E-1 Bună dimineaţa, prietene. Este într-adevăr un privilegiu să fim aici în tabernacol din nou, în această dimineaţă.
Desigur, aşa cum călătorim prin diferite părţi ale lumii, şi aşa mai departe, uneori te întrebi dacă vei mai fi vreodată iarăşi înapoi, dar să... şi să vezi riscurile şi pericolele şi lucrurile care stau în faţă. Dar aşa cum Fratele Neville tocmai a zis, "Domnul ne va purta de grijă." Aceea este, că noi învăţăm să ne încredem în El pentru... [Porţiune goală pe bandă – Ed.] Şi în această dimineaţă, este o...

E-2 Eu cred că am o dragoste mai adâncă pentru Domnul Isus decât am avut vreodată în toată viaţa mea. După ce am văzut diferitele religii din lume, şi operarea lor şi ceea ce cred ei, şi teologia lor şi aşa mai departe, şi apoi să ajungi să-ţi dai seama că noi, ca Creştini, avem pe Dumnezeul adevărat şi viu. Toate celelalte religii doar se par că se şterg în nimic, când-când Creştinismul este adus la-la locul lui.

E-3 Acum, eu nu sunt prea tare, să vorbesc. Dacă cineva vrea să vină doar puţin mai aproape, păi, voi sunteţi-voi sunteţi mai mult decât bine veniţi să veniţi înainte, în timp ce noi aşteptăm.

E-4 Eu doar vreau să dau raportul despre adunarea de peste mări, doar pe scurt, şi aşa ca voi să aveţi o-o concepţie despre ceea ce a făcut Domnul peste mări. Căci noi suntem... voi sunteţi parte din grupul care m-a trimis, şi voi v-aţi rugat pentru mine în timp ce eu am fost acolo, astfel voi aveţi un drept să ştiţi ce a făcut Domnul. A fost o-o adunare mare şi minunată pe care am avut-o. Ei...

E-5 În Portugalia; Lisabona, Portugalia, noi am avut una din cele mai bune adunări pe care am avut-o de mult timp, doar să ne oprim înăuntru aşa cum am făcut. Este strict, sută la sută ţară Catolică, Portugalia este, care a venit din Spania. Iar Spaniolii erau Catolici, şi s-au mutat înăuntru. Şi toţi-toţi Portughezii sunt Catolici. Dar chiar în mijlocul tuturor acestora, Domnul a turnat Duhul Său peste adunare, şi noi am avut astfel de adunări şi minuni!

E-6 Şi multe, multe mii... Acum, dacă sunt oameni Catolici aici, eu nu încerc să spun că oamenii au fost convertiţi la Creştinism din Catolicism; deoarece, ea este o reprezentantă a Creştinismului. Insă, ei, oamenii care de obicei merg la-la biserica Catolică, şi nu Creştini real devotaţi; noi îi avem în Protestanţi, de asemeni; ei doar spun, "Ei bine, eu sunt un Catolic pentru că bunica mea a fost Catolică." Şi, aceea este, ei nu-nu o consideră. Dar aceşti oameni, în felul acela, au fost conduşi de Domnul Isus Cristos, cu miile, în adunare în Portugalia.

E-7 Apoi noi am mers de acolo la Roma. Şi chiar... Ei bine, eu am vizitat marile catacombe unde Creştinii s-au închinat, la început, în primele epoci. Şi acolo am avut o experienţă aşa de minunată, să mergem jos, în special la Catacomba Sfântului Angelo. Şi, desigur, ghizii noştri erau strict Catolici. Dar ei au încercat să spună că ei au fost Catolici, dar toate inscripţiile şi totul arăta că era diferit; aceasta nu a fost, vedeţi.

E-8 Şi apoi de acolo noi am mers la Cetatea Vatican. Şi în Cetatea Vatican, eu am avut un timp minunat. Şi am avut un serviciu de vindecări, chiar în umbrele Catedralei Sfântul Petru de acolo; o mare adunare. Şi literal chiar ei toţi care au putut veni în jur, unde noi a trebuit să o facem în secret, şi doar să lăsăm oamenii să ştie unde suntem noi. Şi mii au venit afară şi au acceptat pe Domnul Isus Cristos; şi El a lucrat miracole, semne şi minuni printre oameni. In ... la Cetatea Vatican, vă puteţi imagina asta?

E-9 Şi eu am putut... am întâlnit mulţi din marile celebrităţi din ţară de data aceasta, pentru că Baron Von Blomberg a fost cu noi, el a fost managerul adunării, şi bine cunoscut de toţi monarhii, şi potentaţii, şi aşa mai departe, din lume. In Lisabona, păi, noi am întâlnit pe guvernatorul parlamentului, am avut prânzul cu ei. Şi în Roma, toţi demnitarii acolo.

E-10 Şi acest Rege Faruk, Faruk, oricum îi era numele, din Egipt, care tocmai s-a căsătorit cu doamna tânără, voi ştiţi, noi am înţeles, apoi ei au fost divorţaţi din nou. Şi el are un drept să aibe patru neveste, astfel el-el are numai vreo una sau două acum. Dar, el s-a căsătorit cu această fată tânără, fată de şcoală, şi voi aţi auzit publicitatea în ziar, şi aşa mai departe. Om plăcut cu care să vorbeşti. Ins mare, mare ... Vreau să spun, ins mare! El era mare. Astfel el-el era un om plăcut.

E-11 Apoi noi am întâlnit două din reginele de jos din Orient, şi aşa mai departe. Şi apoi ele erau acolo la Roma, şi ştiind că noi eram acolo, au venit să ne întâlnească.

E-12 Şi am avut o audienţă cu papa, şi aş fi putut să merg sus să vorbesc cu el. Dar când am aflat că trebuie să-i săruţi inelul şi degetul piciorului, eu am zis, "Nu, nu. Aha! Nu." Inţelegeţi? Eu îi dau fiecărui om consideraţiile cuvenite, ca reverend, doctor, orice este el, să-i dau onoare, şi-mi iau jos pălăria înaintea lui, ca un gentleman, sau aşa mai departe. Dar când se ajunge la închinare, există numai Unul, acela-i Domnul Isus Cristos. Şi eu nu aş face aceea.

E-13 Astfel el a zis că el a cerut, a cerut baronului, şi aşa mai departe, dacă el ar putea să mă aibe acolo într-o marţi după- masa, sau aşa ceva. El a zis, "Acum când vă duce-ţi înăuntru," a zis, "primul lucru pe care-l faceţi, vă aplecaţi jos înaintea lui. Apoi el îşi întinde inelul, şi îi sărutaţi inelul. Apoi îşi întinde piciorul, cu un deget pe el."

E-14 Eu am zis, "Nu, nu, nu. Nu, domnule. Doar uitaţi aceea. Noi nu vom face asta."

E-15 Apoi am mers înainte la Cairo, Egipt, şi Atena, Grecia, în jos în-spre diferite părţi ale ţării, iar apoi am sfârşit-o în Bombay. Şi eu vă spun, că eu nu cred că aş putea ieşi din ceea ce am văzut în Bombay, în zece ani, de ceea ce a fost. Eu... Este cea mai înduioşătoare privelişte pe care am văzut-o vreodată în viaţa mea, din jurul lumii.

E-16 Aceasta este practic totul afară de extrema Estică. Eu practic am vizitat toate ţările din Europa şi Asia, şi-şi prin acea parte a ţării, chiar la graniţele Rusiei, dar încă nu am fost în Japonia. Şi aceea trebuie să fie următoarea pe program, aceasta, Australia şi Noua Zeelandă şi Japonia. Următoarea mea oprire, de unde am fost eu, era Hong Kong, China. Noi eram doar în jur de cealaltă parte, mult mai aproape să ajungem în Statele Unite, venind pe partea aceasta. Noi doar a trebuit să ne oprim la Hong Kong, Tokyo, Formosa, şi Guam, Wake, Filipine, apoi aici. In loc de aceea, noi mergem direct înapoi pe cealaltă parte, să venim-venim înăuntru din nou. Dar înăuntru acolo ...

E-17 Nu există oameni săraci în America. Mie nu-mi pasă unde este el, şi cât de greu trebuie să trăiască el, nu este aproape, nici o persoană săracă în America. Dacă-l găsiţi într-o alee, mâncând dintr-un bidon de gunoi, toate hainele lui jos pe el, şi orice altceva, el este un milionar. Niciodată să nu vă gândiţi că el este sărac, căci el nu este; după ce voi vizitaţi o dată India, voi vedeţi oamenii săraci acolo. Păi, eu vă spun, o tare...

E-18 Eu sunt tare la inimă. Eu am văzut aşa de mult şi a trebuit să trec prin aşa de multe. Mulţi dintre voi s-ar putea să nu înţeleagă cum, ce efect are pe o fiinţă umană, când vedeţi aşa de multe lucruri, şi tu trebuie să călătoreşti pe deasupra acestora, tot timpul, aşa, te face să te simţi diferit. După un timp, tu ajungi în acel fel de atmosferă, încât tu priveşti la lucruri şi doar nu le observi, căci tu-te-ai-te-ai adus la locul acela.

E-19 Ca un doctor, trebuie să-l despici pe un om, ajunge acolo şi¬i scoate apendicele. De prima dată când a făcut-o, poate el a leşinat sau ceva. Dar după o vreme, el ajunge la un loc, el ştie că trebuie făcută, astfel el merge doar şi o face. Şi dacă pacientul trăieşte sau moare, păi, el doar, el a făcut cât de bine a putut.

E-20 Şi un predicator ajunge în acelaşi fel, când voi sunteţi ... mai ales un apostol. Sau-sau, ce ... Ei bine, un apostol este un misionar. Cuvântul mision-... apostol înseamnă "cel trimis." Şi de ce misionarul vrea să fie numit un misionar, în loc de apostol, eu nu ştiu. Ordinea Bibliei despre aceasta, este, este apostol. Şi astfel atunci el este trimis afară. El nu este chiar nevoie să fie un predicator. El... apostolul nu trebuie să fie un predicator; el doar trebuie să fie unul care este trimis. Dumnezeu l-a trimis să facă anumite lucruri.

E-21 Şi apoi înăuntru acolo, eu vă spun, când noi am mers în India, şi să vedem acei oameni săraci zăcând pe străzi, şi murind de foame. Şi mame micuţe cu copilaşii lor, şi cerşeau după ceva. Şi ele mureau, ele însele, de foame, dar nu lăsau copiii lor să moară. Şi doar pentru puţin, douăzeci şi cinci de cenţi, un bănuţ, sau ceva. Dacă puteau obţine atât de multă hrană odată la trei zile, ei o puteau face. Ei nu au casă la care să meargă. Doar când le era somn, se culcau pe stradă. Şi ei ... porcul cu spinarea ascuţită, poate, nu se făcea decât cam atât de mare, şi coastele lui trase împreună din cauza foametei, umblând în jur peste oameni. Şi un ţap bătrân, şi el aproape să se clătine în bucăţi, la fel, umblând peste oameni. Şi ei put. Şi, oh, voi nu aţi văzut o astfel de conglomeraţie în care este India! Desigur, ea practic a fost aşa întotdeauna. Nu este nimic nou.

E-22 Ei doar şi-au căpătat independenţa cu vreo şase ani în urmă, pe faliment din Anglia, aşa cum ştiţi. Şi ei sunt-ei sunt un popor foarte ciudat.

E-23 Eu nu am văzut un om în toată India, cu milioanele pe care am ajuns să-i văd, care aveau membre, sus deasupra oriunde în coapsa lor, aici sus, aşa de gros; toţi foarte slabi, oameni osoşi. Şi la fereastra mea, aceasta ar rupe inima unui om, aşa cum fiul meu şade acolo în spate, ascultând. Şi el şedea la fereastră şi privea cum oamenii şedeau pe străzi. Când ei au aflat unde eram eu, şi leproşii fără mâini, lucruri ca mici cioturi se ridicau în aer, cerşind după ceva să mănânce, sau orice; şi fără picioare, şi albiţi cu lepră. Şi, oh, este că, nu se poate ajuta unul pe altul, cu greu. Şi, oh, este cea mai înduioşătoare privelişte pe care aţi văzut-o vreodată!

E-24 Şi eu am spus misionarilor, am spus, "Eu doar nu o pot suferi." Eu am dat fiecare bănuţ pe care l-am avut, împărţit, şi totul, pe străzi. Şi eu-eu-eu m-am gândit, "Ei au tot atât de mult drept să mănânce cum au Sarah şi Rebekah a mele."

E-25 Şi-şi-şi voi doar nu vă daţi seama cât de binecuvântaţi sunteţi voi, oamenilor. Acum, aşa este, voi nu vă daţi seama. Ştiţi, voi ar trebui să priviţi sus şi să vedeţi de unde vine aceasta. Doamne! Aceasta vine... Şi poporul American este ca un porc sub un pom de măr. Ştiţi, el... cât e ziua de lungă merele îl vor lovi în cap, şi el le va mânca, şi niciodată nu se uită în sus să vadă de unde vin. Şi acela-i felul cum suntem noi. Noi niciodată nu ne gândim, vreau să spun, în general; eu nu vreau să spun că voi oamenii de aici. Voi sunteţi Creştini. Dar eu-eu spun de oameni în general, cum ei doar ... ei nu-ei nu-şi dau seama cât de binecuvântaţi şi cât de bine o duc ei.

E-26 Gunoiul din Jeffersonville ar hrăni, astăzi, ar hrăni a patra parte din India. Asta-i adevărat. Asta-i adevărat, şi ei ar fi fericiţi să-l obţină, orice. Ei ...

E-27 Voi vedeţi omul în bidonul de gunoi; ziceţi, "Ei bine, Frate Branham, ce spui de omul acela? Aproape că nu are haine, şi zdrenţuros." Dar, priviţi, singurul lucru pe care el îl are de făcut este să ceară de milă, şi ei îl vor ajuta. Omul acela nu are milă, acolo. El, mai ales, locuieşte într-o colibă pe undeva, unde, dacă plouă, el poate intra într-un vagon.

E-28 El nu are nimic la ce să meargă. Unde el cade, el doar zace acolo. Şi ei îi culeg când ei mor, şi-i încinerează, şi-i aruncă într-o groapă mare, sau undeva aşa, şi-i pun la o parte de pe străzi, sau orice altceva; leproşi, şi aşa mai departe. Nimeni nu¬i vrea. Nici un loc unde să meargă. Nimic. Ei sunt flămânzi. Ei sunt fiinţe umane tot la fel cum suntem noi.

E-29 Şi eu îţi spun, frate, eu-eu nu am putut suferi aceasta. Eu aproape că am avut o prăbuşire nervoasă. Şi eu am fost acasă acum, toate aceste zile, de duminica trecută. Şi eu nu am putut ieşi din cameră. Soţia mea acolo ştie adevărul, cam pentru cinci zile. Aceasta aproape că m-a ucis. Chiar când doctorul meu mi-a luat tensiunea de sânge, el a zis, "Omule, tu mai bine te-ai odihni puţin." Zicea, "Nervii tăi sunt aşa de scăzuţi încât tensiunea ta de sânge a mers jos de tot, şi nici măcar nu ar pune, ridica sângele tău sus, aşa, să-l aducă sus din nou." Eu... Aceasta doar aproape m-a frânt în două, să văd astfel de lucruri.

E-30 Şi, aceea, şi unii din misionari au zis, "Frate Branham, dacă aceasta te răneşte, să nu mergi niciodată în interior, căci este de mai multe, multe ori mai rău decât aceasta." Bombay este oraşul lor cel mai mare, şi cel mai frumos oraş pe care-l au ei. Şi voi ar trebui să-l vedeţi!

E-31 Şi acum la religiile din partea aceea, eu niciodată nu am văzut aşa ceva, aşa de multe superstiţii! Oameni, total orbi, de la uitatul la soare, închinându-se soarelui; doar orbesc, privind la soare.

E-32 Eu am fost întreţinut acolo de, ei bine, celebrităţi, asta-i adevărat, de la Dl. Nehru, şi preşedintele, şi parlamentul şi toţi aceia. Eu am biletele lor şi lucruri, chiar aici în buzunarul meu, cărţile lor de vizită, şi aşa mai departe. Ei au fost plăcuţi. Nu puteau fi mai plăcuţi. Te tratează frumos.

E-33 Dar am mers al primarul din Bombay, la biroul lui. Coteţul vostru de găini arată mult mai bine, vedeţi, decât cel mai bine ce aveau ei. Şi astfel acolo nu este nimic de mâncare. Şi pe străzi, este cea mai sfâşietoare privelişte pe care aţi văzut-o cândva. Când vă trimiteţi pachetele voastre de "îngrijire," să le trimiteţi în India. Da, domnule.

E-34 Acum, eu nu sunt aici ca un critic. I-am spus soţiei, venind în jos, "Dacă e ceva, de la care eu vreau să stau deoparte," şi să cer acestei biserici să se roage pentru mine, "este cam critizând." Eu sunt critic în inima mea, şi eu-eu nu vreau să fiu în felul acela.

E-35 Imediat ce am atins pământul American, înainte de a ajunge aici, am văzut poporul American şi am început să-i critic chiar atunci, când am privit şi am văzut o mică mamă bătrână în spatele unui avion. Noi am venit la clasa a doua, în felul cum, într-adevăr, predicatorii ar trebui să călătorească. Şi înapoi în avion, o mică mamă în spate acolo cu ceva copilaşi, şi aici era insul şezând acolo certându-se cu copiii aceia pentru că ei... noi am fost... Eu am fost în aer cincizeci şi opt de ore. Dar ei... şi ei au fost cam-cam treizeci şi cinci de ore; sărmanii copilaşi, neodihniţi, şi ei agitându-se.

E-36 Şi apoi vezi femeile Americane crescute, îmbrăcate aşa de imoral! Chiar şi pentru fiinţa lor imorală, foametea lor-lor, femeile acelea pot veni aici şi să le înveţe pe aceste femei Americane cum să trăiască decent. Asta-i adevărat. Voi niciodată... Pe stradă, mie nu-mi pasă dacă este soţia ta, tu nu poţi sta la şase ţoli de ea. Ei te vor duce înăuntru, vedeţi, asta-i adevărat. Nu există sărutări şi iubire, şi lucruri, pe străzi acolo. Şi femeile lor niciodată nu-l privesc pe un bărbat în faţă, când ele vorbesc cu el, ele îşi ţin capul în jos aşa şi pleacă. Şi ei-şi ei nu le lasă pe stradă în felul acela, şi aşa mai departe. Şi acestea sunt moralurile. Şi să vii şi să găseşti un popor în foamete, şi păgâni, aşa cum era, cum era acela, şi să vezi partea josnică, degradată a naţiunii noastre de aici, aceasta mă face critic.

E-37 Şi eu-eu am stat în hotel, la Taj, Taj Mahal. Eu presupun Billy... Cum pronunţi tu aceea, Billy? Cum ai tu... Billy Paul, cum pronunţi tu aceea, Taj Mahal Hotel? [Fratele Billy Paul zice, "Taj Mahal." – Ed.] Taj Mahal, da, oricum, şi la-la hotel acolo. Şi Billy este un martor.

E-38 Doi americani au venit înăuntru. Şi când ei au mers la stradă ... Noi am privit aşa cum ei au mers afară, şi au umblat printre acei oameni sărmani acolo afară. Şi un băieţel a alergat sus la ei. Acolo este un fel de boală pe care o capătă ei. El era cam în vârstă de opt ani. Degetul lui de la picior era cam aşa de mare, două din ele; ele au stat în sus cam aşa de înalt, şi el trebuia să-şi tragă picioruşul aşa. A mers sus şi a cerut un bănuţ, voi ştiţi, sau ceva de felul acela, să-şi ia ceva să mănânce. Şi acei Americani au zis... [Fratele Branham gesticulează şi imită răspunsul lor.] S-au întors aşa în jur, şi au plecat.
Am zis, "Dumnezeule, fii milostiv."

E-39 Îngâmfaţi! Şi Nehru şi ceilalţi vorbeau cu noi, zicând, "Nouă ne-ar place să avem tot felul vostru despre cum ... şi democraţia voastră, şi aşa mai departe în felul acela, dar noi nu vrem spiritul vostru." Asta-i adevărat. "Noi nu vrem simţul înalt, încăpăţânat pe care voi toţi îl aveţi în America. Noi nu îl vrem." Vedeţi? Şi nici ei nu s-au sfiit să ne spună. A zis, "Noi nu vream aceea."

E-40 Şi eu am zis, "Aceea nu este adevărata reprezentare a Creştinismului." Eu am zis, "Aceea este o formă de făţărnicie." Absolut. Am zis, "Creştinii nu acţionează în felul acela. Nu, domnule." Am zis, "Nu toţi în America acţionează aşa." Am zis, "Noi avem un popor tot aşa de smerit şi dulce aşa cum ei au oriunde în lume. Dar noi avem unii... " Am zis, "Spre-spre întristarea mea, să o spun, "am zis, "cei mai mulţi dintre ei, şi majoritatea, sunt de felul acela înalt, încăpăţânat, îngâmfaţi, în felul acela."

E-41 Şi să vin aici, mă face critic, înţelegeţi voi, şi eu nu vreau să fiu aşa. Şi eu am aflat, după aşa de mult, văzând aşa de mult, şi totul ca aceea, încât, frate şi soră, vechii mei prieteni de aici de la tabernacol, binecuvântate să vă fie inimile. Voi nu vă daţi seama prin ce am trecut. Zilele mele de a încerca să vă hrănesc şi de toate. Şi încercând să fac cât mai bine pot eu să răspund înaintea lui Dumnezeu într-o zi. Dar eu am ... Astfel dacă mă vedeţi făcând greşit, să nu mă condamnaţi, doar să vă pară rău de mine, şi încercaţi să mă corectaţi, vedeţi, căci eu-eu nu vreau să fiu aşa.

E-42 Dar voi doar trebuie să treceţi prin aşa de mult, voi nu vă daţi seama, şi voi trebuie să călătoriţi peste aşa mult. Eu v-aş putea spune lucruri în această dimineaţă, care nu ar fi legal ca eu să vă spun în această dimineaţă, voi v-aţi fi dat seama de ce am fost acolo sus cinci zile, acasă, şi nu m-am putut mişca în jur. Asta-i adevărat. Voi nu vă daţi seama de aceasta.

E-43 Cum, ce s-a întâmplat de când un mic predicator bătrân nevinovat stând aici în amvon, ce a trecut peste inima aceea, şi a tăiat prin ea, şi a bătut prin ea, şi a tras prin ea. Numai Dumnezeu ştie. Eu nici măcar nu o spun oamenilor, nici măcar propriei mele soţii, eu doar o ţin între mine şi Dumnezeu, şi mă mişc înainte din câte ştiu mai bine. Dar voi vă daţi seama că, o fiinţă umană, mintea lui poate doar să suporte atât de mult, şi apoi el se duce afară, vedeţi. Şi ceea ce m-a ţinut, eu nu ştiu, a fost numai Dumnezeu singur care a făcut-o.

E-44 Acum, există tot felul de religii în India. Toţi au o religie. Fiecare îşi are felul lui propriu. Am fost primit de istoricul... Niciodată mai înainte, ca religiile din India vreodată să vină împreună să primească un Creştin. Dar cu două săptămâni în urmă, ultima joie, eu am fost primit de religiile din India.

E-45 Şi mulţi dintre ei se închină la muşte. Şi ei se închină la vite. Şi ei se închină, oh, la de toate. Şi ei au fost acolo, Jainşii, unde noi şedeam împreună, în templul lor. Unde preoţii lor... Religia aceea s-a format înainte ca să se nască vreodată Creştinismul; trei sau patru mii de ani în urmă.

E-46 Ei au o mănăstire, ei au călugări, chiar modelul Catolicismului. Ei îşi smulg bărbile lor cu mâinile, şi părul din capul lor, în felul acela, cu mâinile lor, apoi ei încep să vină înapoi. Voi nu puteţi să-l tăiaţi.

E-47 Şi ei sunt astfel în fiecare fel, încât ei-ei iau o-o mătură şi ... sau un ghemotoc mic. Ei şed acolo; călugării fac aceste ghemotoace mici. Şi ei merg înainte, în felul acela, să fie siguri că voi nu călcaţi pe o furnică sau ceva, să o omorâţi. Dacă aţi face, ar fi un păcat de moarte, şi voi nu aţi fi iertaţi. Ei poartă un lucru alb peste gura lor, şi în jurul urechilor lor, unde, dacă ei ar respira, s-ar întâmpla să respire un ţânţar mic, şi ei niciodată nu ar fi iertaţi pentru aceasta. Vedeţi, acesta-acesta a omorât ceva. Şi, oh, vai!

E-48 Cum ar putea ei accepta vreodată jertfa de Sânge a Domnului Isus Cristos? Ei au auzit de El, dar ei nu o cred. Ei ştiu despre Isus. Misionarii duc aceasta. El a zis, "Oh, da, dar voi oamenilor sunteţi toţi încurcaţi." Zicea, "Voi-voi-voi vă gândiţi la omul acela Isus... Dacă El era un Om sfânt, lăsa oamenii cruzi să-L răstignească? Fără sens!" Zicea, "El a urcat pe un cal şi a plecat sus la Cer. Acolo este unde a plecat EL"

E-49 Şi-şi Sikhii, [locuitori din Punjab, India-Trans.] ei poartă un turban; înăuntru aici ei au un cuţit. Şi de fiecare dată când ei prind un Creştin întors cu spatele, ei îl ucid. Vedeţi, deoarece când el ajunge în Cer... Creştinul merge în Cer, de asemeni. Dar când el ajunge în Cer, el urmează să fie Creştinul; el va fi slujitorul lui Jain, înţelegeţi. Astfel el va avea mulţi slujitori dacă poate să scape de mulţi dintre ei aici jos pe pământ, înţelegeţi. Şi astfel dacă el te omoară, tu eşti doar omorât, asta¬i tot. Şi înapoi în turbanul lor, voi puteţi spune, ei au un piaptăn mic înfipt aici, şi un cuţit înfipt pe la margine acolo. Şi ei doar vor numai să fiţi întorşi cu spatele, aceea este tot ce vor ei să facă. Şi apoi, doar de toate, religiile lumii!

E-50 Şi adresându-ne lor în acea seară, prima seară de adunare, când nu era nici o cale să estimezi oamenii care erau acolo. Acolo nu era loc unde să-i poţi pune. În muson, care erau ploile, se desfăşurau; şi oamenii zăceau acolo afară, şi doar neajutoraţi. Şi, oh, aşa cazuri înduioşătoare. Şi s-a întâmplat să fie că prima femeie a venit sus, cu orice ce puteau ele veni sus, era un băieţel, care era un... Eu cred că el era un Hindus. Nu-i aşa, Paul? Şi el... nu putea... copilaşul surd şi mut, şi a fost născut surdo-mut.

E-51 Şi eu am zis, "Acum iată primul caz, un flăcău mic aici." Am zis, "Acum fiecare dintre voi, unul, Jainsii, vor încerca să-i facă să fie Mahomedani; iar ceilalţi, ei încearcă să vă facă diferite lucruri, şi a ta [A-yal-icks]."

E-52 Şi ei toţi îşi citesc Bibliile pe care le au, nu această Biblie, şi ei au Biblia Koran, voi ştiţi asta. Astfel ei au ... Aceea este prin Mahomedani. Şi ei-ei au diferiţi fondatori.

E-53 Acum, există unii dintre ei acolo care cred, că, "Un om este dumnezeu, însuşi; că fiecare om este un dumnezeu. Şi cu cât eşti mai bun, cu atât eşti un dumnezeu mai bun." Şi, oh, este-este oribil să vedeţi cum fac ei.

E-54 Şi acolo, eu am zis, "Acum priviţi, domnilor," eu nu i-am putut numi fraţi. Eu doar m-am adresat lor ca domni ai religiilor lumii. Vedeţi? Şi am zis, "Acum aş vrea să vă întreb ceva. Acolo... Noi toţi suntem aici astăzi, sau în seara aceasta, mai degrabă. Şi toate aceste lucruri diferite; şi voi vă închinaţi la vite, şi voi vă închinaţi la de toate." Şi am zis, "Aceasta este toată, dacă mă veţi scuza, superstiţie." Toţi dintre ei puteau înţelege Engleza; ei nu o puteau vorbi înapoi. Dar, Anglia i-a controlat aşa de mult.

E-55 Am zis, "Voi sunteţi-voi sunteţi aici, şi noi suntem... Fiecare, voi reprezentaţi diferite religii." Am zis, "Şi voi mergeţi şi prozeliţi. Voi luaţi un-un-un Sikh, să-l faceţi un Jain; şi voi luaţi un Mahomedan, să-l faceţi un-un Buda, şi aşa mai departe în felul acela." Am zis, "Aceasta este numai schimbare a gândului. Asta-i tot."

E-56 Am zis, "Noi avem ceva similar în America. Noi nu suntem imuni de aceste lucruri," am zis, "dar noi toţi credem într-un singur Dumnezeu." Am zis, "Atunci, noi avem Metodişti, şi Baptişti, şi Prezbiterieni, şi ei prozelesc, unul printre unul şi altul, să intre în organizaţie.

E-57 "Dar voi toţi prozeliţi de la un dumnezeu la altul, vedeţi. Dar," am zis, "acum care este acesta? Acesta este, fiecare, superstiţie."

E-58 Am zis, "Tocmai creatura, musca la care vă închinaţi, vaca la care vă închinaţi, calul, sau orice ar putea fi, Dumnezeul Atotputernic a creat acea fiinţă, vedeţi." Şi am zis, "Voi vă închinaţi la creaţie în loc de Creator, vedeţi. Pentru mine," am zis, "în toate acestea, acum, nu există nici unul dintre ei..." Şi unii dintre ei cu idoli şi aşa mai departe. Am zis, "Nu există nici unul din ei care poate să vă ajute. Nu există nici unul din ei care vă poate răspunde. Ei toţi sunt muţi, şi nici unul din ei nu răspunde. Nici unul din ei nu poate să vină în acţiune.

E-59 "Dar există numai Un singur Dumnezeu adevărat şi viu, şi Isus Cristos este Fiul Lui." Şi eu am zis, "Acum acela e pe Cine îl reprezint eu aici."

E-60 Am zis, "Acum, aşa cum Ilie, profetul, a adus pe toţi profeţii lui Baal, şi aşa mai departe, la Muntele Carmel, să dovedească şi să spună cine este Dumnezeu," am zis, "acum există numai un singur lucru de făcut. Şi, apoi, dacă dumnezeii voştri sunt adevăraţi, atunci lăsaţi-mă să-l părăsesc pe al meu şi să-l slujesc pe al vostru.

E-61 "Acum aici stă un băiat surd şi mut. Care dintre dumnezeii voştri poate să-l facă sănătos, să-i dea-să-idea-să-idea auzul şi vorbirea? Aceea este ce vreau eu să ştiu. Vedeţi? Care poate să-i redea vorbirea acestui băiat?" Şi fiecare era tăcut.

E-62 Eu am spus, "Acum Creştinătatea v-a fost reprezentată, în forma de doctrină, şi în broşuri, şi în Biblie." Ceea ce, eu sunt pentru aceasta, sută la sută. Dumnezeu să ajute pe misionarii aceia care merg acolo să locuiască acolo! Da, domnule. "Dar," am zis, "nu v-a fost pe deplin reprezentat." Vedeţi? Am zis, "Aceasta v-a fost reprezentat, numai în Cuvânt. Dar Dumnezeul care a scris acel Cuvânt, pe care îl aveţi deja plasat în inima voastră, a venit acum într-un loc încât El va face Cuvântul viu, înţelegeţi, se face pe Sine în Cuvânt."

E-63 Acum, am zis, "Aici stă flăcăul. El este surd şi mut. El nu poate vorbi sau auzi, sau nimic. El a fost născut aşa." Şi Duhul Sfânt acolo şi descoperă păcatele şi lucrurile, oamenilor. Şi ei aproape au leşinat când au văzut asta, voi ştiţi.

E-64 Şi ei toţi fac aşa mult zgomot, voi nu puteaţi înţelege, căci ei doar aveau miliţia să-i supravegheze, ştiţi. Şi ei doar au fost sus şi jos. Oh, Doamne! Ei au spus că oameni de peste tot din India au fost acolo. Astfel tu-tu nu puteai spune ce era acolo, înţelegeţi, cât de mulţi sau nimic, tu nu o puteai înţelege.
Astfel atunci, atunci, acest băieţel, când eu l-am adus sus acolo.

E-65 Şi am zis, "Acum, Tată Ceresc, Tu ştii că eu sunt tot aşa ca şi ceilalţi oameni de aici. Eu aş fi în starea lor, şi mai rău, dacă nu ar fi fost din cauza harului Tău, vezi. Tu m-ai salvat. Şi eu-eu... Aceasta toată este rânduită de Tine, nu pentru mine. Şi, acum, Tu ştii că eu niciodată nu spun că eu pot face un lucru. Acesta eşti Tu, Doamne. Dar chiar aici, în timp ce religiile şi superstiţiile din această lume... Aşa cum a fost în zilele lui Ilie profetul, aşa cum a fost în zilele lui Isus, Fiul Tău, tot aşa este acum din nou."

E-66 Eu am zis, "Ca să fie cunoscut, Doamne Dumnezeule, încă odată, că Tu eşti singurul Dumnezeu viu şi adevărat, şi Acela Care a făcut omenirea, şi poate ~ă facă mutul să vorbească, sau surdul să audă." Am zis, "Eu Îţi cer, în Numele Fiului Tău, conform cu Cuvântul Său; care zice, să-Ţi cerem orice, ca un Creştin credincios, 'cereţi orice' în Numele Lui, la Tatăl, aceasta vă v-a fi dat." Am zis, "Acum eu cred Cuvântul Lui, şi eu cer ca duhul surd şi mut să părăsească copilul," în felul acela.

E-67 Şi eu am bătut din palme aşa. [Fratele Branham bate din palme o dată – Ed.] Şi el s-a întors şi a privit în jur. El îşi ţinea urechile în sus aşa. Şi acolo era el, putea vorbi sau să audă aşa de bine ca oricare din audienţă, în felul acela.

E-68 Ei bine, aceea a început-o! Următorul, apoi tu nu puteai... Ei au trebuit să mă ducă afară. Acolo nu este cale. Şi ei doar... Ei mi-au tras pantofii jos, aproape, hainele de pe mine. Armatele nu-i putea ţine înapoi. Miliţia, gărzile, nu-i puteau ţine înapoi. Ei alergau, adevărat, să rupă acea linie de gărzi, în felul acela. Ei s-ar fi închinat ţie, vedeţi, dacă ei-dacă ar fi putut. Ei nu înţeleg. Nu contează cât de mult încerci să ajungi la ei, ei nu înţeleg.

E-69 Următorul a fost un om, în seara următoare, a fost un om care a fost orb, oh, de vreo douăzeci sau treizeci de ani, un închinător la soare, privind la soare până când i s-au dus ochii. Era în felul acela, privind drept în soare, până când a fost total orb. Nu a văzut de douăzeci sau treizeci de ani. El s-a întâmplat să fie următorul, croindu-şi calea, să ajungă acolo sus, în seara următoare.

E-70 Eu am zis, "Acum, care este ultima seară?" După ce am terminat, tu de-abea că mai puteai auzi, înţelegeţi. Ei erau doar peste tot, fiecare religie şi lucru. Eu am zis, "Câţi din voi acum vor să accepte pe Domnul Isus Cristos?" Vedeţi. Şi tot ce a putut fi văzut, a acceptat pe Domnul Isus Cristos ca Salvator personal, peste tot. Şi-şi, desigur, tu nu puteai... Unde am putut vedea, după cum eu nu puteam vedea prea mult.

E-71 Noi nu puteam avea una în aer liber, ploile curgeau, şi lucruri ca acelea. Şi doar oameni acolo şi tu nu puteai ajunge la ei. Şi, oh, era cea mai înduioşătoare privelişte pe care aţi văzut-o vreodată. Şi-şi ei încă veneau pe drumuri şi lucruri, trăgând o capră bătrână înainte, voi ştiţi, sau una alta de felul acela, încercând să ajungă la adunare.

E-72 Şi apoi în seara când orbul, eu am zis, "Acum care dintre dumnezeii voştri poate să-i dea vederea?" Am zis, "Iată unul din proprii voştri închinători, deşi superstiţie, i-a luat vederea, uitându-se la soare." Am zis, "El se închină la soare pentru că el ştie că este ceva fiinţă creată care este creată, fiind creat, ceva creatură care a fost creată, ceva."

E-73 Dar, am zis, "Tocmai Creatorul care a creat soarele, a creat ochii în acest om; vedeţi, acelaşi Unul." Şi am zis, "Acum, dacă El vrea, Dumnezeu îi va da vederea; înainte de a vă mai întreba, câţi dintre voi vor accepta pe Domnul Isus Cristos ca Fiul lui Dumnezeu, cel răstignit?"

E-74 Ei nu au putut înţelege cum că acel Om sfânt a putut vreodată, fiind ceea ce noi spunem, Creştinii zic, că a murit. Eu am zis, "Motivul că El a trebuit să moară era să ia la o parte păcatele noastre." Am zis, "El nu a fost a treia Persoană, sau a doua Persoană. El era aceeaşi Persoană, întrupată pentru ca să ia la o parte păcatul nostru." Am zis, "El, El a trebuit să vină şi să facă..."

E-75 Şi eu le-am dat mica poveste care am predicat-o aici, în seara dinainte ca eu să plec, despre albină, ştiţi, cum înţeapă ea, apoi îşi lasă acul, ştiţi, şi ea nu mai poate să înţepe. Şi trebuia să fie carne umană, pentru-pentru albina morţii să înţepe, pentru că moartea nu este în suflet. Moartea este în spir-... în trup. Astfel acesta trebuia... Dumnezeu a trebuit să devină trup, pentru ca să ia la o parte boldul morţii. Şi astfel atunci când... Ei trebuie să vadă aceea, ştiţi, căci acolo sunt multe insecte în India, şi ei erau-ei erau...

E-76 Eu am zis, "Acum priviţi. Dumnezeu poate, tocmai Creatorul... Acest om, în superstiţia lui, privind la soare, încercând să afle milă pentru sufletul lui, căci el ştie că el trebuie să meargă undeva când el moare, de aici." Eu am zis, "Deşi acolo, ochii lui s-au stins; şi prin neştiinţă el a făcut aceasta. Dar tocmai Creatorul care a făcut soarele la care a privit el, poate să-i facă vederea înapoi în ochii lui."

E-77 Eu am zis, "Ai vrea tu, domnule, să accepţi pe Domnul Isus Cristos ca Salvatorul tău, şi să părăseşti toţi idolii şi toate celelalte, şi să-L slujeşti atât cât vei trăi? Dacă tu vrei, ridică¬ţi mâna? Şi sărmanul bătrân şi-a ridicat mâna tremurândă. Toţi acolo doar poartă numai o bucată de haină la coapse în jurul lor, ştiţi. Şi el şi-a ridicat mâinile, că el ar vrea.

E-78 Şi ei niciodată nu şed când sunt la biserică. Niciodată... Ei niciodată nu au scaune sau nimic. Ei doar se culcă jos, sau şed jos, sau cad jos, sau se îngrămădesc unul peste altul, orice pot ei. Vă puteţi imagina cum ar fi. Tot aşa de departe cât puteţi vedea, voi ştiţi, oamenii sunt în felul acela.

E-79 Şi astfel eu m-am rugat la Domnul cel bun să-i dea vederea. Şi acolo, prin harul lui Dumnezeu, acel om orb total, lacrimile au început să-i curgă în jos pe faţa lui zbârcită şi pe barbă, ştiţi, barbă albită, curgând în jos aşa. Şi el a început să strige ceva în propria lui limbă. Şi fiecare a început să ţipe. Şi aici el a mers umblând afară pe acolo, atingând pe fiecare în felul acela. El putea vedea, un om care a fost orb.

E-80 Acum, Fratele Cox şi ei, mă gândesc, că el şade în spate. El poate să vă arate scrisori de adeverire, despre aceste lucruri care au venit din India, şi ar dura mult, mult, mult.

E-81 Dar în felul cum am avut-o noi, eu-eu nu am putut sta. Este... eu nu văd cum de am avut cinci seri înăuntru. Dacă nu ar fi fost pentru băiatul meu acolo înapoi, Billy Paul, şi ajutorul lui Dumnezeu, eu nu ştiu cum aş fi făcut-o vreodată. Billy a stat lângă mine. Şi el-el m-a trecut dincolo, a încercat să mă treacă. Şi oamenii aceia, ştiţi, aceea este... Şi ei sunt foarte timizi. Ei nu vor să rănească nimic, sau nimic. Şi voi doar trebuie să mergeţi acolo, vedeţi, căci voi ajungeţi zdrobiţi sub mulţime, şi noi-noi nu am şti, ştiţi. Aceasta doar v-ar călca de moarte. Vedeţi, doar trebuie să treci prin aceea.

E-82 Astfel, ei bine, eu sunt iarăşi înapoi acasă, prin harul lui Dumnezeu. Eu aş putea spune mai multe, dar este timpul şcolii Duminicale. Eu nu vreau să iau timpul de predicare a Cuvântului într-o vorbire despre misiune.

E-83 Orice pachet de "îngrijire" ce aveţi, şi voi vreţi să luaţi sfaturi, trimiteţi-l în India. Eu nu sunt nimic împotriva Germaniei; ei sunt oameni buni, sau împotriva acestor alte popoare. Dar, frate, soră, noi doar le trimitem materiale acolo să-i construim, şi apoi să avem un alt război cu ei, vedeţi. Asta¬i adevărat. Să le trimitem altundeva unde într-adevăr este nevoie să fie, vedeţi. Dacă aveţi ceva de trimis, trimiteţi-le în India. Ei sunt aceia în nevoie. Şi săraci, analfabeţi; ei au resurse naturale, dar nu au inteligenţa să ştie cum să le dezvolte. Singurul lucru pe care-l ştiu este să cerşească, şi aceea este ce fac ei.

E-84 Şi ei urmau să mă ducă pe o... Voi ştiţi cât de bine îmi place să vânez. Ei urmau să mă ducă la o mare vănătoare de tigri bengali acolo sus, pe cheltuiala lor. Eu am spus, "Faceţi¬mi un favor. Luaţi aceiaşi bani pe care aţi vrea să-i cheltuiţi pentru aceea, şi hrăniţi-i pe oamenii aceia săraci de acolo. Eu voi merge acasă fără aceasta, vedeţi. Asta-i adevărat, căci eu-eu pot avea vânătoarea altundeva, vedeţi."

E-85 Dacă aveţi vreodată ceva haine vechi, orice care vreţi să le trimiteţi acolo, trimiteţi-le la India. Vedeţi? Eu aproape am călătorit în toată lumea acum, şi eu-eu-eu ştiu despre ce vorbesc. Şi, ca un frate Creştin, India este în nevoie.

E-86 Acum, am venit acasă, am împlinit tot ce mi-a spus Domnul să fac, atât de mult din câte ştiu, după cea mai bună cunoştinţă a mea. Această săptămână care urmează, eu am să vă spun ceva lucru mic ce s-a întâmplat.

E-87 Eu am avut prânz cu guvernatorul. Ei urmau să-mi dea ceva orez vechi acolo, cu picioare de oaie gătite în el, şi asezonat cu ulei de măsline. Vă puteţi imagina, aşa de searbăd cât putea fi. Eu... m-a făcut aşa de bolnav eu de a bea am putut să o suport. Am fost aproape gata să vomit. Guvernatorul a privit dincolo şi a zis, "Domnule, eu cred că sunteţi bolnav."

E-88 Şi eu am zis, "Oh," am zis, "mă gândesc că mâncarea este puţin diferită."

E-89 Când noi am ajuns la hotel, acolo a fost doctorul particular al guvernatorului, aşteptând după mine. A zis, "Eu vreau să vă examinez." A zis, "eu sunt doctorul particular al guvernatorului."
Am zis, "Oh, eu sunt în ordine."

E-90 Şi astfel el a început, desigur, ca un domn, cumva, el a pornit să mă vadă peste tot. Şi el a zis, "Eu cred că sunteţi în ordine." A mers totul în ordine până când mi-a luat tensiunea de sânge. El s-a uitat înapoi la mine, zicând, "Nu sunteţi grozav de obosit?"

E-91 Am zis, "Da, domnule." Eu am început să-i spun de efectele care le-au avut adunările, viziunile acelea, ştiţi, pătrunzând în ele.

E-92 Zicea, "Eu nu înţeleg cum trăiţi dvs." Zicea, "Eu nu vreau să vă alarmez, dar," a zis, "tensiunea dvs. de sânge este cam aşa de scăzută cât poate fi." El a zis, "Nervii dvs. sunt aşa de slabi, încât nu vă va pompa sângele sus." Inţelegeţi? Zicea, "Tensiunea de sânge vă este periculos de scăzută." Zicea, "Până când veţi mai fi aici?"
Am zis, "Oh, mai am încă două adunări."

E-93 El a zis, "Ei bine, eu vă sfătuiesc să vă întoarceţi în America cât de curând e posibil, şi să luaţi un doctor foarte bun să vă viziteze" a zis el, "pentru că eu v-aş sfătui să nu mai aveţi adunări pentru o vreme." Inţelegeţi? Eu i-am spus cum era aceea. Desigur, el a numit-o "dimensiuni," voi ştiţi, izbucnind de la una la cealaltă.

E-94 Eu am zis, "Ei bine, domnule, când eu mă duc acasă," am zis, "eu am promis poporului American că, eu le-am dat adunări, de acum înainte nu va mai fi aşa." Am zis, "Ei ... Eu doar mă voi ruga pentru oameni." Vedeţi?

E-95 Şi, pentru că, eu văd că aceasta-aceasta nu ia efect aşa cum ar trebui. Mă uit la fratele meu, Oral Roberts, şi la unii dintre oamenii aceia de acolo, care au adunări, şi chiar obţin mai mulţi oameni salvaţi, aici în America, decât obţin eu. Este doar ceva ce cred eu că am folosit greşit, un mare dar Divin, a unui dar profetic, şi l-am folosit într-un fel de vindecări Divine. Şi eu nu cred că aceea a încurajat pe Dumnezeu, sau l¬a determinat pe Dumnezeu să se gândească aşa de mult la mine, în a face astfel, pentru că nu ar avea un astfel de efect.

E-96 El niciodată nu mi-a spus despre poporul acela, ştiţi. El a spus că s-a făcut odată. El l-a reprezentat chiar pe Moise, în acelaşi fel. Moise a mers jos în Egipt şi a înfăptuit minunile lui, o dată. Aceea a stabilit-o. El şi-a luat mâna, şi a vindecat-o de lepră; şi a transformat toiagul într-un şarpe, şi înapoi într-un toiag, şi aceea a stabilit-o pentru totdeauna.

E-97 Şi mă gândesc, după zece ani de traversare a Americii, înainte şi înapoi, şi venind prin fiecare oraş, oamenii înţeleg că este Adevărul acum, înţelegeţi. De data aceasta, este să mă rog pentru oameni, şi aceea este ceea ce eu intenţionez să fac.

E-98 Eu am fost foarte-a fost foarte plăcut. Voi ştiţi că eu vă iubesc oamenilor. Şi eu vă iubesc cu dragoste nemuritoare, şi Dumnezeu ştie asta. Eu a trebuit să fiu în izolare. Acolo sunt oameni, prin această-această Americă, cu care mi-ar place să dau mâinile, şi am dorit să o fac în adunări. Eu nu am putut, vedeţi. Voi nu ştiţi ce efect are viziunea aceea la tine. Doar imediat ce stai în faţa persoanei, acolo este, vedeţi. Şi eu doar nu o spuneam oamenilor, uneori, dar acolo este ea înaintea persoanei. Eu am aflat lucruri, la oameni, aş dori să nu le fi ştiut. Oameni care sunt să fie prietenii mei, şi încă, tu ai şti că aceea era greşit. Dumnezeu ar veni jos acum şi mi-ar permite, eu v-aş putea spune lucruri care v-ar surprinde.

E-99 Şi acolo eu am întrebat pe Duhul Sfânt, dacă El vrea, ceea ce El mi-a spus ... eu L-am întrebat dacă El mă va lăsa numai mai întâi să mă stabilesc înapoi la un loc unde am fost atunci când am plecat de la tabernacol. Doar înapoi acolo, şi să mă lase să mă liniştesc, încât, când eu stau înaintea poporului, să nu fie viziune. Aceasta să fie ca eu să pot vorbi cu fratele şi să nu-i văd starea. Chiar atunci doar să ofer rugăciune pentru el, înţelegeţi, şi să fiu ca ... Eu am cerut lui Dumnezeu să facă asta.

E-100 Eu am venit acasă. Şi eu ştiu, în această săptămână, că nimeni nu a fost pe acasă. Este un lucru bun. Eu am fost vreo cinci zile sus acolo, nici nu m-am putut mişca. Eu-eu am fost într-un loc, m-am ridicat, se părea că oasele mă dureau, şi totul. Desigur, acea schimbare în jur, exact unsprezece ore şi jumătate, diferenţă, între Bombay şi aici. Chiar acum este cam timpul ca eu să, oh, eu-eu deja să fi dormit cu o oră sau două în urmă, vedeţi; astfel este timpul nopţii, şi doar s-a schimbat în jur. Şi apoi acea tensiune slabă de sânge a mers aşa jos de tot, şi eu doar cu greu mă puteam ridica şi apleca în jos. Asta-i tot. Eu mi-am adus-o asupra mea, încercând să mă muncesc peste măsură. Astfel, acum, eu am venit înapoi acasă, prin harul lui Dumnezeu.

E-101 Şi acum, această săptămână care vine, eu mă duc departe, doar să stau un timp, două sau trei săptămâni, de unul singur; să stau singur, să mă rog, mai întâi. Eu am să mă duc la vânătoare, dacă va voi Domnul. Dar înainte de a face aceea, aceasta urmează să fie, eu voi merge cu câteva zile înainte de sezon şi aşa mai departe. Eu voi merge sus în Colorado. Eu vreau să stau cel puţin două sau trei săptămâni, sau poate mai mult, doar să fiu singur cu eul meu adevărat singuratic, şi să spun, "Dumnezeule, iată-mă."

E-102 Eu pot veni jos şi să-i cer D-lui Mishler pentru o slujbă din nou, D-ul Mishler, înapoi la Compania Serviciului Public.

E-103 Eu am-eu am împlinit ce mi-a spus El să fac. Şi eu stau la tabernacol, în această dimineaţă, tocmai în felul cum am plecat cu zece ani în urmă. Eu nu am manager. Managerul meu a demisionat când căldura era în toi. Eu nu am nici un manager.

E-104 Băiatul meu pleacă. Şi băiatul meu, care şade acolo în spate, se duce la Armată. El a fost prietenul meu. El a stat lângă mine.

E-105 Unii din ei întotdeauna s-au certat cu mine, "De ce îl iei tu pe Billy cu tine?"

E-106 Dacă aţi fi ştiut numai cum l-am purtat pe băiatul acela pe braţul meu când el era un bebeluş sugaci, fără mamă. Eu am ţinut sticla lui sub capul meu noaptea, fără foc în casă să-i ţin sticla caldă, şi l-am hrănit. El a fost tovarăşul meu, tot drumul împreună. Noi vom muri în felul acela, dacă va voi Dumnezeu.

E-107 Probabil se duce la Armată imediat; el a primit hârtiile ieri să-şi facă decizia, dacă el vrea ca voluntar sau-sau să fie recrutat. Ei bine, eu nu-l voi avea.

E-108 Şi apoi eu-eu sunt singur, dar nu singur, vedeţi. Există Unul Care m-a adus de la mama mea, Care m-a hrănit, Care m¬a purtat prin aceste încercări adânci. Harul Lui m-a adus sigur până aici. Eu mă încred în Acela să mă poarte până la capăt. Şi eu am ajuns la un punct unde eu am...

E-109 Eu vreau să cer bisericii încă un lucru înainte de a lua vreun loc să studiem în Scripturi, acela este, ca voi să vă rugaţi pentru mine. Eu am dezvoltat un spirit critic, şi acela se aţine la mine. Am spus soţiei mele, ieri, de prima dată. Ceva s-a întâmplat acum, şi eu şedeam în curte, şi i-am spus. Ea mi-a amintit, şi eu i-am spus despre aceasta. Am zis, "Scumpa, eu am ajuns la un punct încât am devenit critic al oamenilor." Eu nu vreau să fiu... Cine-a cui e treaba asta? Nu este a mea. Şi Dumnezeu este Acela, să critice, nu eu.

E-110 A existat o femeie, care a mers acolo, D-na Dowd. Eu nu ştiu dacă aţi auzit vreodată de ea sau nu. Oh, aşa o dizgraţie a fost aceea în India! Acela-i motivul că noi nici măcar nu puteam avea adunările noastre în aer liber. Ea a ajuns acolo şi a încercat să ia oferte de la oameni. Şi-şi-şi pentru că ei nu voiau să-i dea rupiile lor puţine ...

E-111 O femeie mică săracă care are un serviciu, cărând mortar pe vârful capului ei, sus pe scări şi lucruri ca acelea, de la ora cinci la ora zece, câştigă o rupie pe zi, douăzeci şi unu de cenţi, înţelegeţi. Ea trebuia să lucreze greu să-şi păstreze acel serviciu. O femeie intrând în nămol pănă la genunchi, şi aşa mai departe, sărmanele femei bătrâne, să aibe grijă de copilaşii ei şi aşa mai departe; o rupie, douăzeci şi unu de cenţi.

E-112 Şi acolo se certa cu oamenii aceia, şi lua acele rupii şi le schimba înapoi în bani Americani! Şi ei au zis, "Tu vii să iei ce avem noi, nu să ne ajuţi." Vedeţi, "voi oamenilor"!

E-113 Ei nu au trebuit să-mi dea un bănuţ, să merg acolo sau să vin înapoi, să-mi plătesc cheltuielile, să plătesc toate costurile auditoriului, toate chitanţele de hotel, totul. Şi apoi tot ce mi-a rămas, i-am dus pe stradă, nu să-i dau la vreo societate. Eu i¬am luat afară şi i-am dat la sărmanii oameni care mor de foame. Acolo au mers banii voştri. Acolo au mers banii voştri. [Adunarea se bucură – Ed.] Aceea este exact, din câte ştiu eu mai bine, ce am putut să o fac eu însumi. Eu aş fi dorit numai să fi avut mai mult, cu ce să o fac.

E-114 Acum, dar, acum, fratele meu, soră, această femeie a început să adune oferte, şi se certa cu ei. Ei au zis, "Tu ai venit să iei ce avem noi, nu să ne ajuţi. M-am gândit că ai venit să ne ajuţi." Ea se presupunea a fi o vindecătoare Divină.

E-115 Ea a fost supărată pe mine, când am fost acolo la Coasta de Vest. "Howard," ea a zis, "Aş vrea să-l văd pe tatăl tău." Ea s¬a căsătorit cu ceva om de-acolo jos în Egipt, sau ceva. Zicea, "Eu mă duc la India, de asemeni."

E-116 A zis, "Ei bine, doamnă, când acea ungere este peste el, noi... oamenii doar nu vin pe acolo."

E-117 A zis, ea a zis, "Spune-i că eu sunt D-na Dowd!" Şi a zis, "Când eu mă duc în India înaintea lui, eu voi avea situaţia sub control la timpul când el ajunge acolo." Zicea, "Adunările mele sunt mai mari decât cum a avut el vreodată, oricum." Ei bine, asta-i adevărat, putea să fie, vedeţi. Eu nu ştiu.

E-118 Dar să gândeşti, că ea a avut-o sub control, până la un punct încât tu nici nu puteai să ai o adunare în aer liber. Asta-i ceea ce era. Şi ei-ei au început o revoltă, şi ea s-a ridicat acolo şi a zis, "Voi draci negri, ce sunteţi!" Zicea înainte aşa. Şi ei au încercat să o facă să iasă afară, şi ea nu a vrut să o facă. Şi cineva a lovit-o cu o cărămidă în cap, şi ei au dus-o afară. Astfel ei, atunci, au dus-o afară din ţară. Ea a mers jos într-o altă ţară acolo, şi Baron Von Blomberg a trebuit să meargă jos să se întâlnească cu regele, şi lucruri, să o scoată afară de acolo, să o ferească de un masacru. Astfel atunci, astfel ei ... Acolo a fost, şi eu privesc la aceea şi critic aceea.

E-119 Am venit înapoi, şi primul lucru care mi s-a pus în mâini a fost The Voice of Healing, [Glasul Vindecărilor – Trans.] şi am văzut acest miting al lui A. A. Allen şi am văzut cât de nescriptural este aceea. Atunci eu o critic, vedeţi, "Oh, Doamne," mă gândesc. Dar priviţi la sărmanii oameni, oameni iubitori, sunt acolo afară care urmează aceea, vedeţi, mergând cu el, şi oameni cinstiţi cu inima.

E-120 Mă uit în jur şi văd celelalte lucruri care se desfăşoară, şi în aceea eu-eu încep să critic în inima mea, vedeţi. Şi eu nu vreau să ajung în felul acela. Dacă eu fac asta, eu voi pierde favorul cu Dumnezeu. Vedeţi? Şi singurul lucru...

E-121 Şi mă uit la Americani şi văd felul; privesc la femei, cum se îmbracă ele; şi privesc la bărbaţi; cum acţionează ei; şi cum beau ei, şi înjură, şi fumează, şi mestecă, [băgău – Trans.] şi pretind a fi Creştini, încât îmi face greaţă. Când văd ce este cealaltă parte, şi văd aceasta; atunci privesc între, gândesc, "O Dumnezeule!" Dar ascultaţi aceasta, a cui bătălie este aceasta?
Dumnezeu a zis, "Lăsaţi neghina şi grâul să crească împreună. Ingerii vor veni şi le vor separa la sfârşitul timpului." Acesta nu sunt eu.

E-122 Deci voi ajutaţi-mă, aşa cum stau aici, cu mâna mea sus, la amvon, ajutaţi-mă să nu critic pe nimeni. Şi ajutaţi-mă, ca Dumnezeu să-mi dea un duh în inima mea, ca, în loc să-i critic, eu să-i iubesc, oricum, şi să merg înainte.

E-123 A fost A doar o măcinare constantă, şi o măcinare, şi o măcinare. Incât, eu sunt doar om. Puterile mele mintale se sfarmă aşa, vedeţi. Şi eu trebuie să merg la o parte, pentru ceva odihnă.

E-124 Şi de aceea mă duc eu de o parte, să stau singur, să mă rog ca Dumnezeu să ia simţul acela critic de la mine, şi să mă înmoaie. Acum, eu aş putea merge şi acţiona aşa, dar aceea nu ar veni din inima mea. Şi atunci eu aş fi un făţarnic, destul de sigur, vedeţi. Eu vreau să vină din inima mea, că eu într¬adevăr am iubire pentru acei ce nu sunt iubitori. Aceea a făcut Isus. Când eu am fost critic, când eu am avut nevoie să fiu criticat, şi totuşi, El încă mă iubeşte, oricum. Deci acela-i felul cum vreau să fiu. Rugaţi-vă pentru mine.

E-125 Sper să vă văd din nou, cam prin noiembrie, poate vin înapoi şi ţin o trezire aici la tabernacol înainte ca noi...

E-126 Astfel, acum, iată un lucru pe care l-am făcut, am cerut aceasta. Încă un lucru. Eu am ... nu vreau să am slujbe pentru bolnavi, nu mai mult decât numai prin batiste, sau aşa mai departe. Eu încerc să mă îndepărtez de acea viziune, vedeţi. Şi în special aşa cum sunt acum de slab, şi să merg să stau în faţa oamenilor, ei bine, atunci voi începeţi aceea, acea viziune vine înapoi. Aş vrea să plec la o parte şi să mă liniştesc până unde eu pot să vin înainte şi să am o adunare diferită. Voi vă veţi ruga pentru mine, nu-i aşa? [Adunarea, "Amin." – Ed.] Şi, apoi, şi eu sunt-eu mă rog, în-în poştale, şi trimit batiste şi lucruri la bolnavi şi suferinzi-suferinzi.

E-127 Dar când oamenii mă cheamă pentru rugăciune, eu îi îndrept la Fratele Neville, sau cineva din restul din ei, să meargă să se roage.

E-128 Deoarece, când eu stau înaintea persoanei, aceea mă scutură drept înapoi în aceasta din nou, vedeţi. Şi eu vreau să mă dau la o parte de aceasta, astfel eu să pot sta jos, zicând, "Acum, Doamne, doar la voia Ta. Oricând vrei Tu ca eu să ştiu ceva, Tu să-mi faci cunoscut. Şi eu o voi păstra secret pentru mine, dacă Tu nu-mi vei spune să o spun." Vedeţi ce vreau să spun? Şi apoi să merg acolo afară şi să mă rog pentru bolnavi, şi să schimb slujba mea în întregime. Eu pot avea adunări mai lungi, adunări mai bune, şi tot ce eu aveam, decât am putut înainte.
Domnul să vă binecuvânteze acum, în timp ce ne plecăm capul.

E-129 Tată Ceresc, noi Îţi mulţumim, în această dimineaţă, pentru timpul de vorbire de misiuni, şi cum că Tu ne-ai binecuvântat şi ne-ai ajutat. Şi de câte ori m-am gândit, când valurile se rostogoleau înalte, şi marile încercări erau în toi, voi mai fi eu vreodată iarăşi înapoi acasă. Dar, aici, iată-mă din nou, Doamne, Tu întotdeauna mă aduci înapoi. Eu Iţi mulţumesc pentru această biserică, pentru păstorul ei, pentru oamenii ei. Binecuvântează-ne.

E-130 Iar acum, Tată, în această dimineaţă, eu... inima mea priveşte dincolo către India, şi mă gândesc, zăcând acolo afară pe străzi, în această dimineaţă. Toţi jos de-a lungul pe marginea acelui ţărm, acolo jos în colibele acelea mici, acolo jos, acei săraci, flămânzi, înfometaţi, oameni needucaţi; fără să cunoască pe Domnul Isus, închinându-se la un fel de superstiţie sau un idol. Apoi, Tată, cât de mulţumitor sunt eu să ştiu că Tu m-ai lăsat să Te cunosc; a cunoaşte, este Viaţă.

E-131 Acum eu Te rog ca să mă ajuţi. Ia duhul critic de la slujitorul Tău, Doamne. Dumnezeule, eu nu vreau să ... Dacă oamenii sunt greşiţi, Tu să fii judecătorul, Doamne. Lasă-mă doar să iubesc, oricum. Vrei Tu, Tată? Dacă femeile se îmbracă greşit, şi se folosesc greşit pe ele însele şi devin prostituate, şi naţiunea noastră se scufundă, cum pot eu schimba istoria atunci când Tu ai vorbit-o, Doamne? Dar mă rog ca Tu să mă ajuţi, şi lasă-mă să fiu iubitor şi bun, ca eu să pot fi slujitorul Tău şi să fac voia Ta. Aceste lucruri le cer eu, Tată, pentru slava Ta.

E-132 Acum binecuvântă-ne. Şi aşa cum mi s-a cerut să învăţ Cuvântul, puţin. Tată, doar dă-ne un mic mesaj acum, ca Cuvântul să poată să meargă înainte, pentru ca aceasta să fie o zi mare pentru noi. Noi o cerem în Numele lui Isus. Amin.

E-133 În ordine. Acum este unsprezece fără un sfert. Este corect? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Ei bine, putem noi avea vreo treizeci şi cinci de minute? Va fi asta în ordine, şi noi vom ieşi pe la unsprezece treizeci? ["Amin."] Acum unde mergem?

E-134 Eu eram aşezat aici, gândind despre a învăţa din Vechiul Testament. Dar, voi, de obicei eu doar... Tu ajungi în vechiul Testament tot timpul. Astfel cineva a zis, "Frate Branham, tu nu ştii nimic decât Vechiul Testament?" Ei bine, este bun. Când eu îl învăţ pe acela, atunci îl voi învăţa pe cel Nou. Dar când îl înveţi pe unul, tu le înveţi pe amândouă. Vedeţi, ele sunt amândouă împreună.

E-135 Dar să deschidem acolo în Noul Testament, pe undeva. Eu nu ştiu unde aţi studiat voi toţi, sau nimic. Să... Eu vă spun, să ascultăm Sfântul Ioan. Să mergem înapoi la 1-ul din Sfântul Ioan, şi să începem să citim Sfântul Ioan. Acum aceea este doar ... Eu doar deschid acolo la acesta. Eu nu ştiu. Deci noi vom începe doar să studiem în Sfântul Ioan. Este în ordine cu fiecare? [Adunarea, "Amin." – Ed.] Este? În ordine, Sfântul Ioan, 1-ul capitol.

E-136 Şi acum, poate, această miercuri seara care vine, am auzit ... Eu vreau să fiu cu voi deseară. Aş vrea să vin jos şi-şi să fiu cu voi deseară, şi apoi miercuri seara, de asemeni. Mă gândesc că nu vom pleca înainte de miercuri, astfel eu voi fi aici miercuri seara. Eu sunt aproape sigur că va fi următoarea joi sau vineri, cândva, înainte ca noi să plecăm. Deci atunci eu voi fi aici miercuri seara, dacă va voi Domnul, pentru slujbă. Iar acum noi vrem să-să învăţăm ceva, poate, miercuri seara, cu voia Domnului.

E-137 Zi-i Frate Fleeman, aceea este o idee bună, doar dă-ţi haina jos acum şi simte-te acasă.

E-138 Are cineva ceva împotriva cuiva? Dacă aveţi, ridicaţi-vă mâna şi mergeţi la ei. Acum, să facem aceasta o mare sărbătoare veche de dragoste, în această dimineaţă. Ce spuneţi voi? Fiecare, şi orice aveţi, dacă persoana nu este aici, să spunem, "Doamne Isuse..." Să o punem sub Sânge chiar acum, şi, de astăzi înainte, "Eu nu mă voi mai gândi la aceasta." Doar să mergem, şi totul să înceapă din nou acum.

E-139 Oh, dacă voi aţi şti măcar cât-cât de fericiţi ar trebui să fiţi. In toate religiile din lume, să le vedeţi, pe fiecare, tot aşa de fără fund cât pot fi. Şi numai una este adevărată, aceea este Evanghelia Domnului Isus Cristos. Nu contează, dacă ea vine de la biserica Metodistă, biserica Baptistă, biserica Prezbiteriană, Domnul Isus Cristos este corect. Amin. Vedeţi, nu contează de unde vine ea, Creştinismul întrece în strălucire. Este singurul lucru care are o temelie la el, de fapt. Alte lucruri... Jertfa de Sânge a Domnului Isus Cristos este singura speranţă a lumii .

E-140 Acum, eu am văzut religiile lor. Am văzut idolii lor. Am văzut superstiţiile lor. Am văzut zeii lor şi toate, şi fiecare... Eu le-am studiat, şi am studiat-Koranul, prin tot ce ştiu eu să studiez. Şi cum ei, fiecare părticică, şi au devenit superstiţii. Şi aceasta vă face doar să apreciaţi, aşa de real, oh, că Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, este singura speranţă a lumii. Şi El este Singurul care a înviat vreodată din morţi. Şi noi putem dovedi că El a înviat din morţi, şi El trăieşte astăzi. Amin. Oh, Doamne, Frate Neville! Tu nu ştii cât de fericit sunt să fiu un Creştin! Oh, voi ar trebui să fiţi aşa de fericiţi!

E-141 Acum această mare Evanghelie a Sfântului Ioan aici, conform cu Sfântul Ioan. Ioan a fost cel preaiubit. Noi credem că acest Sfânt Ioan a fost cel-cel preaiubit care s-a sprijinit pe pieptul lui Isus, şi-şi aşa mai departe. El a trăit să fie cel mai vârstnic dintre apostoli, sau a trăit mai mult decât oricare din restul lor. Şi el-el...

E-142 Petru a fost răstignit cu capul în jos, cu picioarele în sus. Andrei a fost răstignit cu mâinile într-o parte, în acest fel, şi bătut în cuie. Am văzut acolo jos unde ei l-au decapitat pe Sfântul Pavel, acolo la Roma.

E-143 Păi, eu am câteva, oh, eu-eu voi încerca să aduc aceea data următoare când voi veni, fotografiile despre tot acel martiraj şi fiecare lucru, şi daţi ca hrană leilor, şi aşa mai departe. Eu am tot marele dosar. Eu îl voi aduce jos, şi voi pune una pe un stâlp, şi una pe celălalt, aşa mai departe, aşa ca voi să le puteţi vedea şi să le priviţi, toate în Engleză.

E-144 Observaţi, oh, ce privelişte care frânge inima, unde ei au tăiat capul Sfântului Pavel acolo, şi l-au aruncat afară în canal, şi l-au lăsat... m-am gândit, oh, Doamne, securea nici măcar nu i-a atins capul până când el a fost în Slavă. Amin. Nu-i de mirare, că el a stat acolo în celula aceea, când a scris, "O moarte, unde îţi este boldul? Mormântule, unde îţi este biruinţa? Dar mulţumiri fie lui Dumnezeu, Care ne dă biruinţa prin Domnul Isus Cristos." El a scris, a zis, "M-am luptat o luptă bună. Mi-am sfârşit alergarea, am ţinut credinţa. De acum înainte există o coroană a neprihănirii care mă aşteaptă; pe care Domnul, Judecătorul cel drept mi-o va da în Ziua aceea." Oh! Păi, aceasta vă face să vă gândiţi.
Vieţile marilor oameni toate ne amintesc, Şi noi putem face vieţile noastre sublime, Dar despărţirile lasă în urma noastră Urme de paşi pe nisipurile timpului.

E-145 Acum, Ioan, preaiubitul descoperitor. Şi, Ioan, există câţiva Ioan aici în Biblie. Dar Ioan, Sfântul Ioan, acela despre care vorbim în această dimineaţă, un apostol al Domnului Isus Cristos, un misionar trimis de Dumnezeu.

E-146 Un misionar este "unul care este trimis." Eu deseori m-am întrebat cum că oamenii astăzi spun, "Oh, există numai doisprezece apostoli, vedeţi, numai doisprezece." Voi aţi auzit asta. Ei bine, însăşi cuvântul în sine înseamnă, "unul care este trimis."

E-147 Pavel nu a fost un apostol conform cu cei doisprezece. Dar aţi observat vreodată, ei l-au ales pe Matia, cred eu că era, sau Matia, să ia locul lui Iuda. Şi aceea este ce au făcut oamenii. El... nu se mai aude nimic despre el. Dar Dumnezeu l-a ales pe Pavel să-i ia locul, voi vedeţi. Şi priviţi ce a făcut Pavel! Vedeţi, aceasta arată diferenţa între alegerea oamenilor şi alegerea lui Dumnezeu. Şi aceea face... îmi dă mult har în inima mea către lucruri şi erori, şi aşa mai departe.

E-148 Doar am ascultat, cu câteva momente în urmă, la radio, acest mare renumit Dr. DeHaan, învăţător minunat, Doamne, un frate drăgălaş. Îl iubesc din toată inima mea; Dumnezeu ştie aceea. Doar să vedeţi cum marii oameni pot face erori! Şi m¬am gândit, doar îndată ce, frate, cum am văzut eroarea pe care el o făcea, m-am gândit, "Dumnezeule, eu aş face aceleaşi lucruri, poate, astfel Tu trecele cu vederea pe ale mele."

E-149 Dr. DeHaan zicea, "Botezul a fost numai o dată în Biblie." Doar am ascultat aşa cum veneam aici la biserică în această dimineaţă. Zicea, "Botezul Duhului Sfânt i-a botezat pe fiecare dintre apostoli, i-a scufundat în cameră. Şi noi suntem botezaţi prin apă, să reprezentăm aceea. Şi aceea a fost singura dată că ei au fost botezaţi vreodată cu Duhul Sfânt. Numai o dată, în Biblie."
M-am gândit, "Oh, Dr. DeHaan!"

E-150 Păi, cam zece zile mai târziu, Filip a mers jos şi a predicat la Samariteni. El i-a botezat în Numele Domnului Isus, numai că Duhul Sfânt nu a venit peste ei încă. Petru a mers jos şi şi-a pus mâinile peste ei, şi ei au primit Duhul Sfânt.

E-151 Vreo două luni, sau trei luni, după aceea, Petru a fost pe acoperişul casei, şi a avut o vedenie, a mers sus în... sus la casa lui Corneliu. Şi acolo erau toţi stând acolo, şi ei erau într-un acord, şi se rugau. "Şi în timp ce Petru a vorbit aceste Cuvinte, Duhul Sfânt a căzut peste ei, aşa cum a căzut El la început." Şi ei încă nu au fost botezaţi cu apă, măcar. El a zis, "Poate un om să oprească apa, văzând că aceştia nu au fost botezaţi; au primit Duhul Sfânt aşa cum am primit noi la început?" Astfel cum reprezenta acel singur trup mic acolo... Oh, nu, nu.

E-152 Vreo câţiva ani mai târziu, vreo douăzeci de ani mai târziu, Pavel a trebuit să treacă prin coastele de sus ale Efesului, voi găsiţi anumiţi ucenici. El le-a zis, "Aţi primit voi Duhul Sfânt de când aţi crezut?"

E-153 Ei au zis, "Noi nu ştim dacă ar fi vreun Duh Sfânt." 154 El a zis, "Aţi fost voi botezaţi? Cum aţi fost botezaţi?"
Au zis "Spre al lui Ioan."

E-155 A zis, "Ioan a botezat spre pocăinţă, zicând ca voi să credeţi în Cel ce vine, în Domnul Isus."

E-156 Când ei au auzit aceasta, ei au fost botezaţi din nou, cu apă, în Numele Domnului Isus. Şi în... El şi-a pus mâinile peste ei, şi Duhul Sfânt a venit peste ei acolo, vedeţi, în acelaşi fel cum a venit El la început. Oh, da! Botezul Duhului Sfânt, botezul în apă, există întocmai, şi va fi până când vine Isus din nou.

E-157 Dar ce eroare, vedeţi, ce eroare, pentru un mare, învăţat deştept ca acela! Aceasta merge să arate, că nu contează cât de deştept eşti, cât de mult ştii, tu eşti un om şi tu vei greşi, tot aşa de sigur cume lumea. "Bătălia aparţine Domnului." Asta-i adevărat.

E-158 Eu văd lucruri, chiar în viziuni şi lucruri pe care Domnul mi le-a arătat, şi mă întorc drept înapoi şi fac invers. Vă imaginaţi? Şi Dumnezeu îmi arată! Eu am avut-o în Lisabona. Am zis, "Doamne, doar să-Ţi iei mâna de pe mine, eu nici măcar nu sunt vrednic să fiu slujitorul Tău." Să văd ceva ce El mi-a spus, şi am uitat totul despre aceasta, şi am mers drept sus. S-a întâmplat. Am gândit, "Oh, Doamne! Acolo, de ce nu mi-am amintit aceea." Vedeţi? Aici, am avut-o scrisă jos, în buzunarul meu aici, pe o bucată de hârtie, şi am mers drept înăuntru şi am făcut ceva invers. Vedeţi? Acolo, aceasta arată cât de mult un... cât de mult, cât sunt eu de bun, vedeţi voi, nu... Oh, cel mai rău dintre toţi, aş fi eu. Căci, după ce Dumnezeu îţi spune să faci ceva, şi tu te întorci drept în jur şi faci ceva invers, aceea este teribil. Vedeţi?

E-159 Deci, voi vedeţi, nu contează cine este omul, el nu este nimic decât o fiinţă umană. El, el va face greşeli. Deci haideţi doar să ne suferim unul pe celălalt, şi să facem din cât putem mai bine. Acela-i singurul lucru pe care-l putem noi. In ordine.

E-160 Ioan, acum, 1-ul verset. Fiecare aveţi Bibliile voastre deschise? "La început..." Oh, ziceţi, aceasta este bună, nu-i aşa, cu care să începem?
La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. (Priviţi!)
Acelaşi era la început cu Dumnezeu.

E-161 Păi, să luăm înainte în jos aici, al 14-lea verset. Eu am învăţat despre acesta de aşa de multe ori, şi m-am gândit la el. Priviţi.
Şi Cuvântul s-a făcut trup, şi a locuit printre noi, (şi noi am privit slava lui, slava... a singurului născut din Tatăl,) plin de har şi adevăr. (Priviţi!)
La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.
Şi Cuvântul s-a făcut trup, şi a locuit printre noi, ...

E-162 "La început ... " Acum să luăm ceva foarte ... Aici, eu văd ceva. Şi Duhul Sfânt trebuie că a rânduit aceasta să fie aşa, vedeţi. Eu văd un lucru mare aici. "La început era Cuvântul."

E-163 Acum, voi nu puteţi merge mai departe înapoi, mintal vorbind, decât la început. "La început," înainte de a fi o lume, înainte de a fi o stea, înainte de a fi un soare, lună, orice altceva, înainte de a fi vreo creaţie, aceea este "la început." Este adevărat? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Acum, atât de departe cât putem noi merge, este înapoi la început.

E-164 Şi la început, Dumnezeu era. "La început era Cuvântul, şi Cuvântul era Dumnezeu, şi Cuvântul era cu Dumnezeu. Şi Cuvântul s-a făcut trup, şi a locuit printre noi." Apoi, Cuvântul era Isus Cristos. Este adevărat? [Adunarea, "Amin." – Ed.] Oh, Doamne! Atunci Cine era... "La început era Isus Cristos."

E-165 Apoi, în gândurile noastre Catolice, despre "Eterna calitate de fiu," acolo nu putea fi. Căci, dacă El era Fiul lui Dumnezeu, El a trebuit să aibe un început de timp. El a trebuit să fie "născut jos din," să fie un Fiu, (este adevărat?), dacă El era Fiul lui Dumnezeu.

E-166 Oh, noi ne vom întroduce aici în vechea Scriptură bună! Cum eu chiar O iubesc! Doar... Tu te simţi acasă când intri în Ea, voi ştiţi. Nu O iubiţi voi? [Adunarea, Amin." – Ed.]

E-167 "La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu." Cuvântul Insuşi era Dumnezeu. "Şi Cuvântul s-a făcut trup, şi a locuit printre noi; şi noi L-am privit, în slava Tatălui," vedeţi. Noi am privit Cuvântul care era la început, devenind trup aici pe pământ. Acum, ce lucru minunat, să gândeşti că Dumnezeu, făcut trup, să îndepărteze păcatul.

E-168 Acum, dacă am putea pricepe superstiţiile lumii, cum se închină ei şi vor să devină buni. Acum, unele dintre denominaţiunile lor de acolo, din sectele lor, ei se gândesc, "Dacă un om devine foarte bun, el devine un zeu. Şi, el, el este un zeu atunci." Şi ei se închină lui ca Dumnezeu.

E-169 Şi apoi un alt motiv că ei se închină lui... Aceasta cu greu poate fi învăţat într-o-într-o audienţă amestecată ca aceasta. Pentru că, germenul de viaţă vine din bărbat, vedeţi, şi ei cred că "viaţa zace în el, şi Viaţa Eternă, viaţa perpetuă, vine prin bărbat, de la unul la altul. Noi întotdeauna am fost aici. Noi am fost întotdeauna. Acelaşi duh, s-a mutat iarăşi şi iarăşi, în oameni, vedeţi." Şi, de aceea, ei se închină bărbatului pentru că din el vine germenul de viaţă.

E-170 Acum, însă, aici aceasta ne spune, că, înainte acolo era un bărbat. Înainte! "La început era Cuvântul, şi Cuvântul era Dumnezeu, şi Cuvântul era cu Dumnezeu. Şi, Cuvântul, s-a făcut trup!" Acum, doar atât cât poate merge mintea umană, aceea este atât cât noi putem merge înapoi acum, la "început." Este asta adevărat? [Adunarea, "Amin."] "La început era Cuvântul." Dar acum aceea este atât de departe cât putem noi merge prin teologie. Aceea este atât de departe cât putem noi merge prin mintea noastră. Dar descoperirea ne duce dincolo de aceea. Este adevărat? ["Amin." – Ed.]

E-171 Acum, dacă voi învăţaţi ceva despre teologie, voi gândiţi, '"La început era Cuvântul,' acela era Dumnezeu. 'Şi Cuvântul era Dumnezeu,' aceea este adevărat. 'Şi acest acelaşi Cuvânt s¬a făcut trup, şi a locuit printre noi, vedeţi. 'Şi, apoi, Dumnezeu s-a făcut trup. Aceea este fără discuţie,' aceea-i adevărat. 'Dumnezeu s-a făcut trup.' Noi credem asta." Dar, acum, înainte ca Acesta să fie Cuvânt...

E-172 Ce este un cuvânt? Un cuvânt este manifestarea unui gând, este exprimarea unui gând. Este adevărat? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Înainte ca tu să spui ceva, subconştient tu o gândeşti înainte să o vorbeşti. Este adevărat? ["Amin."]

E-173 Deci, "La început era Cuvântul," aceea este atât de departe cât putem noi merge înapoi, prin Aceasta, prin teologie. Dar înainte de a fi Cuvântul, El a fost un gând, şi un gând a fost manifestat. Voi vedeţi ce vreau eu să spun? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.]

E-174 Acum, aşa este cum a zis EL Întâi, El a gândit, şi El a vorbit Cuvântul, şi Cuvântul s-a manifestat. Oh, cât de infailibil este Dumnezeu! Observaţi, fiecare gând, când este vorbit.

E-175 Când, Isus, nu-i de mirare, când El a venit de pe deal în seara aceea, şi s-a uitat prin pomul acela, după hrană, acolo nu era-acolo nu era hrană în pom. Şi El a zis, "Nimeni să nu mănânce din tine." Şi El a mers înainte, departe. Iar ziua următoare, venind înapoi, pomul s-a vestejit. Gândirea lui Dumnezeu; gândirea, că, la început, acela a fost un gând înainte de a fi un Cuvânt, care l-a exprimat pe Isus Cristos, acelaşi Unul exprima acel Cuvânt înapoi din nou. Vedeţi?

E-176 Şi fiecare Cuvânt din Biblie este gândul lui Dumnezeu zăcând în formă de sămânţă, care dacă este primită în fiinţa umană, şi vorbită prin acelaşi gând care a materializat Biblia, aduce lucrul la împlinire. Vedeţi ce vreau să spun? Cât de puternică ar putea fi Biserica! Biblia a spus, "Acest gând care a fost în Cristos să fie în voi. Aşa cum un om gândeşte în inima lui, aşa este el." Acum, gândurile voastre, dacă ele devin expresie!

E-177 Cum, Dumnezeu a spus, "Să fie o lume." Înainte ca acesta să poată fi un cuvânt, a trebuit să fie un gând. Deci, Dumnezeu, în creaţie, a creat lumea prin gândul Lui, întâi, apoi exp- ... a vorbit-o. Iar gândul, exprimat, a devenit material. Vedeţi ce vreau să spun?

E-178 Acum, dacă acelaşi Duh care a zis, "Să fie Lumină," şi a fost Lumină; care a zis, "Să fie pomi," şi au fost pomi; şi dacă aceeaşi gândire care a fost în Cristos, este în voi, cât de mult ar putea aceasta să zică, "Să nu fie cancer," şi acesta ar fi dus; "Ochii orbului să se deschidă," şi ar fi aşa! Vedeţi? Acesta, este gândul vostru. Isus a zis, "Adevărat... "
Voi aţi zis, "Acela era Isus."

E-179 Dar aşteptaţi un minut. El a zis, "Aveţi credinţă în Dumnezeu. Căci, adevărat, adevărat, vă spun Eu vouă, dacă veţi spune acestui munte, 'Să fii mutat, smuls şi aruncat în mare,' şi nu vă îndoiţi în inima voastră, ci să credeţi că ceea ce ziceţi se va întâmpla, veţi avea orice lucruri pe care le ziceţi." Este adevărat? "Voi le veţi avea. Nu Eu; voi le veţi avea." Ce putere i-a fost dată Bisericii!
Aceea, acum, voi o puteţi exprima prin concepţie mintală...

E-180 Dar dacă ea devine o descoperire reală a lui Dumnezeu, încât voi o vedeţi înainte de a se întâmpla, şi o exprimaţi în formă de cuvânt, cuvântul acela se prinde şi devine material; un gând exprimat! Oh, Doamne, cum ar putea Dumnezeu ... O înţelegeţi? Inima voastră şi gândirea voastră este aşa, şi umplută cu Duhul lui Dumnezeu, încât gândurile voastre devin gândurile Lui. Amin. Ia te uită. Când mintea voastră, şi conducerea voastră, şi călăuzirea voastră, devine un loc direct, sau o inspiraţie directă a Duhului Sfânt aceea mişcă fiinţa voastră muritoare! Oh, Doamne!

E-181 Ce fel de oameni ar trebui să fim noi? Dacă tocmai Duhul Sfânt vă are aşa de întrupat, sau împuternicit, încât voi nu vă folosiţi gândurile voastre proprii, voi nu folosiţi propria voastră minte, voi nu vă folosiţi propriile voastre păreri; ci Duhul Sfânt aşa v-a zidit, încât gândurile voastre şi fiinţa voastră este Duhul lui Dumnezeu exprimându-Se prin voi! Ce fel de biserică am fi noi?

E-182 Ce fel de popor ar fi acesta, în această dimineaţă, dacă acest Branham Tabernacle, în această dimineaţă, ar fi aşa de umplut cu Prezenţa lui Dumnezeu, păi, când voi nici măcar nu v-aţi folosit propria voastră gândire, nici măcar nu v-aţi folosit propriile gânduri, nici măcar nu aţi avut un absolut de-al vostru propriu, ci doar să fiţi călăuziţi de Duhul?

E-183 "Şi cei ce sunt fii ai lui Dumnezeu sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu." Atunci când elementul uman se duce afară, şi Duhul lui Dumnezeu umple acel loc vacant, unde voi vă goliţi, amin, atunci va fi când Biserica, în Puterea Ei a învierii Domnului Isus, va umbla pe urmele Lui, în Puterea Lui, în gândurile Lui, în Fiinţa Lui, în mişcarea Lui! Vedeţi ce vreau să spun? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Atunci gândurile voastre vor deveni cuvinte, şi cuvintele vor deveni materiale. Aceea este, când, Biserica este în Puterea ei.

E-184 Eu cred că este pe drumul ei, aceea când Biserica va fi aşa de învăluită în Cristos, Duhul Sfânt, omenirea aşa de departe de ei înşişi, încât ei nu se văd pe ei înşişi, ei nu au nici [Porţiune goală pe bandă – Ed.] ci să slujească pe Dumnezeu. Şi gândurile lor se duc înainte. Ei refuză lucrurile lumii. Ei doar se mişcă în Duhul, trăiesc în Duhul, se mişcă în Duhul, umblă în Duhul, astfel împlinesc legea lui Cristos. Apoi, dragostea lui Cristos în inima omului, se mişcă în Duhul Sfânt, acea Biserică măreaţă minunată va merge înainte cu Putere şi Divinitate; pentru că Divinitatea va fi descoperită în fiinţe umane, prin Duhul Sfânt, aducând la împlinire, gândul din mintea lor.

E-185 Gândurile noastre funcţionează diferit. De multe ori noi mergem sus, zicem, "Ce mai faci, frate?" Şi tu nu o spui din inima ta. De multe ori noi zicem, "Eu sunt acesta şi acela. Eu voi face aceea." Tu nu o spui din inima ta. Vedeţi? Eu nu o spun din inima mea.

E-186 Dar când tu poţi deveni aşa de mort faţă de lucrurile lumii, încât Cristos este întâi, Cristos este totul, atunci întreaga ta alcătuire este din Duhul Domnului Isus Cristos. El are control deplin. Aceea este când gândurile tale vor fi curate. Gândurile tale vor fi pure. Inima ta! Inima ta!
Mulţi oameni spun, "Ei bine, religia vine din inima ta."

E-187 Nu există facilităţi mintale în acea fiinţă mică numită "inimă." Tu nu poţi gândi cu inima ta. Biblia a zis, "Aşa cum gândeşte omul în inima lui, aşa este el." Tu nu poţi gândi cu inima. Tu nu poţi, căci nu există nimic mintal înăuntru acolo cu care să gândeşti. Isus nu vorbea despre fiinţa fizică; El vorbea despre fiinţa supranaturală.

E-188 Noi suntem o fiinţă întreită; suflet, trup, duh. Noi ştim ceea ce este acest trup, ne dăm seama de asta; este aici. Noi ştim ce este duhul; el controlează trupul. Dar ce este sufletul? Sufletul este natura duhului.

E-189 Când un om este convertit, nu înseamnă că... Aici este o învăţătură bună, adâncă. Eu sper că voi o pricepeţi. Cândva în urmă... Eu tocmai le spuneam unor băieţi zilele trecute.

E-190 Un om a stat pe veranda mea, şi el a zis, "Frate Branham, eu odată eram om de afaceri. Şi eu am petrecut ani, încercând să ajung mântuit." Şi mi-a spus toate necazurile lui. A zis că soţia lui a mers jos şi a primit Duhul. Şi ea nu a putut. .. El "nu a putut primi Duhul."

E-191 Am zis, "Ce vrei să spui, frate?" Şi el mi-a spus de unde era el, şi s-a exprimat. El a zis ... Am zis, "Tu încerci să ajungi salvat?"
El a zis, "Da. Eu încerc să fiu salvat."
Şi am zis, "Domnul vrea... "

E-192 Zicea, "Eu cred că am trecut linia, Frate Branham, unde tu nu poţi fi salvat."
Am zis, "Oh, eu nu ştiu."

E-193 El a zis, "Uite, eu am mers la adunările lui Billy Graham, un mare, predicator renumit." Iar el este un om minunat al lui Dumnezeu, făcând o lucrare mare pentru Dumnezeu. Şi el a zis, "Am mers la adunările lui, şi el a zis, 'Toţi care vor să fie salvaţi, ridicaţi-vă mâinile."' Şi a zis, "Eu am ridicat mâna sus, şi am mers într-o cameră de informare. Zicea, "Atunci ei mi-au spus, înapoi acolo, că eu trebuia să accept pe Isus." Şi a zis, "M-am pus jos şi m-am rugat. Şi el mi-aspus, 'Acum crezi tu în Isus Cristos?' Am zis, 'Da,' a zis, 'Eu Il accept ca Salvator personal.' Zicea, el a zis, 'Acum tu eşti salvat."' A zis, "Nu mi s-a întâmplat nimic."

E-194 A zis, "Am mers apoi pentru doi ani, şi i-am găsit pe poporul Metodiştii Liberi, care au zis că eu trebuia să ajung suficient de fericit să strig."' Şi el a zis, "Ei s-au rugat peste mine, şi totul, până când am deyenit suficient de fericit să strig." Zicea, "Ei au zis, 'Acum tu Il ai. Tu ai sfinţirea."' Zicea, "Am ieşit afară." Şi a zis, "Am cercetat pentru tot ce am putut." Zicea, "Eu încă nu L-am avut."

E-195 A zis, "Am mers la adunările Fratelui Roberts, Oral Roberts." El a zis, "Ei au mers în cameră şi mi-au spus că eu trebuia să primesc Duhul Sfânt, şi trebuia să 'vorbesc în limbi' sau eu nu L-am avut." Zicea, "Am mers acolo în spate, şi ei au ... s-au rugat peste mine, şi-şi mi-au spus să vorbesc Domnului." Şi-şi a zis, "Eu-eu am vorbit în limbi."

E-196 El a zis, "Frate Branham, eu încă nu-L am." El a zis, "Eu nu ştiu ce să fac."
Am zis, "Acum, fratele meu... "

E-197 El a zis, "Eu am fost jos la Shreveport, Glasul Vindecării, şi ei mi-au spus că tu eşti un profet; să vin aici sus şi tu vei fi în stare să-mi descoperi, când Duhul vine peste tine, care era necazul meu."

E-198 Am zis, "Frate, tu nu trebuie să fii un profet să faci asta. Cuvântul lui Dumnezeu stabileşte asta." Am zis, "Aceasta nu necesită profeţie.

E-199 Am zis, "Fratele meu, singurul lucru, tu eşti doar confuz." Am zis, "Eu vreau să te întreb ceva. L-ai iubit tu întotdeauna pe Domnul Isus?"

E-200 El a zis, "Ei bine, eu-eu am aparţinut la biserica Prezbiteriană, dar," zicea, "eu doar am mers acolo."

E-201 Am zis, "Ei bine, aş vrea să te întreb. Ce s-a întâmplat, ce a avut loc, că ţi-ai schimbat gândirea dintr-o dată?"

E-202 El a zis, "Ei bine, soţia mea, ea a mers jos la Penticostali şi," zicea, "ea a primit Duhul. Şi astfel atunci ea a venit sus înapoi, şi," zicea, "ea era fericită." Şi a zis...
Eu am zis, "Ce ai gândit tu despre aceea? Ai criticat tu Aceasta?"

E-203 El a zis, "Nu." El a zis, "Eu doar m-am gândit, 'Ei bine, eu voi vedea cât durează."' Şi a zis, "Aceasta a continuat." Zicea, "Ea se părea să-L aibe."

E-204 Şi el a zis, "Într-o zi, eu veneam înăuntru de la o vânzare făcută afară în curte, şi s-a întâmplat să ajung în buzunarul meu, şi cineva mi-a dat o broşurică veche." Şi a zis, "m-am aşezat jos în birou şi am început să citesc această broşură." Şi a zis, "Cel mai îngrozitor simţământ a venit peste mine, că eu ar trebui să mă împac cu Dumnezeu." El a zis, "Eu am tot cercetat, de-atunci încoace."

E-205 Eu am zis, "Aş vrea să te întreb ceva. Când acest simţ a venit peste tine, tu nu ai mai fost în stare să ieşi din el?"
El a zis, "Nu, domnule, eu nu am putut."

E-206 Eu am zis, "Ei bine, aceea este când tu ai primit pe Cristos." Am zis, "Aceasta nu înseamnă 'să-ţi ridici mâinile.' Aceea este în ordine. 'Vorbirea în limbi,' aceea este în ordine." Şi am zis, "'Strigarea,' aceea este în ordine. Dar acelea sunt atributele lui Cristos după ce El vine înăuntru." Eu am zis, "Să primeşti pe Cristos este să primeşti Persoana, pe Cristos Isus. 'Să-L primeşti, este Viaţă."' Am zis, "Strigarea, vorbirea în limbi, şi toate demonstraţiile," am zis, "acelea sunt atribute care urmează Aceasta. Dar, întâi, este să primeşti pe Cristos."

E-207 El a zis, "Atunci, Frate Branham, eu am fost salvat tot timpul?"
Am zis, "Sigur. Priveşte," am zis, "îl iubeşti tu pe El?" El a zis, "Cu toată inima mea."
Am zis, "Odată tu nu L-ai iubit."
El a zis, "Asta-i adevărat."
"Iar acum tu Îl iubeşti?"
El a zis, "Ei bine, acela-i adevărul."
"Ei bine, tu L-ai avut tot timpul."

E-208 Şi el a sărit de pe verandă, şi a început să plângă, şi mă ţinea în braţe. Şi a zis, "O Dumnezeule, eu am fost un Creştin toţi aceşti ani."

E-209 Vedeţi, treaba despre aceasta era, că el nu a fost îndreptat, la început. Aleluia!

E-210 Ce? Voi nu aţi putea face un miel dintr-un porc, nici dacă tu trebuia. El este un porc, de la început; el îşi vede de treburile lui proprii, şi spune mielului să-şi vadă de treaba lui. Singurul fel cum puteţi face porcul acela să creadă că este greşit să fie în coteţul de porci, este să pui un duh de miel în el. Dacă el vreodată primeşte un suflet de miel în el ... Sau, un miel nu are suflet. Dar dacă el vreodată primeşte un duh de miel în el, tocmai natura acelui lucru! Acela-i motivul că voi nu puteţi face, converti un porc, voi nu puteţi converti un miel, pentru că el nu are suflet. Ce este el, în duhul lui, el are aceeaşi natură pentru totdeauna. Vedeţi?

E-211 Dar, o fiinţă umană poate fi schimbată dintr-un porc într¬un miel, pentru că el are un suflet făcut în chipul lui Dumnezeu. Amin.

E-212 Ei bine, gândurile lui schimbate. Ceva o face pentru el. Aleluia! "Cum gândeşte un om în inima lui." Vedeţi? Cristos Creatorul a venit la el, într-o formă liniştită, şi a creat. Duhul Lui Propriu a luat la o parte natura omului, de a iubi dansul, şi lumea, şi comportările, şi din timpul acela el doar le-a lăsat la o parte şi a înfometat după Dumnezeu. Şi Dumnezeu a fost în el tot timpul. Acesta era Dumnezeu, la început. Vedeţi? Ia te uită. Amin.

E-213 "Aşa cum gândeşte un om." Acesta trebuie să devină un gând înainte să poată deveni un cuvânt. Iar un cuvânt, exprimat, se materializează. Eu cred în inima mea că eu sunt un Creştin pentru că eu am acceptat pe Domnul Isus Cristos; dacă eu nu plâng, dacă eu nu mă mişc, dacă nu fac mei un lucru. In inima mea, mai întâi, eu cred că Cristos a murit pentru mine în locul meu. Amin. Eu accept aceasta, ca un Creştin; eu o cred, ca un Creştin; apoi aceasta-i în inima mea. Apoi eu o exprim într-un cuvânt, "Eu sunt un Creştin." Aleluia! Atunci eu încep să umblu ca un Creştin, să vorbesc ca un Creştin, să trăiesc ca un Creştin, să fiu ca un Creştin. Şi prin roadele mele eu sunt recunoscut, de către lume, ca un Creştin. Aleluia!

E-214 Păi, eu nu am tins să devin aşa zgomotos. Dar, dar iată-L acolo, Cuvântul lui Dumnezeu! Isus a zis... Iată-L aici! Oh, doar spuneţi-mi când sunt eu destul de îndelung. Dar, ei bine, Isus a zis aceasta. Priviţi, "La început." Observaţi. Vedeţi, "Un om, aşa cum el gândeşte în inima lui." Acum ascultaţi ce a spus Isus. Noi nu vom lua...

E-215 Oh, dacă voi aţi călători numai în jur şi aţi vedea religiile; şi unul trebuie să facă aceasta, şi unul trebuie să facă aceea, şi unul trebuie să facă aceea. Dar, fraţilor, haideţi să lăsăm acest tabernacol vechi, o dată, să ajungem îndreptaţi pentru totdeauna.

E-216 Noi suntem Creştini, prin credinţă. Prin harul lui Dumnezeu, noi suntem Creştini. Vedeţi? Dumnezeu, în mila Lui infinită, ne-a chemat să fim înpăcaţi cu El, prin Fiul Său, Cristos Isus. O stabileşte! Nu ce am făcut noi. Ce a făcut El; El mi-a schimbat sufletul de la lucrurile lumii, în lucrurile lui Dumnezeu; de la cursele de cai, şi jocuri de noroc, şi adulter, şi minciuni, şi furturi. El mi-a schimbat sufletul, mi-a schimbat gândurile; şi apoi gândurile mele au devenit aşa de reale încât ele au devenit cuvinte pe buzele mele; şi ele se materializează, iar acum eu sunt un Creştin. Aceasta m-a făcut o persoană diferită. Aceea este ce v-a făcut pe voi. Vedeţi?

E-217 Acum, dacă aveţi o minte redusă, şi voi nu credeţi Aceasta, "Da," spuneţi voi, "ei bine, eu doar mă întreb." Voi mai bine să fiţi atenţi!

E-218 Voi ziceţi, "Ei bine, frate, eu-eu m-am bucurat." Mie nu¬mi pasă cât de mult te-ai bucurat. Zici, "Ei bine, eu am strigat." Aceea este bine, dar aceea încă nu înseamnă Acesta. Zici, "Eu am vorbit în limbi." Aceea-i bine, dar aceea-aceea încă nu înseamnă Acesta. Voi ziceţi, "Eu am vindecat bolnavii." Aceea încă nu înseamnă Acesta.

E-219 Isus a zis, "Mulţi vor veni la Mine în ziua aceea, zicând, 'Nu am scos eu draci în Numele Tău, am făcut lucruri puternice?' El va zice, 'Depărtaţi-vă de la Mine, voi lucrători ai fărădelegii. Eu nici nu vă cunosc."' Da, domnule.

E-220 Pavel a zis, "Chiar dacă vorbesc în limbi, şi omeneşti şi Ingereşti, chiar dacă am credinţă să mut munţii, dacă mi-aş vinde toate bunurile să hrănesc săracii, şi nu am dragoste, eu nu sunt nimic."

E-221 Trebuie să fie o schimbare. Iată-o aici, o schimbare a inimii; nu a acestui lucru fizic, ci inima sufletului vostru. În ceva, se ancorează, încât gândurile voastre în felul acela sunt reduse; voi nu mai vedeţi aceea. Voi doar vedeţi pe Domnul Isus. Voi vedeţi neprihănire, şi sfinţire, şi puritate, şi dragoste, şi har. Aceea este când voi aţi fost schimbaţi. Ce este un convertit? Convertit înseamnă "să schimbi ceva din nou." Şi gândurile voastre, obiceiurile voastre, fiinţa voastră, a fost schimbată de la un păcătos la un Creştin. Primul lucru, voi o ştiţi în inima voastră; apoi o exprimaţi cu buzele voastre; şi apoi se materializează, şi aceea este ceea ce sunteţi.

E-222 Acum, dacă vă gândiţi că voi o gândiţi, (ce cuvânt!), dar vă imaginaţi că o gândiţi, şi voi o exprimaţi şi aceasta nu se materializează, atunci voi sunteţi pe calea greşită. Voi o pricepeţi? Poate eu mai bine las ... vorbesc puţin mai încet. Priviţi, dacă vă imaginaţi că sunteţi un Creştin, şi voi o vorbiţi cu buzele voastre, dar voi aflaţi că nu sunteţi, voi mai bine să vă schimbaţi gândurile, să vă schimbaţi inima. Vedeţi? Pentru că, aceasta nu poartă mărturia, aceasta nu rodeşte rod din ea. "Dar roada Duhului este blândeţea, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, mila, credinţa." Dacă la fiecare lucru mic care apare, şi voi vă înfuriaţi la el, mai bine să fiţi atenţi. Acolo este ceva ce nu s-a întâmplat. Voi exprimaţi ceva aici, care nu este aici.

E-223 Isus a zis Fariseilor, "Voi făţarnicilor! Cum puteţi voi spune lucruri bune?" Aceea era ce îi făcea făţarnici; ei au gândit un lucru în inima lor, şi au exprimat cu buzele lor altceva. Un făţarnic este aşa. Aceea este ce îl face un făţarnic. Zicea, "Cum puteţi voi, fiind făţarnici." Căci, din abundenţa inimii vorbeşte gura. Voi nu vorbiţi ceea ce gândiţi de fapt." Şi vedeţi ce vreau eu să spun? Voi trebuie să spuneti ce gândiţi. Dacă voi nu o gândiţi, să nu o spuneţi. Vedeţi? Vorbiţi cuvintele voastre, lăsaţi ca ele să vină din adâncul inimii voastre.

E-224 Aşa cum a zis Isus de pomul acela, "Nimeni să nu mănânce din tine." Păi, acolo nu a fost un-nu a fost nici o umbră de îndoială în inima Lui întreagă, că pomul acela se va usca. De ce? Inima Lui venea din puritate, din... Acesta era Duhul lui Dumnezeu în El, care Îl făcea aşa, învăţându-i pe acei ucenici o lecţie. Vedeţi ce vreau să spun? In ordine.

E-225 Apoi, lăsaţi aceea să fie curată. Lăsaţi ca gândurile voastre să meargă pure, şi expresiile voastre pure. Trăiţi pur şi fiţi puri. Acum, din inima voastră iese "gândire rea, adulter," şi toate aceste lucruri diferite; dacă aceea vine din inima voastră, aceea-i ceea ce este în inima voastră. Dar dacă din inima voastră vine "neprihănire, pace, dragoste, bucurie," oh, Doamne, atunci Aceasta vine dintr-o resursă aici care este formată din aceea. Vedeţi ce vreau să spun? Este formată din Duhul lui Dumnezeu aici care s-a exprimat pe Sine prin lucrare, şi ceea ce spuneţi atunci se va împlini.

E-226 Eu vă voi da o mică înţelegere despre ceva, cât de infailibil este Cuvântul lui Dumnezeu. Vegheaţi ceea ce spuneţi. Când Dumnezeu vorbeşte ceva, aceasta trebuie să fie, mie nu-mi pasă cât de mult arată diferit. Eu am văzut lucruri, chiar ca în acest itinerariu chiar acum. Eu am văzut pe Dumnezeu făcând ceva, prieteni, care am gândit că era imposibil ca aceasta să se întâmple vreodată, dar s-a întâmplat. După ce am văzut deja greşeala despre ceva ce am făcut, a fost o greşeală; a trebuit să fi făcut ceva. Dumnezeu mi-a spus, mergi să o faci; am avut-o scrisă aici în buzunarul meu. Şi în loc să fac aceea, eu am uitat despre ea, şi m-am întors în jur şi am făcut altceva. Şi harul lui Dumnezeu a învârtit-o drept înapoi şi a dus-o la bun sfârşit, oricum. Amin. Aceasta trebuia să se întâmple.

E-227 Ei bine, eu cred, aici în Sfântul Ioan, eu tocmai am citit zilele trecute, pe undeva aici, acelaşi lucru. Cam, să vedem, acela-i al 12-lea. Da, iată-l aici. Priviţi, Sfântul Ioan 12, şi al 37-lea verset. Ascultaţi, 36, noi începem.
În timp ce aveţi lumină, credeţi în lumină, ca voi să puteţi fi copiii luminii. Aceste lucruri le-a vorbit Isus, şi s-a depărtat, şi-şi s-a ascuns de ei.

E-228 Acum ascultaţi. Aici este aceasta. Acum priviţi aceasta, foarte atent. Eu o am însemnată aici. Eu am citit-o în ... acolo în Bombay.
Dar deşi el-el a făcut aşa de multe miracole înaintea lor, vedeţi, totuşi ei nu au crezut în el:

E-229 Nu contează ce a făcut! El a înfăptuit minuni. Priviţi la această naţiune, priviţi la acest popor, priviţi ce semne şi minuni s-au întâmplat chiar aici în acest tabernacol. Priviţi ce lucruri au fost spuse, şi ce a fost dovedit de a fi de la Dumnezeu. Priviţi! Vedeţi! Dovedite de Dumnezeu, şi, totuşi, oamenii din oraş vor râde la Acesta, îşi bat joc de El, zicând, "Este telepatie mintală, sau un lucru sau altul." Ei nu înţeleg. Ascultaţi aici.
... deşi el a făcut aşa de multe minuni înaintea lor, totuşi ei nu au crezut în el:
Pentru ca spusele lui Isaia profetul să poată fi împlinite, care... a vorbit, Doamne, cine a crezut mărturia noastră? şi cui i-a fost descoperit braţul Domnului?
De aceea ei nu au putut crede, pentru că ... Isaia a zis aceasta,

E-230 Când Dumnezeu vorbeşte ceva, trebuie să se întâmple; căci este gândul Lui mai întâi, apoi Cuvântul Lui este exprimat. Atunci nu este nimic... Nu contează ce vine sau se duce, aceasta trebuie să se întâmple. Oh, puteţi voi vedea infailibilitatea Cuvântului? [Adunarea, "Amin." – Ed.] Oh, Doamne!
El le-a orbit ochii, el le-a împietrit inima; ca ei să nu vadă cu ochii lor, nici să nu înţeleagă cu inimile lor, şi să fie convertiţi, şi eu să-i vindec.

E-231 Priviţi! Dumnezeu, prin profetul Lui, Isaia, un om care îşi avea suişurile şi coborâşurile ca şi noi, îşi avea greşelile ca şi noi; dar Dumnezeu a adus omul acela aşa de predat, prin a fi un profet, încât cuvintele lui... Gândurile lui Dumnezeu! Aleluia! Gândurile lui Dumnezeu s-au exprimat prin acele buze muritoare ale lui Isaia; un om cu păcat şi lucruri care le am eu, cu urcuşurile şi coborâşurile lui cum le am eu, şi cum aveţi voi; dar un vas predat lui Dumnezeu, a exprimat gândul, gândul lui Dumnezeu, prin cuvânt. Şi nu contează ce au făcut ei, cuvintele lui Isaia au trebuit să fie împlinite, căci a fost gândul lui Dumnezeu exprimat prin Isaia.

E-232 Ia te uită. Aleluia! O Dumnezeule! "Pe această stâncă Eu voi zidi Biserica Mea, şi porţile iadului nu vor izbuti împotriva Ei." Oh, Doamne! Când lumea nu mai există, "Cerurile şi pământul vor trece, dar Cuvântul Meu nu va trece niciodată." De ce? El exprima, în Cuvânt, gândul Atotputernicului Dumnezeu. Şi când noi, prin credinţă, putem accepta acel Cuvânt, trebuie să devină material. Oh, cum îmi cutremură inima, să mă gândesc, "Cuvântul Tău, pentru totdeauna, în Cer, Doamne, este confirmat." Ce este gândul lui Dumnezeu, El le exprimă în Cuvinte, şi Aici este Cuvântul viu al lui Dumnezeu. [Fratele Branham a bătut în amvon de câteva ori – Ed.]

E-233 Isus a zis, "Cel ce ascultă Cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţă veşnică, şi nu va veni la condamnare; ci a trecut din moarte la Viaţă." Aleluia!

E-234 Nu "cel ce merge la biserică." Nu "cel ce-şi pune numele în carte." Nu "cel ce pretinde." Nu "cel ce strigă." Nu "cel ce vindecă bolnavii." Nu "cel ce deschide ochii orbului." Nu "cel ce vorbeşte în limbi." Nu "cel ce profeţeşte."

E-235 "Dar cel ce ascultă Cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţă veşnică, şi nu va veni niciodată la condamnare, ci a trecut deja din moarte la Viaţă." Oh, frate, lasă ca acea credinţă să se ancoreze o dată în inima aceea, până când acele Cuvinte vor fi adevărate înaintea lui Dumnezeu. Atunci, cerurile şi pământul se vor zgudui şi se vor duce, dar acel Cuvânt Etern, acel gând care este în inima ta, care este exprimat de Dumnezeu, nu mai poate greşi aşa cum cuvintele lui Isaia nu au putut greşi.

E-236 Acolo au fost cu miile care au privit la acele minuni ce s-au făcut, şi totuşi nu au putut crede, deoarece Isaia a exprimat-o şi a zis, "Ei nu vor crede Aceasta."

E-237 Cuvântul lui Dumnezeu este Etern. "La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu." Dumnezeu, la început, acolo în urmă când El a văzut lumea, El v-a văzut pe voi şi pe mine aici în această dimineaţă. El a văzut bebeluşul meu şezând acolo în spate. El a văzut fiecare persoană flămândă în India. El a văzut fiecare predicator în amvon. El a văzut fiecare făţarnic umblând. El a văzut întregul lucru. Gândirea infinită a lui Dumnezeu a prevăzut aceasta.

E-238 Şi El a zis, "Acum, să răscumpăr acea rasă căzută, Eu voi trimite pe Fiul Meu, Cristos Isus." Acolo era Cuvântul. La ţnceput, înainte ca acesta să fie un Cuvânt, era un gând. Inainte, acesta a fost un gând; el a fost exprimat într-un cuvânt; şi Cuvântul a devenit material şi a locuit printre noi. Aleluia! Cu zece milioane de ani, poate, înainte ca lumea să fie vreodată formată, Gândul lui Dumnezeu a văzut trupul Lui, să locuiască în carne, să ia afară boldul morţii. Iuh!

E-239 Cât de Etern este Cuvântul lui Dumnezeu! Oh, timpurile se vor schimba, anii vor veni şi se duc, veacurile de timp vor trece; dar Cuvântul lui Dumnezeu va rămâne pentru totdeauna. Iată-l acolo!

E-240 "O Doamne, lasă-mă să ascund Cuvântul Tău în inima mea, ca eu să nu păcătuiesc împotriva Ta. Lasă-mă să-L meditez, zi şi noapte. Lasă-mă să scriu poruncile Tale pe tăblia patului meu. Şi Ele întotdeauna să fie-fie înaintea mea. Şi, Doamne, ca eu să nu păcătuiesc în inima mea împotriva Ta." Ci lasă-mă să umblu în Aceasta. "De aceea acolo nu mai există acum nici o condamnare," Romani 8:1. Aleluia! "Nu există nici o condamnare pentru acei ce sunt în Cristos Isus, care nu umblă după fire, ci după Duhul." Amin.

E-241 Gândurile lui Dumnezeu exprimate, în inima umană, se mişcă drept înainte, aşa cum Dumnezeul nemuritor conduce supuşii Lui din loc în loc. Şi Biblia a zis, "Urmele paşilor omului neprihănit sunt rânduite de Domnul." Oh, Doamne! Cât de nouă este lumea? Cât de lungă este Eternitatea! Când ne gândim la Cuvântul lui Dumnezeu exprimat prin buzele unei fiinţe muritoare, totuşi aşa de supus la Cuvântul lui Dumnezeu!

E-242 El a zis, "Isaia a vorbit despre aceasta. Şi ei nu au putut să o facă, pentru că Isaia a zis-o sub inspiraţie."

E-243 Acel Isus Cristos, Emanuelul aici pe pământ, cu toate Scripturile de peste tot. Aşa cum El a umblat pe pământ, El ştia că El va învia, a treia zi. De ce? Pentru că David, sub inspiraţie, a zis, "Eu nu voi lăsa sufletul Lui în iad, nici nu voi suferi Eu ca Acel Sfânt al Meu să vadă putrezirea." [Fratele Branham bate pe amvon de şase ori – Ed.] El a zis, "De aceea inima mea s-a bucurat şi carnea mea s-a făcut... s-a făcut bucuroasă." Când Isus, sub un cuvânt, ungere, vorbeşte... vorbit de Dumnezeu printr-un om care îşi avea suişurile şi coborâşurile lui, David. David a zis, "Eu nu voi lăsa sufletul Lui în iad, nici nu voi suferi Eu ca Cel Sfânt al Meu să vadă putrezirea."

E-244 Isus a zis, "Dărâmaţi acest templu, şi Eu îl voi ridica în trei zile." Aleluia! El a crezut Cuvântul nemuritor al lui Dumnezeu. Da, domnule. Nu contează...

E-245 "El nu a, El nu a zis asta," voi ziceţi. "Ei bine, tu ştii, El a murit vineri, şi El a înviat. Cum este cu 'trei' zile?"

E-246 Isus ştia, că în şaptezeci şi două de ore vine muritor ... putrezirea vine la trup. El ştia, cândva între acele trei zile, cândva înăuntru acolo, Dumnezeu urma să-l învie. Pentru că David, sub inspiraţie, a zis că El îl va învia." Aleluia! O Scriptură scrisă pe Biblie! El a păşit înainte ca un erou, spre moarte, ştiind că Dumnezeu va ţine Cuvântul Lui; ce a gândit Dumnezeu, mai întâi, iar apoi a exprimat. Aleluia!

E-247 Astfel, astăzi, eu cred că, "Acel Domnul Isus înălţat atunci acolo sus în Înălţime, vine din nou, în acelaşi fel, aşa cum L-aţi văzut mergând." Şi El vine pentru cei Răscumpăraţi care sunt Născuţi din nou, spălaţi cu Sânge. "Aşa cum a plecat, tot aşa va veni El." Este exprimat în Biblie. Regi se pot ridica, diferenţă poate veni, tunetul poate opri pământul, foametea, bombele atomice, şi orice este. Dar, "Isus Fiul lui Dumnezeu va veni din nou în acelaşi fel cum L-aţi văzut plecând," căci este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu care a zis aşa.

E-248 Eu cred cu adevărat că Dumnezeu va vindeca acest trup, bolnavii, pentru că el a zis, "El a fost rănit pentru păcatele mele, zdrobit pentru nelegiuirile noastre, pedeapsa care ne dă pacea a venit peste El, şi cu rănile Lui am fost vindecaţi." Lăsaţi învăţătorii, teologia, orice ar putea să se ridice, seminarii se ridică şi cad, dar Cuvântul lui Dumnezeu se va mişca tot la fel. Da, domnule. Dumnezeu a spus aşa. Şi înainte ca Dumnezeu să o poată spune, trebuia să fie un gând. Şi Dumnezeu a gândit tot lucrul până la capăt, şi l-a exprimat în Cuvintele Lui, şi trebuie să se materializeze.

E-249 Nu demult, eu citeam, sau am văzut un loc, unde o fată a pus aceste cadrane pe un ceas, muindu-l în radiu. Şi ea s-a întâmplat să lingă acesta, pensula de limba ei. Aceasta a omorât-o. După ani şi ani mai târziu, ei au dezgropat craniul ei; şi ei şi-au pus stetoscopul în urechi, şi lucruri, şi l-au băgat jos în craniu. Şi voi aţi putut auzi radiumul acela, "rutt-rutt¬rutt." Acesta nu are sfârşit. El doar continuă să se mişte înainte şi înainte şi înainte şi înainte. Nu există sfârşit la radiu. El continuă să se mişte înainte. După ani şi ani şi ani, şi craniul nu era nimic decât un os alb, radiul încă se mişca pe acolo pentru că ea l-a băgat în gura ei. O porţiune din el aşa, şi radiu se mişcă înainte.
25° Cu cât mai mult atunci se va mişca Dumnezeul Etern, prin Fiinţa Lui Dumnezeiască, şi puterile vorbite ale Cuvântului Său, când El vorbeşte Cuvântul Lui! Timpurile se vor schimba, oamenii se vor schimba, naţiunile se vor schimba, lumile se vor schimba; dar acel Cuvânt se mişcă înainte şi înainte, pentru veci şi veci, pentru că este gândul lui Dumnezeu înainte ca el să fie exprimat. Aleluia!

E-251 Eu Îl iubesc cu toată inima mea. Şi după ce am văzut sutele de religii din lumea aceasta, eu spun, în această dimineaţă, "Pe Cristos, Stânca solidă, voi sta; toate celelalte terenuri sunt nisip scufundător, toate celelalte terenuri sunt nisip scufundă tor."
Să ne rugăm!

E-252 Tată Ceresc, oh, cât de fericit sunt eu în această dimineaţă, să ştiu că harul Tău răscumpărător, Fiul Tău, ne-a răscumpărat dintr-o viaţă de păcat. Oh, când văd trupul meu vestejindu-se, îmbătrânind, încărunţind şi zbârcindu-se, totuşi eu ştiu că dincolo de această umbră de aici, acolo, stă trupul făcut nu de mâini. Acolo stă cel nemuritor, aşteptând; şi aceea, într-o zi, când viaţa este trasă din acest trup, el se va trezi, din nou, în Prezenţa Lui acolo, să fie cu El prin veacurile timpului.

E-253 Dumnezeule, lasă ca fiecare bărbat şi femeie, în această dimineaţă, care au această speranţă în ei, să se purifice de lucrurile lumii. Şi aceste lucruri mărunte vechi care-i vor trage în jos, şi-i ţin mizerabili, lasă-i să fie Creştini fericiţi să Te slujească. Admite aceste lucruri, Tată, prin Numele lui Isus, Fiul Tău. Amin.

E-254 Eu cred că am mers doar un pic peste timp pentru voi, dar inima mea a fost purtată asupra Cuvântului Său, în Fiinţa Lui. Eu am venit nepregătit, fără să ştiu că eu voi vorbi; doar s-a întâmplat să spun aceste cuvinte. Şi eu nu am luat decât un singur verset din Scriptură, dar poate în câteva duminici noi o vom relua de acolo şi vom merge înainte, ce era Cuvântul.

E-255 Voi Îl iubiţi? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Ascultă, prietenul meu Creştin. Dacă există ceva în inima ta împotriva cuiva, mergi la ei acum şi fii împăcat. Uită tot trecutul. Şi dacă tu ai avut o viaţă cu suişuri şi coborâşuri, aminteşte-ţi, ceva a venit în inima aceea, ceva s-a mişcat în acele gânduri. Nu contează cine este duşmanul tău, iubeşte-l. Iubeşte-l. Nu contează ce s-a întâmplat, lasă-o să treacă. Până la urmă, tu eşti într-un câmp cu buruieni, ne dăm seama de asta, dar noi amândoi trebuie să creştem împreună. Noi trebuie să creştem împreună.

E-256 Căci, o fântână bună nu poate să dea ape rele, nici o fântână rea nu poate să dea ape bune. Un pom nu poate rodi roade stricate şi roade bune în acelaşi timp. Deci sau să facem toată fântâna curată, sau să facem toată fântâna murdară; una sau cealaltă, vedeţi. Căci, ea este murdară în primul rând, deci să curăţim fântânile în această dimineaţă, şi să spunem, "Doamne, toarnă înăuntru Duhul Tău, şi condu-mă, O Dumnezeule, condu-mă."

E-257 Căci văzând cum noi mergem jos într-o-o biserică Catolică de acolo, jos acolo în Roma, şi ei au vrut să mă ducă la ceea ce ei numesc biserica Os. Şi călugării lor, de sute de ani, ei i-au luat şi i-au pus în pământ, jos în biserică, şi i-au îngropat. Fiecare biserică este un cimitir, aproape. Şi ei pun inşii aceia înăuntru acolo. Şi după ce ei sunt acolo aşa de mult, ei se duc să-i dezgroape. După ce carnea este putrezită în ţărână, ei îi dezgroapă.

E-258 Şi ei au făcut o cameră, de multe, multe ori mai mare decât aceasta, doar din oase umane, cum le-au făcut ei şi le-au stivuit împreună. Şi în colţuri, unde tu păşeşti jos în acest fel, craniile şi totul. Candelabrele sunt făcute din bucăţile mici ale degetelor. Lămpile sunt făcute din oase, şi totul. Nimic decât doar... Şi acolo sunt mormintele altora care putrezesc. Un semn, la sfârşit, foarte izbitor, zice, "Odată noi am fost ca voi, şi cândva voi veţi fi ca noi." Asta-i adevărat.

E-259 Şi numai acei care iubesc pe Dumnezeu vor avea cândva Viaţă nemuritoare. Şi aceea este adevărat.

E-260 Şi eu am observat acolo, unde oamenii vin pe acolo. Religia Catolică este foarte mult pe superstiţii şi lucruri. Acele cranii pe călugării aceia acolo, au fost frecate până când au albit. Unele din ele s-au ros, aşa de adânc; dar oamenii le freacă, încercând să obţină binecuvântări şi lucruri ca acelea, de pe craniile acestor călugări. Aceasta doar merge să arate, că este o fiinţă umană. Este o inimă, şi ei flămânzesc după ceva.

E-261 Frate, religia lui Isus Cristos nu constă în a freca oasele oamenilor morţi. Acesta crede în Domnul Isus Cristos, şi acceptă Viaţa nemuritoare. Oh, Doamne!

E-262 Dar să gândiţi că este adevărat, odată oamenii aceia au fost aşa cum suntem noi aici în această dimineaţă. Ei au avut ocazia lor, şi noi o avem pe a noastră. Ce veţi face voi cu ea?

E-263 Oh, facem fiecare gram din ea să conteze pentru Domnul Isus. Nu avem timp pentru lucrurile lumii. "Lăsaţi la o parte orice greutate care vă împresoară aşa de uşor. Să alergăm această cursă, cu răbdare, care este aşezată înaintea noastră." Să iubim pe Domnul Isus.

E-264 Fiţi buni unul cu altul. Fiţi buni cu vrăjmaşii voştri. Iubiţi pe fiecare. Nu contează ce au făcut ei, iubiţi-i, oricum. Şi dacă tu nu poţi face aceea, frate, soră, dacă a fost vreodată un timp când aveţi nevoie de o...?... la altar, aceasta este atunci. Când poţi veni înapoi, crează...

E-265 Şi eu am recunoscut, zilele trecute, un duh egoist venind sus în mine, să spun, "Acest om este greşit. Eu ar trebui să-i spun despre aceasta." Aceea este greşit. Dumnezeu este Acela care să-i spună despre aceasta. Aceea nu este... Nu este treaba mea. Dar treaba mea este să predic Evanghelia şi să iubesc pe fiecare, şi să mă mişc înainte şi să-mi iubesc vrăjmaşii, aşa cum Isus Cristos m-a iubit când eu am fost vrăjmaşul Lui. Asta-i adevărat. Când eu am fost de neiubit, El-El m-a iubit la sânul Lui. Şi oricine care este de neiubit, eu să-i iubesc la fel. Duhul care a fost în Cristos, să fie în noi. Amin. Eu Il iubesc. Eu Il iubesc. Oh, Doamne!
Nu râvniţi aceste bogăţii zadarnice ale lumii,
Care aşa rapid se descompun,
Căutaţi să câştigaţi acele comori Cereşti,
Ele niciodată nu vor trece!
Ţineţi-vă de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu!
Ţineţi-vă de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu!
Zidiţi-vă speranţele pe lucruri Eterne,
Ţineţi-vă de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu!
Când călătoria mea este completă,
Dacă am fost devotat lui Dumnezeu,
Frumoasă şi strălucitoare casa mea în Slavă,
Sufletul meu răpit va vedea!
Deci să ne ţinem de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu!
Ţineţi-vă de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu!
Zidiţi-vă speranţele pe lucruri Eterne,
Ţineţi-vă de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu!

E-266 Este aceea rugăciunea fiecărui bărbat şi femeie, băiat sau fată, de aici astăzi? [Adunarea, "Amin." – Ed.] Dumnezeu să vă binecuvânteze, şi fie ca El să vă ţină în felul acela; smeriţi în duhul vostru; blând în sufletul vostru; iertând pe alţii precum Cristos, de dragul lui Dumnezeu, vă iartă pe voi. Fiţi buni, generoşi, bine veniţi.

E-267 Mai există vreo activitate, ceva în biserică, Frate Neville?

E-268 Ascultă, prietenul meu Creştin, aşa cum călătoreşti de aici, în această dimineaţă. Noi nu avem mult aici să-ţi oferim, în felul materialelor, voi străinii din porţile noastre. Noi avem un mic, tabernacol vechi. Noi suntem un popor sărac, tot aşa de săraci cât putem fi. Noi suntem-ne pare rău că nu putem avea ceva puţin mai bun aici să reprezentăm o-o primire bună oamenilor. Dar, fratele meu, soră, în interiorul acestor mici pereţi de aici, căci structura nu este prea mult la ce să priviţi, dar voi veţi găsi o bună primire pentru Domnul Isus Cristos. Veniţi, închinaţi-vă cu noi, dacă voi nu aveţi un loc unde să mergeţi. Noi avem un păstor iubitor aici. Nişte oameni buni aici în comitetul diaconilor, şi aşa mai departe, nişte Creştini buni. Vino, găseşte-ţi un loc, şi tu întotdeauna vei fi bine venit aici la Tabernacolul Branham.

E-269 Noi avem numai un lucru pe care-l putem face, noi iubim pe Domnul Isus cu toată inima noastră. Noi credem Cuvântul de a fi... această Biblie de a fi Cuvântul lui Dumnezeu. Noi nu avem ceva cărţi de texte; doar această Biblie. Noi nu avem nici o lege aici despre aceasta, aceea, de... Ei bine, legea noastră este dragostea. Crezul nostru este Cristos. Şi noi doar vă iubim cu toată inima noastră. Veniţi înapoi şi fiţi cu noi, dacă voi doriţi. Şi noi sperăm într-o zi să vă vedem într-o Ţară mai bună, unde noi vom...

E-270 Dar pe timpul acesta, să mergem înainte mărşăluind spre Sion, dacă vreţi, în timp ce vă ridicaţi în picioare. Teddy, ai vrea să vii aici sus, doar un minut, fiule, foarte repede. Noi suntem...

E-271 Serviciul de împărtăşire deseară. Oh, eu sunt bucuros să fiu aici pentru aceea. Ascultaţi, Isus a zis, "Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea Sângele Meu, are Viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în zilele din urmă." Acel Cuvânt este nemuritor. Este adevărat? [Adunarea, "Amin."] În ordine.

E-272 Acum, toţi împreună acum, să cântăm Mărşăluim Spre Sion. În ordine.
Veniţi, noi care iubim pe Domnul,
Şi bucuriile noastre să fie cunoscute,
Uniţi-vă într-o cântare de acord dulce,
Uniţi-vă într-o cântare de acord dulce,
Şi aşa să-nconjurăm Tronul,
Şi aşa să-nconjurăm Tronul.
Acum întoarceţi-vă în jur şi daţi mâinile.
Noi mărşăluim spre Sion,
Un frumos, frumos Sion;
Noi mărşăluim în sus spre Sion,
Frumoasa Cetate a lui Dumnezeu.
Oh, noi mărşăluim spre Sion,
Frumos, frumos Sion;
Noi mărşăluim în sus spre Sion,
Acea frumoasă Cetate a lui Dumnezeu.

E-273 Acum, în timp ce cântăm corul acela încă o dată, apoi cântarea noastră de eliberare. Noi vom cânta Mărşăluind Spre Sion, încă o dată, prezentaţi-vă celui străin. Spuneţi-i că sunteţi fericiţi că el este aici. Deoarece, biserica este caldă, şi noi nu vom zăbovi mult în biserică, mergem. Serviciul este gata acum. Noi doar vom elibera în câteva minute. Acum să ne întoarcem în jur şi să zicem, "Eu sunt Mr. Jones, şi eu sunt bucuros să vă cunosc. Veniţi din nou la tabernacol." Fiţi prietenoşi, zâmbiţi, fiecare. În ordine, acum.
Noi mărşăluim spre...
Prezentaţi-vă străinului, spuneţi-i să vină din nou.
... frumos Sion;
Noi mărşăluim în sus spre Sion,
Frumoasa Cetate a lui Dumnezeu.

E-274 Acum pentru cântarea nemuritoare a Tabernacolului Branham, de eliberare. Câţi vă amintiţi cântarea veche de eliberare?
Ia Numele lui Isus cu tine,
Copil al durerii şi întristării;
El bucurie şi mângăiere-ţi va da, I
a-L, oriunde vei merge.
Oh, Doamne! Fiecare, împreună.
Ia Numele lui Isus cu tine,
Copil al durerii şi întristării;
El bucurie şi mângăiere-ţi va da,
Ia-L oriunde vei merge.
O Nume scump, O ce dulce!
Speranţa pământului şi bucuria Cerului;
Nume scump, O ce dulce!
Speranţa pământului şi bucuria Cerului.
Ia Numele lui Isus cu tine,
Ca un scut de orice cursă;
Când ispite-n juru-ţi se adună,
Oh, şopteşte Numele acela sfânt în rugăciune.
O Nume scump, O ce dulce!
Speranţa pământului şi bucuria Cerului;
Nume scump (O Nume scump), O ce dulce!
Speranţa pământului şi bucuria Cerului.

E-275 Să ne plecăm capetele acum în rugăciune. Păstorule, vino şi eliberează-ne, vrei tu, fratele meu.