E-1 ... în preajma bisericii. Noi tocmai am avut un serviciu funerar, în această după-masă, avem un altul dimineaţă. Astfel am zis, "Să ne strecurăm jos la biserică, foarte repede acum, astfel ca noi să nu pierdem ceva din serviciu."

E-2 Şi eu nu am ştiut că Fratele Neville urma să zică, "Vino aici sus şi vorbeşte puţin." Dar eu sînt doar aşa de fericit pentru ocazia de a ajunge să vă salut din nou în Numele Domnului Isus, pentru dragostea şi bunătatea Lui, şi mila, către fiecare din noi; şi către fratele nostru de aici, păstorul.

E-3 Voi ştiţi, Fratele Neville este puţin deosebit de mulţi dintre lucrători. Ei doar... cînd un lucrător, cînd el renunţă la amvonul lui, aceea este doar foarte mult pentru el. Voi doar nu vă daţi seama ce este aceasta. Dar, Fratele Neville a fost întotdeauna aşa de iubitor şi atent să renunţe întotdeauna la amvonul lui cînd eu vin înăuntru. Şi zice, "Frate Bill..." Şi nu te întreabă numai dacă tu vrei; cumva te convinge ca să vii, voi ştiţi. Şi aceasta te face doar să te simţi de două ori bine venit. Şi eu sînt aşa de fericit pentru asta, vedeţi. Tu doar nu poţi să refuzi pe cineva, în felul acesta. Ei sînt doar aşa de amabili şi plăcuţi, în felul acesta.

E-4 Eu l-am auzit zicînd căci copilaşul lui vomita şi era bolnav. Şi eu... Fratele Junior, eu cred că era copilul lui pe care l-am auzit tuşind acolo în spate, cu cîteva minute în urmă. Este acela copilul tău, Junior, acela care tuşea? Şi o mulţime de răceli şi alte lucruri care se întîmplă. Noi vom avea rugăciune pentru bolnavi, doar peste puţin.

E-5 Acum, eu voi începe chiar unde am rămas azi dimineaţă atunci, acolo în al 4-lea capitol din Fapte. Şi astfel. .. Şi începem, cred eu, înainte cam la al 10-lea verset din al 4-lea capitol din-din Faptele apostolilor, sau, fapte ale Duhului Sfînt în apostoli. Vedeţi? Noi întotdeauna ne gîndim aceea, numim aceea, "Faptele apostolilor." Dar acestea nu au fost faptele apostolilor. Acesta era Duhul Sfînt în apostoli, acţionînd, voi vedeţi. Oamenii, ei înşişi, erau oameni, şi ei nu puteau acţiona. Inainte ca eu să merg mai departe...

E-6 Eu şedeam în spate cu Fratele Woods, doar cu cîteva momente în urmă. Şi un anumit om mic, care era aici în preajma bisericii de mult timp, el vroia întotdeauna să-şi găsească locul lui. Eu cred că puteam să-i spun, dacă el ar fi putut doar să o facă. Acesta este cîntatul. Frate Temple, tu-tu ai putea face un lucru sau altul, dar tu eşti un cîntăreţ bun. Astfel eu-eu sigur apreciez aceasta. Şi dacă tu doar te dezlănţui, să cînţi, Dumnezeu te-ar folosi. Dar tu-tu eşti ... ? ... în jur la orice alt lucru în afara lucrului corect. Intră în cîntări. Acolo este talentul tău. Tu trebuie să foloseşti asta. Minunat. Mie îmi place acel cîntat din vremuri vechi. Vouă nu? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Da, domnule. Să auzi asta, în urmă de tot în felul acesta, mie îmi place asta, Frate Neville. Sigur că îmi place. Unul...

E-7 Mie îmi place predicarea Fratelui Neville şi fiecare lucru. Şi mie desigur îmi place acel cîntat minunat de modă veche pe care el şi surorile îl cîntă, deasemeni, la-programul radio. Dacă voi toţi nu i-aţi auzit încă, mulţi dintre voi, păi, deschideţi în fiecare Sîmbătă dimineaţa şi ascultaţi-i, şi voi cu certitudine veţi fi binecuvîntaţi. Păi, soţia mea şi copiii, şi fiecare, urmăresc după programul acela, întocmai cum era de parcă eu urma să fiu acolo jos eu însumi, şi eu am fost acolo jos, la unul dintre cei-cei dragi în familie. Noi aşteptăm după acel amvon, sau programul acela, de Sîmbătă dimineaţă, şi noi sîntem aşa de bucuroşi de aceasta.

E-8 Voi ştiţi, în această dimineaţă a fost ceva care s-a întîmplat aici peste care eu-eu nu pot încă să trec, era aceea despre acel copil. Eu am avut cel mai misterios simţămînt referitor la acela. Şi eu doar mă întreb. Cînd m-am sculat în această dimineaţă, m-am uitat la soţie şi am zis, "Scumpa, eu-eu sau am avut un vis sau o viziune. Şi eu sînt," am zis, "eu-eu nu am să spun că aceasta a fost o viziune, pentru că eu aş fi putut să fiu adormit. Dar," am spus, "aceasta era aşa real! Şi eu şedeam acolo sus în cameră cînd s-a terminat." Am zis, "Nu-mi amintesc, totuşi, cînd m-am sculat să... la viziune, cînd ea m-a lovit."

E-9 Dar cînd am ajuns jos aici, ea... şi am văzut toate lucrurile acelea mişcîndu-se întocmai aşa. Şi eu am chemat-o pe Sora Cox şi i-am spus, cu cîteva zile în urmă, despre un bebeluş de acelaşi fel. Şi acela trebuie că era bebeluşul. Şi micuţul, ochii lui sînt mîncaţi de cancer. Ochişorul lui, aici, este deja dus, şi doar o coajă ieşită acolo. Acesta a mers dincolo în celălalt ochi, şi bebeluşul zace doar fără viaţă. Şi un chirurg renumit în Louisville, i-a spus mamei să-l aducă aici la mine, să mă rog pentru el. Astfel aceea este... Şi astfel tot... Eu doar cred că Dumnezeu a luat... a dat o viziune pentru acel bebeluş. Şi tot aşa de sigur după cum eu cred că stau la această platformă, în seara aceasta, acel bebeluş este vindecat. Da, domnule. Eu doar... Eu sînt foarte rar, Frate Cox, ca vreodată să ajung încurcat în lucruri de felul acela.

E-10 Acum, eu am făcut-o odată, eu nu am putut să o obţin întocmai clar despre Fratele George Wright, cînd eu am... Fratele McDowell m-a chemat, să-să merg la lucrul lui, sau mama lui Charlie acolo sus. Şi ea zăcea aproape fără viaţă, în spital. Şi Fratele Mack a vrut ca eu să merg, astfel eu-eu am mers sus să văd copilul. Şi eu am fost jos la Fratele George de patru zile. Şi eu l-am iubit. Dar cu toată inima mea eu am crezut că el se ducea. Aceasta-i adevărat. Eu cred că el murea. Şi doctorii, "Nu există nici o şansă pentru el." Cheaguri de sînge au mers la inima lui, astfel nu exista nimic ce se putea face.

E-11 D-na Wright, care şade aici, sora noastră, a întrebat ce gîndeam eu despre aceasta. După patru zile de rugăciune pentru el, am zis, "Eu cred că el este dus."

E-12 Şi micuţa Edith m-a întrebat despre aceasta. Eu nu am vrut să-i spun. Eu am zis, "Oh..." Dar ea încă avea credinţă. Ea a crezut. Ea o ţinea înainte. Şi eu...

E-13 Fratele Shelby şade înapoi acolo, întocmai de parcă el era propriul meu frate de sînge. El m-a întîlnit acolo afară, şi el a zis, "Ce crezi tu despre tati?"

E-14 Eu am zis, "Shelby, eu într-adevăr cred că el se duce." Eu am zis, "Eu cred că el se-el se duce de la noi." Eu am zis, "Păi, el este în vîrstă de şaptezeci şi trei de ani, şi el şi-a trăit timpul lui. Iar Dumnezeu i-a promis doar şaptezeci." Am zis, "Eu cred că el este dus."

E-15 Şi în noaptea aceea cînd am ajuns acasă de acolo, Fratele Mack a fost doar stăruitor ca eu să merg acolo sus. Şi Charlie m-a dus sus acolo, tîrziu... El a ajuns sus acolo, şi nu a venit înapoi pînă tîrziu în noapte, sau dimineaţa devreme. Şi eu doar am mers şi m-am rugat pentru femeie, era tot ce puteam eu să fac.

E-16 Şi cînd am venit acasă, am mers în cameră, şi m-am dezbrăcat şi m-am pregătit pentru pat. Şi cînd am făcut-o, am auzit pe cineva vorbind. Am privit acolo, şi acolo era o femeie cu părul cărunt. Şi ea stătea într-o bucătărie, vorbind cu cineva la telefon. Şi s-a întîmplat să fie, că aceasta era mama acelui băiat. Asta-i adevărat. Şi eu...

E-17 Apoi am văzut-salcia bătrînă chiar lîngă casa Fratelui George, şi am văzut căzînd cocoloaşe, de nămol sau noroi, arătau cumva de lut. Şi acesta era noroi, şi acesta era nămol. Şi El a spus că acesta era "mormînt." Ceva despre un mormînt, "Şi despre mulţi din aceia care au rîs de el, vor fi în mormîntul lor înaintea lui," sau ceva de felul acesta. Şi eu nu am putut să o înţeleg tocmai corect. Astfel, repede, eu am prins-o pe Sora Wright, şi am sunat-o şi i-am spus (Sora Wright, eu cred că era aceea) că eu nu am înţeles viziunea exact ce era aceasta.

E-18 Oricum, această mamă a lui Charlie a mers acasă, şi era acasă şi a vorbit la telefon, şi totul întocmai cum a spus viziunea. Eu cred că ea s-a dus acum. Dar, ea a mers acasă întocmai cum a spus aceasta, cînd ei au zis că ea nu putea să trăiască nici măcar pînă dimineaţa; dar ea a trăit. Acum, şi aceea era doar în considerare că Dumnezeu ne-a lăsat să ştim că El ne-a răspuns rugăciunii noastre.

E-19 Cineva a întrebat, zilele trecute, sau fie că-omul care a scris recent cartea, a zis, "Un om care are boală de prostată, şi," a zis, "el a fost vindecat. Şi un an mai tîrziu, a spus că el a fost bolnav din nou."

E-20 Păi, absolut. Tu poţi fi vindecat în seara aceasta, şi din nou bolnav dimineaţa, de acelaşi lucru. Tu poţi fi un păcătos în seara aceasta, şi un... Tu poţi fi un păcătos în seara aceasta, şi un Creştin dimineaţa. Tu poţi fi un Creştin în seara aceasta, şi un păcătos dimineaţa. Sigur.

E-21 Un doctor poate să-i dea unui om o penicilină pentru o răceală rea sau pneumonie, şi să-l vindece chiar acum. Şi ei ar putea să-i dea o examinare; să fie perfect clară, nici un pic de pneumonie la el, sau febră; iar mîine el poate să moară de pneumonie, acelaşi lucru. Este asta adevărat? Aceea nu are nimic de a face cu aceasta.

E-22 Vedeţi, aceasta este doar, "Se astupă cu ţînţarul, şi înghite cămila," aşa cum este vechea zicală.

E-23 Dar, oricum, atunci, venind înapoi şi spunîndu-i Sorei Wright. Am mers apoi, şi am avut din nou o viziune, şi l-am văzut pe Fretele George Wright şezînd chiar acolo înapoi, iar eu venind pe uşă. El a venit drept în jos pe aici şi a traversat acest culoar, şi a mers drept jos acolo şi a dat mîna cu mine, mergînd.

E-24 El nu putea umbla; voi toţi cunoaşteţi starea lui. Cheagurile de sînge tocmai i-au întors picioarele drept în jos în acest fel, iar doctorul a zis, "Aceasta va merge la inima lui. El ar putea muri oricînd." Astfel, la vîrsta de şaptezeci şi trei de ani, nu a existat nici o şansă pămîntească ca el să trăiască.

E-25 Şi eu am venit înapoi şi am spus bisericii, că am chemat-o pe Sora Wright. Nu numai atît, dar eu am mers acolo jos. Şi acolo în casa lui, oameni... Doi oameni şedeau în casa lui, cred eu, în dimineaţa aceea. Nu era aceasta corect, Frate George? Doi oameni erau în casa ta, în dimineaţa în care eu am venit acolo. Omul de la uşa de alături şi ceva alt om mare. Eu am zis, "Oh, da... " [Fratele George Wright zice, "Tu trebuie că ai vorbit cu ei. Eu nu-mi amintesc." – Ed.] Domnule? ["Tu trebuie că ai vorbit cu ei. Eu nu-mi amintesc." – Ed.] Eu cred... Nu a fost aceea adevărat, Edith? Da, şi acolo erau doi. Da, el era în stare rea.

E-26 Dar eu am zis, "Să nu lăsaţi nimic să vă deranjeze, deoarece Fratele Wright o să vină la tabernacol, umblînd din nou, căci aceasta este AŞA VORBEŞTE DOMNUL."

E-27 Eu m-am încurcat referitor la aceasta. Eu am zis, "Există ceva referitor la un mormînt." Şi ce era aceasta atunci, cînd vedenia mi-a fost descoperită clar, ce era ea, era că aceia care şi-au bătut joc de el că a părăsit biserica cu care era el, care nu credeau în vindecare Divină. Şi că el le va vedea săpate mormintele, şi să ştie că ei se vor duce înaintea lui.

E-28 Cîţi sînt rămaşi, de atunci? [Fratele George Wright zice, "Patru sau cinci au fost deja îngropaţi de cînd m-am făcut mai bine. Şi predicatorul meu care m-a predicat afară din biserica mea, a fost pus deoparte cam cu două săptămîni în urmă." – Ed.] Este Domnul drept? Da, domnule. Sînt sigur. Aceia sînt cinci din... Cei patru, şi acela, acela va fi cinci. Cinci sînt duşi. Şi nu a trecut încă un an, nu-i aşa, Frate George? ["Cam în jur de un an."] Doar în jur de un an, în timpul acesta. Asta este ceea ce era, vedeţi. Cînd Domnul vorbeşte, aceasta este absolut perfect. Voi puteţi doar să o urmăriţi drept în jos. Eu niciodată nu am văzut nici una din ele să dea greş. Şi nu contează ce, dacă...

E-29 Doctorii noştri preaiubiţi şi alte lucruri au lucrat cu copilul acela, şi a fost făcut fiecare lucru. Eu nu sînt sigur, dar sînt aproape sigur că acela este tocmai acelaşi lucru, deoarece eu am văzut pe femeia aceea cu treaba aceea pe ea, voi ştiţi, machiaj pe buzele ei; şi-şi ea stătea unde a fost predicat acel funeral al soţiei mele. Iar bebeluşul arăta ca bebeluşul meu, Sarah, în urmă acolo, vedeţi. Şi acela era bebeluşul, eu sînt aproape sigur. Dacă este el, nu există nimic altceva în lume... Dar eu l-am văzut pe acel bebeluş, de la moarte, venind la viaţă. Vedeţi? Şi el va trăi, tot atît de sigur cum Dumnezeu este în Cer în seara aceasta, şi Cuvintele Lui sînt adevărate. Da, domnule. Eu cred aceasta din toată inima mea. Astfel, noi vom urmări şi vedea. Domnul este minunat. Nu este El? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Cît de bun este El cu noi!

E-30 Acum noi studiam, în această dimineaţă, acolo în Cartea despre Fapte, despre Biserică, doar devenind în flăcări cu slava lui Dumnezeu. Cum că Domnul Isus tocmai a venit ca un martor, pe pămînt, că El era Fiul lui Dumnezeu! Cum au avut ei mare încredere în El! Şi cum le-a spus El că era imposibil ca El, în trup de carne, să fie în fiecare! El putea să fie numai într-un singur trup. Dar atunci, dacă El a plecat, El o să se întoarcă din nou în formă de Duh, şi atunci El va veni la fiecare inimă flămîndă care a flămînzit şi a însetat după El. Şi tocmai lucrările pe care El le-a făcut aici pe pămînt, El le va continua în Biserica Lui, pînă la sfîrşitul lumii.

E-31 Nu sînteţi voi bucuroşi că sînteţi în acea Biserică, în seara aceasta? Nu sub... Nu acest, acest-acest acoperiş de biserică. Eu vreau să spun, în Biserică. Există numai o singură Biserică. Şi-şi voi nu aderaţi la Ea. Voi-voi nu puteţi lua o hîrtie, în Ea. Voi-voi-voi sînteţi doar născuţi în Ea, asta-i tot. Şi voi sînteţi născuţi în Biserica aceea, şi aceasta este prin har că voi sînteţi născuţi în Ea. Tu nu puteai să flămînzeşti să vii în Ea; tu nu ai nici o dorinţă Ade Ea, tu urăşti tocmai gîndurile despre Ea, dacă Dumnezeu Insuşi nu te-a ordinat ca tu să fii în Biserica aceea. Şi dacă tu erai... Dacă tu vei fi vreodată în Biserica aceea, Dumnezeu a ştiut aceasta înainte de întemeierea lumii, că tu vei fi în Biserica aceea. Şi El a ordinat aceasta, şi te-a predestinat să fii în Biserica aceea. Nu este asta minunat?

E-32 "Toţi cei ce aud Glasul Meu vor veni la Mine." Este asta adevărat? "Şi toţi pe care Mi i-a dat Tatăl vor veni la Mine, şi Eu îl voi învia din nou în ziua de apoi."

E-33 Vedeţi, acum, oamenii spun, "Eu nu cred în astfel de lucruri!" Să nu-i dispreţuiţi. Să vă pară rău de ei, vedeţi. Rugaţi-vă pentru ei. Deoarece, ei-ei nu au nimic înăuntru aici, şi probabil că niciodată nu vor avea nimic, cu care să-i facă să creadă. Ei o cred dintr-un-un punct de vedere teologic. Ei spun, "Păi, da, eu cred că aceea este doar..." Dar, eu vreau să spun, ei nu pot să creadă fără ca acesta să fie într-adevăr Dumnezeu în inima lor. Vedeţi? Şi voi nu puteţi ...

E-34 Isus a zis, "Cel ce aude Cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţă veşnică." Nu pentru că el a aderat la biserică, nu pentru că el a fost botezat, nu pentru că el a făcut aceasta, pentru că el a strigat, pentru că el a făcut cealaltă. Lucrurile acelea sînt în ordine; aderarea la biserică, botezarea, strigarea. Dar El a zis, "Cel care are Viaţă veşnică, pentru că el a crezut."

E-35 Acum, în Fapte 2:38, Petru a zis, "Pocăiţi-vă fiecare din voi, şi fiţi botezaţi în Numele lui Isus Cristos pentru iertarea păcatelor, şi voi veţi primi darul Duhului Sfînt."

E-36 Şi eu m-am întrebat, de-a lungul anilor, cînd eu am văzut aceasta şi am citit-o. Mă gîndeam, "Doamne, aici vin bărbaţi şi femei." Eu i-am văzut să vină la altar, şi îngenunchiau şi plîngeau, şi se rugau, să meargă să fie botezaţi în Numele Domnului Isus, şi o săptărnînă mai tîrziu, să fie din nou afară cu lumea." M-am gîndit, "O Dumnezeule, cu siguranţă Cuvîntul Tău nu este greşit. Eu doar nu pot înţelege aceasta. Dar Tu, Doamne, dacă eu voi continua cu Tine, Tu ai zis căci Cuvîntul Tău va rămînea în mine."

E-37 Astfel eu am continuat cu El, pînă cînd acum eu văd ce este aceasta. El a făcut-o cunoscut, vedeţi. Şi eu nu am ştiut aceasta pînă cînd Domnul doar a deschis-o, într-o zi, şi acolo stătea aceasta chiar înaintea mea. Atunci eu am văzut că oamenii aceia nu erau ceea ce erau la început, vedeţi, că, "Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl Meu." Nu este acel care vrea să fie; acesta, este Dumnezeu care îl alege să fie. Aceasta nu este dacă tu Il vrei, sau nu; tu nu ai nimic de a face cu aceasta. Acesta este Dumnezeu. El, "El împietreşte pe cine vrea El să împietrească. El are milă de cine vrea El să aibe milă." Aceasta-i adevărat. Şi nu contează cine eşti tu, ce poziţie ai tu, dacă tu eşti preşedintele sau dacă tu eşti un vagabond de stradă, nu face nici un pic de deosebire. "Dumnezeu are milă de cine vrea El să aibă milă."

E-38 Şi înainte de a începe lumea, El a hotărît că aşa de mulţi oameni, în jos de-a lungul veacurilor, cine erau aceia, să fie salvaţi. Şi fiecare pe care El i-a hotărît vor veni la EL Aceasta-i adevărat. Fiecare va veni, şi niciunul din ei nu va fi pierdut. El a hotărît, a zis că va exista o Biserică acolo; Ea va fi fără vină; Ea va fi fără zbîrcitură.

E-39 Şi acum, aşa cum veacurile s-au mutat înainte, şi noi i-am văzut în această dimineaţă, în lecţie, şi acei mari învăţători Ortodocşi, tot atît de renumiţi şi cizelaţi cît puteau ei să fie, tot atît de sfinţi cît puteau ei umbla pe pămînt. Iar Biblia... Ascultaţi. Biblia a zis, "Ei au fost găsiţi fără vină." Deoarece, ei au zis, "Oh, eu nu aş atinge aceea. Eu nu aş face aceasta." Vedeţi, dar acela nu era har; acelea erau fapte.

E-40 Şi noi nu sîntem salvaţi prin fapte, ceea ce facem noi. Aceea nu este ceea ce am făcut eu care m-a salvat. Aceasta este ceea ce a făcut Cristos aceea m-a salvat. Vedeţi? Nu ce... Eu nu am sfinţenie.

E-41 Dacă am încercat să zic, "Păi, m-am lăsat de băut. M-am lăsat de fumat. M-am lăsat de furat, de minţit, şi aşa mai departe." Aceea este ceea ce eu am făcut, vedeţi. Aceea ar fi a mea proprie. Eu aş avea ceva cu ce să mă laud.

E-42 Dar eu nu m-am-nu m-am lăsat de nimic. El doar a venit la mine şi a luat aceasta afară din mine. Vedeţi? Aceasta este. Atunci aceasta nu este ceea ce eu am făcut. Aceasta este ceea ce a făcut El.

E-43 Şi, apoi, Duhul Sfînt atunci rămîne înăuntru, şi creşte zilnic; doar creşte, făcîndu-Se mai mare şi mai mare; împinge lucrurile afară, grijurile, ispitirea. Aşa cum voi le biruiţi, Duhul Sfînt îşi ia locul Lui. Voi ştiţi ce? Dacă voi aveţi într¬adevăr o ispită foarte rea despre ceva care nu este corect; biruiţi lucrul acela de cîteva ori, şi vedeţi dacă mărturia voastră nu înfloreşte datorită acesteia.

E-44 Priviţi la Samson. Cînd el a aflat... Leul a alergat afară să-l omoare, şi el a ucis leul cînd Puterea lui Dumnezeu a venit peste el. L-a ucis cu mîna lui goală, doar probabil că i-a tras fălcile aparte. Un micuţ, mititel, prichindel cu părul creţ, cam aşa de înalt. Micuţ, mititel, omuleţ, cu arătare uscăţivă, pe stradă; şapte bucle mici atîrnînd în jurul capului său, ca un mic sissy. Şi el nu era nimic mai mult decît un mic sissy, pînă cînd Duhul lui Dumnezeu a venit peste el.

E-45 Acum, nu ar fi prea greu să crezi că un mare uriaş măreţ ar putea să ucidă un leu cu mîinile lui. Eu cred că el ar putea să o facă. Dar ce era lucrul ciudat, era că acest mic flăcău a făcut-o.

E-46 Dar Duhul Domnului a venit peste el, şi el a ucis leul, l-a aruncat acolo la o parte. Şi albinele şi-au construit stupul lor înăuntru acolo. Şi Samson ... cea mai dulce miere pe care a mîncat-o el vreodată, a ieşit din hoitul acelui leu omorît. Este asta adevărat? De ce? El l-a biruit cu Puterea lui Dumnezeu.

E-47 Şi dacă voi aveţi ceva din care voi vreţi să mîncaţi ceva miere dulce, doar biruiţi aceasta cu Puterea lui Dumnezeu. Asta-i adevărat. Priviţi cît de bună este ea. Oh, doamne. Trece pe lîngă... Poate că tu ai fost un beţiv, şi, încă, de fiecare dată cînd tu miroşi whiskey sau bere, sau ceva, tu vrei să o bei. Biruieşte-o, prin Puterea lui Dumnezeu; şi treci pe acolo o dată, şi vezi ce simţămînt ai tu în inima ta, cînd tot lucrul este mort şi dus atunci, totul s-a terminat. Oh, doamne, acea miere dulce pe care tu ai obţinut-o din ea!

E-48 Acum, aceşti oameni într-adevăr au biruit. În Ziua Cincizecimii, ei toţi au fost umpluţi cu Duhul Sfînt. Puterile lui Dumnezeu au fost peste ei. Lor li s-au dat daruri, să vorbească în limbi, şi fiecare lucru. Ei doar au avut un timp minunat, şi Biserica era în flăcări.

E-49 Acum eu mă voi apropia dintr-un alt mic punct de vedere aici, de la Ştefan, în acest timp, pînă cînd eu ajung iarăşi înapoi la textul meu original, dacă eu pot. Observaţi, acolo era un om cu numele de Ştefan. El nu era unul dintre apostoli. Nu, el nu era. El era doar un diacon. Dar, oh, frate, el a avut ceva în inima lui. El nu a putut să stea liniştit.

E-50 Acesta-i felul cum este fiecare om cînd el Îl primeşte în inima lui. Doar nu poate să reziste aceasta; doamne, el trebuie să spună la cineva!

E-51 Şi aici erau ei, afară pe stradă, ţinînd o trezire, şi doar aveau un timp glorios. Păi, aceasta era ca şi o casă în flăcări, într-un vînt puternic. Voi doar nu l-aţi fi putut opri. Asta-i tot.

E-52 Astfel ei l-au ridicat, de jos de pe stradă, şi l-au tîrît în Tribunalul Sanhedrinului. Au zis, "Frate, noi îl vom aranja pe tipul acela. Noi vom opri tot fanatismul acesta." Şi ei l-au pus în temniţă pînă dimineaţa. Tribunalul Sanhedrinului a întîlnit, poate o jumătate de milion de oameni, sau mai mulţi, adunaţi acolo afară. Ei l-au împins pe micuţul Ştefan acolo afară.

E-53 Dar cînd el a ieşit, frate, el a ieşit afară, iar faţa lui a strălucit ca a unui Inger. Frate, eu nu-mi imaginez, strălucind ca o lumină, dar el strălucea cu o înfăţişare, care ştia despre ce vorbea el. Eu nu-mi imaginez un Înger să fie poate ca o strălucire, o lumină sau ceva strălucind. Dar aceasta a însemnat că el a strălucit cu aceasta, că el a înţeles despre ceea ce vorbea el.

E-54 Biblia a spus că el avea îndrăzneală. A păşit acolo afară, neînduplecat, şi a zis, "Voi bărbaţi din Israel..." Stătea singur, ca un miel între zece mii de lupi flămînzi scrîşnind după sîngele lui. A zis, "Voi bărbaţi din Israel, şi voi toţi din Iudeea, şi aşa mai departe, şi părinţi! Să vă fie cunoscut, că Dumnezeul lui Abraham ... Dumnezeul părinţilor noştri s-a arătat lui Abraham, l-a adus sus afară din Caldea, i-a dat promisiunea acestei ţări. Şi-şi la el a fost adus înăuntru Isus Cristos, pe care voi, prin mîini rele, l-aţi răstignit, şi omorît."

E-55 Şi cînd el a terminat să spună asta, el a zis, "Oh, voi îndărătnicilor, netăiaţi împrejur în inimă şi urechi, voi întotdeauna vă împotriviţi Duhului Sfînt! Aşa cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi!" Oh, doamne! Mi-ar place să aud predica aceea pe o înregistrare. Frate Beeler, doresc ca noi să fim avut pe acea una. Da, domnule. El a zis, "Oh, voi îndărătnicilor, netăiaţi împrejur în inimă şi urechi, voi întotdeauna vă împotriviţi Duhului Sfînt! Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi!" Frate, acela nu a reţinut loviturile (aşa-i?), cînd el a ştiut că sîngele lui o să fie vărsat în felul acesta.

E-56 Biblia a zis, "El era un om plin..." Plin de ce? Plin de nebunie? Nu, domnule. Plin de teologie? Nu, domnule. "El a fost plin de Duhul Sfînt." Acolo este unde au zăcut toate aceste mari, calităţi minunate, deoarece el a fost umplut. Lumea a fost împinsă afară, iar Duhul Sfînt era în el. El era un om plin de Duhul Sfînt. Doamne! Să-l opreşti? Tu nu o puteai face. Nu exista să-l opreşti. El era aprins, frate. El trebuia să predice Evanghelia. Şi el a predicat Evanghelia, şi a făcut semne şi minuni.

E-57 Şi după o vreme, cînd ei s-au năpustit asupra lui, l-au tîrît din curţi şi l-au dus acolo afară, şi l-au omorît. Şi ei au aruncat cu bulgări şi pietre în el, pînă cînd l-au zdrobit de moarte. Stînd acolo era Pavel, a mărturisit aceasta, şi cînd Pavel s-a uitat în jos şi l-a văzut pe Ştefan murind. Ştefan a privit în sus şi a zis, "Eu văd cerurile deschise. Eu văd cerurile deschise şi pe Isus stînd la mîna dreaptă a lui Dumnezeu."

E-58 Pavel a privit jos. Îmi imaginez cum şi-a scărpinat capul, şi s-a gîndit, "Ce se întîrnplă?"
El a zis, "Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta."

E-59 El a adormit în braţele lui Dumnezeu, legănat. De ce? El nu a mai simţit o altă piatră de atunci înainte. Dumnezeu l-a legănat să doarmă în braţele Lui, întocmai ca o mamă pe copilaşul ei sugar. Dumnezeu l-a purtat pe sînii lui Cristos, la Tronul lui Dumnezeu acolo, unde el este în pace; şi numărat printre martiri, cu o coroană de martir acolo în seara aceasta, "nemuritor," stînd printre bărbaţi. Acela era Ştefan, umplut cu Duhul Sfînt. Asta-i adevărat. Bulgării doar şi-au pierdut simţul, pietrele mari, aşa cum ele se loveau de capul lui. Dumnezeu l-a legănat să doarmă. Biblia nu a spus că el a murit. Biblia a zis, "El a adormit." Amin. În acest fel mor Creştinii. Amin. În regulă.

E-60 Acum ei aveau un timp măreţ. Raportul acela a venit înapoi; aşa cum a zis fratele Neville, cu un timp în urmă. Nu doar... doar cumva să-i îngîmfe pe apostoli, şi aşa mai departe. Ei trebuiau să facă ceva cu aceasta. Drept înainte, ei au plecat din nou, cît de tare puteau ei să meargă, predicînd Evanghelia. Petru şi Ioan, doi oameni neştiutori, neînvăţaţi, au trecut prin poarta numită Frumoasa. Doamne!

E-61 Diavolul a zis, "Bine, acum, ei sînt chiar acolo afară predicînd, astfel aceea nu va vătăma nimic." Apoi, toţi aceşti oameni cred în predicare, totul.

E-62 Dar cînd ei au trecut prin poarta numită Frumoasa, acolo zăcea un om. Duhul Sfînt a zis, "Petre, omul acela poate fi vindecat. El are credinţă." Cînd el şi-a dat seama că el are credinţă să fie vindecat, a zis, "Ridică-te în picioare." Şi el l-a ridicat, şi l-a ţinut pînă cînd oasele glesnelor lui au primit tărie. Şi el a plecat, sărind şi săltînd, şi lăudînd pe Dumnezeu. Voi ştiţi ce? Aceea a cauzat mai mult necaz decît toată predicarea pe care ei au făcut-o vreodată.

E-63 Frate, tu lasă doar să înceapă ceva pe partea fenomenală, şi priveşte cum fiecare pungaş, canalie în iad, merge să urle la el, cerînd sînge. Este aceasta adevărat? Adevărat.

E-64 Eu vă spun, Petru a predicat o predică în Ziua Cincizecimii, şi trei mii de suflete au fost mîntuite. Diavolul nici măcar nu s-a mişcat din patul lui. Asta-i adevărat. "Oh, bine, lasă-i în pace." Vedeţi?

E-65 Dar el a trecut prin poarta numită Frumoasa, ziua următoare, şi a vindecat un om, şi era olog din pîntecele mamei lui, şi tot iadul s-a năpustit asupra lui. Asta-i adevărat. L-au aruncat în închisoare şi l-au ţinut acolo peste noapte. Da, domnule. L-au pus în temniţă, în celula interioară de acolo, din cauza fenomenului. Diavolul a zis, "Eu nu pot să las lucrul acesta să înceapă acum, vindecarea Divină. Dacă ei o fac, ei într-adevăr îmi vor doborî proptele de sub mine." Asta-i adevărat. "Deoarece, eu i-aşi putea păcăli, în jur, cu puţină teologie, din cînd în cînd. Dar eu cu siguranţă că nu pot înşela acel Lucru real care iese, şi oamenii îl văd făcut. Eu voi opri doar aceasta înainte ca celălalt grup să ajungă pe-scenă."

E-66 El nu a oprit-o atunci. El nu o poate opri acum. Asta-i adevărat. Evanghelia lui Dumnezeu se va mişca înainte, şi înainte, şi înainte, şi înainte. Şi cînd nu vor mai fi ceruri sau nu va mai fi părnînt, acel Cuvînt încă va rămînea acelaşi. "Căci cerurile şi pămîntul vor trece, dar Cuvintele Mele nu vor trece niciodată." El nu poate trece. Acele Cuvinte sînt tot atît de nemuritoare ca Dumnezeu Însuşi. El nu poate trece. Eu cred fiecare Cuvînt din El. Toate lucrurile care a fost Isus, El este acum, şi întotdeauna va fi. Asta-i adevărat. El este acelaşi ieri, azi, şi în veci.

E-67 Acelaşi Duh Sfînt care a căzut în Ziua Cincizecimii este acelaşi Duh Sfînt de astăzi. Eu voi admite că Acesta a fost călcat, batjocorit, interpretat greşit, reprezentat greşit, şi fiecare lucru ca acesta; acela este numai diavolul, care falsifică. Dar există un adevărat, botez veritabil al Duhului Sfînt, care aduce aceleaşi rezultate pe care ei le-au avut în Ziua Cincizecimii. Asta-i adevărat.

E-68 Sigur, diavolul îşi are vechile momeli de ciori acolo afară. Eu vă spun Adevărul. De fiecare dată cînd vedeţi o sperietoare de ciori ridicată, amintiţi-vă, acolo este ceva bun în jur. Asta-i adevărat. Sigur. Voi nu vedeţi o sperietoare de ciori pe un ananas bătrîn... sau eu vreau să spun, mere pădureţe aici afară. Voi o găsiţi sub pomii mari dulci, unde vedeţi sperietoarea de ciori, deoarece ei vor ca să le sperie. Diavolul împlîntă fiecare sperietoare de ciori în jur, la religie într¬adevăr bună a Duhului Sfînt, pe care el le poate pune acolo în jur. Deoarece, chiar acolo înăuntru stă Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu cel înviat, cu Puterea Lui nemuritoare, acelaşi ieri, azi, şi în veci. Amin! Aceasta înseamnă "aşa să fie." În regulă.

E-69 Acum, noi aflăm, că ei i-au pus în temniţa din interior. Dimineaţa următoare, le-au dat o bătaie bună, şi i-a trimis afară.

E-70 Acum noi îl aflăm pe Petru, în această dimineaţă, ridicîndu-se între ei, jos aici în al 4-lea capitol. Şi el a zis, "Păi, voi bărbaţi din Israel, şi voi care locuiţi în Iudeea! Aceasta să vă fie cunoscut. Isus din Nazaret, cum El a dovedit că El era un Om de la Dumnezeu. Toate semnele şi minunile pe care le-a făcut Dumnezeu prin El, a dovedit că El era un Om al lui Dumnezeu." Ei ştiau că El era Omul lui Dumnezeu. Şi apoi el a zis, "Voi, cu mîini rele, aţi răstignit şi omorît pe Prinţul Vieţii; pe Care Dumnezeu l-a înviat, şi noi sîntem martori la aceasta."

E-71 A zis, "Prin credinţa în Numele Lui omul acesta este făcut întreg." A zis, "Dacă noi sîntem cercetaţi astăzi pentru faptele bune pe care noi le-am făcut, să vă fie cunoscut, şi la toată casa lui Israel, că prin Numele lui Isus Cristos acest om a fost vindecat."

E-72 Cînd ei au întrebat, "La ce-ce grup religios aparţin ei? Unde au fost ei ordinaţi? Din ce cimitir au ieşit ei?" Sau una alta în felul acesta, "De unde au venit toate acestea? De unde v-aţi obţinut drepturile să faceţi aceasta? Arătaţi-ne ce grup reprezentaţi voi, astfel ca noi să putem merge înapoi la bătrîni şi să aflăm pentru ce faceţi voi aceasta. Da, domnule. Noi vrem să aflăm ce fel de biserică învaţă acest fel de erezie pe aici. De unde sînteţi voi?"

E-73 Petru a zis, "În Numele lui Isus Cristos, prin credinţa în Numele Lui, acest om este făcut întreg." Amin.

E-74 Şi ei nu puteau zice nimic despre aceasta, deoarece acolo stătea omul, şi ei îl cunoşteau. Amin. Amin.

E-75 Observaţi, priviţi ce a zis el aici acum.
Şi aceasta este piatra care a fost respinsă de voi zidarii, ...
Nici nu există salvare în vreun alt nume: căci nu există nici un alt nume sub cer dat printre oameni, prin care voi trebuie să fiţi salvaţi.

E-76 Oh, respingerea Pietrei! "Piatra a fost respinsă." De ce? Cînd ei au zidit templul lui Solomon...

E-77 Eu vreau să observaţi un tablou foarte frumos aici. Cînd ei au mers să zidească templul lui Solomon, pietrele au fost tăiate, dintr-un loc, şi un alt loc, şi un alt loc. Unele din ele au fost tăiate în acest fel, şi unele în acel fel. Dar Biblia a zis, căci, cînd ele au venit împreună... A durat patruzeci de ani, eu cred, să înalţe templul. Şi acolo nu a fost un bîzîit de ferăstrău, nici sunetul unui ciocan, în patruzeci de ani. Pietrele mergînd împreună, piatră pe piatră; singurul lucru pe care-l aveau de făcut era să întindă puţin mortar peste ea şi să o aşeze acolo jos. Şi ea s-a lipit, piatră cu piatră, piatră cu piatră. Gîndiţi-vă la aceea.

E-78 Acum, aici este ideea mea despre aceasta, fraţilor. Cînd... Acel templu acolo a reprezentat Templul, spiritual, Templul în care sîntem noi acum. Ei au venit în templu pentru binecuvîntarea lor. Noi sîntem botezaţi în Templul lui Dumnezeu, în Trupul lui Dumnezeu, în Trupul lui Isus Cristos. Şi noi sîntem în Cristos, prin botezul Duhului Sfînt; Întîi Corinteni 12. "Şi de aceea acum nu există condamnare pentru acei ce sînt în Cristos Isus," Romani 8:1, "care nu umblă după trup, ci după Duhul." Ei doresc lucruri spirituale. Lor nu le pasă de lucrurile fireşti.
Trupul meu zice, "Eu sînt prea obosit."

E-79 Duhul meu zice, "Tu nu eşti. Eu sînt Şeful tău. Urmează-¬Mă." Amin.

E-80 Vedeţi un caz acolo afară, şi doctorul zice, "Tu ştii cazul acela nu se poate face bine. Cazul acela este dus." Eu voi privi la ea, eu zic, "Asta-i adevărat."

E-81 Dar Duhul Sfînt vine şi dă o vedenie, zicînd, "El se va face bine." Atunci eu zic, "AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Omul va trăi."

E-82 Şi noi nu mai umblăm după lucrurile firii. Noi umblăm după lucrurile Duhului. Asta-i adevărat.

E-83 Acum, cînd aceste pietre vin împreună ... Ele au fost tăiate, din toată lumea, în diferite locuri. Lemnul şi ... cărate în jos din cedri lor înalţi din Liban, au fost tăiaţi şi aduşi jos la Iope, cu carul cu boi, şi înăuntru înainte, aşa mai departe, cu pluta, pînă cînd ei au ajuns să facă-templul. Dar cînd ele au venit împreună, nu ...

E-84 Eu vreau ca voi să observaţi. O piatră a fost tăiată în acest fel, o altă piatră tăiată în alt fel. Probabil, cînd pietrarii le-au tăiat, ei s-ar fi putut certa şi sfădi, şi toate celelalte.

E-85 Aşa cum fac o grămadă de predicatori astăzi, "Eu sînt Metodist. Eu sînt biserica lui Dumnezeu. Glorie lui Dumnezeu, eu aparţin la Adunarieni. Eu aceasta." Voi continuaţi să vă certaţi. Dar, amintiţi-vă, că Dumnezeu este Acela care face tăierea.

E-86 Şi cînd acesta taie în acest fel, şi unul în acel fel, ei nu puteau înţelege. Dar cînd ei au mers să le pună împreună, întregul lucru era aşezat pe pămînt. Şi ei l-au pus, bloc peste bloc peste bloc, şi nu mai trebuiau să mai taie.

E-87 Eu cred, că într-una din aceste zile glorioase, cînd această confederaţie unită a bisericilor merge împreună, şi noul papă este adus din Statele Unite şi pus acolo conform cu profeţia, atunci ei vor forma un chip asemănător fiarei. Şi eu vă spun, că Biserica adevărată a lui Dumnezeu va fi adusă împreună. Credincioşii reali, adevăraţi dintre Metodişti, Baptişti, Prezbiterieni, Penticostali, Nazarineni, Pelerinii Sfinţeniei, orice vor fi ei, vor merge împreună, şi vor fi cimentaţi prin dragostea lui Dumnezeu, care va forma Trupul Domnului Isus Cristos, toţi credincioşii. Şi agnosticii şi cei cu mintea redusă vor fi aruncaţi la o parte; ei vor merge drept înainte în confederaţia bisericilor.

E-88 Şi am citit zilele trecute, căci chiar Adunările lui Dumnezeu au mers în confederaţia bisericilor. Oh, doamne! Trebuiau să nege doctrina lor evanghelică, ca să facă astfel. Asta-i adevărat. Şi toate semnele şi minunile lor penticostale, principiul, ei trebuie să nege aceasta, să fie în confederaţia bisericilor. Trebuie să o nege, oh, frate, să aibe prestigiu.

E-89 Eu mai degrabă, aşa cum am spus de multe ori, mă culc pe stomac şi să beau apă de pîrîu, şi să mănînc sărăţele, şi să fiu popular cu Dumnezeu, şi să fiu slujitorul Lui al lui Dumnezeu; decît să am ce există mai bun, ce dă această lume, dacă eu ar trebui să compromit credinţa mea în Domnul Isus Cristos şi Biblia Lui. Eu cred că Acesta este Cuvîntul lui Dumnezeu infailibil, şi fiecare Cuvînt din El este corect. Da, domnule.

E-90 Acum noi vom privi acolo înăuntru cum făceau ei. Ei au respins... Ei au venit, punînd jos pietrele lor. Şi ei au ajuns la un loc, şi au găsit o piatră cu o arătare ciudată. Ei nu au putut folosi piatra aceea. Au zis, "Piatra aceea nu este bună." Şi ei au azvîrlit-o deoparte, acolo în grămada de buruieni pe undeva. Ei nu o puteau folosi. Ea arăta ciudat. Şi ei au încercat să-şi zidească clădirea. Şi ei au ajuns în jur la un loc, şi au pus toate pietrele, şi le-au pus jos în acest fel. Ei au ajuns la un loc, şi ei nu au putut găsi acum nici o piatră să potrivească cu acest colţ. Ei au continuat să zidească şi să zidească şi să zidească. Şi clădirea a ajuns aşa de departe în sus, încît nu puteau merge mai departe, căci ei aveau nevoie de o piatră unghiulară. Ei au căutat prin toate pietrele, încercînd să găsească o piatră unghiulară, dar ei nu puteau găsi vreuna. Şi primul lucru care- 1 ştiţi, cineva a mers afară în grămada de buruieni. Şi tocmai piatra pe care ei au respins-o a fost piatra principală din capul unghiului.

E-91 Şi asta este ceea ce este şi astăzi, prieteni. Biserica Metodistă este în regulă. Biserica Baptistă este în regulă. Biserica Prezbiteriană, cea Penticostală, cea Nazarineană, Pelerinii Sfinţeniei, orice ar putea fi, ei sînt în regulă. Dar treaba cu aceasta este, frate, că ei resping Piatra unghiulară reală. [Fratele Branham bate pe amvon de cinci ori – Ed.] De aceea Evanghelia nu a mers la toată lumea, prin puteri şi semne şi demonstraţii, din cauză că denominaţiunile au tăiat afară tocmai Puterea fenomenală, zicînd, "Zilele minunilor au trecut. Nu există un astfel de lucru ca vindecare Divină. Nu există un astfel de lucru ca vorbirea în limbi. Nu există un astfel de lucru ca ceva al supranaturalului. Aceea a fost pentru o zi care a trecut."

E-92 Şi tu vei afla, frate, că, fiecare din ele care face aceea, ele zac drept pe raft. Ele nu sînt nimic mai mult decît organizaţii de loje. Ele au o mulţime de aderanţi, asta-i adevărat, dar Biblia a spus, "Ei vor avea o formă de evlavie, dar vor tăgădui Puterea din ea; depărtaţi-vă de aceştia."

E-93 Dar ca biserici, ei află că, toate aceste denominaţiuni au încercat să zidească. Ele nu pot să construiască pe nimic altceva decît pe Isus Cristos şi neprihănire. Şi dacă voi primiţi pe Isus Cristos, şi ziceţi că este o nebunie...
Ziceţi, "Oh, Eu l-am primit pe Isus."

E-94 Dacă voi îl primiţi pe Isus, voi primiţi Ceva care vă spune, că, "Acest Cuvînt al lui Dumnezeu este inspirat; şi El este acelaşi Domn Isus, în seara aceasta, înfăptuind şi făcînd tocmai aceleaşi lucrări pe care El a zis că El le va face," sau voi nul¬aţi primit pe Domnul Isus. Voi aţi primit ceva teologie, dar nu pe Domnul Isus. Căci atunci cînd vine Isus în inima voastră, acolo s-a întîmplat ceva, că voi credeţi tot ce spune Dumnezeu.

E-95 Nu numai aceea, dar voi ştiţi că Aceasta este aşa. Toţi dracii din iad nu ar putea să clatine Aceasta de la voi. Păi, sigur, tu O crezi. Dumnezeu a spus deja aşa, şi aceea o stabileşte. Cînd AŞA VORBEŞTE DOMNUL, voi vă aşezaţi speranţele voastre chiar acolo. Trăieşti sau mori, voi credeţi Aceasta, oricum. Tu eşti gata să-ţi pecetluieşti mărturia cu sîngele tău, oricînd, căci tu crezi că Acesta este Adevărul. Tu ştii că Acesta este Adevărul, căci Dumnezeu a spus aşa. Şi Ceva din lăuntrul tău ştie că Acesta este Adevărul.

E-96 Dar, acum, dacă tu vii doar înăuntru dintr-un punct de vedere educaţional, şi, păi, tu ai putea argumenta Aceasta şi argumenta Aceea, şi să spui, "Aceasta nu este, şi Aceea nu este. Şi noi nu credem Aceasta, şi noi nu credem Aceea." Voi ştiţi, argumentează. Voi ziceţi, "Oh, bine, eu nu pot să cred în aşa ceva ca Aceea." Poate voi vă loviţi de acelaşi lucru în New Albany, în seara aceasta; argumentînd împotriva lui Dumnezeu. De ce este aceasta?

E-97 Ascultaţi puţin mai departe, şi aflaţi rugăciunea care s-au rugat aceşti oameni. Au zis:
... De ce s-au întărîtat păgînii, şi poporul îşi imaginează un lucru zadarnic?
... într-adevăr Doamne, … fiul tău Isus.
... şi dă slujitorilor tăi, …

E-98 Cînd ei s-au rugat cu un acord, au zis:
... dă slujitorului tău, ca... să vorbească-vorbească Cuvîntul lui Dumnezeu cu îndrăzneală,
Prin întinderea braţului fiului tău, Isus, să vindece pe bolnavi; ...

E-99 Amin. Dumnezeu să ne ajute să avem o adunare de rugăciune ca aceea! Şi cînd ei s-au rugat, clădirea s-a cutremurat unde ei erau adunaţi împreună? Oh, doamne. Aceea este ceea ce avem noi nevoie în seara aceasta, bărbaţi şi femei cu o inimă şi un acord, aşa cum au fost ei. Ei nu acordă nici o atenţie la aceasta sau aceea, sau lucrul celălalt, ci voi sînteţi pierduţi în Cristos Isus. Speranţele mele nu sînt zidite pe nimic mai puţin decît Sîngele lui Isus şi neprihănirea. Dacă soarele răsare mîine, dacă nu răsare; noi ne legăm împreună printr-un jurămînt, înaintea lui Dumnezeu, că noi îl vom sluji pe Domnul Isus şi vom umbla în urma paşilor Lui, indiferent de preţ. Atunci voi veţi găsi o biserică care se mişcă înainte. Amin. Au zis:
Nici nu există salvare în vreun alt nume: căci nu există un alt-alt nume sub cer dat printre oameni, prin care voi trebuie să fiţi salvaţi.

E-100 O anumită domniţă care vine la această biserică, ea nu este o membră aici. Ea este o Metodistă, dar ea ne iubeşte. Şi ea vine la biserică.

E-101 Şi o altă doamnă a zis, "Unde mergi tu la biserică?" A sunat-o. Eu am auzit aceasta. A zis, "Unde, unde te duci la biserică?"
A zis, "Mă duc sus la Tabernacolul Branham."

E-102 Ea a zis, "Tu vrei să spui că mergi acolo şi asculţi acel fel de Doctrină, să şezi sub aşa ceva ca Aceea?"
A zis, "Ce fel de Doctrină?"

E-103 "Păi, ei se laudă prea mult despre Isus; despre botezare, folosind Numele Lui în botez, foloseşte Numele Lui în toate celelalte."

E-104 Căci Biblia a spus, fraţii mei, "Nu există nici un alt nume sub cer dat printre oameni, prin care voi să puteţi fi salvaţi." Cu certitudine.

E-105 Eu îţi spun, frate, Eu-eu nu sînt un certăreţ. Dar mi-ar place să văd vreun om, oriunde, oricînd, prin Biblie, să dovedească că Aceea nu este corect. [Fratele Branham bate pe amvon de cinci ori – Ed.] Aceasta-i adevărat. Nu contează ce spun ei, "Tu eşti nebun," şi orice altceva; nu face nici o diferenţă.

E-106 Stînd într-o librărie, zilele trecute, unde eu urma să cumpăr nişte cărţi. Şi o doamnă a zis, "Eu nu le-aş avea pe raftul meu. Eu nu le vînd." A zis, "O doamnă a venit pe aici şi le-a cumpărat pe toate." Ea avea şapte, şi doamna aceasta le-a cumpărat pe toate. Eu presupun că ea a vrut să scape de ele. Şi acolo era...

E-107 A venit sus subiectul despre vindecare Divină. Acolo stăteau doi predicatori Metodişti, şi unul Prezbiterian. Predicatorii Metodişti, şi predicatorul Prezbiterian, mi-au luat partea. Au zis, "Dvs. aveţi dreptate." Cînd am dat să plec, m¬am întrebat ce... Fratele Shire stătea prezent, în acelaşi timp. Fratele Creech a intrat, în acelaşi timp.

E-108 Cînd ei toţi au început să se mişte în jos, şi au început să se mişte în jur acolo puţin, acest predicator Metodist a păşit acolo şi a pus mîinile pe umărul meu. El a zis, "Frate Branham, cînd tu nu erai nimic decît un copil, eu am venit afară unde tu te-ai căţărat pe un stîlp, lucrînd cu o pereche de gheare, şi cu faţa murdară." Şi a zis, "Eu ştiam că tu învăţai vindecarea Divină. Iar sărmana mea mamă bătrînă zăcea acolo, cu o boală de rinichi. Ea nu s-ar fi făcut bine niciodată. Ea zăcea, pe moarte. Şi tu ai venit înăuntru şi ţi-ai dat jos ghiarele şi sculele, şi ai îngenunchiat pe podea şi te-ai rugat pentru mama mea. La o săptămînă de atunci, doctorul a pronunţat-o perfect, sănătoasă." A zis, "Aceea era cu douăzeci şi trei de ani în urmă, iar ea este astăzi perfect sănătoasă şi bine. Mie nu-mi pasă dacă aceasta este biserica mea, sau ce este ea; eu cred!" Aleluia! Acolo este aceasta.

E-109 "Pe această piatră Eu voi zidi Biserica Mea, şi porţile iadului nu vor birui împotriva Ei." Vremurile pot veni şi merge, şi lucrurile pot să se schimbe, dar Evanghelia lui Isus Cristos va rămîne aceeaşi prin toate epocile nesfîrşite.

E-110 "Pe această piatră Eu voi zidi Biserica Mea." Ce era acea Biserică? Ce piatră era ea?

E-111 Voi întrebaţi biserica Catolică. Ei zic, "Aceea era o piatră mare care stătea acolo. Biserica Catolică, ierarhia şade pe ea, în seara aceasta, 'pe această piatră,' dînd putere afară la alte biserici, iertînd păcatele." Aceea este în definiţia Catolică.

E-112 Dacă veniţi să aflaţi, întrebaţi pe Protestanţi, ziceţi, "Ce era piatra aceea?"

E-113 Ei vor zice, "Aceea era Isus Cristos, este piatra." Oh, frate!

E-114 Ce a spus Isus despre aceasta? Petru a zis... "Cine ziceţi voi?" El a zis, "Cine ziceţi voi că sînt Eu?" El nu vorbea despre Sine. El a zis, "Cine ziceţi voi că sînt Eu?"
"Unii zic că Tu eşti Moise, şi unii zic că Tu eşti 'Ilie."'
"Dar cine ziceţi voi?"
Petru a zis, "Tu eşti Cristosul, Fiul Dumnezeului cel viu."

E-115 El a zis, "Ferice de tine, Simon fiul lui Iona, căci nu carnea şi sîngele ţi-au descoperit aceasta. Tu nu ai luat vreo teologie a unui om despre aceasta. Tu nu ai învăţat-o într-un seminar. Ci Tatăl Meu, care este în Cer, ţi-a descoperit aceasta. Şi pe această piatră..." Aleluia! Ce piatră? Descoperirea spirituală a lui Dumnezeu se manifestă pe Sine la individual. Aleluia! "Pe această piatră Eu voi zidi Biserica Mea, şi porţile iadului nu vor birui împotriva Ei."

E-116 Cînd un om este născut odată într-adevăr din Duhul lui Dumnezeu, şi din creştetul capului său pînă la capătul unghiilor de la picioare, el a fost schimbat prin Puterea de înviere a Domnului Isus Cristos. Şi propriile lui idei egoiste s- au pierdut, şi Dumnezeu are controlul complet al acelui om. El va crede fiecare Cuvînt scris al Domnului Isus Cristos, şi practică la fel.

E-117 "Pe această piatră Eu voi zidi Biserica Mea, şi porţile iadului nu vor birui împotriva ei." Amin. Aceea vă face să vă simţiţi religioşi, nu-i aşa? Cu siguranţă!
Aceasta este piatra care a fost aşezată la nimic de către voi zidarii, ...
Şi nici nu există salvare în vreun alt nume, decît acest Nume al Domnului Isus; ...

E-118 Şi Biblia a spus aici, că:
... ei, au priceput că ei erau neştiutori şi neînvăţaţi ...

E-119 "De la ce şcoală au venit ei? O grămadă de neghiobi au venit acolo afară. Păi, cine este această grămadă de analfabeţi, analfabeţi şi neînvăţaţi? Păi, oamenii nici măcar nu-şi cunosc ABC-ul lor. Păi, priviţi la limbajul pe care ei îl folosesc, 'Hăt, şi n-are, şi nu iăstă, şi duce, şi aduce, şi piere.' Ce fel de-ce fel de oameni sînt aceştia? Păi, din ce seminar ai ieşit tu? Care Doctor eşti tu?" Vedeţi?
... dar ei trebuiau să ia la cunoştinţă despre ei, căci ei au priceput că ei au fost cu Isus.

E-120 [Fratele Branham bate pe amvon de patru ori – Ed.] Acela-i lucrul principal, frate. [Fratele Branham bate din palme de două ori.] Dacă tu nu cunoşti cafeaua de boaba despicată; dacă tu îl cunoşti pe Domnul Isus Cristos, şi Puterea învierii Lui, eu mai degrabă aş avea aceasta decît orice altceva. Da, domnule. Oh, doamne! Dumnezeule, ancorează-mă acolo!
Să mă odihnesc sub Pom,
Unde izvorul curge aşa de liber pe acolo,
Unde Mielul este Lumina,
Şi sufletul celui salvat nu moare niciodată.

E-121 Să mă ancorez acolo! Oh, doamne, doamne! Să stau lîngă Pomul veşnic verde, cînd călătoria acestei vieţi se sfîrşeşte. Oh!
Nu poftiţi bogăţiile deşerte ale acestei lumi,
Care aşa de repede se descompun,
Căutaţi să cîştigaţi acele comori Cereşti,
Сare nu vor trece niciodată!
Ţineţi-vă de mîna neschimbătoare a lui Dumnezeu!
Ţineţi-vă de mîna Lui neschimbătoare! (Asta¬i adevărat.)
Cînd această călătorie este completă,
Dacă lui Dumnezeu tu ai fost devotat,
Frumoasă şi strălucitoare casa ta din Slavă,
Sufletul tău încîntat va vedea.

E-122 Într-una din aceste nopţi, sau într-una din aceste dimineţi, sau într-una din aceste amiezi, sufletul vostru se va trage din trupul vostru, ca un dinte care este extras. Voi călcaţi pe fire de aţă delicate care ar putea să se rupă oricînd. Dar ce-mi pasă mie? Ce vă pasă vouă? Căci El îl va ridica sus cu aripile Lui veşnice. El îl va apuca, cînd sufletul acela se rupe afară de aici. Ei vor fi Cineva care stă la capătul drumului, doamne, doamne, să-l ducă sus şi să-l întărească cu braţele Lui veşnice, şi să-l ducă jos prin valea umbrei morţii, să-l prezinte acolo, fără defect şi fără vină, înaintea Tatălui. Astfel de ce să ne îngrijorăm? De ce ne-ar păsa nouă de ceea ce are de spus lumea, sau ce aceasta, aceea, sau cealaltă? Atît timp cît noi avem mîna neschimbătoare a lui Dumnezeu într-a noastră, de ce ne îngrijorăm?

E-123 Lăsaţi ca oamenii, lăsaţi ca fiecare, lăsaţi ca bărbaţi şi femei, lăsaţi copiii, lăsaţi ca fiecare de aici care nu cunosc pe Domnul Isus Cristos, să-mi dea un motiv de ce să nu-l slujiţi voi pe EL Daţi-mi un motiv de ce aţi lăsa voi ca acest Crăciun să treacă fără ca să acceptaţi pe Domnul Isus Cristos. Opriţi¬vă să vă mai gîndiţi despre acest lucru sau acel lucru. Opriţi¬vă să vă gîndiţi dacă "eu ar trebui să fac aceasta sau să fac aceea?" Eu vă întreb un lucru solid, aţi crezut în Domnul Isus Cristos?

E-124 Dacă voi într-adevăr credeţi, eu voi dovedi cu Biblia că voi aveţi Viaţă veşnică şi nu puteţi pieri. "Cel ce ascultă Cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţă veşnică." Cînd Isus Cristos a vorbit acele Cuvinte! Cînd Petru le-a vorbit, în Ziua Cincizecimii! Cînd Isus le-a vorbit, chiar aici în Sfîntul Ioan 5! Cînd ei toţi au vorbit, prin toată Biblia!

E-125 Omul L-a răsucit, şi L-a amestecat, şi a încercat să facă aceasta cu El, şi să facă aceasta, să crească organizaţii şi fiecare lucru. Unii din ei au zis, "Da, doar crede că El este Domnul Isus Cristos, şi vino înăuntru. Aceasta-i tot." Vedeţi trucul diavolului! Unul a zis, "Oh, frate, noi am devenit aşa de fericiţi, noi am strigat." Vedeţi trucul diavolului? Unul a zis, "Noi am vorbit în limbi, şi noi ştim că noi Il avem." Vedeţi trucul diavolului? Lucrurile acelea sînt în ordine, dar totuşi acesta nu este Cristos. Sigur, că da.

E-126 Cînd un om într-adevăr, a crezut cu desăvîrşire în Domnul Isus Cristos, el are Viaţă veşnică, în minutul în care el crede. Asta-i corect, cînd voi credeţi! Viaţa voastră va spune ce sînteţi voi. Viaţa voastră!

E-127 Şi toate acelea vor avea loc. Toate aceste lucruri, ca strigarea, şi bucuria, şi vorbirea în limbi, şi vindecarea bolnavilor, şi toate aceste alte daruri, şi lucruri, ele nu vor fi deoarece tu ai făcut aceea. Aceasta te va urma, cu un semn adevărat al lui Dumnezeu. Vedeţi? Oh! "Voi căutaţi mai întîi împărăţia lui Dumnezeu, şi neprihănirea Lui, şi celelalte lucruri se vor adăuga."

E-128 Cînd mă gîndesc la lumea aceasta căzătoare! Şi privesc în jur şi văd scrisul de mînă pe perete, în fiecare naţiune! Eu văd bombele atomice cum i-a făcut pe oameni să se cutremure, cînd mari stăpînitori şi lucruri ... Voi ar trebui să citiţi ce spun ei în Pentagon, despre aceste lucruri care se vor împlini. Voi ar trebui să vedeţi ce această naţiune... Frate, lăsaţi-mă să vă spun ceva, noi punem o mare, faţadă îndrăzneaţă. Cînd, chiar jos la miezul acestei naţiuni, ei sînt violent speriaţi. Voi o ştiţi. Ar putea tot atît de bine să admită adevărul. Şi voi aveţi un drept să fiţi speriaţi.

E-129 Există numai o persoană care nu are nici un drept, deloc, să fie speriată, aceea este un bărbat sau o femeie care este născut din Duhul lui Dumnezeu. Bomba atomică este un bilet cu destinaţia în cer pentru credincios. Aleluia! Da, domnule. Moartea nu poate face nimic pentru tine decît ... O moarte rapidă este o Glorie rapidă. Aceasta-i adevărat.
Această haină de carne o voi lăsa să cadă,
Şi voi învia şi voi apuca premiul veşnic,
Şi strig în timp ce voi trece prin văzduh,
"Adio, adio," dulce oră de rugăciune.

E-130 Duşi! Ce va însemna o bombă atomică pentru aceşti sfinţi bătrîni cu părul cărunt? Un om şi femeie din nou tineri! Ce va însemna bomba atomică pentru aceste case, şi toţi dintre ei sînt duşi, aproape că, şi ele sînt lăsate aici singure? Toată familia împreună din nou! Glorie lui Dumnezeu, frate! [Fratele Branham bate o dată din palme – Ed.] Ce aţi putea voi avea ceva mai măreţ decît aceea? Cu asigurarea perfectă că inima voastră se odihneşte acolo la Calvar, că nu este nimic în lume care să vă poată tulbura, să vă schimbe, să vă clatine!

E-131 Voi sînteţi în Cristos Isus, ancorat departe în Împărăţia lui Dumnezeu, pînă în ziua Răscumpărării voastre, să fiţi prezentaţi fără vină înaintea Lui. Nu ce aţi făcut voi, "Dacă-dacă eu pot doar să mă las de aceasta, şi dacă eu pot să mă las de aceea." Nu este nimic ceea ce aţi făcut voi. Aceasta este ceea ce El face pentru voi. Credeţi voi din toată inima voastră, din tot sufletul vostru, cu tot cugetul vostru?

E-132 Cînd Petru mergea, sau vreau să spun... Filip, cînd el urma să boteze pe famen. El a zis, "Aici este apa, ce mă împiedică să fiu botezat?" Petru...

E-133 Filip a zis, "Aşteaptă un minut. Dacă tu crezi din toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău! Dacă crezi Aceasta!"

E-134 El a zis, "Eu cred, din toată inima, sufletul, şi cugetul meu, că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu."
Au oprit carul; jos în apă, şi l-a botezat.

E-135 Atunci Duhul Sfînt l-a apucat pe Filip afară din vederea lui, pînă cînd el nu l-a mai văzut. Şi l-a dus prin spaţiu pentru cam două sute de mile, şi l-a aşezat jos, şi a început din nou o trezire. Aceasta-i adevărat. Aceasta-i adevărat. Oh, doamne! Acel Dumnezeu care a trăit în acea zi este acelaşi Dumnezeu astăzi.

E-136 Şi mă gîndesc la Pavel acolo afară pe corabie în noaptea aceea; toate speranţele au fost duse, ca ei să fie vreodată în siguranţă. Vechia corăbioară era îmbibată de apă, şi ea a fost într-o stare groaznică. Toate speranţele, toţi, au renunţat. Şi Pavel şezînd acolo jos în galerie în noaptea aceea, probabil se ruga.

E-137 Îngerul Domnului a venit la el, şi a zis, "Nu te teme, Pavele. Nu te teme, căci Eu te voi duce înaintea Cezarului. Tu trebuie să mărturiseşti acolo. Şi Eu ţi-i dau pe toţi acei care navighează cu tine."

E-138 Eu îl pot vedea pe Pavel alergînd sus acolo pe corabie, şi scuturîndu-şi mîna lui mică bătrînă, şi strigînd, "Aleluia!" Strigînd, "Aşteptaţi un minut, fraţilor! Aşteptaţi un minut!"

E-139 Ei au zis, "Uh-oh, ceva om a devenit aşa de frenetic încît şi-a pierdut minţile." Ia te uită. Şi toţi Doctorii Divinităţii au venit afară să vadă care era treaba.
A zis, "Fiţi curajoşi! Fiţi curajoşi!"

E-140 Au zis, "Sărmanul om, el a înebunit acolo. Acolo este acesta. El a postit aşa de mult. El a făcut toate acestea, şi el este cam aproape dus acum."

E-141 A zis; "Fiţi curajoşi! Căci acolo a stat seara trecută alături de mine Ingerul lui Dumnezeu, al Cărui slujitor eu sînt, zicînd, 'Nu te teme, Pavele, căci tu trebuie să fii adus înaintea lui Cezar. Şi, totuşi, Dumnezeu ţi-a dat pe toţi aceia care navighează cu tine."' A zis, "Oricum corabia trebuie să fie naufragiată pe o insulă anume, căci eu am văzut-o într-o vedenie. Dar eu îl cred pe Dumnezeu, că aceasta va fi întocmai aşa cum El mi-a arătat." Şi aceasta s-a întîmplat, cuvînt cu cuvînt cu cuvînt, întocmai exact. Aceasta-i adevărat.

E-142 Acum, deci eu vreau ca voi să observaţi ceva mic, astfel ca voi să puteţi vedea pe partea cealaltă, o vedere a acestuia. Priviţi. Cînd ei au lăsat bărcile în jos şi au început să alunece jos, Pavel a zis, "Singura cale prin care voi puteţi să fiţi salvaţi este să rămîneţi pe această corabie." [Fratele Branham bate pe amvon de cîteva ori – Ed.] Voi trebuie să o faceţi conform cu AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Domnul a dat o viziune, dar aceasta trebuie să se facă conform cu felul Lui. Şi cînd...

E-143 Dumnezeu dă un model, al bisericii Duhului Sfînt, frate, şi cum să aduceţi acest lucru afară în haos. Voi puteţi avea mari¬patruri, şi pentagoane, şi tot ce vreţi să aveţi; voi puteţi ordina biserici şi lucrători, şi să faceţi teologie şi să-i educaţi. Aceasta nu se va face niciodată pînă cînd oamenii vin iarăşi înapoi la calea Eternă a lui Dumnezeu, şi primesc botezul Duhului Sfînt; şi merg înainte, predicînd, cu semne şi minuni însoţind slujba lor. Aceasta nu se va face niciodată cu nimic mai puţin decît aceea. Dumnezeu are programul, dar voi trebuie să veniţi la program.

E-144 O Dumnezeule, ajută-ne, în seara aceasta! Pe Fratele Neville! Ajută-ne în seara aceasta să credem aceea, este rugăciunea mea.

E-145 "Căci în nici un alt nume nu există mîntuire, decît în Numele Domnului Isus."

E-146 Acum, aşa cum ne apropiem de timpul Crăciunului acum, şi aici lucrurile sînt împodobite toate cu Moş Crăciun în locul lui Isus. Ei nici măcar nu mai pronunţă aceasta. "X-m-a-s." Ei mei măcar nu mai pronunţă "Cristos" la Crăciun. Ei pun sus... Păi, oamenii nici-nici măcar nu se mai gîndesc la naştere, sau despre Cristos, pentru ce este aceasta de fapt. Singurul lucru la care ei se gîndesc, este, că Moş Crăciun i-a luat locul Lui. Şi în loc să se bucure sub Duhul lui Dumnezeu, ei se duc afară şi se îmbată şi se veselesc. Vedeţi? Asta este ceea ce face deosebirea.

E-147 Astfel, la urma urmei, frate, soră, eu nu pot să opresc aceea. Voi nu o puteţi opri. Cuvîntul lui Dumnezeu a spus că va fi în felul acela. "Oamenii vor fi iubitori de plăceri, mai mult decît iubitori de Dumnezeu." Cum veţi rupe voi aceea? "Avînd o formă de evlavie." Fiecare din ei merge la biserică. Da, domnule. "Avînd o formă de evlavie, dar îi neagă Puterea de acolo; de la aşa ceva depărtaţi-vă."

E-148 Eu sînt aşa de fericit în seara aceasta, prietene Creştin, că eu sînt aici cu voi în seara aceasta. Eu sînt aşa de fericit că eu-eu am avut privilegiu să vă vorbesc, din inima mea.

E-149 Şi inima mea întreagă este înfăşurată în acest Mesaj. Acesta a fost acolo chiar din ziua de cînd Dumnezeu mi-a dat botezul Duhului Sfînt, chiar aici în J effersonville, Indiana, cînd eu am crezut în Fiul Lui, Isus Cristos, şi L-am acceptat aici afară într-un şopru micuţ vechi, ca Salvatorul meu personal. Şi Domnul a venit jos peste mine în noaptea aceea, şi a aruncat o Lumină peste camera aceea. Şi eu am privit la Ea, aşa de speriat că nici măcar nu am putut să mă mişc. Am îngenunchiat pe un sac vechi de iarbă, acolo jos pe Ohio Avenue. Şi am văzut Lumina aceea formînd o cruce, şi Ceva pe crucea aceea vorbind către mine. Din noaptea aceea, speranţele mele nu au fost zidite pe nimic altceva decît pe Cuvîntul lui Dumnezeu, şi Isus Cristos şi neprihănire. Aceea este unde eu cred, din toată inima mea. Să treacă, ceea ce vine, ce poate; speranţa mea încă se ancorează chiar acolo.

E-150 Şi eu sînt bucuros, în seara aceasta, să fiu aşezat într-o companie ca aceasta, care crede acelaşi lucru, şi a primit pe acelaşi Domn Isus Cristos.
Prin ani, prin multe pericole, trudiri şi curse,
Eu deja am venit;
Aceasta m-a îmbătrînit. Aceasta m-a frînt. Aceasta m-a jupuit.
Dar acesta-i harul ce m-a adus în siguranţă pînă aici,
Acesta este harul care mă va duce înainte.
Şi cînd vom fi acolo zece mii de ani,
Strălucind luminos ca soarele;
Noi nu vom avea mai puţine zile să-i cîntărn laudă lui Dumnezeu
Decît în ceasul în care noi am început.

E-151 Cînd Daniel a văzut o vedenie despre aceea, şi a zis, "Chiar dacă ei fac răul, vor face răul în zilele din urmă; dar cei care cunosc pe Dumnezeul lor vor face isprăvi în zilele din urmă," vorbea despre acest timp. Ştiţi ce sînt "isprăvile"? Isprăvi de credinţă, vor face semne şi minuni. "Dar cei răi încă vor continua să facă răul." A zis, "ei vor alerga încoace şi-n colo, şi cunoştinţa va creşte. Dar," a zis, "închide Cartea, oh, Daniele. Tu vei adormi în partea ta, dar tu te vei ridica în ziua aceea din urmă. Şi acei care vor fi înţelepţi vor întoarce atunci pe mulţi la Cristos. Ei vor srăluci ca stelele cerului, pentru veci de veci."

E-152 Patruzeci de ani m-au rupt în bucăţi. Optzeci de ani poate v-au rupt pe voi în bucăţi. Poate treizeci de ani au făcut o persoană diferită din voi, doar o mică pocnitură de timp în felul acesta. [Fratele Branham pocneşte din degete o dată – Ed.]

E-153 Dar v-aţi uitat voi vreodată la steaua dimineţii cînd ea răsare dimineaţa? V-aţi sculat voi vreodată devreme şi să priviţi la ea cum atîrnă acolo în cer, cînd ea sclipeşte şi strigă, şi se veseleşte în cer? Ea nu şi-a pierdut nici un strop din frumuseţea ei. Ea este tot atît de luminoasă şi frumoasă cum era în ziua în care El a atîrnat-o, Dumnezeu a atîrnat-o în orbita ei. Ea nu şi-a pierdut nimic din timpul ei. Şi ea a fost acolo de-a lungul a mii de ori mii de ani, şi ea nu şi-a pierdut frumuseţea ei.

E-154 Şi Biblia spune, "Cei care întoarce pe mulţi la neprihănire vor străluci mai tare ca stelele, în veci de veci." Aleluia! Frate, este un lucru bun să fii un predicator, pînă una alta. Nu-i aşa? [Adunarea, "Amin." – Ed.] Da, aşa este. Este un lucru bun să fii un Creştin.

E-155 Vremurile pot fi grele. Dumnezeu nu a promis un pat de flori de uşurinţă, dar El a promis har suficient pentru fiecare încercare care vă poate atinge. Aceasta-i adevărat. Da, într¬adevăr, harul este suficient. Nu este el pe o floare, pat de flori de uşurinţă, ci El a promis har să biruim în fiecare ispitire. Cînd o cruce devine grea, Cristos a promis să fie cu voi. Da, domnule.

E-156 Într-o zi glorioasă, cînd totul se sfîrşeşte, noi Îl vom întîlni în pace. Dumnezeu să vă dea ca fiecare din voi să primiţi acelaşi lucru.

E-157 Dacă există un necredincios aici, în seara aceasta, credeţi în Domnul Isus Cristos; şi în minutul în care tu crezi, Dumnezeu îţi va da mărturia acesteia. El te va pecetlui în Impărăţia Lui pentru totdeauna. Dacă există ceva care bate la inima ta, şi tu o simţi, şi tu refuzi să o primeşti, tu vei fi un om nenorocit şi o femeie pînă cînd zici, "Da, Doamne Isuse."

E-158 Şi fie ca tu, prin această săptămînă care vine, această sărbătoare de Crăciun, cînd toţi sînt veseli şi cîntă, unul altuia; fie ca tu, cu braţe... ca Simeon din vechime, cînd acea minunată sărbătoare de Crăciun, cînd el a păşit jos prin templu, şi cu braţele lui puternice, oh, l-a luat pe Salvator în braţele lui şi L-a îmbrăţişat, şi a zis, "Doamne, lasă pe slujitorul Tău să se ducă în pace, conform cu Cuvîntul Tău, căci ochii mei au văzut mîntuirea Ta." Fie ca voi, cu braţe de credinţă, tot aşa, la acest Crăciun, să nu îmbrăţişaţi pe un Moş Crăciun, sau să nu schimbaţi un cadou; ci fie ca voi să invitaţi şi să îmbrăţişaţi în inima voastră, cu braţe de credinţă, pe acelaşi Domn Isus pe care Simeon l-a ţinut în braţele lui cu ani în urmă. Şi El vă va binecuvînta şi vă va da Viaţă Eternă. Şi voi nu puteţi pieri, deoarece voi aveţi Viaţa lui Dumnezeu în voi.

E-159 Voi ştiţi ce cuvîntul... Nu să mergem în lucruri Greceşti. Aceea este să fie discutat între oamenii care vorbesc lucruri Greceşti. Noi nu vorbim lucruri Greceşti aici. Noi îl vorbim pe Isus Cristos, în acest tabernacol. Noi nu venim cu cuvinte pompoase aici. Noi venim aici fără să cunoaştem altceva decît Puterea învierii lui Cristos. Dar tocmai cuvîntul, cuvîntul Grecesc, înseamnă "Viaţă Eternă." Acelaşi cuvînt Grecesc, în traducere... Eu am Ebraica şi Greaca, amîndouă, şi eu am studiat-o. Eu nu sînt un învăţat în aceasta. Eu doar cunosc cîteva cuvinte, doar ceva care să mă ajute. Cînd cineva merge să se certe, eu ştiu cum să-i opresc în aceasta. Dar cînd vine la un loc ca acesta, atunci cînd... Acelaşi cuvînt Grecesc care vorbeşte despre Viaţa lui Dumnezeu, vorbeşte despre aceeaşi Viaţă pe care v-o dă El. Şi amîndouă, cuvintele Greceşti, şi Viaţa lui Dumnezeu sau Viaţa Eternă, este pronunţată Zoe. Z¬o-e, Zoe, "Viaţă."

E-160 "Şi toţi care vor veni la Mine, Eu le voi da Zoe, Propria Mea Viaţă; le voi da Viaţa Mea Proprie, şi ei nu vor pieri niciodată. Şi Eu îi voi învia în ziua de apoi." Cu alte cuvinte, "Fiecare care vine la Mine, Eu îl voi înveli în Mine." Amin. "Şi el va deveni o parte din Mine. Şi el nu mai poate muri aşa cum Eu nu pot muri, pentru că Eu sînt nemuritor şi nu pot muri, şi sufletul lui este nemuritor şi nu poate muri. Şi Eu îl voi învia iarăşi în ziua de apoi." Hm! Oh, doamne!

E-161 Atunci aceea doar ne face, cînd încercările vechi devin grele, să zicem, "În mine locuieşte Duhul lui Dumnezeu. Nu există nici un lucru bun aici decît El care este acolo înăuntru. Eu nu sînt al meu; eu sînt al Lui. Eu nu caut după lucrurile lumii. Eu îl caut pe El, pentru că speranţele mele sînt zidite pe El. Într-o zi eu Îl voi vedea, şi aceasta-i tot după ceea ce eu am tînjit. Pentru ceea ce trăiesc eu, este să aduc oameni la El." Şi eu vă spun, vechile cătuşe încep să cadă jos, şi voi începeţi să umblaţi din nou, iarăşi.

E-162 Dumnezeu să vă binecuvinteze. Eu sper că voi credeţi din toată inima voastră. În timp ce ne rugăm:

E-163 Tată Ceresc, noi Îţi mulţumim, în seara aceasta, pentru Sîngele Fiului Tău neprihănit, Domnul Isus. Eu Îţi mulţumesc, în seara aceasta, pentru Duhul Sfînt, şi pentru vizitarea Lui chiar aici în această clădire, şi tocmai chiar aici acum. Tocmai Duhul, conform cu Cuvîntul lui Dumnezeu care este infailibil şi nu poate cădea, acelaşi Duh care a înviat pe Isus din mormînt, este chiar aici în mijlocul nostru acum.

E-164 Dumnezeule, fie ca copiii de aici, care nu Te cunosc, fie ca ei să accepte aceasta, în această seară, şi să creadă în Domnul Isus Cristos, şi să aibe Viaţa veşnică. Acordă aceasta. Fie ca ei să creadă spre Viaţa veşnică, chiar în această oră.
Vindecă pe bolnavi şi pe cei împovăraţi.

E-165 Aminteşte-ţi de casele lipsite, Doamne. O Dumnezeule, şi stînd în jurul acelor sicrie, şi poate oamenii nemîntuiţi şi femeile. Ce puteţi voi spune? Şi ştiind că Evanghelia le-a fost predicată tocmai peste ei, de sute de ori şi sute de ori. O Tată, eu mă rog ca bărbaţi şi femei aici să primească o viziune, în seara aceasta, şi să-şi dea seama că fiecare din noi este muritor, şi noi nu ştim în ce timp am putea noi să fim chemaţi să răspundem acolo la judecată, şi să dăm o socoteală pentru ceea ce am făcut cu Isus Cristos. Şi apoi cazul este închis, cartea este închisă; ea zace închisă, şi acolo nu mai este nimic ce poate fi făcut. Noi ne-am judecat prin a-l judeca pe El.

E-166 Tată, oh, cercetează inima mea, în seara aceasta, Doamne. "Cercetează-mă," a zis David, "şi încearcă-mă." Nu numai David, dar eu spun acelaşi lucru. Dacă va fi o cale rea în mine, Doamne, ia-o la o parte. Dumnezeule, să nu laşi ca aceasta să lîncezească în jurul meu, Doamne. Eu nu o vreau. Eu nu vreau aceasta, Tată. Las-o să plece.

E-167 Nu numai pentru mine, ci pentru toţi oamenii aceştia care sînt aici în seara aceasta, care m-au auzit predicînd, Tată. Mă rog că dacă ar exista vreo răutate, vreun păcat, în oamenii aceştia de aici, ca Tu să iei toată aceasta de la ei, Doamne. Nu lăsa ca să atîrne aceasta în jurul acestora, copiii Tăi. Dumnezeule, ţine aceasta la o parte. Dă-le har, să biruiască în fiecare încercare. Acordă aceasta, Doamne. Fie ca Sămînţa lui Dumnezeu, afară din Coş acum, să prindă rădăcină în inimile oamenilor, şi să crească spre Viaţa veşnică. Aceste binecuvîntări noi le cerem în Numele lui Isus Cristos. Amin.
Ah, eu vreau să-L văd, eu vreau să-L privesc în faţă,
Acolo să cînt în veci de harul Său salvator;
Pe străzile Gloriei să-mi ridic glasul;
Cînd toate grijile au trecut, acasă în sf'îrşit, veşnic să ne bucurăm.
Cum eu călătoresc prin acest părnînt, cînt aşa cum merg,
Îndreptînd suflete spre Calvar, la revărsarea Ta roşie,
Oh, multe săgeţi îmi străpung sufletul dinafară, şi dinăuntru;
Dar Domnul meu mă conduce înainte la El, eu
trebuie să înving.
Oh, eu vreau să-L văd, să-L privesc în faţă,
Acolo să cînt în veci de harul Lui salvator;
Pe străzile Gloriei să-mi ridic glasul;
Grijile toate au trecut, acasă în sfîrşit, veşnic să ne veselim.

E-168 Oh, eu vreau să cînt, într-una din aceste zile. Eu cred că Domnul mă va lăsa să cînt, într-una din aceste zile. Da. Cînd eu ajung dincolo de Rîu, aceasta-i adevărat, cînd eu trec pe partea cealaltă. Poate nu pe partea aceasta. Eu nu pot să cînt. Dar voi ştiţi ce cîntare am să cînt?
Nu există nimic între sufletul meu şi Salvatorul,
Nimic din visul iluzoriu al acestei lumi;
Eu am renunţat la toată plăcerea păcătoasă,
Isus este al meu, nu există nimic între. (Oh, doamne!)
... între sufletul meu şi Salvatorul,
Nimic din visul iluzoriu al acestei lumi;
Eu am renunţat la toată plăcerea păcătoasă,
Isus este al meu, nu există nimic între.

E-169 Cîţi pot să cînte aceasta în această seară, ca o mărturie cu mîna lor ridica tă?
Nimic între sufletul meu şi Salvatorul,
Nimic din visul iluzoriu al acestei lumi;
Eu am renunţat la toată plăcerea păcătoasă,
Isus este al meu, nu există nimic între.

E-170 Nu vă face aceasta să vă simţiţi minunat? "Cel ce aude Cuvîntul Meu, şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţă veşnică. Şi nu vine la condamnare, ci a trecut deja de la moarte la Viaţă."

E-171 Aici sîntem noi în seara aceasta, cu mîinile noastre ridicate, cîntăm, "eu am renunţat la toată plăcerea păcătoasă. Isus este al meu, nu există nimic între. Slujba mea, prietenii mei, iubiţii mei, poporul meu, soţia mea, copiii mei, orice există pe acest pămînt, nu contează ce este aceasta, nimic între sufletul meu şi Salvatorul. Isus este al meu, nu există nimic între. Toate celelalte lucruri sînt secundare." Nu este aceasta minunat?

E-172 Într-una din aceste dimineţi, cînd voi auziţi pe cineva cîntînd "Har uimitor, ce dulce-i sunetul," cînd voi aţi trecut dincolo Rîul, voi ştiţi.

E-173 Aţi ajuns Acolo şi v-aţi schimbat deja înapoi într-un om tînăr sau femeie, întîlnind pe toţi oamenii voştri tineri Acolo, voi ştiţi. Şi cei dragi ai voştri, tata şi mama voastră, dînd mîinile cu ei, zicînd, "Oh, mamă, este aşa de bine să te văd din nou. Păi, uite acolo, va veni Fratele John! Aici vine Fratele Joe aici! Păi, uite aici, nu ne bucurăm noi!"

E-174 Şi departe înapoi dincolo de deal, pe acolo undeva, voi auziţi pe cineva cîntînd, "Har uimitor, ce dulce-i sunetul, care a salvat un nenorocit ca mine." Alergaţi pe vîrful dealului şi priviţi acolo, voi vedeţi coliba aceea mică acolo în colţ, Fratele Branham va sta acolo afară cîntînd, "Har uimitor."

E-175 Voi ziceţi, "Păi, slavă lui Dumnezeu! El a ajuns Acasă. Iată-l acolo, cîntînd, "Har uimitor!" Oh, doamne!
Har uimitor! ce dulce-i sunetul,
Care a salvat un nenorocit ca mine!
Eu odată am fost pierdut, dar acum sînt găsit,
Am fost orb, dar acum eu... [Porţiune goală pe bandă – Ed.]

E-176 Aceasta a fost prin har! Cu mult înainte de a fi formată lumea, Dumnezeu vorbind către Fiinţele Lui Îngereşti, a zis, "Eu voi avea pe cineva numit William Branham să predice Evanghelia."
Acesta era harul ce mi-a învăţat inima să se teamă,
Acesta era harul ce mi-a uşurat temerile;
Ce preţios a apărut harul acela
In ceasul... (Acum ce?) ... întîi am crezut!
Oh, cum iubesc eu pe Isus,
Oh, cum iubesc eu pe Isus,
Oh, cum iubesc eu pe Isus,
Deoarece El m-a iubit mai întîi.
Eu niciodată nu-L voi părăsi,
Eu niciodată nu-L voi părăsi,
Eu niciodată nu-L voi părăsi,
Deoarece El m-a iubit mai întîi.
Eu am un Tată dincolo,
Eu am un Tată dincolo,
Eu am un Tată dincolo,
Pe ţărmul celălalt.
Oh, într-o zi strălucită eu voi merge şi-L voi întîlni,
Într-o zi strălucită eu voi merge şi-L voi întîlni,
Într-o zi strălucită eu voi merge şi-L voi întîlni,
Pe ţărmul celălalt.
Oh, nu va fi aceea o întîlnire fericită!
Nu va fi aceea o întîlnire fericită!
Nu va fi aceea o întîlnire fericită!
Pe ţărmul celălalt.
Păi, ziua aceea strălucită poate fi mîine,
Ziua aceea strălucită poate fi mîine,
Ziua aceea strălucită poate fi mîine,
Pe ţărmul celălalt.

E-177 Nu va fi aceea minunat? [Adunarea, "Amin." – Ed.] Îmi place "Tatăl."
Tatăl meu este bogat cu case şi pămînturi,
El ţine bogăţia lumii în mîna Lui!
De rubine şi diamante, de argint şi aur
Visteriile Lui sînt pline, El are bogăţii nespuse.
Eu sînt un copil al Împăratului!
Un copil al Împăratului!
Cu Isus Salvatorul meu,
Eu sînt un copil al Împăratului!
Un cort sau o colibă, de ce să-mi pese?
Ei zidesc un palat pentru mine Acolo!
Deşi exilat de acasă, dar totuşi eu pot cînta:
Oh, glorie lui Dumnezeu, eu sînt copilul Împăratului!

Eu sînt un copil al Împăratului!
Eu sînt un copil al Impăratului!
Cu Isus Salvatorul meu,
Eu sînt un copil al Împăratului!

E-178 Tatăl nostru Ceresc, aşa cum inimile noastre sînt mişcate de aceste imnuri vechi care au fost scrise prin Duhul Sfînt, mulţi, mulţi ani în urmă, cînd fraţii care s-au dus, au prins viziunea. Noi le iubim, pentru că ele ne dă o temelie solidă prin aceste timpuri de necaz. Dumnezeule, admite, în seara aceasta, ca toate păcatele să fie luate de la noi acum. Aşa cum noi intrăm în timpul de Crăciun, ia păcatul la o parte, ia bolile la o parte, Doamne. Dumnezeule, binecuvintează pe nevoiaşi în seara aceasta, pretutindeni. Căci noi cerem în Numele lui Isus.

E-179 Există oameni acum la care le-ar place să se strecoare sus la altar, să fie unşi şi să se facă rugăciuni pentru ei. Voi puteţi veni în timp ce fredonăm această cîntare, Copil Al Împăratului, din nou. Vedeţi? Dacă voi staţi de partea aceasta...