E-1 Sunt bucuros în seara aceasta, din nou, să vă salut în Numele iubitorului nostru Domn Isus, Fiul lui Dumnezeu înviat. Şi Prezenţa Lui a fost deja aici când am intrat, deci ne aşteptăm să vedem extrem de mult, abundent, peste tot ceea ce putem face sau gândi în această seară, ca Dumnezeu să reverse peste noi din binecuvântările Lui şi să-l preamărească pe Isus Cristos în mijlocul nostru.

E-2 Am vorbit ultimele două seri… Duminică seară cred că am avut un serviciu de vindecare, şi luni seară am predicat. Şi am dat… Am început un subiect, duminică dimineaţă în Tabernacol. Şi m-am gândit, în timp ce aşteptam după o mulţime cumva să reiau puţin, aş lăsa libere sentimentele mele. Sunt…

E-3 În una din aceste zile, cu voia lui Dumnezeu, şi ajutorul, îmi doresc să am câteva campanii unde voi nu intraţi şi doar predicaţi sau învăţaţi Scriptura, şi faceţi chemări la altar, şi coborâţi la altar şi vă rugaţi pentru oameni, şi aşa cum obişnuiau să facă Baptiştii de modă veche. [Cineva zice: „Amin”. - Ed.] Numai pe doi Baptişti i-am auzit zicând: „Amin”. Deci unde sunt ceilalţi în seara asta?
Cineva a zis: „Frate Branham, ai fost un Baptist?” Am zis: „Da”, am zis.

E-4 Am predicat aici la Arkansas, odată. Un ins, un ins bătrân, a fost vindecat. El era… ei aveau… El era Nazarinean. Avea cârjele sale în cârcă, ziua următoare, mergând prin oraş cu un semn pe ele: „Dumnezeu ne-a luat seara trecută”. Şi el era invalid, era din Little Rock. Şi el a fost aşa pentru câţiva ani. Şi cu toţii îl cunoşteau, deoarece el a mers în jur, îşi avea pălăria pe stradă, şi vânzând creioane din pălărie. Şi cu toţii îl cunoşteau, deci doar a început, doar a făcut un lucru mare în oraş.

E-5 Şi câteva seri după aceasta, predicam, şi el s-a ridicat. El a zis: „Doar un minut, Frate Branham, te superi dacă te întreb ceva?”
Am zis: „Nu, domnule”.

E-6 Şi el a zis: „Ei bine”, a zis: „când te-am auzit predicând, am ştiu că tu erai un Nazarinean”. El a zis: „Apoi am văzut toţi Penticostalii în jur aici, şi cineva mi-a zis că erai Penticostal”. El a zis: „Te-am auzit zicând, acum ceva timp, că ai fost Baptist”. El a zis: „Nu înţeleg asta”.

E-7 Am zis: „Ei bine, asta este simplu. Sunt un Penticostal - Nazarinean - Baptist”. Asta este corect. Asta este corect. Doar… credem.

E-8 Oh, prieteni, nu aparţin la nici o denominaţiune a bisericii, şi totuşi aparţin la fiecare din ele. Când am început asta, am zis: „Cristos este capul meu. Această Biblie este manualul meu. Şi lumea este biserica mea”. Deci asta vreau să fiu până când voi muri.

E-9 Acum, într-o seară sau două, vom încerca să începem un serviciu de vindecare din nou, când ajungem… Desigur, văzând aceste tărgi şi cârje pe jos pe aici, vreau să văd ceva. Sunt aşa de nerăbdător ca ceva să se întâmple aici în Louisville, Kentucky, deoarece aceasta este patria mea.

E-10 Niciodată nu am avut o bună, ceea ce voi numiţi o adunare bună, în Kentucky. Şi nu vreau să zic asta cu un reproş. Am avut multe rele, în multe locuri. Dar, vreau să zic, chiar aici în patria mea, este aşa de greu. Eu… doar atât de greu să o rup. Nu ştiu de ce. Dar cred că din cauză că Isus a zis: „În patria ta”, încât aşa este, asta este probabil felul în care este. Dar niciodată nu ajungem să vedem prea multe miracole extraordinare.

E-11 Am avut un serviciu aici, acum un an sau doi în Jeffersonville, dar s-a întâmplat să fie o femeie de sus de aici din Kentucky de undeva. Ea a paralizat aşa, de la mădulare în jos; de la şold în jos la picioare, mai degrabă. Şi ea nu a mai păşit de şaptesprezece ani. Mulţi dintre voi aţi fost acolo în acea seară, vă amintiţi cazul. Şi ea s-a ridicat şi a ieşit din Tabernacol, normală.

E-12 Acum, îmi doresc ca ceva să înceapă aici în Louisville, unde pot vedea o trezire de modă veche să străbată acest oraş mare aici.

E-13 Este un oraş ca toate celelalte oraşe; este la fel de rău la fel cum toate se duc. Ştiţi că acesta este adevărul. Nu jignesc Kentuckiul, deoarece, sunt un Ketuckian de asemenea. În regulă. Dar este adevărul. Este rău. Aceasta este casa whisky-ului şi distileriilor, şi dispozitivelor rele, şi toate celelalte, se întâmplă chiar în jurul Louisville-ului, Kentucky, aici, deci acesta este scaunul lui Satan.

E-14 Dar o putem sfărâma în bucăţi cu Evanghelia lui Isus Cristos, dacă vom veni cu toţii împreună. Asta este corect. Trebuie să ne unim puterile împreună şi să împingem.

E-15 Acum ceva timp, un evanghelist ce era foarte faimos în ţară, a zis, vorbind despre serviciile de aici.
El a zis: „Ei bine, iată ce este”. El a zis: „Când merg într-un oraş, toate din ţară trebuie să-mi sponsorizeze adunările sau nu mă duc”. Asta este corect. Ei bine, doar gândiţi-vă. Cred că aici sunt poate şaizeci sau şaptezeci de biserici Baptiste mari chiar în Louisville. Vedeţi? Dar Metodiste? Şi este un oraş Metodist, Asbury fiind sus aici. Ce ar avea acest bărbat dacă ar veni la acest oraş, doar de Metodişti şi Baptişti, Prezbiteranii lăsaţi deoparte şi ceilalţi?

E-16 Acum, câte biserici ale Evangheliei Depline sunt în oraş? Două sau trei misiuni micuţe pe undeva pe aici, doar bisericuţe aici şi acolo, şi ele sunt în conflict una cu alta.

E-17 Deci când intri, trebuie să stai în tăria slujbei tale. Asta este corect. Şi chiar… Cu toţii sunt ca politica intrând. Este în tăria slujbei tale să tragi de unde te trimite Domnul. Îmi place aşa. Frate, dacă Isus Cristos nu vrea să stau aici, şi dependenţa mea, atunci nu am nimic altceva de care să depind. Asta este corect. El… Pe Cristos Stânca solidă, stau; toate celelalte terenuri sunt nisipuri mişcătoare. Mai degrabă predic la cinci oameni la care ştiu că m-a trimis Dumnezeu să audă Mesajul, decât să predic la zece mii care au fost politic aduşi în aceasta. Asta este corect.

E-18 Mai degrabă văd o discuţie de modă veche, coborând la altar şi plângând şi bocindu-se, decât să văd zece mii stând, doar zicând: „Ei bine, o voi încerca”. Încercaţi-O? El nu este un Cristos de încercat. El este Unul de acceptat. Trăiţi sau muriţi, vă scufundaţi sau vă înecaţi, luaţi-L oricum. Asta este corect.

E-19 Dacă mă rog, mă rog pentru zece mii de oameni în această seară, şi cu toţii mor dimineaţă, mâine seară aş fi din nou aici rugându-mă pentru bolnavi, crezând căci Cuvântul lui Dumnezeu este corect. Asta este corect.

E-20 Dacă eram pe moarte, şi cinci mii de oameni au murit cu o sută de ani în urmă, şi au fost în Eternitate atât de mult, ar învia şi ar veni pe pământ, şi ar zice: „Frate Branham, nu te încrede în El. El nu este corect. Nu te încrede. Noi ne-am încrezut în El, pierduţi; am eşuat”.

E-21 Totuşi aş zice: „Lăsaţi-mă să mor în Isus Cristos”. Asta este corect. O cred. Şi asta este toată inima mea, totul stă chiar în asta. Şi o cred cu toată inima mea, şi depind de El.

E-22 Şi îi iubesc poporul. Vă iubesc pe voi, cetăţenii Împărăţiei lui Dumnezeu. Şi vreau să stau umăr lângă umăr cu voi şi să port povara.

E-23 Acum, în această seară; am anunţat seara trecută că voi vorbi puţin în această seară, cu voia Domnului. Nu vreau să vă ţin prea mult, să vă obosesc, deoarece ne aşteptăm…

E-24 Am ca o tundere de oi înaintea Domnului pentru această adunare. Şi mă aştept ca Dumnezeu să facă ceva care va începe adunare să se rostogolească aici în oraş. Rugaţi-vă; faceţi-vă partea; apoi când judecata vine, putem sta cu toţii şi să zicem că ne-am făcut partea.

E-25 În capitolul 20 al Exodului, şi începând cu versetul 7, vreau să vorbesc câteva momente, dacă Dumnezeu va permite, asupra unui... ei bine, aş spune, nu un subiect extraordinar, dar un subiect bun. Duminica trecută, la şcoala duminicală la Tabernacol în Jeffersonville, am început cu: „Răscumpărarea prin Sânge”.

E-26 Şi aici este ceea ce încerc să fac, dacă vreţi să ştiţi de ce fac asta aici. Mulţi dintre voi aţi zis că niciodată nu m-aţi văzut predicând într-o campanie de vindecare, dar este cu un scop. Cred, dacă pot să obţin sufletele dărâmate şi să vină la altar, atunci găsesc favoare cu Dumnezeu pentru Louisville (Asta este corect.) când oamenii cu adevărat coboară înaintea lui Dumnezeu şi se roagă.

E-27 Şi apoi, acolo sunt mulţi dintre voi, prieteni, care se roagă, postesc, şi vă este frică să vă prindeţi de aceea pentru ce vă rugaţi. Asta este corect. Vedeţi? Ei bine, nu vă face nici un bine să postiţi şi să vă rugaţi, decât dacă aveţi ceva lucrări cu care să meargă. Toată credinţa voastră din lume, nu vă va face nici un bine, decât dacă păşiţi acolo, şi vă aliniaţi cu ea, şi o luaţi. Asta este tot. Trebuie să păşiţi în faţă. Trebuie să păşiţi afară şi să o faceţi oricum. Când cereţi ceva, mergeţi să o primiţi. Dumnezeu a zis că este a voastră, deci nu luaţi nimic mai puţin. Luaţi ceea ce aţi cerut. Faceţi asta şi aflaţi cum iese. Da. Nu vă retrageţi şi spuneţi: „Ei bine, voi lua o secundă”.

E-28 Voi lua mai întâi. Dumnezeu mi-a promis mai întâi; asta este ceea ce vreau. Şi pentru aceşti douăzeci şi trei ani L-am slujit, El mi-a dat acest loc. Şi eu… Şi atât timp cât Îl cred şi Îl iubesc, şi El mă iubeşte, voi fi aşa, deoarece El este obligat faţă de Cuvântul Lui. „Orice doriţi, când vă rugaţi, credeţi că-l primiţi, şi veţi avea.” Asta este ce a zis. Este corect? [Adunarea spune: „Amin”. - Ed.] Asta este bine. În regulă.

E-29 Îmi place să vă aud zicând: „Amin”. Şti, Soră Hoover, „amin” înseamnă „aşa să fie”, pentru mine, şti.
Şi încep să vorbesc, nu aud pe nimeni zicând „amin”, devin tot încurcat.

E-30 Aici cu ceva timp în urmă predicam într-o bisericuţă, şi eram doar… Oh, nu aveam foarte multe maniere de amvon, conform cu, cred, teologia zilei, deci cred că eram un micuţ gălăgios. Şi cred că săream sus la amvon, aşa, şi înhăţam microfonul în mână, şi stăteam acolo, şi picioarele mele legănându- se, predicând atât de tare cât puteam. Mi-am revenit în fire; nu ştiam ce făceam. În câteva minute am fost pierdut din nou, şi m-am găsit jos în mijlocului culoarului, ridicându-mi picioarele pantalonilor. Nu ştiu de ce, dar eram foarte… Îmi plăcea să stau acolo puţin. Acesta este un lucru care-mi place să-l zic. Era undeva unde cu siguranţă mă bucuram. Am trăit din ea pentru câteva zile după aceea.

E-31 Acolo era un om care a venit la mine, şi el a zis: „Zic”, a zis el: „cum poţi predica, şi toţi oamenii zicând: ‚Amin'?”
Am zis: „Asta mă face să predic”. Da.

E-32 Aveam un câine bătrân. Un vânător de ratoni. Cred că am mulţi prieteni din Kentucky aici care le place să vâneze ratoni. Deci… Şi el căuta orice, şi îl aducea, în afară de nutrie; şi el doar nu dorea să aibă nimic de-a face cu ea. Acum, el fugea sub căpiţa de fân. Şi singurul lucru care trebuia să-l fac; nu trebuia să intru acolo după el; eram sigur. Deci singurul lucru pe care-l făceam, era să ridic căpiţa, şi să-l mângâi şi să strig: „Caută-l, băiete! Caută-l!” El se ducea şi prindea nutria.

E-33 Acum, cea mai mare nutrie de care ştiu este diavolul. Şi dacă vreţi să mă mângâiaţi puţin, doar strigaţi „amin” din când în când. Şi eu… Îl facem să caute, după puţin, şi să meargă să-l prindă.

E-34 Ştiţi, bătrânul Buddy Robinson, mulţi dintre voi aţi auzit de el. Nu-i aşa, biserica Nazarineană? El a zis: „Doamne, dă-mi o şiră a spinării. Dă-mi multă cunoştinţă în frontonul părţii din spate a sufletului meu. Şi lasă-mă să lupt cu diavolul atât timp cât am un dinte, şi apoi să-l muşc cu gingiile până când mor”. Cred că asta este bună… Şi asta este ce a făcut. Asta este ce a făcut; felul, aproape o sută de ani, şi încă predicând Evanghelia.

E-35 Îi aud pe bătrânii veterani predicând aşa. Ziua trecută, am pornit radioul, şi un frate bătrân, cu numele de Mordecai F. Hamm, în jur de o sută de ani, încă predicând Evanghelia. Am zis: „Dumnezeule, binecuvântează-l, şi fie ca el să aibă stele în coroană când ajunge acolo”. Fratele Hamm, abia îl cunosc. În una din aceste zile vreau să-l întâlnesc înainte să treacă dincolo în ţară. Şi aşa el poate da mâna cu o mulţime de inşi acolo. Ştiu că el va avea o mulţime cu care să dea mâna când ajunge acolo, deşi, deoarece el a fost un veteran bătrân.

E-36 Domnul să vă binecuvânteze acum. Şi acum, înainte să intrăm în acest Cuvânt, să cerem Autorului să coboare şi să ni-L descopere.

E-37 Bunule nostru Tată ceresc, ne apropiem de Tine în această seară, în acest plăcut, magnific Nume al Fiului Tău Isus, mărturisindu-ne păcatele, că nu suntem vrednici să vorbim Numele Lui sfânt. Pentru că… Toată familia în cer este numită „Isus”. Toată familia pe pământ este numită „Isus”. Şi în acest Nume toţi genunchi se vor închina, şi toate limbile Îl vor mărturisi, dacă sunt păcătoşi sau sfinţi. Apoi când vorbim în Numele Lui, cum ar trebui să tremurăm în inimile noastre cu cuviincioşie, în timp ce vorbim. Deci cerem în Numele Lui, cuviincios, ca Tu să vii la noi în această seară, Doamne.

E-38 Suntem aici în mijlocul unui oraş măreţ, cu tot felul de dispozitive cu care Satan are oameni aşa legaţi în afacerile lor, în jocurile lor, în prostituţie, whisky şi ţigări. Şi o Dumnezeule, şi mulţi slujitori în amvon doar o lasă să treacă ca şi cum ar fi un lucru obişnuit.

E-39 Dar, Dumnezeule, dă-ne glasul avertizării, încât să predicăm Evanghelia drept şi corect, pune toporul la rădăcina pomilor, şi lasă ca aşchiile să cadă oriunde or fi. Dar ajută-ne, Doamne, să pronunţăm judecata peste asemenea lucruri şi să predicăm Evanghelia Fiului Tău, Isus.

E-40 Dumnezeule, acordă ca ceva să aibă loc să scuture acest oraş pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Ca, chiar bisericile, care se desfăşoară la colţuri cu câţiva membri, o Dumnezeule, fie ca bisericile să se umple şi să aibă oameni buni, de modă veche, sfinţi, născuţi din nou. Acord-o, Doamne. Şi fie ca noi să primim o trezire, de modă veche, trezire trimisă de Dumnezeu care va scutura dintr-o parte a oraşului în alta, scăpând de toată răutatea. O Dumnezeule, nu ne da o adunare extinsă. Dă-ne o trezire care va închide buticurile, şi care va îndrepta lucrurile, şi va face oamenii să vină când clopotele bisericii sună, şi mulţimea la altar, şi să se roage înaintea mesajului păstorului, şi să fie pregătiţi. Dumnezeule, acord-o.

E-41 Acum, în această seară s-ar putea să existe bolnavi aici, Tată. Şi în timp ce vorbim despre bolnavi, sau pentru bolnavi, fie ca Duhul Sfânt să vindece toate persoanele bolnave din clădire. Salvează toţi păcătoşii. Cheamă înapoi acasă toţi decăzuţii de pe calea lor îndărătnică.

E-42 Şi acum, fie ca Duhul Sfânt să fie Acela care m-a călăuzit la acest subiect în această seară. Şi fie ca El să ia lucrurile lui Dumnezeu şi doar să-şi folosească slujitorul aici ca un instrument, şi fie ca Dumnezeu să primească glorie. Pentru că o cerem în Numele Lui. Amin.

E-43 În versetul 7 al capitolului 20 al Numerilor, citim aceasta.
DOMNUL a vorbit lui Moise, şi a zis: „Ia toiagul, şi cheamă adunarea, tu şi fratele tău Aaron. Să vorbiţi stâncii acesteia în faţa lor, şi ea va da apa sa. Să le scoţi astfel apă din stâncă,…

E-44 Vreau să observaţi această, apa „sa”.
Şi ea va da apa sa. Să le scoţi astfel apă din stâncă, şi să adapi adunarea şi vitele lor. Moise a luat toiagul dinaintea DOMNULUI, cum îi poruncise Domnul.
Moise şi Aaron au chemat adunarea înaintea stâncii. Şi Moise le-a zis: „Ascultaţi, răzvrătiţilor! Vom putea noi oare să vă scoatem apă din stânca aceasta?”
Apoi Moise a ridicat mâna, şi a lovit stânca de două ori cu toiagul. Şi a ieşit apă din belşug, aşa în cât a băut şi adunarea, şi au băut şi vitele.

E-45 Fie ca Domnul să ia aceste câteva Cuvinte acum, în timp ce ne întoarcem la subiectul nostru de seara trecută şi îl aducem la aceasta, cu voia lui Dumnezeu.

E-46 Şi acum, vreau ca toţi cei bolnavi care sunt aici în această seară… Acum, Billy nu a dat nici un bilet de rugăciune azi, deoarece i-am spus eu să nu o facă. Am zis: „Doar du-te, Billy, şi spune-i Fratelui Cobbles. Şi doar lasă-mă…”

E-47 Încerc ceva pentru gloria lui Dumnezeu, doar cerându-i lui Dumnezeu să ne ajute, să ne dea suflete în Împărăţie; şi ca credincioşii să-şi întărească credinţa, şi să se ridice, chiar fără altceva, doar se vor ridica şi vor zice: „Dumnezeule, Te cred, pe Cuvânt”. Asta este. Acolo este calea iniţială şi prima şi cea mai bună. Asta este corect. Luaţi-l pe Dumnezeu pe Cuvântul Lui. Apoi dacă nu faceţi asta, atunci, desigur, Dumnezeu trimite alte lucruri înăuntru, ca darurile şi semnele să confirme Cuvântul Lui, să-L confirme fiecărui credincios.
Acum, duminică, am avut: „Răscumpărare prin Sânge”.

E-48 Luăm Israelul acum, în călătoria lor ieşind din Egipt, model al lumii, în drumul lor către Palestina, ţara promisă. Cred că este un lucru frumos. Îmi place. Aproape în fiecare săptămână, stau şi citesc prin această carte a Exodului, dacă pot, sau atât cât pot. Îmi place, deoarece este un model perfect al bisericii de azi, condiţia, şi cum Dumnezeu se mişcă. S-a mişcat atunci, ce a făcut în natural El, El face în spiritual acum. O vedeţi?

E-49 Acum, acolo El a călăuzit Israelul natural, unde ei au văzut, i-a scos dintr-o anumită ţară într-o altă ţară naturală.

E-50 Acum, suntem mişcaţi de Duhul Sfânt, mergând în ţara promisă. Credeţi că suntem pe drum spre ţara promisă? „În casa Tatălui Meu sunt multe locuri. Dacă nu ar fi aşa, v-aş mai spune. Mă duc şi pregătesc un loc pentru voi.” Este asta corect? Acum, avem o ţară promisă la care mergem, şi fiecare zi marchează un reper; altă zi, alt reper.

E-51 Şi acolo este o umbră mare întunecată stând acolo înaintea noastră, numită moarte. Şi de fiecare dată când inima bate, ne mişcăm cu un pas mai aproape de asta. În una din aceste zile, va bate pentru ultima oară, şi vom intra. Vreau să fiu în timpul meu, să-mi fac destinul; aşa cum sper căci fiecare din voi este, în această seară. Când ştiu că asta se află înaintea mea, şi trebuie să o întâlnesc, nu vreau să fiu un laş. Vreau să mă înfăşor în haina neprihănirii Sale, intrând în ea, ştiind asta, încât sunt sigur că-l cunosc în puterea învierii Sale (Asta este corect.), încât când El cheamă dintre morţi, voi fi chemat afară cu cei care sunt vii. Dumnezeu este un Dumnezeu al viilor.

E-52 Acum, în timp ce ai călătoreau în această ţară, am aflat că Dumnezeu a făcut un plan pentru ei. El a adus răscumpărarea prin sânge. Apoi aflăm, El aduce răscumpărarea din noi, prin putere.

E-53 Am aflat cu o seară înainte că El a avut sângele aplicat, care a fost un foarte frumos model al credinciosului; încât când el a acceptat moartea lui Cristos în locul lui, atunci el devine un copil al lui Dumnezeu. El porneşte în călătoria lui.

E-54 Acum, următorul lucru pe care trebuie să-l aibă… după ce el este salvat spiritual…

E-55 Acum, moartea mielului nevinovat a asigurat viaţa pentru credinciosul vinovat. Nu-i acesta un model perfect acum, moartea celui Nevinovat, furnizând Viaţa pentru vinovat. Şi moartea nevinovatului Cristos asigură Viaţa pentru noi cei vinovaţi.

E-56 Acum, mai întâi, apoi după ce Dumnezeu le-a dat viaţa prin sânge şi a oferit-o, acea moarte a trecut peste ei, El i-a pornit în călătorie. Ne vom intersecta cu ei după puţin timp.

E-57 Acum observaţi, apoi următorul lucru pe care l-a făcut Dumnezeu, imediat ce ei au devenit credincioşi şi copii, şi l-au acceptat pe Dumnezeu, vrăjmaşul morţii fizice a plecat după ei. Şi el i-a avut prinşi, cu deşertul de o parte, Marea Roşie de cealaltă, munţii de cealaltă parte, armata lui Faraon venind, urmărind, milioane de soldaţi venind în marş să-i biruiască.

E-58 Acum, Dumnezeu a manifestat că El le-a dat viaţă prin moartea mielului; acum El le va arăta răscumpărarea fizică. Aleluia. Vedeţi, ambele pentru salvare şi vindecare (Vedeţi?), pentru omul natural şi omul spiritual.

E-59 Îngerul morţii a trecut, dovedind că Dumnezeu a făcut o cale de scăpare prin sângele jertfit, şi ei l- au acceptat. Acum El va face o cale de scăpare de moartea fizică.

E-60 Ca şi credinciosul, imediat ce este salvat, poate un cancer l-a mâncat sau ceva boală. Dumnezeu are de asemenea răscumpărare prin putere. La fel cum El are răscumpărare pentru suflet, El a avut răscumpărare pentru trup. A fost un…

E-61 Ei erau salvaţi, şi erau tăiaţi împrejur. Erau sub sânge, dar totuşi, Faraon urma… Vrăjmaşul urma să-i distrugă, să-i omoare acolo în pustie. Apoi Dumnezeu şi-a arătat planul răscumpărării Sale pentru trupul lor. O pricepeţi? Ştiţi despre ce vorbesc? Răscumpărarea prin putere. Şi apoi, când vrăjmaşul era chiar aproape de ei, măreţul Stâlp de Foc supranatural s-a ridicat de peste Israel, a venit aici şi a stat între ei şi moarte.

E-62 Lăsaţi-o să se afunde un minut. Puteţi vedea despre ce vorbesc?

E-63 Acum, către toţi credincioşii, copiii născuţi din nou ai lui Dumnezeu, când moartea vine la uşă să fure prematur, Îngerul lui Dumnezeu stă între voi şi boală. Acum, dacă vreţi să intraţi chiar în ea, asta este treaba voastră; dar nu trebuie să o faceţi. Vedeţi? El stă între voi şi moarte.

E-64 Acum douăzeci şi trei de ani în urmă în Spitalul Evreiesc, Doctorul Morris Fletcher mi-a dat ore; unul dintre cei mai buni chirurgi din oraş, mi-a dat trei ore să trăiesc. Trăiesc în această seară. Aleluia. De ce? Prin harul nemeritat, Îngerul lui Dumnezeu a stat între mine şi moarte să mă protejeze, şi l-am acceptat. Şi ca mulţumire, prin harul lui Dumnezeu, vreau jumătate de milion de suflete pentru El, în această seară.

E-65 Oh, cum ştie Dumnezeu să facă lucrurile, dacă doar îl vom urma. Nu încercaţi să-l conduceţi pe Dumnezeu. Lăsaţi-l pe Dumnezeu să vă conducă. Vedeţi? Noi suntem cei care să fie călăuziţi. Cred că de aceea Dumnezeu ne-a asemănat cu oile.

E-66 Aţi văzut vreodată o oaie pierdută? De ce, ea e cea mai pierdută fiinţă din lume. Nu-şi poate găsi calea deloc. Doar stă şi behăie până când lupul îl mănâncă, sau moare acolo. Nu-şi poate găsi drumul înapoi.

E-67 Şi aşa este, când un om este pierdut, el este total neajutorat. Nu există nimic ce puteţi să faceţi în legătură cu ea. Dumnezeu, prin har, trebuie să vă conducă la Cristos. Isus a zis: „Nici un om nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl. Şi toţi pe care el îi atrage, şi vin, le voi da Viaţa Veşnică”. Ce promisiune.

E-68 Oh, îmi doresc să pot să fac toţi oamenii de aici, ca să se afunde adânc sub a cincia coastă de pe partea stângă, până când atinge miezul inimii. Aţi văzut oameni ridicându-se, cu tot felul de boli atârnând pe ei, au ieşit din această clădire, bucurându-se, refuzând să o aibă. Invalizii vor păşi atât de normal cât pot. Ei au refuzat să ştie altceva. Vedeţi?

E-69 Vă este frică. Vă este frică să începeţi. Aşteptaţi ca Dumnezeu să coboare şi să vă tragă. Dumnezeu nu o face aşa. Voi sunteţi aceia care trebuie să facă pasul. El dă promisiunea, şi zice: „Haide”, apoi urmaţi-o.

E-70 Acum, observaţi pe copiii lui Israel atunci. Dumnezeu a venit şi a stat între ei şi pericol: puterea răscumpărării - răscumpărarea prin putere, mai degrabă. Răscumpărarea prin sânge, răscumpărarea prin putere…

E-71 Seara trecută i-am lăsat târându-se pe malurile celuilalt mal al Mării Roşii. Toţi vrăjmaşii, roţile carele lor au fost scoase. Caii lor au fost năluciţi chiar în mijlocul râului, şi ei se întorceau în toate părţile, mergând aşa, şi roţile s-au înnămolit jos în nămol şi au căzut, şi o mulţime de oameni alergând fanatic, vrăjmaşul. Şi Israel s-a căţărat pe malul râului să-l vadă pe Dumnezeu întinzându-şi mâna şi distrugând toţi vrăjmaşii.

E-72 Un model frumos, credinciosul sub Sânge; a fost vindecat apoi prin separare, puterea lui Dumnezeu cruţându-i viaţa, prelungind-o pentru un timp… Cu toţii au fost omorâţi chiar acolo; i-ar fi masacrat chiar acolo în pustie, dacă Dumnezeu nu ar fi stat între ei. Eram mort de mult, dacă Dumnezeu nu ar fi stat între mine şi moarte. Toţi credincioşii de aici ar fi morţi, de mult, dacă Dumnezeu nu ar fi stat între voi şi moarte: fiecare din voi. Deci Dumnezeu în harul Lui suveran şi milă stă între credincios şi moarte. Aleluia.

E-73 Iat-o. Apoi care este următorul lucru pentru credincios? Următorul lucru este botezul cu Duhul Sfânt apoi. Moise a călăuzit copiii lui Israel chiar la Marea Roşie, au fost botezaţi în Marea Roşie: marea, apa, reprezentând Duhul. Când el a lovit Stânca, apa a ieşit. Şi era un model al lui Cristos în Ioan 3:16: „Aşa de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Lui Fiu, care oricine crede în El să nu piară, ci să aibă Viaţă Veşnică”. Observaţi, un popor pieritor în pustie era salvat de o Stâncă lovită. Şi un popor pieritor este salvat azi (murind în păcat, murind în fărădelege), deoarece lovitul Fiu al lui Dumnezeu le-a luat locul: apa, Duhul revărsându-se.

E-74 Priviţi, vreau să o vedeţi acum, în timp ce ei au trecut prin Marea Roşie, a fost un model al primirii Duhului Sfânt. După ce credinciosul a fost răscumpărat din moarte, către Viaţă, puterea lui Dumnezeu i- a vindecat trupul, acum, el este un candidat pentru botezul cu Duhul Sfânt. Acum, el are o călătorie, acolo, înaintea lui; dar înainte ca el să poată întâmpina acea călătorie, el trebuie să aibă ceva să-l treacă. Amin. Model perfect a Cincizecimii.

E-75 Observaţi, în timp ce ei s-au târât pe mal… Toţi credincioşii, când intraţi şi sunteţi salvaţi, aţi acceptat Sângele lui Isus, încă încercaţi să atârnaţi în aceasta şi să atârnaţi de aceea, şi nu puteţi să renunţaţi la aceasta şi nu puteţi să renunţaţi la aceea. După ceva timp, Dumnezeu poate să facă lucruri bune pentru voi; dar nu puteţi să renunţaţi la ţigări, trebuie să luaţi o băutură amicală cu inşii din când în când. Dar ce aveţi nevoie să faceţi este să treceţi prin Marea Roşie.

E-76 Când ei au ieşit de partea cealaltă… Iat-o. Vreau să o vedeţi. În timp ce ei au ieşit pe cealaltă parte, s-au târât pe mal şi s-au uitat înapoi, şi au văzut toţi aceşti chinuitori vechi care i-au bătut, a omorât pe unii din ei… Ca şi cancerul, şi ţigările, şi tutunul, şi whisky-ul, şi toate celelalte care înnebunesc copiii, îi trimite la azil, în spitale, şi o mulţime de nevrotici şi altele produse în lume… Când s- au uitat înapoi şi au văzut toate acele lucruri luptându-se, neajutorate, şi murind în mare, frate, vorbiţi de o adunare; ei au avut una.

E-77 Moise… Oh, voi lăsa asta să se adâncească. Sper că se duce mult în jos. Moise, cel mai mare profet care a trăit vreodată, în afară de Isus Cristos. Niciodată nu a fost vreun om căruia Dumnezeu i-a vorbit, cum a făcut cu Moise, în afară de Cristos. El a zis: „Dacă este vreunul spiritual sau profet, printre voi, îi voi da viziuni şi Mă voi face cunoscut lui. Dar nu slujitorul Meu Moise; îi vorbesc cu buzele la ureche lui”. Asta este corect.

E-78 Moise, acest bărbat nobil, imediat ce a venit prin această experienţă, el a văzut toţi acei chinuitori morţi, el a ştiut că toate lucrurile erau duse pe veci atunci. Toate acele lucruri care i-au condus, şi i-a bătut, şi i-a biciuit erau terminate. El şi-a ridicat mâinile şi a cântat în Duhul. Oh, vai.

E-79 Niciodată nu a fost portretizat, şi nu va fi până când ajungem sus în Glorie. Când completarea a fost făcută acolo, el a cântat în Duhul. Şi când suntem răscumpăraţi în trup… Acesta a fost un model al Duhului Sfânt venind la Cincizecime, când am trecut prin mare.

E-80 A fost un model al Cincizecimii. Şi Moise, în ante... în model în urmă acolo, când el a trecut prin aceasta, el a cântat în Duhul. A venit în ziua Cincizecimii. Şi când trupul este perfect, răscumpărat… Acum sufletul nostru este perfect răscumpărat (Corect.), nu poate muri, are Viaţă Veşnică. Ce a zis Biblia.

E-81 Oh, mă simt bine. Observaţi. De ce? Deoarece ştiu că este AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Doar ancorează sufletul meu acolo, şi merg înainte, şi zic: „Satan, doar sâşie oricât vrei. Nu mă deranjează, deoarece ştiu în cine am crezut, şi sunt convins că El poate să ţină ceea ce i-am încredinţat împotriva zilei”. Amin.

E-82 Ce avem nevoie în această seară este o trezire bună, de modă veche, ca a lui Billy Sunday, sfâşietoare, aleluia, este ce avem nevoie aici în Louisville. Asta este corect, are nevoie de o trezire a Cincizecimii bună, de modă veche, trimisă de Dumnezeu. Da, domnule.

E-83 Observaţi, apoi când trupurile noastre sunt răscumpărate… Avem vindecarea Divină acum ca o umbră.

E-84 Aşa cum aceasta a fost o umbră acolo a Cincizecimii, priviţi ce au făcut în timpul umbrei salvării. Priviţi cum au umblat acolo înaintea lui Dumnezeu: „Înăbuşind… muchia şi aşa… focului, şi au scăpat de sabie”, toate lucrurile pe care le-au făcut: „au ieşit din cuptoare încinse; din groapa leilor, şi altele”, prin umbre (Aleluia.), prin umbra Cincizecimii.

E-85 Acum, avem o răscumpărare perfectă prin Sângele lui Cristos. Ei nu puteau avea o răscumpărare perfectă atunci, deoarece era sub sângele taurilor şi caprelor, şi nu luau păcatul; numai acoperea păcatul. Dar când Sângele lui Isus a fost vărsat, cel sfânt, Sângele neprihănit, păcatele nu mai erau acoperite; ele erau îndepărtate şi terminate, şi credinciosul merge în Prezenţa Creatorului său. Aleluia.

E-86 Dacă ei au făcut asta, atunci umbra acolo a lui Moise cântând în Duhul, atunci acolo în Apocalipsa, cei care au răscumpărare perfectă a trupului, au stat pe marea de sticlă şi au cântat cântecul lui Moise din nou, acolo în Cartea Apocalipsei.

E-87 Vorbiţi de o adunare a Duhului Sfânt, au avut-o când au ajuns pe acest mal. Ascultă, soră. Micuţa Miriam, prorociţa, sora lui Moise, o prorociţă, a fost aşa de emoţionată până când a înhăţat o tamburină, şi a fugit pe mal, bătând tamburina, şi dansând în Duhul. Nu numai asta, dar toate fiicele Israelului au urmat-o, dansând în Duhul. Dacă acesta nu este Duhul Sfânt căzând, niciodată nu am văzut unul. Desigur, atunci toate ritualurile, naţiunile demne se pot uita prin binoclurile lor şi să vadă asta, zic: „Fanatism”. Corect. Dar era Dumnezeu. Asta este corect.

E-88 Lucrurile demne se uită jos astăzi peste ce a binecuvântat Dumnezeu. Corect.

E-89 Îmi aminteşte o poveste. Un ins a avut un lucru mare, fermier fin. El a construit un hambar mare, fin, atât de demn şi clasic cât putea fi, dar el era prea leneş să cultive pământul. În regulă. Acolo era un alt fermier care locuia lângă el; el nu avea cine ştie ce hambar, dar el chiar era un fermier, şi pune foarte multă mâncare bună în acest hambar în acest an. Şi doi viţei micuţi au fost născuţi, unul într-un hambar şi altul în celălalt. Când a venit primăvara, ei au lăsat viţei afară din grajd.

E-90 Acest viţel de aici a fost hrănit foarte bine, doamne, când acest vânt a început să-l atingă, oh, vai, şi-a aruncat călcâiele în sus şi dus a fost cât de repede a putut, şi respirând apăsat, şi sărind şi îndoindu-se şi continuând.

E-91 Şi apoi celălalt fermier i-a dat drumul, acolo. El nu a avut nimic să mănânce decât buruieni: prea leneş să cultive, prea leneş să-l hrănească.

E-92 Îmi aminteşte de unii dintre aceşti păstori (Corect, corect.), prea leneşi, şi prea superficiali. Şi hambare demne este tot ce au. Puneţi ceva Mâncare acolo pentru viţel. Corect. Corect. Botezul cu Duhul Sfânt, predicat cu putere, îi va pârjoli. Asta este corect. Dar asta este ce au nevoie, este o pârjolire bună de modă veche; ce are biserica nevoie, ce au membri nevoie. Observaţi.

E-93 Şi acest viţel micuţ a fost…?... Sărmanul ins a ieşit din grajd aşa de slab, el abia putea umbla. Şi a tras cu coada ochiului printr-o crăpătura şi s-a uitat dincolo.

E-94 El a văzut celălalt viţel respirând greu. El era tot gras şi rotund. Se simţea bine. A mâncat toată iarna.

E-95 Şi acest viţel micuţ, înfometat de acolo, a zis: „Asemenea fanatism”. Vai. Sigur, el era prea slab să se gândească la altceva.

E-96 Dar vă spun, când acesta care a fost hrănit toată iarna, frate, el ştia unde era. El avea un timp bun când acest vânt călduţ a început să sufle pe lângă el.

E-97 Şi orice om care este născut din Duhul lui Dumnezeu, ei îl numesc fanatic sau altceva. Dar când acest vânt de primăvară al Duhului Sfânt, călduţ începe să vină cum a venit în ziua Cincizecimii, ceva trebuie să aibă loc. Corect. Vânturile călduţe încep să sufle; frate, sunteţi îngrăşaţi cu Evanghelia, cu totul rotunzi şi vă simţiţi bine. Loviţi-vă călcâiele şi simţiţi-vă bine.

E-98 Aşa a făcut Miriam şi ceilalţi. S-au uitat înapoi şi au văzut toate lucrurile vechi pe care le-au făcut odată, era toate moarte şi duse. Ei au văzut că Dumnezeu a acceptat sângele; au văzut puterea Lui în vindecarea Divină, stând între ei; au venit prin Marea Roşie, şi au fost botezaţi cu Duhul; au păşit de cealaltă parte, doar având un timp bun. Nu le-a păsat ce s-au gândit toate organizaţiile. Amin.

E-99 Ce model perfect al credinciosului de azi care îndrăzneşte să iasă.

E-100 Dumnezeu a promis că El va avea grijă de toate nevoile. El a promis că va avea grijă de toate nevoile noastre. El niciodată nu le-a zis: „Voi face o cale de vindecare; voi face o cale pentru aceasta; voi face o cale pentru aceea”. El a zis: „Voi fi cu voi”. Aleluia.

E-101 Asta este ce ne-a zis. „Voi fi cu voi, chiar în voi, până la sfârşitul lumii.” Asta este tot ce am de zis. Nu trebuie să vă certaţi cu aceasta, aceea sau cealaltă. Dacă El este aici, asta mă satisface; vindecarea Divină aici; puterea aici. Tot ce era El acolo, El este acum: „Isus Cristos acelaşi ieri, azi şi în veci”. Deci vă puteţi lua teologia şi să vă înecaţi cu ea. Frate, cred că Isus Cristos este acelaşi ieri, azi şi în veci; a zis: „Voi fi cu voi, chiar în voi, până la sfârşitul lumii”. Da.

E-102 Şi acolo au ieşit ei, şi El era cu ei. Acum, el a zis… Oh, ei au avut un coşuleţ de pâine pe cap; era totul terminat. Nu mai aveau altul. Au mers la culcare, puţin flămânzi în acea seară. Dar dimineaţa următoare când s-au trezit, acolo era pâine peste tot pe pământ.

E-103 Aşa face Dumnezeu lucrurile: vă lasă să ajungeţi jos la ultimul minut, şi apoi vă arată ce poate face El. Asta este corect. Îi place să facă asta. Îi place să surprindă oamenii.

E-104 Vouă bărbaţilor vă place să faceţi soţiilor voastre aşa ceva. Aşteptaţi până este ziua ei, doar o ţineţi sub suspiciuni, deoarece o iubiţi.

E-105 Acesta este motivul că Dumnezeu ne lasă să ajungem la sfârşitul drumului uneori, deoarece El ne iubeşte şi vrea să dovedească supranaturalul puterii Sale. Deoarece El ne iubeşte, din acest motiv o face. Da. El doar ne lasă să ajungem chiar la locul unde suntem aproape să facem ultimul pas, apoi El păşeşte pe scenă.

E-106 El a lăsat copiii Evrei să păşească în cuptorul încins, dar acolo era al patrulea Bărbat stând acolo cu un ventilator, ţinând-o departe de ei. Vedeţi? El este întotdeauna acolo. El niciodată nu vă părăseşte. Întotdeauna este aproape. „Îngerul Domnului îşi aşează tabăra lângă cei ce se tem de El.”

E-107 Acolo, acea seară… Ei au luat acea pâine dimineaţa următoare. Pot vedea acei Israeliţi care au trecut prin Marea Roşie, tocmai au fost răscumpăraţi prin sânge, au văzut puterea vindecătoare a lui Dumnezeu, sau puterea miraculoasă stând între Dumnezeu... şi între Israel şi Egipt, şi a înecat vrăjmaşii în urma acesteia…

E-108 Ca vechiul cancer dus pentru totdeauna, orbirea dusă, surdirea dusă, diabetul dus, totul înecat acolo în Sângele lui Isus Cristos. Cum vă simţiţi? Doamne.

E-109 Păşiţi jos pe stradă, şi ceva critic bătrân zice: „Acum, aşteaptă un minut. Eşti sigur de asta?”
„Nu-mi vorbi.” Amin. Oh, vai.

E-110 Îi pot vedea acolo, doar strângând şi strângând, şi mâncând, şi având un timp glorios. Dar o adunare de modă veche a Duhului Sfânt. Aici va veni Duhul lui Dumnezeu mişcându-se; ceva sfânt micuţ se va întinde, o va apuca în inimă aşa, şi va striga: „Lăudat să fie Domnul”, doar o adunare de modă veche aşa. Da, domnule. Ei doar o prindeau dintr-o parte în alta, având un timp bun.

E-111 Acum, acea pâine niciodată nu a încetat. A mers tot drumul călătoriei, pentru ei. Asta este corect, şi a fost un model perfect al Cincizecimii…?... Asta a fost în natural. Acea pâine niciodată nu a încetat. A stat aceiaşi pâine, până când ei au intrat în ţara promisă. Este corect? [Adunarea spune: „Amin”. - Ed.] Voi cititorii Bibliei o ştiţi. Şi apoi când noi…

E-112 Biserica a fost inaugurată în ziua Cincizecimii, când credincioşii erau sus acolo… „Şi acolo a venit un sunet ca un vâjiit de vânt puternic, a umplut casa unde stăteau ei.” Acelaşi Duh Sfânt care a căzut atunci, cade acum, şi va merge de atunci până la sfârşit. Merge chiar înainte. Este pâinea noastră. Ei erau hrăniţi cu pâine naturală; suntem hrăniţi cu pâine spirituală.

E-113 Isus a zis: „Eu sunt pâinea Vieţii care a venit de la Dumnezeu din cer”.

E-114 Ei au zis: „Părinţii noştri au mâncat mana în pustie timp de patruzeci de ani”. El a zis: „Cu toţii sunt morţi”. Da, domnule.

E-115 „Dar…?... cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu, are Viaţă veşnică, şi îl voi învia în ultimele zile. Eu sunt pâinea Vieţii care vine de la Dumnezeu din ceruri. Dacă un om mănâncă această pâine, niciodată nu va muri.” Acolo sunteţi. Au avut naturalul; noi avem spiritualul. Oh, nu aş schimba-o pentru nimic. Minunat!

E-116 „Oh”, spuneţi: „Frate Branham, cu toţii ştim că eşti fanatic”. Ei bine, sunt. Sunt un nebun pentru Cristos. Al cui nebun sunteţi voi? Puteţi fi nebunii diavolului. În regulă. Deci mai degrabă sunt un nebun pentru Cristos, nu-i aşa? În regulă.

E-117 Observaţi, aici este un alt lucru despre acea mana. Când au început să o guste, au zis: „Are gust de miere”. Da, era dulce. Îi pot vedea pe bătrânii sfinţi lingându-şi buzele şi înghiţind-o. Era bună.

E-118 Aţi gustat vreodată Aceasta? Aceasta este bună de asemenea. A zis: „Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul. Are gustul mierii din stâncă”. De multe ori am făcut această remarcă, de multe ori. Asta, când David din vechime, care a vorbit în Psalmul său, a zis: „Are gustul mierii din stâncă”.

E-119 David, fiind un păstor, el avea un mic săculeţ, îl căra pe o parte, şi întotdeauna purtau miere în el. Vechi păstori o fac încă, în Palestina. Şi când oaia lor bolnavă se înrăutăţeşte, atunci, primul lucru care-l ştiţi, el se întinde şi ia puţin miere, şi o ia şi o freacă pe o stâncă, o piatră de var. Şi oii îi place mierea, deci ea merge şi lingea mierea aceea după piatră. Şi acolo este ceva în legătură cu varul care vindecă oaia bolnavă.

E-120 Şi vă spun, avem un săculeţ plin cu miere aici în această seară, şi o vom pune pe Stânca, Cristos Isus. Şi oaia bolnavă merge să lingă, cu siguranţă o să vă vindecaţi. Asta este corect, doar lingeţi, lingeţi, lingeţi. Şi în timp ce lingeţi mierea, de ce, cu siguranţă veţi lua şi ceva var. Asta este la fel de sigur ca orice. Acum, nu o vom pune pe biserică. O vom pune pe Cristos unde îi este locul. Asta este corect. Deoarece, vindecare aparţine în Cristos (Amin.), ca toate binecuvântările răscumpărătoare. Observaţi.

E-121 Şi alt lucru. Când aceasta a început să cadă, lui Aaron i s-a poruncit să iasă şi să ia câţiva omeri plini cu ea.

E-122 Acum, dacă ei încercau să ţină ceva pentru a doua zi, se strica. Şi asta este soarta printre poporul Duhului Sfânt în această seară. Încercăm să ne gândim: „Ei bine, acum două zeci de ani, am avut un mesaj bun. Am avut un timp bun”. Ce aveţi în această seară? Acesta este lucrul. Ei…

E-123 Cădea în fiecare seară. Niciodată nu a eşuat, numai de Sabat. Asta este corect. Şi acum, Dumnezeu a trimis-o jos nouă în fiecare seară; în fiecare zi, în fiecare oră vine.

E-124 Observaţi, omerii plini erau ţinuţi. El a zis: „Acum, priveşte. Când intraţi în ţară, şi copiii voştri încep să întrebe despre acestea…” A zis: „Toţi preoţi acum care vin în preoţie, după ce el a avut permisiunea să vină în locul sfânt, şi aşa mai departe, şi rânduit un preot, atunci el avea un drept să intre şi să ia o gură plină din mana originală care a căzut la început”. Chiar prima care a căzut, au luat-o şi au pus-o într-un omer, şi au păstrat-o, şi era rezervată pentru preoţie.

E-125 Acum, spuneţi: „Frate Branham, ce model are aceasta astăzi?”

E-126 De ce, noi suntem preoţia. „Voi sunteţi o preoţie regală, o naţiune sfântă, un popor special, oferind jertfe spirituale lui Dumnezeu, roadele buzelor noastre dând mulţumiri Numelui Lui.” Amin. Iat-o. Acum, apoi în ziua Cincizecimii, când Duhul Sfânt cădea, mana noastră…

E-127 Acum, toţi preoţi în urmă acolo sub Vechiul Testament, când au intrat să fie preot, ştiau că urma să primească o îmbucătură din mana originală, nu ceva prelucrat, ceva făcut de om care arăta ca ea. Dar el urma să primească ceva din original.

E-128 Ei bine, în ziua Cincizecimii, când Mana noastră a început să cadă, Duhul Sfânt a venit ca un vâjiit de vânt puternic. Aici era o mulţime de oameni micuţi, nobili, o sută şi douăzeci în camera de sus: uşile închise, ferestrele trase, stând în spate acolo aşteptând promisiunea. Da, ei au fost cu Isus, sigur. Cunoşteau puterea Lui şi toate acestea, dar ei aşteptau promisiunea.

E-129 Asta este ce vrem în această seară. Să fim… Dacă acest grup de oameni poate ajunge într-un acord cum au fost ei în acea seară, acelaşi lucru se va repeta în această seară chiar aici în această clădire în Louisville, Kentucky, care s-a repetat în ziua Cincizecimii. Asta este corect. Oh, desigur, ei au acelaşi fel de critici aici în Louisville pe care i-au avut acolo.

E-130 Dar ei erau toţi într-un loc, un acord, şi deodată „Acolo a venit un slujitor, şi el avea o scrisoare, şi ei şi-au semnat numele şi au avut mâna dreaptă a părtăşiei, şi au intrat în părtăşia bisericii”. Asta s-ar putea să fie azi, dar nu era atunci. Aşa fac protestanţii. Catolicii merg sus la altar şi ia prima împărtăşire, îşi scoate limba, ia napolitana; şi preotul bea vinul. Apoi el devine asta.

E-131 Dar, frate: „În ziua Cincizeimii, ei erau într-un acord, într-un loc, apoi deodată acolo a venit un sunet din cer (omul nu are nimic de-a face cu El.) ca vâjiitul unui vânt puternic. A umplu casa unde stăteau ei”. Puterea lui Dumnezeu i-a atins. Afară pe străzi s-au dus comportându-se ca o mulţime de maniaci; cum au făcut jos acolo când au trecut prin Marea Roşie. Asta este corect? Au ţipat. Au continuat. S-au clătinat. S-au bâlbâit.

E-132 Ei, oh, aşa comportare, voi… până când oamenii, biserica demnitară, s-a ridicat şi a zis: „Aceşti oameni sunt beţi de vin nou”.

E-133 Aleluia. Mă veţi numi un sfânt excentric, oricum, aşa ca mai bine începeţi acum. În regulă.

E-134 Priviţi. Erau plini de Vin nou, asta este corect, Vinul care vine de la Dumnezeu din cer. Aţi văzut vreodată un beţiv? El este îndrăgostit de toţi. Vedeţi? Nu-i pasă. Aşa este un om când se îmbată cu Duhul. Biblia a zis: „Nu fiţi beţi de vin tare, în exces, dar fiţi beţi cu Duhul”. Duhul lui Dumnezeu aşa vă îmbată, uitaţi de toţi vrăjmaşii voştri şi altele. Toţii sunt îndrăgostiţi de voi. Nu vă pasă de cine este în preajmă. Sunteţi cel mai mare om din ţară chiar atunci.

E-135 Nu-mi pasă dacă vecinul vostru stă lângă voi, a mers la ceva biserică demintară; doar lăsaţi Duhul Sfânt să vină peste voi o dată, vedeţi ce are loc. Îndreptaţi-vă, foarte bine, beţi criţă, veţi vedea ce are loc. Veţi zice: „Soră, Îl am. Îl vrei, de asemenea”. Asta este corect. Da, domnule, ceva va avea loc.

E-136 Acolo erau, toţi beţi de Vin nou. Şi, ascultaţi, unele dintre voi surorile de aici, ştiţi că binecuvântata fecioară Maria era în asta? Acum, ea a trebuit să meargă sus. Mama lui Isus Cristos a trebuit să meargă sus şi să fie inclusă în acea mulţime de oameni, aşa de beţi cu Duhul până când s-a clătinat ca o beţivă cu whisky sau ceva.

E-137 Şi credeţi că veţi ajunge în cer strecurându-vă la biserică şi punându-vă cartea de cântări sub braţ, şi mergând acolo în fiecare duminică dimineaţă, şi clopotele sună, şi staţi şi ascultaţi la ceva din… şi mergeţi înapoi? Nu veţi reuşi niciodată.

E-138 Trebuie să veniţi pe acea rută, deoarece asta este singura rută pe care a pus-o Dumnezeu jos, şi o are. Şi păşiţi pe ea sau nu veţi fi acolo. Nu sunt judecătorul vostru, dar predic Evanghelia. Acesta este adevărul exact. Binecuvântata fecioară era chiar acolo, comportându-se la fel de ciudat ca şi ceilalţi, la fel de beată ca toţi ceilalţi. Aceşti bărbaţi şi femei, fiecare din ei, erau plini de Vin nou. Dacă Dumnezeu a schimbat vreodată acest program, puneţi degetul pe Scriptură pentru mine; nu este acolo. Nu, domnule. A mers direct la sfârşitul epocilor, în acest fel, direct la sfârşitul Bibliei, şi va fi acelaşi lucru când vine Isus.

E-139 Priviţi! În timp ce ei erau beţi cu acest Vin nou… Priviţi. Vom vedea dacă Dumnezeu a pus un omer plin pentru voi. În regulă.

E-140 Aici erau toţi stând acolo, şi un micuţ predicator laş cu numele de Petru, „pietricica”, i-a fost aşa frică de poziţia lui până când l-a negat pe Isus, şi a ieşit şi s-a rugat, şi el trebuia să fie strâns cu ei. S-a ridicat pe o cutie de săpun sau ceva, a zis: „De ce, voi bărbaţi din Iudea şi voi care locuiţi în Ierusalim…” Aceştia erau doctorii, D.D-urile. Oh, a zis: „Voi bărbaţi care… şi bărbaţi din Israel, şi locuitori ai Ierusalimului, şi aşa mai departe, să vă fie cunoscut. Aceştia nu sunt beţi, aşa cum credeţi, văzând că este ceasul al treilea din zi. Dar aceasta este aceea…”

E-141 Dacă nu este Aceea, vreau să ţin Asta până când vine. Acesta este un lucru.

E-142 El a zis: „Aceasta este aceea care a fost vorbită prin profetul Ioel: ‚Se va împlini în ultimele zile, zice Dumnezeu, voi turna Duhul meu este toate fiinţele; fiii şi fiicele voastre vor profeţi; şi peste slujitorii şi slujitoarele mele voi revărsa Duhul Meu, şi ei vor profeţi; şi voi arăta semne în ceruri deasupra, şi pe pământ; şi stâlpi de foc, şi fum, şi abur; şi se va împlini, înainte de ziua cea mare şi înspăimântătoare a Domnului să vină, oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit”.

E-143 Acea mulţime de preoţi ipocriţi, manieraţi, cu haine lungi au zis: „Ce putem face să fim salvaţi?”

E-144 Petru a zis: „Pocăiţi-vă, fiecare din voi, şi fiţi botezaţi în Numele lui Isus Cristos pentru iertarea păcatelor, şi veţi primi darul Duhului Sfânt”. Până când? „Pentru că promisiunea este pentru voi şi copiii voştri, şi cei ce sunt departe, atâţi câţi va chema Domnul Dumnezeul nostru.”

E-145 Atunci toţi oamenii care se pocăiesc şi sunt botezaţi în Numele lui Isus Cristos, şi Dumnezeu îi dă botezul cu Duhul Sfânt, nu primeşte ceva ce arată ca prima Mana, ci el nu primeşte numai o gură plină din prima Mană, ci primeşte o inimă plină a aceluiaşi Duh Sfânt.

E-146 Puteţi să o lăsaţi puţin mai încet aceasta. Ştiu că sunt puţin cam tare, dar nu mă pot abţine. Observaţi, priviţi. Nu ţip la voi. Poate este microfonia ei. Dar oh, dacă vă simţi cum mă simt eu, veţi fi tari de asemenea.

E-147 Observaţi, oh, o inimă plină din Mana originală care a căzut la început, acelaşi Duh Sfânt care a căzut atunci cade şi acum. Şi unde veţi merge? „Pentru voi, copiii voştri, cei care sunt departe”, Louisville, Kentucky „atâţi câţi va chema Domnul Dumnezeu nostru, vor primi acelaşi lucru pe care-l avem noi aici”.

E-148 Asta este ce a zis El. Dumnezeu a binecuvântat-o. El a predicat-o. Duhul Sfânt a adus-O; eu am primit-O; asta O aşează. Amin. Asta este la fel de bună pentru mine. L-am luat pe Cuvântul Lui; El a făcut-o. Dacă Îl vreţi, puteţi să-L aveţi de asemenea. Asta este corect.

E-149 Deci ieşiţi din condiţia voastră moartă, şi treziţi-vă, şi scuturaţi-vă şi treziţi-vă. Şi primul lucru, priviţi în jur şi totul va părea diferit pentru voi. Apoi un ins cu care nu aţi vorbi, vă grăbiţi să ajungeţi la el şi să-i vorbiţi; da, domnule, doar mergeţi să-i vorbiţi, asta este tot. Oh, toate acele lucruri, duceţi toate lucrurile înapoi, şi toate… lucrurile care le-aţi luat din hotel atunci. Vechiul prosop pe care l-aţi înfăşurat în jur, acea argintărie care aţi luat-o de pe masă; vă grăbiţi să o duceţi înapoi. Cu siguranţă o veţi face. Da, domnule. Vă va face o creatură nouă în Cristos Isus. Acum, priviţi-o pe Maria.
Oh, vai. Trebuie să ne grăbim. Mergem înainte.

E-150 Aici s-au dus prin pustie acum, după adunarea de modă veche. Acum, sunt în călătorie. Nu este ciudat că ei au fost conduşi direct în pustia păcatului, chiar în pustie, chiar la fântâna apei amare? Vi-l puteţi imagina pe Dumnezeu luându-şi copiii, chiar după ce au fost salvaţi şi umpluţi cu Duhul Sfânt, la fântânele cu apă amară? Sigur. Lui îi place să-şi exprime dragostea Sa către ei din nou. Asta este corect. Ei au ajuns acolo.

E-151 Ştiţi, când primiţi Duhul Sfânt, întâmpinaţi o mulţime de obstacole. „Multe sunt necazurile celui neprihănit, dar Dumnezeu îl eliberează din toate.” Dumnezeu vă aduce chiar sus, întâmpinându-le, aşa El poate să vă arate puterea şi bunătatea Sa.

E-152 Am auzit povestea unui păstor din Ierusalim, care i-a rupt piciorul oiţei sale. Ei au zis: „De ce, păstor crud, de ce ai rupt piciorul oiţei?”

E-153 A zis: „Ei bine, nu se comporta ca şi cum m-ar iubi. Deci m-am gândit că doar îi voi rupe piciorul, deci îi voi da ceva atenţie specială, şi apoi mă va iubi de atunci înainte”.

E-154 Uneori Dumnezeu trebuie să vă lase pe spate cu o boală, încât doctorul va zice că veţi muri.
Dumnezeu vă poate da un micuţ tratament special, aşa îl veţi iubi puţin mai mult. Asta este corect.
Unii prin ape, alţii prin potop,
Alţii prin mari încercări, dar toţi prin Sânge;
Isus îşi conduce Biserica Lui.

E-155 Acum, când ei erau acolo, şi apele erau amare şi nu puteau bea, Dumnezeu a oferit o cale. Un pom vechi clătinându-se acolo pe mal, Moise l-a tăiat şi l-a aruncat în apă, a schimbat tot lucrul în bine, apă dulce.

E-156 Acum, când ajungeţi la una din apele voastre amare, sau altceva asemănător, acolo există un pom, vorbind spiritual, atârnând pe Golgota sau peste lume în această seară, care va îndulci orice apă amară în care sunteţi călăuziţi. Asta este corect. Acest Calvar va îndulci orice experienţă. De multe ori ajunge în locuri grele, şi ne întrebăm cum. Dar îmi închid ochii uneori, şi mă gândesc: „Acolo pe Golgota, unde Răscumpărătorul meu a sângerat şi a murit pentru viaţa mea…” apoi încercările mele par aşa de mici. Doar le arunc deoparte şi merg înainte. Le face dulci. Îndulceşte orice experienţă pe care am avut-o. El întotdeauna o îndulceşte, când ajung la apele mele de la Mara.

E-157 Acum, suntem pe punctul să-i prindem aici în pustie, după toate aceste semne şi minuni mari.
Trezirea s-a terminat. Şi primul lucru care-l ştiţi, când trezirea s-a terminat, de ce, ei au uitat toate miracolele.

E-158 Nu este asta ca oamenii de azi? Ei uită ce a făcut Dumnezeu anul trecut. Ce a făcut Dumnezeu la adunarea de aici de la liceu, aţi uitat totul. Vedeţi? Ce a făcut Dumnezeu, doar am uitat.

E-159 Acum, observaţi, şi din cauză că au început să se certe unul cu altul: „Ei bine, într-adevăr, la urma urmei, sunt un Metodist. Biserica noastră este cea mai mare”. „Sunt un Baptist, şi vă spun chiar acum, credem în siguranţa eternă, şi o avem. Cu toţii nu aveţi doctrina, la urma urmei.” Asta este când ajungeţi în necaz, şi aprovizionarea voastră cu apă este oprită. Asta este corect. Asta este corect.

E-160 Asta este când deşertul, el trăieşte în deşert, începe să murmure, murmure şi să se plângă. „Ei bine, vă spun. Vă spun, când bătrânul păstor a fost aici, acel predicator bătrân care a predicat acea religie de modă veche, nu ştiu dacă era corect sau nu. Vă spun; el a făcut-o pe mama mea aşa nervoasă într-o seară, ea s-a dus acasă. Şi vă spun; ea a fost agitată”. Trebuia să fie. Asta este corect. „Oh, nu ştiu dacă mai vreau să mai aud asta sau nu.” Şi acolo este când aprovizionarea voastră cu apă este tăiată. Asta este corect. Asta este când ajungeţi în deşert.

E-161 Au început să murmure. Au zis: „Sufletele noastre detestă această pâine uşoară”. După ce au părăsit usturoiul şi ceapa din Egipt, şi mâncau hrana Îngerilor, şi încă plângându-se, nu-i aceasta biserica? Acum, cobor la oameni sfinţenişti acum, voi toţi; da, voi toţi. Mâncând hrana Îngerilor, şi apoi ziceţi: „Îmi doream să fim din nou în Egipt să luăm ceva mai mult usturoi”.

E-162 „Clayton McMichen şi Wildcats [„Pisicile sale sălbatice (echipa de baseball)” - n.t.] vor fi la bar în seara asta. Dacă nu mă înscriam la acea biserică veche, putem merge jos.“ Puteţi la fel de bine să vă duceţi. Unde sunt comorile voastre, acolo vă este şi inima. Niciodată nu aţi avut nimic de la început. Asta este corect. Asta este corect. „Oh, îmi place să fac asta sau să fac aceea.” Acolo sunteţi, întotdeauna o plângere.

E-163 Ei au părăsit apele nămoloase ale Egiptului să bea apa pură din Stânca Veacurilor, şi se plângeau. Au părăsit locul unde medici mari, lăudăroşi ai Egiptului, mari lăudăroşi şi celelalte, să fie cu Marele Medic. Au părăsit locul unde ai zis că: „Zilele miracolelor au trecut”, să fie cu poporul care avea semne şi minuni urmându-i, şi încă plângându-se. Oh, vai. Da, domnule. Jos acolo, desigur, Egiptenii, ei erau Neamuri reci, indiferente. Nu credeau în asemenea lucruri ca miracolele.

E-164 Apoi ei erau aici afară unde aveau Stâlpul de Foc în jurul lor. Îl avem în această seară. Erau acolo unde aveau bucurie în tabără, strigând, miracolele fiind înfăptuite, şi altele, şi apoi plângându-se. Acesta este motivul că apa a secat; acesta este motivul că nu aveau nimic să mănânce sau să bea, din cauză că murmurau.

E-165 Şi acesta este necazul cu bisericile din Louisville, în această seară: murmurând, plângându-se. Milă. Se întorc în silnicie. Da, domnule.

E-166 Spuneţi: „Cine este acest ins, Moise? De ce îl ascultăm, ascultăm la acest predicator excentric oricum? Ce facem aici?” Şi aprovizionarea lor cu apă a secat.

E-167 Cred că Moise, acel om mare. El a fost învăţat în toată înţelepciunea Egiptenilor. Să-l privim pentru câteva minute. Să-l luăm pe Moise pentru un minut. Priviţi la acest ins. El era…

E-168 Egiptenii, erau peste noi cei de azi, când se ajunge la ştiinţa noastră medicală. Erau dincolo de noi.
Multe lucruri le puteau face pe care nu le putem face.

E-169 Şi Moise avea toate remediile. Şi când era acolo, cred, Moise avea aproximativ două milioane de oameni cu el. El avea copilaşi. Avea bătrâni, bătrâne. Avea invalizi şi orbi. Copilaşi erau născuţi, mii din ei, într-o săptămână. Şi Moise, Doctorul Moise, era acolo în pustie cu toţi aceşti oameni. Mi-ar plăcea să mă uit în cufărul lui medical, nu-i aşa? Aş vrea să văd ce avea Doctorul Moise în cufărul medical. Doar să tragem cu coada ochiului în cufărul medical şi să vedem ce avea.

E-170 „Moise, de ce, ce ai acolo, Moise?” De ce, aflăm căci când toată călătoria de patruzeci de ani, peste două milioane de copii erau născuţi. Este corect. „Ce ai folosit, Moise? Ce ai folosit pentru toate acele dureri şi lovituri şi cancere, şi orbire şi surzire şi muţie? De ce, ei îmi spun, căci când ai ieşit din pustie, acolo nu era vreun plăpând printre ei.” Ziceţi, nu ar dori vreun doctori din aceştia să se uite la aceasta, acest cabinet medical?

E-171 „Şi un alt lucru, Moise, ce ai stropit pe aceşti oameni, până când chiar hainele lor nu s-au uzat? Încălţămintea lor nu s-a rupt, păşind pe acele stânci.” Dacă aţi fost vreodată acolo, ştiţi cum arată deşertul; ei ar rupe o pereche de încălţăminte în trei zile. Şi ei niciodată nu au uzat măcar o bucată din piele de pe ei în patruzeci de ani. „Moise, ce a fost în cufărul tău medical?”

E-172 Să ne uităm în el: „Are o prescripţie: ‚Eu sunt Domnul care te vindecă'.”. Asta o aşează. Amin.

E-173 Zice: „Oh, Moise, tatăl meu a fost acolo, a căzut şi şi-a rupt piciorul. Ce ai pentru el?”

E-174 „Să mă uit şi să văd. ‚Dacă mi Te vei supune, ţii toate poruncile, nu voi pune nici o boală peste tine, ca pe Egipteni, pentru că Eu sunt Domnul care te vindecă.' Spune-i asta.” El s-a vindecat. Amin. Asta este corect.
„Oh, el este foarte bolnav. Copilul meu are colic sau pneumonia aşa de rău, Doctor Moise, ce pot face?”

E-175 „Să văd ce am. ‚Eu sunt Domnul care te vindecă.'” Asta o aşează. Amin. Duşi au fost (Asta este corect.), mergând înainte, bucurându-se. Asta este tot ce a avut nevoie: „Eu sunt Domnul care te vindecă”.

E-176 Dintre şase sute şi ceva, promisiuni precise ale vindecării Divine din Noul Testament numai, şi totuşi suntem suspicioşi cu Dumnezeu. Ce înseamnă judecata pentru noi? Corect.

E-177 „Eu sunt Domnul care te vindecă.” Da, domnule. Asta este ce a avut Moise, Doctorul Moise a avut în sfera lui, în a sa…?... în cufărul său medical, era aceasta: „Eu sunt Domnul care te vindecă”. Deci el a vindecat toate bolile, şi i-a ţinut perfect, şi i-a adus chiar prin pustie în ţara promisă. Oh, vai.

E-178 Ei au părăsit toţi acei medici mari, lăudăroşi, să fie cu Marele Medic. Au părăsit acea mulţime de oameni care era rece, formală şi indiferentă, zicând: „Nu există asemenea lucruri ca miracolele”. Şi chiar aici, un Stâlp de Foc atârna peste ei. Oameni erau vindecaţi. Totul era… Tot ce aveau nevoie, le era oferit, şi totuşi se plângeau când au rămas fără apă. Dar apoi în harul suveran al lui Dumnezeu, în toată această…

E-179 Ca voi aici în Louisville în această seară, în mijlocul tuturor strigătelor: „Zilele miracolelor au trecut…”
Asociaţia Medicală încearcă să oprească vindecare Divină în ţară. Niciodată nu o veţi opri. Puteţi la fel de bine să vă opriţi acum. Nu o puteţi opri aşa cum nu puteţi opri soarele. Asta este corect.

E-180 Aici cu câţiva ani în urmă, când am început prima oară în Jeffersonville predicând vindecarea Divină. Era cunoscută practic, de ani. Era un lucru greu. Încercaţi să o opriţi? Nu puteţi. „Eu Domnul am plantat, o voi uda ziua şi noapte, ca nimeni să nu o smulgă din mâna mea.”

E-181 Aici nu cu mult timp în urmă, mă uitam la ceva vrăbiuţe pe Statuia Libertăţii. Stăteau acolo. Micuţele erau peste tot, sub lumină. Şi am zis: „Cine a făcut asta?” către ghid.

E-182 El a zis: „Ele şi-au zdrobit creierele seara trecută, în acea furtună. Ar fi intrat în lumină şi lumina le- ar fi dus la loc sigur, dar au încercat să scoată lumina. Şi şi-au zdrobit creierele, încercând să scoată lumina”.

E-183 Am zis: „Glorie lui Dumnezeu”. Cred că s-a gândit că sunt nebun. Am zis: „Asta îmi aminteşte de unii din aceşti oameni încercând să scoată vindecarea Divină şi puterea învierii lui Isus Cristos”. Vă stoarceţi creierul; niciodată nu veţi reuşi. Doar acceptaţi-o şi zburaţi la loc sigur în ea. Asta este corect. Amin.

E-184 „Vorbeşte stâncii, Moise”, Dumnezeu i-a spus lui Moise: „şi îşi va da apele, îşi va da apele”.

E-185 Aici nu cu mult timp în urmă, mă uitam la un tablou într-un anumit muzeu al acestei pietre lovite. Şi părea ca un izvor revărsându-se, de dimensiunea unei andrele. M-am gândit: „Cât de ridicolă a făcut-o acest artist”. De ce, frate, puteam bea acel lucru uscat dacă eram foarte însetat. Da, domnule.

E-186 Ştiţi ce a trebuit să bea Moise din acea Stâncă? El avea peste două milioane de oameni, în afară de animale. Erau necesare aproximativ patruzeci de mii de galoane pe minut să bea… ei. Aleluia.

E-187 Asta îmi aminteşte de cineva în religia lui. Doar aveţi suficientă credinţă să mergeţi la şcoala duminicală de duminică dimineaţa, doar suflaţi puţin şi să înmuiaţi puţin.

E-188 Vreau să stau la Fântână unde ţâşneşte (Aleluia.), suficient să mă ducă prin eternitate. Aleluia. Sunt bucuros că am ieşit din acel loc umed, la locul unde ea se revarsă tot timpul. Da, domnule.

E-189 Oamenii au suficientă credinţă să-i facă mizerabili. „Ei bine, nu pot sta nici zece minute. Dumnezeul meu, cât de tărăgănător este acest predicator?” Cât de mare este salvarea ta? Asta este corect.

E-190 Du-te duminică dimineaţă şi zi: „Ei bine, mă voi duce şi voi asculta ce au de zis”. Şi i-a puţină suflare şi se întorc.

E-191 Frate, vă spun; când Moise a lovit acea Stâncă, a udat toată pustia. Amin. Da, domnule. Singurul lucru, tot ce aveau nevoie, ei au căzut şi au băut, băut, băut până când erau plini. Încă, mai mult apă venea, în jur de patruzeci de mii de galoane pe minut. Imaginaţi-vă, câţi oameni, un milion de oameni, două milioane de oameni puteau beau într-un minut, oameni însetaţi, în afară de cămile şi animale şi lucrurile care le aveau. Şi Biblia a zis: „A venit abundent”. Doar a răsunat prin pustie.

E-192 Aşa dă Isus Cristos Duhul Sfânt, nu doar puţin, să ziceţi: „Ei bine, cred că voi merge şi mă voi înscrie la biserică”. Oh, vai. „Oh, nu suport acea gălăgie. Îmi dă fiori.” Când o să muriţi, veţi îngheţa de moarte dacă ajungeţi în cer, deoarece, frate, veţi auzi ceva gălăgie când ajungeţi acolo. Biblia a zis că ei strigau aleluia, ziua şi noaptea, toată ziua, deoarece acolo nu există noapte. Asta este corect. Cu siguranţă veţi muri când ajungeţi în ceruri, a doua zi după. Da, domnule. Ei bine, voi doar… Ce ai făcut, doar ai mers şi ai fost înmuiat, puţinel.

E-193 Nu vrei să stai unde ţâşneşte, şi să o laşi să se reverse până când vă spală în (Aleluia.) mijloc până când vă eliberaţi şi nu ştiţi unde sunteţi. [Loc gol pe casetă—Ed.] este… Aşa vreţi să o primiţi.

E-194 Obişnuiam să-i spun unchiului şi tatălui meu: „Oh, mă pot vedea înotând”. În acest heleşteu aici în Utica Pike.

E-195 Într-o zi, tata s-a dus şi a stat pe o ţeavă, am zis: „Vreau să te văd înotând”. Micuţul heleşteu era cam atât de adânc. Stăteam pe o cutie. Mi-am dat jos catrafusele, şi m-am prins de nas aşa, şi am sărit în sus şi-n jos pe cutie şi am sărit, noroiul a zburat în ambele direcţii, şi am început să împrăştii noroiul.
Am zis: „Cum mă descurc, tată?”

E-196 A zis: „Ieşi de acolo”. Înotul? Târâtul prin noroi, tot timpul.

E-197 Avem mulţi membri de biserică care se târăsc prin noroi de asemenea. Asta este corect. Asta este corect, târâtori prin noroi. Da, domnule.

E-198 Într-o zi, unchiul meu m-a dus afară în barcă şi mă agitam despre înot, acolo pe Râul Ohio, aproximativ douăzeci de picioare de apă. El doar a luat vâsla şi m-a aruncat în apă, a zis: „Acum, ce mai zici?” Amin. Aleluia. Trebuia să înot sau să mă înec atunci. Oh, vai.

E-199 Puteţi la fel de bine să vă obişnuiţi cu ea acum. Scoateţi-vă la ţâşnitoare, unde Dumnezeu deschide stânca acolo în pustie şi doar o revarsă. „Vorbeşte Stâncii”, a zis El: „şi îşi va da apele”.

E-200 Poate, prietenul meu, poate mori. Ar trebui să-i vorbeşti Stânci. Asta este corect.

E-201 Poate te-ai dus peste tot. Poate te-ai dus la biserică, şi te-ai înscris la Metodişti, şi te-ai înscris la Baptişti; şi s-au supărat pe tine, şi ai fost la Prezbiterani; şi înapoi la Penticostali, acolo la Nazarineni, jos la Pelerinii Sfinţenişti şi încă nu…?... înţelegeţi.

E-202 De ce nu-i vorbiţi Stânci în această seară. Doar… Discutaţi condiţiile cu El. Da. El a zis: „Vorbeşte-i Stânci, şi îşi va da apele”. Îşi va da apele, dacă doar… Nu trebuie să-l mai loviţi deloc. Doar vorbiţi-I. Doar în termeni prieteneşti vorbiţi-I.

E-203 Poate ai fost la doctor. Poate ai făcut tot ce ai ştiut ca să te vindeci. Poate ai făcut tot ce îţi stă în putere, şi nu te poţi vindeca. Toţi doctorii la care ai fost, toate birourile de care ai ştiut, şi doctorul a zis: „Doar… Nu există nimic ce poate fi făcut”. De ce nu-i vorbeşti Stâncii în această seară? El va… El are apele Vieţii acolo pentru voi, dându-vă Viaţa mai abundentă.

E-204 Odată acolo era o femeie în Biblie, cu numele de Agar. Mă gândesc la ea. Şi pregătesc să termin - timpul. Era o femeie cu numele de Agar, şi ea avea un copilaş. A fost alungată în pustie cu o burduf de apă. A hrănit lucruşorul toată ziua. Dar apa s-a terminat, pe la mijlocul zilei, şi copilaşul striga şi plângea. Buzele sale se uscau şi limba se umfla. O sărmană mamă îngrijorată, ce putea face? A căutat peste tot să poată găsi ceva apă, dar apa nu putea fi găsită. Nu suporta să vadă copilul murind; deci s-a întins sub un tufiş şi a ieşit la o lungime de o săgeată trasă.

E-205 Şi a îngenuncheat şi a vorbit Stâncii. Când a vorbit Stâncii, un Înger i-a răspuns şi a zis: „Agar, ce ţâşneşte acolo?”

E-206 Acolo era o fântână plină de apă, care încă curge azi. După aproape patru mii de ani, încă curge azi.
Fântâna din care Agar… acolo aceasta, încă curge azi. Ea a vorbit Stâncii, şi Stânca şi-a dat apele.

E-207 Acolo erau câţiva copii Evrei care au mers în cuptorul încins într-o zi, şi ei au vorbit Stâncii. Şi Stânca era cu ei.

E-208 Acolo era o femeie care a ieşit din Samaria, odată. Era descurajată. Era păcătoasă şi avea o mulţime de lucruri atârnând pe viaţa ei, poate. Şi era descurajată. Mergea la fântâna lui Iacov pentru a se uşura, şi înapoi. Mergea la fântâna lui Iacov şi înapoi. Şi într-o zi a pus ulciorul de apă jos, şi stătea acolo descurajată. Şi acolo era Stânca lângă ea. A vorbit acestei Stânci. El i-a dat o mare ţâşnire în sufletul ei. Ea a fugit în cetate. Niciodată nu a venit să mai scoată. Avea Viaţa. A zis: „Veniţi, vedeţi un Bărbat care mi-a zis tot ce am făcut. Nu-i acesta Cristosul?” Ea a vorbit Stâncii, şi Stânca şi-a dat apele.

E-209 Acolo era o femeie micuţă care şi-a cheltuit toţi bani pe doctori, vracii, care i-au luat banii. Nu putea opri scurgerea de sânge. Probabil că şi-a ipotecat ferma, şi poate a vândut-o. Şi stătea, tricotând într-o zi şi a auzit Ceva coborând pe drum. Ea a vorbit Stâncii. Stânca s-a întors şi a zis: „Cine M-a atins?” S-a terminat când i-a vorbit Stâncii, El i-a dat o revărsare a Vieţii, care a oprit scurgerea de sânge. S-a oprit, imediat.

E-210 Acolo era un bătrân cerşetor orb stând lângă zid, într-o zi, tremurând în frig. Tot ce avea era dus. Şi aici era, şi mizerabil, şi oamenii trecând. El a auzit Ceva venind; a zis: „Ce este?” Şi el a vorbit Stâncii.

E-211 Toţi acei membri de biserică din jurul lui au încercat să-l oprească, au zis: „Nu are sens. Nu o poţi primi. Îndepărtează-te. Stai liniştit”.

E-212 Dar el a strigat mai tare: „Tu Fiu al lui David, ai milă de mine. Ai milă de mine”. Şi el a vorbit Stâncii, şi Stânca i-a dat o ţâşnire, şi ochii lui s-au deschis.

E-213 Aceiaşi Stâncă care a fost în pustie este aici astăzi. Face oamenii să se bucure.

E-214 Într-o zi, tot Ierusalimul stătea să vadă un vindecător Divin, un sfânt excentric, intrând în cetate;
cu câţiva oameni stând acolo, strigând cât de tare puteau: „Osana, osana, Celui ce vine în Numele Domnului”.

E-215 Acei membri de biserică fini erau acolo cu hainele lor lungi, cu D.D.-urile urmându-i; au zis: „Spune-le să tacă. Vai, ei mă fac să-mi treacă fiori pe spate, sau aşa mai departe. Fă-i să tacă”.

E-216 El a zis: „Dacă ei vor tăcea, pietrele vor striga”. De ce? „Chiar Stânca care a fost tăiată din munte fără mâini, venea, rostogolindu-se în Ierusalim. Pietricelele beau din Ea.” Vorbiţi stâncii, şi îşi va da apa.

E-217 Dacă aveţi nevoie de salvare în această seară, vorbiţi Stâncii; îşi va da apa. Dacă sunteţi un decăzut în această seară, vorbiţi Stâncii; îşi va da apa. Dacă sunteţi aici în această seară, şi fără Cristos, aţi încercat toate bisericile care există în oraş să găsiţi salvare, vorbiţi Stâncii; îşi va da apa. O credeţi? Dacă sunteţi un decăzut, departe de Dumnezeu, credeţi că nu mai există nici o şansă pentru voi, doar vorbiţi-i Stâncii, şi îşi va da apa.

E-218 Credeţi asta, cu toată inima voastră? Dacă credeţi că Dumnezeu o va acorda? Cu toată inima voastră, o credeţi? Aleluia. El este aici în această seară.

E-219 Dacă eşti bolnav, şi ai încercat totul în lume, ai încercat să ajungi în linia de rugăciune, şi nu poţi ajunge în ea; ai avut bilete de rugăciune, şi respins; ai mers la o adunare; ai mers la alta; ai fost uns de păstor, ai venit prin această linie de rugăciune. Ai fost pretutindeni, şi nu poţi fi vindecat.

E-220 De ce nu-i vorbeşti Stâncii acum? El îşi va da apa. Asta este corect. De ce nu-i dai o şansă? Vorbeşte cu El, chiar acum, în timp ce El este în clădire. Prezenţa Lui este chiar aici acum să vă vindece pe fiecare din voi. O cred. O ştiu cu toată inima mea. O cred. Sunt unele lucruri care nu le ştiu, dar acolo sunt unele lucruri care le ştiu. Şi ştiu că Isus Cristos, viul Fiu al lui Dumnezeu este chiar aici.

E-221 În timp ce încerc să fac o chemare la altar chiar acum, în inima mea, viziunile izbucnesc peste tot prin clădire chiar acum. Oh, asta este corect. Puterile lui Dumnezeu sunt chiar aici. Asta este corect. Îl simt mişcându-se chiar aici. A început să mă ducă dintr-o dimensiune în alta, chiar acum; din cauză că sunt oameni bolnavi aici, şi rugăciunile lor sunt care o fac; să confirme Cuvântul lui Dumnezeu, zicând că El este chiar aici să I se vorbească în această seară, aceiaşi Stâncă care a stat şi a distins gândurile lor. El ştia unde femeia era care avea scurgerea de sânge, şi aşa mai departe. El este aici acum. Dacă îi veţi vorbi, El îşi va da apele. Credeţi asta cu toată inima lor?

E-222 Ce crezi, doamnă, cu… chiar acolo în centru. Acum, nu ai nici un bilet de rugăciune, nu-i aşa, doamna cu lucrul alb în jurul gâtului, stând acolo? Ai diabet, nu-i aşa? Nu ai un bilet de rugăciune, ai? Nu ai nevoie de nici un bilet de rugăciune. Crezi asta? Poţi să-i vorbeşti Stâncii? Vrei să-I vorbeşti pentru diabetul tău, chiar acum? Ridică-te în picioare atunci. Asta este corect? Doar zi: „Îl accept acum pe Isus Cristos ca Salvatorul meu”, şi Dumnezeu te va duce acasă şi te va vindeca. Vorbeşte-i Stâncii. Dumnezeu să te binecuvânteze. În regulă. Du-te şi fii vindecată.

E-223 Ce crezi despre ea, stând lângă ea, doamnă? Ai varice la vene cu varice la picioare, nu-i aşa? Asta este corect. Ridică-te în picioare. Nu-i acest soţul tău stând lângă tine? Asta este corect? Şi tu ai diabet de asemenea, nu-i aşa? Este corect? Puneţi mâna peste soţia ta. În regulă. Sunteţi din Illinois. Nu-i corect? Acum, du-te înapoi în Illinois, vorbindu-i Stânci, şi te va părăsi şi niciodată nu va mai reveni.

E-224 Ştiu un lucru, Stânca este aici, Stânca Veacurilor care a fost lovită în pustie. Asta este corect.

E-225 Ce crezi despre asta, domniţă cu florile pe pălărie, stând acolo cu artrită, încercând să scapi? Tu care te-ai întors şi te-ai uitat în cealaltă parte, crezi cu toată inima ta că Dumnezeu te va vindeca? Ridică-te în picioare atunci, şi sări pe picioare, şi zi: „Artrita este dusă”, şi aşa este. Vorbeşte Stânci, şi El va da…?...

E-226 Vă spun, Isus Cristos acelaşi ieri, azi şi în veci. El este aici să manifeste orice…

E-227 Ce crezi despre asta, doamna stând acolo, zi: „Lăudat să fie Domnul”, cu acel necaz femeiesc, cu o micuţă jachetă verde, stând acolo? Crezi că Dumnezeu te-a vindecat atunci? Ridică-te un minut, stând chiar acolo. Crezi cu toată inima ta? Ai un necaz femeiesc. Este un abces. Ai un canal, ceva se scurge prin el. Nu-i corect? Dacă este corect, ridică-ţi mâna. Ce mă face să zic asta? Este Stânca vorbindu-vă. Răspundeţi-I, şi fiţi vindecaţi. Aleluia.

E-228 Oh, cum vrea El să aducă manifestarea puterilor Lui. Şi văd Îngerul lui Dumnezeu, chiar Stâlpul de Foc care a urmat copiii în pustie, mişcându-se prin clădire acum.

E-229 Încerc să localizez o femeie. Ea se roagă. Unde este ea, aici? Aici este El. Da, este o domniţă stând chiar acolo, cea a doua care stă. Nu, ea… Este lângă un bărbat, stând. Este un soţ beţiv pentru care te rogi. Nu-i asta corect, doamnă? Dacă este, ridică-te în picioare chiar acolo. Nu ai un soţ beţiv pentru care te rogi? Dacă este corect, ridică-ţi mâna. Vorbeşte-i Stâncii, şi Dumnezeu îl va scoate din lucru.

E-230 Dumnezeu va face orice aici, dacă vreţi să facă. O credeţi? Vorbiţi cu El? Dacă da, ridicaţi-vă în picioare acum şi vorbiţi-i Stâncii, şi Stânca îşi va da apele. Vreţi să vă ridicaţi?

E-231 Cine îl vrea pentru Salvare? Ridicaţi-vă mâna, ziceţi: „Vreau ca El să vină în inima mea”. Dumnezeu să te binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvântez, şi pe tine, şi pe tine, şi pe tine, şi pe tine, şi pe tine. Oh, vai. Da, domnule.

E-232 Acest cancer te-a părăsit acolo, fratele meu. Este dus. Poţi să te duci acasă şi să fii vindecat. Aleluia. Acesta este adevărul.

E-233 Toţi cei care vor să fie vindecaţi, ridicaţi-vă mâna, ziceţi: „Doamne, îţi vorbesc. Îţi vorbesc”. Asta este corect.

E-234 Iat-L dus. Domnule, sinusul tău te-a părăsit acolo. Eşti liber. Du-te acasă în Numele lui Isus Cristos; eşti vindecat.

E-235 Oricine aici care vrea să-L găsească acum, ridică-ţi mâna şi zi: „Mulţumesc, Doamne, pentru vindecarea mea. Îţi vorbesc în Numele lui Isus Cristos, ca Tu să mă vindeci”.

E-236 O Dumnezeule al milei, trimiteţi puterea în această seară cu ungerea Duhului Sfânt, în timp ce El este în această clădire acum doar străbătând prin public. Şi fie ca Duhul Sfânt să înfăptuiască toate minunile. Fie ca acolo să nu fie nici o persoană bolnavă sau invalidă rămasă în clădire în această seară. Fie ca Tu să-i vindeci pe toţi, în Numele lui Isus Cristos.