E-1 ... aici în seara aceasta, să ascult aceste mărturii, şi diferitele exprimări de mulţumire către Dumnezeu, pentru ce a însemnat El pentru ei prin anul trecut. Şi vreau să-mi alătur mărturia cu a lor. Mă gândeam, surorile acolo mărturisind despre „pâinea pe apă”. Şi apoi Fratele Slaughter şi Fratele Graham vorbind despre „când rotiţele vieţii muritoare se vor opri”. Poate neînţeles aici, dar Acolo, înaintea Tronului, Dumnezeu ştie totul despre toate lucrurile.

E-2 Deci suntem aici în seara aceasta să... nu cred în a da pagini noi, sau ceva asemănător, eu... voi tocmai aţi dat-o ziua trecută. Dar dacă toţi vom veni şi ne predăm Domnului, pentru închinare, şi-I mulţumim pentru ce... ce a fost El pentru noi, şi-I cerem să continuie să fie cu noi, este aproape perfect.

E-3 Doar puţin obosit în seara aceasta. Am avut ceva oameni seara trecută, companie, şi eu, păi, am stat treaz până târziu. Şi azi am fost ieşiţi, practic toată ziua, şi aşa ne simţim doar puţin obosiţi. Şi nu voi sta foarte mult sus aici.

E-4 Dar vreau să las apoi amvonul Fratelui Funk, şi el este vorbitorul nostru. Şi apoi Fratele Woods, cred, îl va urma. Şi apoi, deci apoi, dacă toţi vor sta. El a zis, azi, nu voi spune aceasta aici. Dar, vedeţi, tocmai am făcut-o. Ha-ha-ha-ha-ha-ha! Deci l-am văzut pe Fratele Funk stând în spate acolo, scuturându-şi capul. Asta este o glumă cu el, fraţilor. Şi, dar, asta este corect, ei cu siguranţă au privilegiul să urmeze imediat, în câteva momente.

E-5 Şi deci avem mulţi vorbitori aici în seara aceasta, ştiţi. Deci avem trei ore rămase, şi deci vom încerca să ne grăbim cât de repede putem. Uneori...

E-6 Doar acest lucru micuţ pe care vreau să-l spun la acest timp, este referitor la mărturia surorii acolo. Sora Leopard, cred, o cheamă.

E-7 Am stabilit nişte ordine noi aici, după câte ştiţi, acum câteva săptămâni, sau, în legătură cu oamenii care sunau la birou. Şi apoi Fratele Cox şi ceilalţi îmi vor da cazul mie, orice este. Şi mă lasă să îl rezolv aşa cum mă simt călăuzit să o fac. Şi, oh, vai, aşa trebuie să fie făcut.

E-8 Dimineaţa trecută, eu... privind acolo, şi diferite telefoane. Acolo era Sora Lake, şi băiatul ei a fost într-un accident. Cred că Fratele Cox mi-a spus că a fost. Fratele Cox.
Şi ei i-au scos splina, şi zăcând pe moarte. Şi un alt frate cu care am fost în munţi, în acest an într-o excursie, şi el zace acolo, având hemoragie la intestine, posibil cancer. Şi în California, oh, pretutindeni, diferiţi oameni fiind bolnavi. Şi am fost în rugăciune.

E-9 Şi am intrat, şi. Soţia mea mi-a spus că Fratele Slaughter a sunat, ceva despre o micuţă. sau, Sora Slaughter, una, despre o fetiţă care a fost aici sus duminica trecută. Am intrat şi am stat jos.

E-10 M-am gândit: „Păi, scumpule Dumnezeu, am toate acestea”, şi mă rugam pentru ei toţi. „Şi ce vrei Tu ca eu să fac?”
Şi am continuat să aud despre „un copilaş”.

E-11 Păi, am mers înapoi să mă uit, să văd ce am avut despre un copilaş. Şi am sunat la Sora Cox, să aflu dacă era ceva în legătură cu vreun copilaş. Se părea că nimeni nu ştia nimic despre el. Nu a fost o viziune. Ci doar o apăsare în Duhul, să iau un copilaş, despre „un copilaş”, bolnav. Păi, singurul lucru care-l puteam găsi, aproape, era copilul despre care ei vorbeau, de jos din Kentucky. Păi, nu părea, când ei au menţionat aceasta, nu se potrivea corect, cumva. Şi eram... m-am gândit, poate, poate o viziune va veni imediat. Dar nu s-a întâmplat, nu s-a dovedit a fi o viziune. Şi am continuat să mă întreb.

E-12 M-am întors în camera mea, singur să mă rog. Şi m-am gândit: „Unde, despre acel copilaş, acum? Este undeva unde să-mi amintesc de un copil?”

E-13 Şi duminica trecută, sau duminică, acum o săptămână, sau ceva asemănător, stăteam în spate acolo. Şi o fetiţă a venit, a şoptit în urechile mele, în spatele meu, a zis: „Roagă-te pentru surioara mea, bebeluşă”. Şi era micuţa fetiţă Leopard. Ea s-ar putea să fie aici în seara aceasta; nu ştiu. Ea este o insă micuţă, foarte drăguţă, o fetiţă. Şi s-a întâmplat să mă întorc în jur. Am zis: „În regulă, scumpo”, ceva asemănător.

E-14 Şi aşa mi-am aplecat capul şi am început să mă rog pentru copilaş. Şi am mers înainte, am uitat desprea ea.

E-15 Şi imediat ce mi-a reamintit, ceva a avut loc, şi am ştiut atunci că acesta era Dumnezeu.

E-16 Deci apoi am mers şi am întrebat-o pe Meda unde locuiau ei. Şi ea nu ştia cu exactitate, deci ne-am uitat în cartea de telefon şi am găsit numărul lor. Şi am zis:
„Ceva... Şi ei au un copil bolnav, cred. Sau, acum o săptămână, sau ceva, o săptămână sau zece zile, ei au avut un copil bolnav”. Deci am zis: „Acolo este ceva în legătură cu aceasta. Acum priviţi”.

E-17 Şi am sunat acolo şi nu răspundeau. Păi, apoi am sunat din nou la Doamna Cox, şi doamna acolo, mama ei. Şi deci am sunat-o pe mama ei, şi ea a zis: „De ce...” I-am spus ce era.

E-18 Şi ea s-ar putea să fie aici în seara aceasta. Îmi pare rău, nu o recunosc pe femeie.
S-ar putea să o cunosc dacă îi văd faţa.

E-19 Dar ea mi-a spus că copilul era în spital, foarte rău, şi i-au pus o transfuzie de sânge la acel timp. Păi, am zis: „Soră, nu ştiu, nu pot spune că este o viziune acum, deoarece nu este, doar ceva din care nu mă pot mişca. Doar mă împinge către acel copil. Pot doar, părea, doar acel copil înaintea mea”. Deci am continuat.

E-20 Şi am zis: „Nu voi merge acum, deoarece ştiu că va dura ceva timp până îi vor pune transfuzia.” Şi ei i-au pus-o prin cap, cred, deci ei... Ştiu că este foarte dureros şi rău. Deci am aşteptat, am intrat şi m-am rugat pentru copil. Şi m-am pregătit, m-am gândit: „Acesta este locul unde Domnul mă conduce”.

E-21 Şi m-am grăbit spre spital, şi am cerut să văd copilul. Şi ei m-au trimis unde era copilul. Şi în cameră, am întâlnit-o pe mamă, care este prezentă acum. Şi ea mi-a spus că mama ei cu o jumătate de oră mai înainte a prins-o, sau ceva asemănător, şi i-a spus ce împingea Domnul asupra mea, să merg la acel copil. Şi când ea s-a întors la pat; copilul zăcea acolo, lovind, gângurind şi râzând.

E-22 Deci am intrat, şi micuţa doar lovea şi râdea, se hrănea din sticla sa, şi altele, la fel de normală ca orice copil pe care l-aţi văzut în viaţa voastră. Şi mi-am pus mâinile peste micuţă, acum, vedeţi, şi am binecuvântat-o, şi am ieşit din clădire.

E-23 Şi am auzit-o pe mamă zicând, acum câteva momente, ei au luat-o acasă. Deci asta a fost ieri, când s-a întâmplat, şi azi copilul este acasă sănătos. Deci suntem... Asta era...

E-24 Asta este mai bine decât ca eu să dau o sută de telefoane, eu însumi. Să fiu tăcut înaintea Domnului, astfel încât El să ne spună unde să mergem, şi de fiecare dată este perfect. Vedeţi? Este Domnul călăuzind.

E-25 Acum cineva spune: „Păi, mergi aici, Frate Branham. Coboară aici”. Ajungi în aşa agitare, la acesta, şi acela, acela, tu... Dumnezeu nu-ţi poate vorbi.

E-26 Dacă doar staţi, ziceţi: „Mulţumesc”. Puneţi-o înaintea Domnului. Spuneţi: „Acum, Doamne, ce vrei să fac în legătură cu aceasta? Acum, şti că sunt slujitorul Tău, şi ce Tu...”

E-27 Dar, vedeţi, Domnul ştiind că mă voi duce acolo imediat ce El îmi va vorbi inimii mele, El a vindecat copilul înainte ca să ajung acolo. Asta este corect. Deci, vedeţi? Deci, vedeţi? Da, domnule. Vedeţi, nu eram eu ducându-mă acolo.
Acum spuneţi: „Ce a fost aceasta, Frate Branham?”

E-28 Vedeţi, avem daruri în trupul lui Cristos. Şi Duhul Sfânt Însuşi, ştiind ce era aceasta, mijlocirea acolo, Duhul Sfânt presa peste mine acel copil. Şi imediat ce m-am rugat pentru copil, chiar acasă. Şi am mers la copil, deoarece aceasta era să împlinească ceea ce a zis El. Duhul Sfânt făcând mijlocirii acolo, asupra lucrurilor care nu le înţelegem, chiar. Vedeţi? Nu este El minunat?

E-29 Vă zic, prieteni, în această seară am aşa multe să fiu mulţumitor! Doar nu ştiu cum să încep, şi nici măcar nu aş încerca. Am... Nu ştiu.

E-30 Doar voi citi câteva Cuvinte aici din Scripturi, şi voi vorbi asupra lor câteva minute, cu voia Domnului.

E-31 Dar, mai întâi, vreau să-mi exprim mulţumirea faţă de Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, că El m-a salvat şi m-a spălat în propriul Său Sânge, şi mi-a dat această nădejde măreaţă, glorioasă, că într-o zi îl voi vedea, faţă în faţă. Şi nu voi sta acolo în condamndare, deoarece Sângele Său deja m-a răscumpărat. Şi sunt răscumpărat, în seara aceasta, prin Sângele Domnului Isus Cristos. Şi...

E-32 Ce mi-a dat El, să fiu cetăţean al aceleaşi Împărăţii la care voi toţi mergeţi, şi cu toţii suntem moştenitori cu El în Slavă! Ce lucru minunat este!

E-33 Şi stăteam, seara trecută, vorbind cu ceva oameni care sunt prezenţi la acel timp. Şi azi, jos acolo, dincolo de Elizabeth, la masa fraţilor, unde stăteam, având cina azi. Şi vorbeam despre faptele fundamentale, sau Evanghelia fundamentală pe care o avem, şi ce realitate dincolo de orice umbră de îndoială. Nu avem loc, deloc, pentru vreo îndoială.

E-34 Acest tabernacol, şi oamenii, membrii lui, şi oamenii din jurul Jeffersonville-ului şi în jur, vor sta la judecată. Dacă nu sunteţi salvaţi, veţi sta absolut fără vreo scuză.

E-35 Acum ceva timp, ca un slujitor tânăr, când a început prima mea trezire; am avut-o aici la colţ, unde era acest proiect de case, într-un cort. Botezam un grup la râu, în acea duminică după-amiază, când Îngerul Domnului şi-a făcut prima apariţie în public, ca o dovedire a Mesajului care-l vorbeam. Şi a fost o Lumină coborând din Cer şi a stat acolo. Oameni sunt în seara aceasta în tabernacol cred, care au stat şi au văzut Lumina. Şi am plecat înainte, spunând-o şi aşa mai departe. Şi cu toţii ştiţi cum continuă povestea; şi înainte şi înainte.

E-36 Şi oamenii uneori vor pleca şi vor zice: „Asta este doar imaginaţie”. Vor pleca dintr- o adunare unde oamenii o vor vedea, şi se îndepărtează, zic: „Am văzut-O”. Alţii zic:
„Păi, nu am văzut-O”.
Acum, desigur, Dumnezeu lasă pe oricine vrea El să o vadă.

E-37 Când înţelepţii au urmat stelele, acolo nu era nici o pată în istorie, sau vreun observator, sau ceva... Şi ei chiar au ţinut timpul prin stele. Dar nici unul nu a văzut acea Stea, doar înţelepţii, vedeţi, asta este corect, deoarece ei o aşteptau. Şi o aşteptau să o vadă, şi I-a călăuzit la Cristos. Şi, totuşi, a trecut peste toate observatoarele, şi aşa cum oamenii privesc la ceruri, să spună timpul, şi aşa mai departe. Dar nimeni nu a văzut-O trecând, doar înţelepţii, pentru că era pentru ei să o vadă.
Dacă Dumnezeu intenţionează ca voi să vedeţi ceva, O veţi vedea.

E-38 Ilie stând la Dotan, la acel timp, şi el s-a uitat în jur. Şi slujitorul se uita în jur, şi a zis: „Oh, priveşte la...” Asirienii erau tăbărâţi în jur. Dar...

E-39 Ilie a zis: „De ce, sunt mai mulţi cu noi decât sunt cu ei”. El a privit în jur, nu putea vedea nimic, dar Ilie stătea acolo. El a zis...

E-40 „Dumnezeu”, a zis: „deschide ochii acestui tânăr, Doamne”. Şi când, cu aceiaşi ochi, numai ochii fizici, când el şi-a deschis ochii, în jurul acelui profet stăteau care de foc, şi cai de foc. Şi, vedeţi, el... Era...

E-41 Este undeva. Şi ştim că Prezenţa Sa este cu copiii Săi credincioşi.

E-42 Vorbeam, am zis... În cameră stătea soţia mea, şi vorbeam despre aceiaşi Lumină, unde a venit şi poza Ei a fost luată.

E-43 Şi doar referindu-mă înapoi, în această seară, la acel fenomen, cred că cel puţin unul sau doi oameni, trei oameni, cred, sunt în clădire acum; care este David în spate acolo, Fratele Woods, şi Sora Woods; era la Houston, Texas, când poza, când Dumnezeu a permis să fie făcută.

E-44 Acum, dacă aţi sta în seara aceasta, şi priviţi la Înger, rotindu-se! Acolo sunt mulţi dintre voi aici în seara aceasta, poate, care niciodată nu au văzut-O. Dar, vedeţi, acea Lumină, un Stâlp de Foc care a călăuzit copiii Israelului! Aceasta a intrat în închisoare la Petru, şi l-a eliberat din închisoare; acelaşi Înger al Domnului. Şi aici este, după toate acele sute, da, mii de ani, este încă aici cu noi în seara aceasta acum. Vedeţi? Şi îşi are poza luată, stând unde stăteam. Acum, nu, nu pentru mine; ci pentru Biserică, pentru Trupul de credincioşi. Vedeţi, este pentru toţi. Acum observaţi. Dacă...

E-45 Cred că acesta era de fapt Stâlpul de Foc care a condus copiii Israelului. Nu credeţi aceasta? [Adunarea spune: „Amin”. - Ed.] Doar un Stâlp de Foc.

E-46 Şi de fapt cred că acea Lumină a venit în închisoare, unde se alfa Petru. Nu credeţi aceasta mărturie? [Adunarea spune: „Amin”. - Ed.] O cred cu toată inima mea, mai mult decât cred că numele meu este William Branham. Cred aceasta, vedeţi. Cred acea poveste.

E-47 Dar, totuşi, avem o dovadă mai izbitoare decât aceasta. Avem. Avem o dovadă mai izbitoare decât aceasta. Acum, cred aceasta prin credinţă.

E-48 Şi dacă Îngerul Domnului stătea aici acum, răsucindu-se, şi ochii tuturor ar fi fixaţi să O vadă. Asta ar fi destul de bine. Dar să priviţi la poza Ei, este o dovadă cu mult mai bună decât dacă aţi privi-O cu ochii voştri. Vedeţi? Nu este asta corect? Deoarece aţi putea să aveţi o iluzie optică. Dar acel ochi mec... Acea cameră nu ar poza o iluzie optică. Nu ar face-o, deoarece este o cameră. Şi va lua poza reală. Trebuie să fie acolo, să atingă lentilele. Vedeţi?

E-49 Puteţi avea o iluzie optică, şi lucruri care par ca ea, când nu este. Vedeţi? Dar când poza aceea...

E-50 Şi putea fi psihologie. Puteţi spune: „Vezi aceasta acolo?” Şi doar continuaţi să spuneţi: „Da, o cred”. Şi o cred aşa mult până de fapt credeţi că o vedeţi, când nu o vedeţi. Vedeţi? Asta este corect. Dar, asta este psihologie. Dar, voi, doar v-aţi presat aşa mintal către ea, v-aţi imaginat-o aşa mult până când a devenit o realitate.

E-51 Doar vă imaginaţi că cineva vă urăşte o dată. Şi ei nu vă urăsc, dar imaginaţi-vă că ei o fac. Şi doar continuaţi să vă gândiţi: „Ei nu mă plac”. Şi primul lucru, veţi evita acea persoană când nu v-au făcut nimic. Şi după o vreme, devine o aşa realitate pentru voi, până acolo încât credeţi că acea persoană nu vă place. Şi s-ar putea să-i evitaţi sau să vă spună ceva. De exemplu, soţia voastră sau soţul vostru sau ceva vecin sau ceva asemănător, când acea persoană este absolut nevinovată de vreun lucru rău. Este din cauză că doar vă imaginaţi aşa, dar, până când devine o realitate pentru voi. Acum vedeţi ce vreau să zic?

E-52 Dar de fapt, când o fotografie este făcută, trebuie să fie acolo.

E-53 Deci, în seara aceasta, am trecut prin, aşa cum Fratele Granham a exprimat acum ceva timp, multe urcuşuri şi coborâşuri ale bisericii, şi aşa mai departe. Am trecut prin multe pericole, trudiri şi capcane; care au fost clasate diferit, au zis că suntem „indiferenţi”, şi „sfinţi excentrici”, şi tot felul de nume, şi aşa mai departe, ca acestea.

E-54 Dar, totuşi, în mijlocul la toate, dacă acest tabneracol va fi ars, în această seară, şi aş muri, şi ceilalţi ar trebui să plecaţi, în seara aceasta, mărturiile noastre sunt absolut Adevărul. Există un milion de oameni care o ştiu. Şi dovezile ştiinţei o adeveresc; nu numai cuvântul nostru, ceea ce am zis înainte de Lumină, înainte ca Îngerul să-şi aibă poza luată. A fost mărturisit, de mic, încât acea Lumină venea. Ani, mulţi dintre voi stând aici m-aţi auzit vorbind despre ea, ani după ani, şi ştiţi totul despre Ea, ani după ani înainte ca poza să fie măcar făcută. Şi când lumea ştiinţifică i-a făcut poza, a fost exact acelaşi lucru despre care noi am mărturisit. Deci aceasta arată că spuneţi adevărul. Este absolut Adevărul.

E-55 Deci, în seara aceasta, sunt aşa de mulţumitor să ştiu că măreţul Iehova Dumnezeu, care odată a răcnit de pe Muntele Sinai, care o dată a stat pe munte şi a învăţat fericirile, şi a înviat din morţi, este în mijlocul nostru în seara aceasta, şi este acelaşi. Aşa cum era atunci, El este azi, şi va fi pentru totdeauna.

E-56 Şi să te gândeşti că El, Dumnezeul Cerului, se va umili, să coboare jos şi să se asocieze cu cei ca mine şi voi aici, oameni sărmani, nu multe din bunurile acestei lumi. Şi doar neînvăţaţi, eu sunt, şi totuşi El m-a iubit aşa, încât a coborât şi m-a salvat prin harul Său. Nimic ce merit, sau nu puteam face, dar El m-a salvat. Deoarece, înainte de întemeierea lumii, El m-a predestinat să fiu salvat, în cunoştinţa Sa mai dinainte, înainte ca lumea să înceapă. Şi orice alt om care este salvat, El a făcut la fel pentru ei. Oh, ce lucru minunat! Ce oportunitate minunată este!

E-57 Şi întreaga mea inimă o doreşte, pentru acest an, dacă Dumnezeu ascultă rugăciunea mea...

E-58 S-ar putea să nu pot sta acum toată noaptea. Am două fetiţe aici, care devin somnoroase, şi încep să se plângă şi să se vaiete. S-ar putea să trebuiască să le conduc mai întâi.

E-59 Şi vreau să zic aceasta, dacă nu am o şansă să mă întorc şi să mărturisesc, că am... vreau să mulţumesc fiecăruia dintre voi pentru rugăciunile voastre care v-aţi rugat prin acest an pentru mine. Dacă mă abandonaţi vreodată, sunt pierdut. Este ca şi cum mă menţineţi, în rugăciune, aşa merg înainte la luptă.

E-60 Şi vă iubesc, cum un frate a zis acum ceva timp, cu toată inima mea. Nu am şansa să ajung aici cum ar trebui. Nu am şansa să văd oamenii şi să merg acasă la ei, cum aş dori, cum este inima mea. Dar sunt doar un om, şi sunt foarte limiat la anumite ore şi anumite puteri, şi aşa mai departe.

E-61 Şi acum, dar cu ajutorul lui Dumnezeu, dacă El mă ajută, vreau ca acest an să fie cel mai măreţ an pe care l-am avut în viaţa mea. Am acum, prin harul lui Dumnezeu, câştigat peste o jumătate de milion de suflete pentru Cristos. Şi sper, în acest an, să fac un milion, dacă Dumnezeu doreşte. Deoarece, dacă Dumnezeu doreşte, vreau să încep jos prin ţările străine din nou, imediat ce ne revenim financiar, şi aşa mai departe, să putem să o susţinem. Şi să mergem în alte ţări acolo, unde vom câştiga aşa multe mii deodată.

E-62 Şi ştiu că ziua este aproape. Orele sunt cu mult trecute. Asfinţitul cade, prieteni. Şi vreau să fac tot ce pot, pentru că acesta este singura dată când voi şi cu mine suntem muritori. Aceasta este singura dată când avem privilegiul, din toată Eternitatea, să câştigăm pe cineva pentru Cristos. Să o facem. Orice putem face. Să punem toate orele, pe care le putem, pentru Slava Sa. Aceasta este intenţia mea pentru acest an care urmează. Şi cu ajutorul lui Dumnezeu, rugăciunile voastre, voi reuşi. Deci, rugaţi-vă pentru mine acum.

E-63 Şi acum să ne aplecăm capetele doar un moment, pentru deschiderea Cuvântului.

E-64 Tată, acesta este Cuvântul Tău Etern zăcând aici înaintea mea: „Nici un om în Ceruri sau pe pământ nu a fost vrednic să ia Cartea, să rupă peceţile, sau să se uite acolo, dar Mielul care a fost junghiat de la întemeierea lumii”. Acum îl chemăm. Şi dacă am găsit har în privirea ta, ne rugăm, o Miel al lui Dumnezeu, ca Tu să iei aceste câteva clipe acum, în timp ce dăm paginile Cuvântului Tău, şi să-l deschizi pentru inimile noastre. Pentru că o cerem în Numele lui Isus. Amin.

E-65 Acum, doar voi învăţa puţin în această după-amiază, doar să vorbesc câteva lucruri, pentru această seară, dar nu am avut timp să fac aşa. Deci soţia mea a venit cu Billy, şi eu a trebuit să mă întind şi doar să mă uit prin Biblie.

E-66 Şi m-am gândit: „Păi, voi începe la aceasta, Melchisedec”. Şi m-am gândit: „Oh, Doamne! Dacă încep cu aceasta, ceilalţi, fraţii, nu mai au timp să vorbească”. Şi deci, cu asta, reţin aceasta până peste câteva zile, cu voia Domnului, când vom avea mai mult timp, acum.

E-67 Şi apoi am aflat în capitolul 10 al Faptelor, vorbind despre Biserica timpurie. Dacă cineva doreşte, şi are o Biblie, vrea să dea la Fapte capitolul 10, pentru un mic îndemn pentru câteva momente.

E-68 Şi în timp ce daţi, voi face o mică recapitulare la ceea ce a fost. Duminica trecută, acum o săptămână, cred, sau ultima duminică a fost, acum o săptămână, când am studiat în Cartea Faptelor, referitor la biserica timpurie. Eram în Fapte 2, cred. Unde au fost eliberaţi, şi au mers la... Cum... Petru le-a spus, despre cum trebuiau să se
„pocăiască şi să fie botezaţi în Numele lui Isus Cristos pentru iertarea păcatelor şi să primească botezul cu Duhul Sfânt”.

E-69 Acum, vreau să fac o mică exprimare. Este totul în regulă, în seara aceasta, de la platformă? [Fratele Neville zice: „Amin”. - Ed.]

E-70 Priviţi, vedeţi, cu toţii au zis întotdeauna: „Frate Bill, nimeni nu te înţelege”. Păi, poate sunt puţin indispus, dar, ştiţi, dar nu vreau să fiu. Dar am idei despre lucruri, şi convingerile mele. Acum, am fost complet...

E-71 Sunt complet convins că multe lucruri, care sunt în Scriptură, care sunt apostolice, care nu le facem, în această zi.

E-72 Şi de exemplu, un lucru, mulţi oameni au zis: „Cum, când eşti în acele adunări evanghelistice, cum aduci treizeci de mii de oameni la altar să fie salvaţi?” Ei nu trebuie să vină la altar să fie salvaţi. Singurul lucru pe care trebuie să-l facă este să creadă în Domnul Isus Cristos. Asta este corect?

E-73 Doar vreau să vă întreb ceva, şi gândiţi-vă la ea, apoi voi lua scrisorile de la voi săptămâna viitoare. Vedeţi? Poate...

E-74 Nu pot fi un catolic. Dar, catolicii cred că acest Cuvânt este inspirat, dar: „Biserica este deasupra Cuvântului”. Nu pot să fiu un protestant. Pentru că protestanţii iau atât cât cred, cât cred că este corect, şi: „Restul din Ea nu este inspirată”.

E-75 Deci, cred ceea ce spune Biblia să fie Adevărul. Cred că Aceasta este Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru a crede Aceasta, trebuie să-mi predau întreaga viaţă şi întreaga mea voinţă la Aceasta, să cred că Aceasta este Adevărul, că nu există alt Adevăr decât Aceasta. Nu există nimic să-i fie adăugat sau nimic să fie scos. Asta este calea în care ar trebui să fie. „Şi oricine va scoate din această Carte, sau va adăuga la Ea, i se va scoate numele din Cartea Vieţii”, a zis Dumnezeu, în Apocalipsa. „Oricine scoate sau adaugă la Aceasta!” Aceasta este voia completă a lui Dumnezeu, şi descoperiea lui Isus Cristos pentru oameni. Asta este corect. Acum, pentru a face asta, trebuie să cred că Cuvântul lui Dumnezeu este absolut Adevărul.

E-76 Şi în Fapte 2:38, când Petru a zis: „Pocăiţi-vă cu toţii!”

E-77 Ei au zis: „Oameni şi bărbaţi, ce putem face?” Mai întâi. Ei au dorit să fie salvaţi.

E-78 Acum priviţi. El vorbeşte acolo necredincioşilor. Acum priviţi ce a zis el. El a zis:
„Pocăiţi-vă, cu toţii!” Acum ce înseamnă a se pocăi? Pocăi înseamnă „să-ţi pară rău pentru ce ai făcut”.

E-79 De exemplu, dacă m-aş întoarce aici acum şi-l lovesc pe fratele meu, fără motiv. Şi vreau să mă pocăiesc pentru ea, zic: „Frate Neville, îmi pare rău că am făcut aceasta”. Vedeţi? Păi, atunci, dacă zic: „Îmi pare rău că am făcut-o”, şi o intenţionez din inimă, m- am pocăit.

E-80 Şi dacă îmi pare rău pentru păcatele mele, şi-i cer lui Dumnezeu să mă ierte, sunt pocăit. Este corect? În regulă. Petru a zis: „Pocăiţi-vă, sau să vă pară rău pentru păcatele voastre, şi apoi botezaţi-vă în Numele lui Isus Cristos pentru iertarea păcatelor, şi veţi primi darul Duhului Sfânt”. Este acesta adevărul? [Adunarea zice: „Amin.” - Ed.] În regulă. La casă când...

E-81 Pavel şi Sila au avut o adunare, şi a fost puşi în închisoare, bătuţi, deoarece au scos un duh rău de ghicit. Şi când ei erau în închisoarea din Filipi. Şi în acea seară, când ei cântau cântece, şi ei... Domnul a trimis un cutremur şi a scuturat puşcăria aşa puternic până când cătuşele au căzut de la mâinile lor. Temnicierul şi-a scos sabia, să se sinucidă. Şi Pavel a zis: „Să nu-ţi faci nici un rău, pentru că suntem toţi aici”. Şi el a zis... Ce putea el face ca să fie salvat? El a zis: „Crede în Domnul Isus Cristos, cu toată casa ta... cu toată inima ta, şi vei fi salvat, tu şi casa ta. Observaţi: „Crede în Domnul Isus Cristos”.

E-82 Acum, dacă unui om îi pare rău de păcatele sale! Vreau să o iau uşurel, ca să se adâncească bine. Dacă unui om îi pare rău pentru păcatele sale, şi se pocăieşte, părându-i rău pentru păcatele sale, şi-l accepta pe Isus Cristos ca Salvatorul Său, de păcatele sale, şi se botează în Numele lui Isus Cristos; Dumnezeu este obligat, chiar în acel minut, să-i dea omului botezul cu Duhul Sfânt. Dacă El nu o face, El... El nu-şi ţine Cuvântul. Este corect? [Adunarea zice: „Amin”. - Ed.]

E-83 Acum, pentru ce sunt toate adunările de zăbovire, atunci? De ce toate evidenţele şi lucrurile pe care trebuie să le avem?

E-84 Acum, Isus a zis, Ioan 5:24: „Cel ce aude Cuvântul Meu, şi crede în Cel ce m-a trimis, are Viaţă Eternă”. Acum, dacă „Viaţă Eternă”, ce înseamnă cuvântul etern? Asta înseamnă „fără sfârşit”. Dacă el... „Cel ce aude Cuvintele Mele, şi crede în Cel ce m-a trimis, are Viaţă fără sfârşit”.

E-85 Pentru ce sunt toate revenirile şi încercările să fiţi salvaţi, şi toate aceste lucruri atunci?

E-86 Dacă aveţi Viaţa fără sfârşit, nu puteţi pieri. Viaţa voastră nu poate, deoarece aveţi Viaţă Eternă.

E-87 Acum, dacă vreunul dintre voi doreşte să caute Cuvântul, îl veţi găsi acolo, cuvântul grecesc, este Zoe, Z-o-e, cuvântul grecesc, care înseamnă „Viaţa lui Dumnezeu”.

E-88 Deoarece, dacă este Eternă, există un singur lucru care este Etern, şi acesta este Dumnezeu. El este „Din veşnicie în veşnicie. Tu eşti Dumnezeu”. Acum, dacă El este din veşnicie şi în veşnicie, şi v-a dat Viaţă din veşnicie în veşnicie, atunci trebuie să deveniţi parte din Fiinţa Lui Eternă. Este corect? Şi dacă deveniţi parte din Fiinţa Sa Eternă, asta vă face un fiu sau o fiică a Lui; care împlineşte exact ce zice Scriptura: „Suntem fii şi fiice de Dumnezeu”. Este corect?

E-89 Când aţi primit-O? Când aţi strigat? Când aţi mers la altar? Când aţi vorbit în limbi? Când aţi crezut! Am botezat aşa mulţi care nu cred. Auzim aşa mulţi vorbind în limbi, care nu cred. I-am luat în evidenţe, şi am făcut lucruri, şi le-am aşezat, spunem: „Când faci asta, Îl primeşti”. Nu există nimic în Biblie, nicăieri în Biblie, încât puteţi să prindeţi un om jos: „Deoarece el face asta, el este un Creştin”.

E-90 El este un Creştin deoarece crede. Şi propria lui viaţă poartă roadele Duhului, indiferent ce face. Vedeţi? Asta este. Acum, şi când credeţi, primiţi Viaţa Eternă. Şi Viaţa Eternă este Dumnezeu; şi Dumnezeu este Duhul Sfânt. Este corect?

E-91 Dacă Dumnezeu şi Duhul Sfânt nu sunt aceiaşi Persoană, Isus a avut doi Taţi. Isus a zis că „Dumnezeu” era Tatăl Său, şi Biblia zice că „Duhul Sfânt” era Tatăl Său, deci amândoi erau aceiaşi Persoană.

E-92 Şi dacă primiţi pe Dumnezeu, Viaţa Eternă în voi, atunci ce aţi primit? Asta este ce vreau să ştiu. Prindeţi idea?

E-93 Suntem aşa plini de teorie, biserica a fost, deoarece a fost organizată. Această denominaţiune găseşte aceasta, ei cred în aceasta, fac o denominaţiune din ea. Nu se pot mişca mai departe decât atât.

E-94 Dar Biserica lui Dumnezeu constat se mişcă, înaintând. Doar iese şi lasă aşezările denominaţionale în spate. S-a îndepărtat de Luther. S-a îndepărtat de Wesley. S-a îndepărtat de Metodişti. S-a îndepărtat de Baptişti. S-a îndepărtat de Prezbiterieni. Şi s- a îndepărtat de Penticostali. Cu siguranţă. Deoarece, Viaţa Eternă merge înainte, vedeţi, şi o primiţi deoarece (de ce?) credeţi în Domnul Isus Cristos.

E-95 Acum, sunt doar două lucruri. Priviţi. Ori sunteţi un necredincios sau un credincios.

E-96 Ori este ziua sau este noaptea. Este corect? Acum, nu pot zice: „doar atât din aceasta este noaptea. Doar ce văd prin acea fereastră, atâta este noapte”. Nu, nu. Întregul lucru este noapte. Asta este corect.

E-97 Acum, fum... cum am zis de obicei. Fumatul ţigărilor, mestecând tutun, şi bând wiskey, acesta nu este păcat. Acestea sunt atributele păcatului. Faceţi acestea deoarece sunteţi un necredincios.

E-98 Şi trăind curat şi sfânt şi paşnic şi liniştit şi tăcut şi iubitor şi sociabil şi aşa mai departe, asta nu este deoarece sunteţi un Creştin. Acestea doar sunt atributele Creştinismului. Este din cauza la ceea ce este în voi, realizează aceasta. Şi dacă o imitaţi sau o faceţi pentru că ar trebui să fiţi un Creştin, sunteţi un ipocrit, asta este corect, dacă viaţa voastră nu este plăcută. Deoarece, în voi, Ceva iese. O face, vă face să simţiţi în acest fel.

E-99 Veţi trece prin încercări şi necazuri şi urcuşuri şi coborâşuri şi neînţelegeri. Asta nu are un lucru de-a face cu Ea.

E-100 Când Israel a decăzut şi a coborât în Egipt, erau decăzuţi. Niciodată nu şi-au pierdut legământul. Şi-au pierdut bucuria mântuirii lor.

E-101 David nu a zis: „Restabileşte-mi mântuirea mea”. El a zis: „Restabileşte-mi bucuria mântuirii mele”. Mântuirea lui a rămas la fel. Dar el s-a dus greşit şi şi-a pierdut bucuria mântuirii sale. Vedeţi ce vreau să zic?

E-102 Când aţi fost salvaţi? Când aţi fost sfinţiţi? Când aţi fost umpluţi cu Duhul Sfânt? Când aţi crezut în Domnul Isus Cristos! Pentru că, aţi primit, acolo, Viaţa Eternă.

E-103 Dar apoi, de atunci înainte, aţi început să gemeţi. Aţi început să gemeţi. Aţi gemut prin sfinţire, prin Duhul Sfânt, şi prin vorbirea în limbi, şi prin toate aceste lucruri aici.

E-104 Dar aţi primit Viaţa când aţi crezut. Vedeţi ce vreau să zic? Şi acum asta nu face... Unii oameni deja au Viaţa, şi încercaţi să-i faceţi să facă anumite lucruri aici, când ei nici măcar nu au atins acel loc. Şi poporul Penticostal niciodată... au venit la locul unde Biserica ajunge acum, la înfiere, sau plasarea fiilor.

E-105 Acum, în Vechiul Testament, când un fiu a fost născut într-o casă, era un fiu deoarece a fost născut în casă. Fiul meu este fiul meu când a fost născut pentru mine.

E-106 Şi când Biserica Penticostală a dat naştere, sau au găsit ceea ce au numit
„Naşterea, noua naştere sau Biserica Duhului Sfânt”, încât ei erau născuţi în Împărăţia lui Dumnezeu.
Păi, acum, în Vechiul Testament...

E-107 Acum, în Efeseni, primul capitol, zice: „Suntem predestinaţi spre înfierea de fii”.
„Spre înfierea de fii?” Priviţi aceasta, „Înfierea de fii!” Da, domnule.

E-108 Şi un om, în Vechiul Testament, când el a avut un fiu născut într-o casă, el era un fiu când a fost născut. Dar acolo era un tutore crescând acel copil până când ajungea la o anumită vârstă. Apoi dacă acest tutore era.... ducea vestea tatălui, că copilul era vrednic şi în regulă, şi celelalte, acum, avea... El era apoi înfiat în familie. Mulţi dintre cititorii Vechiului Testament ştiu Scriptura asupra acesteia. El era înfiat în familie. Dar dacă nu era, tot rămânea un fiu, dar nu era înfiat. Şi apoi dacă era înfiat, era dus în stradă, i se punea o robă, şi se făcea o ceremonie. Şi apoi semnătura acestui băiat, pe cec, însemna la fel ca a tatălui său. Exact la fel, pentru că el era înfiat în părtăşia deplină a familiei.

E-109 Dumnezeu a înfiat pe propriul Său Fiu, când l-a dus sus; l-a luat pe Petru, Iacov şi Ioan, ca martori. „În gura a doi sau trei martori să fie stabilit totul.” Şi sus acolo, şi Dumnezeu l-a preaumbrit pe Cristos. Duhul Sfânt l-a preaumbrit pe Cristos, şi haina Sa a strălucit ca soarele. Este corect? Şi Dumnezeu Însuşi a zis: „Acesta este Fiul Meu preaiubit. Ascultaţi de El”. Cu alte cuvite: „Iată-L. Ceea ce zice este totul din Ea”. Şi apoi i s-a dat egal... Şi desigur, era Dumnezeu, dar Dumnezeu în trupul lui Isus Cristos, manifestându-se Însuşi la oameni. Şi, acolo, Dumnezeu l-a înfiat pe propriul Său Fiu.

E-110 Şi acum când biserica Penticostală şi aceşti oameni în ultimele zile au început să găsească Naşterea nouă, fiind născuţi din nou, au crezut că asta a aşezat-o. Nu, domnule. Aveţi urcuşuri şi coborâşuri, şi intrări şi ieşiri, şi lucruri asemănătoare, Dumnezeu nu vă poate pune ca un fiu.

E-111 Dar când staţi în Împărăţie, staţi în Evanghelie, staţi drept, în una din aceste zile Dumnezeu vă va chema şi vă va pune deoparte, vă va înfia ca fiul Său, înaintea oamenilor, şi vă dă ceva care va scutura naţiunile, cu ea. Vedeţi ce vreau să zic acum? Este înfierea în familie.

E-112 Acum, aceia care L-au urmat; Petru, Iacov şi Ioan. Vorbim în seara aceasta de Petru, o mare viziune, cum acei oameni au trăit în acea zi.

E-113 Şi acum, mai întâi, sus aici la două... sau, versetul 23 al capitolului anterior, capitolul 9.
Pe când cerceta Petru pe toţi sfinţii, s-a pogorât şi la cei ce locuiau în Lida. Acolo a găsit un om, anume Enea, care zăcea de opt ani olog în pat.
„Enea” i-a zis Petru „Isus Hristos te vindecă; scoală-te şi fă-ţi patul.” Şi Enea s-a sculat îndată.

E-114 Priviţi. Acum priviţi ce s-a întâmplat.
Toţi locuitorii din Lida şi din Sarona, l-au văzut şi s-au întors la Domnul.

E-115 Deoarece un om a fost vincecat care era olog, întreaga ţară s-a întors la Domnul, pentru că un om a fost vindecat, olog.

E-116 Şi, azi, mortul este înviat. Şi oamenii zic: „Este demonologie. Este psihologie. Este telepatie mintală. Persoana nu era moartă, de la început”. Vedeţi diferenţa? Este indiferenţa noastră faţă de Dumnezeu, a determinat ceea ce primim azi. Vom primi judecata Divină. Întreaga lume se scutură chiar acum, sub impactul judecăţii care vine.

E-117 Unul din slujitori o va lua, în câteva minute, despre judecata viitoare. Şi nădăjduiesc că ei o vor face, oricum, despre judecata viitoare.

E-118 Deoarece, întreaga lume este pregătită, tremură. Toate naţiunile tremură. Nu credeţi că Rusia tremură, de asemenea. Statele Unite şi insulele tremură. „Cine va lansa acea primă bombă atomică?” Când o face, s-ar putea să arunce întregul lucru afară din loc, şi să nu fie o... cine... O bombă cu coblat, dacă câteva sunt lansate? Acolo nu va fi rămasă pe faţa pământului nici măcar o muscă sau vreo insectă.

E-119 Chiar acum este în mâna celor răi, păcătoşi, oamenilor destinaţi iadului. Şi destinaţia voastră a călătoriei pe acest pământ, am zis, pământul este o călătorie, este lăsat pe mâna celor răi şi păcătoşi. Mai bine vegheaţi către ce este destinat sufletul vostru. Dacă nu este îndreptat către Cer şi către Dumnezeu, întoarceţi-vă în seara aceasta, cu toată inima voastră, şi să nu lăsaţi anii bătrâneţii să treacă fără să vă întoarceţi la Dumnezeu. Pentru că, destinaţia voastră este determinată de mâinile celor răi, şi cruzi, cu inima rea, atei. Acolo este unde trupul vostru este determinat. Orice vor să facă în legătură cu ea acum, asta vă termină. Dumnezeu să fie milostiv!

E-120 Şi Dumnezeu, în mila Sa iubitoare, trimiţând semne, şi minuni, şi miracole, şi altele, şi predică Evanghelia, şi oamenii constant îşi întorc faţa către... de la Ea. Atunci cum vă puteţi aştepta orice altceva decât judecata? Trebuie să o primiţi.

E-121 Şi un om olog fiind înviat, şi întreaga ţară s-a întors către Cristos!

E-122 Şi aici unde avem regi, şi potentanţi, monarhi şi congresmani, şi altele; necazuri şi boli şi morţi şi trecuţi dincolo, şi să-i vedem înviaţi la viaţă din nou, şi naţiunile doar batjocoresc şi râd de ea. Atunci ce avem rămas în afară de judecată?

E-123 Oh, frate, dacă a existat vreodată un timp în care Dumnezeu îşi trezeşte oamenii, este azi. Anul care urmează, fie ca Dumnezeu să-şi unga slujitorii, ca limbi de foc, pentru că sunteţi în ultimele zile, şi încheierea timpului.

E-124 Priviţi aici. Acelaşi om a coborât... Acolo era o fetiţă numită Tabita. Tabita, care înseamnă „Dorca”, a murit când era joc acolo. Şi Petru era sus la Iope. Ei au trimis şi l- au luat şi l-au adus. Şi el a păşit acolo unde zăcea, un cadavru. A scos toţi oamenii, şi a îngenunchiat şi s-a rugat. Şi când a făcut-o, a mers acolo şi a luat-o de mână, şi a înviat-o. Şi ea era vindecată din nou, vie.

E-125 Şi priviţi ce a avut loc. „Şi s-a întâmplat că a zăbovit multe zile”. Doar înainte de aceasta:
Minunea aceasta a fost cunoscută în toată cetatea Iope şi mulţi au crezut în Domnul.

E-126 Şi, azi, ei zic: „Mă îndoiesc că era mort sau nu. Ea era doar în comă sau ceva asemănător. Nu cred în asemenea lucru”. O explică complet! Când explicaţi supranaturalul, din Biblie, îl explicaţi la o parte pe Dumnezeul la care vă închinaţi. Cu siguranţă, o faceţi. El este un Dumnezeu supranatural. În regulă.

E-127 Acum, dar a oprit aceşti apostoli? Frate, ei au fost cu Isus. Lor nu le-a păsat ce au zis alţii. I-au chemat o dată acolo şi le-a zis că zilele miracolelor au trecut. Şi i-au bicuit şi i-au pus în închisoare şi i-au ţinut toată noaptea şi dimineaţa următoare i-a dus la judecată. Şi ei au aflat ca erau ignoranţi şi neînvăţaţi. Dar au observat la ei, că au fost cu Isus.

E-128 Fiind eliberaţi, ei nu au mers să consulte seminarul deloc. Au mers la ai lor. Şi când au venit împreună, explicând ce a făcut Domnul, s-au adunat împreună şi s-au rugat această rugăciune: „Doamne, de ce...” Este împlinit ce a fost vorbit de profetul, desigur,
„De ce se mânie păgânii, şi oamenii îşi imaginează lucruri în zadar?” A zis: „Dă-ne putere, întinzând mâna Copilului Tău Sfânt Isus, să vindeci bolnavii şi semne şi minuni să poată fi făcute”. Şi când oamenii s-au rugat cu un acord în acel loc, clădirea s-a scuturat, unde erau ei adunaţi împreună.

E-129 Ce avem nevoie în seara aceasta este o adunare de rugăciune unită, unde ne adunăm împreună cu o inimă şi un acord, şi ne rugăm o rugăciune ca aceea, atunci vom avea un alt timp de scuturare. Amin.

E-130 Observaţi, Petru, odată îl nega pe Domnul, odată nu a crezut în El sau L-a negat; şi a ieşit şi a plâns amarnic, şi a revenit. Acum el a primit Duhul Sfânt. Ascultaţi-l predicând.
În Cezarea era un om cu numele Corneliu, sutaş din ceata de ostaşi numită „Italiana”.
Omul acesta era cucernic şi temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu.

E-131 Ce om! Acum, nu, amintiţi-vă, nu... Chiar unul dintre Neamuri. Nici măcar un iudeu. El era dintre Neamuri; peste o centurie, sunt o sută de oameni. Dar el era un om temător de Dumnezeu. Dumnezeu întotdeauna, printre Neamuri, a găsit oameni care să se teamă de Dumnezeu.

E-132 În timp ce mergeam azi şi vorbeam cu un tânăr, am zis: „Când ajung în Cer, un lucru care vreau să-l fac este să păşesc şi să strâng mâna unui anumit om care a făcut un lucru nobil”. Şi a vorbit despre cel care dorea să-l vadă. El dorea să-i strângă mâna, pentru diferite lucruri, cum Dumnezeu a binecuvântat poporul.

E-133 Când Urie, după ce David a luat-o pe Batşeba, soţia lui, şi ei au trimis după el şi l- au adus. Şi ea urma să devină mamă. Şi a adus-o înăuntru, astfel încât să o poate pune peste Urie. Şi el nu era unul dintre Neamuri... El nu erau un iudeu. Era unul dintre Neamuri, şi el era un Hetit, un prozelit la religia iudaică. Şi el i-a spus să coboare şi să stea o perioadă acasă, cu soţia sa frumoasă. El a zis: „Dumnezeu interzice să fac un asemenea lucru, şi Chivotul Dumnezeului meu pe câmpul de luptă”. Şi el a refuzat să o facă.

E-134 Şi frate, când ajung în Slavă, vreau să păşesc către Urie şi să dau mâna cu el, şi să-i zic: „Dumnezeu să fie lăudat, pentru că mărturia ta a însemnat ceva pentru mine în călătoria mea pământească”.

E-135 Vreau să păşesc către Daniel, zic: „Şti, Daniel, când ai mers acolo fără frică înaintea acelor lei, acea mărturie a însemnat ceva pentru mine”. Da, domnule.

E-136 Vreau să-l văd pe apostol, Petru, şi zic: „Petru, în acea seară când erai în închisoare, şi Domnul a intrat cu o Lumină mare şi a strălucit peste tine, oh, întotdeauna am admirat aceasta. Şi ai început să urmezi acea Lumină, şi uşa s-a deschis înaintea ta, şi te-a dus direct în stradă. Te-ai gândit că visai”. Ce timp!

E-137 Nu va fi un loc liniştit în Ceruri, când toţi acei răscumpăraţi ajung în jur Acolo, este?
Va fi un lucru minunat care va avea loc Acolo, când toţi răscumpăraţii vin mărşăluind.

E-138 Şi aici este acest sutaş, casa lui Corneliu. Priviţi cum Dumnezeu aşa a aranjat-o! Acum, Corneliu era un om temător de Dumnezeu. El s-a rugat întotdeauna, şi a dat milostenii la oameni. Niciodată nu faceţi ceva de toată lauda decât ceea ce Dumnezeu pune în voi. Asta este corect. Şi el s-a rugat, şi el a dat milosteni oamenilor. Şi el era un om mare.

E-139 Şi într-o zi, în timp ce era în rugăciune în casă, acolo a venit un Înger în cameră unde era. Credeţi în Îngeri? [Adunarea zice: „Amin”. - Ed.] Îngerul a intrat într-o cameră unde se afla, şi a zis: „Corneliu, ridică-te şi du-te la Iope. Şi întreabă de cineva numit Petru, care locuieşte în casa unuia numit Simon. Şi el îţi va zice ce să faci”. Amin.

E-140 Acum, Petru, la acel timp, călătorea, deci a fost flămând. Era aproximativ ora doisprezece. Deci, a urcat pe acoperişul casei şi a luat un pui de somn. El urma să ia un pui de somn în timp ce era sus acolo, aşteptând după ei să aibă cina pregătită.

E-141 Şi aşa Corneliu a trimis jos, este un soldat şi doi oameni credincioşi, şi s-au dus jos să-l caute pe Petru.

E-142 Şi între timp, Dumnezeu, dacă El trimite pe cineva să vă vadă, El face aranjamente dinainte pentru ca acest lucru să se întâmple.

E-143 El a făcut aranjamente la spital, pentru acest copil ieri, care zăcea acolo pe moarte, încât ei nu ştiau care este necazul. Şi Duhul Sfânt a vorbit în cameră; a făcut aranjamente la spital, pentru vindecarea acelui copil înainte să ajung măcar acolo. Aleluia!

E-144 În Finlanda, când acel băieţel zăcea acolo pe drum, mort. Şi tatăl său şi mama, alergând pe câmp, ţipând şi frecându-şi mâinile. Dumnezeu a aranjat mai dinainte învierea lui, cu doi ani mai înainte. Laudă Domnului!

E-145 Şi în seara aceasta, în timp ce suntem aici în biserică, şi suportăm aceste lucruri pe care le facem, Dumnezeu a aranjat mai dinainte învierea noastră. Într-o zi glorioasă, El va veni. Este aranjat mai dinainte. Şi bărbaţii şi femeile care se gândesc la aceasta, uneorii poeţii cântă aceste cântece „Oh, acolo va fi o întâlnire în văzduh”.

E-146 Acum cu vreo cincisprezece ani în urmă, în această seară, stăteam la această platformă acolo, cu un grafic mare, învăţând.

E-147 Şi acolo era un micuţ grup Penticostal venind din Louisville. Şi niciodată nu am crezut în oamenii dansând în felul în care o făceau. Şi acolo era o mică domniţă venind sus aici să cânte la pian. Şi urma ca ei să cânte un special, şi să lovească o micuţă... degetarele într-o scândură de spălat. Şi unii dintre ei loveau în cutii. Eram un foarte mare critic al ei, deci m-am gândit: „Ce se va întâmpla?” Şi femeia a venit sus să cânte specialul. Deci a început să cânte. Doamna a început să lovească scândura de spălat. Şi micuţa fetiţă cu părul blond a sărit de acolo, pe podea, şi a început să danseze în Duhul.

E-148 Şi eu, stând în scaunul batjocoritorului, am zis: „Acum, aş dori să vedeţi aceasta!” Şi spuneam bisericii mele, până când toţi se întrebau ce voi face în legătură cu aceasta. Am continuat să mă uit la ea, şi m-am gândit: „Priviţi aceasta! Acum, dacă asta nu este ceva! Făcând un bar din biserica mea!” Şi stăteam acolo, fără să ştiu mai bine. Nu spuneam nimic, dar în inima mea mă gândeam.

E-149 Deci am privit-o acolo în timp ce dansa. Şi primul lucru care-l ştiţi, am zis: „Acum, aşteaptă un minut. Mă întreb dacă doamna are vreo Scriptură pentru ea?” Şi am început să mă gândesc la Scripturi. Am zis: „Unde a fost vreodată dansul rânduit? Primul loc, în Biblie”. Asta este corect. Şi m-am gândit: „Ce-i face să danseze?”

E-150 Am văzut copiii lui Israel, când ei au traversat Marea Roşie, Miriam a privit înapoi şi a văzut toţi acei chinuitori înecaţi, ea a ridicat o tamburină şi a început să danseze; şi să lovească în acea tamburină şi să alerge în josul ţărmului, dansând. Şi fiicele Israelului au urmat-o, dansând. M-am gândit: „Asta este victoria”.

E-151 L-am văzut pe David, când iubita lui stătea sus acolo în spatele acelui ventilator, o ventilare, privind la scumpul ei iubit, David stând acolo. Şi iată Chivoatul venind, despre care Fratele Graham a vorbit cu ceva timp în urmă, venind jos pe deal. Când David l-a văzut venind, a dansat în jurul şi în jur şi în jur. „De ce”, ea a zis: „mă faci de râs!”

E-152 El a zis: „Dacă nu-ţi place asta, priveşte asta!” Şi în jur şi în jur s-a dus din nou.

E-153 Ştiţi ce? Dumnezeu a privit jos din Ceruri, şi a zis: „David, eşti un om după inima Mea”. Asta este corect.

E-154 Şi m-am gândit: „Ştiţi, există un lucru care contează pentru mine. Poate nu am destulă victorie”. Şi stăteam acolo, şi aveam bătutul meu din picior Metodist. Şi primul lucru care-l ştiţi... Dumnezeu, judecătorul meu! Eu, înainte să ştiu ce făceam, eram pe podea, dansând în jur, cu acea fată. Asta este corect.

E-155 Apoi am zis: „Dumnezeule, ia-mă din scaunul batjocoritorilor. Lasă-mă să privesc asupra la toate cu atenţie înainte să dau vreo judecată”. Amin. Dumnezeu face lucruri neobişnuite.

E-156 Nu cred în multe lucruri prosteşti, nu cred în multe aiureli. Dar cred în acel Cuvânt al lui Dumnezeu umplut cu Duhul, real, original, predicat cu putere şi demonstrare. Amin. Pentru că Acesta este lucrul care m-a salvat. Acesta este lucrul care m-a adus până aici. Acesta este lucrul care m-a ajutat când doctorul a zis că muream. Acesta este lucrul care m-a salvat în ora morţii mele. Acesta este lucrul care mă va învia. Şi acesta este lucrul cu care voi merge în Cer. Dar voi ajunge vreodată Acolo, trebuie să trec prin El; pentru că nu ştiu nimic altceva decât Acesta, şi nu vreau să ştiu nimic altceva decât Acesta. Asta este corect.

E-157 Să-l cunosc pe Isus şi El răstignit, şi asta este tot. Dacă El este răstignit, atunci răstigneşte trupul meu cu al Său, şi sunt mort faţă de lucrurile lumii. De ce! Amin!
Ştiţi, devin religios. Încep să mă simt aşa.

E-158 Observaţi, aici erau. Doamne, ce timp! Adunări minunate aveau! Corneliu a zis:
„Acum, coboară acolo şi întreabă de unul numit Petru”. Şi a zis... Niciodată nu a auzit de el mai înainte.

E-159 Şi Petru sus acolo, s-a gândit: „Doamne, voi lua un pui de somn înainte de cină.
Sunt aşa flămând şi obosit”.

E-160 Şi când el stătea acolo, a intrat într-o transă. Scriptura spune aşa. Apoi, cred că el a căzut într-o transă, nu credeţi? Şi când a făcut-o, a văzut o faţă de masă coborând, toată plină de lucruri înfiorătoare. Şi un Glas a zis: „Ridică-te Petru. Taie şi mănâncă”.

E-161 El a zis: „Nu, Doamne. Sunt un Iudeu. Nimic necurat sau neobişnuit nu a intrat vreodată în gura mea”.

E-162 El a zis: „Să nu numeşti neobişnuit ceea ce eu am făcut curat”. A zis: „Ridică-te”. A zis: „Acolo este cineva aşteptându-te, jos la poartă. Şi du-te, nu te îndoi de nimic. Urmează-l”. Amin.

E-163 Acum, Petru, şi căile sale evlavioase, ştiţi. El avea ceva prestigiu înaintea oamenilor, deci el a trebuit să vegheze ceea ce mânca. El era un Iudeu. S-a ridicat, un Prezbiterian strict, ştiţi, sau ceva, şi trebuia să vegheze în ceea ce face din cauza afacerilor bisericii sale.

E-164 Deci Domnula zis: „Urmează acele Neamuri, fără să acorzi atenţie la ce se întâmplă sau orice. Du-te sus acolo”.

E-165 Şi când a mers sus la casa lui Corneliu, calea dreaptă, Corneliu a adunat toţi oamenii săi în jur. Şi el i-a spus cum a văzut Îngerul. El a zis: „Acum, Petru, am trimis după tine”.

E-166 Şi când Petru a ajuns sus acolo şi a început să predice: „În timp ce Petru spunea aceste cuvinte, Duhul Sfânt a căzut peste ei”, şi ei toţi au fost umpluţi cu Duhul Sfânt, au început să profeţească, să vorbească în limbi, şi să aibă un timp minunat. El a zis:
„Putem noi opri apa?” Acum, aceştia au primit Duhul Sfânt înainte ca ei să fie botezaţi. Şi el le-a poruncit lor să fie botezaţi în Numele Domnului Isus. Şi Petru a zăbovit cu ei câteva zile.

E-167 Aceasta este Biserica apostolică, mergând în Duhul, oriunde spune Dumnezeu. Petru a terminat cu cina sa. Petru a coborât, să-l urmeze pe Domnul.

E-168 Şi dacă Dumnezeu poate să ia un bărbat sau o femeie azi, în acest tabernacol, oriunde, care nu va da nici o atenţie la ce are loc în jurul lor, doar se supun Domnului, ca o unitate individuală, Dumnezeu va călăuzi omul la fel azi, cum a călăuzit atunci. El dovedeşte că este cu noi. Ce avem nevoie azi este o viaţă smerită, supusă. Supuneţi-vă. Nu vă trageţi înapoi. Nu faceţi nimic, doar mergeţi direct cu Duhul Sfânt. Ceea ce spune Duhul să faceţi, faceţi repede. Nu spuneţi: „Păi, voi aştepta şi voi vedea ce este aceasta şi aceea este”. Ceea ce spune Duhul Sfânt să faceţi, faceţi!

E-169 Dacă nu mergeam în Finlanda când Duhul Sfânt m-a chemat acolo? Dacă nu mergeam la spital ieri, unde acel copil zăcea pe moarte; nu mergeam?

E-170 Este „Supunerea este mai bună ca jertfa”. Faceţi ceea ce spune Duhul Sfânt să faceţi. Ce avem nevoie în seara aceasta, este să dăm drumul tuturor ideilor micuţe stoarse, şi să lăsăm Duhul Sfânt... Sunteţi învăţaţi aici. Ştiţi ce este corect şi greşit.

E-171 Dar ce avem nevoie în seara aceasta este o legătură mare de iubire a lui Dumnezeu turnată în inimile noastre; toate diferenţele spălate la o parte. Îngropaţi-le cu anii în timp ce trec. Daţi-le drumul. Să începem o viaţă nouă, un nou început. Nu puteţi... Dacă sunteţi deja născuţi în Împărăţia lui Dumnezeu, deja aveţi Duhul Sfânt în voi, singurul lucru pe care trebuie să-l faceţi este să vă eliberaţi de aceste lucruri care vă ţin jos. Zice: „Să lăsăm deoparte toate greutăţile, şi păcatul care aşa uşor ne înconjoară; încât să putem alerga cu răbdare, viaţa, cursa care este pusă înaintea noastră”. Evrei, capitolul 12. Lăsaţi deoparte toate greutăţile!

E-172 Vă puteţi imagina înţelepţii venind să-l vadă pe Isus? Doar voi dramatiza pentru un minut. Pot vedea... Ei spun trei oameni înţelepţi. Doar vom spune că erau trei. Jim, John şi George, vom considera că aşa îi chema. Şi ei vin să-l vadă pe Isus. Şi-i văd pe ei pregătindu-se să meargă. Îl vom lua pe acest ins Jim. El este un om extraordinar. El fuge şi spune soţiei sale, zice: „Soţie, şti ceva? Am văzut steaua, deci trebuie să merg”. Şi deci el merge şi împachetează să meargă.

E-173 Acesta este necazul cu oamenii azi. Ei încearcă să împacheteze să fie Creştini. Dacă există ceva ce aveţi nevoie, este să „despachetaţi” să fiţi un Creştin. Aveţi prea multe agăţate de voi acum.

E-174 „Mamă!” Zice: „Acum, mamă, ştiţi, nu pot merge decât dacă-mi iei masa de cărţi”, deci atârnă aceasta de cămilă. „Deoarece, şti, ceilalţi băieţi nu mă vor aprecia să merg dacă nu am masa de cărţi”.

E-175 Toate celelalte lucruri micuţe vechi care vă ţin. Şi voi aveţi o micuţă cutiuţă de egoism, trebuie să atârnaţi aceasta, de asemenea. Şi trebuie să atârnaţi puţină palavrageală, puţină bârfă, puţin din aceasta, acea, să o atârnaţi de cămilă.

E-176 Şi primul lucru care-l ştiţi, el sare sus, pune şaua pe vechea cămilă, zice: „Hai acum! Să mergem!” Vechea cămilă abia se poate mişca. Ea este aşa încărcată până abia poate sta pe picioare, aproape.

E-177 Şi întotdeauna loviţi şi vă plângeţi cu biserica voastră la care mergeţi, şi poate voi sunteţi aşa încărcaţi până nu poate alerga. Acesta este necazul. Trebuie să descărcaţi, să spălaţi, să curăţaţi, să îndreptaţi. Amin. Acesta este necazul cu mine? Observaţi. Asta este.

E-178 Îi pot vedea pe ceilalţi mergând, înaintând. Şi primul lucru care-l ştiţi, el a coborât şi a privit la acea stea din nou. Şi deci, primul lucru, el a început să arunce măsuţele într-o parte şi pachetele în cealaltă parte.
Soţia a zis: „Unde mergi, John?”

E-179 Zice: „Las deoparte toate greutăţile care aşa uşor mă înconjoară. Încât trebuie să alerg cu răbdare cursa. Pentru că dreaptă este poarta şi îngustă este calea, dar puţini sunt cei care o vor afla”. Există loc numai pentru voi şi Isus. Nimeni altcineva nu poate trece. Amin.

E-180 Ea a zis. O pot auzi zicând: „Păi, priveşte, îţi uiţi busola”.
„Nu am nevoie de nicio busolă.”

E-181 „Îţi uiţi diploma de la seminar. Îţi uiţi diploma de bacalaureat şi toate celelalte lucruri de care te ţii.”
El a zis: „Ascultă. Nu am nevoie de nicio busolă”.
„Cum te duci atunci?”

E-182 El îndreaptă către stea, zice: „Merg pe calea rânduită de Dumnezeu. Dumnezeu mi- a rânduit o stea să o urmez, asta mă va duce la Cristos”.

E-183 Şi noaptea? Nu avem nevoie de nici o şcolarizare măreaţă, îndelungată şi toate acestea. Vrem să mergem pe calea rânduită de Dumnezeu. Şi calea rânduită de Dumnezeu pentru această zi este botezul cu Duhul Sfânt şi călăuzit de Duhul Sfânt, sunt fii de Dumnezeu. Asta o să vă ducă la destinaţia voastră. Lăsaţi deoparte greutăţile. Lăsaţi deoparte toate celelalte. Să ne întoarcem la zilele apostolice. Fundaţia noastră este sigură.

E-184 Dumnezeu ne-a rânduit-o, prin semne şi minuni şi poze şi toate celelalte. El a dovedit că este cu noi.

E-185 Şi în jurul lumii, această Evanghelie glorioasă puternică a adus un milion cinci sute de mii în Împărăţia lui Dumnezeu, anul trecut. Biserica Penticostală a depăşit toate bisericile care există în lume anul trecut, în convertiri, un milion cinci sute de mii înregistraţi. Aleluia! Care este problema? Este cel mai puternic lucru care există pe pământ azi. Dar diavolul a intrat printre ei şi i-a separat în acest grupuleţ şi acel grupuleţ şi acest grupuleţ, să-i facă să se certe unul cu altul.

E-186 Dacă vor uita vreodată de egoismul lor şi diferenţele lor, şi-şi vor da mâinile, vor pune inimile împreună, ca unul, Mileniul ar intra. Asta este ce avem nevoie în seara aceasta, prieteni, să venim împreună. Asta ce are nevoie Tabernacolul Branham. Asta este ce trebuie să facă toate Bisericile, este să vină împreună ca o părtăşie, ca un individ, în Cristos Isus, un copil născut din nou, şi să umble pe această cărare dreaptă şi îngustă: „Privind către Autorul şi Desăvârşitorul credinţei noastre, Isus Cristos”.

E-187 Priviţi aici. Nu luând partea Tabernacolului noastru şi a învăţăturilor noastre, şi aşa mai departe, dar spun aceasta, prietenii mei scumpi. Căutaţi prin lume oriunde doriţi, şi spunem aceasta plini de încredere, nu să ne lăudăm cu ceva, dar Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu. Dar priviţi ce a făcut Atotputernicul Dumnezeu pentru această bisericuţă. Întoarceţi-vă în jur şi priviţi, dacă doriţi. Chiar din această biserică aici, a început această trezire care a străbătut toată lumea. Şi asta este corect. Priviţi acolo şi vedeţi dacă nu este adevărat. Dumnezeu este cu noi. În dragostea şi mila Sa, priviţi cum ne vindecă când suntem bolnavi. Priviţi la cazurile cu cancer şi orbi, surzi şi muţi, şi toate celelalte pe care El le vindecă în mijlocul nostru, pretutindeni. Atunci, a fost suficient de iubitor să coboare pentru o dovadă ştiinţifică, să-şi pună aprobarea peste Biserică, îşi are poza făcută împreună cu noi. Amin.

E-188 Unde, criticii, ei trebuie să-şi închidă gura şi să se retragă şi să zică: „Nu pot spune nimic despre Ea”. Amin.

E-189 Sunt aşa de bucuros în seara aceasta, că sunt unul din ei! Sunt aşa de bucuros să fiu un Creştin. Sunt aşa de bucuros că trăiesc aici printre oameni care cred în această măreaţă mişcare. Care... Mă aştept ca acolo să existe micuţe diferenţe. Suntem oameni. Dar, în învăţături suntem una. Corect. Suntem una. Împreună stăm, ca un întreg în Isus Cristos. Dumnezeu ne-a binecuvântat şi ne-a dat toate aceste lucruri minunate.

E-190 Doar gândiţi-vă, cum nu puteam să fiu aici în seara aceasta dacă nu era Domnul, când cei mai buni doctori au zis că nu voi supravieţui. Dar Doctorul Şef a coborât şi a zis: „Este cu totul în mâinile Mele, şi vei supravieţui”. L-am crezut.

E-191 Cum stătea Sora Weaver acolo? Ca un schelet stând în acel scaun cu rotile, când au adus-o sus aici să fie botezată în Numele lui Isus Cristos; doctorul i-a dat până dimineaţă să trăiască, cu un cancer mâncând-o, acum şapte sau opt ani. Iat-o aici în seara aceasta cu noi.

E-192 Câţi mai pot numi, care au intrat şi au ieşit pe aceste uşi, care au intrat aici invalizi şi bolnavi şi în dureri şi şchiopi şi invalizi, orbi şi altele, au fost vindecaţi. Doar pe această uşă aici, ca o mărturie a învierii Domnului Isus Cristos.

E-193 Cum ar trebui noi să fim? Cum ar trebui să fie acest Tabernacol Branham? Ar trebui să fie un far care este aşezat în unul din cele mai întunecoase locuri din lume, Jeffersonville. Dacă există vreun loc care are nevoie de Evanghelie, este Jeffersonville. Asta este corect.
„Dar poate ieşi vreun lucru bun din Nazaret?” A zis: „Vino şi vezi”. Asta este corect.

E-194 Locurile întunecoase! Nu avem nevoie de lumini ziua. Avem nevoie de ele când este întuneric. Acolo este unde trimite Dumnezeu Lumina, în locurile întunecoase. Este foarte greu... Uşor să mergi unde totul decurge uşor. Dar unde este dur, unde se află locurile întunecoase, locurile dure!
Voi fi dus sus în Ceruri pe un pat de flori,
În timp ce alţii au luptat să câştige premiul şi au navigat pe mările însângerate?

E-195 Chiar aici unde oamenii despică părul şi diferenţele, şi lucruri asemănătoare; o sută patruzeci de păgâni mor zilnic, şi merg să-l întâlnească pe Isus, sau merg să întâlnească un Dumnezeu drept şi cinstit, fără să ştie nimic despre El. O sută şi patruzeci de mii mor zilnic, bat clopotele morţii păgânilor care niciodată nu au auzit Numele lui Isus Cristos, mor zilnic. Şi noi ne certăm dacă suntem Prezbiterieni sau Metodişti sau nu. Ce disgraţie! Ce ruşine!

E-196 Ce avem nevoie este o viziune. Nu să privim jos aici să ne vedem lungul nasului. Să privim jos acolo la capătul drumului. Dacă mă gândesc la azi, aceasta, aceea sau cealaltă, voi trăi pentru zi. Dar trăiesc pentru Eternitate, pentru ceva acolo, ceva ce Dumnezeu a rânduit, şi trebuie să merg să o întâlnesc într-o zi.

E-197 Am luat prea mult timp; zece minute [Loc gol pe casetă - Ed.]... cu harul şi ajutorul lui Dumnezeu.

E-198 Au fost doi ani în care l-am întrebat ceva, din nou şi din nou. L-am întrebat cincisprezece ani ceva, şi El în sfârşit mi-a dat-o. Şi voi bate la uşa Sa, dacă trăiesc anul următor, dacă El nu mi-o dă anul acesta, vedeţi, pentru acest lucru care l-am cerut. Este pentru Gloria Sa, ceva ce pot face pentru El acolo. El doar va permite aceasta pentru mine, apoi pot merge acolo şi să câştig suflete pentru El, puţin mai bine, să fiu puţin mai puternic pe cale. Şi mă rog ca El să o facă. Asta este rugăciunea mea către El.

E-199 Şi mărturia mea, dacă vă rugaţi pentru mine şi mă aduceţi înaintea Lui, în rugăciune, atunci pot continua. Cum pot face un lucru, indiferent ce ar avea loc, dacă nu aş avea pe cineva care să mă creadă? Sunteţi la fel de mult parte din ea cum sunt şi eu, sau oricine altcineva. Sunteţi la fel de mult parte din ea. Indiferent ce facem, dacă am predica, ceea ce am spune; dacă nu ar fi nimeni să o creadă, atunci nu există nimic ce să poată fi făcut, decât să venim împreună şi să ne credem unul pe altul. Cred în voi şi voi credeţi în mine. Şi, împreună, credem în Dumnezeu, şi credem că Duhul Său ne va călăuzi.

E-200 Acum, Frate Funk, vii sus? Ţii copilul acum; asta este scuza ta. Frate Woods, cred că urmezi atunci. [Fratele Woods zice: „Fratele Jackson”. - Ed.] În regulă, şi el l-a înfiat pe Fratele Jackson. Deci cred că Fratele Jackson va fi următorul. Domnul să te binecuvânteze Frate Jackson, care urmezi.

E-201 Domnul să te binecuvânteze. Îl iubiţi pe Domnul? Vreau să vă văd mâinile. Îl iubiţi pe Domnul? [Adunarea zice: „Amin”. - Ed.] În regulă.

E-202 Soră Gertie, vino aici un minut. Vreau să cânţi ceva cu mine. Toţi ceilalţi cântă. Voi încerca. Sunt foarte răguşit, deoarece sunt foarte răcit, şi eu... ceva, capul meu, dar vreau ca tu să mă ajuţi să cânt această cântare veche bună. Şi dă-mi nota pentru... ceva. Nu ştiu care este. Dar, nu ştiu care este. Doar dă-mi o notă, deoarece vreau să cânt „picură cu sânge”, cu voi toţi. Pentru că, această Evanghelie pe care am predicat-o, picură cu Sânge. Nu o credeţi? [Adunarea zice: „Amin”, - Ed.] În regulă, cu toţii, împreună acum.
Primul să moară pentru acest plan al Duhului Sfânt, A fost Ioan Botezătorul, dar el a murit ca un bărbat; Apoi a venit Domnul Isus, ei l-au răstignit,
El a predicat că Duhul va salva omul din păcat. Continuă să picure cu sânge, picură cu sânge. Această Evanghelie a Duhului Sfânt picură cu sânge, Sângele ucenicilor care au murit pentru Adevăr.
Această Evanghelie a Duhului Sfânt picură cu sânge.
Dar apoi ei l-au omorât cu pietre pe Ştefan, el a predicat împotriva păcatului,
El i-a înfuriat aşa rău, ei şi-au înţepenit gurmazurile; Dar el a murit în Duhul, şi şi-a dat duhul,
Şi s-a dus să se alăture celorlalţi, acea oaste dătătoare de viaţă. Continuă să picure cu sânge, picură cu sânge.
Această Evanghelie a Duhului Sfânt picură cu sânge, Sângele ucenicilor care au murit pentru Adevăr.
Această Evanghelie a Duhului Sfânt...
Oh, acolo este Petru şi Pavel, şi Ioan divinul,
Ei şi-au dat vieţile astfel încât această Evanghelie să poatră străluci;
Ei şi-au amestecat sângele, ca profeţii din vechime,
Astfel încât Cuvântul lui Dumnezeu sincer să poată fi spus. Continuă să picure cu sânge, picură cu sânge.
Această Evanghelie a Duhului Sfânt picură cu sânge, Sângele ucenicilor care au murit pentru Adevăr.
Această Evanghelie a Duhului Sfânt picură cu sânge.
Ascultaţi la aceasta acum.
Acolo sunt suflete sub altar strigând: „Până când?” Ca Domnul să-i pedepsească pe cei care au făcut rău; Dar vor fi mai multţi care-şi vor vărsa sângele
Pentru acestă Evanghelie a Duhului Sfânt şi cursul înroşit.
Să ne ridicăm acum.
Continuă să picure cu sânge, picură cu sânge. Această Evanghelie a Duhului Sfânt picură cu sânge, Sângele ucenicilor care au murit pentru Adevăr.
Această Evanghelie a Duhului Sfânt picură cu sânge.

E-203 Nu sunteţi bucuroşi că sunteţi unul din ei? [Adunarea zice: „Amin”. - Ed.] Ce fel de Evanghelie? Aceiaşi Evanghelie care le-a fost dată lor, aceleşi semne, aceleaşi minuni urmând, acelaşi Stâlp de Foc, acelaşi Domn Isus, aceiaşi vindecare a bolnavilor, aceiaşi putere a Duhului, totul doar mergând înainte. Aceiaşi persecuţie vine.
Această Evanghelie a Duhului Sfânt picură cu sânge.
Cu toţii acum.
Picură...

E-204 Întoarceţi-vă şi daţi mâna cu cineva, şi spuneţi: „Laudă Domnului!”
... picură cu sânge,

E-205 Aleluia! Nu eşti tu fratele... ?... Laudă Domnului! ...?... Amin.
Picură cu sânge,
Oh, sângele ucenicilor care au murit pentru Adevăr,
Această Evanghelie a Duhului Sfânt picură cu sânge.
Oh, cum îl iubesc pe Isus,
Oh, cum îl iubesc pe Isus,
Oh, cum îl iubesc pe Isus,
Deoarece mai întâi m-a iubit El.
Să o cântăm mai tare acum.
Ridicaţi-vă mâinile.
Oh, cum îl iubesc pe Isus,
Oh, cul îl iubesc pe Isus,
Oh, cum îl iubesc pe Isus,
Deoarece mai întâi m-a iubit El.

E-206 Părintele nostru Ceresc, îţi mulţumim pentru Domnul Isus Cristos, pentru Puterea Sa, pentru dragostea Sa. Şi să ştim că, în această zi măreaţă, galantă în care trăim, când profeţii din vechime au prevăzut această zi şi au dat porunci referitoare la ea, zicând cum oamenii vor fi „încăpăţânaţi, deştepţi, iubitori de plăceri mai mult decât iubitori de Dumnezeu; având o formă de evlavie, dar negând Puterea de acolo”. Când el a zis: „Vor fi batjocoritori în ultimele zile, şi vor râde şi vor batjocori”. Şi trăim în aceasta, Tată.

E-207 „În acea zi, căruţele vor alerga pe drumurile late. Vor merge ca fulgerele. Vor părea ca torţele”. Toate aceste măreţe profeţi împlinindu-se!

E-208 Când Isus a zis: „Valurile vor trece peste ţărmuri, în susul şi-n josul malului mării. Şi când semne mari şi minuni vor apărea în ceruri deasupra, ca farfuri zburătoare şi lucruri. Din cauza acestor lucruri, oamenii vor tremura şi se vor îngrozi. Vor fi cutremure în diferite locuri, şi tot felul de lucruri; şi nesiguranţă şi necazuri între naţiuni”.

E-209 Şi El a zis: „În acea zi, Israelul va înflori”. Aleluia! Acea stea cu şase colţuri a lui David flutură peste Ierusalim, în seara aceasta, pentru prima oară de două mii cinci sute de ani. Naţiunile se destramă. Smochinul înmugurind!

E-210 Toţi ceilalţi pomi înmuguresc. Cei răi înmuguresc. Romanismul înmugureşte.
Comunitate înmugureşte.

E-211 Şi Biserica voastră înmugureşte. Primăvara vine. Oh, Măreţule Stăpân al Vieţii, ridică-te cu vindecare în aripile Tale, Doamne. Şi dă-le slujitorilor Tăi toate puterile şi semnele, să întinzi mâna Copilului Tău Sfânt Isus, să înfăptuieşti miracole şi să faci semne, şi să predici Evanghelia până la marginile pământului. Acord-o, Doamne.

E-212 Binecuvântează această bisericuţă. Binecuvântează-i păstorul, Doamne, fratele nostru iubitor. Binecuvântează toţi asociaţii aici cu noi. Toţi cei care cheamă Numele Tău, pretutindeni în jurul lumii. Ajută, în acest an care vine, Doamne, ajută-ne să fim mai buni pentru serviciul Tău. Ţine boala la o parte de la noi. Şi unge-ne cu Duhul Sfânt. Ţine invidia, ţine ura, ţine gelozia, ţine tot ce este neevlavios la o parte de la noi. Şi lasă să fie zis despre noi că suntem copiii Tăi: „O cetate aşezată pe un deal, care nu poate fi ascunsă”. Acord-o, Tată.

E-213 Binecuvântează-ne, şi iartă-ne trecuturile noastre. Şi fie să zicem, ca Pavel: „Uitând acele lucruri care sunt în trecut, presăm către semnul înaltei chemări în Cristos”.

E-214 Doamne Dumnezeule, trimite-mă oriunde doreşti. Sunt pregătit să merg, să mă supun Ţie oricând.

E-215 Iartă-ne, o zic din nou. Şi sfinţeşte această biserică pentru onoarea şi gloria Ta, şi oamenii de asemenea. Pentru că o cerem în Numele lui Isus. Amin.

E-216 Vă puteţi aşeza acum. Domnul să vă binecuvânteze. Păi, acum, va fi o întâlnire în văzduh,
În curând;
Te voi întâlni, întâlni Acolo
În acea Casa dincolo de cer;
Aşa cântări se vor cânta, niciodată auzite de urechile muritorilor,
„Va fi glorios, o declar!
Pentru că Fiul lui Dumnezeu, va fi conducătorul
La-ntâlnirea din văzduh.
Oh, va fi o întâlnire în văzduh, În curând;
Te voi întâlni, întâlni
Acolo În acea Casa dincolo de cer;
Aşa cântări se vor cânta, niciodată auzite de urechile muritorilor,
„Va fi glorios, o declar!
Pentru că Fiul lui Dumnezeu, va fi conducătorul
La-ntâlnirea din văzduh.
Aţi auzit de micuţul Moise în cosuleţ
Am auzit de neînfricatul David şi de praştie;
Aţi auzit povestea spusă de visătorul Iosif,
Şi de Daniel şi leii de care aşa des cântaţi.
Oh, sunt mai mulţi, mulţi alţii în Biblie,
Şi tânjesc să-i întâlnesc pe toţi, o declar!
În curând Domnul ne va lăsa să-i întâlnim
La-ntâlnirea din văzduh.
Va fi o întâlnire în văzduh, În curând;
Te voi întâlni, întâlni Acolo
În acea Casa dincolo de cer;
Aşa cântări se vor cânta, niciodată auzite de urechile muritorilor,
„Va fi glorios, o declar!
Pentru că Fiul lui Dumnezeu, va fi conducătorul La-ntâlnirea din văzduh.

E-217 Nu vă place? [Adunarea spune: „Amin”. - Ed.] Doamne! Există unul pe care vreau să-l întâlnesc, acesta este Isus. Voi nu vreţi? [„Amin.”] Doar vă face să vă simţiţi aşa bucuroşi, aşa curaţi, aşa puri. Nu simţiţi aşa? Ca şi cum aţi fost cu totul curăţiţi! Doar iubiţi-L!
... adunare în văzduh,
În curând;
Te voi întâlni, întâlni Acolo În acea Casa dincolo...
... se vor cânta, niciodată auzite de urechile muritorilor,
„Va fi glorios, o declar!
Pentru că Fiul lui Dumnezeu, va fi conducătorul La-ntâlnirea din văzduh.
Nu vă place? [Adunarea zice: „Amin”. - Ed.] Oh, vai!
Aţi auzit de micuţul Moise în cosuleţ
Am auzit de neînfricatul David şi de praştie; Aţi auzit povestea spusă de visătorul Iosif, Şi de Daniel şi leii de care aşa des cântaţi. Oh, sunt mai mulţi, mulţi alţii în Biblie,
Şi tânjesc să-i întâlnesc pe toţi, o declar! În curând Domnul ne va lăsa să-i întâlnim La-ntâlnirea din văzduh.
Şi, oh, păi, va fi o întâlnire în văzduh, În curând;
Te voi întâlni, întâlni Acolo În acea Casa dincolo de cer;
Aşa cântări se vor cânta, niciodată auzite de urechile muritorilor,
„Va fi glorios, o declar!
Pentru că Fiul lui Dumnezeu, va fi conducătorul La-ntâlnirea din văzduh.

E-218 Doamne! Doar vreau să fiu Acolo. Voi nu vreţi? [Adunarea zice: „Amin”. - Ed.] Câţi zic: „Prin harul lui Dumnezeu vreau să fiu Acolo. Prin harul lui Dumnezeu”? [„Amin.”] Laudă Domnului.
În regulă, Frate Neville.
Un an nou fericit pentru voi toţi. Dumnezeu să vă binecuvânteze!