E-1 Mulţumesc, Frate Thom. Vreţi să daţi acelui lucru tot sonorul care îl avem aici, dacă vreţi. Era cât pe ce să nu vin aici. Am gripă. Şi am promis că voi fi aici. Şi am zis Fratelui Neville, ca Fratele Cox să vină şi să-i spună. Am zis: „Spune-i Fratelui Neville să meargă şi să aibă serviciu, deoarece sunt aşa de răguşit. Abia pot scoate un zgomot.”
Şi el a zis, s-a întors şi a zis: „Mai bine vii, Frate Bill. Cred că ar fi un lucru bun.” Deci eu întotdeauna îmi doresc să fac ceva efort. Dacă… Sunt foarte răguşit pentru a vă predica, dar vă pot vorbi puţin, cu ajutorul acestor mecanisme micuţe. Eu…
De fiecare dată când vin în Indiana, sunt răguşit. Nu ştiu din ce cauză, dar mi se întâmplă, de fiecare dată, răcesc. Este aşa jos chiar aici. Cobor aici, şi pare că nu o pot ţine departe de mine. Mă rog, dar vine oricum. Dar întotdeauna încerc să fac cât de bine pot ceea ce am de făcut. Deci aceasta este calea să o faci, cât de bine putem. Asta este tot ce respectă Dumnezeu, aşteaptă, mai degrabă, scuzaţi-mă; este tot ceea ce El aşteaptă.

E-2 Acum, mm încredere că Domnul nostru vă va binecuvânta şi vă va da o mare binecuvântare prin aceste servicii de vineri, sâmbătă şi duminică. Serviciile vor continua diseară, mâine seară. Nu-i aşa, Frate Neville? [Fratele Neville spune: „Da.” - Ed.] Doar continuă mâine seară.
Trebuie să cobor aici, şi apoi plec de aici şi merg să le vorbesc unui grup de misionari care sunt în Louisville. Cred că sunt şaptesprezece sau douăzeci şi şapte de naţiuni reprezentate la adunarea misionară. Ei au dorit ca eu să am câteva minute mâine seară. Dum… Duminică dimineaţă este…

E-3 Ce s-a întâmplat? [Un bărbat spune: „Vrei să te rogi pentru acest bărbat chiar acum?” - Ed.] Puneţi mâinile peste el, frate.
Tatăl nostru ceresc, ne rugăm în Numele Copilului Tău preaiubit, Isus, de data aceasta, ca mila Ta să fie întinsă peste noi în seara aceasta, vindecându-l pe fratele nostru, bărbatul stând acolo care pare să fie foarte bolnav. Tu ai spus: „Mărturisiţi-vă greşelile unul altuia, şi rugaţi-vă unul pentru altul, ca să fiţi vindecaţi.” Şi mă rog cu aceşti oameni în seara aceasta, în Numele Domnului Isus, ca Tu să vindeci pe fratele nostru acum. În timp ce fratele nostru stă acolo cu mâinile puse peste el, reprezentând mâna Domnului Isus, şi împreună trimitem rugăciunile noastre către Tine în Numele lui Cristos, încât fratele nostru să se vindece de această boală pe care o are. Amin.
Domnul să te binecuvânteze, frate. Cu toţii faceţi-i loc să respire. El este puţin îngrămădit acolo.
Lăsaţi-l să iasă. Dacă vrei să ieşi, domnule, du-te şi ocupă un scaun în spatele clădiri, unde ai aer.
Acum, Domnul Isus cunoaşte toate necazurile noastre. El este bariera poverilor noastre.

E-4 Şi acum, duminică dimineaţa, devreme, la şase dimineaţa, serviciul de la răsăritul soarelui… La câţi la plac serviciile de la răsăritul soarelui de Paşti? Aşteptăm o binecuvântare mare. Deci atunci, dacă Domnul voieşte, voi avea serviciul la răsăritul soarelui; este de la şase la şapte. Apoi vă întoarceţi acasă la micul vostru dejun, apoi înapoi. Şi la nouă şi treizeci, serviciul de şcoală duminicală obişnuit; Fratele Neville va fi aici. Şi imediat după serviciul de şcoală duminicală, voi avea servicii de botez pentru aceia care vor fi botezaţi, duminică dimineaţa de Paşti.
Dacă nu aţi fost botezaţi prin scufundare, şi doriţi, şi sunteţi un Creştin, credeţi în Divinitatea lui Isus Cristos fiind Fiul lui Dumnezeu, şi vreţi să vă luaţi poziţia în părtăşia noastră, să fiţi botezaţi, vom fi fericiţi să vă avem aici în dimineaţa de Paşti pe la zece şi jumătate pentru scufundare. Aduceţi-vă hainele. Dacă nu aveţi, desigur, în special femeile, ei au rochii acolo, mărimi diferite pentru doamne. Nu cred că ei au toate mărimile pentru bărbaţi. Dar suntem foarte bucuroşi să vă avem aici cu noi în dimineaţa de Paşti.

E-5 Apoi duminică după-amiază este un serviciu funerar, pentru cineva din oraş, sau cineva de aici, care a fost… Cred că a fost convertit sub predicarea Fratelui Neville cu ceva timp în urmă. Cred că numele este East, sau altul. Ei m-au sunat de la casa funerară şi m-au întrebat dacă eu şi Fratele Neville şi câţiva dintre noi vin şi cântă şi au servicii pentru duminică după-amiază la ora două, la Casa Funerară Mottaz.
Nu mi-o amintesc pe doamna, East, Yast sau East. Mulţi aţi văzut în ziar, cred, aseară. Şi… [O soră spune: „Frate Bill?” - Ed.] Da. [„Aceasta a fost Edna Justice; venea aici destul de des.”] Edna Justice, poate o cunoaşteţi. Ea probabil este tânără. Este? Este corect, soră? [„Douăzeci şi nouă. Uh-uh.”] O tânără. Cred că ei… Mama ei m-a sunat şi a zis că ea lasă doi sau trei copilaşi. Asta este cu siguranţă destul de rău.

E-6 Doar arată răul acestei vieţi muritoare, nu-i aşa? Dar în… Dacă ea a fost în Cristos Isus, este cu mult mai bine, în seara aceasta, decât oricare persoană stând în această clădire. Ea a trecut prin valea umbrei morţii prin care toţi muritori trec. Şi într-o zi voi şi cu mine va trebui să trecem pe acolo, dar nu vom traversa Iordanul singuri, pentru că El este Salvatorul nostru. Deci noi…
Dacă doriţi să veniţi la Casa Funerară Mottaz, care se află pe Strada Maple, între Walnut şi… Nu, cred că sunt străzile Locust şi Wall, pe partea dreaptă în timp ce mergeţi către vest. Nu ştiu unde… Care este numărul acesteia? [Cineva spune: „221” - Ed.] 221. Se află unde erau Casele Funerare Scott şi Combs, când eram tânăr. Şi aceasta este pentru duminică după-amiază, şi la ora două.

E-7 Şi apoi duminică seara, serviciile de Paşti obişnuite. Probabil că vom predica moartea, îngroparea şi învierea, duminică seara. Şi nu ştim ce va face Domnul nostru săptămâna viitoare, dacă serviciile vor continua, sau ce va fi, pentru săptămâna viitoare. Avem încredere că veţi fi cu toţii aici duminică.
Recunosc mulţi dintre predicatori din jur. Cineva mi-a spus că Domnul Fuller a fost aici, acesta era… sau venea la adunările noastre. Este omul aici? Frate Fuller, nu eşti tu omul care mă ducea în New York, din loc în loc, mergeam la adunări? Bucuros să te văd, Fratel Fuller. Domnul să te binecuvânteze.
Apoi am văzut un alt slujitor aici pe care Fratele Tom nu-l cunoaştea. Nici nu-i ştiu ultimul nume al băiatului, dar ştiu că ei îl numesc Junior acolo: Jackson, Fratele Jackson, Junior Jackson. Doar ridică-ţi mâna, Frate Jackson. Suntem bucuroşi să te avem cu noi. El este de jos de lângă Elisabeth, biserica Metodistă de jos de acolo, unde voi ţine un serviciu curând, cu voia Domnului, înainte să ne întoarcem pe câmp.
Acum, marea chemare din India. Şi totul devine mai dens şi mai dens, în fiecare zi. Rugaţi-vă pentru mine.

E-8 Acum, în seara aceasta, aceasta este Vinerea Mare. Este o seară când cu toţii… Oh, cred, în Ierusalim, la acest timp, soarele este apus acum, spre sâmbătă dimineaţă. Dar toată ziua, oamenii s-au târât pe acea cărare veche unde crucea a lăsat urmele sângerânde ale Purtătorului: lacrimile, îndurerându-le sufletele, plângând. Multe catedrale mari, şi aşa mai departe, astăzi, au celebrat acest timp memorial. Dacă a fost vreodată un timp care trebuie celebrat, este acesta, în această oră de necaz.
Şi mă întreb dacă sora noastră, văzând această micuţă, acest pian micuţ aici… Îmi place pianul.
Sunt de modă veche. Şi mă întreb dacă putem obţine o notă din acesta: Isuse, ţine-mă lângă cruce.
Unul din aceste cântece bune vechi, din inimă pe care obişnuiam să le cântăm de mult. Şi mă întreb dacă ne putem strânge împreună pentru acesta. Îmi place.
Acolo este o fântână preţioasă,
Gratuită pentru toţi, un izvor de vindecare,
Care curge din muntele Calvarului.
Câţi ştiu un vers din el, oricum? În regulă, alăturaţi-vă mie acum. Şi acum, să tragem cortinele în jurul nostru şi să ne fixăm gândurile acum o mie nouă sute de ani, în această după amiază. Ce Jertfă, lumea niciodată nu a cunoscut aşa ceva - a scuturat întreaga lume. Şi acum, nu doriţi să staţi lângă acest loc, unde sunteţi în locul părtăşiei şi binecuvântărilor cu El?

E-9 Să-l cântăm toţi acum, în felul de modă veche, acum, să nu… doar în felul cum l-aţi cânta dacă aţi fi singuri. În regulă. Frate Thom, mă ajuţi să-l conduc, vrei? Nu prea am glas acum. Şi apoi, în regulă. În regulă. [Frate Robert Thom ajută la cântarea „Lângă Cruce” - Ed.]
Isuse, ţine-mă lângă cruce, Acolo este o fântână preţioasă,
Gratuită pentru toţi, un izvor de vindecare,
Curge din muntele Calvarului În cruce, în cruce,
Să-mi fie gloria veşnic;
Până când sufletul meu răpit va găsi Odihnă lângă râu.
În timp ce vă aplecaţi capetele, dacă doriţi, să-l fredonăm încetişor acum. [Fratele Branham şi adunarea încep să fredoneze „Lângă Cruce” - Ed.]
Lângă cruce voi privi…
Sperând, încrezându-mă, întotdeauna, Până când ajung pe plajele de aur, Doar dincolo de râu.
[Fratele Thom continuă să cânte încetişor refrenul din nou, „Lângă Cruce” - Ed.]
Mă întreb dacă doriţi să… Nimeni nu a făcut-o pentru voi. Mă întreb dacă doriţi… ar dori să-şi rededice viaţa către Cristos, şi, „Doamne, aminteşte-mă. Apreciez al Tău… osteneala, şi suferinţa, sângerarea, murind pentru mine. Sunt nevrednic, dar îmi voi strecura mâna acum sus, Doamne, şi Mă vei vedea. Vreau viaţa mea rededicată.” Dumnezeu să vă binecuvânteze. Dumnezeu să vă binecuvânteze. În regulă. „Vreau să mă rededic însumi către Tine acum, Doamne, în această seară de Vinerea Mare.” Dumnezeu să vă binecuvânteze.

E-10 Tată, mă rog ca Tu să-i binecuvântezi pe aceia care şi-au ridicat mâinile, şi aceia care nici măcar nu au avut curajul să o facă. Ne rugăm ca Acel atotsuficient în seara aceasta să-i binecuvânteze pe toţi.
Ne gândim la Calvar, când Dumnezeu, Salvatorul nostru, a stat în ruşine; doborât, a fost dat în mâinile oamenilor prosperi care i-au luat trupul, după ce l-au implorat pe Pilat; l-au dus şi L-au înfăşurat în lenjerii curate şi l-au pus în mormânt. O Dumnezeule, ce simţământ a fost peste acei ucenici sărmani; păreau că sunt învinşi la acest timp. Acela în care ei s-au încrezut aşa de mult era dus, dar nu pentru mult timp. Doar o Jertfă sângerândă, asta era tot. Într-o zi, cu câteva zile mai târziu, El a înviat şi apoi a venit bucuria.

E-11 Ajută-ne, în seara aceasta, Doamne, în timp ce suntem în acest sezon, să fie peste noi, încât să vedem suferinţa care a fost necesară pentru răscumpărarea noastră, tristeţea care a fost necesară ca noi să fim fericiţi. Şi fie ca sufletele noastre… În seara aceasta, Doamne, fie să ne consacrăm Ţie, şi sufletele noastre să fie îndurerate, să privim acolo şi să vedem ce, o Dumnezeule, ce moarte oribilă. Cât de crud este păcatul. Şi mă rog, Tată, ca Tu să ne binecuvântezi împreună acum.
Ajută-mă, o Dumnezeule, în timp ce slujitorul Tău stă aici cu un glas foarte slab, şi copiii Tăi aşteptând să audă ceva din Cuvânt. Ajută-mă, Doamne, frânge Cuvântul Vieţii gratuit pentru toţi, în timp ce ne rededicăm vieţile şi inimile. Lacrimile inimilor noastre curg adânc în sânul nostru, când ne gândim la Jertfă. Ajută-ne acum, pentru că o cerem în Numele lui Cristos. Amin.

E-12 Vreau să citesc puţin dacă îmi veţi acorda atenţia neîmpărţită pentru scurt timp, şi vă rugaţi pentru mine. În Isaia, capitolul 53.
Probabil că aţi auzit azi, emisiunile de la radio şi aşa mai departe. M-am gândit la Cristos astăzi. Nu m-am putut abţine de la a ieşi undeva şi să îngenunchez. Şi a trebuit să plâng, când m-am gândit la... când mintea mea s-a întors să vadă ce a avut loc la Calvar.
Nu am auzit nici un program radio, dar poate că au predicat din Evanghelie. Şi poate mâine seară ne vom apropia din acest punct de vedere.

E-13 Dar în seara aceasta, să ne întoarcem în Vechiul Testament. Vreau să vorbesc despre: „Cruzimea păcatului, şi pedeapsa care a costat să ia păcatul din vieţile noastre.” În Isaia 53, profetul uns, şapte sute şi doisprezece ani înainte de venirea Domnului, el a spus aceste cuvinte:
Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?
El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.
Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obicnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.
Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit.
Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre.
Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar DOMNUL a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.
El a fost luat prin apăsare şi judecată; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?
Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nici o nelegiuire şi nu se găsise nici un vicleşug în gura Lui.
DOMNUL a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă ... Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea DOMNULUI va propăşi în mâinile Lui.
Dacă aş alege un text din Scriptură, în seara aceasta, aş alege versetul al 6-lea.
Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, dar DOMNUL… fiecare îşi vedea de drumul lui; dar DOMNUL a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.

E-14 Vreau să vorbesc câteva minute. Întotdeauna suntem fericiţi când se ajunge la a avea bucuria Domnului în mijlocul nostru; şi cum mă bucur cu voi, cu mare plăcere. Dar v-aţi gândit vreodată cât a costat să o aveţi? Aţi realizat vreodată preţul care este în spatele ei, ce a fost judecata şi care a fost pedeapsa păcatului? Cât de crud poate să fie păcatul, când l-a făcut pe Fiul lui Dumnezeu să meargă la Calvar, şi Dumnezeu îl va lovi, şi-şi va întoarce faţa de la El, şi-l va lovi, şi El va fi îndurerat. Priviţi cine a fost El.
Acum, vreau să conturez un mic tablou pentru voi, vorbind acum. Să luăm cu toţii o călătorie în seara aceasta, pe o mică bărcuţă, şi să… o mică navă spaţială, sau avion. Să ne întoarcem o sută de milioane de ani înainte să fie o lume, înainte să fie vreo stea sau ceva, şi acolo nu puteaţi vedea nimic decât spaţiu. Şi tot acest spaţiu era Dumnezeu. La început era Dumnezeu.
Şi acum, urmărim apărând în existenţă o micuţă Lumină albă. O vom numi, ca, o Aureolă. Şi acesta era Fiul lui Dumnezeu, Logosul care a ieşit de la Dumnezeu la început.

E-15 Şi apoi în timp ce stătea acolo; şi El, în mintea Sa a început să se gândească ce va fi lumea şi a făcut toate schiţele în mintea Sa. Şi El a zis: „Să fie lumină.”
Şi un atom s-a separat şi a început să se despartă, şi a ieşit o atomică, prima explozie atomică. Şi apoi atomii au început să se acumuleze până când au devenit cenuşă, ca umezeala, orice era, a început să erupă, şi atomii s-au despărţit. După ceva timp, acolo a apărut o stea, sau o bucată de cometă care a zburat şi a mers navigând prin aer. El a privit-o poate pentru un milion de ani, şi apoi a oprit-o. El nu s- a grăbit. El avea suficient timp, pentru totdeauna. El era de la început până la sfârşit. Acolo nu exista timp cu El. Şi apoi alta a zburat, şi El a oprit-o aşa.

E-16 Ce făcea El? El scria prima Sa Biblie. Prima Biblie care a fost vreodată scrisă, a fost scrisă în ceruri, zodiacul. Începe cu fecioara; aceasta a fost prima Sa venire. Se termină cu Leo leul, a doua venire. Şi El scria prima Sa Biblie.
A doua Biblie a fost scrisă, a fost scrisă de Enoh, şi pusă în piramidă.
A treia Biblie a fost scrisă, şi ultima, este Aceasta. [Fratele Branham indică Biblia sa - Ed.]
Dumnezeu întotdeauna face lucrurile în treiuri. Dumnezeu este desăvârşit în trei. [Fratele Branham îşi curăţă gâtul - Ed.] Scuzaţi-mă. El este desăvârşit în Tată, Fiu, Duh Sfânt. El este perfect în justificare, sfinţire, botezul cu Duhul Sfânt. El este perfect în treiurile Sale.
Noi suntem în imaginea Sa, deci suntem desăvârşiţi în trei: suflet, trup şi duh. Şi trupul nostru este controlat de nervi, de sânge, şi de celule (trupul) - trei. Totul desăvârşit în trei…

E-17 Apoi El a zis, după ce a avut toate acestea făcute, înainte ca El să facă altceva… Pot vedea această micuţă Aureolă mişcându-se peste această lume, care abia era o zgură, îngheţată, atârnând acolo ca un mare aisberg. Şi El a mutat-o lângă soare. Şi El a început să o întoarcă aşa, în jurul soarelui. A început să se topească, şi mari gheţari s-au eliberat. Texas-ul a fost format, şi câmpiile acolo; aşa cum am fost învăţaţi cum aisbergurile au coborât pe acolo, cei mai buni cronologi şi-o pot imagina. Şi apoi întreaga lume, după ce a alunecat în Golful Mexicului şi aşa mai departe, a început să se umple cu apă. „Şi lumea, fără formă şi goală…” Acum suntem în Geneza 1. Vedeţi? Acum, Dumnezeu s-a mişcat şi a separat pământul de ape. Şi El a făcut luminile.
Şi apoi El a creat toată creaţia Sa. Apoi după ce a făcut-o, toţi pomii au ieşit şi plantele, şi aşa mai departe. Ce organizare frumoasă avea. El a iubit-o. Era frumoasă. Şi s-a gândit că era bine.

E-18 Deci El nu o putea lăsa în această stare; El trebuia să lase ceva cu ea. Deci a zis: „Să (plural) facem om (plural) în imaginea noastră. Să facem om în propria noastră imagine.” Deci apoi când Dumnezeu şi-a făcut primul om, El era un om duh. El era ceva în ordinea lui Dumnezeu, sau Fiului lui Dumnezeu, Logosul. Acesta era primul om. Apoi El a dat omului jurisdicţia să conducă toată viaţa animală, aşa cum Duhul Sfânt călăuzeşte credinciosul astăzi: „Du-te aici. Fă asta.”
Acum, dacă suntem perfect în supunere Duhului Sfânt, Dumnezeu ne va călăuzi prin Duhul Sfânt, aşa cum Adam a condus animalele în acea zi.

E-19 Deci El le-a făcut. Şi apoi, când a făcut-o, El a început să se gândească apoi să facă omul din praful pământului. Acolo nu era om să are pământul, nimeni să-l lucreze, nici o fiinţă fizică. Deci El a făcut un om din praful pământului.
Acum, acolo este unde cred că un botanist, sau ştiinţa şi Creştinismul, nu se contrazic una cu alta. Deoarece ştiinţa spune, omul a venit dintr-o viaţă diferită; şi spunem, când priviţi la un om aici, el este în imaginea lui Dumnezeu. Aceasta este, nu era imaginea lui Dumnezeu de la început. Aceasta era imaginea vieţii animale. Şi el… Şi evoluţioniştii se certă că noi… Nu cred în lanţul evoluţiei aşa cum cred ei, totul venind de la o singură celulă. Dar cred că evoluăm, cu siguranţă, evoluţia de la un om la altul. Dar atunci când Dumnezeu a făcut toată asta, şi a avut... a pus omul în…

E-20 L-a făcut din praful pământului, acum, nu în Propria Sa imagine. El deja a făcut omul. Apoi El a suflat în el suflarea vieţii, şi el a devenit un suflet viu. Deci sufletul omului este natura duhului.
Acum, când eşti născut din nou, ai un duh nou. Ai o natură nouă a acestui duh. Este acelaşi duh, dar o natură nouă a ei. Luaţi doi oameni, puneţi-i împreună, amândoi seamănă; şi unul dintre ei este un păcătos, şi unul este un Creştin. Un om spune: „Am un duh la fel ca şi tine.” Vedeţi? Dar unul dintre ei este diferit, sufletul său, natura sa este diferită. El a fost schimbat.

E-21 Deci apoi El a suflat în acest om. Acum, nu ştiu cum, nu ştiu cum El l-a făcut. El l-a pus în cinci
simţuri astfel încât să-şi poată contacta casa pământească, şi să vadă, să guste, să simtă, să miroase şi să audă. Şi El l-a făcut în acest fel. Acum, aceste simţuri nu erau să-l contacteze pe Dumnezeu.
Simţul său să-l contacteze pe Dumnezeu era duhul său, sufletul său era să cont… „Sufletul care păcătuieşte, acest suflet va muri.”
Acum, merg un drum lung împrejur să ajung la ceva, dar sper că pricepeţi fiecare bucată din ea, astfel încât să puteţi vedea exact ce a avut de făcut Dumnezeu la Calvar.

E-22 Acum, când acest om, apoi, când El l-a pus în simţurile Sale, cele cinci simţuri ale sale… Şi apoi, omul, era singuratic, deci El i-a făcut o nevastă, un ajutor, a luat o coastă din el şi a făcut o femeie.
Un model frumos aici, totul în model, al lui Dumnezeu luând din Cristos, Mireasa. Vedeţi? Dumnezeu a despicat o parte a lui Adam, a luat o coastă; care, bărbatul are o coastă mai puţin decât femeia în alcătuirea trupului. Şi Dumnezeu a despicat o parte a lui Cristos, la Calvar, şi a scos Mireasa. Biserica vine prin Sângele lui Cristos în Trupul lui Cristos. Vedeţi?
Aşa intrăm, şi nu altfel. Indiferent la ce biserică aparţineţi, cât de bun bărbat sunteţi, cât de bună femeie sunteţi; trebuie să acceptaţi Jertfa atotsuficientă a lui Dumnezeu, calea oferită de El, sau sunteţi pierduţi. Asta este corect. Aceasta este singura cale cum puteţi intra, este pe acolo. Acum, există o singură cale, şi aceasta este Uşa.

E-23 Isus a învăţat această pildă faimoasă, când El era aici pe pământ. El a zis că cina nunţii a fost făcută şi tuturor oamenilor li s-a dat o haină, şi el a găsit unul acolo fără haină. El a zis: „Prietene, ce… Cum se face că nu ai haină?”
Acum, obiceiul oriental pentru aceasta, când mirele a invitat toţi oamenii, el a pus... el i-a invitat. Dacă el a invitat oameni murdari, atunci aveau haine murdare. Şi el a stat la uşă, şi de fiecare dată când un om intra, bogat sau sărac, el a pus haina pe el. Apoi nimeni nu ştia dacă ei sunt bogaţi sau săraci. Ei toţi arătau la fel sub haine.
Şi aşa face Dumnezeu astăzi. El dă Duhul Sfânt; care este un model. Toţi oamenii pe care El îi invită, cu toţii suntem la fel; nu acesta deoarece este puţin mai bun decât celălalt, şi acesta că este puţin mai mare decât celălalt. Cu toţii suntem la fel în privirea lui Dumnezeu, toţi care sunt invitaţi la cina nunţii.

E-24 Apoi când el a intrat şi a găsit un om acum… Acum, acolo este numai o uşă prin care să intraţi, deoarece acolo este unde erau date hainele. Şi el a găsit un om la masa nunţii, fără haină pe el. A zis:
„Prietene, ce faci aici? De ce nu ai haină?” Şi omul era fără glas. El a intrat pe fereastră, altcumva. El nu a intrat pe uşă.
Şi toţi oamenii care vin prin Cristos, în Trupul lui Cristos, primesc Duhul Sfânt, Haina. El stă chiar acolo, să O pună pe voi, imediat ce intraţi. Vedeţi? Asta este ce a promis şi asta este ce face El.

E-25 Acum, în urmă acolo la început, în Eden, apoi El i-a făcut o soţie, sau un ajutor.
Acum, vedeţi aceste poze în reviste, uneori, ale unor artişti. Acum, aceasta este o inspiraţie foarte săracă. Dacă aţi vedea-o pe Eva cu părul bombat aşa, şi, oh, ce lucru oribil, şi spuneţi: „Aceasta a fost mama noastră,” de ce, acolo nu ar fi unul în lume care să admire aceasta. Cred că Eva a fost cea mai frumoasă femeie care a fost vreodată pe pământ. Asta este corect. Când Adam a privit-o, a sa, el… Doar merge să arate acea încordare care trece prin fiinţele umane astăzi. Dacă nu o face, va fi vice-versa.

E-26 Deci, Adam a luat-o pe Eva ca soţia sa. Şi apoi când a intrat păcatul… Şi am ideea mea proprie a ce a fost acesta. Nu mi-o exprim în biserică, decât dacă am o anumită clasă, despre ce a fost păcatul la început. Dar oricum, când a făcut-o, i-a separat de la părtăşia cu Dumnezeu.
Acum, aici este tabloul la care vreau să ajung. Acum, când Dumnezeu a realizat, sau ceva Înger, sau ceva fiinţă, a venit şi i-a spus lui Dumnezeu, că: „Fiul tău este pierdut. El a păcătuit. El a căzut…”
Acum, priviţi încordarea omului, primul lucru, şi-a făcut o religie. Un om, el are ceva religie.
Vorbeam unui om faimos aici în oraş zilele trecute. A zis: „Ştiţi, religia mea, Frate Branham, ţine Regula de Aur.” Asta este bine. Dar, frate, dacă un om nu este născut din nou, va pieri. Da. Trebuie să fie; trebuie să fie născut din nou. Acum, Regula de Aur este în regulă; aceasta, un om moral poate să facă aceasta. Dar trebuie să fie totul în linia supranaturală. Şi veţi vedea ce trebuie să facă Dumnezeu pentru a fi născuţi supranatural.

E-27 Acum, când el a păcătuit, el şi-a făcut o reli… Cuvântul „religie” înseamnă „acoperitoare.” Este ca ceva acoperitor. Această haină este o religie morală pentru mine, deoarece acopere fiinţa mea. Şi hainele voastre sunt la fel. Şi este o… Este o acoperitoare.
Acum, observaţi, când Adam, frunzele sale de smochin erau în regulă atât timp cât nu trebuia să-l întâlnească pe Dumnezeu. Dar când a trebuit să-l întâlnească pe Dumnezeu, el a realizat că frunzele sale de smochin nu erau bune. Şi acum, prieteni, s-ar putea să vă gândiţi că sunteţi un om destul de bun (Vedeţi?), şi poate sunteţi. Asta este corect. Dar când veniţi să-l întâlniţi pe Dumnezeu, sunteţi… dacă nu aţi acceptat Jertfa oferită de Dumnezeu pentru voi, sunteţi pierduţi şi o veţi şti.

E-28 Am stat lângă ei, privindu-i murind, am văzut doctorul injectându-le calmante în braţul lor să stea liniştiţi, şi i-am auzit strigând şi continuând. Spun: „Oh, ei sunt duşi.”
Am zis: „Doc, te rog nu te amesteca, încă un minut.” Vedeţi? Şi îi puteţi auzi când ei cred că sunt corecţi.
„Acolo este o cale care pare dreaptă unui om, dar sfârşitul ei sunt căile morţii.”
Şi toţi oamenii care sunt neregeneraţi de Dumnezeu, vor merge pe această cale a distrugerii. Nu puteţi face nimic. Propriul vostru suflet vă conduce. Dacă sunteţi născuţi din nou, sunteţi destinaţi să mergeţi sus. Dacă nu sunteţi născuţi din nou, trebuie să mergeţi jos. Doar sufletul vostru o va face. Doar ca o baghetă magică care va deschide o uşă sau ceva; dacă nu aveţi... bagheta, uşa nu se va deschide. Şi dacă nu sunteţi născuţi din nou, sunteţi respinşi automat; asta este tot. Acum…

E-29 Şi apoi când văd acolo, atunci, când ei au ieşit, şi Dumnezeu ştia că ei nu pot sta înaintea Lui. Şi El ştia. Şi ei se ascundeau, se ascundeau în ceva tufişuri, încă acoperiţi, dar ei ştiau că acoperitoarea lor nu era suficientă.
Şi toţi bărbaţii sau femeile care merg la biserică… Astăzi mă gândeam la catedralele sunând, şi clopotele zăngănind, şi aşa mai departe; şi oamenii mergând la biserică, şi pregătindu-se, şi femeile cumpărându-şi pălăriile de Paşti şi aşa mai departe. La ce s-a ajuns? Doamne, cum nu pot înţelege unde un iepure nu are nimic de-a face cu învierea (Vedeţi? Nu, domnule.), sau un pom de Crăciun nu are nimic de-a face naşterea lui Cristos. Este păgânism, prieteni. Am ieşit de pe cale, undeva. Asta este corect. Dar acum un bărbat creştin născut din nou sau o femeie realizează, deoarece acolo este o viaţă în interior, vă spune că asta este greşit. Este aceasta corect? [Adunarea spune: „Amin.” - Ed.]

E-30 Acum, priviţi; Adam şi Eva. Oh, vai! Când mă gândesc la aceasta, uit de gripă, orice am. Când mă gândesc, cu mult în urmă la început… Priviţi! Vorbiţi de sânge?
Aici nu cu mult timp în urmă, când ei se gândeau, în marele consiliu Metodist, să scoată toate cântecele despre Sânge afară din imnurile Metodiste… Au zis: „Nu este o religie de măcel.” Au zis: „Nu… Vrem ceva frumos şi impunător.” Frate, nu în acest fel o primeşte Dumnezeu. Ori este…
„Când văd Sângele, voi trece peste voi.” Sânge! Dumnezeu, singurul înlocuitor care este, este numai… „Viaţa zace în sânge. Puteţi mânca carnea, dar sângele care este viaţa, vărsaţi-l pe pământ.” Vedeţi, nu mâncaţi viaţa…
Observaţi, cât de frumos. Cum mă gândesc la aceasta. Apoi gândul lui Dumnezeu: „Acum, veniţi aici, Adam şi Eva. Şi înainte să vă scot, trebuie să fac ceva.” Deci El merge acolo sus pe deal şi ia o oaie, o omoară, o jupoaie, o lasă să moară.

E-31 Deoarece Dumnezeu trebuie să-şi ţină Cuvântul, indiferent cât de bun om sunteţi, cât de bună femeie sunteţi, ce sunteţi. Este Dumnezeu. Dumnezeu trebuie să-şi ţină Cuvântul.
Acesta este motivul că fecioara Maria a trebuit să urce în ziua Cincizecimii şi să primească Botezul cu Duhul Sfânt, cum au făcut şi ceilalţi, deoarece ea a fost născută aici ca o muritoare şi trebuia să fie născută din nou încât să poată merge în cer. Amin.

E-32 Acum, priveşte, doamnă, lasă-mă să-ţi spun. Doar deoarece timpul s-a schimbat, Dumnezeu nu s-a schimbat. Dacă nu veniţi în acest fel, sunteţi pierduţi. Vedeţi? Acum, vorbesc numai în favoarea a ceea ce a făcut Dumnezeu acum o mie nouă sute de ani la Calvar, să vă arăt ce jertfă trebuia făcută pentru a plăti aceasta, şi aceasta este calea lui Dumnezeu. Acum, acolo este o cale care pare dreaptă; dar Dumnezeu are o cale asigurată. Dacă întotdeauna veţi merge pe calea oferită de Dumnezeu, niciodată nu veţi merge greşit.

E-33 Ca şi cum porniţi către Indianapolis, sau peste pod, şi spuneţi: „Ei bine, aici, este acesta Louisville acolo?”
„Da.” Şi doar o luaţi chiar pe această cale; veţi fi prinşi destul de curând. Asta este corect. Mai bine luaţi schiţa, harta, studiaţi-o şi vedeţi pe ce cale mergeţi.
Şi apoi, Aici este schiţa lui Dumnezeu către glorie. Studiaţi-o. Este stropit cu Sânge tot drumul. Nu vă puteţi rătăci, dacă veţi urma Sângele. Amin. Acum, puteţi vedea. Doar continuaţi cu Sângele şi veţi fi în regulă, pentru că acolo sunt urme de sânge pe fiecare pas al căii.

E-34 Acum, observaţi cum Dumnezeu în urmă acolo, înainte ca El să o poată face, acum El putea sta sau… Chiar dacă ei puteau sta să fie primiţi, El i-ar fi omorât imediat. El trebuia, deoarece El este suveran. El trebuie să-şi ţină Cuvântul. El a zis: „Ziua în care veţi mânca, în acea zi veţi muri.” Aceasta a aşezat-o pentru totdeauna. Apoi îl pot vedea în urmă acolo, când El a omorât aceste oi. Spuneţi: „Erau oi, Frate Branham?” Cred. El era Mielul care a fost junghiat de la întemeierea lumii.
Şi era o piele de oaie; i-a luat şi i-a aruncat în spatele tufişurilor, şi le-a spus să se înfăşoare în acestea, şi să iasă, şi să fie primiţi.

E-35 Şi îl pot vedea pe Adam şi pe Eva trăgând aceste piei pline cu sânge peste ei. Vă puteţi imagina, frumoasele trupuri ale acestor două fiinţe umane perfecte, acum înfăşurate în piei de oaie pline de sânge? Îi pot vedea stând acolo.
Dumnezeu a zis: „Adam, deoarece ai ascultat de soţia ta în loc de Mine, atunci, din pământ te-am luat şi în pământ te vei întoarce.”
Şi: „Eva, deoarece ai ascultat de şarpe în loc de Mine, ai luat viaţa din lume, vei aduce viaţa în lume. Îţi voi înmulţi necazurile şi dorinţa ta va fi după soţul tău,” şi aşa mai departe.
Şi El a zis apoi: „Şarpe, deoarece ai făcut aceasta, ai urcat…” El nu era o reptilă. El era o fiară, a urcat, mai subtilă decât toate fiarele de pe câmp. Îmi sunteţi martori - aceasta este Scriptura. A urcat, ca un om, şi el a înşelat-o. Şi El a zis: „Şi deoarece ai făcut aceasta, picioarele îţi vor cădea, şi pe pântece te vei târî, toate zilele vieţii tale. Şi pământul va fi mâncarea ta.”
Şi chiar acolo ei erau judecaţi. Dumnezeu trebuia să-ţi ţină judecata, deoarece El a vorbit-o. Şi El este Dumnezeu; El nu o poate schimba. El trebuie să stea… Ca să fie Dumnezeu, Dumnezeu trebuie să-şi ţină propriul Cuvânt. Asta este corect.

E-36 Deci acolo îmi pot imagina văzând-o pe micuţa Eva, când ea l-a privit pe Adam, părul ei blond, lung atârnându-i pe spate, acei ochi albaştri mari, strălucitori care arătau ca cerul, unde Dumnezeu i-a făcut, lacrimile curgând, amestecându-se cu sângele de pe haine, şi fluturând în jurul trupului, Eva… Adam, cu trupul său puternic, a îmbrăţişat-o şi a strâns-o la piept, şi acolo lacrimile, amestecându-se, curgând, în timp ce se prelingeau pe pielea de oaie, cu sângele curgând. Sânge, tot drumul. Acolo. Acum, El a zis: „Trebuie să plecaţi din Prezenţa Mea.”
Şi-l pot vedea pe Adam şi Eva, cu braţele unul în jurul altuia, mergând, ieşind aşa, vechile piei lovindu-se de picioare, pline de sânge, lovindu-se de picioare. [Fratele Branham bate din mâini - Ed.]

E-37 Apoi pot vedea tot acel spaţiu, care era Dumnezeu. Dumnezeu nu a avut început al zilelor, sfârşit al anilor. El este din veci şi veci. Pot vedea tot spaţiu începând să se mute împreună aşa, coborând la o formă de pâlnie aşa, şi a coborât, în timp ce a început să privească acest cuplu micuţ mergând prin grădina Edenului, pieile pline de sânge lovindu-se de picioarele lor. El nu a putut-o suporta. Şi a coborât, oh, a coborât în inima lui Dumnezeu, ortografiat d-r-a-g-o-s-t-e: „Dumnezeu aşa a iubit…” El nu i-a putut privi mergând aşa.
El i-a chemat înapoi, a zis: „Voi pune duşmănie între Sămânţa ta şi sămânţa lui Satan.” Apoi când aceasta a fost făcută, a fost la Calvar, când Dumnezeu Însuşi a coborât printr-o femeie, născut dintr-o fecioară.

E-38 Cum mi-ar placea să stau aici puţin, în Eden. Observaţi, când ei au fost scoşi din grădină din cauza fărădelegii, toate binecuvântările au fost încetate din cauza nelegiuirilor.
Şi cred, în seara aceasta, acesta este necazul cu Biserica. Toate binecuvântările au fost oprite din cauza fărădelegilor. Acolo sunteţi.

E-39 Alungaţi din grădina Edenului! Acum, vreau să observaţi, aici… Când Cain şi Abel, cei doi fii ai lui Adam şi Eva, au venit să facă o jertfă…
Cred că Heruvimul era în partea de est a grădinii, şi această Sabie rotindu-se înainte şi înapoi, păzind acea poartă acolo care intra în Eden… Observaţi, Focul, Focul Duhului Sfânt păzind poarta.
Şi, astăzi, asta este ce păzeşte poarta. Dacă vă este frică de Duhul Sfânt şi Foc, niciodată nu veţi intra. Mistuitoare, Sabia lui Dumnezeu, Dumnezeu este un Foc mistuitor, privind acest Pom, păzind acest Pom al Vieţii.

E-40 Şi acum observaţi, acesta este un tablou frumos. Oh, vai. Îl pot vedea pe Adam, sau Cain şi Abel, mai degrabă, trudind acum, sau ieşind să ofere o jertfă. Cred că ei şi-au zidit altarul chiar la poartă, la Tron, unde ei se puteau închina.
Observaţi, aici vine Cain. El probabil că a muncit toţi anii, trudind, făcând tot ce a putut să obţină cele mai mari mere, sau cei mai mari dovleci, sau orice avea, le-a adus la poartă. Şi-a construit un altar chiar acolo lângă poartă în Prezenţa lui Dumnezeu, a tras toate fructele, şi crinii şi celelalte, şi le-a pus pe altar corect, apoi a îngenuncheat şi s-a închinat lui Dumnezeu.

E-41 Acum, vreau să… Sper că aceasta se adânceşte, ca niciodată mai înainte, până o pricepeţi. Vedeţi?
Acum observaţi. Dacă Dumnezeu v-a cerut numai să mergeţi la Biserică, Cain a fost la fel de drept ca Abel. Cain a construit un altar pentru Domnul. Spuneţi: „Ei bine, Frate Branham, nu fac numai aceasta, ci ofer o jertfă. Plătesc misiunile străine, şi eu…” Aceste lucruri sunt în regulă. Sunt în regulă. Dar Dumnezeu cere mai mult.
Cain a făcut aceasta, însuşi. Vedeţi? El a adus o jertfă. S-a închinat Domnului. A îngenuncheat şi a oferit laude Domnului, şi a zis: „Doamne, iată-mă. Iată-mă, şi ţi-am adus o jertfă. Am construit un altar.” Amin.
În alte cuvinte: „Sunt un membru de biserică.” A atins fundul? Priviţi. „Sunt un membru de biserică. Te cred.” Se va adânci acum. Lăsaţi-o să se afunde. „Sunt un credincios în Dumnezeu. Am construit un altar. Am adus o jertfă. Şi iată-mă, Doamne. Mă închin Ţie.” Şi Dumnezeu l-a refuzat. Corect.

E-42 „Şi dimineaţa de Paşti,” cum un păstor din acest oraş a zis: „ştii ce fac, predicatorule, în dimineaţa de Paşti?”
Am zis: „Ce?”
A zis: „Le spun tuturor prietenilor, le urez un ‚Crăciun Fericit.'” Am zis: „De ce?”
A zis: „Nu-i mai văd deloc până la Paştele următor.”
Cu toţii vin de Paşti, asta este tot, îşi cumpără pălării noi şi haine. Şi ce are aceasta de-a face cu Cristos? Oh! Şi acolo sunt milioane de dolari cheltuiţi în acest an, mâine, în tărâmul Protestant, pe crini, crini frumoşi; toţi membrii vor veni în jur şi îi vor pune pe altar. Lui Dumnezeu nu-i pasă de crinul de pe altar. El vă vrea pe voi pe altar. Nu este crinul; nu este jertfa voastră. Voi sunteţi insul care ar trebui să fie pe altar. Aceasta este diferenţa. Punând ceea ce cere Dumnezeu pe altar, adică pe voi.

E-43 Acum, vreau să observaţi cum aceasta, această încordare, aceasta era Satan în Cain. Şi observaţi că chiar…
Acum, aceasta ar trebui să vă facă să vă simţiţi foarte bine, unii din voi care sunteţi un pelerin şi un războinic. Şi poate că trebuie să spunem: „Ei bine, îmi doream să facem aceasta în biserica noastră, şi aceasta.” Fiţi satisfăcuţi. Aleluia. Mai degrabă mă închin într-o micuţă cameră veche pe undeva pe aleea din spate, şi să-l am pe Dumnezeu în ea, decât într-o catedrală în care nu este Dumnezeu. Asta este corect. Sigur. Acolo! El era un sărac. Observaţi. Apoi el şi-a adus jertfa, Cain a făcut-o, şi a pus-o acolo. Acum, observaţi, el a ieşit din linia lui Satan, deoarece el s-a aşteptat ca Dumnezeu să o primească, deoarece era un fruct frumos, ceva ce el a făcut, însuşi.

E-44 Şi aşa mulţi oameni spun: „Ei bine, aparţin la o anumită ordine. Şi eu dau la Crucea Roşie, şi dau la caritate. Donez la biserici. Cum îi cu asta, Frate Branham?” Asta este în regulă.
Dar: „Dacă un om nu este născut din nou, nicidecum nu va intra în Împărăţie.” Observaţi-o.
Aceste lucruri caritabile sunt în regulă, dar dacă… Aceasta nu este calea asigurată de Dumnezeu încă. Cain a venit pe propria sa cale. Şi mulţi, în seara aceasta, vin pe calea lor proprie.

E-45 Nici măcar nu o puteţi raţiona. De ce, raţionările nu pot nici măcar… Raţionările voastre nu sunt eligibile. Nu sunteţi eligibili să o raţionaţi. Dacă o puteţi raţiona, nu va mai fi credinţă. Trebuie să o oferiţi prin credinţă.
Acum, spuneţi: „Frate Branham, vrei să spui că trebuie să cobor acolo şi să fiu umplut cu Duhul Sfânt şi să continui ca şi ceilalţi?” Dacă te aştepţi să fii cu ceilalţi, o vei face. Asta este tot. Da, domnule. Asta este tot. Puteţi lua…
Naaman a avut acelaşi lucru. Dumnezeu i-a spus profetului: „Spune-i: ‚Coboară şi afundă-te de şapte ori.'”
El a zis: „Nu este această apă mai curată şi mai bună?” Dar era acea apă a Iordanului; arată destul de rău uneori.

E-46 Dar îmi doresc ca toţi cei de aici să privească la Calvar, şi cât la costat pe Dumnezeu, acum o mie nouă sute de ani, şi doresc să-şi ridice mâna, să spună: „Voi lua drumul cu cei câţiva dispreţuiţi ai Domnului.”
Spuneţi: „Trebuie să mă alătur acelor inşi pe care Fratele Thom sau altcineva i-a numit ‚holy-roller'?”
Frate, am fost în jurul lumii, de trei ori, şi niciodată nu am văzut un holy-roller încă. Nu, domnule. Am văzut sfinţenie, dar nu holy-roller-i. Acesta este numele pe care diavolul l-a atribuit Bisericii. Dumnezeu a zis: „Fără sfinţenie, nici un om nu-l va vedea pe Dumnezeu.” Puteţi să v-o însuşiţi. Aceasta este calea lui Dumnezeu.

E-47 Spuneţi: „Oamenii care strigă şi ţipă şi continuă?” Frate, asta este. „Păi,” spuneţi: „aceasta, aceasta pare nebunie, pentru mine.”
Acesta este motivul pentru care ar trebui să fiţi născuţi din nou. Când sunteţi născuţi din nou, atunci nu este nebunie. Vei fi cu noi. Ei au gândit la fel ca şi voi, odată. Asta este corect. Ei au gândit la fel ca şi voi, până când au intrat în ea însăşi. Este o schimbare, o convertire. „Convertire” înseamnă să „schimbe” totul. Şi dacă un om nu moare faţă de sine însuşi şi spune: „Doamne, nu ştiu nimic despre ea. Doar ia-mă.” Amin. Atunci Dumnezeu o va face. Vedeţi?

E-48 Acum, Cain a zis: „Am lăsat toate acestea jos.” Dumnezeu le-a refuzat. El a făcut totul frumos. Şi poate vă gândiţi: „Ei bine, merg la serviciul de la răsărit; trebuie să am o nouă pălărie.”
O fată odată urma să cânte în adunarea mea. Şi ea a zis: „Frate Branham…” Mama ei spăla într-o cadă pentru a trăi. Şi ea a avut una din acele „răsucituri” în părul ei, ştiţi.
Ce este, manichiură? Sau cum numiţi lucrul, orice ce o fi lucrul în păr? Ştiu că este greşit. Nu mă pot gândi la numele acesteia. Nu ştiu prea mult despre ea. Toni? [Cineva spune: „Nu. Permanent.” - Ed.] Permanent în el, asta este ce era.
Şi ea trebuia să aibă unul în păr înainte să poată cânta în cor. Şi sărmana ei mamă spăla într-o cadă pentru a trăi. Când s-a dus şi şi-a făcut un permanent, şi am zis că nu o voi lăsa să cânte, deoarece nu era potrivită să cânte când şi-a făcut aceasta. Corect.

E-49 Dumnezeu să ne ajute să ţinem amvonul curat, oricum. Acesta este necazul cu lumea azi, în a lor…?... Acum, ascultaţi, fraţilor. Cred în moda veche, experienţa sassafras, cu mult în urmă acolo în tufişuri, unde aţi scurmat toate rădăcinile amărăciunii, şi aţi zgâriat pământul (asta este corect), aţi plantat sămânţa.
Acum, observaţi, Cain, el s-a gândit: „Frumuseţea.”
Ei se gândesc: „Ei bine, acum, biserica noastră… Vom construi o biserică nouă.” Asta este în regulă.
Tot ce este frumos, este în regulă, dacă mergeţi cu Domnul Isus. Atunci dacă-l luaţi pe El mai întâi, El va avea grijă de restul.

E-50 Cineva a zis: „Frate Branham, crezi că această fată ar trebui să vină la altar, arătând aşa?”
Am zis: „Frate, vine primăvara. Toţi aceşti stejari de aici, fiecare din ei au frunzele chiar pe ei pe care le-au avut toamna trecută. Dar nu trebuie să mergem să culegem frunzele, să le lăsăm pe cele noi să iasă. Doar lăsaţi viaţa nouă să iasă, şi vechea frunză cade.” Asta este corect. Amin.
Ascultaţi. Fie să spun şi aceasta de asemenea. Dacă vechea frunză nu cade, arată că noua Viaţă nu a venit. Nu vă enervaţi pe mine acum. Vorbesc despre Isus. În regulă. Asta este. În regulă.

E-51 Priviţi ce l-a costat pe Tatăl nostru ceresc. Priviţi ce a făcut acum.
Şi acolo a venit Cain, şi el şi-a făcut jertfa. S-a închinat. A mers la biserică. El este la fel de bun ca celălalt ins.
Esau a fost la fel. Esau, în carcaterul său, a fost un om mai bun decât Iacov, mai nobil. El şi-a iubit tatăl; şi lucrurile pe care le-a făcut. Dar Dumnezeu l-a ales pe Iacov.

E-52 Observaţi acum când Abel a venit să-şi aducă jertfa, ei bine, a fost o mare diferenţă când a venit Abel. Aici vine Abel. El nu a lucrat; nu a încercat să găsească cea mai mare biserică în oraş la care să meargă. El nu a încercat să găsească cea mai drăguţă mulţime de oameni cu care să se asocieze. Amin. El doar a luat ceva a avut şi a venit. Asta este tot. El era un păstor. Deci doar s-a întins şi a luat un miel, şi l-a legat… Cred că nu avea cânepă în acea zi, deci probabil că a luat o viţă de vie şi a înfăşurat- o în jurul gâtului lui.
Dar despre ce vorbea? Ei L-au condus la Calvar. El era Mielul. A zis: „De ce a fost El născut într-un staul?” Ei bine, mieii nu sunt născuţi în casă. Ei sunt născuţi în staule. Şi ei l-au condus… ei l-au condus la măcelar ca un miel. Şi ei L-au îndepărtat, călăuzindu-L la Calvar. El era Mielul lui Dumnezeu (amin) de la întemeierea lumii. Când mă gândesc la ea, frate… Acolo a venit micuţul miel al lui Abel. Acolo a venit Mielul lui Dumnezeu.

E-53 Ei bine gândiţi-vă la aceasta, inima mea tresare şi tresare. Când mă gândesc, eu, un păcătos neevlavios, sărman, nevrednic, murind fără Dumnezeu, fără Cristos în lume, fără speranţă… Şi în sezonul potrivit Cristos a murit în locul meu, Cel frumos, şi a devenit dispreţuit şi respins, ca eu să pot fi acceptat în privirea Sa, în locul meu. Oh, nu pot trece peste ea. Nu-mi pot imagina cum El a putut face asta pentru mine. Cine am fost eu? Atunci, spuneţi: „A făcut-o pentru tine?” Da.
Duhul Sfânt vine, m-a căutat într-o zi, şi a zis: „El a făcut-o pentru tine,” şi Îl cred. Îl cred. Da, domnule. L-am acceptat, şi am aflat că era aşa. Indiferent ce spun oamenii că au fost: „Erau fanatici,” sau orice erau; îl cred pe Dumnezeu. Şi eu… Şi El a făcut ce a zis.

E-54 Îl pot vedea pe Abel. Priviţi acum. Doamne, îl pot vedea pe Abel mergând şi luând această viţă de vie, luând un miel, primul născut al bătrânei mame oaie, i-a înfăşurat această viţă în jurul gâtului. Aici vine, târându-l (Nu prea multă frumuseţe la aceasta, este acolo?), trăgându-l acolo. Apoi el l-a dus la o stâncă mare, aflată acolo la capătul porţii de est… Acum, observaţi.
Cain probabil că a trudit toţi ani să facă cea mai bună recoltă care putea, s-a gândit că-l va mulţumi pe Dumnezeu prin aceasta.

E-55 Şi mulţi oameni spun: „Nu voi mai minţi. Nu voi mai fura. Nu voi mai fuma. Voi merge cu o clasă mai bună de oameni. Voi intra într-o anume societate.”
Aici este! Lui Dumnezeu nu-i pasă de întoarcerea unei pagini noi. El vrea să vă întoarceţi inima către Cristos şi lăsaţi-L să vă prelucreze. Nu ce puteţi face, nu prin lucrări bune sunteţi salvaţi, dar prin mila Sa suntem aduşi. „Nu prin lucrări, ca nimeni să nu se poată lăuda.” Pentru că suntem ai lui Dumnezeu deoarece… Nu este ce sunt; nu este ceea ce fac. A fost Cristos, în Dumnezeu, a făcut pentru mine şi pentru voi.

E-56 Observaţi, model frumos. Aici vine, târând mielul, trăgându-l. Îmi pot imagina micuţul căzând, probabil că ştia ce era aproape, târându-şi picioarele. Model perfect al lui Cristos târând crucea, Mielul lui Dumnezeu coborând prin Ierusalim, căzând, slăbit.
Aici vine micuţul, sângerând. Şi când l-a dus la stâncă, l-a pus pe stâncă, luând o bucată ascuţită de piatră… Nu ştiu, cred că nu aveau cuţit în acele zile. L-a aşezat aşa. L-a luat de cap, şi l-a târât aşa, a luat un cuţ… sau piatra, şi a început să-i taie gâtul, şi piatra a început să străpungă gâtul. Pe acea stâncă a murit mielul, sângerând, behăind, stropind sângele, arterele tăiate, sângele curgând peste tot. Lâna sa albă a devenit roşie spălată cu sânge. Dumnezeu a privit jos din cer, şi a zis: „Asta este. Acum, ai priceput-o. Asta este calea.” Sângele curgând din venele sale…

E-57 Ce era? Despre Fiul lui Dumnezeu, o mie nouă sute şi ceva de ani în urmă din această după-amiază.
El a fost condus din închisoare. A fost dus la scaunul judecăţii, şi de acolo, la sala de biciuire, de acolo, sus la Golgota, târât sus pe deal. Simeon, din Cirena, ajutându-L să ducă crucea. Şi acolo, a murit, pe Stânca Veacurilor, cu Sângele Său curgând din El, trupul Său dezgolit. Aleluia! Scuipatul de la batjocurile soldaţilor pe faţa Sa. Şi El a zis: „Dacă Împărăţia Mea era din această lume, aş cere Tatălui Meu; El mi- ar da o legiune de Îngeri care ar veni şi ar lupta pentru Mine. Dar acesta nu este regatul Meu. Dar Împărăţia Ta va veni. Voia ta va fi făcută.” Şi va fi aici curând. „Vie împărăţia ta, facă-se voia Ta.” Oh, doamne.

E-58 Când Billy Sunday a zis odată, că: „În fiecare pom stătea un înger,” a zis: „El doar trebuia să-şi elibereze mâna şi să îndrepte degetul; asta era tot ce avea de făcut. Vom aşeza răspunsul aici.” Doamne, nu este adevărul.
Caiafa s-a uitat, şi a zis: „El a salvat pe alţii; nu se poate salva singur.” A fost cel mai mare compliment făcut Lui. Dacă El s-ar fi salvat; nu ar fi putut salva pe alţii. Deci El şi-a dat viaţa, încât să poată salva pe alţii. Aleluia. Amin.
„Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar DOMNUL a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.” Cum puteţi respinge o asemenea dragoste fără măsură? Să-L vedem cum urca tremurând pe deal: slăbit, umil, plăpându-l trup tremurând sub povară.

E-59 Mă gândesc la poetul care a stat acolo în acea zi; el a avut o tresărire, şi a scris. În mijlocul stâncilor şi cerurilor întunecate, Salvatorul Meu şi-a aplecat capul şi a murit; Deschiderea voalului a descoperit calea Către bucuria cerului şi zilele fără sfârşit.
Ce Salvator. Oh, doamne. Cum putem vreodată, cum putem respinge o asemenea dragoste fără măsură, pentru Acela care a făcut aceasta pentru voi şi pentru mine?

E-60 Mă încred în seara aceasta, fratele meu, soră, ca tu să vii. Dumnezeu, aceasta a fost calea oferită de Dumnezeu. Aceasta este calea pentru voi. Acesta este singurul care poate avea ceva cu voi. Acesta este Acela care v-a luat locul. Acesta este Acela care stă în seara aceasta, un Răscumpărător înviat, stând la mâna dreaptă a Tatălui, în seara aceasta; implorând şi pledând pentru toţi păcătoşii care sunt în seara aceasta în clădire să vină la El. Mă încred că veţi veni. Mă încred că nu veţi lăsa ca acest Paşti să treacă.
Prieteni dragi, suntem la capătul drumului. Cred că suntem, cu toată inima mea. Suntem jos la capătul drumului. Fie ca Domnul Isus să vă binecuvânteze. Fie ca El să vă facă o creatură nouă în El, în seara aceasta, este rugăciunea mea. Fie ca El să vă călăuzească. Odată în…

E-61 Acolo a fost un om orb în Biblie, cu numele de Bartimeu. Bătrânul orb Bartimeu, el avea doi porumbei, ni s-a spus prin istorie. Aceşti porumbei stăteau şi făceau tumbe unul peste altul, şi oamenii îi ţineau… El îşi ţinea cana, şi apoi când oamenii treceau pe lângă el, se uitau la aceşti porumbei făcând tumbele, şi aruncau monede pentru cerşetorul orb. El a fost un om însurat şi a avut o fată. Nu a mai văzut fata niciodată în viaţa sa. Ea avea aproximativ doisprezece ani, paisprezece ani, în faza când intrăm în viaţă. Şi el stătea…
Într-o seară, fetiţa sa s-a îmbolnăvit, şi el s-a dus la Domnul. Şi el a zis: „Doamne, dacă vei vindeca fetiţa mea, voi sacrifica cei doi porumbei pentru Tine mâine.” Deci ei… Domnul i-a vindecat fetiţa, şi el şi- a jertfit porumbeii. După ceva timp,…

E-62 Şi primul lucru, ştiţi, soţia sa s-a îmbolnăvit, şi ea s-a gândit că era… Ei s-au gândit că va muri. Deci el a ieşit la Domnul în seara aceea, simţindu-şi calea de-a lungul zidului casei, a îngenuncheat în câmp şi a zis: „Dumnezeule, Dumnezeule, dacă vei cruţa viaţa soţiei mele, mâine voi jertfi mielul pentru Tine.”
Acum, aţi văzut orbii călăuziţi de un câine azi. Ei au antrenat câinii să-i călăuzească. În acele zile ei antrenau oile să călăuzească oamenii, şi deci el avea un miel care-l călăuzea.
Şi el a zis: „Doamne, dacă vei vindeca soţia mea, ei bine, apoi mâine voi jertfi mielul meu pentru Tine.” Şi soţia sa s-a vindecat.

E-63 Şi ziua următoare el a urcat la templu, şi marele preot i-a zis, Caiafa, a ieşit şi a zis: „Orbule Bartimeu, unde te duci?”
El a zis: „Merg la templu, mare preot, să-mi jertfesc mielul. I-am promis Domnului, dacă El va vindeca soţia mea, îmi voi da mielul.”
El a zis: „Nu poţi da acest miel, Bartimeu, deoarece acest miel sunt ochii tăi.” A zis: „Îţi voi da ceva bani, şi cumpărăţi un miel de la vânzătorii din templu.”
Dar Bartimeu a zis: „Mare preot, niciodată nu am promis lui Dumnezeu un miel; i-am promis acest miel.” Oh, vai.

E-64 Mă întreb dacă aţi făcut asemenea promisiuni. Şi dacă vedeţi acest Miel atotsuficient în seara aceasta, gândiţi-vă: „Doamne, dacă mă laşi să mă vindec, îţi promit că Te voi sluji; voi face orice pot. Dacă laşi copilul meu să trăiască…” Sau, când ai stat şi mama ta s-a dus în mormânt, sau tatăl tău sau cineva drag: „O Dumnezeule, îi voi întâlni, îi voi întâlni din nou.” Mă întreb dacă cu adevărat intenţionaţi aceasta. Mă întreb dacă va veni acest Paşti şi va trece fără să împliniţi ce aţi promis.

E-65 El a urcat şi şi-a oferit mielul. S-a întors, cineva călăuzindu-l.
Deci el a zis apoi, când s-a întors, a zis: „Baritmeu, nu poţi face aceasta.” Preotul care a mers să-i ia mielul, el a zis: „Nu poţi lua aceasta. Nu poţi jertfi acest miel.” A zis: „Orbule Bartimeu, ştii că acest miel sunt ochii tăi?”

E-66 El a zis: „Da, ştiu asta. Dar i-am promis lui Dumnezeu, şi Dumnezeu va asigura un miel pentru ochii robului Barimeu.”
Nu mult după aceasta, el tremura într-o zi rece; a auzit un zgomot. Dumnezeu a asigurat mielul pentru ochii orbului Bartimeu. El a venit pe stradă. A zis: „Ce este tot acest zgomot?” Unde este El este gălăgie. A zis: „Ce este tot zgomotul acesta?”
El a zis: „Unul, Isus din Nazareth, trece.”
El şi-a aruncat haina, fără să se uite unde s-a dus; nu-i păsa atunci. Dumnezeu a asigurat un Miel.
El s-a dus direct la Miel. A zis: „O Isuse, Fiul lui David, ai milă. Ai milă.”
Oamenii bogaţi şi cei care erau în jur, pentru a se apropia de profet, de rege; au zis: „Oh, taci; El nu te poate auzi.” El a strigat mai tare.
Unii au zis: „Zilele miracolelor au trecut. Acolo nu este un asemenea lucru ca acea zi.”
El a strigat mai tare: „Fiule lui David, ai milă de mine. Ai milă de mine.” Mielul asigurat de Dumnezeu.

E-67 Acelaşi Miel care l-a asigurat pentru ochii orbului Bartimeu, El l-a asigurat pentru voi acum o mie nouă sute şi ceva de ani, azi, în timp ce urca pe Golgota, acolo, şi s-a jertfit, tot lovit şi tăiat.
Ascultaţi prieteni. Amintiţi-vă, Abel a ieşit în turmă şi a luat un miel, l-a omorât pe locul de sacrificiu. Şi [Loc gol pe casetă - Ed.]… să o prindeţi mai bine acum. Abel a murit pe aceiaşi stâncă pe care a murit mielul său.
Doriţi în seara aceasta să muriţi faţă de voi înşivă? Sunteţi dornici să muriţi în seara aceasta faţă de toate gândurile voastre? Doar staţi pe stâncă, cu Mielul vostru acolo, şi muriţi, spuneţi: „O Dumnezeule, ai milă.” Când mă gândesc la bărbaţii şi femeile care se gândesc la mândrie, tineri şi tinere care-şi vor da viaţa lucrurilor. Şi oamenii epocii, de asemenea, gândindu-se la slujba lor şi la prestigiul lor şi la vecinul lor, sau ceva asemănător.
Oh, de ce nu vă târâţi la Calvar în seara aceasta? Aleluia. Lăsaţi viaţa voastră să fie tăiată, şi muriţi acolo pe cruce cu El. Puneţi-vă mâinile în jurul „Stâncă de veci, despică-te pentru mine, lasă-mă să mă ascund în Tine. În timp ce apele se rostogolesc, în timp ce furtuna este încă mare, ascunde-mă, oh, Salvatorul meu, ascunde-mă. Lăsaţi lumea să facă orice vrea. Lăsaţi teologii să facă ce vor; nu vreau teologia lor. Ce vreau este Isus Cristos în inima mea. Lăsaţi-mă să mor cu Mielul meu.”

E-68 Oh, ştiu ce greu a fost în seara aceea când am intrat în acea misiune a oamenilor de culoare de acolo, şi toţi acei inşi albi stând în jur acolo, au zis: „Iată-l ducându-se într-o misiune a oamenilor de culoare.” A fost greu. Am urcat acolo cu multă mândrie de Kentuckyan în mine, aşa, dar Dumnezeu a zis: „Dacă o vrei, intră în ea acolo.” Şi am intrat acolo şi am îngenuncheat la altar, şi acolo am stat până când Mielul… Am murit faţă de mine, Bill Branham, acum douăzeci de ani. Aleluia.
„Am fost răstignit cu Cristos. Încă trăiesc; nu eu, ci Cristos trăieşte în mine.” Într-o zi, în acea înviere glorioasă, când El vine, trupul meu poate că se odihneşte sub pământ acolo. Dar când vine, veţi vedea iarba dându-se la o parte şi voi ieşi în imaginea Sa glorioasă, alături de mulţi alţii (aleluia), pentru că Îl cunosc în puterea învierii Sale.
Am încredere că fiecare din voi în seara aceasta o va face, târâţi-vă la Golgota în seara aceasta. Să facem o călătorie acum.
În timp ce ne dai nota, dacă vrei soră, la „Mai aproape, Dumnezeul meu, de Tine.” În timp ce suntem…
Spuneţi: „Aceasta este o înmormântare.” Ei bine, frate, dacă a fost vreodată un timp când avem nevoie de o înmormântare, este chiar acum, când oamenii vor muri faţă de sine şi faţă de mândrie.
Să ne aplecăm capetele, tăcuţi acum, în timp ce ne dă o notă, dacă este în regulă.

E-69 O Dumnezeule, oh, când mă gândesc ce s-a întâmplat acolo. Uh. Chiar oasele mele tremură când mă gândesc. Mă gândesc văzând acest Miel, când ei L-au tăiat, da, i-au pus spinii pe capul Său şi l-au împins. Soldaţii l-au scuipat pe faţă, au zis: „Rege, fă ceva acum.”
El era Profetul profeţilor. Au pus o cârpă în jurul feţei Sale, şi L-au lovit în cap cu o trestie, au zis: „Acum, profeţeşte, spune-ne cine Te-a lovit.”
Dar profetul a zis: „El nu şi-a deschis gura.” El a spus-o.
I-au legat mâinile la spate, au stat cu un bici, şi l-au biciuit până când s-au văzut oasele Sale preţioase de pe spate; sângele curgând pe o parte, picurând pe pământ. Îl aud păşind acum; din sandale aud sângele răsunând. Acesta era Emanuel. Acesta era Dumnezeu, Sângele lui Dumnezeu.

E-70 Şi i-am văzut luând şi punând acea cruce pe spatele Său, acea cruce veche, zgronţuroasă. Şi acolo s-a dus, cărând-o pe acel spate inflamat, jos pe străzi, gloata zbierând, râzând, bătându-şi joc de El:
„Iată-l pe acest profet. Iată-l pe marele învăţător. Iată-l pe vindecătorul divin.” Dar El este Domnul meu. O Dumnezeule, am… Lăsaţi-mă să urc cu El.
Acolo El a urcat dealul. Văd femeile tinere, pe jumătate îmbrăcate, alergând în jur, râzând. Prietenii îmbrăţişându-le, în timp ce urcă pe deal. Frate Ward, nu s-a schimbat prea mult acum.
Pot vedea acum membrii marilor biserici, spunând: „Priviţi, acesta era Insul care urma să sfâşie biserica noastră; a predicat împotriva păstorului nostru. Priviţi-L acum.” Dar profetul a zis că va fi aşa. El era Mielul lui Dumnezeu.

E-71 Îl văd în timp ce-şi întoarce capul, şi scuipatul alunecând după barba Sa. Îşi roteşte ochii către Cer;
geme, şi merge puţin mai departe.
Doamne, prin credinţă, vreau să umblu acolo cu El. Vreau să-L bat uşor pe spate, să spun: „Doamne, voi sta aici. Doar spune-mi ce să fac, o voi face. Cum Te apreciez, Doamne.”
Acolo pe deal, când ei l-au trântit, i-au tras mâinile în spate. Acele mâini care au scos febra, aceste mâini care au zis… către băiatul văduvei sărmane, când i-a atins sprâncenele, sau coşciugul în care zăcea; el a venit la viaţă…
Acela care a chemat-o pe Dorca înapoi la viaţă, Acela care a înviat-o pe fiica lui Iair, Acela care a zis: „Lazăr, ieşi afară.” Acele buze sângerează acum, uscându-se, plângând.

E-72 În timp ce nemiloasele cuie pătrund în mâinile Sale şi în picioarele Sale. „Ei mi-au străpuns mâinile şi picioarele,” a zis profetul, în urmă cu şapte sute de ani înainte să se întâmple. Ce era? Era Mielul lui Abel. Acolo L-au atârnat pe pământ, şi trupul sfâşiat. Sărmanul Său trup a tremurat.
A zis: „Mi-e sete.” I-au dat oţet.
L-au necăjit şi şi-au bătut joc şi au râs de El, au zis: „Tu înfăptuitorule de miracole, fă ceva acum.” Dar apoi cerurile au început să se întunece, fulgerele să strălucească. Dumnezeu îşi ascundea faţa;
El nu mai putea suporta. O Dumnezeule, cât de crud trebuie să fie păcatul, cât de crud, cât de crud, care L-a făcut pe Acel preţios să facă asta. Un asemenea preţ a plătit până când Dumnezeu şi-a ascuns faţa. Îngerii şi-au acoperit feţele şi s-au întors, plângând cu El. Luna şi stelele nu s-au mai putut mişca. Nu au mai putut străluci. Chiar Dumnezeul care le-a creat murea pe cruce. Şi El şi-a aplecat capul.

E-73 Înainte ca El să facă asta, El a privit jos acolo la oamenii care trăgeau la sorţi pentru haina Sa, au împlinit ce a zis profetul. A zis: „Iartă-i, Tată; că nu ştiu ce fac.” Totul în dragoste, Mielul lui Adam, Mielul oferit de Dumnezeu, junghiat de la întemeierea lumii… Acolo a murit, fără prieteni, chiar părăsit de Dumnezeu Însuşi. Dumnezeu, şi, apoi, Propriul Său Tată, l-a părăsit, sângerând.
Încă mergem râzând, veselindu-ne ca şi cum nimic nu s-a întâmplat.
O Dumnezeule, a fost acest Sânge. Când eram acolo în spital, doctorul a spus: „El moare,” a fost acest Sânge care m-a vindecat. Un băieţel păcătos alergând pe aici, a fost acest Sânge care mi-a iertat păcatele. A fost acest Sânge care m-a scos din desfrâul locului în care trăiam, şi m-a pus şi m-a făcut fiul Tău. Oh,…?... şi Mielul murind, Sângele Tău preţios. Ţine-mă lângă cruce, Doamne.

E-74 Asta este viziunea mea. Asta este ceea ce este acolo, dragoste, toată inima lui Dumnezeu coborând acolo. Şi toţi cei ce vin la El nu vor fi respinşi. Cu toţii primesc Viaţa Veşnică. „Cel ce vine la Mine nu-l voi alunga.”
Dumnezeule, fie ca toţi indivizii de aici să meargă acasă în seara aceasta cu aceasta în mintea lor, gândindu-se: „Ce Jertfă. Cât l-a costat să mă răscumpere? Cât l-a costat pe Dumnezeu?” Pe noi niciodată nu ne-a costat nimic. L-a costat pe Dumnezeu Fiul Său. L-a costat pe Dumnezeu cel mai mare preţ. L-a costat pe Cristos viaţa Sa. El era Trandafirul din Şaron; dar să scoţi parfumul din trandafir, trebuie să-l striveşti. Viaţa Sa minunată a fost strivită la o tinereţe de treizeci şi trei de ani şi jumătate, încât noi să putem trăi.
Mai aproape, Dumnezeul meu, de Tine. Stai lângă mine, Doamne. Stai lângă mine. Şi când ajung la capătul acestui drum, viaţa mea este terminată, Doamne, fie ca El, Cel care a murit, să se apropie de mine atunci. Fie ca toţi de aici să fie la fel.

E-75 Mâine, Doamne, sau poimâine, îngropăm o femeie care a stat în această biserică odinioară, ascultând
predica. Tu ştii totul despre ea acum. Dacă ea a venit, este salvată. Dacă nu, este pierdută.
O Dumnezeule, ai milă. Fie ca toţi bărbaţii şi femeile, în timp ce părăsesc această clădire, să meargă la casele lor, gândindu-se serios: „Nimic în mâinile mele; doar la crucea Ta.” Şi fie ca toţi să moară la acea cruce.
Doamne, în timp ce sunt aici la acest amvon în seara aceasta, această clădire din piatră, îmi consacrez viaţa pentru Tine. Îţi mulţumesc pentru ce ai făcut pentru mine. Şi mă consacrez din nou, în această seară memorială a răstignirii Tale. Ia-mă, Doamne. Iartă-mi, toate greşelile şi necazurile mele. Fă-mă puternic şi tare, Doamne, în Duhul lui Dumnezeu, încât să pot câştiga suflete pentru Tine.
Şi binecuvântează această adunare, pentru că o cer în Numele Sau. Iartă toţi păcătoşii. Pretinde toţi decăzuţii.

E-76 În timp ce avem capetele aplecate, şi toţi păcătoşii aici acum, tinerii şi tinerele, toţi… Unii din voi
tinerii de aici, a trebuit să vorbesc dur, seara trecută. Nu-mi place să fac asta. Dumnezeu să vă binecuvânteze inimile. Poate că v-aţi gândit că Fratele Branham este rău, dar vă iubesc. Am stat unde aţi început. Ştiu ce este; acesta este motivul că am zis aceasta, vedeţi dacă nu-l veţi iubi pe Domnul. Rugaţi-vă pentru mine, rugaţi-vă ca acesta să fie timpul consacrării pentru mine. Unii dintre tăticii şi mămicele, oamenii mai bătrâni, faceţi acesta timpul consacrării, acum, vreţi? Acceptaţi-L în inima voastră. Credeţi-L cu tot sufletul.
Acum, în timp ce toate capetele sunt aplecate, doreşte cineva să fie amintit în rugăciune? Dacă doriţi, doar ridicaţi-vă mâna, spuneţi: „Frate Branham, aminteşte-mă. Vreau mai aproape de Dumnezeu.” În regulă, o mulţime de mâini.

E-77 Tată, aminteşte-i pe toţi. Mă rog să o acorzi; ca ei să aibă pace. În timp ce lacrimile se preling pe obrajii noştri şi căzând aici, cu ale mele, pe amvon. Unii din ei cu batiste. Unii din ei bărbaţi corpolenţi, mari, stând înaintea mea, lacrimile curgând pe feţele lor cu riduri. Primeşte-ne, Doamne. Iartă pe fiecare din noi în Prezenţa Divină a acestuia. Scumpule Dumnezeu, iartă-ne, Doamne, tânăr şi bătrân. Fie să fim salvaţi în acea zi, şi duşi în Împărăţia Ta, pentru că o cerem în Numele Său. Amin.
Acum, vă puteţi ridica în picioare, încetişor. Acum, doar ţineţi-vă capetele aplecate. Încetişor:
Mai aproape, Dumnezeul meu, mai aproape de Tine;
Chiar dacă este o cruce care mă ridică;
Încă va fi cântecul meu…
[Fratele Branham se roagă încet pentru oameni - Ed.] „Dumnezeule, Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce M-ai părăsit?” Vino, Doamne, binecuvântează aceste inimi. [Frate Branham continuă să se roage cu oamenii.]

E-78 Vreţi, cuviincioşi, fără să vorbiţi unul cu altul, deloc, fără să mai spuneţi un cuvânt, doar să părăşiţi clădirea, încetişor, şi să mergeţi acasă. Doar întoarceţi-vă şi mergeţi acasă acum. Fără să spuneţi un cuvânt, întoarceţi-vă şi ieşiţi. Dumnezeu să fie cu voi.
[Fratele Branham se opreşte în timp ce adunarea încet părăseşte clădirea, în timp ce pianista continuă să cânte „Mai aproape, Dumnezeul meu, de Tine.” - Ed.]
„Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar DOMNUL a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El…?... Şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit.”
[Fratele Branham continuă să se roage uşor pentru oameni, în timp ce pianista continuă să cânte „Mai aproape, Dumnezeul meu, de Tine” - Ed.]