E-1 Dimineaţa, prieteni. Fericit desigur să fim aici în această dimineaţă, în această dimineaţă frumoasă de iarnă; soarele străluceşte luminos; inimile noastre sînt fericite. Aşa cum şedeam acolo cu Rev. Dl. Beeler, în timp ce el făcea înregistrările, Duhului Sfînt care cădea peste clădire, şi oamenii se bucurau, copiii fericiţi. Noi sîntem mulţumitori să fim în viaţă şi printre aceia care pot veni afară astăzi la servicii. Acum, noi sîntem recunoscători pentru fiecare dintre voi în parte.

E-2 Şi aşa cum uşierii acolo în spate, cînd cineva intră, ei au cîteva scaune pe aici, ei pot şedea în spatele altarului, şi de cealaltă parte a băncii de aici, în faţă, de asemeni, dacă-dacă oamenii vin înăuntru puţin mai tîrziu.

E-3 Acum, această săptărnînă viitoare noi începem turul anului acum, un alt tur mondial. Incepînd următorul, pe-pe 12, aceea este această Miercure care vine, în Chicago, la biserica Filadelfiană şi în campanie. Şi apoi eu presupun, de acolo, noi, în această dimineaţă, începînd cu 3 Februarie, noi începem atunci la Lubbock, Texas, în-Cotton Bowl Auditorium acolo în Lubbock, Texas. Apoi, de acolo, la Phoenix. Apoi la expoziţia de vite între Los Angeles şi South Gate, în California. Şi apoi, dacă va voi Domnul, noi vrem să mergem la Honolulu, de acolo.

E-4 Acum, eu desigur apreciez pe toţi oamenii care se roagă. Dacă ei doar vor cere Domnului, în fiecare zi, puţină rugăciune pentru sănătatea mea-mea. Eu... Voi de a bea veţi cunoaşte vreodată, pe această parte a Eternităţii, cît de mult depind de voi să vă rugaţi pentru mine cînd eu sînt plecat.

E-5 Eu am fost mulţumitor să-l aud pe Fratele Tommy, în această dimineaţă, în mărturisirea lui, despre cum că Dumnezeu, avîndu-Şi braţele deschise, întotdeauna voind să vă primească. Nu contează ce ai făcut, El este încă cu braţele Lui întinse să primească pe fiecare suflet pocăit care va veni la El, indiferent de ce aţi făcut sau cît de mare este păcatul. El întotdeauna vrea să ierte. Dumnezeu să te binecuvînteze, fratele meu tînăr.

E-6 Acum, eu am observat rezultatele de la adunarea din ultima Duminică, oamenii pentru care s-au făcut rugăciuni. Noi avem mici interviuri, în particular, să aducem oamenii...

E-7 Eu vă spun, vedeţi voi, prieteni, motivul că noi nu avem servicii de vindecare aici, voi înţelegeţi, noi nu avem spaţiu adecvat să avem grijă de oameni. Acesta-i felul cum este.
Acesta niciodată nu este anunţat, servicii de vindecări la tabernacol aici, deşi ne rugăm pentru bolnavi de fiecare dată cînd sînt eu aici.

E-8 Şi auditorii sînt greu de găsit, şi aşa mai departe. Şi voi străinii care sînteţi din diferite părţi ale ţării, venind înăuntru, nu sînt prea mulţi oameni la Evanghelia deplină chiar în comunitate sau, oricum, sau în vecinătăţi aici. Dar ei... Nu toţi care sponsorează adunările, sau cooperează în adunări, mai degrabă, sînt oameni ai Evangheliei depline, deoarece sînt mulţi dintre ei care sînt din diferite biserici. Noi nu încercăm să reprezentăm vreo anumită organizaţie de biserică. Numai, noi încercăm, cu ajutorul lui Dumnezeu, să reprezentăm pe Domnul Isus Cristos, şi-şi fără plată la toţi, fiecare.

E-9 Eu doar, pentru unul, am observat, ultima Duminică în cameră, acolo era un-un frate de culoare care a fost salvat doar recent, cu cîteva luni în urmă, şi soţia lui preaiubită. Şi ea era o oloagă, pe un suport. Şi el era cu hernie hidoasă. Şi în timp ce vorbeam cu el în termeni particulari, în biroul diaconilor, cu un interviu particular, aşa cum el a sunat înainte şi a făcut aranjamentele. Fiecare Duminică, noi avem un anumit număr pe care-i putem lua în fiecare Duminică. Eu simţeam, în timp ce şedeam acolo, şi inspiraţia Duhului Sfînt, păi,...

E-10 O doamnă tocmai a plecat acolo afară, ea era pe cîrje, care a lăsat... a plecat afară, umblînd fără ele.

E-11 Şi acest om, foarte hotărît a crezut pe Domnul Isus, păi, s-a făcut rugăciune pentru el, cu o hernie mare hidoasă. Şi i-am spus, am zis, "Acum, hernia aceea va începe, chiar din acest moment, să meargă înapoi la locul ei." Am zis, "Acum aşa cum ea-aşa cum ea merge înapoi, atunci tu să o urmăreşti aşa cum merge înapoi, care îţi va da mai multă credinţă."

E-12 Vedeţi, credinţa trebuie să fie bazată pe ceva, nu doar un gînd mitic. Ea trebuie să aibe ceva, de bază, pe care să stea; credinţa. Şi acela este motivul că noi credem căci Cuvîntul lui Dumnezeu învaţă vindecarea Divină, eliberarea sufletului, eliberarea trupului. Şi noi o bazăm pe Cuvîntul Etern al lui Dumnezeu.

E-13 Am spus fratelui, "Acum, ca tu să poţi şti că eu ţi-am spus Adevărul." Căci, văzîndu-1 în faţa mea în viziune, am zis, "Să iei, cînd tu mergi acasă, şi să strîngi în jurul acelei hernii, o sfoară, şi să o măsori. Şi apoi să tai sfoara aceea jos, şi să nu o mai atingi pînă Duminica viitoare. Şi înainte de a veni sus, să iei aceea, să iei o altă sfoară şi înfăşoară-o în jurul ei, şi să-mi aduci diferenţa care s-a contractat între sfori."
El a zis, "Eu o voi face."

E-14 Păi, aici este sfoara, cam un ţol şi jumătate tăiată din ea, uite aşa. Aici şade omul, omul, doar aşa ca voi să puteţi vedea ceea ce s-a întîmplat.

E-15 Acum, ceva a avut loc. Eu niciodată, în viaţa mea, nu am văzut în orice timp cînd Dumnezeu a spus vreodată ceva, sau a spus-o printr-o viziune sau o descoperire, decît ceea ce a fost exact felul cum Dumnezeu a zis că va fi, vedeţi, doar exact.

E-16 Soţia lui, Duminica trecută, venind, umbla pe sprijinul unei cîrje, sau băţ, baston. Şi am observat-o astăzi. Ea, înăuntru acolo, ea nu putea umbla, cu greu. Ea, eu i-am spus că Domnul o va face bine. Ea avea un-un mădular care era înţepenit. Şi am văzut-o păşind în sus, ea şi-a luat bastonul pe umărul ei înăuntru acolo. Şi aici este ea astăzi.

E-17 [O soră zice, "Slavă Domnului. Eu sînt doamna." – Ed.] Acolo, acolo este o altă doamnă, o alta dintre ele de jos... Cine? Aceea era... Ea era într-un astfel de impas, cu aşa de multe boli, Duminica trecută, şi oloagă. Şi ea locuieşte jos de tot pe undeva prin jurul Georgetown, nu-i aşa, doamnă, sau pe undeva jos acolo? ["Georgetown, Indiana."] Georgetown, Indiana.
Ea a zis, "Dar, Frate Branham, eu sînt bătrînă."

E-18 Am zis, "Dar Abraham a fost, la fel, mult mai bătrîn decît tine, cînd lui i s-a cerut să creadă ceva care era imposibil." Şi ea a acceptat-o, şi acolo este ea.

E-19 Şi aici este cealaltă doamnă şezînd chiar în spatele doamnei despre care am vorbit, chiar în spatele soţului ei aici. Doamna de culoare, şezînd chiar aici; şi cealaltă doamnă, acolo în spate.

E-20 Sforile, pentru dovezi. Cîrja este dusă, pentru dovezi. Isus Cristos trăieşte şi domneşte, pentru dovada supremă că El a înviat din morţi şi este cu noi în această zi. Cum îi mulţumim noi Lui din adîncurile inimii noastre, că El încă trăieşte. El nu este mort. El a înviat din morţi, şi trăieşte printre muritori astăzi, întotdeauna voitor, în stare să facă nespus de mult, din abundenţă deasupra a tot ceea ce putem face sau gîndi. Noi Îl lăudăm cu toată inima noastră, pentru bunătatea Lui loială faţă de noi.

E-21 Acum vedeţi dacă acolo... Există mai multe bănci acolo înăuntru? [Fratele Neville zice, "Acolo sînt cîteva mai mari acolo în spate."] Bine. Ei mai au cîteva, pe care le-am putea aduce aici afară şi să le aşezăm pe platformă, dacă voi doriţi.

E-22 Acum, pentru lecţia de şcoală Duminicală, noi vom... A fost partea mea, învăţătura, doar puţin în lecţiile de şcoală Duminicală. Şi noi urmează să, dacă va voi Dumnezeu, să terminăm un subiect pe care l-am început cu cîteva zile în urmă, aici în-biserică, cu cîteva Duminici în urmă.

E-23 Şi acum, Fratele Junior, poate, poate ei vor aduce... Mă întreb dacă tu mai bine ai sta aici pe platformă, şi doar să laşi pe unele dintre doamne... Tu poţi să-l aduci chiar aici în spate, poate, şi îl faci un-un mai bun decît cum ar fi, să-l aduci sus în faţă. Şi îndată ce clasa de şcoală Duminicală este eliberată în camera aceea, vor exista mai multe locuri, mai multe locuri pregătite.

E-24 Acum, dacă cineva care este... poate cineva afiliat cu biserica de aici. Aceasta este puţin, poate, jenant sau ceva pentru străini să vină sus. Dar dacă cineva este afiliat cu biserica, să vină şi să ia scaunele acelea, care probabil va da la altcineva un loc aşa cum ei vin înăuntru.

E-25 Acum, astăzi, noi studiem în Cuvîntul binecuvîntat al lui Dumnezeu. Dacă vă amintiţi ultimul Mesaj, era în Cartea Evreilor.

E-26 Minunat, să studiezi Cuvîntul lui Dumnezeu! El ne dă Viaţă Eternă. Isus a zis, "Cercetaţi Scripturile, căci în Ele voi credeţi că aveţi Viaţă Eternă. Şi Ele sînt Acelea care mărturisesc despre Mine." Şi cît de plăcut este să ştii că El ne¬a binecuvîntat, să ne dea Cuvîntul viu. Dumnezeu este în Cuvîntul Său.

E-27 Acum, voi toţi deschideţi în Bibliile voastre, la Evrei capitolul al 7-lea.

E-28 Şi noi vom încerca să nu luăm prea mult timp în această dimineaţă, ci doar puţină înălţare a lui Cristos, prin Cuvînt, ca noi să vă putem lăsa să vedeţi ce este El şi de ce sîntem noi aici astăzi, de ce este Creştinismul ceea ce este, prin vorbirea Cuvîntului. "Şi credinţa vine prin auzire, auzind prin Cuvîntul lui Dumnezeu." Cuvîntul!

E-29 Acum, noi sîntem în stare să luăm paginile şi să le întoarcem înapoi în felul acesta. Dar există numai Unul care este în stare să deschidă Cuvîntul, acela-i Cristos. Căci, ei L-au văzut în viziune, ca, "Mielul ucis de la întemeierea lumii," cînd Ioan a privit. Şi nu exista nimeni în Cer vrednic să deschidă Cartea, sau să poată, sau să rupă Peceţile de acolo. Şi el a văzut un Miel, de parcă El era ucis de la întemeierea lumii, Care a venit şi a luat Cartea din mîna dreaptă a Aceluia care şedea pe Tron, şi a deschis Cartea şi i-a dezlegat Peceţile.

E-30 Acum, El este Autorul Cărţii. Să vorbim cu El doar un moment înainte să ne întoarcem în Carte.

E-31 Bunul nostru Tată Ceresc, cu inimi mari de dragoste adîncă noi venim astăzi să ne oferim tributul nostru de laudă şi mulţumire Numelui Tău glorios. Fiind aşa de grijuliu faţă de noi, "Pe cînd noi încă eram doar păcătoşi, Cristos a murit în locul nostru, cel nevinovat pentru cei vinovaţi. Purtînd asupra Lui păcatele noastre ale tuturor, luîndu-le la o parte," şi a plătit preţul suprem; la satisfăcut pe Dumnezeu. "Şi a înviat din nou pentru justificarea noastră, şezînd la dreapta Lui astăzi, veşnic viu să facă mijlociri pe mărturisirea noastră." O cum Iţi mulţumim pentru această speranţă solidă pe care o avem! Cînd totul în jurul nostru trădează, chiar şi viaţa muritoare însăşi, inimile noastre sînt aşezate pe acea Eternă, speranţă binecuvîntată.

E-32 Mulţi de aici sînt în nevoie, în această dimineaţă, Tată, din cauza duhului lor, pentru sufletul lor. Noi Te rugăm să salvezi pe cei nemîntuiţi. Admite aceasta, Doamne. Dă o umblare mai apropiată pentru acei care sînt indiferenţi faţă de Tine. Şi ne rugăm ca Tu să vindeci pe toţi care sînt bolnavi, ca să poată să fie împlinit ceea ce a fost vorbit de către Domnul nostru Însuşi, "Aceste lucruri pe care le fac Eu le veţi face şi voi." Şi că El a zis că noi trebuie să "Mergem în toată lumea şi să predicăm Evanghelia; să punem mîinile peste bolnavi, şi ei se vor însănătoşi."

E-33 Şi să vedem aici în această mică clădire, în această dimineaţă, mulţi oameni care erau în cîrje cu cîteva zile în urmă, umblînd astăzi fără ele, normal. Ridicaţi sus şi ţinuţi prin întărirea braţelor veşnice ale Domnului nostru Isus Cristos, umblînd!Acei care erau pe moarte cu cancer, sînt aici, sănătoşi. Slujitorii Tăi, doctorii, dînd declaraţie, că ei nu-l mai pot afla. Acesta s-a dus. Noi Iţi mulţumim pentru aceste lucruri.

E-34 Iartă-ne pentru lipsurile noastre, şi umple-ne inimile cu dragoste. Vorbeşte-ne prin Cuvîntul Tău acum, căci noi o cerem în Numele Lui. Amin.

E-35 Doar o mică privire, să luăm sentimentele lecţiei Scripturii noastre din această dimineaţă. Ea este, noi am vorbit despre asigurarea speranţei care este în noi, foarte frumos dată aici în scrisoarea Evreilor. După ce am citit cum Dumnezeu a lucrat cu poporul Său, Israel, în zilele care au trecut, apoi noi vedem că promisiunea a fost extinsă la noi, ea ne dă o mare asigurare aşa cum vedem că toate lucrurile acelea care s-au întîmplat în urmă în zilele acelea au fost exemple despre ceea ce face Dumnezeu astăzi pentru noi, pentru copiii Lui credincioşi.

E-36 Şi acum doar o mică revedere a lecţiilor Duminicale anterioare, din capitolul al 6-lea din Evrei. Noi vom începe cam la al 12-lea sau al 13-lea verset aici.
Căci cînd Dumnezeu i-a făcut promisiunea lui Abraham, deoarece el nu putea să jure pe cineva mai mare, el a jurat pe el însuşi,

E-37 Eu sînt sigur căci clasa îşi poate aminti despre cum că noi am luat aceea înăuntru, să vedem ce a făcut Dumnezeu, cum i¬a promis El lui Abraham că El îi va da acest legămînt, şi-l va face cu el şi Sămînţa lui, veşnic după aceea.

E-38 Şi Dumnezeu a jurat printr-un jurămînt. Şi oncme care jură printr-un jurămînt, jură prin cineva mai mare decît sînt ei. Astfel, Dumnezeu nu a avut pe nimeni mai mare decît El, Însuşi, prin care să jure, astfel El a jurat prin El însuşi, că El îşi va ţine legămîntul acesta cu Abraham. Atunci, ce temelie fermă, voi sfinţi ai Domnului!

E-39 Dacă ne vom apropia de acest subiect astăzi, foarte sensibil, calmi, să nu fim agitaţi. Credinţa niciodată nu se agită. Credinţa niciodată nu se pripeşte. Credinţa ştie despre ceea ce vorbeşte.

E-40 Voi nu l-aţi văzut niciodată pe Stăpînul nostru agitat despre ceva. Stînd lîngă mormîntul unui om mort, El a fost tot aşa de calm cum era El cînd El a şezut pe munte şi a privit peste Ierusalim.

E-41 Stînd asupra necazului, pe o corabie în marea zbuciumată, şi valurile se izbeau pe acolo, El era aşa de complet odihnit în Dumnezeu, încît nici măcar nu i-a acordat suficientă atenţie să se trezească. Întotdeauna neconturbată, este credinţa.

E-42 Acum, noi aflăm aici că motivul că noi putem fi neconturbaţi, este pentru că aceasta i-a fost dată părintelui nostru Abraham şi copiilor lui. Şi Dumnezeu, Care a dat promisiunea, a jurat printr-un jurămînt că El o va confirma şi o va ţine. Şi aceea a făcut El.

E-43 Şi noi aflăm, căci copiii lui Abraham nu sînt Iudei pe din afară, care era seminţia lui... din linia lui Abraham. Dar, prin Abraham a venit Isaac; prin Isaac a venit Cristos; prin Cristos, a binecuvîntat lumea. Căci el a zis, "Lui Abraham şi Seminţei Lui, care era Cristos." Şi pe acolo, aceea, toate seminţiile pămîntului trebuiau să fie aduse în acest legămînt.

E-44 Şi legămîntul i-a fost dat lui Abraham necondiţionat. Nu, "Abraham, dacă tu vei face ceva, Eu voi face aceasta." Dar, "Eu deja am făcut-o." Vedeţi?

E-45 Aceasta nu este ceea ce facem noi; aceasta este ceea ce El a făcut pentru noi. Nimic ce noi puteam face să merităm ceva. Cum am putea noi, cei nedrepţi, să facem vreodată ceva să merităm ceva înaintea marelui Dumnezeu Iehova, şi marea Lui sfinţenie supremă? Vedeţi? Noi, singurul lucru pe care noi îl putem face este să acceptăm şi să fim recunoscători pentru ceea ce El a făcut deja pentru noi. Oh, aceasta este aşa de simplu. Nu-i aşa?

E-46 Şi eu sînt sigur că de multe ori, în gîndirea oamenilor, că ei încearcă să facă vindecarea Divină, şi aşa mai departe, ceva mare extins, ceva foarte departe, "Dacă eu aş putea numai să o ajung!"

E-47 V-aţi putea imagina Isus să zică, "Acum să-Mi verific credinţa Mea şi să văd dacă Eu am suficientă credinţă să fac aceasta. Să văd dacă Eu trebuie să postesc un timp, să văd dacă Eu voi avea suficientă credinţă să fac aceasta"? El era perfect inconştient de credinţa pe care El o avea. El doar a vorbit-o, şi ştia că va fi aşa.

E-48 Întocmai cum voi sînteţi veniţi de la casele voastre astăzi. Voi probabil că vreţi să vă întoarceţi la casele voastre. Aţi spus soţiei voastre, sau celor dragi ai voştri, "Eu voi veni înapoi, cîndva chiar după-masă." Cum ştiţi voi că veniţi? Voi nu încercaţi să vă întrebaţi, "Am eu suficientă credinţă să merg acasă? Am eu suficientă credinţă să conduc maşina mea?" Voi doar inconştienţi vă învîrtiţi cheia, şi conduceţi înainte, şi mergeţi acasă. Vedeţi? Aceasta este credinţa inconştientă care o face.

E-49 Acesta este felul cum este în Cristos. Noi doar inconştienţi doar zicem, "Acela-i Cuvîntul Lui. Aceladoar o stabileşte. Nu mai este nimic de spus," şi mergi înainte. In acest fel primesc ei ajutor.
Acum, "Dumnezeu jurînd pe El însuşi, nu mai mare."

E-50 Noi ne vom grăbi şi ajungem jos, pentru că subiectul nostru de astăzi este despre Melhisedec: Melhisedec, Marele Prinţ Şi Împărat.

E-51 Acum al 14-lea verset zice:
Zicînd, Cu siguranţă cu binecuvîntări Eu te voi binecuvînta, şi înmulţind Eu te voi înmulţi.

E-52 Deoarece, El trebuia să fie înmulţit la fiecare naţiune. Şi Evanghelia, prin Cristos ... Acum, aceasta nu o putea face sub vremea legii, deoarece ea nu ajungea afară aşa departe; numai la cei tăiaţi împrejur, şi aceia erau Iudeii. Dar în tărîmul Duhului Sfînt, El a tăiat împrejur fiecare inimă, vedeţi, toate naţiunile. El îl va înmulţi pe Abraham la toate naţiunile.
Şi astfel, după ce el a îndurat cu răbdare, el a obţinut promisiunea.

E-53 Cum amzăbovit noi pe aceea, cum, "Abraham, cu răbdare a îndurat." Indurînd, este să vadă (ce?) pe Dumnezeul invizibil de parcă El era vizibil, stînd înaintea lui. "Şi după răbdarea lui, după ce el a îndurat lupta cea grea, el a moştenit promisiunea."

E-54 Acum nu este aceasta ciudat? Se pare că Dumnezeu ar fi putut doar să se întindă în jos şi să-i dea promisiunea chiar atunci, şi să facă lucrarea chiar atunci. El ar fi putut să o facă.

E-55 Ana, cînd ea era la templu, şi ea se ruga. Şi Eli a ieşit, şi se gîndea că ea era beată. Şi ea a zis, "Eu nu sînt beată, dar eu mă rog ca Dumnezeu să-mi îndepărteze ocara mea."
El a zis, "Domnul Dumnezeu să-ţi acorde a ta-a ta cerere."

E-56 Acum, Dumnezeu ar fi putut să-l pună pe micuţul Samuel chiar în braţele Anei. Noi toţi ştim aceasta. El este un Creator al tuturor lucrurilor, doar le vorbeşte în existenţă. El ar fi putut să-l pună chiar în braţul Anei. Dar, în loc să facă aşa, a fost procedura obişnuită de nouă luni înainte de a veni micuţul bebeluş. El ar fi putut să o facă instantaneu, dar El nu a făcut¬o instantaneu. El doar i-a dat promisiunea. Şi ea a moştenit promisiunea.

E-57 Cînd Dumnezeu i-a spus lui Moise, cînd el a pornit afară, să meargă în ţara promisă, "Toată promisiunea aceea," a zis El, "Eu i-am dat-o lui Abraham cu ani în urmă, este toată întărită cu Filisteni şi tot felul de oameni mari acolo, războinici." El a zis, "Acum este toată a voastră." Acolo erau Amoriţii, Heviţii, şi Fereziţii, şi toţi aceia acolo, şi Heviţii, Jubiniţii, Filistenii, fiecare lucru în Palestina. Acum Dumnezeu a zis, "Eu v-am dat-o vouă. Ea este a voastră. Acum mergeţi şi stăpîniţi-o."

E-58 Oh, eu sper că o vedeţi, oamenilor. Aceasta este ceva care vreau să o aduc la voi, să vă puneţi credinţa unde aparţine ea. Mulţi oameni, aşa cum aflu, pot... Ei au credinţă, dacă ei ar fi ştiut numai cum să o pună la lucru.

E-59 Cînd Benjamin Franklin mai întîi a descoperit electricitatea, el a zis, "Eu o am. Eu o am." Dar el nu ştia ce avea el.

E-60 Apoi a venit Thomas Edison, şi a zis, "Aceasta va lucra pentru noi." Şi lui nu i-a păsat cît de mult a durat; el a încercat zece mii de sîrme. Dar, totuşi, el a găsit în sfîrşit o sîrmă care va duce electronica, sau electricitatea, în sîrmă. El ştia că aceasta era o putere, şi puterea aceea va lucra pentru beneficiul nostru.

E-61 Şi acum noi am aflat mîntuirea, care ne va salva din păcat; care va lua pe cea mai josnică femeie sau bărbat, beţivan, prostituată, şi-i va face un copil al lui Dumnezeu. Păi, aceeaşi credinţă... Aceeaşi putere care va ridica un om căzut sau o femeie din aceea, va lucra pentru noi în multe căi felurite. Ea va vindeca trupurile noastre, dacă voi puteţi doar să aflaţi apropierea corectă. Voi trebuie să aflaţi cum să o faceţi.

E-62 Cum, dacă eu aş avea o-o fermă acolo pe acest deal, plină cu porumb bun, şi este cam aproape mort din cauza apei. Şi eu am o fîntînă arteziană pe partea aceasta a dealului. Păi, eu nu pot să fac fîntîna aceea arteziană să arunce apa jos aici, şi sus pe partea aceasta a dealului, să-l ude. Dar eu trebuie să măsor pămîntul acela şi să aflu cum îşi va lua apa aceea propriul ei curent şi curs, şi să vină în jur şi să ude recolta aceea. Ea o va face dacă eu o voi lăsa doar să curgă în propriul ei canal.

E-63 Şi acesta este acelaşi lucru cum este Duhul Sfînt, şi promisiunea lui Dumnezeu. Dacă noi Il vom lăsa doar să meargă în felul Lui; şi să nu ne punem în cale, să nu ne aruncăm îndoielile noastre acolo, deoarece acesta nu a făcut şi acela nu a făcut. Doar să lăsaţi Duhul Sfînt al lui Dumnezeu să lucreze, şi voi să vă odihniţi pe promisiune, El va face întocmai exact ceea ce Dumnezeu a spus că El va face.

E-64 Abraham era un om bătrîn, în vîrstă de o sută de ani, cînd Dumnezeu i s-a arătat în numele Dumnezeului Atotputernic. Cel "Atotputernic," acolo, vine din cuvîntul Ebraic de El Shaddai, care înseamnă "sînul, sau pieptul unei femei." Acum el era bătrîn. Tăria lui era dusă. Dar El Shaddai este cel Atotputernic, "dătătorul de tărie." Şi tot ceea ce avea Abraham de făcut să obţină această promisiune, era să se pună chiar pe promisiunea aceea. Cu alte cuvinte, ca şi pruncul la mama lui; şi să sugă de la mama, tărie pentru prunc.

E-65 Şi noi facem acelaşi lucru cînd noi venim la Dumnezeu şi vedem promisiunea Lui. Noi doar ne punem chiar la El şi tragem din Cuvîntul Lui, tăria lui Dumnezeu, dată în cursul Ei, nu luînd propria noastră gîndire; doar să O credem.

E-66 "După ce a îndurat, el a obţinut promisiunea." Oh, eu doar iubesc aceea! Acum, acelaşi lucru care lucrează pentru mîntuire, acelaşi lucrează pentru vindecare Divină. Cum Dumnezeu, în marea Lui iubire şi milă infinită, ne-a dat-o nouă! Acum:
Zicînd, Cu sigurantă... Eu te voi binecuvînta, şi ... te voi înmulţi.
Şi astfel, după ce el a îndurat cu răbdare, el a îndurat promisiunea.

E-67 Al 16-lea verset:
Căci oamenii într-adevăr jură pe unul mai mare: şi jurămîntul este confirmarea, confirmat, este pentru ei un sfîrşit al tuturor neînţelegerilor.

E-68 Cu alte cuvinte, dacă jurămîntul este jurat, atunci acela este sfîrşitul tuturor lucrurilor. Dacă voi veniţi şi spuneţi, "Frate Branham, eu, ca un Creştin, îmi pun mîna pe Biblie şi jur solemn că voi face un lucru anumit. Dacă Dumnezeu mă lasă să trăiesc să o fac, eu o voi face." În regulă. Atunci, pentru mine, acela este sfîrşitul tuturor îndoielilor. Vedeţi? Voi mi-aţi jurat că o veţi face.

E-69 Şi Dumnezeu i-a jurat lui Abraham că El îşi va ţine legămîntul acesta cu el şi cu Sămînţa lui pentru vecie. Dumnezeu a jurat pe Sine, că El o va face. Şi făcînd astfel...

E-70 Sub legea veche, cînd voi aţi făcut un jurămînt sub legea veche, voi junghiaţi un animal, l-aţi tăiat în două. Şi atunci cei doi oameni prin care a fost luat jurămîntul, au stat între animal, şi ei au scris pe o bucată de hîrtie un anumit contract. Şi bucata aceea de hîrtie era ruptă în două, şi dată la unul şi la celălalt om. Şi ei au luat un jurămînt peste acest animal mort, că, dacă ei au rupt acel legămînt între ei, ei să fie ca acest animal mort.

E-71 Astfel, Dumnezeu, ne avînd pe altul prin care să jure, El a jurat prin Sine, şi El a luat jurămîntul peste trupul Domnului Isus Cristos, prevăzînd aceasta într-o umbră. Şi în legămînt, cînd El l-a dus pe Cristos la Calvar, El I-a sfişiat trupul şi sufletul aparte. Şi El I-a înălţat trupul, să şadă la dreapta Lui; şi a trimis înapoi pe Duhul Sfînt, să fie în Creştin, să facă acelaşi lucru aici în Biserică pe care El l-a făcut în Cristos cînd El era aici pe pămînt. Şi dovedind, prin aceea, că El ne va învia în zilele din urmă, să şedem cu El şi să fim cu El în Împărăţia Lui.

E-72 Şi, astăzi, să vedem acelaşi Duh Sfînt, care era peste Isus Cristos, lucrînd în Biserică, confirmînd tot ce a spus Dumnezeu! Ce speranţă minunată zideşte aceasta în noi, să ne gîndim că noi sîntem copiii Lui, şi binecuvîntaţi de Prezenţa Lui! Şi acum El este aici cu noi, ca dovadă infailibilă că El este Domnul Dumnezeu Care a făcut promisiunea lui Abraham.

E-73 Acum ascultaţi, al 17-lea verset.
În care Dumnezeu, fiindcă vroia să arate mai din abundenţă la moştenitorii promisiunii nestrămutarea hotărîrii lui, l-a confirmat printr-un jurămînt:
Ca prin lucrurile nestrămutate,... care este imposibil ca Dumnezeu să mintă, noi putem avea o consolare puternică, care am fugit pentru adăpost să apucăm nădejdea pusă înaintea noastră:

E-74 Ce promisiune minunată, "Două lucruri nestrămutate!" Dumnezeu nu poate să mintă, şi să fie Dumnezeu. Acum, dacă Dumnezeu a făcut o promisiune în Biblia Lui aici, noi credem Biblia de a fi Cuvîntul infailibil al lui Dumnezeu. Şi dacă Dumnezeu a făcut o promisiune în această Biblie, noi avem această consolare şi ştim că este imposibil ca Dumnezeu să mintă. De aceea, cînd noi vedem că El a promis-o în Biblie, noi o credem, suflet, trup, şi duh. Este imposibil ca El să mintă. Acum dacă există vreo greşeală, ea este în noi, nu în Dumnezeu. Căci, Dumnezeu este obligat faţă de Cuvîntul Său, căci El a jurat prin Cuvîntul Lui. Oh, doamne!

E-75 Eu sînt sigur, cînd noi ajungem să o vedem în lumina aceea, lucrurile încep să se contureze şi se acumulează deosebit decît cum obişnuiau să fie. Vindecarea trupului nu devine o ficţiune. Ea devine o realitate. Botezul Duhului Sfînt nu devine o emoţie, o substanţă prelucrată. El devine o realitate, a locuirii lăuntrice a Prezenţei Domnului Isus Cristos, să schimbe viaţa.

E-76 Cu cîteva seri în urmă, într-o adunare de rugăciune, un om mi-a zis, "Duhul Sfînt nu a fost dat... Numai la cei zece, sau cei doisprezece, în Ziua Cincizecimii."

E-77 Am zis, "Păi, atunci, cum este cu cei o sută şi douăzeci care au fost acolo în acelaşi timp, care L-au primit? Cum este cu cei de jos la casa lui Corneliu, cînd Neamurile L-au primit? Cu treizeci şi trei de ani mai tîrziu, cînd Pavel a întrebat pe-pe Baptişti dacă ei au primit Duhul Sfînt de cînd ei au crezut; şi el şi-a pus mîinile peste ei, şi ei au primit Duhul Sfînt. Aşezînd biserica din Corint în ordine, 'El de asemenea a pus în Biserică, apostoli, profeţi, învăţători, evanghelişti, daruri de vindecare,' şi toate darurile acelea minunate, ani şi ani după Cincizecime."

E-78 Apoi, El este astăzi, la fiecare credincios. "Mergeţi în toată lumea, şi predicaţi Evanghelia la fiecare făptură." Pînă unde? "In toată lumea." Cît de mulţi? "Toţi oamenii." "Cel ce crede şi este botezat va fi mîntuit. Cel ce nu crede va fi condamnat. Şi aceste semne îi vor urma pe cei ce vor crede: în Numele Meu ei vor scoate draci, şi vor vindeca bolnavii, şi aşa mai departe."

E-79 Ia te uită. Aceasta este promisiunea lui Dumnezeu, că El a jurat că El o va face. Nu contează cîţi se ridică să încerce să falsifice sau să O imite, cîte lucruri se ridică să încerce să O contrazică sau să O ia jos, Aceasta va merge înainte şi înainte şi înainte, în veci, pentru că Dumnezeu a jurat pe El însuşi că El o va ţine. Dacă eu omit să O predic, şi sînt delăsător, Dumnezeu va ridica pe cineva în locul meu să meargă înainte cu Ea. Dacă voi omiteţi să O credeţi, acolo va fi cineva care va păşi în locul vostru, să O creadă, în locul vostru, căci Dumnezeu a jurat că El o va face. Oh, ce consolare ne dă aceasta!

E-80 Şi partea frumoasă despre aceasta, prietenul meu Creştin, este să gîndim, că acum noi avem dovada despre Aceasta. Noi O avem aici în binecuvîntare. Noi O avem în putere. Noi O avem în minuni. Noi O avem în semne. Noi O avem într-o fotografie. Noi O avem în fiecare fel pe care Dumnezeu a promis-o, chiar mai mult decît a promis El că ne-o va da. Şi acesta este infailibil, Adevărul. Adevărul, nu de la om, nu adevărul vreunui învăţător sau filozof, ci acesta este Adevărul Atotputernicului Dumnezeu. Şi ce speranţă ne dă El nouă! Nu¬i de mirare că putem cînta:
Speranţa mea nu-i zidită pe nimic mai puţin
Decît Sîngele lui Isus, cu neprihănire;
Cînd tot în jurul sufletului meu cedează,
Atunci El este toată speranţa mea şi rămîne.
Căci, pe Cristos, Stînca solidă, noi stăm;
Toate celelalte terenuri sînt nisipuri mişcătoare.

E-81 Dacă aceasta este popularitate, dacă ea este biserica noastră, dacă sînt prietenii noştri, asociaţii noştri, oricine ar putea fi; dacă este doctorul nostru, dacă este preotul nostru, dacă este predicatorul nostru; toate celelalte terenuri sînt nisipuri mişcătoare. Cristos, singur! Şi fiecare om care vreodată a ajuns la ceva în acest mare cîmp de bătălie al străduinţei, au fost oameni şi femei care au stat singuri pe convingerile acelea. Cînd toate celelalte au eşuat şi căzut în jurul lor, ei încă au stat.

E-82 Abraham Lincoln, din vechime, era convins că el avea dreptate. El a stat singur, pe convingerile lui, dar el a dovedit¬o şi a pecetluit mărturia lui cu propriul lui sînge.

E-83 Isus Cristos a stat singur, în ziua Lui, ca un exemplu ca fiecare om, pe convingerile lui a Adevărului Etern al lui Dumnezeu, care va lua starea lui poziţional, şi stă, va sta singur. Dar, nu singur; cu Dumnezeu! Insoţitorul invizibil Care ne urmează prin călătoria vieţii, jos prin umbrele, văilor umbrei morţii, şi în Eternitate. El încă va merge cu noi, şi să fie Dumnezeu.

E-84 Atunci pe ce sînt zidite speranţele noastre în această dimineaţă? Deoarece, Dumnezeu a jurat că El o va face pentru Abraham. A jurat nu numai lui Abraham, ci la fiecare din Sămînţa lui. Cine este Sămînţa? Este... Voi care aţi avut invitaţia să veniţi la Domnul Isus Cristos, Sămînţa lui Abraham. Desigur, există oameni care nu sînt chemaţi. Dar, la fiecare din voi de aici în această dimineaţă, care aţi avut chemarea.

E-85 De ce sînteţi voi aici la biserică în această dimineaţă? [Fratele Branham bate pe amvon de trei ori – Ed.] Ceva v-a spus să veniţi. Voi ştiţi că acela nu era duşmanul, să încerce să vă facă să faceţi rău; să încerce să vă facă să faceţi rău, să veniţi la biserică. Voi nu aţi putea face aceea. Cînd voi veniţi la biserică, voi faceţi bine.

E-86 Şi Isus a zis, în Propriile Lui Cuvinte, că, "Nimeni nu poate veni la Mine, numai dacă îl atrage Tatăl Meu. Şi toţi care vin, Eu le voi da Viaţă veşnică, şi-l voi învia în ziua de apoi." Gîndiţi-vă la aceasta, că fiecare persoană care vine la invitaţia Domnului Isus Cristos, îi este promisă Viaţa Eternă şi învierea în ultimele zile; de către Dumnezeu Iehova Care a jurat printr¬un jurămînt că El o va face, şi a trimis pe Fiul Său şi a confirmat Cuvîntul. Şi El a jurat că El o va face; a dat-o într¬un model, lui Abraham; a împlinit aceasta în Isus Cristos, că L¬a înviat!
Trăind, El m-a iubit; murind, El m-a salvat;
Îngropat, El mi-a dus păcatele departe;
Inviind, El m-a justificat fără plată în veci;
Într-o zi El va veni, O zi glorioasă!

E-87 Ia te uită. Justificarea noastră! De fiecare dată cînd auziţi cum bulgării cad peste sicriu; zicînd, "Cenuşă la cenuşă, şi pulbere la pulbere, ţărînă la ţărînă," credinţa noastră priveşte departe într-o altă ţară dincolo, unde există un mormînt gol; că, într-o zi glorioasă, Acela Care a promis să vină, va veni. Şi tot atît de sigur cum a înviat Isus dintre cei morţi, noi vom învia cu El în înviere. Ce speranţă frumoasă avem noi!

E-88 Acum, drept înainte în jos, repede. Timpul nostru se va duce de la noi înainte să o ştim. Acum, eu cred că acesta este al 19-lea verset.
Care sperăm că noi avem ca o ancoră a sufletului, şi sigură şi neclintită,... a intrat în aceea care este în perdea;

E-89 Ancora sufletului nostru, care a mers în perdea, dincolo de perdea, şi s-a ancorat!

E-90 Voi ştiţi, un vapor, uneori... Militarii şi aşa mai departe, o ştiu, şi voi care aţi fost pe mare. Cînd, într-adevăr, valurile ajung să năvălească prea tare spre vas, ei îl ancorează. Şi are o funie care se lasă în jos, care îl ţine. Şi aceasta îl poate întoarce în jur pe aici, şi în jur pe acolo, dar ancora aceea îl ţine. Ancora! Ei nu pot vedea pămînt, nicăieri. Dar ei coboară ancora dincolo de perdea, care este apa, şi ancora aceea merge jos în fundul mării, pe vîrful-vîrful unor munţi mari pe undeva. Şi se tîrăşte pînă cînd se prinde de acel munte, se ţine de crăpătura aceea acolo, şi toată marea nu-l mai poate mişca. El este ancorat, afară din vedere.

E-91 Şi fiecare persoană care a primit pe Isus Cristos ca Mîntuitor personal, a fost născut din nou din Duhul Sfînt, voi aţi coborît ancora. Dacă voi sînteţi bolnavi, şi speranţa voastră este zidită pe Cristos, voi aţi coborît ancora voastră. Doctorul poate să spună aceasta, aceea, sau cealaltă; dar, tot aşa de sigur cum credinţa voastră priveşte acolo! Valurile, perioade de boală, febra poate să crească, şi fiecare lucru ca acela, dar ancora voastră ţine în lăuntrul perdelei.

E-92 Pe undeva acolo afară departe în ţara tainică, zice, "Pe ce aveţi voi zidite speranţele voastre? Doctorul a zis că s-a dus. Medicina zice că nu poate face nimic. Chirurgia a eşuat." Dar speranţele mele nu sînt zidite pe aceea.

E-93 Noi avem speranţa noastră în lăuntrul perdelei. Ce perdea? Prin vărsarea Sîngelui Său, care i-a sfîşiat Duhul Lui din trupul Lui. Şi, între perdeaua aceea acolo, ancora a apucat să se ţină de Ceva.

E-94 Am văzut un vapor, odată, cînd a fost aruncat afară acolo. Şi m-am gîndit, "Ce ţine vaporul acela în acelaşi punct?" Eu nu puteam înţelege. "Şezînd acolo afară în mare?" Şi am observat că valurile îl purtau pe aici, şi înapoi în jur pe aici, dar el nu s-a mişcat din locul acela. Eu nu puteam vedea nimic. Dar acolo era un cablu mic, o frînghie, care mergea în jos de la prova vaporului, la o ancoră care s-a prins de ceva dedesupt eu... unde eu nu puteam să văd, dincolo de ape. Şi el se ţinea de acolo. Şi am zis, "Laudă să-i fie lui Dumnezeu!"

E-95 Da, într-o zi, eu am aflat o ancoră. Am citit aici jos, El zice, "Oricine vrea, el să vină." Eu am aruncat ancora aceea dincolo de ceva ce nu puteam să văd. Ceva a prins să apuce. Şi cînd bătălia mugeşte, Ancora ţine în lăuntrul perdelei. Cînd infidelii se ridică, şi necazurile răsar, şi totul în jurul meu cedează, ancora noastră ţine în lăuntrul perdelei. Unde este ea? Eu nu ştiu. Dar aceasta este dincolo de perdea, pe undeva acolo, ancorată în Stînca de Veacuri. "Ancora noastră este statornică, de neclintit. Ea ţine înăuntru, în lăuntrul perdelei."
Care speranţă noi o avem ca o ancoră a sufletului, şi sigură şi statornică,...

E-96 "Sigură şi statornică." Oh, dacă am avea numai încă puţin timp, să luăm ce înseamnă asigurarea. "Sigur-anţă," ceva ce voi ştiţi, şi asigurarea voastră. Ce este asigurarea? "Dumnezeu a jurat printr-un jurămînt că El o va face." Aceea este asigurarea.

E-97 Aici cu un timp în urmă, un om a venit la mine, şi a zis, "Billy, eu vreau să-ţi vînd o poliţă de asigurare."

E-98 Acum, asigurarea este în ordine. Eu nu am nici una, eu însumi. Eu presupun că am mers la extreme cu aceasta. O-o companie l-a păcălit pe sărmanul meu tată, odată, cu foarte mult, pentru că el a fost prea analfabet să citească poliţa. Şi un avocat din Philadelphia nu a putut citi una drept, oricum. Astfel el a zis... El i-a vîndut această poliţă. Şi el a plătit pentru ea, pentru fratele meu şi pentru mine, pentru douăzeci de ani. A venit, şi a zis, "Ea va valora cinci sute de dolari la sfîrşitul timpului." Şi prin depresiune şi lucruri, sărmanul bătrînel a lucrat! La sfîrşitul ei, ei ne-au zis că ei au citit poliţa greşit. "Ea a valorat şapte dolari şi cincizeci de cenţi." Astfel, aceasta cumva m-a amărît. Acum, ei nu sînt toţi în felul acela. Există agenţi de asigurare care şed chiar aici acum.

E-99 De multe ori, oamenii au venit şi au zis, "Billy, eu vreau să¬ţi vînd asigurare." Acum, eu presupun că aceasta este perfect în ordine.
Am zis, "Uite, eu am asigurare."

E-100 Şi el a zis, "Ce fel de asigurare ai tu?" A zis, "Ce poliţă ţii tu?"
Am zis, "Viaţă Eternă."
El a zis, "Viaţă Eternă?"
Eu am zis, "Da, domnule."
A zis, "Cine vinde poliţele acelea?" Am zis, "Domnul Isus."
El a zis, "Şi tu ai asigurare?"
Eu am zis, "Da, domnule."
A zis, "Ce fel este ea, de fapt? Ce este ea, Billy?"
Am zis, "Ea este asigurare."
El a zis, "Ce?"

E-101 Eu am zis, "Asigurare binecuvîntată, Isus este al meu! O ce gust anticipat al gloriei Divine!"

E-102 El şi-a pus braţele în jurul meu; un ortac din copilărie. Noi stăteam chiar vizavi de stradă aici. El a zis, "Billy, aceea nu te va pune în cimitir aici sus."

E-103 Am zis, "Eu ştiu. Dar Aceasta mă va scoate afară. Eu nu mă îngrijorez cum să ajung acolo. Dar Ea mă va scoate afară." Asta-i adevărat.

E-104 Eu m-am putut gîndi la poliţa mea de asigurare cînd am fost bolnav, dar nu mi-a făcut nici un bine. Dar, asigurarea mea, din Isus, eu am avut o ancoră, statornică," asigurarea că, "Dumnezeu a jurat prin El însuşi," că El va ţine fiecare Cuvînt pe care L-a promis.

E-105 Cînd Mayo a zis, "Nu există nici o speranţă pentru tine," nici o speranţă ca eu să trăiesc; eu aveam o clocotire care în final mă va omorî. Dar ancora mea ţinea înlăuntrul perdelei. "Păi, ce vezi tu?" Eu nu ştiu ce văd. Există ceva ce eu ştiu.

E-106 Aceea este ceea ce este. Voi o ştiţi. Aceasta nu este prin fapte. Aceasta este prin credinţă. Noi o credem.

E-107 Ce fel de asigurare a avut Abraham de la doctor, de la asociaţia medicală din Ur-i, sau de altundeva? Cînd el era în vîrstă de o sută de ani, şi Sara nouăzeci, ei urmau să aibe un copil. Dar ancora lui ţinea în lăuntrul perdelei, căci Dumnezeu i-a dat promisiunea şi el s-a odihnit pe ea. "Şi a numit lucrurile care nu erau de parcă ele erau," deoarece ştia că Dumnezeu era în stare; iat-o aici, Dumnezeu era în stare să înfăptuiască ceea ce El a promis.

E-108 El a făcut lumea. El m-a făcut pe mine. El a făcut fiecare lucru. El v-a făcut pe voi. El a făcut totul, fiecare lucru, prin Cuvîntul Lui. Şi Cuvîntul Lui va face întocmai ce Acesta zice El, El va face.

E-109 Acum, oh, cum, ce speranţă! "Speranţa care noi o avem, asigurarea speranţei, în lăuntrul perdelei."

E-110 Noi va trebui să ne grăbim acum deoarece noi avem un mare rînd de rugăciune care urmează.

E-111 Observaţi, "Unde..." Oh, doamne! În regulă, priviţi, fiecare acum. Al 20-lea verset, doar priviţi la acesta.
Unde premergătorul a intrat pentru noi înăuntru, a intrat, chiar Isus,...

E-112 Premergătorul la ce? Premergătorul salvării noastre, fizice şi spirituale. "Căci El a fost rănit pentru fărădelegile noastre, învineţit pentru nelegiuirile noastre, pedeapsa care ne dă pacea era peste El, şi cu rănile Lui noi sîntem vindecaţi." Premergătorul salvării noastre a intrat deja înăuntru. "Asigurarea, deja a intrat, chiar Isus."
... a făcut un mare preot în veac după rînduiala lui Melhisedec.

E-113 Acum noi venim unde noi vrem să luăm acest text foarte repede acum şi să intrăm în el.

E-114 Toate aceste mari promisiuni, noi le îngustăm în jos spre un lucru, că, "Isus premergătorul nostru, Care era Sămînţa lui Abraham," prin Duhul Sfînt ne-a chemat la această speranţă binecuvîntată pe care o avem acum, "o ancoră a sufletului, statornică şi sigură, ancorată în lăuntrul perdelei." Acest Isus, fiind făcut un premergător, care era în rînduiala lui Melhisedec.

E-115 Acum, acest Om mare, Melhisedec, noi vrem să vorbim despre El pentru următoarele cîteva minute. Grăbindu-ne, următoarele zece sau cincisprezece minute.

E-116 Şi atunci, pentru rîndul de rugăciune, zidiţi-vă credinţa acum. Nu lăsaţi ca diavolul să vă fure ceva. Voi sînteţi aici în această dimineaţă, în această mică clădire, unde Dumnezeul Atotputernic va veni în această locuinţă smerită de aici. Voi ziceţi, "Aceasta arată destul de rău." Dar El a venit la o iesle.

E-117 El va veni la orice inimă smerită care se va deschide şi va zice, "Da, Doamne Isuse, eu O cred. Eu aş putea ca nici măcar să nu O înţeleg, dar eu O cred, oricum."

E-118 Această binecuvîntată speranţă pe care o avem, "Cristos, premergătorul, a venit deja." Voi ştiţi ce este un premergător? Ceva ce aleargă înainte, sau merge dinainte. Cristos, fiind premergătorul, atunci, al mîntuirii noastre, a venit pe părnînt; şi să fie un exemplu al Bisericii, că Biserica trebuia să sfîrşească lucrările Lui, sau să continue lucrările Lui, după ce El şi-a completat jertfa Lui pe Calvar. Voi o vedeţi? Observaţi.

E-119 Atunci, El a fost născut în umilinţă, chiar într-o iesle. El a fost batjocorit; aşa cum veţi fi voi, sau oricare altul care Îl slujeşte. Dar în timp ce era pe părnînt, El "Care nu făcea deosebire între persoane," El i-a iubit pe toţi. El, El i-a vindecat pe toţi. El i-a binecuvîntat pe toţi. El a făcut bine oriunde a mers El. El şi-a dat viaţa Lui ca o jertfă; a murit, a fost îngropat. A înviat, s-a înălţat, ca premergător pentru noi.

E-120 Şi tocmai Duhul care era peste El a venit înapoi să fie cu Biserica, să călăuzească şi să O conducă. Vorbind, "Încă puţin şi lumea nu Mă va mai vedea. Totuşi, voi Mă veţi vedea, pentru că Eu..." "Eu" este un pronume personal. "Eu voi fi cu voi, chiar în voi, pînă la sfîrşitul lumii." Ca, îndreptînd gîndurile noastre spre marea Lui jertfă supremă, ca premergător al speranţei noastre binecuvîntate pe care o avem în lăuntrul perdelei acum.

E-121 Apoi, prin credinţă noi O credem. Ancora noastră merge acolo afară, şi vîrfurile Ei, în Cuvîntul lui Dumnezeu, se înfig înlăuntrul perdelei. Şi, un rînd de rugăciune pe aici, ne ţine statornici la promisiune. "Nu şovăind în jur, aruncat în jur, cu orice vînt de învăţătură. Ci statornici, nemişcaţi, întotdeauna prisosind în harul Domnului, căci atît de mult cît voi ştiţi lucrările voastre nu sînt în zadar în Domnul." Ce speranţă!

E-122 Acum, acest Melhisedec, doar vorbim despre El aici, chiar din... Pavel vorbind către Evrei, din Vechiul Testament, într¬un simbol.

E-123 Să ne întoarcem înapoi la Genesa, al 14-lea capitol, şi să citim doar un pic înainte de a merge înainte, Cine era acest Melhisedec. Noi citim în capitolul al 14-lea din Genesa, şi cu versetul al 14-lea, începînd.

E-124 Abraham, voi ştiţi, a fost chemat din Haldea, ţara lui-lui Ur... cetatea Ur, mai degrabă, ţara Haldea. Şi Dumnezeu i-a spus, "Separă-te de poporul tău, şi vino aparte." Lăsaţi-mă să accentuez aceasta.
Oh, dacă noi aveam mai mult timp la aceasta, astăzi!
Acesta este aşa de limitat.

E-125 "Separă-te de poporul tău, şi vino aparte, şi Eu te voi binecuvînta." Vedeţi?

E-126 Şi pentru ca să obţineţi aceeaşi promisiune pe care Abraham a avut-o, voi trebuie să vă separaţi de toate contactele lumeşti, toate lucrurile lumii. Dorinţele voastre păcătoase, poftele voastre, pasiunile lumii, şi toate lucrurile acestea, separează-te de acel lucru. Vino aparte, într-o ţară străină, o ţară în care tu nu ai fost niciodată înainte, să umbli nu prin vedere, ci prin credinţă.

E-127 Căci, Abraham nu avea nimic. Şi, priviţi, el ... Nimeni nu a trecut acest rîu Eufrat şi să călătorească în ţara aceasta. "Dar Abraham, prin credinţă, i-a părăsit pe ai lui, şi a mers înainte, separîndu-se."

E-128 Aşa cum Sîngele lui Isus Cristos, astăzi, prin Duhul Sfînt, ne separă de lucrurile lumii, să umblăm într-o viaţă nouă; criticaţi, batjocoriţi, numiţi "holy-rollers," înţeleşi greşit, dar o ancoră ţine.

E-129 Evrei 11 zice, "Ei au pribegit în jur în piei de oi şi piei de capre, erau nevoiaşi, şi în diferite locuri, căci ei au crezut că ei căutau după o Cetate a Cărui Ziditor şi Făcător era Dumnezeu." Ceva în lăuntrul lor, le-a spus, "Există o Ţară, o Cetate, al Cărui Ziditor şi Făcător era Dumnezeu. Şi ei o căutau pe aceea, fără să ştie unde mergeau."

E-130 Acela este felul cu fiecare pelerin de astăzi. El caută ceva pe care el nu poate să-şi pună mîinile, dar el vede dovada Acesteia venind peste tot în jurul lui." Ce m-a făcut să fac aceasta? Ce a făcut-o pe această femeie oloagă să umble? Ce a făcut-o pe femeia aceea oloagă să umble? Ce face ca această hernie să se ducă de pe omul acela? Ce l-a făcut pe cancerul acela să o părăsească pe femeia aceea? Ce a făcut ca urechile acelea surde să se deschidă seara trecută, aici, la vîrsta de optzeci şi doi de ani? Ce a făcut aceasta?" Acestea sînt atribute supranaturale, că ancora ... Acea Cetate al Cărei Ziditor şi Făcător este Dumnezeu, pe care noi o căutăm, deşi nu o putem vedea unde este Ea, dar există ceva care ancorează sus acolo. "Ancora în lăuntrul perdelei. Speranţele noastre sînt statornice, neclintite."

E-131 Şi Abraham a părăsit ţara, călătorind, numindu-se un străin şi pelerin.

E-132 Şi, priviţi, Abraham, ca toţi muritorii; nu un om nemuritor, nu un om care nu poate face o greşeală, ci a făcut încontinuu greşeli. Dar nu contează cît de multe greşeli a făcut el, ancora lui încă ţinea, căci el avea promisiunea.

E-133 Astfel, el a luat-o cu el, pe Sara. El l-a luat pe Lot. El l-a luat pe tatăl lui. Şi atît timp cît ei au fost cu el, Dumnezeu nu a putut să-l binecuvînteze. Bătrînul în sfîrşit a murit, şi ei l-au îngropat. El a mers înainte în sus puţin mai departe, iar Lot a dat înapoi. Şi voi ştiţi ce s-a întîmplat acolo. Şi atunci el s-a despărţit de el. Atunci Dumnezeu i s-a arătat din nou, zicînd, "Acum, Abraham, priveşte peste tot pămîntul. El este tot al tău." Cînd el a făcut alegerea corectă. Aceasta este. Separă-te de fiecare lucru.

E-134 Eu va trebui să spun aceasta. Priviţi. Eu sper că Aceasta îşi găseşte locul de odihnă, deoarece eu niciodată nu m-am gîndit la aceasta, premeditat.

E-135 Poate că acela-i motivul că unii dintre noi nu se înţeleg aşa de bine. Noi ne ţinem de lucruri care ar trebui să le lăsăm să treacă, în separare. Puţină îndoială, o mică întrebare, puţin sceptic: "Mă întreb dacă Aceasta este corect. Poate Aceasta să fie? Poate Aceea să fie? Cum poate fi Aceasta?" Dezlegaţi-vă, în această dimineaţă!

E-136 Evrei 12:1, zice, "Să lăsăm la o parte fiecare greutate, şi păcatul care ne împresoară aşa de lesne. "Păcatul," ce este acela? "Necredinţa" care ne împresoară aşa de lesne. "Şi să alergăm cu răbdare întrecerea care este aşezată înaintea noastră, privind la Cristos, autorul şi încheietorul credinţei noastre."

E-137 Observaţi pe Abraham aici. Apoi, el a ajuns în necaz, Lot a mers jos la Sodoma şi Gomora. Voi ştiţi povestea.

E-138 Noi va trebui să ne grăbim, presaţi. Noi nu o putem lua. Versetul al 14-lea.

E-139 Şi primul lucru care-l ştiţi, toţi împăraţii Neamurilor au coborît acolo, au venit în Sodoma şi au declarat război, şi l-au luat pe Lot, şi nepotul lui Abraham, şi l-au luat înainte, nevasta lui Lot, şi copiii, şi pe toţi ceilalţi, şi au părăsit ţara.

E-140 Iar unul din împăraţii Sodomei, cînd el a început să fugă el a plecat în terenurile nămoloase acolo afară, şi a căzut mort. Nămolul este din ce au făcut ei cărămizile şi mortarul lor, şi din care şi-au zidit cetăţile.

E-141 Doar pentru o mică pre-citire a acestuia. Voi o puteţi citi cînd ajungeţi acasă. Dar din cauză că timpul este limitat, noi va trebui să ne grăbim. Şi versetul al 14-lea:
Şi cînd Abram a auzit că fratele lui a fost luat captiv,...

E-142 Frate, mie îmi place aceasta, "fratele lui," şi priviţi ce i-a făcut Lot! Dar, totuşi, acolo era un fel de legătură care leagă, dacă fratele a dat înapoi. Cum a zis tînărul acela cu un timp în urmă, tînărul predicator de aici, că el a dat înapoi şi s-a îndepărtat. Totuşi, cumva, Duhul Sfînt încă cheamă după persoana aceea. Cînd el este în necaz, El este chiar acolo cu el.
... Fratele lui Abraham a fost luat captiv, şi el şi-a înarmat slujitorii lui antrenaţi, şi i-a purtat pe ai lui... născuţi în casa lui proprie, trei sute şi optsprezece, şi i-a urmărit pînă la Dan.
Şi el s-a împărţit împotriva lor, şi el şi slujitorii lui, prin noapte,... i-a lovit, şi i-au urmărit pînă la Hoba, şi acolo la stînga... spre Damasc.

E-143 Abraham a luat pe toţi slujitorii lui şi oamenii înarmaţi. Doar gîndiţi-vă la omul care era un sărac cînd el a părăsit ţara jos acolo în Haldea, din Ur, avea trei sute şi optsprezece bărbaţi înarmaţi ca slujitori. Ziceţi că Dumnezeu nu vă binecuvîntează? "Trei sute şi optsprezece."
Voi ziceţi, "Păi, este asta adevărat?"

E-144 Aceea este ce a spus Scriptura. El avea suficienţi slujitori să se lupte cu o armată. Şi el a biruit! Observaţi, "Şi el a adus..." El i-a urmărit; le-a luat tot ce au avut.
Şi... au adus înapoi toate bunurile, şi de asemenea a adus iarăşi pe fratele său Lot, şi bunurile lui, şi femeile de asemeni, şi pe oameni.
Şi împăratul Sodomei a mers afară să-l întîmpine după ce el s-a întors de la măcel... şi împăraţii... din-din vale... şi valea împăratului.
Şi Melhisedec împărat al Salemului i-a adus pîine şi vin, şi i-a dat: şi el era preotul Dumnezeului cel prea înalt.

E-145 După ce toţi aceşti împăraţi ai Neamurilor au venit înăuntru şi l-au luat pe fratele lui, Abraham şi-a luat slujitorii lui, i-au urmărit şi a mers jos şi i-a prins; şi s-a întors cu ei (şi a măcelărit pe împăraţi), şi i-a adus înapoi.

E-146 Şi, observaţi, împăratul Sodomei a venit afară. Împăratul Gomorei a fost ucis. Dar împăratul Sodomei a venit afară, şi 1- au adus înainte, şi a zis aici, "Toate bunurile pe care-pe care tu le-ai luat, pe care aceşti oameni le-au luat, eu ţi le voi da ţie."

E-147 Mai tîrziu, în acest capitol, noi îl aflăm că Abraham a zis, "Eu nu voi lua nici o aţă, pentru o curea la încălţăminte; ca tu să poţi spune că eu l-am făcut pe Abraham bogat."

E-148 Dar gîndul la care noi vrem să ajungem, este chiar aici.
Şi Melhisedec împărat al Salemului i-a adus pîine şi vin: şi el era preotul Dumnezeului celui prea înalt.
Şi el l-a binecuvîntat, şi i-a zis, Binecuvîntat să fie Abraham de Dumnezeul cel prea înalt, posesorul cerurilor şi pămîntului:
Şi el l-a binecuvîntat, iar el...
Şi binecuvîntat să fie Dumnezeul cel prea înalt, care ţi-a dat pe vrăjmaşii tăi în mîna ta. Iar el i-a dat o zeciuială din toate.

E-149 Mie îmi place aceasta. Acum observaţi, după ce Abraham, tabloul spiritual de aici, Abraham; "fratele lui" care s-a dus în rătăcire. Un tablou al Bisericii adevărate, sau al credinciosului adevărat al lui Dumnezeu, care este binecuvîntat de Dumnezeu, şi are promisiunea lui Dumnezeu, are legămîntul lui Dumnezeu, şi are credinţă în legămînt.

E-150 Acum gîndiţi. Dacă voi veţi socoti aici, acolo erau în jur de zece sau cincisprezece împăraţi care au ieşit acolo afară, şi, probabil, cîţi slujitori au avut ei?

E-151 Dar Abraham a socotit că ce avea el aceia erau credincioşi, "născuţi în propria lui casă." Oh, doamne! Cei credincioşi, "născuţi în propria lui casă." Aceştia erau slujitorii lui pe care el i-a tăiat împrejur, care au fost incluşi în aceeaşi promisiune în care era el. Şi el s-a dus după fratele lui alunecat, şi i-a urmărit cu o mînă mică de oameni, de trei sute şi optsprezece oameni; după împăraţi, şi i-a biruit, şi i-a luat şi i-a ucis. Şi i-a adus înapoi pe toţi ce au fost pierduţi.

E-152 Tablou perfect al lui Cristos! Şi Biserica, Duhul Sfînt conduce pe cei credincioşi care sînt născuţi în aceeaşi casă a Duhului Sfînt unde a fost născut Cristos, urmărind după cei îndărătnici şi alunecaţi înapoi. Şi ucigînd fiecare lucru rău care i-a biruit. Amin! Biruind păcatul, aşezînd deoparte toate greutăţile. Vorbind către oameni despre poftele lor şi lucrurile pe care ei le fac; tăindu-le! Bolile lor şi toate; predicîndu-le Evanghelia, şi aducîndu-i înapoi în părtăşie deplină cu Dumnezeu.

E-153 Observaţi. Şi cînd el s-a întors, Melhisedec l-a întîmpinat. Cine a fost acest Melhisedec? Şi observaţi, primul lucru, acum. Melhisedec nu i-a oferit ceva bani. Melhisedec i-a oferit numai „pîine şi vin.” Melhisedec era un Preot al celui Prea Înalt; Impăratul Ierusalimului.

E-154 Acesta era numit atunci Salem. Aici este a lui Cruden. [Concordanţa lui Cruden-Trans.] M-am gîndit, dacă aceasta s¬ar pune la îndoială după aceea, eu o pot dovedi, că Ierusalimul a fost întîi Salem. J-e-r-u-s--1-e-m, vedeţi, Salem, Jeru-salem. Vedeţi? Acesta a fost mai întîi numit H-i-r-u--a--m, Hieru¬salem, aceasta-i adevărat, care, cînd acesta a fost în posesia Neamurilor. Oh, eu sper că voi prindeţi aceasta acum. Ierusalimul a fost mai întîi în posesia Neamurilor.

E-155 "Şi Împăratul Ierusalimului" sau Salemului, care avea înţelesul de Impărat al păcii, Impărat al neprihănirii, l-a întîmpinat pe Abraham aşa cum el s-a întors. Şi i-a dat," împărtăşirea, "pîine şi vin," cu mii de ani, sau sute de ani, înainte ca pîinea Aşi vinul să fi fost vreodată o poruncă în Biserică. Şi El era Impăratul Ierusalimului. Amin.

E-156 Cine a fost acest Om mare? Înapoi la textul nostru acum, al 7-lea verset... sau, al 7-lea capitol.
Căci acest Melhisedec, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului cel prea înalt,...

E-157 El nu era numai un Împărat, ci el era un Preot.
... care l-a întîmpinat pe Abraham întorcîndu-se de la măcelul împăraţilor, şi l-a binecuvîntat;

E-158 Binecuvîntările vin numai de la cineva mai mare. Priviţi. "La care de-..."
La care de asemeni Abraham i-a dat a zecea parte din toate; fiind întîi prin interpretare Împărat al neprihănirii,... după aceea... Împăratul Salemului, care este, Împăratul păcii;

E-159 Cine era acest Om mare, departe, cu mulţi ani în urmă? Cine era El? Ascultaţi. Să citim puţin mai mult despre EL
Fără tată, fără mamă, ... fără început de zile, sau fără sfîrşit al vieţii;...

E-160 Dacă El nu avea tată, El nu avea mamă, El nu avea început de zile sau sfîrşit de viaţă, Melhisedec încă există. Este asta adevărat? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] "Făcut în rînduiala... Ne avînd tată, nici mamă."
... dar a fost făcut asemănător cu Fiul lui Dumnezeu; rămîne un preot încontinuu.

E-161 El nu poate... El nu avea început. El nu are sfîrşit. El nu avea tată. El nu avea marnă. Totuşi, El era un Om, şi AEl a venit din Salem. Pace, El era Impăratul păcii. El era Impăratul neprihănirii.

E-162 El nu era numai un Împărat, ci El era un Prinţ. Şi El este Prinţul Păcii. El este Trandafirul din Saron. El este Crinul din vale; Steaua Dimineţii; Alfa, Omega; Cel ce Era, Care Este, şi Va Veni; şi Rădăcina şi Vlăstarul lui David. El era înainte de David, în David, şi după David.

E-163 Cine era acest Preot? Nimeni altul decît Domnul Isus Cristos cel încarnat, în Puterea Lui măreaţă. El era acelaşi Unul, puţin mai tîrziu, după ce El l-a întîmpinat pe Abraham. Şi i-a dat, ca fiind un popor al legămîntului, împărtăşirea. Apoi, acum, prin acelaşi legămînt, noi luăm... Şi El era într-o umbră. Acel Melhisedec, cînd El a devenit un Om de carne, să fie tăiat în bucăţi. Şi împărtăşirea va fi dată, mireasma trupului Său frînt, aşa cum noi luăm astăzi .

E-164 Acolo acel Melhisedec l-a întîmpinat pe Abraham, şi Abraham I-a plătit zeciuieli. Amin. Abraham, cel mai mare om de pe faţa pămîntului, i-a plătit zeciuieli lui Melhisedec: Împăratul păcii, Împăratul Salemului, Împăratul neprihănirii.

E-165 Şi el era un Prinţ. Şi el era-El era un Prinţ. El era un Împărat. Şi El era Slujitorul celui Prea Înalt, care era Isus.

E-166 Şi cînd Abraham, cu cîţiva ani mai tîrziu, sau nu mult după aceea, cînd Lot a alunecat, şi Sodoma a fost arsă. Şi Abraham a fost lăsat singur, cu Sara, afară pe terenuri sterpe. Cînd acolo era... Animalele lor erau toate pe moarte, din cauza foametei. Şi se părea că Dumnezeu l-a părăsit. Dar el avea credinţă puternică, să creadă.

E-167 Şi într-o zi el şedea în uşa cortului său, sub marele stejar. El încă mai stă ca memorial astăzi, aşa cum este carbonizat şi păstrat. Şi acolo, Abraham, şezînd în uşa cortului său, l-a văzut pe Melhisedec venind la el; trei Oameni umblînd.

E-168 Şi eu doar mi-l imaginez pe Abraham zicînd, "Eu L-am văzut mai înainte." Şi El a venit sus. Şi el a zis, "Lasă-mă doar... Vino pe aici, Domnul meu, şi lasă-mă să aduc puţină apă pentru picioarele Tale." Cumva, jos de tot, acel om de legămînt, jos în inima lui, ştia că Acela era Cineva mai mult decît un om.

E-169 El a zis, "Noi sîntem străini." A zis, "Noi am venit dintr-o ţară străină." Hainele lor erau prăfuite. Da, Ei erau, de departe de tot din Glorie. Şi astfel Ei au mers acolo sus, şi i-a zis lui Abraham... Ei i-au adus un vas mic, şi i-a spălat. Şi Abraham a început să se uite la ei.

E-170 El s-a strecurat înapoi în cort, şi a zis, "Sara, stai aici doar un minut." El a plecat afară prin turmă, şi a adus cel mai gras viţel pe care l-a putut afla. Şi el l-a ucis, şi l-a adus înapoi.

E-171 Şi i-a dat Omului acesta ceva carne, şi pîine, şi lapte, şi unt. [Porţiune goală pe bandă – Ed.]... să mănînce.

E-172 Acum, cînd Melhisedec, Împăratul Salemului, Preotul celui Prea Inalt, Impăratul păcii, care nu era nimeni altul decît partea anterioară a Domnului Isus Cristos. Şi cînd El l-a întîmpinat pe Abraham, El i-a dat lui Abraham să mănînce împărtăşirea, şi l-a binecuvîntat. Şi aici el, Abraham, Il întîmpină în călătoria Lui spre Sodoma, şi-I dă să mănînce carne şi pîine.

E-173 Oh, nu vedeţi voi legătura dintre oameni? El a promis. Pîinea şi apa noastră este asigurată. Şi Dumnezeu o va face, tot atît de sigur cum şedem noi aici. Şi fiecare promisiune Divină pe care a făcut-o El, El este obligat să o facă.

E-174 Şi cînd cei doi Îngeri au mers înainte spre Sodoma, Abraham a stat acolo. Şi el a privit în jur, cu acel Om. El a zis, "Dacă eu găsesc aşa de mulţi, şi aşa de mulţi," aşa cum a continuat să zică, jos pînă la zece. Şi cînd El a plecat; atunci Îngerul, sau Omul care stătea lîngă el, a dispărut şi s-a făcut nevăzut, prin jertfă. Şi Abraham a zis, "Eu am vorbit faţă-n faţă cu Dumnezeul Atotputernic." Melhisedec, şi, Cristos pe prim plan.

E-175 Cum, prieteni, în această dimineaţă, dacă noi am putea lua acest văl de aici, care este în faţa ochilor noştri, aşa cum carnea ne-a orbit, şi am despica vălul acela înapoi în acest fel şi doar să ne uităm dincolo de perdeaua timpului, să ne întrebăm ce va fi aceasta. Eu obişnuiam să cînt o cîntare mică:
Eu sînt îndurerat şi abătut, şi eu vreau să-l văd pe Isus.
Eu vreau să aud sunetul dulce al clopotelor portului.
Da, dacă eu aş putea numai să-L văd, şi doar să privesc dincolo de perdeaua timpului,
Aceasta îmi va da... mie mai multă credinţă, şi va face totul, şi va face toată tăria mea,
Dacă eu aş putea numai să privesc dincolo de perdeaua timpului.

E-176 Cine a fost acela acolo, în acest Ierusalim pe pămînt chiar atunci, "Care nu avea nici început de zile, sau nici sfîrşit de ani," şi a venit afară şi a dat împărtăşirea lui Abraham care avea promisiunea? Şi promisiunea este extinsă la noi, în această dimineaţă. Ea este pentru fiecare din voi.

E-177 Noi puteam să avem mai mult timp, eu doream să fi avut, asupra acestui mare subiect; poate într-o zi, după ce această călătorie se sfîrşeşte.

E-178 Aşa cum eu merg prin naţiuni acum, în ţările străine şi în jur, predicînd Evanghelia, lăsaţi-mă să las acest gînd cu voi, copiii mei preaiubiţi, fraţii mei şi împreună lucrători în Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos. Nu fiţi istoviţi. Luaţi curaj nou în această dimineaţă. Ridicaţi-vă capetele. Ridicaţi¬vă genunchii slăbiţi şi mîinile care odată atîrnau în jos. Priviţi la autorul şi încheietorul credinţei noastre, Domnul Isus Cristos, Care ne-a dat aceste promisiuni. Acest lucru pe care am încercat să vi-l predic, prin descoperirea care mi-a fost dată de Domnul Isus Cristos, în timp ce eu încă sînt ignorant şi needucat, analfabet, totuşi Dumnezeul Atotputernic a aşezat Aceasta înaintea lumii, pentru că El este infailibil.

E-179 Şezînd aici, în această dimineaţă, sînt acei care erau ologi şi împovăraţi, săptămîna trecută, iar săptămîna aceasta sînt normal şi bine. Acolo sînt acei care au fost surzi, stînd aici cu cîteva seri în urmă; stau aici acum, auzind tot aşa de bine ca restul din ei. Ce este aceasta? Acesta este legămîntul necondiţionat al lui Dumnezeu pe care El l-a făcut cu Abraham şi Sămînţa lui. El a promis că El o va face, astfel de aceea să-l credem în această dimineaţă cu toată inima noastră.

E-18

E-181 Există trei elemente pe care le urmează un om. Primul, este omenesc; al doilea, este descoperirea Divină; al treilea, este o viziune, aceasta este AŞA VORBEŞTE DOMNUL. De multe ori, noi sîntem aici jos, şi niciodată nu urcăm în acesta. Dacă voi nu sînteţi acolo jos, aruncaţi speranţele voastre prin perdeaua aceea, sus aici la AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Deşi voi nu vedeţi viziunea; deşi revelaţia nu vine; deşi, cînd se face rugăciune pentru voi, voi spuneţi, "Eu doar doresc să fi putut crede." Aceea nu contează. Aruncaţi-vă ancora acolo jos, şi numiţi-o aşa, oricum.
Abraham nu putea să vadă. El a zis, "Cum poate să fie?"

E-182 Maria nu a putut înţelege. Cum putea ea să aibă un bebeluş, "fără să cunoască bărbat"?

E-183 El a zis, "Dar Duhul Sfînt te va preaumbri. El o va aduce la îndeplinire."

E-184 Ea a zis, "Iată roaba Domnului. Facă-mi-se aşa." Cum urma să se facă aceasta? Ea nu ştia. Dar ea şi-a aruncat ancora ei dincolo de perdea, şi a mers înainte mărturisind că ea urma să aibă un bebeluş, înainte ca ea să simtă viaţă sau ceva. Ea a numit lucrurile acelea care nu erau, ca şi cum erau.

E-185 Abraham, cînd el a fost în vîrstă de şaptezeci şi cinci de ani, Dumnezeu i-a dat promisiunea. Şi Sara, în vîrstă de şaizeci şi cinci de ani, i-a dat promisiunea. Şi douăzeci şi cinci de ani s-au scurs înainte ca să se împlinească vreodată. "Dar Abraham nu s-a clătinat la promisiunea lui Dumnezeu prin necredinţă; ci a fost tare în credinţă, dînd laudă lui Dumnezeu. Şi numind simptomele acelea, şi lucrurile care erau, de parcă ele nu erau." Şi a mărturisit numai ceea ce i-a spus Dumnezeu că era adevărat, deoarece el avea promisiunea.

E-186 Dumnezeu să fie milostiv. Oh, doamne! Stă credinţa voastră liniştită în această dimineaţă? Cînd vînturile învolburate suflă, nopţile sînt întunecate, şi vînturile şi fulgerele strălucesc, ţine ancora voastră? Zidiţi-vă speranţele în această dimineaţă pe nimic mai puţin decît pe Sîngele lui Isus cu neprihănire. Eu ştiu că este greu. Se pare greu. Dar luaţi-l odată, şi luaţi pe Dumnezeu pe Cuvîntul Său, şi vedeţi ce speranţă binecuvîntată este doar să mărşăluieşti înainte în credinţă.

E-187 În această mare bătălie a credinţei, aşa cum am încercat să o lupt, eu am ajuns la nişte obstacole îngrozitoare, am fost pe nişte drumuri zgronţuroase. Aceasta se vede pe mine. Eu am. Dar acesta era cel mai binecuvîntat lucru. Eu nu aş schimba aceasta pentru nimic în lume.

E-188 Şi aici sînt cele mai mari victorii ale mele, cele mai mari plăceri pe care le am, este cînd eu vin împotriva la ceva. Eu nu pot vedea peste ea, în jurul ei, sau sub ea. Eu doar continui să păşesc spre ea, crezînd aceasta, că Dumnezeu va face o cale cînd eu ajung acolo. Eu nu am venit anul acesta, pînă aici, vreo... Şi toată distanţa aceasta eu am venit, eu m-am încrezut în EL El niciodată nu m-a lăsat.
El este harul care mi-a învăţat inima să se teamă,
El era harul care mi-a alinat temerile;
Cît de preţios a apărut acel har
În ceasul cînd am crezut mai întîi!
Şi prin multe pericole, trudiri şi curse,
Eu deja am venit;
El era harul care m-a adus în siguranţă pînă aici,
El este harul care mă va duce înainte.
Şi cînd noi vom fi Acolo zece mii de ani,
Strălucind luminos ca soarele;
Noi nu vom avea mai puţine zile să cîntărn laudele Lui
Decît atunci cînd am început.

E-189 Cînd noi într-adevăr Acolo, cu Abraham, Isaac şi Iacob, acei care au fost moştenitori ai promisiunii, aşteptînd după noi să nu cădem, "căci fără noi ei nu pot să fie făcuţi desăvîrşiţi." Şi cum depind ei de noi, în această dimineaţă! Să nu cădem. Ţineţi-vă ancora în Cristos.

E-190 Dacă tu eşti un păcătos, tu nu trebuie să vii la altar. Se obişnuieşte să se facă aşa. Dar dacă voi nu vreţi să veniţi, şi nu este loc pentru voi să veniţi, ziceţi, "Doamne, eu arunc toate lucrurile lumeşti la o parte, chiar acum. Eu mă aşez înaintea Ta, gol şi dezbrăcat aşa cum sînt, şi eu sînt o ruşine şi dizgraţie. Dar eu îmi arunc ancora asupra Ta. Şi eu cred în Tine. Nimic nu pot eu face decît ceea ce ai făcut Tu pentru mine."

E-191 Dacă tu eşti bolnav, doctorul zice că nu este nici o cale de loc ca tu să te faci vreodată bine, nu mai este nimic ce poate fi făcut. Doar priviţi în acest taber-... acest mic grup de oameni în această dimineaţă, cînd, aceasta este o-o mînă mică, nici măcar un punct din miile care au fost vindecaţi în ultimele cîteva săptămîni, în jurul lumii.

E-192 Campanii mari! Lumea este într-un muget, cu campanii de vindecări Divine; oameni ai credinţei merg afară, îndrăznind să-l ia pe Dumnezeu pe Cuvîntul Lui. Zilele Neamurilor se sfîrşesc. Acesta este un semn. Priviţi-l. Nu aşteptaţi prea mult.

E-193 Ei au aşteptat prea mult, să-l recunoască pe Ilie. Şi chiar ucenicii au zis, "De ce spun cărturarii, 'Ilie trebuie să vină mai întîi'?"
El a zis, "El deja a venit, şi voi nu l-aţi cunoscut."
A zis, "Cine era el?"
A zis, "Ioan Boteză torul."
"Bine," au zis ei, "sigur, acela a fost el."

E-194 Isus a venit, şi ei nu au ştiut aceasta. După ce Romanii L¬au răstignit, cînd a fost prea tîrziu atunci să facă ceva, El a zis, "Într-adevăr acela a fost Fiul lui Dumnezeu." Deşi El a fost ca un rău făcător, deşi El era-El era scuipat, deşi El a fost batjocorit şi persecutat, totuşi Dumnezeu L-a adeverit cu semne şi minuni.

E-195 Astăzi, să nu aşteptăm prea mult. Acesta este sfîrşitul perioadei Neamurilor. Noi o sfîrşim.
Naţiunile se rup, Israel se trezeşte,
Semnele pe care Biblia le-a prezis;
Zilele Neamurilor sînt numărate, cu dureri împovărate;
"Întoarceţi-vă, O risipiţilor la ai voştri."
Ziua răscumpărării este aproape,
Inimile oamenilor cedează de frică;
Fiţi plini cu Duhul, lămpile voastre curăţite şi clare,
Priviţi în sus, răscumpărarea voastră este aproape!

E-196 Tatăl nostru, noi Îţi mulţumim în această dimineaţă pentru această speranţă binecuvîntată. Oh, într-o zi glorioasă, cînd Tu stai pe pămînt din nou, se va zice, "Nu a fost scris în cîntări, 'Răscumpărarea voastră se apropie'?" Cînd Tu ai fost aici de prima dată, Tu ai zis, "Nu au fost scrise de David, în cîntări, aceste anumite lucruri?"

E-197 Şi cînd ne gîndim la cîntarea aceea, "Acolo va fi o întîlnire în văzduh," căci toţi profeţii, şi cei răscumpăraţi, şi micuţul David, şi Moise, şi toţi patriarhii, vor fi prezenţi Acolo. Atunci noi vom zice, "Nu a fost scris în cîntare, că noi vom vedea aceasta?" Şi cei răscumpăraţi din epoci se vor bucura împreună.

E-198 Tată, iartă pe fiecare bărbat sau femeie îndărătnici, băiat sau fată în această dimineaţă. Fie ca aceasta să fie o zi nouă în viaţa lor, timpul care, prin credinţă, ei să accepte pe Domnul Isus ca Mîntuitor personal şi să fie pecetluiţi în Împărăţia lui Dumnezeu, prin Duhul Sfînt.

E-199 Ia aceste cîteva, cuvinte grăbite, Tată, şi adînceşte-le jos în inimile oamenilor, doar aşa cum au ei nevoie.

E-200 Doar în cîteva momente acum, oamenii vor veni pe aici, să fie vindecaţi. Acolo vor fi din aceia aici, Doamne, care sînt orbi, suferinzi, şi ologi, şi bolnavi, şi tot felul de boli peste ei. Satan a făcut acest lucru rău, Tată. Oamenii aceia sărmani, Doamne, ei nu ar veni aici dacă ei nu ar crede că ei ar putea fi vindecaţi.

E-201 Tu ai zis, "Noi biruim prin Sîngele Mielului şi mărturia noastră." Şi aici stau sfori pe platformă. Cîrje şi lucruri au fost îngrămădite, şi transportate de aici; şi cărucioare, şi, oh, şi tărgi cărate afară, şi paturi. Şi bărbaţi şi femei au plecat de aici, Doamne, din toate felurile de boli şi nenorociri pe care Satan le-a pus peste ei. Nu din cauză că acesta este locul, ci aceasta este din cauză că credinţa lor a îndeplinit cerinţa Ta chiar aici.

E-202 Mă rog, Dumnezeule, ca fiecare persoană bolnavă de aici, ca credinţa lor să fie suficientă, în această dimineaţă, acum, să-şi amintească de acel mare Melhisedec acolo în urmă, Care nu avea început de zile. El nu a avut tată, nici mamă. El nu a avut niciodată sfîrşit de viaţă; că încă trăieşte astăzi. Apoi, a fost încarnat, numit Isus Cristos, a devenit trup; a murit, a plecat înapoi la acesta din nou. El încă este Împăratul păcii, Împăratul neprihănirii, promiţîndu-ne aceste lucruri mari Eterne. Care El... Aceasta i-a fost jurat de Dumnezeu, lui Abraham, că El va ţine legămîntul, promisiunea, prin El şi Sămînţa Lui, pentru totdeauna. Ajută-ne, astăzi, să păşim înainte la această platformă acum, cu credinţă nemuritoare.

E-203 Unii din ei aici, Doamne, sînt legaţi cu obiceiuri necurate, obiceiuri murdare vechi ale firii. Dumnezeule, aşa cum a zis Biblia, "Să lăsăm la o parte fiecare greutate, şi păcatul care ne înconjoară aşa de lesne." Dumnezeule, fie ca ei să le arunce la o parte, în această dimineaţă, şi să privească la Isus Care ne curăţeşte de toată nelegiuirea. Admite aceasta, Tată.

E-204 Şi cînd noi plecăm astăzi, fie ca noi să mergem cu o inimă plină de iubire, şi bucurîndu-ne. Binecuvîntează această bisericuţă. Binecuvîntează pe scumpul nostru Frate Neville, Doamne, aşa cum el păstoreşte, şi munceşte zilnic şi în fiecare seară aici, încercînd să facă un-un loc pentru oameni să vină şi să se închine, să vadă pe Domnul Isus în manifestarea Lui de dragoste şi putere.

E-205 Binecuvîntează serviciul din seara aceasta, Doamne. Adu¬ne o mare binecuvîntare. Şi, Tată, ne rugăm acum ca Tu să primeşti slavă din toate lucrurile.

E-206 Şi într-o zi, cînd toată viaţa se sfîrşeşte, ultima predică s¬a predicat, Biblia s-a închis; semnalele au fost sunate, armele au fost stivuite, fumul bătăliei se împrăştie, soarele a apus; atunci, Tată, primeşte-ne în Impărăţia Ta. Fie ca noi să venim ca vechi veterani bătrîni răniţi de bătălie. Admite aceasta, Doamne, ca noi să putem primi un trup nou, unde noi nu vom mai fi niciodată bolnavi, nici nu vom avea o durere de inimă sau întristare.

E-207 Dar să fim credincioşi în toate lucrurile acestea, în timp ce sîntem aici pe pămînt acum, să credem, şi să numim lucrurile acelea care nu sînt, care sînt contrare la Cuvîntul lui Dumnezeu, de parcă ele erau. Căci noi cerem în Numele lui Isus Cristos. Amin.

E-208 Cineva de aici ar simţi de parcă, să zică, "Mi-ar place doar să accept pe Domnul Isus Cristos. Eu niciodată nu am făcut-o mai înainte. Eu doar vreauA să-mi ridic mîna." Ziceţi, "Eu, prin ridicarea mîinii mele, eu Il accept." Dumnezeu să te binecuvînteze, soră. Dumnezeu să te binecuvînteze, frate. Dumnezeu să te bînecuvînteze. Dumnezeu să te binecuvînteze. Aceea este... Dumnezeu să te binecuvînteze, frate. "Eu vreau să accept pe Domnul Isus Cristos." Dumnezeu să te binecuvînteze, soră. Dumnezeu să te binecuvînteze. Şi Dumnezeu să binecuvînteze. Dumnezeu să te binecuvînteze. Aceasta-i adevărat.

E-209 Voi credeţi că El nu aude asta? El vă cunoaşte inima. El este Acela Care v-a spus să o faceţi. Altcineva zice, "Eu-eu acum vreau să cred. Eu-eu acum zic, 'Doamne, eu vreau să Te accept chiar acum. Eu îmi vreau ancora strînsă, acolo în perdea, astfel ca ea să nu se mişte niciodată. Eu Te accept ca Mîntuitorul meu."' Vrei să-ţi ridici mîna, altcineva? Dumnezeu să te binecuvînteze.
[Porţiune goală pe bandă – Ed.] Ce atunci?
Cînd marea Carte este deschisă, ce atunci?
Cînd acei care resping acest Mesaj astăzi,
Li se vor cere să dea un motiv-Ce Atunci?

E-210 Fie ca Domnul să vă binecuvînteze acum. Aşa cum urmează să aveţi... Cîţi de aici sînt pentru rugăciune, cu boli? Să vă văd mîinile, oriunde în clădire, care sînt bolnavi.