu trebuie să le lăsaţi, nu trebuie; acolo nu este nimic de lăsat; ele vă lasă pe voi. Doar… Pur şi simplu nu mai este acolo; doar pleacă. Amin. Câţi îl iubesc pe Domnul, spuneţi: „Amin”. [Adunarea spune:
„Amin.” - Ed.] Spuneţi-o tare. [Fratele Branham şi adunarea strigă: „Amin”.] În regulă.
Ia Numele lui Isus cu tine,
Copil…
Întoarceţi-vă şi da-ţi mâinile acum
… şi durerii;…
Da-ţi mâinile cu cineva care este aproape de voi, spuneţi: „Sunt bucuros să te întâlnesc aici în Tabernacol”, apoi îndreptaţi-vă din nou.
… tu,
Ia-l oriunde mergi,
Nume preţios, cât de dulce!
Speranţa pământului şi bucuria cerului;
Nume preţios, cât de dulce!
Speranţa pământului şi bucuria cerului.
Acum, foarte încet, ascultaţi.
La Numele lui Isus îngenunchind,
Căzând prosternaţi la picioarele Sale,
Rege al regilor în ceruri îl vom încorona,
Când călătoria este terminată,
Nume preţios (Nume preţios), cât de dulce!

E-188 Nu este dulce? Totul în ceruri, numiţi-O, totul pe pământ, numiţi-O, Isus.
… ceruri;
Nume preţios (Nume preţios), cât de dulce! Speranţa pământului şi bucuria cerului.

E-189 Acum, să ne aplecăm capetele. Marele Învăţător care a stat pe un munte într-o zi şi Tu ai zis: „În acest fel să vă rugaţi”.
[Fratele Brnaham şi adunarea se roagă, Matei 6 : 9 - 13 - Ed.]:
„Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi;
şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri
şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!
Bună seara. Domnul să vă binecuvânteze.
La Numele lui Isus…