E-1 Bună seara, prieteni. Eu sînt foarte recunoscător să fiu aici, în această seară, din nou. Doar am plecat de aici, cu un timp în urmă. Eu cred, că am ieşit în jur de ora patru. Şi atunci eu a trebuit să... noi am mers jos să vedem încă cîţiva prieteni. Şi am ajuns înapoi, la şapte şi cinci, doar a trebuit să vin înapoi jos. Aşa că eu trebuie cumva să găsesc un text, încă, Frate Neville.

E-2 Dar, acum, există o cerinţă care tocmai a fost chemată înăuntru, de la cineva în Chattanooga, Tennessee, unul iubit care a fost într-o tamponare cu trei săptămîni în urmă, şi zace inconştient, încă. Şi cere rugăciune aici, de la biserică. Şi...

E-3 [Fratele Neville spune, "Frate Bill?" – Ed.] Da, frate? ["Pot eu să fac un anunţ?"] Tu desigur că poţi. Frate Neville, doar vino. ["Scuză-mă, Frate Bill."] Da, domnule. ["Eu aproape că am uitat. Eu am făcut o promisiune să fac un anunţ în seara aceasta." Fratele Neville face anunţul. Porţiune goală pe bandă.]

E-4 Noi am-noi am vorbit despre Melchisedec, Cine era El, şi noi nici măcar nu am terminat cu aceasta. Dar poate, data viitoare cînd vom veni înăuntru, noi putem relua de acolo, încă din Cartea Evreilor.

E-5 Dar, în seara aceasta, noi deschidem acolo la Cartea lui Daniel. Iar voi cu Bibliile voastre, deschideţi la Daniel 12. Şi noi urmează să citim puţin de acolo, şi vom vorbi, poate, asupra a ceva din Cuvîntul lui Dumnezeu din Cartea lui Daniel.

E-6 Acum, Daniel era unul din... era profetul care a fost dus din Ierusalim, jos în Babilon, în ducerea departe a Babilonului, de către Impăratul Nebucadneţar. El era un om tînăr cînd a mers jos în Babilon. Acolo nu au fost mulţi dintre ei care încă ţineau marea credinţă veche.

E-7 Îmi place de Daniel, deoarece el... el a hotărît aceasta în inima lui, cînd el a mers jos în Babilon, că el o să rămînă un credincios, şi că el nu urma să se întineze cu cărnurile împăratului, şi aşa mai departe.

E-8 Acum, tocmai lucrul care era Daniel, profetul către Neamuri. Daniel a văzut toată epoca Neamurilor ridicîndu-se şi căzînd. El era cel dintîi ca să fie, cum numim noi, profetul Neamurilor. El nu a fost un Neiudeu, el însuşi. Dar el a văzut vremea Neamurilor, de la început pînă la sfîrşit; în capul de aur, şi sfîrşindu-se în picioarele de fier şi lut.

E-9 Şi în timp ce era acolo jos, hotărînd în inima lui că el nu se va întina cu cărnurile împăratului, şi cu afacerea împăratului.

E-10 Şi un alt grup de fraţi, numiţi Şadrac, Meşac, şi Abednego, erau acolo jos cu ei; care nu erau profeţi, ci credincioşi. Şi ei, deasemeni, au hotărît în inima lor. Şi atunci cînd cei patru credincioşi au venit împreună, mi-aş imagina, că au avut întîlniri cam dese de rugăciuni împreună.

E-11 Întocmai cum facem noi, noi ne adunăm împreună deoarece noi avem lucruri în comun. Voi ştiţi, că există o zicală veche care zice, "Păsările cu aceleaşi pene se adună împreună." Şi acela este un proverb vechi, mai degrabă. Şi acela este un lucru destul de bun, de asemenea. Păsări cu aceleaşi pene se adună împreună. Nu sînteţi voi fericiţi pentru aceasta? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Sigur. Păsări cu aceleaşi pene se adună împreună.

E-12 Nu demult, eu am şezut într-o adunare unde era un om care a discutat ceva. Şi el a spus, "Bine..." el vorbea despre sufletele care au mers în închisoare, erau în închisoare, la care Isus a mers şi le-a predicat, după moartea Lui. Şi acest om care vorbea, a spus, "Bine, ce credeţi voi despre aceasta?"

E-13 Şi un frate de culoare s-a ridicat. El a spus, "Păi, aceasta este tocmai ce a spus Biblia. 'El a mers şi a predicat la sufletele care erau în închisoare."'
A spus, "Ce credeţi voi că era aceasta?"

E-14 A zis, "Ele erau 'Sufletele care nu s-au pocăit, în îndelunga răbdare, în zilele lui Noe, în timp ce se pregătea corabia,' întocmai cum a spus Biblia."

E-15 El a spus, "Nu." A spus, "Aceea este această biserică, predicînd la acei oameni Penticostali care sînt în aceste denominaţiuni şi totul, aducîndu-i afară din închisoare."

E-16 El a spus, "Acum, uite aici, frate." El a spus, "Penticostalii nici măcar nu erau menţionaţi acolo. El a spus aceasta. El doar a spus, că, 'El a mers şi a predicat la sufletele care erau în închisoare."'
Astfel am zis, "Amin. Aceasta-i adevărat."

E-17 Şi predicatorul s-a uitat în jur la mine, şi a spus, "Păsările cu aceleaşi pene se adună împreună."

E-18 Eu am spus, "Asta-i adevărat, fraţi de aceeaşi Credinţă preţioasă, crezînd doar ce spune Scriptura este Adevărul."
Daniel avea trei din acei însoţitori care erau cu el.

E-19 Voi ştiţi, aceasta este bine, cînd tu eşti departe de casă, să afli pe cineva care este cu tine, cineva care va sta lîngă tine, un adevărat prieten bun. Oh, doamne! În ţări străine, cînd tu găseşti pe cineva care vrea să fie prietenul tău, şi te iubeşte şi stă alături de tine, aceasta valorează atît de mult; mai ales un străin.
Şi aceşti fraţi au fost duşi departe din oraşul lor.

E-20 Şi oraşul lor a fost ars. Şi toate vasele lor, şi lucrurile sfinte ale lui Dumnezeu, au fost duse jos în Babilon, şi au fost puse în casa tezaurului Impăratului Nebucadneţar, care i-au dus jos, un mare, mare împărat al Neamurilor. Acum, dacă-dacă Dumnezeu a permis aceea, ca oraşul lor să fie ars, biserica lor a ars, şi i-au dus jos în oraş, aceasta a fost din cauză că ei s-au îndepărtat de Dumnezeu.

E-21 Dar El încă avea un credincios pe care El ar fi putut să-şi pună mîinile Lui, şi să spună, "Acesta este slujitorul meu."

E-22 Dumnezeu întotdeauna a avut un martor, pe undeva. El niciodată nu Se lasă fără un martor. Nu contează, aceasta este... a ajuns cîndva doar la unul, dar El întotdeauna a avut pe cineva pe care El putea să-şi pună mîinile Lui, şi să spună, "Acesta este slujitorul Meu, şi el va face aşa cum Eu îi voi spune." Acum, nouă ne place aceasta.

E-23 Observînd atunci, căci, cînd aceşti fraţi erau acolo jos, ei au fost puşi la un examen.

E-24 Foarte frumos exemplu despre unde ajunge un adevărat credincios cînd el acceptă cu adevărat pe Domnul Isus ca Salvatorul său. El este totdeauna pus la un examen. Satan este încă în afacerea de testare. Şi aceasta vine doar să vă ajute. Aceasta este pentru binele vostru.

E-25 "Fiecare fiu care vine la Dumnezeu trebuie să fie încercat, pedepsit, biciuit," cu alte cuvinte, "dă un pic de scărmăneală, să îndrepte. Şi dacă Dumnezeu ne dă ceva pedeapsă, şi noi nu o putem suporta, atunci noi devenim copii ilegitimi, şi nu copiii lui Dumnezeu."

E-26 Acum, un om care într-adevăr îşi are faţa fixată spre Cer, nu contează ce are loc aici pe pămînt, el totuşi îşi are faţa fixată spre Cer. Prietenii lui pot să-l părăsească. Familia lui poate să-l părăsească. Păstorul lui poate să-l părăsească. Dar există Unul care nu-l va părăsi; acela este Dumnezeu. Şi cînd voi sînteţi hotărîţi în mintea voastră! Îmi place aceasta.

E-27 Daniel a ars toate podurile înapoia lui. El nu a plănuit să mai meargă înapoi, vreodată. El nu privea la urma dinapoia lui. El se uita, părăsind acele lucruri care sînt în trecut. El a presat înainte spre semnul înaltei chemări. Aceasta este ceea ce ar trebui noi să facem. Aceasta este ceea ce Biserica ar trebui să facă.

E-28 Şi aşa cum eu observ, atunci, Dumnezeu i-a permis Satanei să-i dea testul. Şi, oh, ei i-au testat, prin foc. Ei i-au testat, deasemeni, prin groapa leilor. Şi, în fiecare caz, Dumnezeu i-a scos afară, mai mult decît victorioşi.

E-29 "Multe sînt încercările celui neprihănit, dar Dumnezeu îl izbăveşte din toate acestea." Cît de minunat este aceasta! Cum apreciem noi aceasta. Încercări, necazuri, examene, toate lucrează pentru bine! După un timp, Dumnezeu poate vedea atunci că El poate să-şi pună încrederea Lui în tine, şi atunci El va face lucruri mari pentru tine.

E-30 Acum noi aflăm, deci, că Daniel a devenit o unealtă în mîna lui Dumnezeu, în timp ce el a fost departe de propriul său popor, afară din propriul său oraş, departe de biserica lui proprie. Intr-un pămînt străin, Dumnezeu l-a folosit.

E-31 Acum, tu poţi fi departe de la orice poţi tu să fii. Tu poţi fi departe de toţi cei dragi ai tăi, sau tu poţi fi departe de biserica ta, dar tu încă poţi să fii o unealtă în mîinile lui Dumnezeu. Dumnezeu te poate folosi ca o mărturie sau pentru orice doreşte El să te folosească.

E-32 Frumoase exemple! Biblia este doar pufăită plină de aceste lucruri, peste tot unde te întorci. Nu vă place să citiţi Cuvîntul? [Adunarea, "Amin." – Ed.] Oh, eu doar O citesc, uneori, şi plîng.

E-33 Aici cu cîteva zile în urmă, eu citeam în cameră acolo, şi eu doar a trebuit să mă aşez şi să plîng ca un bebeluş. M-am ridicat şi am umblat în jurul scaunului meu, mi-am pus mîna pe scaun, m-am uitat jos la Biblia mea din nou; doar m-am copleşit. Am mers în jurul scaunului din nou, m-am uitat înapoi la aceasta din nou. M-am gîndit, "O Dumnezeule, acolo înăuntru este Viaţa Eternă, pentru fiecare bărbat sau femeie care se vor încumeta să-şi pună încrederea în Aceasta, şi să O creadă." Viaţă Eternă!

E-34 Şi El a spus, "Cercetaţi Scripturile, pentru că în Ele voi credeţi că aveţi Viaţă Eternă, şi Ele sînt Acelea care mărturisesc despre Mine." Cercetaţi Scripturile.

E-35 "Cuvîntul lui Dumnezeu este o lampă pentru picioarele noastre," ca noi-ca noi să fim călăuziţi, atunci. Aceasta este Lumina care urmează cărarea, care ne conduce din victorie în victorie.

E-36 Acum, înainte ca tu să poţi avea o victorie, acolo trebuie să fie o bătălie. Şi dacă nu există bătălii, acolo nu sînt victorii. Deci noi trebuie să fim mulţumitori pentru bătălii şi încercări, şi acesta este Dumnezeu care ne dă oportunitatea să avem victorii. Oh, doamne! Nu vă face aceasta puţin mai bine acum? Vedeţi? Bătălia vine înainte; cineva spune ceva rău despre tine; boala vine la tine. Poate Dumnezeu îţi dă acele chinuri mici, ca El să te poată vindeca şi să-şi arate favoarea Lui pentru tine, te lasă să vezi ce vrea El să spună prin aceasta: El te iubeşte.

E-37 Vechea poveste a păstorului care a fost spusă acolo în Ierusalim, în pămînturile sfinte, despre un păstor purtînd o-o oaie. Şi El a spus, "Pentru ce o porţi?"
A spus, "Ea are un picior rupt."
A spus, "Cum a făcut ea aceasta; a căzut peste o stîncă?"
A spus, "Nu. Eu i-am rupt piciorul."

E-38 El a spus, "Păi, tu eşti un păstor crud, să-i rupi piciorul acelei oi."

E-39 A spus, "Nu. Eu o iubesc." Şi a spus, "Ea mergea în rătăcire, şi nu am putut să o fac să mă asculte. Deci, eu i-am rupt piciorul, astfel că am putut să-i acord mai multă atenţie, aşa că atunci ea să mă iubească şi să mă urmeze."

E-40 Uneori, Dumnezeu trebuie să ne lase să decădem, doar un pic, în sănătate, să ne dea puţin mai multă atenţie, să ne pună în poala Lui, să ne văităm la sînul Lui. Cînd doctorul a spus că nimic nu poate fi făcut; atunci El ne ia la sînul Lui, şi zice, "Vezi, Eu te iubesc. Eu o să te las să te faci bine." Vedeţi? Oh, nu face asta doar viaţa puţin mai bună? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Oh, El este atît de măreţ! El este un Păstor minunat. Nu este El?

E-41 Nu-i de mirare că David a spus, "Domnul este păstorul meu. Eu nu voi avea lipsă." Şi cum ne conduce El pe malul apelor liniştite; şi reaşează sufletul lor; şi paharele noastre dă peste; şi-şi ne unge în prezenţa duşmanului! Aţi fost vreodată unşi în prezenţa duşmanului vostru? Doar să mărturisiţi pînă cînd paharul vostru doar fierbe de dă peste, voi ştiţi. Doar cît de minunat este să fiţi unşi în prezenţa duşmanului vostru!

E-42 Acum observaţi, apoi, Dumnezeu l-a luat pe Împăratul Nebucadneţar şi l-a făcut o unealtă în mîna Lui. Şi cînd Im păra tul N ebucadneţar a murit, după ce el avea... Iarba a crescut; părul lui, ca leul, sau ca penele vulturilor; şi unghiile degetelor lui ca ghearele vulturului, şi aşa mai departe. Şi Dumnezeu a trebuit să-l lase să cunoască Cine era Impăratul adevărat.

E-43 După moartea lui, Belşaţar, nepotul său, l-a urmat. Şi, atunci, el a fost mai rău decît Impăratul Nebucadneţar. Şi într¬o noapte, acolo, ei au avut o mare petrecere. Ei au chemat pe toţi magistraţii lor-lor şi pe toţi ofiţerii înăuntru, pentru un mare chef măreţ. Şi în timp ce ei aveau acest chef, şi ei au fost... au mers, şi au chemat afară, şi au luat vasele, vasele sfinte ale lui Dumnezeu; doar să-şi bată joc de Dumnezeu, şi să bea vin către dumnezeii lor, un toast, din vasele Domnului.

E-44 Acum, unui om îi este permis să străbată atît de mult, dar există o linie de separare între Viaţă şi moarte. Voi nu trebuie să o treceţi niciodată pe aceea. Vedeţi? Voi puteţi merge înainte cu prostia voastră mică pentru o vreme, dar voi mai bine să ştiţi unde este linia. Te-a verificat vreodată Domnul cu ceva? El o face, la noi toţi, trage frîurile de control, spune "Aceasta este suficient de departe acum." Atunci tu mai bine să bagi de seamă ce faci, de atunci încolo, dacă tu calci dincolo înspre linia aceea.

E-45 Şi în noaptea aceea, cînd Dumnezeu a tras frîurile de control peste el, şi el nu a vrut să asculte. Merge jos înainte şi aduce afară vasele Domnului, începe să bea vin, şi un toast pentru zeul lor. Atunci a venit acolo o mînă jos din Cer, şi a scris pe perete, "MENE, MENE, TEKEL, UPHARSIN." Inseamnă, "Tu eşti cîntărit în balanţă, şi ai fost găsit uşor." Nimeni nu a putut să interpreteze aceasta. Aceasta era în limbi necunoscute.

E-46 Şi era acolo un om acolo, care avea darul interpretării, Daniel, astfel el vine jos şi interpretează şi-i spune împăratului ce se va întîmpla. Şi, acolo, Dumnezeu a distrus naţiunea aceea, Babilon.

E-47 În timp ce, Daniel, fiind acolo, el a văzut mari viziuni, şi scria despre ele, pentru această mare consolare pe care o avem astăzi, ştiind, şi aşezînd în ordine, sfîrşitul împărăţiei Neamurilor.

E-48 Observaţi cît de perfect. Doar luaţi-o de aproape acum. El a văzut, mai întîi, chipul stînd în cîrnp, cînd el a interpretat visul împăratului.

E-49 El era un om spiritual. El a visat visuri, a văzut vedenii, interpreta visuri. Dumnezeu era cu el, şi fiecare ştia aceasta, de asemenea.

E-50 Şi cînd el a văzut vedenia, capul de aur, şi pieptul aici de argint, şi coapsele de bronz, şi piciorele de fier, observaţi, fiecare împărăţie a devenit puţin mai tare. Impărăţia Împăratului Nebucadneţar era capul de aur. El a interpretat aceasta, i-a spus întocmai exact cum acele împărăţii vor urma una pe alta pînă la sfîrşit. Apoi observaţi, din aur, este cel mai moale, argintul este următorul, apoi bronzul este următorul, apoi fierul este următorul; mai tare, mai tare, mai rece, şi mai departe!

E-51 Observaţi, atunci, în mijlocul tuturor acestora, Daniel a privit imaginea pînă cînd Piatra a fost cioplită din munte, care a fost tăiată afară fără mîini. Ea s-a rostogolit în chip şi l-a spart, şi l-a făcut ca grîul pe aria treierişului de vară, şi vîntul îl mînă departe. "Şi Piatra a crescut într-un munte mare care a acoperit tot pămîntul şi marea." Aceea era Venirea Domnului Isus, care acum este aproape.

E-52 El merge înainte. Cînd el era jos lîngă rîu, într-o zi, el a căzut într-o transă şi a văzut o viziune. Mulţi din aceia erau cu el, ei nu au văzut viziunea, pentru că aceasta i-a fost dată numai lui Daniel. Voi vedeţi aceasta?

E-53 Cineva poate sta chiar lîngă tine, şi să vadă lucruri pe care tu nu le poţi vedea, să-ţi salveze viaţa. Aceasta-i adevărat. Cineva a spus, "Eu nu cred asta. Eu niciodată nu am văzut nimic." Pentru că aceasta nu era pentru tine să vezi.

E-54 Aceia care mergeau cu Pavel, cînd Pavel a fost doborît jos de pe calul lui şi a trebuit să cadă în noroi; şi tăvălitoare, aşa cum a fost, în noroi; nimeni din ei nu au auzit glasul acela sau să vadă viziunea aceea. Pavel a văzut-O.

E-55 Niciunul dintre ei nu a văzut steaua care a traversat fiecare observator, decît magii.

E-56 Multe lucruri, în felul acela, Dumnezeu a hotărît pentru anumiţi oameni să vadă, iar alţii nu pot vedea. Oh, eu iubesc aceasta! Cînd Dumnezeu, în înţelepciunea Lui infinită, a predestinat, sau preordinat, ca anumite lucruri să se întîmple, aceasta ar putea să se întîmple la persoana care şade chiar lîngă tine, iar tu nu vei şti nimic despre aceasta.

E-57 Uitaţi-vă la Dotan, cînd Ilie era jos la Dotan şi ei au fost toţi încercuiţi acolo de-de străinii care au venit înăuntru, armata Siriană; căutîndu-1 pe Ilie, profetul. Căci cînd, ei au început să afle, de fiecare dată cînd Sirienii veneau acolo la Israel, să facă război, păi, Israeliţii stăteau la pîndă pentru ei.

E-58 Şi astfel împăratul Siriei i-a chemat sus, spunînd, "Acum, aşteptaţi un minut. Cine este pentru noi, şi cine este pentru Israel?" A spus, "Cineva în grupul meu este un spion, care o să¬i spună lui Israel tocmai unde intrăm noi, pentru că ei sînt întotdeauna acolo să ne aştepte."

E-59 Şi un om a avut puţină spiritualitate despre el. El a zis, "Nu, părintele meu. Dar acesta este profetul Ilie, pentru că el ştie, în dormitorul lui, cum o să faci tu mişcarea următoare." Amin.

E-60 Oh, cînd puterile atomice încep să zguduie, eu sînt aşa de fericit căci Cuvîntul lui Dumnezeu ne-a spus unde să mergem. Fugiţi la Stînca, Cristos Isus! Fiecare om în El este la adăpost şi siguranţă. Nimic nu te poate vătăma. Nici bombele atomice, nici cobaltul, nimic altceva, nu-i poate atinge pe ocrotiţii lui Dumnezeu; la adăpost, în siguranţă, ancorat. Ce minunată speranţă pe care o avem în Cristos Isus!

E-61 Observaţi, acolo era un om cu el. Slujitorul lui, un băiat spiritual, a umblat şi a turnat apă pe mîinile profetului, el avea o poziţie mare. Dar cînd el a văzut-armata Siriană peste tot în jurul Dotanului, a avut-o toată susţinută, el a spus, "Părintele meu, priveşte acolo afară! Ce număr mare! Păi, noi sîntem înconjuraţi!"

E-62 Acum, acela este naturalul, cînd totul se pare că merge rău; îndreptînd degetul lor către tine, zicînd aceasta şi aceea; şi doctorul spune că tu nu te poţi face bine, şi aşa mai departe. Acela este doar lucrul natural, ca tu să te gîndeşti, "Oh, doamne, acesta este sfîrşitul!"

E-63 Dar Ilie a spus, "Acolo sînt mai mulţi cu noi decît sînt cu ei."

E-64 Acum vă puteţi imagina cum s-a simţit acel profet, sau acel Ghehazi, slujitorul. El s-a uitat acolo la el. El a spus, "Păi, eu nu văd pe nimeni."
El a spus, "Dumnezeule, deschide ochii acestui băiat."

E-65 Şi îndată ce Dumnezeu a făcut ceva! Iată-o aici. O înţelegeţi. Cînd Dumnezeu i-a deschis vederea lui spirituală; peste tot acolo, profetul, au stat care de Foc şi Îngeri de Foc. Păi, el a văzut... Păi, carele de Foc au fost în mai mare număr decît armata Siriană, cu miile. Munţii erau în Flăcări; Îngeri de Foc, cai de Foc, care de Foc.

E-66 Şi Biblia a spus, "Îngerii lui Dumnezeu tăbărăsc în jurul celor ce se tem de EL"

E-67 Întocmai la fel în seara aceasta! Mă întreb ce s-ar întîmpla dacă un om de aici, în seara aceasta, avea puterea să scapere peste ochii voştri, şi să spună, "Priviţi, stînd în jurul acestui tabernacol în seara aceasta!" Tu ai fi un membru aici tot restul vieţii tale. Sigur. Da, domnule.

E-68 Uneori tu nu poţi vedea Aceasta cu ochii tăi naturali, dar poţi simţi impulsul Acestuia, Ceva aproape. Un al şaselea simţ care denotă că Ceva este aproape.

E-69 Priviţi-L, în această dimineaţă, deschizînd urechile surde, făcînd pe invalizii polio să umble pe aici, de parcă nimic nu era rău cu ei. Ce este aceasta? Acesta este simţul interior. Eu vreau să spun, simţul, al şaselea simţ care este conştiinţa, spiritul, că Ceva este aproape. Aveţi credinţă în Dumnezeu!

E-70 Acum, ei nu au, el nu a văzut Aceea, la început. Dar, Ilie probabil că nu a văzut Aceasta, dar el a cerut ca ochii băiatului să vadă Aceasta. Dar Elisei era conştient că Ei erau acolo. Amin.
Toma, odată, a spus, "Lăsaţi-mă să-mi pun mîna în coasta Lui."

E-71 Isus a spus, "Acum tu vezi şi crezi. Cu cît mai mare este răsplata acelora care nu au văzut încă, şi totuşi cred." Aceia sîntem noi în seara aceasta, pentru oricine va crede, fără să vadă.

E-72 Şi observaţi. Atunci Ilie a mers acolo afară unde era această împrejurare, şi el le-a zis. Întîi, el a mers acolo afară, şi Biblia a spus, "El i-a lovit cu orbire." Orbi; şi a păşit drept afară la ei. Fiecare avea vederea ochilor perfectă, din cîte ştiu eu. Dar Scriptura a spus, "Ei erau orbi."

E-73 Un om mic, cu cîteva seri în urmă, a spus către mine, "Dacă tu eşti un om al lui Dumnezeu, loveşte-mă cu orbire."
Eu am spus, "Tu eşti deja orb." Vedeţi? Vedeţi? Deja orb!

E-74 Observaţi. Şi el a mers acolo afară, unde era această mare împrejurare, unde era acest lucru mare. Şi el a zis, "Voi îl căutaţi pe Ilie?"
Au zis, "Da."

E-75 A zis, "Veniţi înainte, urmaţi-mă. Eu vă voi duce drept la el." Ilie le-a spus-o lor. La ce au fost ei orbi? Ei au fost orbi la faptul că acela era profetul lui Dumnezeu. Ei erau orbi la aceasta. Şi el i-a condus drept în jos în ambuscadă, din nou. A spus, "Veniţi, eu vă voi arăta pe Ilie," şi acesta era Ilie ducîndu-i jos acolo.

E-76 Şi cînd ei s-au uitat în jur, şi au aflat că ei erau înconjuraţi, roata. Impăratul a zis, "Părintele meu, trebuie eu să-i lovesc?"

E-77 El a zis, "Ai lua tu un prizonier şi l-ai lovi?" A zis, "Dă-le ceva să mănînce, şi trimite-i înapoi în ţara lor."

E-78 Acela este felul de a rezolva războaiele. Nu-i aceasta adevărat? Desigur. Oh, doamne! Dacă noi am adopta numai acel principiu, astăzi, să-ţi hrăneşti duşmanul. "Faceţi bine celor ce vă fac răul." Amin.

E-79 Acolo, acum, orbirea. Acum, Ilie... Sau, am vrut să spun, nu Ilie, acum.

E-80 Dar, Daniel, Daniel a prevăzut. El a fost un profet. El a văzut venirea Domnului. El a văzut timpul sfîrşitului venind. El a văzut începutul Neamurilor.

E-81 Şi dacă voi observaţi, Neamurile au început cu o-o închinare la idol. Ei se închinau la un mare idol aşezat afară în cîrnp, un idol al unui om: eu cred, Daniel, însuşi. Deoarece, Impăratul Nebucadneţar l-a numit "Belşaţar," care era dumnezeul lui, şi el a început să se închine la un chip al unui om neprihănit, om sfînt. Şi Daniel a refuzat să facă aceasta; astfel au-au făcut copiii Evrei, Şadrac, Meşac şi Abednego.

E-82 Acesta este felul cum a ajuns înăuntru. Şi aceasta a fost condamnat; acel cap de aur a fost adus înăuntru prin închinare la chip, forţaţi la aceasta, şi s-a sfîrşit cu o Mînă supranaturală scriind o limbă supranaturală pe care numai înţelegerea supranaturală o putea înţelege. Amin.

E-83 Acela este felul cum a ajuns înăuntru împărăţia Neamurilor, şi se va duce afară în acelaşi fel, aceasta-i adevărat, prin lucrări supranaturale, interpretări supranatu¬rale. Voi ştiţi despre ce vorbesc eu. Lucrarea supranaturalului, oh, ce minunat! Nu sînteţi voi fericiţi, în seara aceasta, voi credeţi în supranatural? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Da.

E-84 Acum, deci, după aceste vedenii, El i-a arătat întocmai unde vor sta naţiunile. El i-a arătat cum că acolo erau aşa mulţi ani care au depins încă de Iudei. El a zis, "Mesia va veni. El va profeţi în a şaptezecia dintre săptămîni, care sînt trei ani şi jumătate. La mijlocul acesteia, El va fi stîrpit, care sînt şapte ani. Şaptezeci de săptămîni sînt hotărîte pentru poporul tău; şapte ani de profeţie pentru Iudei:' El a spus, "Şi Mesia, Prinţul, va veni şi va profeţi. In mijlocul celor şapte săptămîni, şapte zile, Acesta va fi stîrpit. In urîciune, face pustiiri, va sta în locul Acestuia. Şi ei vor zdrobi jos zidurile Ierusalimului, Neamurile, pentru o vreme, vreme, şi împărţire de vreme."

E-85 Acum, cînd Mesia a venit, Isus, El a predicat exact trei ani şi jumătate, şi a fost stîrpit, ca o Jertfă. Obligaţia zilnică a fost îndepărtată. Şi pustiirea, urîciunea care face pustiire, islamul lui Omar, a fost aşezat astăzi în locul templului sfînt. Moscheia lui Omar stă exact unde a stat templul.

E-86 Şi el a spus, că, "Ei vor călca zidurile Ierusalimului, peste Ierusalim, pînă cînd se va sfîrşi perioada Neamurilor. Dar, la sfîrşitul Neamurilor, acolo încă vor fi trei ani şi jumătate, încă, pentru Iudei."

E-87 Acum observaţi unul dintre cele mai izbitoare lucruri ale istoriei profetice.

E-88 Eu nu pretind să cunosc profeţia Bibliei. Dar aceasta este ca cititul unui ziar; mai simplu. Şi, ce citim noi Aici, noi ştim că este Adevărul.

E-89 Observaţi, două mii, da, două mii cinci sute de ani, Iudeii au fost risipiţi la fiecare naţiune de sub Cer. Aşa cum Dumnezeu a împietrit inima lui Faraon, aducîndu-i înapoi; El a împietrit inima lui Hitler, inima lui Mussolini, şi aşa mai departe, pînă cînd El i-a condus înapoi la Palestina. Venind înapoi, ei i-au făcut din nou o naţiune. Şi în şase Mai, 1947, steagul Iudaic a fost ridicat peste Israel, pentru prima dată de două mii cinci sute de ani. Cel mai vechi steag din lume a fost ridicat pentru prima dată în două mii cinci sute de ani. Şi El a spus, în zilele din urmă, "El va ridica un steag peste Ierusalim," arătînd că timpul este aproape.

E-90 Şi observaţi, aici nu demult, am văzut o depănare profetică arătată de acolo. Şi ei aduc înăuntru pe acei Iudei, cu miile, cu avioanele. Voi aţi văzut aceasta în ziar, şi aşa mai departe. În revista Look şi Life au publicat aceasta, mii de Iudei reîntorcîndu-se! Şi ei au întrebat, au spus, "Pentru ce vă reîntoarceţi?" Bătrîni, oameni infirmi, cărîndu-i pe spatele lor, tinerii lor îi duceau. Au spus, "Voi veniţi înapoi în patrie să muriţi?"
Au spus, "Nu. Noi venim înapoi să vedem pe Mesia."

E-91 Isus a spus, "Cînd voi vedeţi smochinul înmugurind, şi toţi ceilalţi pomi înmugurind, ştiţi că timpul este aproape, sau primăvara în apropiere, vara. Deci, cînd vedeţi aceste lucruri venind la împlinire, ridicaţi-vă capetele sus, răscumpărarea voastră se apropie."

E-92 În seara aceasta, aşa cum lumea aceasta este subminată de comunism! Oh, eu vorbeam cu un om cu un timp în urmă, despre... unul din cele mai bune autorităţi, cred eu, despre care cunosc eu. Şi cînd el a vorbit lucruri privind această naţiune, şi comunism, aceasta v-ar zgudui pe genunchii voştri, chiar, cum este aceasta subminată. Nu mai este nimic solid, nici măcar în propria noastră ţară, cu greu.

E-93 Este numai un singur lucru solid care eu ştiu că va sta, aceea este Stînca, Isus Cristos. Noi primim o împărăţie care nu poate fi mişcată. Şi în această zi cînd toate celelalte cad, noi avem o temelie solidă, Domnul Isus Cristos. Veniţi în Acesta, prieteni. Acesta este un adăpost în timp de furtună. Ce lucru minunat!
El a văzut toate acestea venind la împlinire.

E-94 Noi vedem pe Iudei acum. Biblia a spus că Ierusalimul... Şi acesta va înflori ca un trandafir. Şi cum au irigat ei pămîntul acela! Şi ei deasemeni... Profetul a vorbit şi a spus, "In ziua aceea, că, apa va veni de la nord." Acolo nu era apă acolo atunci, nici un izvor acolo atunci. Dar în ultimii cîţiva ani, acolo este un şuvoi care vine sus, şi udă văile. Şi irigaţia lor este una din cele mai mari locuri agricole, pentru mărimea ei, în lume.

E-95 Şi toate aceste chimicale grozave chiar în Marea Moartă. Acolo sînt suficiente chimicale găsite în adîncul ei, încît toată bogăţia lumii nu ar putea să o cumpere; chimicalele, uraniu şi toate celelalte, chiar în fundul Mării Moarte, care acum aparţine la Israel.

E-96 "Smochinul înmugureşte." Nu numai atît, dar şi ceilalţi pomi înmuguresc. Comuniştii înmuguresc. Anticristul înmugu¬reşte.

E-97 Şi Biserica lui Dumnezeu înmugureşte. Ea înfloreşte din nou în puterea Ei. Omida păroasă mănîncă o parte din aceasta, viermele mănîncă o parte din aceasta, viermele agăţător mănîncă o parte din aceasta, omida mănîncă o parte din aceasta, dar Dumnezeu a spus, "Aceasta va trăi din nou." Ea înmugureşte acum.

E-98 Pomii înmuguresc. Daniel a prevăzut aceasta, şi s-a bucurat. Acum, la acest timp, el a spus, "Şi la timpul acela..." Capitolul al 12-lea.
Şi la timpul acela se va scula Mihail, marele prinţ care ocroteşte pe copiii poporului tău: şi acolo va fi un timp de necaz, cum n-a mai fost... de cînd a fost vreodată o naţiune pînă la acel... timp: şi la timpul acela poporul tău va fi izbăvit, fiecare care va fi găsit scris în carte.

E-99 Oh, doamne! Nu sînteţi voi bucuroşi că numele vostru este scris în Cartea Lui? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Cînd el, Daniel, aici, L-a văzut, "A venit la cel Îrnbătrînit de zile, a Cărui păr era aşa de alb ca lîna. Şi El a deschis Cărţile. Şi ei au fost judecaţi, fiecare om, din Cărţi," marele Tron Alb de Judecată.

E-100 Acum, lui Daniel îi este dată această asigurare, şi la sfîrşitul vremii de har a Neamurilor. Citiţi... Cînd voi mergeţi acasă, şi mîine, citiţi capitolul al 11-lea. Voi puteţi vedea cum împăratul din nord vine jos, care nu este nimic altceva decît Rusia, venind în jos să preseze împotriva acesteia, ca un vîrtej. Şi marea Bătălie de la Armaghedon va fi dată chiar acolo lîngă porţile Ierusalimului. Observaţi. Oh, eu iubesc aceasta!
... şi la timpul acela poporul tău va fi izbăvit, fiecare care a fost găsit scris în carte, cartea vieţii Mielului.

E-101 "Mihail, marele prinţ, se va ridica pentru" (cine?) "pentru poporul tău." În regulă.
Şi mulţi dintre cei care dorm în pulberea pămîntului se vor trezi (cînd?) cînd aceste vremuri au loc, şi unii pentru viaţă veşnică, iar unii pentru ruşine şi dispreţ veşnic.

E-102 Tot atît de sigur cum există o Viaţă veşnică, există o plecare veşnică. Aceasta hotărăşte după cum îl tratezi tu pe Isus Cristos în viaţa ta. Dacă tu Il iubeşti, şi eşti născut din nou, şi ai Duhul Lui, tu ai Viaţă veşnică. Dacă nu, tu nu ai Viaţă veşnică. Dacă numele tău este scris în Cartea Vieţii Mielului, tu ai Viaţă nemuritoare. Dacă acesta nu este scris Acolo, tu nu vei fi recunoscut.

E-103 Ce este aceasta? Toate profeţiile acelea sînt împlinite; totul, drept în jos pînă la acest timp.

E-104 Capul de aur s-a trecut, aşa cum a spus Daniel că va fi, împărăţia Babiloniană.

E-105 Urmînd aceea, el a spus, că vor fi Mezii şi Perşii. Ei au succedat împărăţia Babiloniană.

E-106 Şi ei au căzut, la (cine?) Greci, Alexandru cel Mare.

E-107 Şi ei au căzut, la (cine?) Romani. Iar Romanii s-au rupt, în toată lumea, Roma de est şi de vest, cele două picioare.

E-108 Şi el a zis, "Fier şi lut erau pe degete; cele zece degete, cele zece împărăţii." Şi el a zis că ele nu se vor amesteca. Şi ei se vor căsători între ele, Romanism şi Protestantism."

E-109 "Şi în ziua aceea," cînd acest lucru există, "atunci Piatra a fost cioplită din munte, fără mîini, şi s-a rostogolit înăuntru şi a sfărîmat lucrul acela în bucăţi." Şi Acesta a luat locul chipului.

E-110 Astfel, fraţii mei, noi avem necazuri, în seara aceasta. "Războaie, veşti de războaie; cutremure de pămînt în diferite locuri; nedumeriţi de timp, suferinţă între naţiuni." Eu tocmai m-am întors din străinătate, şi eu nu am văzut o naţiune fără să tremure în pantofii lor. Ei nu ştiu ce urmează să aibă loc.

E-111 Dar nu sîntem noi mulţumitori, în seara aceasta, că noi ştim ce urmează să aibe loc! Domnul Isus Cristos va veni a doua oară, în glorie şi măreţie! Şi fiecare bărbat sau femeie care este scris în Cartea Vieţii Mielului, vor învia cu cei dragi ai lor, să-l întîlnească pe Domnul în văzduh. Oh, ce lucru minunat! Acesta-i motivul că noi zicem:
Speranţa noastră nu este zidită pe nimic mai puţin
Decît Sîngele lui Isus, cu neprihănire;
Totul în jurul sufletului meu cedează,
El este toată speranţa şi sprijinul nostru.

E-112 "Şi la timpul acela, se va ridica Mihail, marele prinţ." Mihail era Cristos, desigur, Care s-a luptat războaiele Ingereşti în Cer, cu diavolul. Satan şi Mihail s-au luptat împreună, sau s-au luptat unul împotriva celuilalt, mai degrabă.

E-113 Şi, acum, "La timpul acela," el a zis, "toţi care au fost scrişi în Carte au fost izbăviţi. Şi acei care au făcut neprihănire..." Priviţi la aceasta.
Şi cei care-şi cei care vor fi înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului; şi ca... şi cei care întorc pe mulţi la neprihănire ca stelele pentru veci...

E-114 Eu privesc la aceasta, uneori, şi mă gîndesc, fraţilor. Eu merg afară, de dimineaţă. Imi place să mă scol devreme. Vouă nu vă place să vă sculaţi devreme? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.]

E-115 Îmi amintesc cînd fraţii şi eu eram în munţi. Foarte devreme dimineaţa, în jurul orei patru, noi ne sculam. Ne uitam, atîrnînd în spate acolo, şi acolo era steaua dimineţii. Ea devine foarte închisă chiar înainte de crăpatul zilei.

E-116 Noi vedem întunericul adunîndu-se acum. Ce este aceasta? Aceasta este Lumina care presează împotriva întunericului. Unul trebuie să cedeze.

E-117 Toate lucrurile mişunătoare care umblă prin noapte, cînd acel soare răsare, ei o iau la adăpost cînd străluceşte lumina. Noaptea şi întunericul... Noaptea şi lumina nu pot exista în aceeaşi clădire. Acesta este sau întuneric sau este lumină. Şi lumina este cu atît mai mult puternică decît întunericul.

E-118 Aşa este Cristos aşa de mult mai puternic decît toţi duşmanii din lume.

E-119 Acum, noi sîntem învăţaţi de savanţi; aşa cum lumina începe să vină, ea condensează întunericul. Şi întunericul îşi adună toată oştirea lui împreună, să lupte împotriva luminii, dar lumina biruieşte şi vine înainte.

E-120 Şi Biblia a spus, că în zilele din urmă, că, "Satan va umbla ca un leu răcni tor." El îşi adună împreună, pe toţi duşmanii lui, pe toţi prietenii lui, duşmanii noştri, şi-i adună împreună; îngrămădindu-i sus sub un cap mare, semnul fiarei, în tărîmurile ecleziastice, confederaţia bisericilor. Toate unindu¬se şi făcîndu-şi o mare organizaţie, la fel ca şi Catolicismul.

E-121 Şi imperiile lumii se unesc pe ele împreună, şi formează un cap mare acolo, în tărîmurile politice, numite comunism.

E-122 Iar Lumina lui Dumnezeu presează înainte. Ce se întîmplă în acelaşi timp, să facă aceasta? Biserica Creştină, Biserica Dumnezeului celui viu, este unsă. Puterea vine la Ea. Ea primeşte Duhul Sfînt.

E-123 Anul trecut, în tărîmurile Evangheliei depline, au fost un milion cinci sute de mii de convertiri. Cea mai mare care a cutreierat lumea, de ani după ani. Noi nu mai sîntem într-o alee. Noi sîntem sus pe un bulevard aleluia. Noi nu mai sîntem în şopru, mai mult. Un milion cinci sute de mii de convertiri în rîndurile Evangheliei depline, anul trecut, a succedat Catolicismul şi toate celelalte. Oh, doamne!

E-124 Ce este aceasta? Lumina se adună. Mari servicii de vindecare au cutreierat globul. Aleluia! Departe înăuntru, jos în Formosa, se desfăşoară campanii de vindecare. Jos de tot în Japonia, se desfăşoară campanii de vindecare. Sus în regiunile îngheţate ale nordului, se desfăşoară campanii de vindecare. In jurul lumii, campanii de vindecare! Aleluia! Oamenii primesc Duhul Sfînt, de pretutindeni. Noi sîntem la timpul sfîrşitului.

E-125 Ce face aceasta? Atunci diavolul spune, "Acum este timpul meu." El îşi adună forţele lui. Confederaţia bisericilor încearcă să oprească aceasta, spunînd, "Ei nu sînt nimic altceva decît o grămadă de cutii zgomotoase. Acolo nu este nimic de ei. Acesta este tot fanatism. Nu există un astfel de lucru ca lucrînd în Supranatural."

E-126 Şi în acelaşi timp, capul la American... asociaţia medicală scrie o bucată în ziar, şi a spus, "Nici un om nu are un drept să vină într-o cameră de bolnavi, să slujească la oameni, care nu cred în Dumnezeul Atotputernic şi nu-L acceptă ca ajutorul lui. The Christian Herald, luînd interviu doctorilor luna trecută, au dat elogiu pe care eu nu l-aş putea scrie, eu însumi, dacă eu încercam să mă laud cu aceasta. Ce este aceasta? In mijlocul tuturor lucrurilor, Dumnezeu va face pe duşmanii Lui să mărturisească spre slava Lui. Da, domnule. Doctorul a spus, "Noi putem administra numai ajutoare, dar Dumnezeu este vindecătorul." Eu am zis, acei oameni mari doar descoperă ceea ce noi grămadă de neghiobi am cunoscut tot timpul. Aceasta-i adevărat.

E-127 Într-una din aceste zile glorioase, voi veţi afla că această grămadă de Putere, care schimbă stricatele în doamne, şi beţivanii în gentlemeni şi Creştini, este tocmai Puterea care-i va ridica afară de pe acest pămînt şi-i vor lua Acasă în Răpire, la Glorie. Aceasta poate fi prea tîrziu; aceasta poate fi prea tîrziu pentru mulţi.

E-128 "În ziua aceea, Mihail se va ridica pentru popor." El nu stă pentru naţiuni. El stă pentru popor. "Şi mulţi dintre acei care dorm în pulberea pămîntului, unii vor învia pentru ruşine şi dispreţ veşnic. Dar acei care sînt înţelepţi şi întorc pe mulţi la neprihănire, vor străluci ca stelele pe veci şi veci." Aleluia!
Un cort sau un bordei, de ce să-mi pese?
Ei construiesc un palat pentru mine Acolo
(Veniţi acolo să mă vedeţi într-o zi!)

E-129 Ce este aceasta? Eu am păşit afară şi m-am uitat la acea măreaţă stea a dimineţii, aşa cum ea a început să se mişte acolo. Ce spune steaua dimineţii? Steaua dimineţii reflectă numai lumina supremă a soarelui care vine. Este aceasta adevărat? Steaua dimineţii, motivul că ea este aşa de strălucitoare (voi ştiţi de ce este aceasta?), soarele este aşa de mult mai aproape de ea. Aceasta presează înainte. Şi steaua dimineţii salută venirea soarelui.

E-130 În regulă, voi stele ale dimineţii, este timpul să mergeţi să salutaţi Venirea Lui! Străluciţi, Stele ale dimineţii! Răsăriţi devreme! Aceasta spune, "Fiul în curînd va fi aici!"

E-131 Cînd ne uităm şi vedem steaua aceea a dimineţii, cum sclipeşte ea în ceruri, aceasta înseamnă că soarele va străluci destul de curînd.

E-132 Şi cînd noi vedem Stelele dimineţii ale lui Dumnezeu, răsărind şi strălucind spre slava învierii lui Isus Cristos, arată că acel Unul suprem presează înainte. Luminile se adună, dar Steaua dimineţii strigă, "Ţineţi-vă! Nu mai este mult pînă la lumina zilei." Ţineţi-vă! Nu mai este mult pînă la lumina zilei. Doar continuaţi să vă ţineţi. Aşa cum Sora Murphy şi ceilalţi obişnuiau să cînte, "Doar continuaţi să vă ţineţi; lumina zilei vine în curînd." Ţineţi-vă pînă ei... Stelele dimineţii strălucesc către lume acum, luminînd lumea, doar înainte de marele întuneric, şi marele fulger din Cer, Venirea Domnului.
Ascultaţi cu atenţie acum. Acum el a spus...
133 M-am uitat la steaua dimineţii, şi m-am gîndit, "Oh, stea a dimineţii!" M-am uitat jos...

E-134 Într-o zi, stînd acolo sus, Fratele Woods şi eu. El tocmai a aprins focul, şi noi urma să luăm micul dejun. Şi m-am întors şi am privit la steaua dimineţii. Am păşit acolo afară în acele tufe de cedru; iar vînturile şopteau printre pini. Eu am stat acolo. M-am simţit bine, respirînd acel aer bun, proaspăt al dimineţii; şi era cumva îngheţat, mult îngheţ. Am mers jos la pîrîu, să iau o găleată de apă, a îngheţat înainte să ajungi sus.

E-135 Stînd acolo sus, ridicîndu-mi mîinile, afară acolo între pinii aceia. M-am uitat la steaua dimineţii. M-am gîndit, "Oh, uite aici, ce au făcut patruzeci şi cinci de ani pentru mine." Am zis, "Oh, uite aici. Eu mă zbîrcesc. Mîinile mi se zbîrcesc; părul îmi cade; dinţii se duc. Oh, ce au făcut patruzeci şi cinci de ani pentru mine! Dar," am zis, "priveşte acolo, acea stea a dimineţii este tot atît de frumoasă şi luminoasă cum era în ziua în care Dumnezeu, 'wheu,' a suflat-o din mîinile Lui, şi a zis, 'Să strălucească!'"

E-136 Apoi eu m-am gîndit la această Scriptură. Am spus, "Dar Dumnezeu a promis, că dacă noi vom fi înţelepţi şi întoarcem pe mulţi la neprihănire, noi vom străluci mai tare ca stelele pentru veci."
137 M-am gîndit, "Stea a dimineţii, tu străluceşti acum, dar aşteaptă pînă cînd noi ajungem Acolo! Aleluia! 'Strălucim mai tare ca stelele pentru veci!"'

E-138 Şi eu am putut auzi acel vînt venind în jos pe deal, tocmai pe la crăpatul zilei, şoptind prin pinii aceia, zicînd:
Există o Ţară dincolo de rîu,
Pe care o numim cea dulce veşnic,
Şi noi atingem ţărmul acela numai prin treapta credinţei;
Unul cîte unul noi cîştigăm portalul,
Să locuim acolo cu cei nemuritori,
Cînd ei sună acele clopote de aur pentru tine şi mine.

E-139 Ce lucru măreţ! "Cei care vor fi înţelepţi vor întoarce pe mulţi la neprihănire, şi ei vor străluci mai tare ca stelele pentru veci şi pentru veci."

E-140 Deci ce contează aceasta, oricum? Pentru ce este această veche întindere mică de aici? Acest praf micuţ vechi al pămîntului, vierme fără şirea spinării, vechi trupuşor muritor care trebuie să putrezească şi să meargă înapoi în pulbere, şi viermii de piele îl vor mînca! Oh, doamne! Lasă-mă să mă ridic cu tot ce este în mine, şi să strălucesc pentru slava lui Dumnezeu! Să pun deoparte fiecare greutate, ca Duhul Sfînt să poată transmite puterile Lui şi gloria, prin predicarea Evangheliei şi vindecarea bolnavilor, să adeverească că Isus Cristos a înviat din morţi. Oh, doamne!
... pentru veci şi pentru veci.
Dar tu, ... Daniel, închide cuvintele, şi sigilează cartea, chiar pînă la timpul sfîrşitului: căci mulţi vor alerga încoace şi încolo, şi cunoştinţa va creşte.
Apoi eu Daniel am privit şi m-am uitat, şi, iată, acolo stăteau alţi doi, unul pe partea aceasta a malului rîului, şi unul pe cealaltă parte a malului rîului.
Şi unul a zis către omul îmbrăcat în in (Duhul Sfînt), care era deasupra apelor (popoare şi gloate)...

E-141 Duhul Sfînt peste oameni! Oh! Aleluia! Duhul Sfînt!

E-142 Apocalipsa 15:16 spune, că, "Densitate şi gloate. Apa, înseamnă 'densitate şi gloate de oameni."'

E-143 "Şi aici este Unul în in alb, unduindu-Se în sus şi-n jos, asupra apelor, cu mîinile Lui ridicate spre Cer, jurînd pe Acela care trăieşte în veci şi veci, 'Cînd aceste lucruri se întîmplă, nu va mai fi timp!"' Aleluia!

E-144 "Nu va mai fi timp!" A jurat că, atunci cînd noi am văzut aceste naţiuni rupîndu-se, şi lucruri întîmplîndu-se în felul acesta, "Taina lui Dumnezeu este deja realizată."

E-145 Ce este aceasta, "Taina lui Dumnezeu"? "Dumnezeu în voi, nădejdea Slavei," strălucind înainte, botezul Duhului Sfînt!

E-146 Apoi El a zis, "Cînd aceste lucruri au loc, nu va mai fi timp."

E-147 "Acei care cunosc pe Dumnezeul lor," a spus Daniel. "În zilele din urmă, mulţi vor alerga încoace şi încolo, cunoştinţa va creşte. Dar cei ce cunosc pe Dumnezeul lor vor face isprăvi în zilele din urmă."

E-148 "Ei vor face isprăvi." Oh, isprăvi ale credinţei se dezlănţuie, în jurul lumii, în seara aceasta, iarăşi şi iarăşi. Peste toate naţiunile, mari campanii! Orbii văd. Surzii aud. Ologii umblă. Oameni din toate păturile vieţii vin înăuntru. Ei primesc Duhul Sfînt; nu numai săracul şi nevoiaşul, ci şi milionarul şi oricare altul. Dumnezeu îi ia şi le pune haina Lui pe fiecare, şi le dă o învitaţie la Cina de Nuntă.

E-149 Şi înaltul Mare Preot, Melchisedec, va veni într-o zi. Şi noi vom mînca împărtăşirea, din nou, cu El, în Împărăţia lui Dumnezeu, într-una din aceste mari, zile glorioase! Oh, eu sînt aşa de fericit, în seara aceasta, să fiu în Impărăţie! Da, domnule. Ceva zi măreaţă, ceva zi minunată, "Nu va mai fi timp!"

E-150 Vedeţi, noi ieşim din Eternitate. Noi am fost, înainte să fi existat o lume. Aţi ştiut voi aceasta? Dumnezeu a făcut pe om în Propriul Lui chip.

E-151 "Unde erai tu," El i-a zis lui Iov, cînd Iov s-a gîndit că el avea ceva înţelepciune. A spus, "Unde erai tu cînd Eu am aşezat temelia lumii, înainte ca Eu să o aşez, cînd fiii lui Dumnezeu au cîntat împreună şi stelele dimineţii au strigat de bucurie?"

E-152 "Stelele dimineţii au strigat de bucurie." Acei strălucitori au strigat de bucurie, cînd ei au văzut că într-o zi ei erau în corturi aici pe pămînt. Şi Împăratul Melchisedec o să vină în neprihănirea lui Dumnezeu, şi îşi va da viaţa Lui, să ne răscumpere pentru Dumnezeu, din nou înapoi, iar acum stele strălucitoare pe veci şi veci.

E-153 "Unde erai tu cînd Eu am pus temelia lumii? Declară unde sînt ele agăţate. Spune-mi pe ce stau ele." A spus, "Incinge-te. Eu vreau să vorbesc cu tine ca un om." Şi Iov a căzut pe faţa lui ca un om mort. El nu a putut suporta aceasta. Dumnezeu era acolo. Ia te uită. "Unde erai tu cînd Eu am pus temeliile lumii?"

E-154 Această Evanghelie glorioasă a fost profeţită de către profeţii Vechiului Testament. Ea a venit în jos prin veacuri. Ea este aici în seara aceasta. Ea este adeverită de Dumnezeu. Ea a cutreierat lumea. Ei au încercat să O stingă.

E-155 Dar încercaţi să stingeţi un foc într-o zi cu vînt, şi un-şi un lemn uscat în pădure? Păi, voi nu puteţi face aceasta. Cu cît mai mult te lupţi cu acesta, cu atît mai mult vînt îi dai; îi dai mai mult vînt, acesta va arde mai tare. Acesta este singurul lucru.

E-156 Noi obişnuiam să avem un foc mic, afară în munţi, cînd eu obişnuiam să încerc să fac un foc să ardă dimineaţa devreme. Eu mergeam acolo afară şi am aruncat nişte vreascuri pe el; a ajuns să fumege. Eu ştiu, tot atît de sigur după cum există puţin fum, că acolo este foc pe undeva. Singurul lucru pe care eu trebuia să-l fac este să-mi iau pălăria şi să o vîntur, şi în sfîrşit acesta s-a aprins.

E-157 Aceasta-i ceea ce are nevoie Biserica astăzi, este o altă vînturare a rafalei de Vînt puternic cum a căzut în Ziua Cincizecimii, să O vînture din nou înapoi în Credinţă, ca să primească pe Domnul Isus Cristos la Venirea Lui în Slavă.

E-158 Priviţi la semne, minuni, lucruri misterioase se întîmplă. "Cutremure de părnînt în diferite locuri; valuri de flux rupînd malul," întocmai cum a spus Isus că se va face, "inima oamenilor slăbeşte; frică."

E-159 Frică, "Oh, cine o să arunce prima bombă cu cobalt? Ce va avea loc? În cîteva ore lumea întreagă va fi anihilată." Păi, noi vom fi în Prezenţa lui Dumnezeu înainte ca să le mai arunce din avion. Aceasta-i adevărat. Ce va fi aceasta? Aceasta nu va fi nimic, decît că noi vom arunca această haină veche de carne.
Noi vom arunca, şi ne vom ridica şi retragem premiul veşnic,
Şi strigăm în timp ce trecem prin văzduh,
"Rămîi cu bine, rămîi cu bine," dulce oră de rugăciune.

E-160 Aceasta totul se va termina, şi noi vom merge Acasă. Vom depune acest trup vechi jos; îl vom schimba pentru o coroană şi o robă, acolo, care nu se va şterge. Ne schimbăm înapoi dintr-un om bătrîn, şi o femeie bătrînă, într-o persoană tînără, să trăim pentru veci şi veci, mai strălucitori; şi nemurirea, să umblăm în sus şi-n jos pe străzile Gloriei, în Prezenţa Domnului Isus Cristos, zicînd, "Slavă lui Dumnezeu în locurile Preaînalte! El a făcut lucruri mari în mijlocul nostru."

E-161 În timp ce noi sîntem în călătorie astăzi, cu Puterea lui Dumnezeu adeverind fiecare lucru peste tot, să ne uităm în jur şi să vedem unde sîntem. Uitaţi-vă la smochin cum înmugureşte. Uitaţi-vă la ceilalţi pomi cum înmuguresc. Uitaţi-vă la naţiuni cum înmuguresc. Uitaţi-vă la Biserica Duhului Sfînt cum înmugureşte. Uitaţi-vă la Cincizecime repetîndu-se, venind înapoi, aceleaşi semne şi minuni. Aleluia!
Să ne rugăm.

E-162 Tată Ceresc, noi Îţi mulţumim în seara aceasta, pentru Puterea învierii lui Isus Cristos, pentru măreaţa Lui Fiinţă supremă, pentru ungerea Lui a Duhului Sfînt. Noi Iţi mulţumim pentru că El este aici acum, viu, veşnic viu, făcînd mijlocire asupra mărturisirii noastre. Noi Iţi mulţumim pentru Puterea Lui de vindecare care ne-a smuls ca pe tăciuni, Doamne, ne-a adus din mormînt, ne-a înviat şi ne-a reînoit tăria noastră, şi ne-a dat Putere, ca noi să putem merge înainte şi să strălucim aici în acest întuneric. Noi îţi mulţumim pentru aceasta.

E-163 Tată, noi ne rugăm ca Tu să binecuvîntezi pe fiecare care este nemîntuit. Binecuvîntează pe toţi mîntuiţii. Ingăduie aceasta, Tată. Vindecă toţi bolnavii; obţine glorie. Binecuvîntează acest mic tabernacol. Binecuvîntează poporul. Binecuvîntează pe Fratele Neville, păstorul. Binecuvîntează pe toţi diaconii, administratorii. Ingăduie aceasta, Doamne. Pune mîinile Tale vindecătoare peste ei. Şi dacă diavolul vine înăuntru şi cauzează mici diferenţe, vindecă A aceasta, Doamne, foarte repede, cu Balsamul din Galaad. Ingăduie aceasta, Doamne. Toarnă untdelemnul pentru ungere peste ei. Fă-i smeriţi în inimă, blînzi în suflet. Fie ca ei să calce pe urmele paşilor Domnului Isus. Lucrurile fizice li se întîmplă şi ei devin bolnavi, fie ca Ingerul lui Dumnezeu să stea aproape, să aplice Sîngele lui Isus. Îngăduie aceasta. Vindecă toţi bolnavii.

E-164 Ajută-mă, Doamne, aşa cum eu izbucnesc acolo afară în cîmpuri, văzînd necesităţile acelea mari. Ce nevoie în această zi! Milioane au murit. O sută patruzeci şi patru de mii de păgîni au murit astăzi, fără să cunoască pe Cristos. Ajută-mă, Scumpe Dumnezeule. Binecuvîntează-ne pe toţi, împreună.

E-165 Şi într-o zi, ridică-ne de pe acest pămînt, acolo, Doamne, să şedem cu Tine în tronul Tău, în locurile Cereşti sus acolo, în Cristos Isus. Ingăduie aceasta, Tată. Pînă la acel timp, fie ca sănătatea şi tăria să fie ale noastre, pentru că noi o cerem în Numele lui Isus. Amin.
Oh, eu vreau să-L văd, vreau să mă uit la faţa Lui,
Acolo să cînt în veci despre harul Lui salvator;
Pe străzile Gloriei să-mi înalţ glasul;
Grijile toate au trecut, Acasă în sfîrşit, în veci să mă bucur.
Aşa cum călătoresc pe acest pămînt, cîntînd A aşa cum merg,
Indreptînd suflete spre Calvar, la cursul înroşit,
Multe săgeţi îmi străpung sufletul din afară, înăuntru;
Dar Domnul meu mă conduce înainte, prin El eu trebuie să cîştig.
Oh, eu vreau să-L văd, să mă uit la faţa Lui,
Acolo să cînt în veci despre harul Lui salvator;
Pe străzile Gloriei să-mi înalţ glasul;
Grijurile toate au trecut, Acasă în sfîrşit, în veci să mă bucur.

E-166 Acum ascultaţi, doar un moment. Cîţi Metodişti sînt aici? Ridicaţi-vă mîinile, Metodiştilor. Cîţi Baptişti sînt aici? Ridicaţi-vă mîinile. Cîţi Prezbiterieni sînt aici? Ridicaţi-vă mîinile. Cîţi Nazarineni? Ridicaţi-vă mîinile. Cîţi Penticostali? Ridicaţi-vă mîinile. Cîţi Luterani? Ridicaţi-vă mîinile. Păi, noi sîntem toţi aici. Uitaţi-vă, un grup mare, amestecat, toţi şezînd într-un loc, în locurile Cereşti, bucurîndu-ne în Binecuvîntare.

E-167 Acum eu vreau ca A Metodiştii să dea mîinile cu Baptiştii, Baptiştii cu Luteranii. Intoarceţi-vă în jur acum şi daţi mîinile unul cu altul. Şi întoarceţi-vă încoace, acum, aşa cum cîntărn aceasta.
Îndreptînd suflete la Calvar, la cursul înroşit;
Multe săgeţi străpung sufletul meu din afară, înăuntru;
Dar Domnul meu mă conduce înainte, prin El
eu trebuie să cîştig.
Oh, doresc să-L văd, şi-n faţă să-L privesc,
Acolo să-i cînt în veci de harul Lui salvator;
Pe străzile Gloriei să-mi înalţ glasul;
Grijile toate au trecut, acasă în sfîrşit, în veci să mă bucur.

E-168 Nu vă face aceasta să vă simţiţi bine? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Nu vă face aceasta să simţiţi de parcă ale voastre toate... Cîţi Creştini sînt aici? Ridicaţi-vă mîna. Toţi care cred în Domnul Isus Cristos, ridicaţi-vă mîna. Oh, doamne! Ce lucru minunat!

E-169 Acum aşa cum ne despărţim, aşa cum plecăm, din diferitele noastre case, să mergem cu rugăciune. Acum să cîntărn cîntarea noastră bună, veche de eliberare. Cîţi o ştiţi? Ia Numele Lui Isus Cu Tine. Toţi împreună acum. Să cîntăm.
Ia Numele lui Isus cu tine,
Copil al tristeţii şi al durerii;
Acesta îţi va da bucurie şi confort,
Ia-L, oriunde te duci.
Nume preţios, (Nume preţios) O ce dulce! (O ce dulce!)
Speranţa pămîntului şi bucuria Cerului;
Da, Nume preţios, O ce dulce!
Speranţa pămîntului şi bucuria Cerului.
Ascultaţi.
La Numele lui Isus aplecaţi,
Căzînd proşternuţi la picioarele Lui,
Rege al regilor în Cer noi Il vom încorona,
Oh, cînd călătoria noastră s-a sfîrşit.
Nume preţios, O ce dulce! (O ce dulce!)
Speranţa pămîntului şi bucuria Cerului;
Nume preţios, O ce dulce!
Speranţa pămîntului şi bucuria Cerului.

E-170 Iată ce vreau eu ca voi să faceţi.
Ia Numele lui Isus cu tine,
Un scut de orice duşman;
Cînd ispitele în jurul tău se adună,
Respiră acel Nume sfînt în rugăciune.
Nume preţios (Nume preţios) O ce dulce!
Speranţa pămîntului şi bucuria Cerului;
Nume preţios, (Nume preţios) O ce dulce!
Speranţa pămîntului şi bucuria Cerului.