E-1 Sau Numeri, capitolul 20 din Numeri este locul unde vom baza tema noastră în seara aceasta.

E-2 Şi acum mai avem patru Biblii, dacă doreşte cineva să studieze cu noi. Unii dintre bătrâni vor fi bucuroşi să vă aducă aceste patru Biblii care sunt în plus. Oricine doreşte o Biblie, doar ridicaţi-vă mâna. În regulă, aici sunt unele. Frate Fleeman, dacă vei veni, ia-le şi dă-le la toţi.

E-3 Numeri, Numeri capitolul 20, vom lua această „călătorie” din Numeri curând, deoarece dă mai multe detalii decât are Exodul, şi socoteala… Şi vrem să începem la versetul al 7-lea şi să citim.
DOMNUL a vorbit lui Moise, şi a zis:
„Ia toiagul, şi cheamă adunarea, tu şi fratele tău Aaron. Să vorbiţi stâncii acesteia în faţa lor, şi ea va da apă…

E-4 Vreau să observaţi aceasta: „şi ea va da (ea - pronume personal) apă”.
… Să le scoţi astfel apă din stâncă, şi să adapi adunarea şi vitele lor“. Moise a luat toiagul dinaintea DOMNULUI, cum îi poruncise Domnul.
Moise şi Aaron au chemat adunarea înaintea stâncii. Şi Moise le-a zis: „Ascultaţi, răzvrătiţilor! Vom putea noi oare să vă scoatem apă din stânca aceasta?”
Apoi Moise a ridicat mâna, şi a lovit stânca de două ori cu toiagul. Şi a ieşit apă din belşug, aşa încât a băut şi adunarea, şi au băut şi vitele.

E-5 Acum, niciun om nu este vrednic să deschidă Cuvântul lui Dumnezeu. În Biblie spune, că Acel unul a venit şi ca Cel junghiat de la întemeierea lumii, un Miel şi El a fost singurul capabil să ia Cartea, să deschidă peceţile şi să deschidă Cuvântul. Acum, Duhul Sfânt, pe care Isus l-a trimis în locul Său să rămână cu noi până când El vine din nou…

E-6 Frate Neville, te vei ridica şi vei cere lui Dumnezeu să se întâlnească cu noi acum, şi să binecuvânteze Cuvântul Său în timp ce merge înainte, şi să-i ceri să vină şi să ne ajute acum să explicăm Cuvântul Său.

E-7 În timp ce ne aplecăm capetele, dacă doriţi, într-un cuvânt de rugăciune.

E-8 [Fratele Neville se roagă următoarea rugăciune]: “Tatăl nostru, din nou în seara aceasta venim înaintea Ta cu adevărat smeriţi, Doamne, realizând că suficienţa umană nu este adecvată să întâmpine nevoile spirituale a acestei turme pe care Tu ai adunat- o împreună prin Duhul Tău.
“Tată, în timp ce stau aici în seara aceasta, un mijlocitor, nu prin decizia mea, dar prin alegerea Ta să…?... biserica Domnului Isus Cristos, prin autoritatea Duhului Sfânt. Îţi cer, în Numele lui Isus, în seara aceasta, să priveşti asupra noastră, în acest grad al milei în care putem găsi favoare în privirea Ta.
Şi aceasta, fratele meu şi compatriotul-călător şi compatriotul-slujitor, pe care L-ai chemat din pântecul mamei, Tată, să poată în seara aceasta să deschidă Scriptura prin Duhul Sfânt, şi în timp ce Acela este supraveghetorul acestei turme mari.
Tată, fără atâta vorbire aici, dar din cauza favorului pe care l-am găsit prin Fiul Tău răstignit, în seara aceasta, priveşte peste noi, şi rebotează-ne cu puterea de însufleţire din ceruri. Deschide-ne minţile la Scriptură, şi fie ca inimile noastre să ardă în noi în timp ce avem părtăşie împreună, referitor la aceste lucruri pe care ni le-ai dat. O, Tatăl nostru, în seara aceasta, acum să ne aşezăm, măreţule Dumnezeu, în duhul meditativ, sub binecuvântata boltă a cerului în seara aceasta. Vizitează-ţi poporul; învaţă-ne din Cuvânt. Oh, supune-ţi toate gândurile care vor tranzita în seara aceasta. Măreţule Dumnezeu, aşează-ne gândurile şi dă-ne binecuvântare în această seară. Şi acum, Tată, toate aceste le cerem, în Numele lui Isus îţi dăm lauda şi onoarea şi gloria pentru ea. Amin şi amin.“
Amin.

E-9 Mulţumesc frate.

E-10 Acolo se întâmplă să fie un străin printre noi în această seară; acesta este păstorul nostru, Fratele Neville.

E-11 El a contactat o mică răguşeală în gât, şi acesta este motivul că nu am auzit prea multe de la el în ultimele seri. Cumva i s-a cerut să fie tăcut pe cât posibil, din această cauză, până când gâtul său are o şansă să se recupereze din nou.

E-12 Acum, studiem Cartea Exodului. Exodul este chemarea afară, a copiilor lui Dumnezeu. Ei erau poporul lui Dumnezeu atât timp cât erau în Egipt. Dar când şi-au avut exodul, au devenit biserica lui Dumnezeu, pentru că biserica, cuvântul „biserică” înseamnă „chemaţi afară”. Şi credem că suntem aproape de un exod în seara aceasta. Credeţi aceasta? Suntem aproape de un alt exod, o chemare afară, separare, pregătindu-ne.

E-13 Acum, cred că sunt, îmi place şi am fost acuzat de a fi, şi ceea ce sunt, un tipolog; deoarece cred că toate lucrurile vechi au fost o umbră a lucrurilor viitoare. Scriptura învaţă aceasta. Şi dacă putem avea ceva viziuni şi să privim ce a fost Vechiul Testament, vom vedea ce este Vechiul Testament, sau ce este Noul Testament, mai degrabă. Vedeţi, modelul, ele erau ca umbre şi ca exemple, ca să ştim ce să facem. Vedeţi cum au căzut şi s-au ridicat, şi ce au făcut în timp ce l-au slujit pe Dumnezeu şi a slujit ca o umbră pentru noi.

E-14 Acum, prima seară, miercuri seara, am luat biserica, să aflăm, în esenţă, ce era biserica. Şi acum, în campania de vindecare… Şi asta este pentru prima oară când am avut o trezire în ultimii şapte ani, de acest fel. Şapte ani în această săptămână viitoare de când am părăsit Tabernacolul şi au ieşit în campaniile evanghelistice ale serviciilor de vindecare.

E-15 Şi am însărcinat-o managerilor care au predicat, în mare parte, şi ar vorbi numai asupra subiectului vindecării divine, deoarece suntem o adunare amestecată de Metodişti, Baptişti, Prezbiterienni, Catolici, ortodoxi, iudei, altele. Şi uneori dacă veţi tropăi asupra învăţăturilor ecleziastice ale oamenilor, va face slujitorii să-şi ţină oamenii departe de biserică, unii din ei care au cu adevărat nevoie să se facă rugăciune pentru ei. Deci m-am rezumat asupra învăţăturii evanghelice, fundamentale a Bibliei, moartea, îngroparea şi învierea lui Cristos; ştiţi care este învăţătura evanghelică fundamentală.

E-16 Dar acum în Tabernacol aici, la bisericuţa mea pe care Domnul mi-a dat-o acum douăzeci de ani; mă simt liber să pot predica convingerile mele. Şi apoi, şi nu avem nicio calitate de membru aici, doar avem părtăşie unul cu… Sunteţi un membru aici în timp ce sunteţi aici în seara aceasta, sunteţi un membru. Nu avem niciun membru, doar părtăşie.

E-17 Şi acum, aici, puteţi găsi lucruri încât să spuneţi: „Frate Branham, nu sunt de acord cu Aceasta”.

E-18 Ei bine, acum, dacă nu o faci, fă-o, foloseşte aceiaşi metodă pe care o am atunci când mănânc o plăcintă mare cu cireşe şi găsesc un sâmbure. Nu mă opresc din a mânca plăcinta cu cireşe; doar nu mănânc sâmburele. Doar arunc sâmburele şi continui să mănânc plăcinta cu cireşe. Sau când mâncaţi un pui, trebuie să aibă oase la picioare, ştiţi. Deci nu aruncaţi puiul deoarece aţi ajuns la os, doar aruncaţi osul. Şi ce credeţi că are osul sau… Ei bine, doar aruncaţi-l acum, şi luaţi ce credeţi că este corect.

E-19 Acum, aflăm că biserica lui Dumnezeu nu este voia poporului. Este alegerea. Alegerea este în Dumnezeu. Dumnezeu l-a chemat pe Avraam, fondatorul credinţei, începutul. Dumnezeu era Fondatorul, desigur. Dar Avraam, la început a fost chemat afară din Haldea, cetatea Ur, din câmpiile Siharului, nu cu vreun merit al său. Dumnezeu l-a salvat necondiţionat, şi i-a dat promisiunea întregii sale seminţe, necondiţionat.

E-20 Isus, când El a venit înainte, El a zis: „Niciun om nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl Meu”.
Nu aţi avut nimic de-a face cu venirea la Dumnezeu atunci. Dumnezeu vă trage la Isus. „Şi toţi care vin la Mine, nu-i voi alunga. Cel care aude Cuvintele Mele şi crede în Cel care m-a trimis, are Viaţă Veşnică; şi nu va veni la judecată, ci a trecut de la moarte la Viaţă. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu, are (timpul prezent) Viaţă Veşnică, şi-l voi învia în ultimele zile.” Asta este ce a zis, deci doar citez Cuvântul Său. Şi cred că este adevărul.

E-21 De aceea, cred că Dumnezeu a aşezat exemplele. El l-a salvat pe Avraam, necondiţionat.

E-22 El a făcut un legământ cu omul şi omul întotdeauna îşi calcă legământul. Dar omul întotdeauna a încercat să găsească o cale să se salveze, să se prelucreze. A venit de la o încordare în grădina Edenului. Când omul realizează că El a păcătuit, el încearcă să-şi facă o religie, o acoperitoare. Cuvântul „religie” înseamnă „acoperitoare”. Şi Adam şi Eva au legat frunze de smochin împreună şi şi-au făcut o religie. Şi de atunci a fost o încordare a omului în jos prin epoci, încercând să facă ceva să se salveze.

E-23 Dar sunteţi salvaţi prin har, alegerea: cunoştinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, predestinarea, rânduirea. Pavel spune bisericii din Efes, că Dumnezeu ne-a predestinat în Cristos înainte de întemeierea lumii. Gândiţi-vă la aceasta: Ne-a predestinat în Cristos înainte de întemeierea lumii. De ce ne facem griji atunci? Îndepărtaţi-vă de griji, suntem cele mai fericite fiinţe pe care le puteţi vedea. Doamne, cum poţi crede aceasta şi să nu fiţi fericit?

E-24 Îl vedeam pe bătrânul Frate Bosworth, şi el a zis: „Frate Branham…” Am zis: „Cum te simţi în această dimineaţă, Frate Bosworth?”

E-25 A zis: „Aceleaşi necazuri asupra mea, Frate Branham”.
Am zis: „Aceleaşi necazuri, care sunt?”

E-26 A zis: „Aşa de bucuros, nu pot dormi”. Am zis… El a zis: „Frate Branham, cum pot crede ceea ce cred, fără să fiu fericit?” Vedeţi? Asta este corect.

E-27 Ştiţi căci Cristos deja v-a luat locul ca păcătos. El a murit. Dumnezeu l-a acceptat. El a înviat din nou, stând la mâna dreaptă a Maiestăţii Sale. Dumnezeu a zis: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care-Mi găsesc plăcerea să locuiesc, ascultaţi de El”. Şi acolo este El, Uşa, Poarta, Calea, Adevărul, Viaţa.

E-28 Şi cum ajungeţi în El? El este biserica. Biserica are Viaţă Veşnică; este deja rânduită să apară fără pată şi zbârcitură. Dumnezeu a zis că va fi acolo; va fi acolo. Acum, Dumnezeu a zis aşa. Deci apoi cum intrăm în biserică? Printr-o calitate de membru? Nu. Strângând mâna cuiva? Nu. Ceva formă de bot… ? Nu. „Printr-un Duh suntem cu toţii botezaţi într-un Trup, şi devenim membrii ai acestui Trup.” I Corinteni 12 spune: „Printr-un Duh suntem cu toţii botezaţi într-un Trup, şi devenim membri ai acestui Trup”. Cum? Botezul spiritual care ne pune în Trupul lui Cristos, şi apoi suntem umpluţi cu Duhul lui Dumnezeu.

E-29 Pecetluiţi până când? Efeseni 4:30: „Nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu cu care aţi fost pecetluit până în ziua răscumpărării.” Nu de la o trezire la alta; dar până în ziua răscumpărării. Amin. Viaţa Eternă, eternă nu este doar un micuţ spaţiu de timp, etern este etern pentru totdeauna, nu poate muri deloc aşa cum un bob de grâu nu poate deveni un mărăcine.

E-30 Şi dacă un om este născut din Duhul lui Dumnezeu, automat el trăieşte Viaţa. Aşa cum am zis seara trecută, bând, fumând, jucând, bând, blestemând, jurând, acestea nu sunt păcat; sunt atribute ale păcatului. Este deoarece sunteţi un păcătos, motivul că aceste lucruri vin înainte. Dar dacă sunteţi un credincios, aceste lucruri nu pot veni, deoarece apa dulce şi cea amară nu pot izvorî din aceiaşi fântână. Un mărăcine poate. Un bob de grâu nu poate aduce mărăcini, deoarece natura lui este grâu. Trebuie să producă ce este. Şi dacă Duhul Sfânt este în interior, produce Viaţa lui Cristos. Amin. Asta este credinţa. Amin. În regulă.

E-31 Acum, apoi aflăm că privim umbrele acum. Şi aflăm atunci, Dumnezeu ne dă exemple, Cristos este în fiecare dintre patriarhi sau jos prin epocă. În Avraam Dumnezeu a avut alegerea; în Isaac justificarea, chemarea.

E-32 Dumnezeu l-a chemat pe Isaac chiar înainte să fie născut, i-a dat numele, totul, aşa cum a făcut cu Isus. Apoi îl observ pe Isaac perfect… Nu avem timp să o prindem, dar l-aţi observat pe Isaac, singurul fiu al tatălui său prin promisiune a purtat lemnul sus pe acelaşi deal, încărcat, i-a legat mâinile, oferit ca o jertfă. Şi când a început să-i ia viaţa propriului său fiu, Avraam, un animal micuţ behăind, o oaie, berbec, încurcat, prins în pustie cu coarnele… Şi Duhul Sfânt strigând din cer: „Opreşte-ţi mâna”. Şi el a mers şi a luat mielul şi l-a oferit în locul lui; care a fost Mielul junghiat de la întemeierea lumii. Acolo sunteţi, tablou frumos.

E-33 Chemarea, alegerea, în Avraam. Justificarea, în Isaac. Harul, în Iacov. Oricine care a citit vreodată viaţa lui Iacov, ştie că trebuie să creadă în har. Este harul în Iacov. Şi desăvârşirea în Iosif, nimic împotriva lui în Biblie; un om perfect, perfect a lui Cristos. Apoi aflăm că patriarhii toţi au coborât în Egipt, şi acolo au locuit. Şi seminţiile lor s-au înmulţit, şi au acoperit ţara, deoarece Dumnezeu i-a promis-o lui Avraam.

E-34 Cuvântul lui Dumnezeu trebuie de fiecare dată să fie împlinit. Dinţii profeţiei lui Dumnezeu se mişcă încet, dar sigur. Dacă greşiţi, credeţi că scăpaţi. Dar doar amintiţi-vă, tânărule sau tânăro, se va mişca chiar la uşa ta într-o zi. Vă întrebaţi când şi cum, dar va fi acolo. Veţi secera ce aţi semănat de fiecare dată. Dumnezeu a spus-o; trebuie să fie aşa. Căci: „Cuvântul Tău este aşezat în ceruri veşnic”. Deja este rostit. Ei nu se ceartă despre El acolo; este aşezat. Noi ne certăm. Dar în glorie este aşezat. Când Dumnezeu spune ceva, trebuie să fie. Ei bine, nu este minunat?

E-35 Nu-l puteţi aşeza în inima voastră în această seară? „Doamne Isuse, Te cred. Asta o aşează. Aleluia. Vin acum; vreau să-mi dai botezul Duhului.” Şi-L veţi primi chiar acolo. În regulă. Apoi veşnic Dumnezeu vă va pecetlui cu Duhul Sfânt până în ziua răscumpărării voastre. În regulă.

E-36 Apoi am văzut în lecţiile din serile anterioare, l-am găsit pe Iosif făcând o menţiune în legătură cu oasele sale. Şi cât de perfect a fost el tipizat în Cristos, chiar şi haina sa, toate.

E-37 Tot până acum a fost împlinit în Cristos. Observaţi. El a fost Fiinţa umană finală, ultima Jertfă a Seminţei lui Avraam. Am aflat aceasta (nu-i aşa?), când a făcut jertfele pe deal, şi acea Lumină a intrat între ele şi a confirmat legământul. Şi Dumnezeu a stat acolo şi a făcut legământul la Calvar, El a luat legământul şi a sfâşiat Scriptura, sau scrierea separată, a luat o parte, cum am aflat în acele zile în felul realizării unui legământ…

E-38 Aşa cum noi astăzi dăm mâna. În India, sau cred că este China, ei aruncau puţină sare unul pe altul.
Şi de multe ori ei îşi dau un copil unul altuia, pentru o confirmare a legământului.

E-39 Dar în timpurile orientale ei au scris-o pe hârtie, şi au omorât o fiară, şi au stat între bucăţile fiarei, au rupt bucata de hârtie, împreună, şi-au înmânat-o unul altuia. Şi când aceasta a fost adusă împreună, fiecare bucată de hârtie trebuie să se potrivească cu cealaltă.

E-40 Frumos. Dumnezeu l-a luat pe Cristos, la Calvar, l-a sfâşiat, Sufletul şi Trupul. El a trimis Trupul sus la mâna Sa dreaptă şi a trimis Duhul Sfânt înapoi, Legământul cu oamenii. Şi voi credeţi prin credinţă, cum a făcut Avraam, şi lui i-a fost dată pecetea tăierii împrejur ca o confirmare a credinţei sale. Şi voi credeţi şi-l acceptaţi pe Isus ca Salvatorul vostru, apoi Dumnezeu vă dă botezul cu Duhul Sfânt ca o confirmare a credinţei voastre.

E-41 Spuneţi căci credeţi, şi nu aţi primit Duhul Sfânt, ceva este greşit cu credinţa voastră. Dumnezeu taie împrejur inima în minutul în care cu adevărat vin în predare deplină. Amin. Spuneţi, Aceasta, prieteni, cu siguranţă trebuie că a făcut ceva; am simţit aceasta întorcându-se. Prindeţi-o. Când credinciosul… Aici este acum. Când credinciosul cu fermitate crede în Domnul Isus Cristos, Dumnezeu este obligat să-i dea Duhul Sfânt - confirmare a credinţei sale. Spuneţi: „Care este necazul, Frate Branham?” Doar credinţa voastră; asta este tot. Dacă aţi crede, Dumnezeu este acolo să vi-L dea.

E-42 „În timp ce Petru vorbea aceste Cuvinte, Duhul Sfânt a căzut pe cei ce ascultau Cuvântul.” Este corect? Fapte 10 : 49. În regulă, observaţi, Duhul Sfânt şi Focul au venit din ceruri, au ars toate reziduurile, au tăiat inima împrejur, au tăiat tot ce era în plus, şi au devenit o fiinţă nouă.

E-43 Acum, aflăm că după patru sute de ani… Seara trecută am avut modelul patriarhilor - am intrat între linii şi am văzut de ce au dorit să fie îngropaţi în ţara promisă. Vă place? O savuraţi? De ce, acum aceasta nu este scrisă chiar acolo, dar o vedeţi.

E-44 Cum vorbeam de Avraam, şi cum Dumnezeu a luat-o pe Sara şi Avraam când aveau o sută de ani, şi i-a transformat înapoi la un tânăr şi o tânără din nou, şi le-a dat acest copil. Era destul de greu de privit la început. Dar după ce vă uitaţi la Scripturi, priviţi jos acolo şi aflaţi ce a avut loc, veţi vedea adevărul. Ce făcea El? Confirmându-şi Cuvântul, că într-o zi noi care am devenit bătrâni şi cu păr cărunt şi riduri, într-o zi vom ţâşni înapoi într-un tânăr şi tânără din nou. Dumnezeu ne dă viaţa, şi ajungem maturi, moartea se aşează, ne ia. Dar toată această moarte ne poate lua, apoi s-a terminat. Apoi toată vechea parte de îndoire şi altele, este ca viaţa unui om ieşind, apoi acolo nu este nimic decât desăvârşire. Ce a fost acest trup când a fost desăvârşit, ce a intenţionat Dumnezeu când el învie, în înviere, va fi desăvârşit. Amin. Oh, când mă gândesc la aceasta, inima mea tresare. Da. Nu este doar un vis mitic. Dumnezeu a zis aşa; asta o aşează pentru totdeauna. Vedeţi? Este aşezat în ceruri, şi dacă o mică bucată din cer este în inima voastră, trebuie să se aşeze acolo. Asta este tot. Asta doar o face în regulă. „Dumnezeule, Tu ai zis aşa. O cred, şi asta este tot, asta este suficient.”

E-45 Acum, acum i-am adus jos înaintea călătoriei. Şi am aflat acolo atunci când Moise (Am luat-o seara trecută.) cobora păstorind oile lui Ietro, şi am aflat că Dumnezeu i-a vorbit. Şi Moise a vrut să-I vadă Slava. Şi Dumnezeu i-a arătat Slava Sa, şi înfăptuia miracolele şi vindecarea Divină. Este asta corect? Aceasta trebuie să fie Slava lui Dumnezeu. Vorbiţi despre Gloria Shekinah, ar trebui să O avem în seara aceasta.

E-46 Şi, frate, suntem… Toată Creştinătatea aşteaptă după venirea Domnului şi Răpirea bisericii, toţi cei care au ceva cunoştinţă a Cuvântului. Ei bine, dacă nu putem avea suficientă credinţă pentru vindecarea Divină, cum vom avea credinţa de răpire? Oh, cred că există o chemare venind. Cred aşa cum a zis David, el a zăcut acolo şi a aşteptat, a ascultat şi a aşteptat. După ceva timp el a auzit vâjiitul de vânt trecând prin frunzele de dud, mergând în jur. El a ştiut că Dumnezeu mergea înaintea lui. Oh, frate, ascult vâjiitul frunzelor, zgomotul frunzelor de dud, Dumnezeu mergând înaintea luptei, atunci să ne ridicăm şi să luăm toată armura lui Dumnezeu, scoateţi sabia, mergeţi după el. Lupta ne aparţine atunci. Când vedem mâna lui Dumnezeu mişcându-se prin semne şi minuni, să începem să o urmăm.

E-47 Acum, mai târziu aflăm că Moise a devenit ocupat în lucrarea preoţească, şi a uitat ceva. Cel mai fundamental lucru pe care trebuia să-l facă, l-a uitat. El a luat, chiar în ajunul eliberării; el îşi ducea fiul în Egipt, netăiat împrejur. Şi Sefora… Dumnezeu l-ar fi omorât la sfârşit, dar Sefora a tăiat copilul împrejur - pecetea legământului - o vedeţi? Înainte de a putea fi eliberare, toate persoanele trebuie să fie în legământ, deoarece Dumnezeu are un legământ astăzi. Şi aşa Sefora a tăiat împrejur copilul, legământul, şi a oprit mânia lui Dumnezeu.

E-48 Şi, prieteni, astăzi toţi au mari treziri, sau încearcă să aibă, dar uităm Pecetea lui Dumnezeu a legământului, Duhul Sfânt, Piatra Respinsă, chiar Mortarul care se amestecă şi lipeşte pietrele împreună. Cum o vom face fără Aceasta? Dumnezeu a zis: „Se va împlini că voi scrie legile Mele pe tabla inimii lor. Învăţătură trebuie să fie peste învăţătură, linie peste linie, aici puţin şi acolo puţin. Ţineţi-vă strâns de ceea ce este bun. Cu buze bâlbâitoare şi cu alte limbi voi vorbi acestui popor, şi aceasta este odihna”. Isaia 28. „Toată aceasta nu o vor auzi; respingând-o, clătinându-şi capul”, omul croindu-şi calea către distrugere.

E-49 Apoi aflăm că după ce mânia lui Dumnezeu a fost oprită, ei sunt jos în Egipt acum să elibereze copiii lui Israel. Cred că acesta este un capitol frumos. Trebuie să citesc din el, oricum, dacă nu-l luăm tot.
Capitolul 12, să începem acum, din Exod 12, citind şi grăbindu-ne. Voi încerca să nu vă epuizez, deoarece avem un timp îndelungat să mergem.
Şi DOMNUL a vorbit lui Moise şi Aaron…

E-50 Voi aştepta un moment astfel încât să mă asigur că veţi lua citirea Scripturii. Pentru că dacă o omiteţi… Îmi plac asemenea modele frumoase. Acum, aici este jertfa despre care vom vorbi acum.

E-51 Acum, au avut plagă după plagă; Dumnezeu a înfăptuit tot felul de miracole şi semne. Oh, cum mi-ar plăcea să stau asupra acesteia puţin. Dumnezeu, chiar în ajunul eliberării, a început să arate semnele şi miracolele şi minunile. Vedeţi? Dumnezeu întotdeauna este un timp trăit. El i-a spus lui Moise: „EU SUNT.” (Nu „Am fost” sau „Voi fi”.) „EU SUNT” acum, timpul prezent. Şi El este acelaşi EU SUNT în seara aceasta, nu „am fost în urmă acolo”; „EU SUNT”. Îngerul Legământului, încă acelaşi ieri, azi şi în veci, acelaşi Înger.
Observaţi acum, aici este sfârşitul.

E-52 Ei au avut purici; au avut purici; au avut bube. Şi vreau să observaţi, au avut imitatori, Iane şi Iambre, încercând să i se împotrivească, au făcut acelaşi lucruri pe care le făceau, până când a mers aşa de mult. Cu alte cuvinte ei predicau Evanghelia; ei mergeau încercând să imite pe Moise şi Aaron. Dar vreau să observaţi un alt lucru. Dacă voi care veţi citi acum, unde am rămas seara trecută, de la capitolul 6 la capitolul 12. Aceşti magicieni, puteau aduce lucrurile, dar nu le puteau îndepărta. Observaţi?

E-53 Cine a fost acest ins zilele trecute, încercând să străpungă Biblia, spunând: „Diavolul poate înfăptui miracole de vindecare?” Asta este greşit.

E-54 Dumnezeu a zis: „Eu sunt Domnul Dumnezeu tău care-ţi vindecă toate bolile”.

E-55 Isus a zis: „Dacă o casă este dezbinată, dacă Satan îl scoate pe Satan, atunci împărăţia sa este dezbinată”. Nu-l subestimaţi pe diavol. Asta este corect. El este prea deştept pentru aceasta. Satan nu se va scoate singur. El doar v-a încurcat; asta este tot. Nu, domnule, Satan nu-l poate scoate pe Satan.
Eu să mă scot singur? De ce, ştiu mai bine decât atât.

E-56 Observaţi, şi nu-l subestimaţi pe Isus Cristos, de asemenea, deoarece El este puterea tuturor puterilor. Nu vă fie frică de Satan, atât timp cât sunteţi în El. Dar dacă nu sunteţi în El, mai bine tremuraţi. Dar dacă sunteţi în El, nici măcar moartea nu vă poate vătăma. Sunteţi liber de toată frica. Oh, când mă gândesc la aceasta, vreau să strig: „Aleluia”. Amin. În regulă.

E-57 Acum, coborâm la ultima plagă, ultimul lucru. Dumnezeu a zis: „Am obosit să pierd vremea acum. Voi da ultima plagă”. Acum, vreau să observaţi; ultima plagă a fost moartea.

E-58 Acum, am avut cutremurele; am avut războaiele şi veştile de războaie; am avut valuri de flux, cum a zis Isus că va fi, marea răcnind, inimile oamenilor căzând, mai multe necazuri de inimă (boala numărul unu), teamă, timp nedumerit, dezastru între naţiuni, ţinuta grosolană pe străzi, toate lucrurile sunt împlinite. Dar ultima plagă este moartea, nu fizic vorbind, dar spiritual vorbind.

E-59 Moartea, spirituală în biserică. Observaţi că a fost printre fii - moartea spirituală. Biserica are mai mulţi membri decât a avut vreodată, prosperând mai bine ca niciodată, şi totuşi mai slabă în duhul decât a fost vreodată. Asta este adevărat. Asta este cum a fost în Egipt. Acum, observaţi ultimul lucru.

E-60 Dar înainte, (Oh, amin.) înaintea lui Dumnezeu să plouă moartea spirituală, El a făcut o cale de scăpare pentru cine a vrut. Aleluia. Oh, cum îmi place aceasta, Dumnezeu făcând o cale de scăpare pentru aceia care şi-au dorit să intre. Acum, aceia care nu doresc, în regulă, ei mor.

E-61 Acum observaţi capitolul 12, versetul 1, Moise…
DOMNUL a zis lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului:
„Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului.
Vorbiţi întregii adunări a lui Israel, şi spuneţi-i: „În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă.
Dacă sunt prea puţini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceţi socoteala cât poate mânca fiecare din mielul acesta.
Să fie un miel fără cusur,… (Ce frumos.)… de parte bărbătească, de un an;… (Priviţi)… veţi putea lua un miel sau un ied.
Să-l păstraţi până în ziua a patrusprezecea a lunii acesteia; şi… (Aceasta ar fi patru zile.)
… toată adunarea lui Israel să-l junghie seara.

E-62 Priviţi modelul. Mielul, simbolic vorbind, Mielul lui Dumnezeu, Ispăşitorul chiar înainte de distrugere…
Observaţi, trebuie să fie un miel tânăr; trebuie să fie de parte bărbătească, primul de la oaie. Acesta era Isus, Primul din fecioara Maria. Trebuie să fie fără pată, trebuie să fie ţinut şi încercat pentru a vedea… Şi, oh, cât de perfect l-a portretizat. El a fost Cel Desăvârşit. El, toţi vrăjmaşii a trebuit să mărturisească că El era. Chiar Pilat a zis: „Nu găsesc nicio vină în El. Aduceţi-mi ceva apă”.

E-63 Observaţi, vorbiţi despre El… Pot chema în seara aceasta şi să spun: „Zaharia, ce crezi despre El?”
El se va exprima.

E-64 O pot chema pe Eva; ea poate spune: „A fost Sămânţa care a fost promisă prin femeie”.

E-65 Îl pot chema pe Daniel şi să spun: „Daniel, dar tu? Îl voi pune la judecată cu tine”.

E-66 El ar spune: „El este Stânca care a fost tăiată din munte”. „El este Acela care a zis: ‚Un Copil vi s-a născut, un Fiu vi s-a dat'.”

E-67 Îl pot chema pe Ezechiel şi să spun: „Ce crezi despre El?” Ar zice: „L-am văzut ca norii sub picioarele Sale mişcându-se”.

E-68 Îl pot chema pe Ioan Botezătorul şi să spună: „Ce crezi despre El?”

E-69 El ar spune: „Nici măcar nu-L cunosc, dar Cel ce mi-a spus în pustie, a zis: ‚Peste Cel care vei vedea Duhul coborând şi rămânând, El este acela care va boteza cu Duhul Sfânt şi Foc'.”

E-70 O pot chema pe Maria, şi să spun: „Maria, ce crezi despre El?”

E-71 Maria ar spune: „Nici măcar nu cunosc bărbat; dar Duhul Sfânt m-a preaumbrit şi a zis: ‚Acest lucru care se va naşte în tine va fi numit Fiul lui Dumnezeu'.”

E-72 Pot chema pe toţi aceştia. Aş spune Romanului: „Ce crezi?”

E-73 Spuneţi: „Ei bine, prietenii Săi vor mărturisi. Dar vrăjmaşii Săi?”

E-74 Să-l chemăm pe Pilat. După ce a luat o oală şi şi-a spălat mâinile, şi zicând: „Nu găsesc nicio vină la El, dar luaţi-L; faceţi orice doriţi”, încercând să găsească favor politic, el s-a sinucis sus acolo în Norvegia, în Suedia. Când, în fiecare an ei merg acolo să vadă apa albastră fremătând din nou şi pretinzând că este apa cu care el s-a spălat pe mâini, cu Cristos. Nu-l puteţi spăla de pe mâinile voastre. Nu, domnule, nu puteţi.

E-75 M-am uitat la soldatul Roman: „Ce crezi despre El? Eşti unul dintre vrăjmaşii Săi”.

E-76 El şi-a pus mâna peste inimă şi a zis: „Cu adevărat acesta a fost Fiul lui Dumnezeu”. Pilat a zis: „Nu găsesc vină în El”.

E-77 Mai întâi, el stătea acolo, foarte rău, oh, el era pregătit să condamne şi altele.
Aud un cal venind, alergând, galopând jos pe străzi. Iată-l venind, unul din paznicii templului. El sare de pe cal. Are o bucată de hârtie împăturită. El aleargă înaintea lui Pilat şi se apleacă, îi înmânează bucata de hârtie. Bătrânul Pilat o ia, ştiţi. Şi era devreme în acea dimineaţă; el nu-şi băuse cafeaua încă. El s-a ridicat acolo şi a privit; el a început să se albească; genunchii au început să-i tremure. Să privim peste umărul său şi să vedem care este problema. Ce este scris pe acea bucată de hârtie? Soţia sa păgână a zis: „Să nu ai nimic de-a face cu acest Om, pentru că am suferit multe lucruri în vis astăzi din cauza Lui”. „Bătrânule Iuda Iscarioteanul, ce crezi despre El?”

E-78 El ar zice: „Am trădat Sânge nevinovat”. Şi el a luat o frânghie şi a fost suficient de bărbat să se spânzure. L-a trădat…
„Ce crezi despre El?” Dumnezeule. „Acesta este Fiul Meu preaiubit, ascultaţi de El.”

E-79 Înălţat, fără vină. Sigur. Primul de la mamă, mama oaie, era mielul. Isus a fost primul copil din fecioară, născut o naştere virgină. Desigur, El trebuia să fie virgin.

E-80 Observaţi aceasta. Acum, vreau să observaţi din nou că toată adunarea a fost să-l omoare - adunarea, întreaga adunare. Acum, dacă veţi observa, priviţi cum se citeşte; puteţi să o vedeţi portretizată. Acum, priviţi.
… în ziua a patrusprezecea a lunii acesteia; şi toată adunarea lui Israel să-l junghie seara.

E-81 Şi veţi observa, tot Israelul a stat acolo şi a zis: „Omoară-L. Sângele lui să fie peste noi şi peste copiii noştri”. Ei, de la Caiafa în jos, au mărturisit moartea Sa. „L-a moarte. Dă-ni-l pe Baraba.” O vedeţi? Şi El a murit la ora trei seara: „Îl vor omorî seara”. Ce frumos.
Să ia din sângele lui, şi să ungă amândoi stâlpii uşii şi pragul de sus al caselor unde îl vor mânca.
Carnea s-o mănânce chiar în noaptea aceea, friptă la foc; şi anume s-o mănânce cu azimi şi cu verdeţuri amare.

E-82 Vreau să observaţi. Îngăduiţi-mă.
Să nu-l mâncaţi crud sau fiert în apă; ci să fie fript la foc: atât capul, cât şi picioarele şi măruntaiele.
Să nu lăsaţi nimic din el până a doua zi dimineaţa; şi, dacă va rămânea ceva din el pe a doua zi dimineaţa, să-l ardeţi în foc.

E-83 Observaţi, minunat. „Acum, după ce omorâţi mielul, luaţi-i sângele şi puneţi-l pe pragul uşii (Aceasta este piesa de rezistenţă aici.), şi pe stâlpii uşii”. Niciodată pe prag, pe podea, dar pe stâlpi şi pe prag. Dacă o veţi observa, este crucea Perfectă. Oh, doamne. El a zis: „Şi când voi vedea Sângele, voi trece peste tine”. Observaţi, ce zi. Oh, păcătosule, femeie, băiat sau fată, lasă aceasta să se adâncească în inima ta păcătoasă. Doar înainte de venirea lui Cristos, este timpul ca noi să-l luăm în considerare, verificaţi-vă, priviţi.

E-84 Acum, El a zis: „În timpul serii a fost omorât”. Mielul a fost adus în interiorul casei, fript: model al părtăşiei, desigur. Acum, El a zis: „Intră în acea casă şi nu ieşi până dimineaţa”. Amin. Odată sub Sânge (Aleluia.), stai acolo. Sper că o pricepeţi acum. Vino dedesubt. Lupii urlând pot veni la ferestre.

E-85 Pot auzi pe unii trecând, şi o văd pe tânăra care a intrat, una dintre fetele Egiptence şi spune: „Marta, nu mergi la dans în această seară?”

E-86 „Nu am nicio dorinţă.” Sub sânge, ceva s-a întâmplat.

E-87 Tatăl era preotul casei în vechiul sanctuar, timpul vechi. Tatăl întotdeauna a fost preotul, şi el trebuia să supravegheze familia. Ce schimbare azi - copiii supraveghindu-şi tatăl în lumea modernă. Dar tatăl era să-şi supravegheze casa. El a omorât mielul; el a luat isopul şi l-a pus pe uşi, pe prag, şi aceasta era protecţia lor. În regulă, au stat înăuntru.

E-88 Pot vedea pe ceilalţi mergând, bucurându-se şi continuând, zicând: „Priveşte la acea grămadă de fanatici. Oh, cu sânge de oaie pe uşă, încercând să spună acest hocus-pocus, ceva se va întâmpla”. Dar s-a întâmplat! De ce? Dumnezeu a zis aşa. Întotdeauna este adevărul când Dumnezeu spune aşa.

E-89 Acolo sunteţi, sub sânge. Ei nu aveau dorinţă să iasă. Amin. Spuneţi: „Dorinţă, Frate Branham?” Asta este corect.

E-90 „Pentru că nu există”, Romani 8 : 1: „nicio condamnare pentru cei care intră pe uşă”. Amin. Nu îmi spun „amin” singur, dar „amin” înseamnă „aşa să fie”; şi doar mă simt aşa de bine, trebuie să strig „Amin”. Priviţi, intră pe uşă. „Acolo nu există condamnare acum pentru aceia care sunt în Cristos Isus, care nu umblă după trup ci după Duhul.” Acolo sunteţi, în Cristos, dorind să faceţi ceea ce spune Duhul Sfânt. Nu vă pasă ce are lumea de spus; fără condamnare pentru aceia care sunt în El, umblând după Duhul.

E-91 Acei Israeliţi erau toţi acolo, satisfăcuţi. Amin. Iată-ne; priviţi-o; vreau să o vedeţi acum.

E-92 După ceva timp norii au început să apară, noaptea furioasă. Oamenii au început să se mire: „Ce se întâmplă aici? Un simţământ ciudat”.

E-93 Frate, dacă a existat vreun simţământ ciudat printre naţiuni, este în această seară. Ceva se pregăteşte să se întâmple. Aleluia. Cântecul: „Când voi vedea Sângele, voi trece peste voi”. Tată, mai bine te-ai uita la uşă în seara aceasta, ai verifica. Aruncă cănile cu bere din frigider, acel pachet de cărţi afară pe uşă, şi cheamă o adunare de rugăciune în casa ta. Poate eşti un diacon; poate eşti un tutore; poţi fi aceasta, aceea sau cealaltă; dar, priviţi, ce avem nevoie astăzi este o trezire de modă veche, trimisă de Dumnezeu, naştere a Duhului Sfânt, îndreptând naţiunile. Este adevărat.

E-94 Nu avem nevoie de teologii şi aşa mai departe. Oamenii în bisericile lor, încearcă să facă scaune mari şi orgi mari şi lucruri, spunând: „Aparţin la această mulţime. Aparţin la această mulţime”.

E-95 Sunt bucuros să spun în seara aceasta, ca Pavel din vechime, înaintea regelui: „În felul numit erezie mă închin Dumnezeului nostru”. Aleluia. Erezie, nebunie, prostie, pentru lume, dar glorioasă pentru aceia care sunt în Cristos, şi bucurie. Morţi (Aleluia, da, domnule.), ascunşi în Cristos…

E-96 Spuneţi: „Ei bine, diavolul a venit şi m-a luat”. Nu, niciodată. Voi aţi ieşit la el.

E-97 Biblia a zis: „Sunteţi morţi. Viaţa voastră este ascunsă în Dumnezeu, prin Cristos, pecetluiţi de Duhul Sfânt”. Cum vă poate lua diavolul? Voi aţi ieşit. Asta este corect. Diavolul niciodată nu v-a luat. Observaţi, minunat.

E-98 Să facem o mică dramă pentru cei mici. Vream ca şi ei să o prindă de asemenea. Acum, priviţi. Aici sunt ei în casă. Este aproape acea oră zero. Lucrurile încep să se întâmple. Le văd fugind acasă de la dans. Ele intră. Ele fug, venind acasă, trăsurile mergând nebuneşte. Un vânt puternic suflă; ei nu pot spune de unde vine; se răsuceşte aşa şi aşa.

E-99 Dacă acolo nu este un asemenea timp acum, nu ştiu când este. Nu ştiu ce să facă - în acest fel şi în acel fel.

E-100 Şi, primul lucru care-l ştiţi, am auzit un mare zumzet şi răcnet venind prin ţară. Văd un tată bătrân preot mergând în sus şi-n jos pe podea, atât de ferm cât poate fi. Aleluia. Aud un copilaş spunând: „Tati, sunt cel mai mare în casă. Sunt speriat”.
„Nu-ţi face griji, fiule, sângele este pe uşă.”

E-101 „Ei bine, ce este toată… Niciodată nu am auzit vântul suflând aşa, tati.” „Asta este judecata lui Dumnezeu.”

E-102 Către aceasta ne îndreptăm. Am respins mila, şi nu există nimic rămas decât judecata. Când respingeţi dragostea lui Dumnezeu, nu mai rămâne nimic pentru voi decât judecata (Asta este corect.), vânturile zbierând pretutindeni. Ce este cu toată aceasta, nedumerire a timpului, necazuri între naţiuni? Judecata. Da, puteţi pune un caracter bun în toate ţările, şi încă nu o puteţi opri.
Bărbaţii, ei merg să bea; femeile merg să fumeze ţigări; veţi merge să continuaţi spectacolele voastre; nu puteţi merge continuând aşa, ca o scroafă în mocirla ei şi un câine la voma sa, niciun respect pentru Dumnezeu ca nimic în lume. Şi oamenii care încearcă să trăiască corect, îi numiţi sfinţi excentrici, şi fanatici şi altele, şi fără să ştiţi că propriul vostru suflet este cântărit în balanţă şi nu aşteaptă nimic decât judecata. Da, domnule.

E-103 Pot vedea micuţul ins spunând: „Tati, ieşi şi uită-te, şi asigură-te că sângele este acolo”.

E-104 Pot vedea băieţelul şi fetiţa ţinându-şi mâinile, şi merg la fereastră, spunând: „Tati, vino aici.
Priveşte aici”. Mă uit, venind peste Egipt, două aripi mari negre mişcându-se înainte şi înapoi. Ce este? Moartea, o văd năpustindu-se jos; aud un strigăt ieşind din casă. Acolo nu era sânge; moartea a lovit familia - separarea.

E-105 Trece pe aici în seara aceasta de asemenea, frate, nu fizic - spiritual. Aşa cum ei au condus natural, El conduce spiritual astăzi. Acesta a fost un exemplu, o umbră.

E-106 Am văzut aceasta făcută, şi am auzit femeia alergând ţipând şi toată familia aşa. Fiul mai în vârstă era mort.

E-107 Îl pot auzi pe tatăl mergând, micuţul merge şi-şi scutură tatăl, spunând: „Tati, tati, du-te şi uită-te din nou. Asigură-te”.

E-108 Îl pot auzi pe bătrânul tată mergând din nou la uşă şi spunând: „Da, fiule, este acolo”.
„Eşti sigur că ne va proteja, tati?”
„Da, domnule.”
„Cum o ştii?”

E-109 „Dumnezeu a zis: ‚Când văd sângele, voi trece peste voi'.” Asta este corect, uitându-se după sânge.

E-110 Aici vine îngerul mişcându-se din nou. Îl văd ridicându-se, mişcându-se din loc în loc. Îl pot vedea făcând o deviere şi coborând peste o casă, apoi se întoarce din nou: „Am văzut sângele”.

E-111 Iată-l venind la această casă; îl văd venind, şi micuţul spune: „Oh, tati, eşti sigur?”
„Suntem cu siguranţă siguri, fiule.”

E-112 Şi îngerul se strecoară la uşă, îşi întinde aripile mari; vede sângele şi îşi reia zborul din nou. Aleluia.
Care este problema? El a văzut sângele.

E-113 După aceasta… ascultaţi aici.
Să nu lăsaţi nimic…
Doar un moment acum până iau asta drept, acum, unde vreau să citesc. Chiar aici suntem.
Să nu lăsaţi nimic din el până a doua zi dimineaţa…
Acum, observaţi al 11-lea verset.
Când îl veţi mânca, să aveţi mijlocul încins, încălţămintele în picioare, şi toiagul în mână;
… (Frate, eşti pregătit.)

E-114 Să dăm chiar acum în Efeseni capitolul 6, doar un moment, şi să citim doar puţin aici cum ar trebui să fim îmbrăcaţi, pe la acel timp. În regulă. Efeseni 6 : 12, voi care o notaţi.
Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunerecului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.

E-115 Vedeţi unde este lupta noastră astăzi? Vedeţi ce este acest înger al morţii? Este o putere spirituală, răutatea în locurile cereşti, locuri mari, locurile mari.
De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.
Staţi… Staţi gata dar, având mijlocul încins cu adevărul…

E-116 Voi atinge aceasta, deoarece vreau să mă întorc la subiectul meu. Priviţi-l, el merge înainte şi spune, „platoşa şi coiful” şi celelalte. Îmi doresc să putem îmbrăca acest soldat aici, dar nu avem timp.

E-117 Să luăm mijlocul, „încins cu o cingătoare”, asta este cureaua care ţine toate celelalte împreună.
„Încingeţi-vă mijlocul cu Adevărul.” În ziua, frate, când sunt tot felul de ismuri şi fanatism, este timpul să vă încingeţi mijlocul cu Adevărul. Aleluia. Isus a zis: „Eu sunt Adevărul” - Adevărul.

E-118 Vă spun, când oamenii zic: „Dar despre asta? Dar despre aia?” Este bine să vezi acest Adevăr vechi încins în jurul vostru (Nu-i aşa?), ştiind unde staţi. Apoi staţi acolo. Lăsaţi-i să spună: „Ei bine, ai asta, aceea şi cealaltă”. Ştii unde stai. Ai toată armura încinsă, şi cu o cingătoare în jur aici, încinsă bine şi strâns, şi trasă jos cu Adevărul Cuvântului lui Dumnezeu ancorat în inima voastră.

E-119 Toţi dracii din iad nu vă pot supăra. Asta este corect. Îl puteţi întâlni pe Satan, spuneţi: „Este scris”.
Aleluia.
„Oh, îţi spun, frate, ai luat şerpi?”

E-120 „Nu, domnule. Cred în Isus Cristos.”
„Ai făcut aceasta, aceea sau cealaltă?”
„Nu, domnule. Am primit botezul cu Duhul Sfânt.” Încins, o armură pusă, încins cu Adevărul.

E-121 Acum, ei erau pregătiţi în timp ce mâncau. Dumnezeu vrea să vă îmbrăcaţi înainte să mâncaţi această părtăşie. Şi, frate, înainte să o puteţi mânca corect, trebuie să vă îmbrăcaţi. Pentru că, Duhul Sfânt care este în inima voastră, va aduce Duhul Sfânt, trăieşte pe Cuvântul lui Dumnezeu.

E-122 Ştiţi care este necazul cu biserica astăzi, fraţilor? Cred că biserica are o condiţie anemică; Sângele a ieşit din ea. De exemplu, dacă eram un doctor, şi un om mare de şase picioare înălţime, ar veni şi ar spune: „Hei, doctore, sunt aşa de slăbit, nu mă pot ridica. Doar mă clatin”?
Aş spune: „Care este necazul?”
„Ei bine, nu ştiu. Sunt doar aşa slăbit.”
Aş spune: „Ei bine, acum, ai făcut anumite lucruri fizice…”
„Da, asta este corect.”
Şi aş spune: „Ei bine, când ai mâncat ultima oară?”
„Ei bine…”
„Ai în jur de o sută şi optsprezece livre omule.”
„Am mâncat jumătate de biscuit, ieri.”

E-123 Aş spune: „Omule, eşti flămând. Du-te şi ia-ţi o porţie întreagă de mâncare şi nu vei mai fi aşa slăbit”.

E-124 Şi acesta este necazul cu biserica astăzi. Suntem mulţi ca număr, dar, frate, suntem flămânzi. Aleluia. Vă este teamă că vecinul va spune ceva. Ce avem nevoie este o scuturare de modă veche a Duhului Sfânt. Aleluia. Ambele mâini în aer, şi spuneţi: „Doamne, hrăneşte-mă”. Cingătoarea şi armura puse, mărşăluind.

E-125 Fenomenalul a fost făcut. În versetul 38 citim aceasta.
Şi o adunare amestecată a ieşit cu el; şi turmele şi cirezile,… de vite.

E-126 Frate, o adunare amestecată. Fenomenalul a fost făcut; o mare trezire avea loc. Oamenii erau salvaţi, intrând. Şi un grup s-a ridicat imitând aceasta; s-au ridicat comportându-se ca şi cum erau credincioşi. Sigur, şi-au luat sandalele şi celelalte, şi s-au pregătit. Dar aceiaşi adunare amestecată care a luat părtăşia, şi a mers mărşăluind, au fost chiar aceia care au început să murmure şi au făcut ca inima copiilor lui Israel, inimile lor, să se întoarcă în Egipt din nou. Asta are loc în această seară, frate. Avem o trezire, şi acolo va fi o adunare amestecată, mai mult ca sigur. Unii dintre ei vor încerca să intre, imitatori. Când vorbiţi despre predestinare…

E-127 Cineva m-a chemat zilele trecute, a zis: „Ce-i cu ea atunci, dacă Dumnezeu a predestinat?”

E-128 Am zis: „Doar citiţi Romani capitolul 8 şi 9, şi veţi înţelege”. Şi am zis: „Dumnezeu are milă de cine doreşte să aibă milă”.
„Care este rostul predicării atunci?”
Am zis: „Asta este treaba ta şi a mea, ca slujitori”.

E-129 Isus a zis: „Împărăţia lui Dumnezeu este ca un om care a ieşit la mare, cu un năvod în mâna sa. El a aruncat năvodul; şi l-a tras înapoi. Aceasta era Evanghelia. Acolo au avut broaşte ţestoase, gândaci de apă, şerpi, broaşte verzi, şerpi, altele. Şi el a avut şi ceva peşti acolo”. Aleluia.

E-130 Primul lucru care-l ştiţi când trezirea s-a terminat, şi năvodul Evangheliei se îndepărtează, bătrâna broască ţestoasă zice: „Ştiu ca acolo nu a fost nimic cu ea”.
Bătrânul gândac de apă zice: „Aşa cred şi eu”, înapoi la… mocirlă, la voma sa. Şarpele zice: „Nici măcar nu am crezut-o de la început”.

E-131 Dar acolo sunt ceva peşti de asemenea. Aleluia. Aleluia. Este timpul ca slujitorii să arunce năvodul Evangheliei, să-l tragă înapoi. Dumnezeu ştie care sunt peştii. El a fost o broască ţestoasă de la început; şi el a fost un peşte de la început. Dumnezeu ştie ce este fiecare; eu nu o ştiu. Este treaba mea să arunc năvodul în pârâu, să-l trag sus, zicând: „Iată-i, Doamne”. Aleluia. Amin. Sigur, este; acesta este năvodul Evangheliei.

E-132 Cunoaşteţi ziua de zi. Am mers nu cu mult timp în urmă într-un loc. Şi am zis: „Vom avea părtăşie”. Şi au luat o bucată de pâine veche, şi au tăiat-o aşa, în bucăţi, şi au dat-o printre oameni acolo şi toţi în biserică luând împărtăşirea. Frate, asta nu este corect. Inima voastră trebuie să fie corectă cu Dumnezeu înainte să luaţi împărtăşirea.

E-133 Isaia a profeţit despre ea în capitolul 28 şi versetul 8, dacă vreţi să o notaţi. El a zis: „Toate mesele sunt pline de vărsături murdare, şi nu mai este niciun loc curat”. Ei zic: „Pe cine să-l învăţ înţelepciunea? Cui să-i dau învăţături? Unor copii înţărcaţi de curând, luaţi de la ţâţă?” Bebeluşii noştri de aici care se joacă. Când ar trebuie să învăţăm pe altcineva puterile lui Dumnezeu, încă ne certăm dacă este corect să facem aceasta sau aceea. „Toate mesele sunt pline de vărsături.”

E-134 Nu mă pot opri aici. Să mergem înainte; trebuie să ajung într-un loc. În regulă.

E-135 Ei şi-au avut armurile puse, cingătorile; au mărşăluit. Au ajuns chiar la Marea Roşie. Faraon s-a bucurat să-i lase să plece. Şi când au ajuns la Marea Roşie, acolo au văzut armata venind, urmărindu-i. Şi acolo ei staţionau, munţii şi deşertul pe această parte, armata lui Faraon venind pe aici, Marea Roşie înaintea lor. Dar calea lui Dumnezeu trecea prin Marea Roşie. Atât timp cât ştiu că este calea Sa; asta este tot ce-mi pasă pentru a continua să umblu. A zis: „Moise (Aleluia.), ia acest băţ, coboară jos la aceste ape”. Amin.
„Ce se întâmplă, Doamne?”
„Asta nu este treaba ta. Doar continuă să umbli.” Amin.

E-136 Predică Evanghelia, Tom Merideth şi voi ceilalţi. „Ce se întâmplă?” Nu este treaba voastră; doar predicaţi. Lăudaţi-l pe Dumnezeu.

E-137 Iată-i mergând, coborând acolo. Unul dintre scriitori a zis că Dumnezeu era în acest Stâlp de Foc: „Şi El a privit jos cu ochii mânioşi”. Şi a zis: „Când El a făcut-o, Marea Roşie s-a speriat şi a început să se retragă, şi Israel a trecut pe un pământ uscat”. Nici măcar nu au avut noroi pe picioare.

E-138 Ei bine, aceşti inşi au păşit înainte, au zis: „Suntem oameni ca şi ei, şi ne închinăm la fel ca şi ei, deci vom reuşi”. Şi când au ajuns acolo, au aflat că nu puteau reuşi.

E-139 Şi asta este ce se va întâmpla într-una din aceste zile, frate, când timpul separării vine. Şi către voi, voi membri de biserică căldicei, care încercaţi să imitaţi Creştinismul, în una din aceste zile veţi încerca să urmaţi grupul Duhului Sfânt, şi veţi afla că roţile vă vor ieşi acolo în noroi undeva. Asta este corect. Acolo erau zece fecioare care au mers să-l întâmpine pe Domnul, cinci dintre ele erau înţelepte şi cinci nechibzuite. Luaţi Ulei în lămpi, curăţiţi-le să strălucească, în una din aceste zile ele se vor ridica. Şi acolo era plânsetul şi tânguirea, şi scrâşnetul dinţilor.

E-140 Şi acei Egipteni netăiaţi împrejur, de ce nu au putut reuşi? Ei nu erau tăiaţi împrejur. Nu erau în legământ. Dacă erau credincioşi tăiaţi împrejur, Dumnezeu ar fi trebuit să-i recunoască la fel cum a recunoscut pe Israel. Glorie. Oh, îmi doream să fiu de două ori mai mare acum. Mă simt religios; chiar mă simt.
Observaţi, ei erau netăiaţi împrejur. Nu erau în legământ, cu toate că erau oameni. Erau îmbrăcaţi la fel de frumos şi chiar mai bine. Trăiau la fel de bine. Ei aveau case chiar mai bune. Erau într-o clasă mai bună de oameni, lumeşte gândind. Au mers la biserică la fel ca şi ceilalţi. Au urmat înainte. Nu-mi spuneţi că nu ştiau nimic despre Dumnezeu. Iosif le-a spus deja şi a împrăştiat ştirile acolo timp de patru sute de ani. Sigur, au făcut-o. Dar s-au gândit: „Acea mulţime de fanatici, putem să facem orice fac ei”. Dar au eşuat. Dumnezeu a recunoscut numai tăierea împrejur. Duşi au fost.

E-141 Nu-i de mirare că micuţul David s-a ridicat, a zis: „Vreţi să-mi spuneţi că armatele viului Dumnezeu vor sta aici, lăsând acest Filistean netăiat împrejur să sfideze armatele viului Dumnezeu?” El a zis:
„Pune-mă în ceva; lasă-mă să mă duc”. Da, domnule. Dă-ne mai mulţi Davizi.

E-142 Când au ajuns de-a lungul râului, au ajuns de partea cealaltă. Dumnezeu l-a închis; acolo erau vechi chinuitori. Vă puteţi imagina cum s-au simţit Iudeii? S-au uitat înapoi acolo, şi acolo era chiar lucrul care a făcut, şi i-au biciuit şi le-au umplut spatele de urme, şi i-au târât aşa, erau morţi, plutind pe mare.

E-143 Frate, când veniţi prin Marea Roşie a Sângelui lui Isus Cristos, toate obiceiurile vechi care v-au condus la lucrurile care nu aţi vrut să le faceţi, le veţi găsi moarte în Sângele lui Isus Cristos (Aleluia. Asta este corect.), plutind în jos pe râu.

E-144 Nu-i de mirare că Moise a ajuns în Duhul. Acum, vorbiţi despre a avea ceva fel de religie nouă, priviţi la aceasta. Miriam, o profetesă, a privită acolo; a ridicat o tamburină şi a început să bată şi să danseze; şi a coborât pe malul mării, dansând, bătând în această tamburină. Şi fiicele Israelului au urmat-o, dansând şi cântând, şi bătând în această tamburină. Şi Moise şi-a ridicat capul şi a ajuns aşa prins în Duhul Sfânt până când el a cântat în Duhul. Aleluia. Asta este corect. Asta este corect.

E-145 Acelaşi Duh Sfânt, care era peste Moise, este în această clădire în această seară. Aleluia. Acelaşi care a făcut-o pe Miriam să danseze, este aici în această seară. Dumnezeu este Dumnezeu şi nu se schimbă. Da, domnule.
Atunci spuneţi: „Uită-te la acea grămadă de fanatici”.

E-146 Dar acolo nu era nimic să râdă de ei; cu toţii erau duşi. Au avut-o toată pentru ei. Oh, va fi salva în curând. Au avut un timp minunat. Priviţi-i. Să-i privim pentru câteva minute acum, dacă îi putem duce la Stâncă în următoarele câteva minute, dacă putem. Sunt întârziat acum; scuzaţi-mă. Dar mă simt aşa bine, nu pot să mă opresc acum, deci rezistaţi un minut, dacă vreţi. Să-i privim puţin. Oh, îmi place să-i privesc.

E-147 După ce cântecul s-a terminat, strigătul şi având un timp măreţ, de aleluia, au pornit prin pustie, şi i-a condus chiar la apele amare. Nu este asta ciudat? Oh, vai. Chiar în ispită, chiar unde apele erau amare şi ei nu puteau bea. Nu aveau nimic să mănânce, nimic să mănânce, şi apele erau amare. Şi, priviţi, acel pârâu al Marei, „apele amare”, erau chiar în calea lui Dumnezeu unde-şi călăuzea copiii. Nu este ciudat? Părea că Dumnezeu a omis asta, dar El i-a condus chiar la ape.

E-148 „Unii prin ape, alţii prin potop; alţi prin mari încercări, dar toţi prin Sânge.” Asta este o cale bună de a-şi călăuzi poporul.

E-149 Da, stând acolo: „Ce putem face?” Aleluia. „Am urmat pe Domnul. Am venit prin sânge. Ne-am separat”.

E-150 Moise a zis: „Staţi liniştiţi”. Asta este corect. Şi în toate ispitele El va face o cale de scăpare. Acolo era un tufiş pe o parte acolo. Aleluia. El a tăiat acel tufiş şi l-a aruncat în apă, şi apa a devenit dulce, fremătând, bucuroasă. Un alt timp de strigăte au avut. Amin.

E-151 Chiar când diavolul vă prinde la colţ, zicând: „L-am prins chiar acum. Băiete, el nu se poate mişca acum. L-am prins acum”. Apoi Domnul va păşi şi crucea va cădea înaintea noastră, şi (Aleluia) duşi vom fi.
Doctorul spune: „Nimic nu se poate face”. Oh, doamne.
Oh, cineva zice: „Ştii, vei înnebuni, îţi vei pierde minţile”, sau ceva asemănător, apoi Dumnezeu va păşi, va revărsa o binecuvântare pe voi. Doar uitaţi de ea. Dumnezeu ştie unde conduce. Amin. Pfiu. Am un timp extraordinar aici; vă spun.

E-152 Observaţi, ei nu au avut nimic de mâncat. Acea pâine pe care au avut-o, au terminat-o. „Ce vom face acum?”

E-153 A zis: „Cu toţii mergeţi în pat şi postiţi în seara aceasta”. Aţi încercat vreodată? Este bine uneori.

E-154 Şi dimineaţa următoare, au ieşit şi acolo erau ceva azime peste tot pe pământ. Dumnezeu a plouat cu ceva pâine din cer. Ei bine, ei au luat-o şi au început să o guste. Păi, spuneau: „Are gust de miere şi azimă”. Oh, vai. Ce face? „Are gust de miere”. Au început să o mănânce. Au zis: „Păi, este bună”. Şi doar au început să adune şi să mănânce pentru cine nu a avut. Gustaţi miere din stâncă.

E-155 Ştiţi, întotdeauna am zis că David, cu acea oaie micuţă, praştia păstorului sau traista, traista pe care o avea, el întotdeauna căra miere acolo, ştiţi. Şi oricând vreuna din oile sale se îmbolnăvea, lua mierea de acolo, şi o freca pe o piatră de var, care era un tratament vechi. Şi primul lucru care-l ştiţi, oaia mergea acolo şi lingea acea piatră. Şi când lingea acea piatră, lingeau mierea, lingeau varul şi se vindecau. Nu-i minunat?

E-156 Păi, am o traistă plină de miere aici în această seară, şi o voi pune pe Stâncă, Cristos Isus, şi, voi, toate oile mergeţi să lingeţi această Stâncă, „lingeţi, lingeţi, lingeţi”, şi cu siguranţă vă veţi vindeca. Aleluia. Da, domnule. Oh, da, domnule. [Loc gol pe casetă - Ed.]

E-157 Să dureze atât timp cât erau în călătorie. Şi a durat, nu s-a oprit. Acum, trebuiau să strângă suficientă în fiecare seară până seara următoare. Dacă rămânea ceva şi ziceau: „Acum, vom strânge o grămadă în seara asta, nu vom mai merge la trezire mâine seară. Vom strânge suficientă în această seară, şi apoi mâine seară vom avea destulă acasă”. Nu, nu, aceasta se umplea de larve. Da, domnule.

E-158 Acesta este necazul cu experienţa foarte multor oameni. Spuneţi: „Ei bine, frate, aveam bucurie”. Ai încercat să înmagazinezi ceva. Frate, ce am avut seara trecută s-a dus. Ce am acum… Aleluia. Amin. Experienţa unor oameni este ca o cisternă spartă, ştiţi. Asta este corect. Să luăm o bucată nouă în fiecare seară, să facem un pas nou în fiecare seară. Şi reprezintă… Acesta este exact adevărul, frate. Asta este corect. Ce avem nevoie este un Duh Sfânt de modă veche…

E-159 Oh, avem o mulţime de biserici, oh, doamne, membri fini, oh, o grămadă de bani în biserici în prezent, sigur, mulţi pentru a duce biserica înainte. Avem toate acestea, dar nu avem Foc deloc.

E-160 Vă puteţi imagina coborând aici la depoul de trenuri şi construind un şir mare de locomotive aici, şi având un om educat care ştie cum să le conducă, îl aşează pe un scaun moale, şi toţi oamenii înăuntru, zicând: „Ei bine, să mergem”. Şi împinge, împinge, nimic nu merge. El se întinde, zice: „Mai bine tragem şuierul”. El nu are suficient abur să şuiere. Asta este corect.

E-161 O mulţime de oameni nici măcar nu au abur să zică „Amin”. Puteţi avea aceasta gratuit. Oh, aleluia.
Ce avem nevoie în această seară… Ascultaţi, civilizaţia a venit prin foc, s-a întors şi au găsit triburile care foloseau focul; focul face hainele mele; focul produce lumina; focul încălzeşte cina mea; totul vine prin foc. Dacă trăiţi în civilizaţia modernă, trăiţi prin foc. Dacă trăiţi în Prezenţa Divină a lui Dumnezeu, sunteţi botezaţi cu Duhul Sfânt şi Foc. Aleluia. Corect.

E-162 Ei au aruncat ceva abur acolo, frate, doar un micuţ boiler vechi arzând şi zornăind şi sărind şi fremătând. Primul lucru care-l ştiţi, trageţi şuieratul şi dus este pe traseu. Asta este corect. Asta avem nevoie.

E-163 Îmi aminteşte odată, frate şi eram sus acolo la Pârâul Lancassange, şi păşeam înainte, avem o ţestoasă bătrână. Şi acesta era cel mai ciudat lucru; ea îşi azvârlea picioarele când mergea.

E-164 Aveam cele două fetiţe, zilele trecute, cam atât de mari. Stăteam acolo astăzi privindu-l pe micuţul ins şi am râs. El încerca să-şi scarpine capul cu piciorul aşa. Îl priveam. Şi imediat ce l-aţi atins sau ceva, el mergea „shhuu”, înapoi în carapace.

E-165 Aşa este şi cu unele din aceste religii vechi, reci, formale pe care le aveţi astăzi. „Niciodată nu mă voi mai întoarce la acea trezire din nou”, shhuu. „Aparţin la Prezbiterani, Metodişti, Luterani; aparţin la aceasta. Aleluia. El nu este de acord cu mine; sunt înapoi în carapace.” Haide. Oh, această religie ţestoasă, închisă…

E-166 Am zis: „Îl voi aranja”, şi l-am dus jos la pârâu. Mai întâi, am luat un băţ. Am încercat să-l lovesc; asta nu a făcut niciun bine, nu a făcut niciun bine; doar a zăcut acolo. Şi l-am lovit cât de tare am putut, şi doar a zăcut acolo. (Puteţi să-i loviţi, nicio mişcare. Nu, nu are rost să încercaţi, să-i ameninţaţi, altele.) Şi l-am dus acolo; am zis: „Îl voi aranja”, l-am împins în apă. Câteva balonaşe au ieşit, a stat doar la fel.

E-167 Ei bine, puteţi să-i stropiţi, să-i scufundaţi pe spate, pe faţă, orice doriţi. Ei se scufundă un păcătos uscat şi iese unul ud. Asta este tot, încă un păcătos.

E-168 Ştiţi cum l-am făcut să se mişte? Am mers şi mi-am luat o mână de beţe şi am făcut un foc şi l-am pus pe bătrân în el. El s-a mişcat atunci, frate.

E-169 Vă spun; ce are biserica nevoie astăzi este un Foc al Duhului Sfânt de modă veche aprins sub ea. Glorie lui Dumnezeu. Asta este ce avem nevoie. Focul va mişca biserica şi nimic altceva. Asta este corect. Da, domnule.

E-170 Ei bine, a fost un model, un model minunat. Da, domnule. Asta a reprezentat ceva, când acea mana cădea, aceasta însemna… Dumnezeu le-a dat după ce au trecut prin Marea Roşie (model al Sângelui), şi chinuitorii erau morţi. Dumnezeu a trebuit să le susţină vieţile. Şi El a trebuit să le dea ceva, pentru că s-au separat de patria lor, şi erau afară în pustie. Erau pelerini acolo. Erau într-o călătorie, şi Dumnezeu le-a susţinut vieţile, deci El a promis că va asigura tot ce au nevoie. Deci El a făcut-o, şi El a plouat cu mană. A fost un model minunat.

E-171 În Ziua Cincizecimii când această biserică a fost inaugurată, biserica Duhului Sfânt, ei s-au separat de toate bisericile, şi celelalte, să iasă să primească botezul cu Duhul Sfânt. Şi ei aşteptau acolo: „Ce vom face? Stăpânul nostru s-a dus la cer, dar El ne-a spus să aşteptăm puțin, doar să stăm în preajmă puţin mai mult, El urmează să ne trimită Ceva care să ne susţină”.
„Oh, sunt aşa dornic”, a zis Petru, „să-L văd”. Ioan a zis: „Oh, Petru, ce ai face să-L vezi?”

E-172 „Vai, doamne. Oh, îmi pare rău că L-am negat acolo. Nu o voi mai face niciodată din nou.” Apoi, deodată acolo a venit din cer un sunet ca Vâjâitul unui Vânt puternic, a coborât.

E-173 Nu vreun Roman cu gulerul întors în spate, a urcat să le dea azima sau ceva fel de împărtăşire. Nu vreun predicator Protestant zicând: „Acum, îţi voi întinde mâna dreaptă a părtăşiei, îi dă şase luni de probă. Îi pune numele în carte”. Nu, nu. Ei bine, aşa o facem astăzi.

E-174 Dar frate, vă spun, a fost ca un Vâjâit de Vânt puternic, coborând din cer, a umplut toată casa unde stăteau. Aleluia. Frate, clădirea nu era suficient de mare să-i ţină. Afară pe străzi s-au dus, cântând, sărind, dansând.

E-175 Şi aşteaptă un minut, soră, fecioara Maria era acolo de asemenea. Da, era, comportându-se ca şi cum era beată. V-o puteţi imagina pe fecioara Maria? Vă puteţi imagina să spuneţi aceasta într-o biserică Romano-Catolică? Metodistă, Baptistă, Prezbiterană sau altundeva? Fecioara Maria era sub influenţa Duhului Sfânt clătinându-se ca un beat. Şi dacă Dumnezeu a făcut-o pe mama lui Isus Cristos să urce acolo să primească botezul cu Duhul Sfânt înainte să poată merge la cer, niciodată nu veţi ajunge acolo cu ceva mai puţin decât aceasta. Puteţi la fel de bine să aruncaţi gulerul şi să veniţi. Asta este corect.

E-176 Ca bătrânul Naaman, când Naaman a coborât să-şi ia… Ilie i-a spus să coboare şi să se cufunde de şapte ori sau să se scufunde de şapte ori. Oh, doamne, cum i-a jignit aceasta prestigiul. „Uh”, a zis: „nu este apă sus acolo la fel de bună?”
„Nu este biserica mea la fel de bună?”
„Nu, Dumnezeu a zis jos acolo.”

E-177 „Ei bine, acum, Frate Branham, dacă mergem şi credem aceasta şi credem aceea, vom avea o biserică frumoasă şi-i vom trata pe toţi frumos, şi voi plăti zeciuelile într-una.” Nu, domnule. Dacă un om nu este născut din nou, cu niciun chip nu va intra în Împărăţie.

E-178 Deci îl pot vedea păşind acolo, târându-şi picioarele pe nisip ca o pisică în melasă, ştiţi, păşind acolo. „Oh, cred că trebuie să o fac”, s-a scufundat. Îi va jigni prestigiul. A ieşit, încă avea lepră. Profetul a zis de şapte ori. Dar după ce a făcut-o de şapte ori, pielea sa a fost curăţată.

E-179 Frate, vă spun, unii oameni zic: „Nu cred că trebuie să vin la altar, şi să bocesc şi să plâng, să-mi curgă nasul ca la ceilalţi”. Staţi acolo în spate atunci.

E-180 „Voi lua calea cu cei câţiva dispreţuiţi ai Domnului. Am început cu Isus. Doamne, du-mă până la capăt.”

E-181 Această Evanghelia veche m-a ajutat, frate, când stăteam acolo înaintea doctorilor. M-a ajutat când maniacii au alergat la platformă, au zis: „Îl voi omorî în această seară”. A stat lângă mine în orele de ispită, când avioanele au aterizat forţat, când piloţii erau albi la faţă. Această Evanghelie veche a stat lângă mine când doctorul a zis: „Mai are trei minute să trăiască”. A stat lângă mine atunci. Este bună acum. Aleluia. Încă O iubesc. Nu mă pot sătura de Ea. Asta este corect.

E-182 Ei bine, ce a reprezentat asta pentru noi? În regulă, când toţi au fost beţi de această mană nouă…
„Uh?” Da, a căzut din cer. Acum, Moise niciodată nu a zis: „Păstraţi câteva bucăţi în această seară”. Nu avea nimic cu ce să o prepare. Erau străini; erau pelerini şi străini, şi aşa nu aveau nimic cu ce să o prepare. Şi Dumnezeu a plouat-o din cer. Este corect? Şi aşa cum Dumnezeu a plouat-o din cer, El a plouat cu Duhul Sfânt din Cer.
Ei bine, spuneţi: „Acum, ce a spus Moise în urmă acolo?”

E-183 El a zis: „Aaron, vreau ca voi inşilor să mergeţi acolo”. Acum, luaţi-vă jachetele. În regulă. „Vreau ca voi să ieşiţi acolo, şi să strângeţi câteva omere pline din aceasta. Şi vreau să o luaţi şi să o păstraţi, să o puneţi acolo.” A fost ţinută în Sfânta Sfintelor. Nu a putrezit. A fost ţinută în locul sfânt.
A zis: „Pentru ce este aceasta?”

E-184 „Ca toţi cei din generaţia voastră, toţi preoţi care sunt rânduiţi să fie un preot care vor intra în locul sfânt, să poată intra acolo cu aceste omere şi să ia din mana originală, şi să iasă şi să o pună pe limbă, şi să o guste, deoarece el este vrednic, este un preot şi acum a venit în spatele voalului: ‚Acum, el va gusta din mana originală care a căzut la început'.” Asta este ce a zis. Este corect? Şi asta este ce a mers în jos prin epoci…

E-185 Acum, ce are aceasta de-a face cu Cincizecimea? Oh, când toţi mâncau acea mana bună, şi ţipând şi strigând şi continuând acolo ca o mulţime de oameni beţi, de ce, cineva a zis: „Ce putem face?”

E-186 Petru a zis: „Pocăiţi-vă, cu toţii, şi fiţi botezaţi în Numele lui Isus Cristos pentru iertarea păcatelor, căci veţi primi darul Duhului Sfânt. Promisiunea este pentru voi şi copiii voştri, şi cei care sunt departe, atâţi câţi va chema Domnul Dumnezeul nostru”. Frate. Aleluia. Toţi oameni care împlinesc condiţiile lui Dumnezeu şi devin un preot, să intre dincolo de perdea şi să se separe de lume, primeşte, nu numai o gură plină, dar o inimă plină din Mana originală care a căzut în ziua Cincizecimii. Nu ceva ce arată ca Ea, dar ceva din Lucrul real. Aleluia. Glorie lui Dumnezeu. Corect. Acolo s-au dus, doar mergând înainte. Cât va dura? Până când vine Isus. Mana a durat până când au atins cealaltă ţară şi au obţinut cerealele vechi. Este corect?

E-187 Acum, ce timp avem? Oh, îmi pare rău. Sunt întârziat numai douăzeci şi cinci de minute. Doamne, asta este ciudat pentru mine să depăşesc aşa mult, nu-i aşa? În regulă, doar un moment. Ei bine, mai am cinci minute, să o fac o jumătate de oră. Cum este asta? Nu cred…?...

E-188 Să mergem aici şi să atingem textul imediat. Au străbătut pustia. Priviţi oamenii, ca şi azi. Slujitorilor, nu fiţi descurajaţi. Priviţi aici, ca… Dar amintiţi-vă, murmurele lor, nici măcar unul nu a atins cealaltă ţară, nici unul. Dar au murmurat şi s-au plâns. Au părăsit oalele cu usturoi ale Egiptului, şi mâncau mâncarea Îngerilor, şi s-au plâns de ea. Este corect?

E-189 „Ei bine, Frate Bill, îţi spun, îţi spun, nu ştiu ce voi face. Soţul meu mă va părăsi.” Lasă-l să plece.

E-190 Separă-te de toate. „Cel care nu-i va părăsi pe ai săi, şi să se ţină de Mine, nu este vrednic de Mine.”

E-191 „Nu ştiu ce va spune mama.” Ce-ţi pasă ce va zice mama? Este ceea ce a zis Isus. Vedeţi? Da.

E-192 „Ei bine, îmi este teamă că cercul cusăturii mele se va rupe.” Ei bine, rupe-l. Asta este corect.

E-193 „Ei bine, societatea mea literară, toate celelalte lucruri. Aparţin Învăţătorilor Părinţi şi toate acestea.
Dacă merg jos acolo şi încep să strig?” Ei bine, strigă.

E-194 Un bătrân odată, a ajuns plin de Duhul Sfânt, ce timp minunat avea. Fiica sa, el stătea cu ea. El a luat Biblia şi a citit, apoi s-a ridicat şi a plâns, şi a păşit în sus şi-n jos pe podea. Ea urma să aibă o petrecere de ceai, ştiţi, aşa l-a luat pe bătrân, deci a zis: „Îl voi aranja”. A zis: „Tată, astăzi vin fetele”. A zis: „Ştiu că nu vrei să te prosteşti cu fetele”.
A zis: „Nu”.

E-195 A zis: „Îţi voi da o carte bună să citeşti”. A zis: „Urcă în pod şi citeşte în timp ce avem petrecerea noastră”.
A zis: „În regulă”.
Ea a zis: „El nu va găsi nimic acolo pentru care să strige”.

E-196 Deci el a urcat acolo, şi ea i-a dat geografia. Deci, el a urcat şi a început să răsfoiască paginile, a zis: „Hm, Europa, Asia”. A mers acolo, a zis: „Marea”. El a privit jos din nou, a zis: „Aleluia. Aleluia. Aleluia”. A început să danseze apăsat.
Şi toate fetele au zis: „Ei bine, ce se întâmplă?”

E-197 A zis: „Oh, ceva este în neregulă cu tatăl meu. Trebuie să plecăm”. Au urcat treptele, au ajuns sus acolo.
El striga: „Lăudat să fie Domnul. Aleluia. Aleluia”. Ea a zis: „Tati, care este problema?”

E-198 A zis: „Oh, scumpo, mi-ai dat cartea asta bună să o citesc, am citit aici unde spune că marea nu are fund. Şi Isus a zis că El a pus păcatele mele în marea uitării, şi aminteşte-ţi…” A zis: „Ele încă se scufundă. Aleluia. Aleluia. Aleluia”. Asta este corect. Sigur, încă scufundându-se, nu are fund. O vedeţi pe pământ, doar urcaţi acolo şi continuaţi să veniţi. Oh, doamne, doar continuaţi să mergeţi. Aleluia. Asta-i corect.

E-199 Plângându-se, întotdeauna murmurând: „Nu ştiu ce să fac”. Oh, doamne, murmurând. Au părăsit oalele de usturoi, să mănânce mâncarea Îngerilor. Au părăsit medicii lăudăroşi ai Egiptului să fie cu Marele Medic. Au părăsit o grămadă de oameni care ziceau: „Zilele miracolelor au trecut”, Doamne, bunătatea, să fie cu aceşti oameni unde miracolele şi toate celelalte lucruri sunt posibile. Chiar cu acea mulţime, încă plângându-se. Asta este corect. Ce condiţie. Au părăsit apele nămoloase ale Egiptului, să bea din Fântâna care niciodată nu seacă, încă plângându-se. Nu-i de mirare că aprovizionarea lor a fost oprită.

E-200 Acesta este necazul astăzi. Aprovizionarea a fost oprită din cauza murmurelor prea multe. „Dar sarcina diaconilor? Biserica mea spune…” Oh, încetează, frate. Priveşte la Cristos. Au urmat…

E-201 Apoi, primul lucru care-l ştiţi, Moise a zis: „Aduceţi-i aici. Aduceţi-i aici”.

E-202 Şi Dumnezeu a zis: „Vorbeşte Stâncii, şi va da apă”. Şi când a vorbit Stâncii… Acum, el a luat, mai întâi, şi a lovit Stânca cu un toiag. Şi când a lovit-o, această Stâncă, acest toiag era toiagul judecăţii lui Dumnezeu. Nu era un toiag al lui Moise. Dumnezeu l-a ţinut, îl avea pe Moise în mâna Sa.

E-203 Şi ce era acest toiag din mâna lui Moise, este în Numele lui Isus în biserică astăzi. Asta este corect. Acesta este adevărul, frate. Dacă acei Egipteni puteau să-i ia toiagul din mână, el era fără putere. Dacă ei pot lua Numele lui Isus de la biserică, şi să vă îndepărteze; veţi ieşi şi Îl veţi huli şi veţi râde de El, şi altele, şi veţi încerca să intraţi şi să vă rugaţi în El. Nu puteţi face asta. Trebuie să-L ţineţi sacru. Asta este corect.

E-204 „Oh, ia Numele lui Isus cu tine, copil al durerii şi necazului. Când ispitele în jur se adună, rosteşte acest Nume sfânt în rugăciune.” Diavolii se vor împrăştia, ca băbuştile pe podea când lumina se aprinde. Adevărat.

E-205 Iată-i. Doamne. El a zis: „Aduceţi-i aici”. Şi el a luat acest toiag, şi a lovit Stânca. Şi când a lovit Stânca, acolo era o despicătură într-o parte a Stâncii.

E-206 Şi această Stâncă era Cristos Isus. Mulţumiri să-i fie lui Dumnezeu. Este judecata lui Dumnezeu pentru voi şi pentru mine, un păcătos slab, vrednic de moarte, vrednic de separare. Judecata lui Dumnezeu a fost: „În ziua în care vei mânca, în acea zi vei muri”. Şi judecata, L-a lovit la Calvar, şi acolo a atârnat, sângerând, behăind, murind. Mielul lui Adam atârnând acolo, Mielul lui Abel, mai degrabă, Mielul junghiat de la întemeierea lumii.

E-207 Şi de acolo, o pildă foarte frumoasă. Pentru ce a fost ridicat şarpele de bronz? Pentru vindecare.
Motiv compus - Când au avut nevoie de vindecare, au ridicat un şarpe de bronz. Ce era? Din cauză că ei murmurau, mustrând împotriva lui Dumnezeu şi a lui Moise. Şi a fost pentru un motiv compus, pentru că murmurau, păcătuind şi erau bolnavi şi aveau nevoie de vindecare.

E-208 „Şi Moise”, aşa cum a zis Isus: „cum Moise a înălţat şarpele de aramă în pustie (pentru acelaşi scop, aceeaşi cauză, aceeaşi ispăşire), aşa trebuie să fie înălţat Fiul omului (motiv compus) să vă salveze sufletul”.

E-209 Şi Stânca lovită care a adus apa, care s-a revărsat în ţară, să salveze un popor muritor. „Dumnezeu aşa mult a iubit lumea”, în Noul Testament, să o tipizeze, antemodelul, mai degrabă, „Dumnezeu aşa mult a iubit lumea încât a dat pe singurul Său Fiu, ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă Viaţă Veşnică”. Iată-vă. În timp ce asta a fost pentru un popor pieritor, muritor, neajutorat, pentru care şarpele de aramă a fost înălţat, Stânca lovită a fost lovită să dea Viaţa şi vindecarea şi pacea, acestor oameni, aşa Dumnezeu a înălţat pe Fiul Său încât să nu pieriţi, dar să aveţi Viaţa Veşnică.
Fratele meu, soră, mă rog ca tu să-L accepţi în această seară.

E-210 Îmi pare rău că am făcut o lucrare de mântuială cu lecţia mea. Nu am mai predicat de mult timp. Mă scuzaţi pentru emoţiile mele, dar cât de bine mă simt. Şi scuzaţi-mă. O voi fixa în câteva zile, astfel încât să pot învăţa.

E-211 În această seară acelaşi Înger al lui Dumnezeu care este pozat pe acea hârtie este chiar aici la această platformă. Ce este? Este Îngerul legământului. Este Domnul Isus Cristos identificându-se. Domnul să vă binecuvânteze. Fie să-L primiţi ca Salvatorul vostru personal. Aştept după chemarea mea la altar, până când Duhul Sfânt îmi dă călăuzirea să o fac. Vedeţi?

E-212 Şi cred că Dumnezeu va umple această biserică cu Duhul Sfânt, până când veţi auzi un strigăt care va străbate Jeffersonville aici. Aştept şi mă rog în fiecare zi şi noapte, aşteptând momentul crucial. Continuaţi să postiţi, continuaţi să vă rugaţi; aducând copiii împreună, scăpaţi de tot păcatul din jurul casei, cum a zis Iacov: „Scoateţi-vă cerceii şi spălaţi-vă hainele”. Pregătiţi-vă. Oh, aud sunetul ploii abundente.

E-213 Fie ca Domnul să vă binecuvânteze acum. Priviţi la Mielul lui Dumnezeu în timp ce ne aplecăm capetele.

E-214 Tatăl nostru ceresc, acea minunată biserică mişcându-se cu toată armura, şi hainele lor niciodată nu au fost jerpelite, încălţămintea nu le-a ieşit din picioare. Patruzeci de ani în pustie, şi acolo nu a existat vreun plăpând printre ei: fără doctor, doctori pământeşti; doar Marele Medic. Fără milionari, nimic cu ce să facă haine; dar măreţul Creator a fost acolo să le ţină hainele de la a se învechi. Au trebuit să treacă prin ape adânci şi nisipuri arzătoare, împinşi prin cărările cu buruieni şi munţii înguşti. Totul le era în cale, dar acest Stâlp de Foc îi călăuzea.

E-215 Înainte, înainte în faţa noastră, o Luceafăr al dimineţii, călăuzeşte-ne şi direcţionează-ne. Iartă-ne păcatele şi ajută-ne să fim slujitorii Tăi, Doamne. Ia aceste câteva Cuvinte împrăştiate cu care am stat aici, Doamne, citind din Cuvântul Tău, şi mă rog ca Tu să o adânceşti în toate inimile. Şi fie ca niciodată să nu piară, dar fie ca Tu să le dai Viaţa Eternă.

E-216 Şi în timp ce avem capetele aplecate, este vreo persoană aici, (cu ochii închişi), vreţi să vă ridicaţi mâna, spuneţi: „Frate Branham, te rog aminteşte-mă. Eu sunt pierdut, şi eu nu-l cunosc pe Isus ca Salvatorul meu. Nu am fost născut din nou. Vreau să te rogi pentru mine”. Vă veţi ridica mâna acum, strecuraţi-vă mâna astfel încât să pot oferi rugăciunea. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Mulţi aveţi mâinile ridicate, pretutindeni în clădire. Asta este minunat. Dumnezeu să vă binecuvânteze pretutindeni. Acum, spuneţi: „Frate Branham, ştiu, dacă Dumnezeu trebuie să cheme sufletul meu, acest germene de Viaţă nu este în mine. Nu este în mine. Nu-L cunosc aşa. Chiar nu-L cunosc aşa. Niciodată nu am fost născut din nou, dar vreau să fiu. Vreau să fiu, şi vreau să te rogi pentru mine”. O să vă ridicaţi mâna acum, altcineva îşi va ridica mâna? O mulţime de mâini. În regulă, vă mulţumesc. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Şi altcineva. În regulă. Acum, Dumnezeu să te binecuvânteze, şi pe tine, şi pe tine. În regulă.

E-217 Acum, cineva aici care vrea să fie amintit în rugăciune, sunteţi bolnavi şi spuneţi: „Frate Branham, aminteşte-mă; sunt bolnav”. Nu am mai avut un serviciu de vindecare, deoarece socotim totul în Evanghelie, dar mă rog pentru bolnavi. Şi acum, dacă o să vă ridicaţi mâna, spuneţi: „Aminteşte-mă, sunt bolnav, Frate Branham”. În regulă, câteva mâini s-au ridicat din nou, care sunt bolnavi. În regulă, în timp ce avem capetele aplecate.

E-218 Doamne, te rog salvează păcătoşii, Doamne, decăzuţii; acord-o, Doamne. Adu-i acasă în această seară şi hrăneşte-i proaspăt. Fie ca ei să plece de aici în această seară şi să-şi reînnoiască legământul. Fie ca sărmanul păcătos, fie ca perna lui să fie ca o stâncă în această noapte, să nu se poată odihni. O Dumnezeule, asta este groaznic, aşa pare, ca un om să se roage aşa. Dar, o Dumnezeule, orice, nu lăsa sufletul lui să fie pierdut. Asta este dacă s-ar duce din această lume, Doamne, fără să Te cunoască. Oh, mă rog ca Tu să fii cu el. Ajută-l; ajut-o şi pe ea, Doamne, pe toţi.

E-219 Şi acum bolnavii aici, Doamne. Fie, cum Moise a înălţat acest şarpe, şi toţi cei care au privit la şarpe… Şarpele niciodată nu s-a rugat pentru nimeni. Doar au privit şi au trăit; au privit şi au trăit. Şi toţi cei care au privit, au trăit. Doamne, fie ca bolnavii şi nenorociţii, care sunt în clădire în această seară, să se uite la cruce acolo, să vadă acest Prinţ al Păcii atârnând acolo, Antemodelul şarpelui…?... şarpele păcatului, şi El a fost făcut păcat pentru noi. Doamne, mă rog ca Tu să vindeci pe toţi acum. Fie ca Duhul Sfânt să se mişte pe acolo, tranzitează prin fiinţa lor acum, şi vindecă-i de infirmităţile lor.

E-220 Binecuvântează-i pe aceia, Doamne, care sunt pe cale, drumeţii. Bătrâni şi bătrâne aici care au luptat să obţină premiul, şi au navigat prin mările sângeroase, au rezistat persecuţiei amare şi necazurilor casnice, şi celelalte şi încă fluturând înainte.

E-221 În una din aceste zile barca noastră va pleca din port de acolo. Vom auzi vechea barcă a Sionului suflând în timp ce vine repezindu-se prin ceaţa din cameră, când moartea se aşează în noi, şi cei dragi ai noştri ţipă. O vom auzi suflând. Aleluia. Se va mişca prin acea ceaţă la marginea patului; vom pune picioarele acolo, pe pământ acolo în Ţara unde niciodată nu vom îmbătrâni. Şi ridurile vor dispărea de pe feţe (Aleluia.); părul cărunt va dispărea şi vom avea un trup ca Trupul Său glorificat. Îl vom vedea cum este, şi îi vom întâlni pe cei dragi ai noştri în acea ţară a veseliei. Încurajaţi-vă.

E-222 O Dumnezeule, mişcă-te peste acest oraş şi trimite înăuntru păcătoşii, ca aici să fie o mare trezire a sufletului. Acordă-o, Doamne. Fii cu noi când avansăm în serviciu. În Numele lui Isus o cerem. Amin.

E-223 Domnul să vă binecuvânteze. Acum, în timp ce plecaţi, voi cere fratelui uşier dacă va veni şi va lua cărţile şi pozele. (Şi fiecare să primească aceasta de asemenea, frate uşier, şi micuţul… şi poza acolo.) Dacă doriţi una. Nu vindem cărţi; nu vindem poze. Dacă le doriţi, în regulă; dacă nu, doar… Le avem pentru acest scop. Vreţi fraţilor să păşiţi acum şi să le luaţi, dacă doriţi, Frate Cocs şi Frate Fleeman, şi staţi la câte o uşă acolo, dacă oamenii vor.

E-224 Câţi iubesc pe Domnul, să spună: „Amin”. [Adunarea strigă: „Amin”. - Ed.] În regulă.

E-225 Mă întreb dacă sora care are copilul în braţe, sora, cântăreaţa, sau aici, dacă ea stă chiar… În regulă, dacă te-ai ridicat, vino aici pentru un moment dacă doreşti, şi dă-ne o notă la pian.

E-226 Acum, amintiţi-vă, serviciile încep mâine seară; ştiţi unde vom începe mâine seară? Vom duce copiii Israelului la Cadeş-Barnea. Acesta este scaunul judecăţii. Şi acolo Iosua şi Caleb se vor duce şi se vor întoarce.

E-227 Şi apoi, dacă Domnul doreşte, duminică dimineaţă acestea, aceste întrebări şi răspunsuri, cu voia Domnului, le vom avea.

E-228 Şi duminică seara vrem să ducem copiii în patrie. Aleluia. Iordanul s-a retras, şi pârâurile nămoloase s-au retras. Şi au urcat la zidurile Ierihonului, şi a strigat şi zidurile s-au prăbuşit, şi ei au preluat. Aleluia. Vom observa acea sfoara stacojie a curvei Rahav, atârnând jos acolo unde ea a lăsat spionii.

E-229 Apoi cu voia Domnului, săptămâna viitoare vom merge direct în Cartea Apocalipsei, jos prin Daniel (Aleluia.), şi vom avea un timp glorios, măreţ. Îl iubiţi pe Domnul? Amin. În regulă.

E-230 Acum, câţi cunosc acest cântec… (Dă-ne o micuţă, doar: „Nu uitaţi rugăciunea în familie”, Îl ştiţi?) Să vedem dacă îl putem cânta fără muzică acum. Câţi cunosc acest cântec vechi aici: „Nu uitaţi rugăciunea în familie?” În regulă. Acum, să începem încetişor.
Nu uita rugăciunea în familie
Isus vrea să vă întâlnească acolo;
El va avea grijă de toate,
Oh, nu uitaţi rugăciunea în familie.

E-231 Câţi aveţi rugăciuni în familie? Să vedem. Da, acum ea are cântarea acolo. Asta este. Să încercăm acum, haideţi.
Nu uita rugăciunea în familie
Isus vrea să vă întâlnească acolo;
El va avea grijă de toate,
Oh, nu uitaţi rugăciunea în familie.

E-232 Cântecul nostru de despărţire: „Ia Numele lui Isus cu tine”, îl ştiţi, nu-i aşa?

E-233 Acum, să ne ridicăm un moment. Acum, în timp ce cântăm primul vers, vreau să vă întoarceţi, daţi mâna cu vecinul vostru, spuneţi: „Numele meu este John Doe; sunt bucuros că eşti aici în Tabernacol în această seară. Sper să te văd din nou”. Domnul să te binecuvânteze acum. Dar nu plecaţi; vom fi eliberaţi în felul obişnuit, imediat. (Fraţilor mergeţi la uşă, dacă vreţi.) În regulă, acum.
Ia Numele lui Isus…

E-234 Întoarceţi-vă şi daţi mâna acum, întoarceţi-vă. Asta este corect. Daţi mâinile acum, pregătiţi-vă. Dacă aveţi ceva împotriva cuiva, întoarceţi-vă şi daţi mâna cu ei, spuneţi: „Nu, suntem pelerini împreună”.
… oriunde mergeţi.
Nume preţios, cât de dulce!
Speranţa pământului şi bucuria cerului;
[Fratele Branham vorbeşte cu cineva - Ed.] Frate Smith, nu te-am mai văzut…?...
Speranţa pământului şi bucuria cerului.
Acum, ascultaţi îndeaproape acum.
La Numele lui Isus îngenunchem, Căzând prosternaţi la picioarele Sale, Regele Regilor în cer îl vom încorona,
Oh, când călătoria noastră este terminată.
Nume preţios (o Nume preţios), o… (o cât de dulce!) Speranţa pământului şi bucuria cerului;
Nume preţios (o Nume preţios), o cât de dulce! Speranţa pământului şi bucuria cerului.

E-235 Suntem bucuroşi că aţi fost aici în această seară. Vrem să veniţi din nou şi să fiţi cu noi mâine seară, dacă puteţi. Dacă nu aveţi o slujbă, fiţi cu noi.

E-236 Acum, Elder Steel, din Portsmouth, Ohio, intră, stând aici în primul rând. Îi vom cere să elibereze adunarea într-un cuvânt de rugăciune. În regulă, Frate Steel.