E-1 Îţi mulţumesc, Frate Neville. Bună dimineaţa, prieteni. Bine să fim aici în tabernacol din nou în această dimineaţă, să ne închinăm Domnului Isus. Acesta este al doilea serviciu al nostru pentru mulţi dintre noi, astăzi. Noi am fost aici devreme, în această dimineaţă, şi Domnul s-a întâlnit cu noi într-un fel minunat. Şi eu am venit jos doar să vorbesc oamenilor câteva minute, şi nici măcar nu m-am aşteptat să am un text. Şi, primul lucru pe care-l ştiţi, am ajuns să predic. Şi acolo noi am avut un-un timp foarte bun, şi noi suntem mulţumitori Domnului pentru aceasta.

E-2 Acum, ne pare rău, în acest mic tabernacol aici noi nu avem locuri de şezut pentru oamenii care doar trebuie să stea în picioare în felul acesta. Mie nu-mi place aceasta, foarte rău, dar este tot ce putem face la timpul acesta. Deci noi vom încerca să nu vă ţinem prea mult; doar puţine salutări de Paşti către voi toţi. Şi noi ne vom ruga pentru oamenii bolnavi, în această dimineaţă, aşa cum s-a anunţat. Şi fie ca Domnul să adauge binecuvântările Lui la tot ce facem noi, căci este acel scop pentru care suntem aici, ca Dumnezeu să se întâlnească cu noi şi să ne binecuvânteze.

E-3 Acum, serviciul deseară este un serviciu de botez. Şi voi care încă nu aţi fost botezaţi prin scufundare, şi astfel doriţi să faceţi aşa, păi, noi v-am invita aici deseară. Veniţi, pregătiţi, şi aduceţi-vă hainele de botez, căci noi aşteptăm un serviciu mare aici deseară, în felul botezului.

E-4 Şi acum, astăzi, după cum este Paşti, şi mulţi dintre voi aţi fost deja, poate, la serviciile voastre, sau aici la serviciul de răsăritul soarelui. Noi suntem fericiţi să vă avem înăuntru pentru această parte a... a serviciului nostru astăzi.

E-5 Dar să continuăm înainte pentru o mică vorbire de Paşti, în această dimineaţă, noi am chema atenţia voastră acolo în Evanghelia Sfântului Ioan, al 21-lea capitol, şi al 3-lea şi al 4-lea verset. Şi apoi dincolo în Sfântul Marcu al... sau Sfântul Luca, adică, al douăzeci-... sau al 49-lea capitol. Doresc să citesc doar pentru câteva momente. Intâi, Sfântul Ioan 21.
Simon Petru a zis către ei, eu merg la pescuit. Ei au zis către el, Şi noi mergem cu tine. Ei au mers, şi au intrat într-o corabie imediat; şi în noaptea aceea ei nu au prins nimic.
Dar când dimineaţa a... venit, Isus a stat pe ţărm: dar ucenicii nu au ştiut că era Isus.

E-6 Fie ca Domnul să adauge binecuvântările Lui la porţiunea aceea din Cuvânt. Apoi, în Luca al 49-lea ... capitol, şi începând cu al 27-lea verset.
Şi începând la Moise şi toţi profeţii, el le-a explicat... toate scripturile lucrurile privitoare la el.
Şi ei s-au apropiat de satul, unde au plecat: şi el s-a făcut ca şi cum el ar vrea să meargă puţin mai departe.
Dar ei l-au silit, zicând, Rămâi cu noi: căci este spre seară, şi ziua aproape s-a dus. Şi el a mers înăuntru să zăbovească cu ei.
Şi a ajuns să se împlinească, aşa cum ei stăteau la masă cu ei, el a luat pâine, şi a binecuvântat-o, şi a frânt-o, şi le-a dat-o lor.
Şi ochii lor au fost deschişi, şi ei l-au cunoscut; ...

E-7 Ce contrast! Într-un loc, ei nu L-au cunoscut. Şi în acest loc, ei L-au cunoscut, prin ceva ce a făcut El.
... şi el a dispărut din privirea lor.
Şi ei au venit şi au zis unul către altul, Nu ne ardeau inimile în noi, în timp ce el vorbea cu noi pe drum, şi... a deschis pentru noi scripturile?

E-8 Acum să ne aplecăm capetele, doar pentru un moment de rugăciune.

E-9 Bunul nostru Tată Ceresc, noi Îţi mulţumim, în această dimineaţă, pentru această mare ocazie pe care o avem, să ne adunăm împreună în Prezenţa lui Cristos, la înviere; să avem această asigurare deplină de părtăşie Divină, părtaşi ai răstignirii Lui, răstigniţi cu El faţă de lucrurile lumii, şi înviaţi iarăşi din nou la Viaţă Eternă. Şi această speranţă zace în noi acum.

E-10 Şi ca profetul din vechime, noi zicem, "Noi ştim că Răscumpărătorul nostru trăieşte." "Veşnic viu, aşezat la dreapta Majestăţii în Inălţime; un Mare Preot drept, Unul Care a gustat din suferinţă şi poate face mijlocire asupra mărturisirii noastre." Cum Iţi mulţumim noi pentru aceasta! Inimile ne ard în noi când ne gândim că avem pe Unul care ne reprezintă, astăzi, în Prezenţa marelui şi Atotputernicului Dumnezeu. El nu este mort, ci este viu, şi şade în Prezenţa Lui. Şi El este atotprezent, peste tot, ştie toate lucrurile, atotputernic în putere, poate face toate lucrurile, cunoaşte toate lucrurile, şi este întotdeauna prezent. Cum Iţi mulţumim noi pentru acest mare şi glorios Adevăr care îl păstrăm în sânurile noastre astăzi, îndrăgindu-L cu aşa drag!

E-11 Şi, înăuntru Acolo, El poate fi atins prin simţul infirmităţilor noastre, căci El a suferit pentru noi, purtând bolile noastre la Calvar. Noi suntem aşa de fericiţi pentru aceea, să o ştim astăzi, şi să cunoaştem asigurarea directă pe care o avem acum. El este viu, vorbind pentru noi, iubindu-ne. Nu ai vrea Tu să laşi Prezenţa Lui să continue cu noi astăzi, să o facă un adevărat Paşti!

E-12 Şi, Dumnezeule, către cei care nu Te cunosc în dimineaţa aceasta, care sunt străini, nu cunosc pe Cristos în înviere, ne rugăm ca El să vină în deplină putere măreaţă, luând păcatele vieţilor lor şi dându-le lucrurile bune ale lui Dumnezeu, în schimb. Acordă aceasta, Doamne. Fie ca această zi să producă aceea pentru fiecare necredincios care este în Prezenţa Divină.

E-13 Binecuvântează toate serviciile prin toate ţările, care sunt ţinute astăzi în comemorarea acestui mare memorial.

E-14 Acum ajută pe slujitorul Tău infructuos, Doamne, aşa cum ne predăm Ţie. Binecuvântă pe fiecare care este aici. Şi fie ca, atunci când serviciul s-a terminat, fie ca noi să spunem ca cei din Emaus în ziua aceea, "Nu ne ardeau inimile în noi, aşa cum El vorbea cu noi pe drum?" Acordă aceasta, Doamne, căci noi o cerem în Numele Lui. Amin.

E-15 În prevederea marelui plan Etern al lui Dumnezeu de salvare, cum că în timpurile trecute, când Dumnezeu a făcut omul să fie un închinător al Lui, El l-a făcut în felul acela, ca el să poată. El să aibe o dorinţă să se închine. Şi peste tot în jos prin epoci, omul a dorit să privească dincolo de cortina care atârnă între el şi unde merge el.

E-16 În 603 A.D. [Anul Domnului – Trans.], când regele Angliei a fost botezat în Numele Domnului Isus Cristos, de Sfântul Augustin. Şezând la un foc mare într-o seară, în timp ce el îi vorbea despre Cristos, o vrăbiuţă a zburat în lumină, a fluturat puţin în jur, a zburat afară. Şi Sfântul Augustin a zis către rege, el a zis, "De unde a venit ea, şi unde s-a dus?" El a zis, "Acela-i felul care fiecare om care vine în lumea aceasta. El vine aici, umblă în puţină conştiinţă a simţurilor, fără să ştie exact de unde a venit. Şi există numai o Carte care poate să-i spună unde se duce el, şi aceea este Biblia." Şi, prin aceea, regele a fost convertit şi şi-a predat viaţa Domnului. Şi, în dimineaţa următoare, el şi toată casa lui au fost botezaţi în Numele Domnului.

E-17 Omul în starea lui naturală, el nu poate-el nu poate înţelege lucrurile spirituale. Ele sunt discernute spiritual.

E-18 Şi acum eu vreau ca voi să ascultaţi aşa de atenţi cât puteţi. Eu ştiu că este greu, voi să staţi, şi aglomeraţi aşa cum este audienţa. Dar încercaţi să ascultaţi la Cuvânt, pentru binele celor care sunt bolnavi şi acei care sunt bolnavi de păcat; mai ales pentru acei care sunt bolnavi de păcat, în această dimineaţă, şi vor să găsească pace.

E-19 Emanciparea proclamării a fost semnată. Voi sunteţi liberi, şi voi doar nu o ştiţi. Dar, credinţa trebuie să aibe un loc de odihnă Divină, înainte. Dacă voi aveţi credinţă în Dumnezeu, voi trebuie să aveţi ceva loc de odihnă Divină să o puneţi. Şi nu există loc mai bun, şi nici o altă cale Divină, numai prin Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu. Şi noi vrem să lăsăm credinţa noastră să se odihnească direct pe Cuvântul scris al lui Dumnezeu.

E-20 Acum, omul, în starea lui carnală şi concepţiile lui mintale, el întotdeauna se trage departe de la Dumnezeu. Aceasta a fost, de la început, că omul tânjeşte să vadă cealaltă parte, dar el a fost legat într-o închisoare. Uneori tradiţia oamenilor îl pune pe acolo, că ei învaţă tradiţii de diferite forme şi motive despre cum să te închini. Şi el pune pe oameni sub robie, sub, în tradiţia lui. Şi aceea a fost de când a început lumea. A fost în felul acela. Şi el este închis în-în închisori.

E-21 Dar omul întotdeauna a dorit să vadă partea cealaltă. Şi orice lucru mic care arată puţin supranatural, fiinţa umană va alerga după acesta, pentru că este un fel de promisiune dincolo de graniţă, doar dincolo de interval. Şi ceea ce-l face să facă aceea este pentru că el este creat în chipul Făcătorului Lui, Dumnezeul Atotputernic. El este creat să fie un închinător al lui Dumnezeu, şi el trebuie să găsească ceva loc să-i dea o ieşire acelui simţământ.

E-22 Şi acela-i scopul nostru aici astăzi, în această dimineaţă de Paşti, este să vă prezentăm Adevărul real al Evangheliei. Nimic în nimeni, pe nici o organizaţie, pe nici o temelie; numai pe Evanghelie, Adevăruri simple ale Bibliei. Eu cred că Acesta este Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Eu Îl cred cu tot sufletul meu, inima, mintea, şi fiinţa. Şi aceasta este ceea ce vreau să prezint la acest, oraş mic al nostru de aici astăzi, în acest lucru mare minunat care l-am văzut având loc în jurul lumii în ultimii zece ani.

E-23 Noi am încercat, de multe ori, să avem servicii, serviciile de vindecare, în oraş; nu pentru că eu cred că nu am prieteni aici. Căci, eu am prieteni. Şi voi sunteţi prietenii mei, şi eu vă iubesc. Dar este ideea că aceasta este casa, unde eu am fost crescut. Acesta-i locul meu, unde fiecare mă cunoaşte aici, şi de aceea o face cumva cam greu. Căci, Scriptura zice acelaşi lucru, că, "În oraşul tău propriu, sau printre poporul tău," şi aşa mai departe, este mai greu să prezinţi Evanghelia. Aceasta a fost, în toate epocile, şi aceasta nu ar fi o excepţie acum.

E-24 Dar, eu cred, cu toată inima mea, că Dumnezeu urmează să ne lase să avem serviciul în această dimineaţă aşa cum I-am cerut noi să facă. Acum, eu cred că El o va face. De aceea, dacă El vrea, prin marea Lui Prezenţă şi atotputernicia Lui, care înseamnă atunci că El este în prezenţa noastră. Şi ce un timp minunat, într-o dimineaţă de Paşti, să găsim pe Domnul Isus cel înviat umblând printre oameni, umblând aici, ca o dovadă infailibilă, de neşters că El a înviat din morţi.

E-25 Şi aceea este lupta mea, este pentru ceea ce m-am luptat, că Isus nu este mort. El este viu, foarte mult viu, şi va fi, pentru totdeauna. Şi dacă Dumnezeu doar ne va permite, prin harul Lui, eu cred, în această dimineaţă, că noi vă putem dovedi, dincolo de orice umbră de îndoială, prin ajutorul Duhului Sfânt, că Isus a înviat de fapt din morţi, şi trăieşte chiar aici astăzi, trăieşte chiar aici în clădire, cu noi. "Până la sfârşitul lumii." El a promis-o.

E-26 Acum, omul, in felul lui carnal, el a zidit mai întâi... Noi vom observa că oamenii, cu intenţii bune, încearcă să aducă Evanghelia jos la un crez, încearcă să spună, "Ei bine, noi vom merge la biserică." Aceea este bine. Şi cu intenţii bune, zic, "Noi vom avea această formă de o-o declaraţie de crez. Noi vom zice aceste rugăciuni. Noi vom face un anumit lucru." Dar învierea lui Cristos constă din mai mult decât crezuri, mai mult decât o denominaţiune. Deşi, atât de bune cât pot ele să fie, şi intenţiile sunt bune, dar acela nu este Cristosul înviat.

E-27 Şi acela-i lucrul principal după care suntem noi, în această dimineaţă, este dovada infailibilă că Isus a înviat din morţi.

E-28 Acum, aşa cum spune textul nostru, "Ei nu L-au cunoscut," şi este acelaşi lucru astăzi.

E-29 Dar omul a tânjit să-L cunoască. În jos prin epoci, ei au tânjit să-L cunoască. Şi textul nostru în dimineaţa aceasta, al nostru... Răscumpărătorul Meu Trăieşte, în serviciul de duminică devreme, noi aflăm acolo că Iov, aşa de bătrân cum era, şi înapoi de tot în primul, început, el a dorit să cunoască pe Creatorul Lui. Cu alte cuvinte, el a zis, "Dacă eu aş putea merge să bat la uşa Lui să vorbesc cu El!" Cum inima umană a tânjit după astfel de lucruri! Şi astăzi, după patru mii, aproape încă cinci mii de ani, cu cât mai mult inima umană astăzi doreşte să meargă la uşa Lui, să bată la uşa Lui, să se cunoască cu El!

E-30 Şi apoi, oamenii, prin tradiţii, au orbit oamenii de la Adevărurile mari fundamentale ale Scripturii.

E-31 Acum, Isus a vorbit acelaşi lucru când El era aici pe pământ. El a zis, "Voi sunteţi conducători orbi ai orbilor." El a zis, "Dacă orbul conduce pe orb, nu vor cădea ei toţi în groapă?"

E-32 Acum, pronunţând pe învăţătorii Creştini sau religioşi "orbi." Vedeţi? Dumnezeu are o cale de a se descoperi pe Sine oamenilor, şi să Se facă cunoscut oamenilor. Dar, de multe ori, tradiţia îi închide pe oameni înainte ca Dumnezeu să poată ajunge să aibe o şansă să intre în ei, să Se descopere. Vedeţi? Voi o pricepeţi? Vedeţi? Tradiţii! Oh, cum este aceea astăzi!

E-33 Acum, învăţătorii aceia la care le vorbea Domnul Isus, erau foarte ortodocşi. Ei erau învăţaţi adevăraţi. Ei ţineau litera Cuvântului, legea, până chiar la literă; nici un strop sau centimă, sau ceva, să treacă de la aceasta. Şi ei trebuie să o aibe perfect.

E-34 Deci, noi putem fi aşa de perfecţi cu educaţia noastră şi cu teoria noastră până când îl lăsăm pe Cristos drept afară din tablou. Noi ne dăm drept la o parte de adevăratele fapte.

E-35 Acum, deci, pentru a aduce Adevărul la oameni, către Dumnezeu, "Dumnezeu a trimis pe Propriul Lui Fiu, făcut în asemănarea de trup de carne," şi El a fost născut aici pe pământ. Şi a fost o-o jertfă pentru păcatele noastre, oferită sus în ziua Cal-... la Calvar, să ia la o parte păcatele noastre; şi să ne dea libertate, şi să ne elibereze din închisorile în care eram noi.

E-36 Acum, omul este un prizonier. Dumnezeu a zis că omul a fost un prizonier, deci, până când ceva i s-a întâmplat omului. Eu vreau ca voi să înţelegeţi aceasta acum. Că, înainte ca acest anumit lucru, numit Naşterea nouă, săi se întâmple omului, el nu poate (nicidecum, deloc) să înţeleagă, sau să înţeleagă vreodată pe Dumnezeu, sau să aibe vreo cunoştinţă despre Dumnezeu. Deşi Cuvântul vorbeşte Aceasta, mintea lui nu poate să-L cuprindă, deoarece este o minte umană. El trebuie să aibe gândul lui Dumnezeu în el, să înţeleagă lucruri evlavioase. Vedeţi? Deci, toată citirea, toate şcolile, toate învăţăturile, cât pot fi ele de bune, totuşi acela nu este principiul real.

E-37 Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, predicând Evanghelia. Aceea este corect. Evanghelia este vestea bună. În Isaia 61, către voi care notaţi Scripturile, Dumnezeu a zis acolo, vorbea... Isaia, adică, despre venirea lui Cristos. El a zis, "Dumnezeu M-a uns să predic Evanghelia, să aduc veşti bune; şi să eliberez pe captivi, şi să deschid uşile închisorii, şi să-i las pe cei captivi să meargă liberi." Dumnezeu a trimis pe Cristos să deschidă uşile închisorii oamenilor care stau în întuneric. Şi dacă observaţi felul la care El vorbea, "să-i elibereze," aceştia nu erau cei analfabeţi. Aceştia erau cei învăţaţi, cei cu pregătire, Cristos a venit să-i elibereze.

E-38 Acum să o facem aşa ca să înţeleagă şi copilaşii. Când Cristos a venit... Să zicem, spre exemplu, astăzi, că fiecare din voi aţi fost condamnaţi la moarte. Şi voi aţi stat într-o închisoare, ştiind că, la răsăritul soarelui mâine dimineaţă, voi trebuia să muriţi.

E-39 Şi mulţi care sunt păcătoşi, şi departe de Dumnezeu, şed în locul acela în această dimineaţă. Mulţi oameni, care sunt oameni foarte buni, şed în starea aceea în această dimineaţă.

E-40 Mulţi dintre voi, care şedeţi aici cu cancer, cu tumoare, şi orbire. Unii dintre voi, stau în tot felul de situaţii. Totuşi, Dumnezeu a trimis pe Cristos să deschidă uşile închisorii, să vă elibereze. Voi ziceţi, "Este boala o robie?" Da.

E-41 Isus a explicat clar, când El a zis femeii care a fost încovoiată. El a vindecat-o; a pus mâinile Lui peste ea, şi ea s-a ridicat sus. Şi ei au început să-i găsească vină, învăţătorii au început. El a zis, "Nu ar fi trebuit această fiică a lui Abraham să fie dezlegată, să fie eliberată din această robie în care era ea, a lui Satan?"

E-42 Deci, Cristos marele nostru Răscumpărător a venit să pună pe bărbaţi şi femei eliberaţi de păcat, şi eliberaţi de boli. El, când El a murit la Calvar, "El a fost rănit pentru nelegiuirile noastre; cu rănile Lui am fost vindecaţi."

E-43 Acum, aceea este vestea bună. Aceea este Evanghelia. Evanghelia este, că, Cristos a murit în locul păcătosului, căci Cristos a luat locul omului bolnav. Cristos a luat locul păcătosului. Cristos a luat locul omului îngrijorat. Cristos a luat locul maniacului. Cristos a luat fiecare loc, şi ne-a eliberat de fiecare suferinţă şi fiecare păcat prin care Diavolul ne-a pus în închisoare. Cristos a venit să ne graţieze, de bună voie. Totul merge liber.

E-44 În zilele când sclavii, când ei au fost în robie, şi ei au fost sclavi aici în state. Când Abraham Lincoln a murit, să elibereze pe omul de culoare, să-i dea drepturi să nu mai fie un sclav, ei au fost eliberaţi la răsăritul soarelui, de asemenea. Ei au fost aşa de fericiţi despre aceasta, ştiind că ei urmau să fie liberi îndată ce a răsărit soarele. Unii din ei care au fost mai sănătoşi, potriviţi mai bine fizic, ei au urcat sus de tot pe munte. Unii au putut să meargă până în vârf; iar unii pe jumătate în sus; iar unii peste tot în jos. Şi imediat ce soarele a început să se ivească sus, cei mari puternici au fost sus în vârf.

E-45 Eu aş asemăna aceea astăzi cu Creştini mari puternici care se ridică sus în sfera Duhului Sfânt; acei care vin doar pe drum sub justificare; acei care sunt jos de tot în valea confuziei.

E-46 Ei s-au ridicat sus. Şi îndată ce aceia, erau sus, au putut să-l vadă, mai întâi, departe de tot. Şi când ei au văzut soarele răsărind, ei au strigat cât au putut de tare, la cei de sub ei, au zis, "Noi suntem liberi!"

E-47 Şi apoi aceia l-au primit, şi au lăsat un strigăt şi au ţipat în jos la ceilalţi, "Noi suntem liberi!"

E-48 Iar ceilalţi, jos sub aceea, au explicat-o la ceilalţi, "Noi suntem liberi!"

E-49 Acum priviţi. Acei de sus de pe munte au putut să vadă soarele, deci ei erau liberi. Dar imediat ce a venit vestea la omul acela din vale, el era tot aşa de liber cât să fie vreodată, fie că soarele era sus sau nu. Voi o vedeţi?

E-5

E-51 Să zicem că voi şedeţi înăuntru acolo, şi sentinţa voastră la moarte este peste voi. Şi primul lucru pe care-l ştiţi, ei se pregătesc să vă ducă afară să vă spânzure, să vă execute în vreun fel. Şi primul lucru, tu auzi pe cineva venind în jos pe stradă, zicând, "Opriţi! Eu am iertarea. Tu nu trebuie să mori." Acum, tu nu trebuie să aştepţi până când ieşi din temniţă. Tu eşti tot atât de liber chiar atunci cum vei fi când eşti afară. Deci omul poate doar să fie aşa de fericit, şezând în închisoare, cum ar fi afară din închisoare, atât timp cât el ştie că iertarea lui este semnată.

E-52 Acela-i felul cum este în această dimineaţă. Iată-l aici! Către fiecare bărbat şi femeie care are o inimă flămândă, să vină afară din celulele închisorii în această dimineaţă, vestea bună a Evangheliei este predicată. Şi nu contează, dacă voi încă şedeţi bolnavi, dacă încă şedeţi legaţi, voi puteţi fi tot aşa de liberi pentru că veştile au venit, "Voi sunteţi iertaţi!" Cristos a înviat, cu vreo o mie nouă sute de ani în urmă, în această dimineaţă, să elibereze pe fiecare prizonier, a deschis uşile temniţei şi i-a lăsat să iasă afară. Oh, ce lucru minunat!

E-53 Nu-i de mirare că poetul a palpitat când el a auzit aceea! Inspiraţia l-a lovit. El a zis:
Trăind, El m-a iubit; murind, El m-a salvat;
Îngropat, El mi-a dus păcatele departe;
[Porţiune goală pe bandă – Ed.]... liber pentru totdeauna;
Într-o zi El vine, O zi glorioasă!

E-54 Nădejdea credinciosului este să vegheze după a Doua Venire, acest mare Prinţ Care a deschis uşile închisorii şi ne-a eliberat. Datoria a fost rezolvată. A fost toată plătită. Dumnezeu şi păcătoşii au fost împăcaţi împreună la Calvar, când Isus a murit. Şi Dumnezeu L-a înviat a treia zi, pentru justificarea noastră. Că, aşa cum privim noi asupra aceleia şi o credem, şi o acceptăm cu toată inima noastră, noi suntem justificaţi în privirea viului Dumnezeu. Sigur că aceasta vă face emoţionaţi! Desigur că vă face fericiţi! Cum aţi putea voi să tăceţi? Cum ar putea un om să se reţină, care ştie că moartea atârnă acolo jos înaintea lui, şi aici vine o graţiere? Asta-i adevărat.

E-55 Cum vă gândiţi că bătrânul Baraba s-a simţit în dimineaţa aceea, când l-a auzit pe Roman venind şi marele... de la galerii? Aşa cum marii bocanci din fier păşeau apăsat pe acolo, lanţurile zăngăneau, suliţa târâtă pe stradă; să ştie că el urma să fie omorât, iar... când el a deschis uşa! Şi Baraba, tremurând şi plângând, gata să fugă afară, zicând, "Oh, acesta este sfârşitul meu!"
A zis, "Baraba, eu citesc, 'Tu eşti graţiat, liber."' "Păi," el a zis, "eu nu urmează să mor?"
A zis, "Nu. Tu nu trebuie să mori."
"Păi, ce a trebuit eu să fac pentru aceasta?" "Nimic."
"Păi, cum vine asta?"

E-56 Atunci sutaşul să-l ridice pe acolo, zicând, "Vezi Omul acela atârnând acolo pe cruce? Vezi scuipatul acela batjocoritor de pe faţa Lui? Vezi rănile în mâna Lui? Acelea erau ale tale, dar El a luat locul tău."

E-57 El a deschis uşa închisorii pentru tine, ca tu, care ai fost condamnat să mori, El a luat locul tău. Şi în dimineaţa de Paşti, Dumnezeu L-a înviat pentru justificarea noastră. Păi, noi suntem justificaţi. Aşa cum noi credem relatarea şi o acceptăm, pacea justificării se năpusteşte în inima noastră, ca talazul profund se rostogoleşte, cum valurile Fiinţei Lui.

E-58 Dumnezeu nu ne-a lăsat nemângâiaţi. El ştia că Acesta ar fi tot încâlcit, în zilele care vsir veni; prin învăţători, şi aşa mai departe, ai Cuvântului, cum Îl vor amesteca ei. Dar El a trimis un Mesager direct cu Acesta, Duhul Sfânt, care este adeverirea învierii.

E-59 Dacă nu există Duhul Sfânt să-L adeverească, atunci eu nu aş putea crede învierea; eu nu aş avea nimic decât teologie; sau eu nu aş avea nimic decât concepţie mintală. Dar, astăzi, noi nu trebuie să... Concepţia mintală este în ordine; teologia este în ordine. Dar noi avem un martor direct. Duhul Sfânt este un martor al învierii Domnului Isus. Aşa de greşit înţeles de oameni astăzi, în ziua noastră! Aşa de greşit înţeles, dar ea este nădejdea!

E-6

E-61 Cineva zice, "Frate Branham, a fost acea mare însărcinare ajunsă jos până la această zi?"

E-62 Cu certitudine. Până când? "La toată lumea." La câţi? "La orice făptură." Ia te uită. Să-L credeţi, este Viaţă Eternă, să-L acceptaţi.
"De ce trebuie eu să-L cred?" voi veţi zice.

E-63 Deoarece, acesta este Cuvântul lui Dumnezeu. Asta-i adevărat. Dumnezeu nu poate să-şi ia înapoi Cuvântul Lui Propriu. Odată ce Dumnezeu vorbeşte un Cuvânt, El trebuie să rămână cu acesta. Eu pot spune un cuvânt, şi să-l iau înapoi; voi puteţi face la fel. Dar Dumnezeu nu poate. Când El vorbeşte un Cuvânt, El trebuie să stea cu El. Şi El a spus Cuvintele acelea, astfel Dumnezeu îşi onorează Cuvântul Lui.

E-64 Şi învierea este tot atât de vitală astăzi, şi tot atât de reală la fiecare inimă umană care o crede, aşa cum a fost la Maria Magdalena şi aceia care au stat la mormânt în dimineaţa aceea, care L-au văzut. Aici este El, şi acolo numele ei chemat, "Maria." Şi ea a privit în jur şi a zis, "Rabuni," sau, "Învăţătorule! " Aceea este tot atât de reală la fiecare inimă în această dimineaţă, care este născut din nou din Duhul lui Dumnezeu, prin puterea învierii, aşa cum a fost la femeia aceea care stătea la mormânt în dimineaţa aceea.

E-65 Acum, voi nu o puteţi face în mintea voastră proprie. Voi nu o puteţi face. Voi sunteţi ca şi cum aţi încerca să puneţi hârtie pe o clădire, sau s-o vopsiţi, când condiţiile sunt prea rele, când temelia este condamnată.

E-66 Dacă guvernul condamnă o casă, temelia este putredă, cum puteţi voi zidi peste casa aceea? Voi doar zidiţi pentru o cădere. Nu contează cât de mult vopsiţi interiorul, cât de bună hârtie puneţi pe ea, cât de multe şindrile voi puneţi pe acoperişul ei, cât de multe altare ridicaţi, cât de multe crucifixuri puneţi în ea, ea trebuie să cadă, căci temelia este greşită. Temelia este putredă.

E-67 Şi omul, în felul lui de gândire mintală, este greşit de la început. El este un străin de Dumnezeu. El este tăiat jos, fără speranţă, fără Dumnezeu, fără milă.

E-68 Şi singurul lucru ce-l poate face este să vină şi să accepte pe Cristos. Şi atunci Duhul Sfânt vine înăuntru, şi gândirea care a fost în Cristos este în tine.

E-69 Isus a zis, "Tatăl, care M-a trimis, este cu Mine." Oh, Doamne! Ce declaraţie! Ce cuvânt! "Tatăl, care M-a trimis, vine cu Mine."

E-70 Ascultaţi! "Şi aşa cum Tatăl M-a trimis, tot aşa vă trimit Eu." El nu numai că vă trimite, dar El merge cu voi. "Eu voi fi cu voi, chiar în voi, până la sfârşitul lumii." Tot ce era în Dumnezeu a fost revărsat în Cristos; şi tot ce a fost în Cristos a fost golit în cel credincios, Biserica. Dumnezeu este cu voi. "Iată, Eu sunt cu tine întotdeauna, chiar până la sfârşitul lumii." Aceea este declaraţia Cuvântului lui Dumnezeu. Aceea este ceea ce spune Biblia. Aceea este ceea ce cred eu.

E-71 Şi dacă noi trebuie să o suportăm singuri, o suportăm, căci este Cuvântul lui Dumnezeu. Fiecare om care a ajuns vreodată undeva, a trebuit să stea, singur, numai pe convingerile lui. Aceea nu este în asociere. Există numai Unul Care va umbla cu voi, şi acela este Acela Care a făcut afirmaţia. Domnul Isus, El este Acela care va umbla prin vale cu voi. El va merge prin fiecare parcelă de mărăcini şi va urca fiecare munte, alături de voi.

E-72 Înjugaţi-vă cu El. "Căci jugul Meu este uşor, şi sarcinile Mele sunt uşoare." Să nu fiţi înjugaţi cu lucrurile lumii. Să nu fiţi înjugaţi în diferite societăţi şi organizaţii. Injugaţi-vă singuri cu Domnul Isus Cristos, pentru ca să o puteţi face. Credeţi, şi vedeţi învierea.

E-73 Acum, aceşti apostoli, fiind încă oameni care au umblat cu Isus, care au avut părtăşie cu El, au umblat împreună în natural, ca oamenii astăzi. Dar ei au omis să recunoască Cine era El.

E-74 Isus a zis, "Farisei Orbi." El a zis, "Oh, voi luaţi poruncile lui Dumnezeu," observaţi, "şi le faceţi fără efect, prin tradiţiile voastre." Vedeţi?

E-75 Acolo erau ei, învăţători, învăţaţi, studenţi de seminar! Şi Scriptura a zis clar că Isus va veni în felul cum El a venit, dar tradiţiile lor nu au învăţat Aceasta în felul acela. Ei au încercat să şteargă toată Aceasta afară, şi să zică, "Aceea era pentru un alt timp. Şi Aceasta va fi pentru un alt timp." Dar Dumnezeu vîne tot la fel.

E-76 Şi, astăzi, aşa cum a fost atunci, aşa este acum. Ei aşează partea aceasta, deoparte, şi partea aceasta deoparte, şi zic, "Dumnezeu a făcut atunci; El nu va face acum. Aceea nu este pentru ziua aceasta."

E-77 "El este acelaşi ieri, azi, şi în veci." Aceea este Scriptura. Aceea este ceea ce credem noi a fi adevărul. Aceea este ceea ce noi acceptăm a fi Adevărul. El este acelaşi în principiu. El este acelaşi în putere. El este acelaşi în dragoste. El este acelaşi în orice fel cum a fost El atunci. Acum El a venit cu Biserica, aşa cum Dumnezeu L-a trimis şi a mers cu El. Astfel...

E-78 Şi Dumnezeu L-a înviat. Dacă Dumnezeu nu ar fi fost cu El, El niciodată nu L-ar fi înviat a treia zi. Deci, Tatăl care L-a trimis, este întotdeauna cu El, a mers cu El la mormânt, şi L-a înviat a treia zi.

E-79 Acum, "Aşa cum Tatăl M-a trimis," El a zis, "aşa vă trimit Eu pe voi. Eu voi fi cu voi, în voi, întotdeauna, până la sfârşitul lumii." La înviere, când vine Paştele nostru, El va fi acolo tot la fel cum Dumnezeu a fost în dimineaţa aceea de Paşti, L-a înviat din morţi!

E-80 Acum, într-un simbol al aceluia, El a adus aceasta. Înainte să poată fi o înviere, trebuie să fie o moarte. Căci, trebuie să fie un lucru, atunci merge departe şi apoi vine înapoi, să fie o înviere. Aceasta înseamnă să fie "adus înapoi."

E-81 Şi înainte ca omul să poată fi înviat la înviere cu Cristos, el trebuie să moară, faţă de sine; să moară, faţă de toţi asociaţii lui lumeşti; să moară, faţă de toate obiceiurile lui lumeşti; să moară, faţă de tot ce este păcătos; şi să fie înviat, din nou.

E-82 Apoi, vărsarea Duhului Sfânt, vărsarea afară a Lui; şi venirea înăuntru, adică, a Duhului Sfânt, umple locul acela. Atunci el este un supus să creadă pe Dumnezeu. Atunci el vede aşa cum vede Dumnezeu. El nu vede cum văd învăţătorii. El nu vede aşa cum văd membri bisericii. El vede aşa cum vede Dumnezeu. Atunci el vede că Cristos este acelaşi ieri, azi, şi în veci. Atunci el vede că puterea lui Dumnezeu este tot aşa de mare astăzi cum a fost Ea atunci.

E-83 Şi în starea lui veche carnală, voi aţi putea să-l educaţi, să-1 lustruiţi, să-i daţi pregătiri şcolare. Aceasta l-ar putea pune în cele mai bune biserici, să-i dea cele mai frumoase strane, cei mai buni dintre membri. El niciodată nu va fi mai diferit până nu moare mai întâi, apoi este înviat din nou. Şi Duhul Sfânt care l-a chemat, şi l-a trimis, este cu el, chiar până la sfârşitul veacului. Amin. Oh, eu ştiu că aceea este şocant, dar este Adevărul.

E-84 Atunci, dacă Cristos era în noi astăzi, El va face aceleaşi lucruri care El le-a făcut când era aici pe pământ. Dacă Domnul Isus este înviat din morţi astăzi, şi trăieşte printre noi, şi a zis, "Aceleaşi lucruri care Eu le fac, le veţi face şi voi, căci Eu voi fi cu voi până la sfârşitul lumii." Atunci, există numai o singură cale să dovedeşti dacă El a înviat din morţi. Aceea este, când, Biserica care crede că, Cristos Se va face cunoscut la acea Biserică prin aceeaşi putere a Lui a învierii Lui. Aceasta trebuie să fie, prieteni.

E-85 Acesta sau este Cuvântul lui Dumnezeu sau Aceasta este o Carte înşelătoare. Asta-i adevărat. Ea sau este corectă sau Ea este greşită. Şi Ea sau este toată corectă sau toată greşită. Fiecare Cuvânt este inspirat sau nici unul din Ele nu este inspirat. Eu vreau să Îl cred.

E-86 Pavel a zis, "Eu nu am venit la voi să predic cu cuvinte ademenitoare şi înţelepciune a oamenilor; căci, dacă o făceam, atunci Credinţa voastră ar fi zidită pe înţelepciunea oamenilor. Ci eu am venit la voi, predicând Evanghelia Puterii lui Dumnezeu, învierea Domnului Isus, ca credinţa voastră să fie neclintită." Pavel niciodată nu a venit cu ceva experienţă de seminar, să lustruiască în jur, şi să scoată şi să adauge.

E-87 El a zis, "Eu vin ştiind numai un lucru; Cristos răstignit. Eu vin numai ştiind un lucru, predicându-vă Puterea învierii, că Cristos este acelaşi ieri, azi, şi în veci." Şi în Galateni 1:8, el a zis, "Dacă un înger a predicat orice altceva, să fie blestemat, pentru voi." Asta-i adevărat.

E-88 Acum, a înviat El? Noi suntem aici în această dimineaţă să punem întrebarea. A înviat El? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.]

E-89 Acum, astăzi, ceremonii sunt spuse, peste tot în lume. Şi ei merg în jur cu mari... unii din ei cu mătănii de rugăciune, zicându-le. Aceea depinde de ei. Alţii merg în jur, lăudându-se cu marea denominaţiune la care ei aparţin. Aceea depinde de ei. Alţii pun cruci mari sus, şi piane şi orgi, şi clădiri frumoase de biserică, şi zic, "Priviţi ce avem noi! Cei mai buni din oraş vin la biserica noastră." Aceea este în ordine. Aceea depinde de ei.

E-90 Dar eu nu ştiu nimic decât învierea Domnului Isus; fie că este într-un şopru, sau este într-un grajd, oriunde ar putea fi. Nimic nu vreau să cunosc printre voi decât învierea. Eu nu vreau să aud cât de buni sunteţi; căci voi nu sunteţi buni, în primul rând. Noi nu suntem buni, în primul rând. Numai un singur lucru eu vreau să ştiu, este învierea Domnului Isus, care a fost în inima umană. Atunci, dacă Cristos este mort, da, nu mort, ci înviat din nou, atunci El este cu noi. Atunci, aceleaşi lucruri care El le-a făcut când El a fost aici pe pământ, El este obligat să le producă din nou, conform cu Cuvântul Lui. El este. Şi când lucrul acela este produs din nou pe pământ, acelaşi lucru...

E-91 Acum, când El era aici, El nu a pretins să fie un mare vindecător. A pretins El? El a zis că El nu era un vindecător. El a zis, "Eu nu fac nimic în Mine însumi. Eu nu fac nimic numai dacă Eu văd pe Tatăl făcând aceasta; şi tot aşa face şi Fiul."

E-92 El a trecut pe la Scăldătoarea din Betezda, unde mari mulţimi de oameni au zăcut, ologi, orbi, schilozi, şchiopi, deformaţi, uscaţi, aşteptând pentru mişcarea apei. Şi aici vine Emanuel, aici vine Isus, hainele pline de virtute.

E-93 O femeie I-a atins haina, cu câteva zile înainte de aceea, şi a fost făcută fiecare părticică sănătoasă. Ea L-a atins, şi a alergat afară în mulţime şi a şezut jos, sau orice a fost. Isus s-a oprit, şi a privit în jur. A zis, "Cine M-a atins?"

E-94 "Păi," ziceau, "priveşte la mulţime, Învăţătorule! Toţi Te ating."

E-95 El a zis, "Da, dar Eu-Eu am slăbit." El a zis, "Ceva s-a întâmplat."

E-96 Şi El a privit în jur, peste audienţă, până când El a găsit femeia. El a zis, "Acum credinţa ta te-a vindecat de acea scurgere de sânge." Vedeţi? Credinţa ei L-a atins.

E-97 Acela era Isus ieri. Acela-i Isus astăzi. Acela va fi Isus în veci. Atât timp cât există o nevoie de vindecare, va fi un Isus să vindece. Atât timp cât există un păcătos de salvat, va fi un Isus să-l salveze. Acela este El.

E-98 Când El a trecut prin mulţimea aceea mare, a mers acolo şi a vindecat un om care zăcea pe o targă, a plecat şi l-a lăsat. Păi, ucenicii, dintre Iudei, ei au zis, "Păi, uitaţi-vă acolo, priviţi la mulţimea aceea! De ce nu s-a dus El acolo şi să-l vindece pe acesta? Eu aş crede." Şi aşa mai departe în felul acela, ei L-au pus la îndoială. Ei au văzut acest om ridicându¬şi patul, în sabat.

E-99 El a zis, "Adevărat, adevărat, Eu vă spun, Fiul nu poate face nimic de la Sine."

E-100 Vedeţi unde dădea El toată lauda? Orice Duh adevărat al lui Dumnezeu va face acelaşi lucru. El va da laudă lui Dumnezeu, de fiecare dată.

E-101 Zicea, "Fiul nu poate face nimic de la Sine. Dar ceea ce Eu văd pe Tatăl făcând, acelea sunt lucrurile care Eu le fac. Tatăl face ceva, şi El Îmi arată, şi Eu merg să o fac."

E-102 Dacă acela era Isus atunci, trebuie să fie Isus astăzi. Asta-i adevărat.

E-103 El a stat în audienţa oamenilor, şi El putea percepe gândurile lor. El ştia ce era greşit cu ei. El a privit peste audienţa Lui, de multe ori, şi a zis, "De ce judecaţi în inima voastră şi spuneţi diferite lucruri?"

E-104 O femeie a venit la El la fântână, odată, El a zis, "Adă-Mi să beau."

E-105 Ea a zis, "Păi, nu este obiceiul ca voi Iudeii să cereţi Samaritenilor aşa." Zicea, "Noi nu avem legături."

E-106 A zis, "Dar dacă ai fi ştiut cu Cine vorbeşti, tu ai cere de la Mine să bei."
"Oh, acum," ea a zis, "cum aceea-cum poate fi aceea?" Şi El a zis, "Du-te, adu-ţi bărbatul."
Ea a zis, "Eu nu am bărbat."

E-107 A zis, "Asta-i adevărat. Tu ai avut cinci." Şi a zis, "Acela cu care trăieşti acum nu este bărbatul tău."

E-108 Ea a zis, "Domnule, îmi dau seama că Tu eşti un profet." Ea a zis, "Acum, eu ştiu că acela va fi semnul lui Mesia." Ea a zis, "Eu ştiu că atunci când vine Mesia, El ne va spune aceste lucruri, dar Cine eşti Tu?"
El a zis. "Eu sunt Acela, care-ţi vorbeşte."

E-109 Acolo sunteţi. Ce era aceea? Un semn al lui Mesia. Amin. Observaţi. Şi, acolo, ei au înţeles-o greşit. Ei nu au înţeles ce a însemnat aceea. Aceasta le-a orbit ochii. Minunile Lui şi lucrurile le-au orbit ochii.

E-110 Şi aşa este astăzi. Aceleaşi lucruri vor orbi ochii minţii carnale, căci aceasta nu poate înţelege lucrurile lui Dumnezeu. Aceasta este împotriva lui Dumnezeu. Este vrăjmaşul lui Dumnezeu. Mintea umană este vrăjmaşul lui Dumnezeu. Voi trebuie să ieşiţi din mintea voastră umană, şi să fiţi născuţi din nou, prin Duhul Sfânt, şi să primiţi gândirea lui Dumnezeu în voi. Atunci voi puteţi crede lucrurile acelea. Atunci aceasta devine o realitate. Amin.

E-111 Acum observaţi atunci, când El era aici, lucrurile care le-a făcut El. Când El a plecat, El a zis către Biserica Lui, după învierea Lui, El a zis, "Iată, Eu sunt cu tine întotdeauna, chiar până la sfârşitul lumii." Ochii lor au fost deschişi. Ei au înţeles-o.

E-112 Petru şi aceia, înainte de aceea; după ce a fost un prieten apropiat cu El, a umblat cu El, a vorbit cu El. Şi Petru a zis, "Oh, eu sunt aşa de descurajat! După această moarte acolo sus, şi ei L-au îngropat. Eu sunt-eu sunt aşa de descurajat. Eu cred că eu doar voi merge la pescuit."

E-113 Astfel ucenicii au stat în jur, şi ei au zis, "Noi doar vom merge cu tine." Deci, departe, ei îşi iau năvodul. Descurajaţi! Credincioşi, odată, teologie mintală. Ei au crezut, odată, în natural. Dar, când s-a ivit o mică încercare, aceasta toată s-a spulberat.

E-114 Acum, aici, eu nu intenţionez să vă jignesc, dar eu vreau să vă corectez. Vedeţi? Aceea doar arată când un om are numai credinţă intelectuală, prin a zice, "Da, acela-i Cuvântul lui Dumnezeu. Da, eu cred că Dumnezeu l-a înviat pe Isus astăzi." Apoi, aceea, aceea este tot ce aveţi. Prima mică descurajare care apare în biserica voastră, voi vă duceţi, mergeţi afară. Vedeţi? Voi aţi putea fi un prieten al Lui, dar voi nu-L cunoaşteţi în Puterea învierii Lui.

E-115 Nici o dată, după Cincizecime, nu a spus acel predicator, Petru, vreodată un astfel de lucru ca acela. Când ei s-au pregătit să-L omoare, ei urmau să-l atârne pe o cruce. El a zis, "Eu nici măcar nu sunt vrednic să mor în felul acela. Întoarceţi-mi picioarele în sus; cu capul în jos. Pentru că, Domnul meu a murit în poziţia aceea, cu capul Lui în sus." Da, niciodată, niciodată. Vedeţi? El a fost cu Cristos atunci, dar atunci Cristos era în Petru. Petru făcea călăuzirea atunci, şi, după ce a venit Duhul Sfânt, atunci Duhul Sfânt făcea călăuzirea. Petru era pe planul doi, atunci Duhul Sfânt a condus înainte.

E-116 Acum dacă voi doar aveţi... Dacă aveţi raţiuni bune, voi veţi sta jos şi încercaţi să raţionaţi Biblia, raţionaţi, "Cum a putut El să învieze din morţi? Cum au putut aceste minuni şi lucruri să aibe loc astăzi, în acest mare tărâm al civilizaţiei, ştiinţei în care trăim noi?" Voi încercaţi să raţionaţi aceea, voi doar vă îndepărtaţi mai departe de Dumnezeu, tot timpul. Voi niciodată nu-L veţi cunoaşte prin raţionare. Dumnezeu nu este cunoscut prin raţiune.

E-117 Dumnezeu este cunoscut prin credinţă. Voi o acceptaţi. Voi o credeţi. Voi nu o puteţi face până când ceva se întâmplă în voi, atunci Duhul Sfânt intră şi voi aveţi gândirea lui Cristos.

E-118 Observaţi. Ei, toată noaptea ei au pescuit, şi nu au prins peşte. Foarte descurajaţi! Dimineaţa următoare, devreme, la serviciul de la răsăritul soarelui, ei au privit peste ţărm, şi acolo stătea Isus. Dar ei nu L-au cunoscut. Aceea este partea tristă. Ei nu L-au cunoscut.

E-119 Într-o noapte, vechea corăbioară era aproape gata să se scufunde, afară în mare, în furtună. Şi aici a venit scumpul Isus umblând spre ei. Ei au zis, "Oh, plecaţi. Este o fantomă. Este o nălucă. Noi nu vrem să avem nimic de-a face cu Aceasta." Singurul Lucru care putea să-i ajute, era aproape de ei, şi ei s-au temut de El.

E-120 Şi pot eu să spun aceasta către voi oamenilor, astăzi, care niciodată nu aţi primit Duhul Sfânt. Eu îmi dau seama, în tărâmurile bisericii, noi avem multă batjocură. Noi avem mulţi care pretind că au Duhul Sfânt, când ei nu-L au. Asta-i adevărat. Tot aşa voi aveţi în tărâmurile voastre de acolo, la fel, pretind a fi membri de biserică, şi ei nu sunt. Asta-i adevărat. Deci, acolo unde este un pro, există un contra. Amintiţi-vă asta. Unde există un negativ, există un pozitiv. Unde există un dolar fals, există unul adevărat. Şi unde există cineva batjocorind şi pretinzând că are Duhul Sfânt, există un Duh Sfânt veritabil. Amintiţi-vă asta.

E-121 Şi tocmai Lucrul care vă va ajuta; tocmai Lucrul care vă va elibera; Lucrul care vă va scoate din închisoarea voastră de nărav, vă scoate din închisorile de teamă şi supărare; Lucrul care vă va duce departe de cancer şi vă face o creatură vie din nou; Lucrul care vă va învia în zilele din urmă; stă chiar lângă voi, şi voi vă temeţi de El. Nu vă temeţi. Acesta este El.

E-122 "Eu sunt," A zis El, "Nu vă temeţi. Eu sunt." Dar lor le-a fost frică de El; frică să ia Cuvântul Lui pentru aceasta. El a zis, "Acesta este... Nu vă temeţi. Eu sunt."

E-123 Isus i-a întrebat dacă aveau ceva peşte. Ei au zis, "Nu." A zis, "Ne-am trudit toată noaptea." Şi ei au venit la mal şi au găsit peşte, gătit şi stătea gata pentru ei. Au cunoscut, prin minunea aceea, că era El.

E-124 Încă doi, în timp ce alergau pe drum spre Emaus. Ascultaţi atenţi acum aşa cum încheiem. Pe drum spre Emaus într-o zi, după înviere, acolo erau doi; unul, Cleopa, şi prietenul lui. O dimineaţă frumoasă de sabat ca aceasta, primul Paşti frumos.
Atenţi acum, observaţi Cuvântul. Pregătiţi-vă.

E-125 Şi aşa cum ei ţineau primul Paşti, cu inimi mâhnite, descurajaţi pentru că a venit o dezamăgire.
126 S-ar putea să fie bărbaţi şi femei aici, astăzi, care ţin acest Paşti din cauza unor dezamăgiri, ceva are loc. Dar, doar amintiţi-vă, Domnul Isus este sculat din mormânt astăzi. El este viu printre oameni.

E-127 De multe ori, când eu am fost în şcoală, noi am studiat botanica. Eu întotdeauna am studiat botanica. Botanica, pentru mine, nu este viaţa plantelor, aşa de mult; să privesc cum este crescută planta, şi cum vine soarele, şi aşa mai departe. Botanica, pentru mine, este Acela Care a creat-o, este Făcătorul Care a făcut planta să crească. Oh, ce frumoase sunt florile acelea de Paşti! Priviţi la ele. Oh, Doamne! Florile frumoase care stau în jur, nici unul nu poate privi în faţa uneia şi să spună că nu există Dumnezeu, şi să fie în regulă mintal.

E-128 Şi aici sunt ei, descurajaţi acum, mergând înapoi acasă. "Ei bine, noi am pornit afară. Noi am gândit că va fi în ordine, dar noi trebuie să mergem înapoi acasă acum, apoi, pe drum înapoi acolo spre Emaus." Şi aşa cum ei mergeau înainte, descurajaţi, ei...

E-129 Conversaţia a fost corectă. Ei vorbeau despre El. Aceea era când El a apărut.

E-130 Şi acela-i motivul că El nu apare la aşa de mulţi dintre noi astăzi, conversaţiile noastre sunt că vorbim despre toate altele afară de Cristos. Noi întotdeauna vorbim despre când vom termina lucrul, sau ce vom face aici. Lăsaţi ca vorbirea voastră să fie despre Cristos. Atunci este când El apare, este când voi vorbiţi despre El. Să vorbiţi despre El.

E-131 Şi ei mergeau înainte, vorbind despre El. Deşi, ei L-au iubit, ei nu au ştiut că El a înviat din morţi.

E-132 Şi mulţi oameni, astăzi, care într-adevăr îl iubesc pe Domnul Isus, afară în aceste mari biserici prin toată lumea, ei iubesc pe Domnul, dar ei nu ştiu de fapt că El a înviat din morţi.

E-133 Observaţi. Aşa cum el mergea înainte, un Străin a păşit din tufişuri şi i-a salutat, "Bună dimineaţa," poate. Şi ei, tot trişti, zdrobiţi, ziceau, "Oh, eu L-am iubit. Eu L-am văzut stând lângă mormântul lui Lazăr, când un om a fost mort de patru zile, şi a zis, 'Lazăre, ieşi afară.' Oh, cum putea Omul acela să eşueze vreodată? Cum putea El vreodată să ne lase în felul acesta? Şi acum noi stăm în ruşine şi dizgraţie? Noi mergem înapoi acasă să începem pescuirea noastră şi tâmplăria din nou." Vedeţi?

E-134 Nu este acela chiar Creştinul modern de astăzi? Oh, lăsaţi ca vindecarea să aibe loc, şi ei strigă victoria. Să cadă Puterea Duhului Sfânt, şi ei strigă victoria. Iar acei care sunt într¬adevăr umpluţi cu Duhul Sfânt, rămân în felul acela în jos prin călătoria vieţii.

E-135 Dar omul care încă umblă cu mintea carnală, o mică descurajare să apară, ceva să meargă greşit, şi ei se îndepărtează, zicând, "Păi, eu am gândit că a fost în ordine, însă, oh, vai, uite la aceasta acum. M-am gândit că biserica aceea mică niciodată nu va da greş. M-am gândit că această persoană..." Tu ai mintea pe lucrul greşit. Vedeţi? Pune-ţi gândul pe Acela care nu poate da greş. Lăsaţi ca vorbirea voastră să nu fie despre biserica voastră, ci despre Domnul vostru. Acela este El. Nu despre vecinul vostru, ci despre Domnul vostru. Lăsaţi ca vorbirea voastră să fie despre El.

E-136 Apoi, aşa cum ei călătoreau înainte, vorbind; dintr-o dată, un Om, doar un Om obişnuit...

E-137 El nu era un mare cărturar. El nu a fost învăţat. El nu avea pregătire. Din câte ştim noi, El niciodată nu a mers la şcoală o zi în viaţa Lui, dar El avea înţelepciune dincolo de orice om care a trăit vreodată. Când Fariseii au văzut înţelepciunea Lui, ei au zis, "La ce şcoală a mers El? De unde a venit El? De unde găsiţi voi aceste Cuvinte? Cum face El aceasta? Noi... niciodată nu a venit prin seminariile noastre. El nu vorbeşte ca unul dintre oamenii noştri. De unde vin aceste Cuvinte?" Şi acolo au fost ofensaţi pentru că El nu aparţinea la grupurile lor. El nu S-a asociat cu ei. El a stat afară, vizibil, căci El era Dumnezeu.

E-138 Acolo stătea El, şi S-a făcut cunoscut. El a zis, "Dacă voi nu Mă puteţi crede, credeţi lucrările care Eu le fac. Ele mărturisesc că Tatăl M-a trimis." El a zis, "Şi pregătirea Mea..." Cu alte cuvinte, în acest fel, "Dacă pregătirea mea nu satisface dorinţele voastre, dacă rangul Meu... Care, Eu nu am nici unul. Dar, rangul Meu, diploma Mea, nu este din seminariile voastre. Diploma Mea este lucrările pe care le fac Eu, că Tatăl M-a trimis. Ele sunt diploma Mea." Aceea este cea mai bună diplomă de care ştiu eu. Dumnezeu, să ne dea mai multe diplome din acelea! "Lucrările care Eu le fac sunt o adeverire că Tatăl M-a trimis. Dacă aceea nu este suficient, credeţile pe acelea în locul Meu."

E-139 Acum observaţi-L. Oh, eu Îl iubesc! Aşa cum Îl văd umblând pe acolo, şi El a zis, "De ce sunteţi aşa de trişti? Ce vă face să vă simţiţi în acest fel? Ce zi frumoasă! Priviţi cum arată totul!"

E-140 El a zis, "Da," zicea, "Eu ştiu, dar noi am nădăjduit..." A zis, "Eşti Tu doar un străin pe aici? Păi," zicea, "nu ştii Tu că, Isus din Nazaret, un Om care a fost aprobat de Dumnezeu, prin mari semne şi aşa mai departe? Noi L-am urmat timp de trei ani şi jumătate. Şi-şi Filat L-a răstignit. Şi ei L-au îngropat, L-au pus în mormânt. Păi," ei au zis, "noi eram în speranţa că El va fi un rege, un mare conducător. Şi cum El zace acolo, este în mormânt, îmbălsămat, şi zace în mormânt."
"Păi," El a zis, "nu cunoaşteţi voi Scripturile?"

E-141 Oh, mie îmi place asta! Ce a făcut El? A mers drept la Scripturi, să-şi dovedească punctele Lui. Şi orice Duh adevărat al lui Dumnezeu va merge drept la Scriptură.

E-142 Ce a făcut El? A mers înapoi în Vechiul Testament, Cărţile lui Moise, şi a început să vorbească despre Moise şi despre diferiţi alţii, cum că ei au zis că Isus va veni, cum va suferi El şi ce va face El. El a zis, "Nu ştiţi voi aceasta, Scriptura, Cuvântul?" A zis, "Nu ştiţi voi că acel Cuvânt care a fost în urmă acolo a fost făcut viu? Nu ştiţi voi că Cristos ar fi trebuit să învieze din morţi? Şi acolo..."

E-143 "Nu, noi nu am ştiut asta." Oameni buni, Îl iubeau, dar nu au ştiut că El era înviat din morţi.

E-144 Aşa este astăzi, acelaşi lucru astăzi, exact, frate, soră. Oh, fie ca Dumnezeu să trezească fiinţa voastră cea mai adâncă! Oamenii nu înţeleg că El a înviat din morţi. El nu este mort. El este viu.

E-145 Şi El a ieşit afară, sub deghizare. El li s-a arătat în forma unui Om.

E-146 El ar putea să vă apară în forma vecinului vostru. El ar putea să vi se arate în forma unui-unui predicator, sau mama voastră. Cristos vi se arată în oameni. Atunci, trataţi pe fiecare corect, fiţi amabili, fiţi prietenoşi, fiţi iubitori. Cristos este în persoană. "Cristos în voi, nădejdea Slavei." Şi aşa cum mergeţi înainte, şi oamenii vi se arată, o persoană amabilă începe să vă vorbească, ascultaţi la el. Voi nu ştiţi, acesta ar putea fi Isus care vă vorbeşte. Vedeţi, El apare. "Eu voi fi cu voi, chiar în voi. Şi aşa cum faceţi acestora, voi îmi faceţi Mie."

E-147 Oh, când voi ajungeţi să priviţi la aceasta în felul acela, vechea tradiţie cade jos. Vedeţi? Aceasta nu devine o formă de cuvinte, şi o declaraţie de aşa multe cuvinte puse împreună. Aceasta devine o realitate vie că Cristos este în noi acum. Duhul Sfânt se mişcă înainte şi înapoi, prin fiecare fiinţă umană, năpustindu-se prin inimi, cercetând, condamnând viaţa ruinată de acolo. Şi aşa cum o mărturisiţi, El o ţine înaintea lui Dumnezeu, iar Sângele o curăţeşte. Amin.

E-148 Apoi, aşa cum ei mergeau înainte, acum priviţi, se făcea către timpul de seară. Oh, eu doar iubesc aceasta!

E-149 Doresc să fi avut puţin mai mult... Oh, Doamne! Eu nu am ştiut că am fost aşa de îndelungat.

E-150 Priviţi. Se făcea spre seară. Eu voi încheia. Aţi observat? Acum ascultaţi cu atenţie. Se făcea spre seară. Şi El se făcea ca şi cum El urma să meargă înainte şi să-i părăsească, dar ei L¬au convins să vină înăuntru.

E-151 Mă întreb câtă convingere am face noi astăzi? Mă întreb cât de multă faceţi voi chiar acum? "O Doamne, Cel înviat, lasă-mă să Te conving să vii în inima mea. Vino înăuntru cu mine. Eu vreau să Te cred. Eu am trăit o viaţă pe jumătate Creştină, astfel eu... doar prin a crede într-o credinţă de cunoştinţă, şi aşa mai departe, credinţă intelectuală. Dar eu vreau să Te cunosc în Puterea învierii Tale, căci acesta este singurul timp când eu va trebui să fac pregătirea. Eu vreau să Te cunosc când îmi pun capul jos să nu mă mai ridic. Eu vreau să Te cunosc în Puterea învierii Tale. Eu nu vreau doar să presupun despre aceasta. Eu vreau să Te cunosc. Vrei Tu doar să intri şi să rămâi cu mine? Ziua este aproape dusă."

E-152 Observaţi, când ei au ajuns înăuntru, au închis uşile, El a putut să vorbească cu ei atunci. Ce diferenţă a făcut El din aceşti oameni! Aceia stând pe mal nu L-au cunoscut; ei au fost cu El mult timp. Dar când, Cristos, odată în interior...

E-153 Nu Cristos în afară, citindu-L, zicând, "Da, aceea-i adevărat." Ci Cristos în interior, zicând, "Asta-i adevărat." Voi pricepeţi deosebirea? Cristos în interior! Şi El a zis...

E-154 Odată înăuntru, uşa este închisă. Atunci El li S-a făcut cunoscut, prin felul cum El a făcut ceva. El a luat pâinea şi El a frânt-o.

E-155 Şi ei au privit, şi au zis, "Există numai un Om pe pământ care a putut cândva să facă aceea, şi acela este El." Chiar felul cum El a făcut ceva! Nu felul cum El şi-a format predica Lui; căci ei aveau destui teologi care făceau aceea. Nu felul cum El s-a îmbrăcat; în stilul Hollywoodului, cum ar fi astăzi. Nu aceea. Ci, în felul cum a făcut ceva, ei au ştiut că acela era felul Lui de-a o face. Şi ochii lor au fost deschişi. Ei L-au cunoscut atunci.

E-156 Ei nu L-au cunoscut câteva zile... sau ucenicii care nu L¬au văzut în felul acela. Ei nu au fost închişi înăuntru cu El. Ei nu L-au cunoscut când L-au văzut. Dar acei care odată au fost închişi înăuntru, ei au ştiut că era Domnul lor.

E-157 Şi eu vreau ca voi să observaţi ceva. Atenţi acum înainte de încheiere, închei. Chiar în acea dimineaţă devreme, când Maria Magdalena şi Marta erau la mormânt, primele. Ascultaţi. Întâi, devreme în acea dimineaţă, Cristos S-a arătat vizibil printre cei ce se trezesc devreme. Şi El nu s-a mai arătat, prin decursul zilei, până în timpul de seară. Apoi El S-a făcut cunoscut din nou, căci El era Alfa şi Omega.
Va fi Lumină în timpul serii,
Calea spre Slavă tu sigur o vei afla.

E-158 Când, Cristos S-a făcut cunoscut în ziua timpurie cu apostolii, la înviere, cu semne şi minuni pe care Petru, Iacov, Ioan, şi aceia le-au făcut. El S-a făcut cunoscut la oameni (cum?) în Puterea învierii Lui, (ascultaţi) prin semne şi minuni şi miracole care le-a făcut El. Este adevărat? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] El S-a făcut cunoscut.

E-159 Acum noi am trecut printr-o zi mare. Ziua este dusă; prin mari învăţători, Sfântul Augustin; a venit în jos la Martin Luther, John Wesley, Calvin, Knox, toţi aceia; în jos prin epoca -Metodiştilor, epoca Baptiştilor, epoca Nazarinenilor, epoca Sfinţeniei Pelerinului, epoca Penticostalilor. Toate aceste epoci au trecut. Soarele merge în jos.

E-160 El a zis, "Va fi Lumină în timpul serii. Va fi o zi," a zis profetul, "care nu va fi zi, nici nu va fi noapte. Aceasta va fi doar cumva ca o ceaţă."

E-161 Şi, astăzi, acela-i drumul cum a călătorit lumea, de la prima dimineaţă a învierii Domnului Isus, şi acea prima epocă a bisericii acolo în urmă, în-în Epoca Bisericii Efes. Chiar în prima epocă de acolo, Dumnezeu S-a făcut cunoscut prin semne şi minuni şi miracole. Aceasta s-a şters în părinţii timpurii. A venit în jos prin biserica Catolică, la reformare, în jos pe aici. Ei au avut suficientă Lumină să creadă că El era Fiul lui Dumnezeu. Ei au avut suficientă Lumină să-L accepte ca Salvator personal, şi aceasta s-a dus înainte în jos. Dar norii, norii întunericului, învăţătorii avându-i pe oameni legaţi, zicând, "Zilele minunilor au trecut. Toate aceste lucruri s-au dus, cu mulţi ani în urmă." A fost o zi întunecată. Nu întunecată de tot; ei au putut vedea cum să meargă înainte, dar nu prea bine.

E-162 Dar, frate, Dumnezeu a promis când soarele ajunge în lumea vestică, că va fi Lumină din nou, tot aşa de sigur ca lumea.

E-163 Această Biblie este o Carte orientală. Ea a fost scrisă în obiceiurile orientale. Este scrisă în fel oriental-... limbaj, din est. Soarele răsare în est, el apune în vest. Iar la oamenii din est, au avut ziua lor de cercetare la prima înviere. Şi soarele a venit dincolo prin epocă. Şi civilizaţia a început de la est, mergând spre vest. Şi chiar înainte ca soarele să apună aici pe acest orizont vestic, va fi iarăşi Lumină. Acelaşi Domn Isus înviat va veni în aceeaşi Putere a Lui. [Fratele Branham a bătut pe amvon de cinci ori – Ed.] Aşa cum El S-a făcut cunoscut Mariei Magdalena şi acelora, la început, El Se face cunoscut în Puterea învierii Lui, la epoca de sfârşit. Unde? În timpul sfârşitului.

E-164 El a zis, "Vino înăuntru. Se face târziu. Ziua aproape a trecut. Este spre seară. Nu ai vrea Tu să intri?" Şi ei L-au adus înăuntru.

E-165 Şi odată ce era înăuntru, El le-a deschis ochii. El a înfăptuit ceva. Ei au zis, "Numai El o putea face."
Priviţi cum erau ei. Ei au venit o zi întreagă acolo.

E-166 Acolo este unde au greşit misionarii. Noi am spălat pe scândura de spălat, să suportăm misionarii care au mers acolo, să împartă broşuri. Noi i-am trimis acolo să înveţe teologie. Şi acolo este Muddha, Buddha, Mohammed, Sikhs, cei... Toate religiile diferite ale lumii sunt acolo cu aceeaşi teologie a lor care poate produce acelaşi lucru ce poate Creştinismul, într-un fel de psihologie. Asta-i adevărat.

E-167 Şi lumea, numai o treime din ei, în această dimineaţă de Paşti, ştie sau au auzit vreodată despre Isus. Două treimi din lume este în comunism şi în întuneric. Două treimi din lume niciodată nu au auzit despre Isus sau înviere.

E-168 [Fratele Branham bate din palme de două ori – Ed.] Dar, frate, când a venit experienţa din Emaus la Cleopa, când ochii lor au fost deschişi, şi ei au recunoscut cine erau ei! Şi, în timp de câteva minute, ei au călătorit jos pe coridoarele timpului, înapoi la Ierusalim, uşori de picior, cu inima uşurată, spunând oamenilor. "Noi ştim că Domnul nostru este înviat din morţi, căci noi L-am văzut şi ştim că El este real."

E-169 Ceea ce este, este că sunt zilele din urmă. Dumnezeu va ridica oameni cu mesaje, cu putere, cu eliberare, cu puterea Evangheliei, să dovedească că Isus Cristos este acelaşi ieri, azi, şi în veci. [Porţiune goală pe bandă – Ed.]

E-170 Eu ştiu că sună cam emoţionant. Nu-i de mirare! Noi trăim într-un timp emoţionant. Da, acesta este. Noi trăim în zilele din urmă. Când, Dumnezeu, prin fiecare profet sfânt, prin tot Vechiul Testament, prin Noul Testament, a profeţit, că în timpul sfârşitului, aceleaşi lucruri care au avut loc la început se vor întâmpla în timpul sfârşitului, şi cum întunericul va trece, iar Lumina Evangheliei va străluci peste coridoarele pământului, încă odată, înainte de Venirea Domnului Isus.

E-171 El a înviat din morţi. El este acelaşi ieri, azi, şi va fi în veci. Isus Cristos a înviat din morţi şi este viu printre noi. Eu sunt aşa de fericit pentru aceea. Inima mea este emoţionată dincolo de cuvinte. Când, noi nu trebuie să ghicim despre aceasta. Acesta este Adevărul.

E-172 Dumnezeu să te binecuvânteze, prietene. Dacă tu nu ştii aceea... Să nu acorzi nici o atenţie la cel ce aduce acest Mesaj, ci acordă atenţie la ce înseamnă Mesajul. Vedeţi? Acesta este pentru voi care sunteţi în afara lui Cristos. Dacă voi nu-L cunoaşteţi în Puterea învierii Lui, dacă voi doar... Nu luaţi concepţii mintale despre aceasta. Nu vorbiţi despre teologia voastră sau credinţa voastră intelectuală; dacă ceva nu a mărturisit în inima voastră, şi inima voastră a fost descărcată şi a devenit un mormânt gol (aleluia) faţă de lucrurile moarte vechi ale lumii, şi Cristos a înviat din nou în inima voastră.

E-173 O Dumnezeule, în această dimineaţă, rostogoleşte la o parte piatra de îndoială. Ia-o la o parte.

E-174 Şi fie ca El să învieze astăzi în inima voastră, şi să vă facă o creatură nouă. Şi eu cred că El va veni pe scenă, în câteva minute, şi va face aceleaşi lucruri care le-a făcut El când El a fost aici pe pământ.
Să ne rugăm, în timp ce ne aplecăm capetele.

E-175 Tatăl nostru Ceresc, se face târziu. Ora este aproape trecută. Dar, a fost la ora aproape trecută când Tu ai apărut. Noi Îţi mulţumim pentru Cuvintele Tale Divine. Noi Îţi mulţumim pentru această Evanghelie pe care o predicăm şi o credem. Noi Iţi mulţumim pentru această Evanghelie care Tu ai adeverit-o de a fi Adevărul.

E-176 Şi acum, Doamne Isuse, vorbeşte sufletelor pierdute. Mulţi oameni de aici, Doamne, care Te iubesc, dar ei de fapt niciodată nu Te-au acceptat. Tu umbli cu ei zilnic. Tu eşti acela care i-ai ţinut să nu fie omorâţi de data aceea în accident. Tu erai acela care ai ţinut furtuna să nu sufle casa în ziua aceea, în noaptea aceea. Tu ai fost acela care ai venit la ei în timp de necaz. Tu ai fost acela care le-ai dat serviciu când ei nu au avut. Tu ai fost acela care le-ai mângâiat inimile când cei dragi ai lor au mers în mormânt. Tu ai umblat cu ei, dar, totuşi, ei nu Te cunosc.

E-177 Dumnezeule, acordă-ne azi ca fiecare persoană de aici, care este în afară de Cristos, să facă cum a făcut Cleopa şi prietenul lui, "Vino şi rămâi cu noi. Ziua vieţii mele este bine trecută. Vino înăuntru acum şi fă în felul Tău."

E-178 Şi în timp ce avem capetele noastre aplecate, oriunde înăuntru sau afară, există vreo persoană aici care ar zice, printr-o mână ridicată spre Dumnezeu, nu către fratele vostru, ci către Dumnezeu, "Oh, ceva se întâmplă în inima mea, în această dimineaţă. Eu-eu ştiu că ceva are loc în inima mea. Eu-eu nu voi mai fi la fel. Eu cred că ceva s-a întâmplat de când am intrat în această clădire în dimineaţa aceasta. Eu acum accept pe Cristos în inima mea, ca Salvatorul meu. Eu vreau să-mi ridic mâinile spre Dumnezeu, şi să zic, 'Dumnezeule, iată-mă. Aceasta-i tot ce pot face să-mi ridic mâna, să-Ţi spun că eu Te cred."'

E-179 Vreţi să vă ridicaţi mâna? Dumnezeu să vă binecuvânteze, domnule. Asta-i adevărat. Oricare altul, ai vrea să-ţi ridici mâna, să zici, "Eu acum Îl accept"? Dumnezeu să vă binecuvânteze. Asta-i bine. Altcineva?

E-180 Aşa cum vă ridicaţi mâna, Dumnezeu a promis să vă dea Viaţă veşnică. "Cel ce ascultă Cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţă veşnică. Nu va veni la judecată, ci a trecut de la moarte la Viaţă."

E-181 Vreţi să vă ridicaţi mâna acum, zicând, "Doamne, eu cred"? Nimeni nu se uită; doar Domnul Isus şi eu, dacă doriţi. Doar ridicaţi-vă mâna, ziceţi, "Eu acum Îl accept ca Salvatorul meu." Aţi vrea să vă ridicaţi... Dumnezeu să vă binecuvânteze, pe tine, pe tine, pe tine, pe tine. Oh, asta-i bine, doar sumedenie de mâini. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Asta-i bine.

E-182 Ce vă face aceasta? Vă dă Viaţă. Voi v-aţi ridicat mâna către Stăpân, zicând, "Eu o cred."

E-183 Isus a zis, "Cel ce crede nu va fi condamnat; a trecut de la moarte la Viaţă." Chiar acum voi aveţi Viaţă veşnică. Nu sunteţi voi fericiţi referitor la aceasta?

E-184 Mai există altul înainte ca să ne rugăm, încă unul să zică, "Frate Branham, în această dimineaţă de Paşti, eu ştiu, înainte chiar ca eu să văd semnele vizibile ale apariţiei lui Cristos, dacă El va face aşa, eu acum Îl accept înainte să văd ceva. Eu nu voi fi ca Toma, să aştept până când Îl văd şi-L pipăi, şi aşa mai departe, şi apoi să zic. Eu Îl voi accepta chiar acum."

E-185 El a zis, "Cu cât este mai mare răsplata acelora, care nu au văzut încă, sau simţit, sau orice, dar au crezut!"

E-186 Mai există altul care îşi va ridica mâna, înăuntru sau afară? Dumnezeu să vă binecuvânteze, şi pe tine, şi pe tine. Tu, soră, Dumnezeu să te binecuvânteze. Tu, soră, Dumnezeu să te binecuvânteze.
În ordine, cu capetele noastre aplecate.

E-187 Tatăl nostru Ceresc, Tu ai zis, "Predicaţi Cuvântul. Fiţi gata la timp, şi ne la timp. Certaţi, mustraţi cu toată îndelunga răbdare şi învăţătura." Să nu predicaţi o altă Evanghelie decât aceea care ne-a fost dată. Cristos a murit, a înviat din nou a treia zi, după Scripturi; acum şade în locurile Cereşti, în Prezenţa Majestăţii lui Dumnezeu, făcând mijlociri asupra mărturisirii noastre. Şi Acesta este Cuvântul Lui, "Cel ce ascultă Cuvintele Mele, şi crede în Cel care M-a trimis, are Viaţă veşnică."

E-188 Şi, astăzi, în acest mesaj grăbit, împrăştiat, mulţi şi-au ridicat mâinile. Tu i-ai văzut. Cum ai fi putut chiar Tu să nu-i vezi, când Tu cunoşti fiecare vrabie care cade pe stradă! Tu o ştii. Marele atotputernic Dumnezeu, Tu vezi totul, Tu cunoşti totul, şi poţi face totul. Acum, conform cy Cuvântul Tău, Tui¬ai salvat pe aceştia din păcat, şi noi Iţi mulţumim pentru aceasta, Tată. Fie ca vieţile lor să fie lungi, fericite. Fie ca ei să Te slujească toate zilele vieţii lor.

E-189 Venind, deseară, dacă ei niciodată nu au fost scufundaţi, fie ca ei să vină şi să fie botezaţi, chemând Numele Domnului, şi să fie umpluţi cu Duhul Sfânt chiar în această seară. Acordă aceasta, Dumnezeule scump. Noi o cerem în Numele lui Cristos.

E-190 Acum, Tată, noi intrăm în serviciu. Eu ştiu căci Cuvântul Tău nu poate cădea. El a zis, că, în oraşul nostru propriu, "Slujitor, în oraşul lui printre oameni." Dar, de două ori, Doamne, Tu ai lăsat să se întâmple, în aceşti zece ani. Nu ai vrea să o acorzi din nou astăzi? Este Paşti, şi minţile noastre sunt toate proaspete asupra gândurilor de Paşti, asupra învierii. Acesta-i proaspăt, din nou, asupra Evangheliei, în această dimineaţă, de la auzirea Lui predicat aici de două ori. Şi noi vrem să Te vedem, Doamne. Şi eu le-am spus oamenilor că Tu eşti aici. Tu ai zis că Tu erai. Tu erai omniprezent, întotdeauna. Nu ai vrea Tu să vii acum şi să iei instrumentele, aşa de sărace cum sunt, Doamne, ale slujitorului Tău sărman? Lucrează prin noi, astăzi, ca bărbaţii şi femeile care şed aici, şi aceia care tocmai Te-au acceptat, să vadă ce au făcut ei; că Acesta nu este ceva fals; Acesta este Domnul Isus. O Dumnezeule, acordă aceasta. Căci noi o cerem în Numele lui Isus, Amin.

E-191 Oh, vai! Vă simţiţi bine? [Adunarea, "Amin." – Ed.] Eu doar mă simt în felul acela, chiar dacă sunt obosit şi sleit. Doar cât de glorios este Cuvântul!
Acum, prieteni, toată predicarea ce am putut s-o fac...

E-192 Eu-eu cumva... Astăzi, am predicat de două ori. Trebuie să mă grăbesc, mâine, să conduc. Eu trebuie să plec dimineaţă devreme la Tacoma, Washington, înainte în Canada. Şi ei au vrut ca eu să zbor, să fiu pentru servicii mâine, dar eu pot conduce.

E-193 Deci acum observaţi, acum, toată predicarea care aş putea s-o fac; un lucru Cristos l-ar putea face, şi ar valora toate lucrurile care le-aş putea spune eu într-o mie de ani, pentru voi, dacă aţi trăi să o vedeţi.

E-194 Acum eu vreau să vă întreb ceva, şi eu vreau să fiţi doar aşa de reverenţi. Acum, mulţi dintre voi stau în picioare. Eu ştiu că sunteţi obosiţi, dar daţi-ne doar câteva minute. Acum, eu iau acest...

E-195 Înţelegeţi, eu nu spun că aceasta va fi. Eu sunt, prin credinţă, că am cerut lui Dumnezeu să facă aşa. Eu îi cer Lui acum ca El să producă o adunare aici, tot aşa cum El face pe câmp, ca oamenii de aici la J effersonville să ştie că Isus a înviat din morţi. Acum, noi am avut-o de două ori.

E-196 Eu nu ştiu când ajung să fiu înapoi după ziua de azi, la tabernacol, din nou. Mie îmi place această mică, biserică veche. Nu este prea mult, pentru străini în ea. Chiar aici sunt amprentele mele, încă, pe acest amvon, pentru doisprezece ani de predicare aici. Eu sunt de douăzeci şi trei de ani în Evanghelie acum.

E-197 Oh, eu am venit prea departe ca măcar să privesc înapoi! Oh, eu am văzut prea multe! Mie nu-mi pasă ce spun oamenii. Eu-eu ştiu. Eu ştiu. Da, domnule. Nu contează, dacă întreaga lume zice diferit. "Eu-eu ştiu în Cine am crezut, şi eu sunt convins că El este în stare să păstreze ceea ce eu I-am încredinţat împotriva zilei."

E-198 Cei mulţi dintre prietenii care şed aici, şi aşa mai departe, unii dintre ei în afară. Eu am doi doctori prieteni de-ai mei care sunt prezenţi, de asemenea.

E-199 Eu nu sunt un fanatic. Eu doar... dacă este nevoie... Dacă o numiţi fanatism, să credeţi învierea lui Isus, atunci eu sunt un fanatic. Asta-i adevărat. Eu o cred, cu toată inima mea.

E-200 Acum, aici este pricina mea, că Isus a înviat din morţi. Eu cred, că dacă El a înviat din morţi... El a zis, "Chiar aceleaşi lucruri pe care le fac Eu le veţi face şi voi. Chiar mai multe decât acestea veţi face voi, căci Eu merg la Tatăl Meu."

E-201 Şi eu cred, aici în această dimineaţă de înviere, dacă Dumnezeu doar va apare din nou aici pe scenă, într-o formă ca voi să puteţi să cunoaşteţi că acesta este El! Aţi vrea să-L vedeţi? [Adunarea, "Amin." – Ed.] Aţi vrea să fiţi ca Cleopa şi aceia, care veneau? Atunci, dacă Dumnezeu va face aceea, eu v-am spus Adevărul Evangheliei, atunci.

E-202 Acum, ce ar face El dacă El ar apare aici în această dimineaţă? Ar putea El spune... Aţi veni voi, să spuneţi, "Ai vrea Tu să mă salvezi, Doamne?"

E-203 Ce ar spune El? "Eu am făcut aceea când Eu am murit pentru voi la Calvar." Căci, aceea este Evanghelia Lui.
Ziceţi, "Mă vei vindeca, Doamne?"
El ar zice, "Eu am făcut-o când Eu am murit pentru voi la Calvar."

E-204 Acum, singurul lucru care El l-ar putea face, va fi să arate semne şi minuni printre voi, care să vă facă să credeţi şi să o acceptaţi. Este adevărat? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.]

E-205 Acum, eu cred că băieţii au dat ceva cartonaşe de rugăciune în dimineaţa aceasta. Billy mi-a spus, cu câteva minute în urmă, a zis, "Ele se termină, doar după puţin." Dar ei nu au avut destule să meargă în jur. El a venit sus după mai multe, şi a pierdut timpul să vină sus. Când el a pornit să meargă afară, să ia nişte cartonaşe, atunci Fratele Neville a început să cânte Crede Numai.

E-206 Şi iată-i venind, alergând sus acolo. Şi Fratele Woods şi ceilalţi au spus, "Păi, cântările deja s-au cântat, şi aşa mai departe," deci eu a trebuit să mă grăbesc drept jos. Şi nu am luat prea multe cartonaşe, poate cincizeci sau o sută, cam aşa ceva, afară, probabil. Noi putem trece aşa de mulţi cât este posibil.

E-207 Acum eu vreau să luaţi afară cartonaşele voastre de rugăciune. Este un cartonaş patrat. El are fotografia mea pe el, şi pe spatele lui este un număr. Şi noi vrem să aliniem oamenii, pe aici, şi să ne rugăm pentru ei, doar în grupuri aşa cum ei vin înainte. Şi ne rugăm pentru ei aşa cum putem.

E-208 Acum, în timp ce vă scoateţi cartonaşele afară, şi vă pregătiţi, acum eu vreau să observaţi. Există mulţi aici care nu au cartonaşe de rugăciune. Există poate o sută de oameni aici care nu au cartonaşe de rugăciune. Cartonaşul de rugăciune nu înseamnă nimic, nici un lucru. Singurul lucru care înseamnă este ca voi să aveţi credinţă în Dumnezeu.

E-209 Isus s-a rugat pentru oameni, asta-i adevărat, şi de multe ori El le spunea ce era greşit. Dar El a zis... niciodată nu a zis, "Eu te-am vindecat." El a zis, "Credinţa ta te-a mântuit." Oamenii care au venit acolo...

E-210 Acolo era orbul acela Bartimeu, pe drum, şezând acolo, cerşind. Isus mergând, poate la poarta aceea, drumul acela de-de unde şedea Bartimeu, era de aici aproape până la următorul colţ. Şi aici a coborât Isus. Şi acolo acel orb cerşetor şezânt rezemat de perete acolo, strigând.

E-211 Oamenii strigau, "La o parte cu fanaticul acela! Vino aici, palavragiule, de ce nu faci ceva minune şi să ne arăţi!"

E-212 Alţii ziceau, "Osana! Osana! El este Regele, al-al lui David, Fiul lui David."
Şi toţi aceia, diferiţi, amestecaţi.

E-213 Şi Isus, mergând spre Calvar, cu faţa Lui... El se mişca spre acela. Eu Îl văd umblând. Şi viaţa Lui tânără, numai în vârstă de treizeci şi ceva de ani, El arăta bătrân. Ei au zis că El avea cam "cincizeci," dar El era numai de treizeci şi trei de ani. Şi acolo El avea faţa Lui împovărată, cu păcatele lumii peste El, şi fiecare boală care a fost vreodată, atârnau pe El. Şi El mergea spre Calvar, să fie răstignit.

E-214 Şi acel cerşetor bătrân orb de acolo, mâneci zrenţăroase şi de toate, zicând, "Tu Fiu al lui David, ai milă de mine! Ai milă de mine!"
Oamenii au zis, "Stai jos!"

E-215 Dar Isus s-a oprit; s-a întors în jur, a privit înapoi de tot acolo, şi a zis, "Credinţa ta te-a vindecat." "Credinţa ta!"

E-216 Sărmana femeie, nu era prea mult la ce să priveşti. Ea s-a înghesuit prin mulţime şi sub picioarele lor, şi a mers acolo şi I-a atins haina, a alergat înapoi acolo afară în mulţime pe undeva şi s-a aşezat jos.

E-217 Isus s-a oprit, a zis, "Cine M-a atins?" El a privit în jur. El a zis, "Credinţa ta te-a făcut bine."
"De ce judecaţi în inimile voastre?" A zis...
Femeia de la fântână.
El a gândit că era ca o me-... ei au zis atunci...

E-218 Când Filip a venit la El, când El... la începutul slujbei Lui. Isus stătea într-un rând de rugăciune, rugându-se pentru bolnavi.

E-219 Aici este Isus, ieri. Acesta va fi Isus, astăzi, căci El este acelaşi. Când Lumina aceea era acolo dimineaţa, Ea este aici seara, acelaşi Isus; ieri şi astăzi, vedeţi, tot la fel.

E-220 Şi când Isus stătea acolo, acolo era un om care a fost salvat. El a alergat şi şi-a luat prietenul, numit Natanael. Şi astfel el a mers şi l-a luat pe Natanael. Şi Filip a mers şi l-a adus pe Natanael. Şi el l-a găsit pe Natanael sub un pom, rugându-se.

E-221 Şi când el l-a adus înapoi... Isus a venit sus. A stat afară în audienţă, oriunde era el. Isus era acolo, rugându-se pentru oameni.

E-222 El a privit afară, a zis, "Iată un Israelit în care nu este viclenie."

E-223 "Păi," el a zis, "cum m-ai cunoscut Tu, Rabi?" Sau, "învăţătorule, reverend," un titlu.

E-224 El a zis, "Păi, înainte să te cheme Filip, Eu te-am văzut sub pom."

E-225 "Păi," Fariseii au zis, "voi vedeţi, El este un vrăjitor. El este un diavol. El este Beelzebub."

E-226 Dar ce a zis Filip? Ce a zis Natanael? El a alergat sus şi a căzut jos, şi a zis, "Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Tu eşti Regele lui Israel."

E-227 El a zis, "Pentru că Eu ţi-am spus aceasta, tu crezi? Tu vei yedea mai mari decât acestea, pentru că tu eşti un credincios. Înţelegi? Tu vei vedea mai mari decât acestea." Vedeţi?

E-228 Acum, acela este acelaşi Isus astăzi. Acum să aliniem bolnavii, şi să începem să ne rugăm pentru ei.

E-229 Acum voi de acolo afară din audienţă, fără cartonaşe de rugăciune, eu vreau doar ca voi să credeţi cu toată inima voastră. Dumnezeu vă va face bine, şezând chiar în locurile voastre. El poate să întoarcă slujitorii Lui în jur şi să zică acelaşi lucru pe care El l-a spus atunci. Nu credeţi voi asta? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] În ordine.

E-230 Acum eu vă voi spune ce vreau să faceţi. Cine are cartonaşul de rugăciune numărul unu? Să vedem. Ridică-ţi mâna. Cartonaşul de rugăciune numărul unu, numărul unu. Numărul doi...

E-231 Aliniaţi-vă aici. Acum, eu doar trebuie să-i iau câte unul, căci noi nu... noi-noi nu avem ceva loc să stea.

E-232 Numărul doi, cine are cartonaşul de rugăciune numărul doi, ai vrea doar să-ţi ridici mâna? Cartonaşul de rugăciune... Această doamnă de aici. Numărul trei... Vino pe aici, în partea aceasta, doamnă. Numărul patru, cine are cartonaşul de rugăciune...

E-233 Cine are cartonaşul de rugăciune numărul trei? Eu nu cred că eu îl am pe acela. Cartonaşul de rugăciune trei.
Cartonaşul de rugăciune patru.

E-234 Cartonaşul de rugăciune cinci. Cine are cartonaşul de rugăciune cinci? O doamnă acolo în spate. În ordine.
Cartonaşul de rugăciune numărul şase. Numărul şapte.

E-235 Ai vrea să vii pe partea aceasta, chiar aici. Acum lăsaţi, patru, cinci, şase, şapte. Eu nu ştiu cum... Voi A să-i aduceţi pe aici, în jurul... peste platformă, poate, poate. În ordine. Doar aşa de repede cât puteţi. Pianistul va cânta Crede Numai, dacă vreţi.
Eu nu am nici o cale să cunosc cine, unde, cum, când, cine. 236 Acum să vedem câţi putem noi aşeza sus. Aţi vrea să veniţi chiar înainte acum? Acela-i cartonaşul de rugăciune numărul unu, doi, trei, patru, cinci, şase, şapte.
Cine are opt, cartonaşul de rugăciune opt? Chiar acolo, fiule.

E-237 Cartonaşul de rugăciune nouă. Ridică-ţi mâna, oricine are cartonaşul de rugăciune nouă.

E-238 Poate cineva surd, şi nu poate auzi. Priviţi la cartonaşul cui va care şade alături de voi.
Cartonaşul de rugăciune nouă, ai vrea să-ţi ridici mâna, nouă?

E-239 Este cineva care nu se poate ridica? Dacă sunteţi olog, nu vă puteţi ridica, ei vă vor aduce sus.
Cartonaşul de rugăciune nouă, poate ei au ieşit afară.
Cartonaşul de rugăciune zece. În regulă, doamnă, pe aici.
Cartonaşul de rugăciune unsprezece. Dincolo pe acea parte, domnule.
Cartonaşul de rugăciune doisprezece. Pe aici, domnule.
Cartonaşul de rugăciune treisprezece. În regulă, doamnă, pe aici.
Cartonaşul de rugăciune patrusprezece. Acolo, tu ai patrusprezece?
Cincisprezece. Pe aici, doamnă, dacă vrei.

E-240 Asta-i bine, doar veniţi. Eu presupun că veţi merge, poate mergeţi chiar în jur, dacă puteţi, acolo jos, pe acel interval, dacă vrei. Vino chiar acolo, Bill. Cel puţin, stai chiar aici în mijloc la acel interval. Asta-i corect. Asta-i corect. Aliniază-i acolo. Chiar aici jos, doamnă. Doamnă, chiar acolo jos, soră dragă. Şi mergi drept prin rând.

E-241 Să vedem câţi aliniem noi. Să aşteptăm doar un minut, la aceştia acum, doar pentru un minut. [Fratele Branham face pauză. – Ed.]

E-242 Acum doar fiţi foarte reverenţi. Rămâneţi pe scaune, păstraţi calmul, liniştiţi. Acum, aceasta este o casă a lui Dumnezeu. În ordine. Luaţi acea rugăciune...

E-243 [Cineva vorbeşte cu Fratele Branham – Ed.] Ce A spui? Ce spui? În regulă, putem să mai punem încă câţiva? În regulă. Cartonaşul de rugăciune...

E-244 Unde am rămas? Da. Care vă este cartonaşul de rugăciune, domnule? [Fratele zice, "Patrusprezece." – Ed.] Patrusprezece. În regulă.

E-245 Cartonaşul de rugăciune cincisprezece, şaisprezece, şaptesprezece, optsprezece, nouăsprezece, douăzeci.

E-246 Pe aici, doamnă. Sus pe acolo, pe acolo, mergi pe acolo. În ordine. Aceea va face tocmai cam câţi putem noi aşeza. Mergi pe acolo, doamnă. Ei vor avea grijă de tine, dacă vrei. În ordine.

E-247 [Cineva vorbeşte Fratelui Branham – Ed.] Ce spui? Păi, aceea este în ordine. Aceea va fi suficient aşa cum noi putem aşeza chiar acum, chiar aşa.

E-248 Ce? Sângerează nasul fetiţei, soră? Doar să ne oprim, câteva minute. Aţi vrea să vă aplecaţi capetele doar un moment. [Fratele Branham părăseşte microfonul amvonului şi merge la copil – Ed.]

E-249 Tată, în Numele Copilului Tău preaiubit, Domnul Isus, ne rugăm ca Tu să atingi acest copil, Dumnezeule. Opreşte sângele. Fie ca acesta să înceteze acum. Fie ca Numele Tău să fie slăvit. Căci, noi mustrăm această scurgere de sânge, în Numele lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.

E-250 [Fratele Branham vorbeşte încet cu cineva şi apoi se reîntoarce la amvon – Ed.]
În ordine, să ne ţinem capetele aplecate acum, un minut.

E-251 Doamne Isuse, stând în audienţă, astăzi, sunt mulţi care aşteaptă. Noi Îţi mulţumim pentru puterea Ta de vindecare. Acum noi cerem, cu toată inima noastră, Doamne, ca Tu să acorzi lucrurile care le-am cerut. Fă-o pentru slava lui Dumnezeu. Noi ne rugăm prin Numele lui Isus. Amin.

E-252 În ordine, acum, să fim tot aşa de reverenţi cât putem. Amintiţi-vă, eu nu ştiu. Aceasta toată doar se mişcă afară în Dumnezeu.

E-253 Acum, acolo-acolo sunt oameni în rândul de rugăciune pe care îi cunosc. Fratele Woods care stă acolo, eu îl cunosc. Eu cunosc a doua, a treia persoană din spatele aceleia. Eu îi cunosc. Eu o cunosc pe doamna aceasta care şade aici, prima doamnă. Eu nu ştiu ce este rău cu ea, dar eu ştiu că ea este acolo. Eu presupun căci cam aceea este limita despre cei care-i cunosc în rândul de rugăciune.

E-254 Există mulţi aici afară care-pe care eu nu-i cunosc. Şi voi înşivă sunteţi martori ai acestor lucruri, că eu nu vă cunosc. Dar Isus Cristos vă cunoaşte, vă cunoaşte El? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.]

E-255 Acum câţi de acolo afară nu au cartonaşe de rugăciune, şi vreţi să fiţi vindecaţi, oricum? Ridicaţi-vă mâinile sus, sus tare, sus tare. Asta-i bine. Dumnezeu să vă binecuvânteze, în ordine, fără cartonaşe de rugăciune. Acum eu vă cer să faceţi aceasta. Dacă Duhul Sfânt vine şi unge, voi priviţi încoace şi credeţi cu toată inima voastră. Voi doar priviţi, şi ziceţi, "Doamne, eu într-adevăr cred cu toată inima mea." Dacă veţi face aceea, Dumnezeu vă va acorda vindecarea. "Eu o cred cu toată inima mea." Acum, să nu vă mişcaţi în jur. Fiţi foarte reverenţi. Doar fiţi cât puteţi să fiţi de reverenţi.
Acum să ne rugăm din nou.

E-256 Acum eu vreau să vă întreb, cu capetele voastre aplecate. Dacă Isus a înviat din morţi... Acum, aceasta nu este să vă vindece. Aceea este numai o adeverire că El a înviat din morţi. Dacă Isus Cristos a înviat din morţi, atât cât priveşte salvarea şi vindecarea, El deja a plătit aceea la Calvar. Este adevărat? Spuneţi, "Amin." [Adunarea, "Amin." – Ed.] Nu există nimic ce El ar putea face; numai, să facă ceva, un fel de semn sau o minune, care v-ar face să ştiţi că El este înviat din morţi. Dacă El ar face aceea odată, aceleaşi lucruri care El le-a făcut când El a fost aici pe pământ, voi s-ar cuveni să-L acceptaţi. Este adevărat? ["Amin."] Veţi face voi aceasta? Dacă veţi face, ridicaţi-vă mâinile. Dacă El va face un lucru aşa cum El a făcut când El era aici pe pământ, o veţi accepta voi? Dumnezeu să vă binecuvânteze. Sută la sută.

E-257 Acum, Tată, mă rog ca Tu să fii milostiv. Iar acum, pentru slava Ta, Doamne, mă rog ca Tu să acorzi aceasta chiar aici, astăzi, în tabernacol, să o stabileşti pentru totdeauna, că Tu ai înviat din morţi. Acum, în Numele lui Isus Cristos, eu cer această binecuvântare pentru slava lui Dumnezeu. Amin.

E-258 Acum, pentru slava lui Dumnezeu, şi pentru Puterea învierii Lui, pentru omnipotenţa lui Dumnezeu, eu acum iau fiecare duh de aici sub controlul meu, în Numele lui Isus Cristos. Deci, faceţi cum vi se spune.

E-259 Iar acum eu vreau ca doamna aceea, aici, să se ridice doar chiar aici lângă microfon. Eu o cunosc pe doamna. Eu-eu cred că numele ei este Sutton, eu nu greş-... [Sora zice, "Nu. Cobb, acum." – Ed.] Oh, Cobb, îmi pare rău. Şi eu am văzut femeia înainte, deci ea vine aici la tabernacol din când în când. Şi acum, însă, eu nu ştiu nimic despre ce este rău cu ea. Dar acum singura cale prin care eu ar trebui să ştiu aceea, ar fi vreun fel prin care Dumnezeu să-mi spună. Nu este adevărat, D-nă... [Da, este."] Cobb? ["Asta-i adevărat."] Cobb? În ordine. Cobb, ar fi, este numele tău acum? ["Da."] În ordine. În ordine.

E-260 Doamna Cobb, singura cale ca eu să cunosc ce era rău cu tine, ar fi ca Dumnezeu să trebuiască să mi-o descopere. [Sora zice, "Da." – Ed.] Şi, apoi, dacă El ar face aceea, aceea ar trebui să vină printr-o Putere supranaturală care nu aparţine la fiinţa umană. Aceasta va trebui să vină din Putere Divină. Nu este adevărat? [" Aşa este."] Şi apoi, făcând aşa, te-ar face aceea să crezi că eu v-am spus Adevărul despre învierea Lui? ["Da."] Vedeţi?

E-261 Te va face aceasta să o crezi, prietene? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.]

E-262 Acum, cum-cum ar fi dacă Isus stătea aici îmbrăcat cu acest costum pe care El mi l-a dat? [Sora zice, "Laudă Domnului!" – Ed.] Vedeţi? Şi El-şi El stătea aici, dacă este...

E-263 Acum, femeia poate avea probleme financiare. Ea poate are necaz familiar. Ea poate avea necazuri de boală. Eu nu ştiu. Dumnezeu ştie asta. Eu nu ştiu. Eu nu vă pot spune. Poate fi că ea a făcut ceva în viaţa ei, care a determinat orice este necazul ei care a venit peste ea. Eu nu ştiu. Dumnezeu ştie. Eu nu.

E-264 Dar, El poate să-mi spună. Ei bine, aceea este ceea ce este. Isus a zis, "Eu nu fac nimic numai dacă Tatăl Îmi arată." Aceasta trebuie să vină prin aceea.

E-265 Acum, ce fac eu acestei femei de aici, nu va fi citirea minţii ei. Nu, domnule. Ferească Dumnezeu. Dumnezeu ştie că aceea este greşit. Aceasta nu va fi. Dumnezeu din Cer, ca judecătorul meu, ştie că aceasta nu este. Aceea este greşit, vedeţi. Nu citirea minţii ei.

E-266 Însă, aceasta va fi prin Puterea învierii, Isus Cristos în Biserica Lui. Priviţi la Petru şi aceia, când ei au stat acolo şi au privit asupra oamenilor. Cum Pavel şi diferiţi alţii au privit asupra oamenilor, şi ei şi-au dat seama că acolo erau anumite lucruri care erau greşite.

E-267 Isus, vorbind femeii de la fântână, El a purtat o conversaţie cu ea. Acum, noi toţi ştim aceea, Sfântul Ioan al-al 4-lea capitol. El a vorbit cu femeia la fântână. Şi în timp ce vorbea cu femeia la fântână, El doar îi prindea duhul.

E-268 Tatăl I-a spus să meargă sus pe drumul Samariei. Ierihonul este unde mergea El. Acesta era chiar drept în jos în felul acesta, de la Ierusalim. Dar El a mers mult roata, Samaria, pentru că Domnul I-a spus să meargă acolo sus.

E-269 Şi El a şezut acolo la fântână; i-a trimis pe ucenicii Lui departe. El ştia că femeia venea. Când ea a venit cu ulciorul ei de apă, El a zis, "Adă-Mi să beau."
Ea a zis, "Nu este obişnuit ca Tu să-mi ceri aşa ceva."

E-270 El a zis, "Dar dacă ai fi ştiut cu Cine vorbea-i, tu Mi-ai cere de băut. Eu ţi-aş da apă după care tu nu ai venit aici să scoţi."

E-271 Este adevărat? [Sora zice, "Da." – Ed.] Atunci, după ce conversaţia a mers înainte puţină vreme, El în final a aflat chiar exact unde era necazul ei. ["Da."] A zis, "Du-te aduţi bărbatul." ["Da."]
Ea a zis, "Eu nu am nici unul."

E-272 A zis, "Asta-i adevărat. Asta-i adevărat." A zis, "Tu ai cinci şi acela pe care-l ai acum nu este bărbatul tău."

E-273 Ea a zis, "Îmi dau seama că Tu eşti un Profet. Eu ştiu când vîne Mesia El va face aceasta, căci El ne va spune lucrurile." [Sora zice, "Mulţumesc lui Dumnezeu." – Ed.] "Dar cine eşti Tu?"
A zis, "Eu sunt Acela, care-ţi vorbeşte."

E-274 [Sora zice, "Amin." – Ed.] Acum, acela era Isus ieri. ["Mulţumesc Domnului."] Acela-i Isus astăzi. ["Laudă Numelui Lui."] Acum, pentru ca să...

E-275 Pentru tine, doamnă, singura cale care o am de a şti, ar fi că trebuie să fie vreun fel de contact între tine şi eu, cu Dumnezeu, care ar face-o cunoscut. [Sora zice, "Da." – Ed.]

E-276 Ai văzut tu vreodată acea fotografie pe care au luat-o ei Îngerului Domnului stând lângă mine, Lumina aceea, tu ştii? [Sora zice, "Da, am văzut-o." – Ed.] Tu, tu ai văzut una dintre acelea? ["Am văzut-o. Am văzut."]

E-277 A văzut biserica vreodată... Oh, voi aţi văzut-O, aici în biserică, desigur. [Adunarea zice, "Amin." – Ed.]

E-278 Acum, Aceea este ceea ce încerc să aduc aproape de noi acum. Acum, Lumina aceea este acelaşi Stâlp de Foc care a condus pe copiii lui Israel, care era Isus Cristos, asta-i adevărat, Ingerul legământului. El era forma supranaturală atunci, de Lumină.

E-279 El a venit jos, era trup. El a zis, "Eu am venit de la Dumnezeu, şi Mă duc înapoi la Dumnezeu."

E-280 Încă puţină vreme şi lumea nu Mă va mai vedea, totuşi voi Mă veţi vedea." Lumea este "necredinciosul," "Voi Mă veţi vedea, căci Eu voi fi cu voi, până la sfârşitul lumii."

E-281 [Sora zice, "Oh, laudă lui Dumnezeu. Da, laudă Domnului." – Ed.] Acum, Domnul fie binecuvântat! Şi voi ştiţi că eu sunt... eu... ceva se petrece.

E-282 Acum, către audienţă, eu vreau ca voi să fiţi reverenţi. Dar, acum, aceeaşi Lumină, mulţumiri să-i fie lui Dumnezeu, vine aici la partea mea dreaptă. Se mişcă între mine şi femeie. Acum viaţa ei nu poate fi ascunsă.

E-283 Acum, sora mea, Aceea ce este peste tine acum nu este nimic să te rănească. [Sora strigă – Ed.] Este să te ajute. Este singura cale de salvare. ["Da. Laudă Domnului."] Tu, tu eşti aici...

E-284 Nu, tu nu locuieşti aici în oraş. Tu locuieşti în New Albany. [Sora zice, "Da." – Ed.] Tu locuieşti în New Albany. ["Laudă lui Dumnezeu."] Şi tu eşti sub-tu eşti sub îngrijirea unui doctor. Şi doctorul ţi-a spus că este un fel de lucru, ceva în gât. Ceva... Este o boală de bronşită în gâtul tău. [Sora strigă.] Şi el ţi-a spus, şi te-a sfătuit, să părăseşti această ţară [sora strigă], să pleci de aici, căci aceea este singura cale să te poţi face bine. ["Da. Asta-i adevărat."] Crezi tu că Domnul Isus poate vindeca aceasta? ["Da. Glorie lui Dumnezeu."]
Să ne aplecăm capetele.

E-285 Tatăl nostru Ceresc, punând mâinile peste femeie, în timp ce sunt sub ungerea Duhului Sfânt, eu condamn această boală, care Tu ai vindecat-o pentru ea la Calvar, şi cer ca ea să meargă să fie liberă. În Numele lui Isus Cristos mă rog. Amin.

E-286 [Sora strigă, tot timpul rugăciunii Fratelui Branham, apoi a zis, "Mulţumesc Domnului." – Ed.]

E-287 Mergi în pace, sora mea, şi Dumnezeu să te binecuvânteze şi să fie cu tine, este rugăciunea mea. [Sora continuă să strige aşa cum se întoarce la scaunul ei – Ed.]

E-288 Acum, fie ca Domnul să fie binecuvântat! Fiţi reverenţi acum. Priviţi. Aveţi credinţă în Dumnezeu. Nu vă îndoiţi.

E-289 Eu vreau să priveşti încoace, doamnă. Acum, Acela Care este... noi suntem în Prezenţa Lui, ştie toate lucrurile, şi te cunoaşte chiar de la început. El te-a hrănit cu fiecare părticică de hrană pe care ai mâncat-o vreodată. El cunoaşte totul despre tine. Eu aş putea să nu te cunosc, dar Dumnezeu te cunoaşte. El ştie cine eşti, de unde eşti, totul despre tine, ce ai făcut în viaţa ta. Şi El este Singurul care te poate vindeca, sau să facă pentru tine ceea ce doreşti să se facă. Tu ştii că eu nu o ştiu. Numai Dumnezeu ar trebui să mi-o descopere. [Sora zice, "Asta-i adevărat." – Ed.] Este acela adevărul? Ridică-ţi mâna dacă acela este adevărul. ["Este adevărul."] În ordine, tu să priveşti în partea aceasta doar un moment.

E-290 [Fratele Branham face pauză – Ed.] Doar un moment. Acum, fiecare reverent.

E-291 Aici este Îngerul Domnului stând chiar aici, doar... El este peste o mică... Este peste această fetiţă care şade chiar aici. Fetiţa este acolo cu cei dragi ai ei. Copilul suferă cu un fel de boală în gâtul ei. Este o boală de gât, boală de amigdalite. Asta-i adevărat, nu-i aşa, domnule? Puneţi mâna dincolo peste ea.
Doamne Dumnezeule, în Numele lui Isus Cristos, Satan este expus.

E-292 Şi eu mustru demonul acela care ţine fata. Ieşi afară din ea, în Numele lui Isus Cristos. Amin.

E-293 Frate, tu ai venit o cale lungă, să aduci copilul. Dar nu te îngrijora, tu o vei duce acasă acum să fie bine. Credinţa ta te-a salvat.
Aveţi credinţă în Dumnezeu. [Fratele Branham face pauză – Ed.]

E-294 Nici tu nu eşti din Jeffersonville. Tu eşti departe de la Jeffersonville. [Sora zice, "Asta-i adevărat." – Ed.] Tu ai venit din est, spre vest, când ai venit aici. [" Am venit din Edinburg. "] Şi tu ai venit din... ai venit jos pe un drum, un-un drum de beton. Şi tu eşti dintr-un oraş care este aşezat cumva pe partea dreaptă a drumului. Este un fel de afacere guvernamentală pe acolo. Acesta-i Edinburg, Indiana. [" Asta-i adevărat."] Tu eşti din Edinburg, Indiana. ["Asta-i adevărat."] Şi numele tău, eu văd pe acela, este Denton. ["Aceea-i corect."] Şi numele tău, este Denton. ["Laudă Domnului."] Şi tu suferi de boală la inimă. ["Da."] Mergi înapoi acasă sănătoasă. Credinţa ta te vindecă şi te face bine, în Numele Domnului Isus Cristos. Fie ca tu să mergi şi să fii făcută sănătoasă. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze. ["Laudă Domnului!"]

E-295 Aveţi credinţă în Dumnezeu. Credeţi cu toată mima voastră. Acum, către popor, aveţi credinţă! Nu vă îndoiţi. Doar credeţi acum. Voi Îl credeţi? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Oh, Doamne! Acesta, nu pe mine; pe El, El este Isus cel înviat. El este Acela care este aici, şi face. Acestea sunt aceleaşi lucruri pe care le-a făcut El, asta-i adevărat, tocmai aceleaşi lucruri care le-a făcut El.

E-296 Acum, doamnă, tu şi eu ne întâlnim aici în această dimineaţă. Dumnezeu ne cunoaşte pe amândoi. Eu nu ştiu nimic despre tine. Tu eşti conştientă de aceea. Dar Dumnezeu te cunoaşte. El mă cunoaşte. Şi Duhul Lui este aici între noi.

E-297 Eu vreau să te întreb ceva aşa ca acest tabernacol să ştie. Toată viaţa ta, tu nu te-ai simţit aşa cum te simţi chiar acum, asta-i adevărat, deoarece tu eşti în Prezenţa Fiinţei Lui omnipotente. Ai văzut tu vreodată fotografia aceea a Luminii? Aceea este tocmai exact ceea ce te face să te simţi în felul acela. Eu trăiesc într-o altă lume în acest timp. Eu te pot vedea, doar se face că acolo afară este cineva stând înaintea mea. Şi tu ştii că este o simţire iubitoare, dulce, smerită. Acela este Isus Cristos care a înviat din morţi. El s-a întors la Viaţa Duhului, Dumnezeu. Şi acum El este aici cu noi. Până la sfârşitul lumii, El va fi cu noi.

E-298 Tu eşti o Creştină. Tu eşti o credincioasă. [Sora zice, "Asta¬i adevărat." – Ed.] Şi tu nu stai aici pentru tine. Tu stai aici pentru un bărbat, şi bărbatul acela este soţul tău. Şi omul acela are o ruptură. Şi un alt lucru, eu îl văd, el bea la un bar. El este un alcoolic. El, el bea. Şi tu ai venit pentru eliberare de la omul acela. Este adevărat? Acum tu ştii, doamnă, lucrurile acelea sunt dincolo de orice minte umană. Nu este aşa? ["Aşa este."] Aceea trebuie să fie descoperită de Dumnezeu. Crezi tu pentru acesta acum? ["Eu cred."]

E-299 Dumnezeule Atotputernic, Care ai înviat pe Isus din morţi, şi noi suntem aici astăzi savurând binecuvântarea învierii. Eu binecuvântez pe aceasta, roaba Ta, şi fie ca ea să primească ceea ce a cerut ea. Mă rog în Numele lui Isus. Amin.

E-300 Dumnezeu să te binecuvânteze, sora mea. Mergi, primeşte orice ai cerut. Dumnezeu să o acorde.
Voi credeţi? [Adunarea zice," Amin." – Ed.]

E-301 În ordine, domnule, priveşte la mine. Vreau să spun, nu să priveşti... Vreau să spun, aşa cum Petru şi Ioan au trecut prin poarta numită Frumoasă, ei au zis, "Uită-te la noi." Eu presupun că suntem străini unul la altul. Noi nu ne cunoaştem unul pe altul; poate ne vedem de prima dată unul pe celălalt. Este aceasta prima noastră vizită, vreodată, Atimp să ne vedem unul pe celălalt? [Fratele zice, "Da." – Ed.] În ordine. Atunci, noi suntem perfect, total străini. [" Asta-i adevărat."] Eu niciodată nu te-am văzut, şi tu niciodată nu m-ai văzut. Şi iată-ne aici, doi oameni care s-au întâlnit aici în viaţă. Dumnezeu ne cunoaşte pe amândoi, nu ne cunoaşte El, domnule? ["El ne cunoaşte."] El desigur ne cunoaşte. Şi acum dacă există ceva referitor la tine...

E-302 [Fratele Branham face pauză.] Acolo ceva s-a întâmplat. Acum fiţi reverenţi, fiecare. [Fratele Branham face pauză – Ed.]

E-303 Este o doamnă care şade aici, rugându-se, chiar înapoi aici. Ea este deranjată cu constipaţie. Ridică-te, doar un minut, doamnă. Acela este adevărul, nu-i aşa? [Sora zice, "Da." – Ed.] Şi tu ai o tulburare în jurul inimii tale. Aceasta nu-i nimic decât constipare, pentru că eşti nervoasă şi supărată. Dar tu vei merge acasă să te faci bine. [Mulţumesc Ţie, Isuse."] Văd că se face lumină în jurul tău, unde a fost întuneric. ["Mulţumesc Ţie, Isuse."] Nu te teme. Doar...

E-304 Vedeţi, voi nu aveţi nevoie de un cartonaş de rugăciune. Singurul lucru ce aveţi nevoie este credinţă. Doar aveţi credinţă în Dumnezeu.

E-305 [Sora zice, "Isuse, Îţi mulţumesc, Doamne." – Ed.] Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. ["Mulţumesc Ţie, Isuse."] Crede cu toată inima ta. ["Mulţumesc Ţie, Isuse."]

E-306 Acum, aşa cum duhul rău începe să se mişte peste această secţiune aici. Există cineva care cheamă. Se face rugăciune. Eu văd o fâşie neagră mutându-se de la o femeie la un bărbat. Este un lucru rău, şi este chiar sub coastă. Eu văd o examinare. Oh, este omuleţul care şade aici, rugându-se, ştergându-şi ochii. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Ai credinţă! Tu mă crezi că sunt profetul lui Dumnezeu? Tu mă accepţi în acelaşi fel? Acum, acelaşi lucru care este rău cu tine este rău cu femeia aceea care şade acolo şi se uită drept la mine la capătul rândului, chiar acolo cu pălăria mică rotundă pe ea. Acolo este o sfoară întunecată. Doamna care priveşte peste capul acestei doamne, uitându-se la mine chiar aici, cu mâna sus. Aceea este, doamnă. Asta-i adevărat. Iat-o aici, venind de la unul la celălalt. Acestea sunt puteri rele, trăgând; o dungă întunecată. Tu ai boală, este chiar sub coasta ta aici. Este o boală de fiere. Doamna de acolo o are. Voi amândoi sunteţi vindecaţi. Isus Cristos vă face bine. Acele puteri rele vor pleca, şi voi veţi fi eliberaţi. Amin.

E-307 [Fratele Branham face pauză.] Aveţi credinţă! [Fratele Branham pauzează din nou. Adunarea se roagă tare – Ed.] Acum, doar un moment. Duhul Sfânt este în audienţă, lucrând cu oamenii acolo afară.

E-308 Doamna aceea cu mâinile sus, acolo-i o doamnă şezând chiar alături de ea, la care-i văd examinarea. Ea are ceva rău în tubul intestinal. Asta-i adevărat, doamnă. Crezi tu că Dumnezeu te va face bine? Tu ai boală intestinală. Asta-i adevărat. Ridică-ţi mâna sus. Îl accepţi pe Isus acum ca vindecătorul tău? În Numele lui Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu, Care este aici să facă cunoscut, primeşte-ţi vindecarea în Numele lui Isus Cristos.

E-309 Eu văd o doamnă cu ceva în jurul capului ei. Se pare... Oh, este doamna care şade chiar în spatele ei, a doua doamnă care şade acolo. Ea are un fel de dureri de cap. Neîncetat, dureri de cap. Se uită spre mine. Crezi tu, doamnă, care şezi acolo, o mică, femeie cu părul cărunt, că Dumnezeu te va vindeca? Crezi tu cu toată inima ta? [Sora zice, "Da." – Ed.] Asta-i adevărat. Dumnezeu să te binecuvânteze. S-a terminat. Tu poţi merge acasă acum. Aceasta te-a părăsit, chiar atunci. Dacă aceea-i corect, ridică-ţi mâna. Mişcă-ţi mâna sus, dacă aceea-i corect. Este dusă de la tine. Tu eşti vindecată.

E-310 Oh, binecuvântat fie Numele Domnului Isus! Veniţi, crezând. Duhul Sfânt se mişcă în rând. Oh, ce minunat! Voi Îl credeţi? [Adunarea se bucură – Ed.] Uitaţi-vă ce a făcut El! Aş dori să pot explica bisericii mele ce este acest simţ, cum că, într-o altă lume, tu trebuie să te întrebi dacă tu eşti într¬adevăr la tabernacol, sau nu. Fiţi reverenţi. Fiţi reverenţi.

E-311 Eu văd pe cineva venind de departe, departe. Vine în un-într-un loc. El este un om. El vine dintr-o ţară unde sunt mulţi pomi. Aceasta-i Virginia. Sufere de artrită. Crezi tu că Dumnezeu te vindecă şi te face bine? Tu o accepţi? O accepţi? Tu vii din Virginia, aici, să fii vindecat de artrită. Nu este aşa? Tot drumul... Da, domnule. Tu eşti vindecat acum. Tu poţi merge înapoi. Şi boala ta de inimă te-a părăsit. Intoarce-te din rând şi mergi înapoi, tu eşti sănătos. Dumnezeu te face bine. Credinţa ta te-a salvat.

E-312 Crede pe Domnul Isus Cristos! Voi credeţi că El a înviat din morţi? ["Adunarea, "Amin." – Ed.] Dovezile infailibile ale învierii Lui! [Fratele Branham pauzează.] Aveţi credinţă!

E-313 Acum, scuză-mă, domnule. Îmi pare rău să te ţin. Eu-eu nu am control despre aceasta. El mă controlează pe mine; nu eu pe El. El mă controlează pe mine. Eu pot spune că eu devin îngrozitor de slab. Dar eu ştiu că sunt aproape de cineva, un om cu părul cărunt. Noi suntem... Eu ştiu că tu porţi ochelari. Care, aceea ar fi ceva rău cu tine, aceia ar fi ochii tăi. Dar Dumnezeu cunoaşte tot despre tine, domnule. Asta-i adevărat. Tu eşti aici să fii vindecat de o-o... Tu eşti nervos, foarte supărat. Aceasta este cauzată de o-o boală de prostată. Tu ai o boală de prostată. Dacă aceea este corect, ridică-ţi mâna. Şi tu de asemenea ai o boală de inimă. Asta-i adevărat. Tu ai. Şi, uite, eu văd al tău... Eu niciodată nu te-am văzut în viaţa mea. Dar iniţialele tale sunt A. A. Miller. În ordine, Tu eşti la Mount Valley. Tu eşti pe drumul tău spre casă, să fii sănătos. Dumnezeu să te binecuvânteze. Mergi, bucurându-te, şi crede.

E-314 Dl. Mills, este uşor pentru tine. Acum tu ar trebui să mergi, crezând cu toată inima ta. Eu sunt un străin pentru tine, nu te cunosc, dar Dumnezeu te cunoaşte. Este adevărat? Tu simţi că totul s-a dus, în ordine acum? Dumnezeu să te binecuvânteze. Mergi acasă şi fii bine.
Fiecare din voi!

E-315 Ce este dropica de inimă, la Dumnezeu? El o poate face bine la orice timp. El te poate trimite înapoi la Campbellsburg, oriunde este aceasta, o femeie sănătoasă. Tu o crezi? Eu nu te cunosc. Niciodată nu te-am văzut în viaţa mea. Eu sunt un străin pentru tine. Dar El te cunoaşte, şi cine eşti, şi de unde eşti. Este adevărat? El ţi-a descoperit-o. Este corect? Ei bine, crezi tu această ungere care este peste mine acum, care te cunoaşte şi totul despre tine, (eu niciodată nu te-am văzut înainte), dacă-mi pun mâinile peste tine, vei fi tu bine? [Sora zice, "Da." – Ed.]

E-316 În Numele lui Isus Cristos, eu mustru pe Diavolul. Satan, tu eşti expus. Tu ai tras aceşti oameni prin mocirle suficient. Ieşi afară din femeie, în Numele lui Isus Cristos. Amin.
Mergi în drumul tău, fericită.

E-317 Necazul este în spatele tău, dar Dumnezeu te poate face bine. Nu poate El? Poate să te vindece! Tu crezi că El a făcut¬o? Dacă o crezi din toată inima ta! În Numele lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, eu mustru această boală. Fie ca tu să mergi şi să fii făcută sănătoasă. Dumnezeu să te binecuvânteze. Mergi, crezând cu toată inima ta.

E-318 Vino, vrei tu. Cu toată inima ta, acum, crezi tu? [Sora zice, "Da." – Ed.] Eu sunt un străin pentru tine. Eu nu te cunosc, nu ştiu nimic despre tine. Niciodată nu te-am văzut în viaţa mea, din câte ştiu eu. Dar Dumnezeu Atotputernic te cunoaşte. Nu cunoaşte El? El ştie totul despre tine. El ştie cine eşti, ştie totul. Eu nu ştiu, nu am nici o cale de a şti, dar El ştie. Dar crezi tu că stai în Prezenţa, nu a fratelui tău, ci a Celui care a privit asupra femeii şi i-a spus unde era necazul ei? ["Da."] Eu văd, între tine şi mine vine o masă, şi tu te dai înapoi de la ea. Tu ai boală de stomac. Aceea este cauzată de un ulcer digestiv în stomac. Acum du-te şi mănâncă-ţi prânzul. Isus Cristos te face bine. Mergi, crezând cu toată inima ta. ["Laudă Domnului! Laudă Domnului!"]

E-319 Vino, tinere. Mă crezi tu că sunt profetul Lui? [Fratele zice, "Eu cred." – Ed.] Cu tot sufletul tău, tu o accepţi? Eu îţi sunt un străin, dar Dumnezeu te cunoaşte. Nu este aşa? ["Da. Aşa este."] Tu vrei să treci peste boala la inimă şi să fii făcut sănătos? ["Eu vreau."] În ordine, mergi pe drumul tău, bucurându-te. ["Aleluia!"] Credinţa ta te face bine, te vindecă şi te face bine.

E-320 Vrei să vii, doamnă? Tu ai avut boală la stomac, de asemenea. Şi când doamna aceea a fost vindecată doar cu câteva minute în urmă, cu boala de stomac, un simţământ foarte ciudat a venit peste tine, nu-i aşa? Tu ai fost vindecată, în acelaşi timp. Mergi pe drumul tău, şi mănâncă-ţi prânzul, şi fii vindecată.

E-321 Aş vrea să spun ceva, fratele meu. Dumnezeu te cunoaşte. Intre tine şi mine stă o umbră întunecată. Este o boală care ucide mai mulţi oameni decât orice altceva. Este boală de inimă. Tu ai o scurgere în inima ta, şi ei îţi spun că tu nu poţi să treci de aceasta. Dar Dumnezeu ştie că tu poţi. Crezi tu că Dumnezeu te va vindeca chiar acum? [Fratele zice, "Da." – Ed.] În Numele lui Isus Cristos, primeşte-ţi vindecarea, şi coboară de pe această platformă un om vindecat. Mergi, dând laudă şi slavă lui Dumnezeu! ["Mulţumesc Ţie, Domnul meu."]

E-322 Acelaşi lucru era rău cu tine. Cauzat de o inimă nervoasă, de altfel, starea ta. Asta-i adevărat. Acum crezi tu că eşti vindecat? Atunci întoarce-te la casa ta, bucurându-te, şi fii vindecat pentru gloria lui Dumnezeu.

E-323 Priveşte aici, doamnă. Tu crezi? Doar un minut. ["Fratele Branham face pauză – Ed.] Noi suntem străini unul altuia. Noi nu ne cunoaştem unul pe altul.

E-324 Dar acolo era un şoc oribil venit de la platformă... sau, public, când doamna a păşit aici sus. Oh, era peste toată audienţa.

E-325 Priveşte încoace, doar un minut. Tu ştii, doamnă, că eu nu te-am văzut niciodată în viaţa mea, eu nu ştiu nimic despre tine. Numai Dumnezeu singur te cunoaşte. Dar, eu te văd, tu eşti-tu eşti tot supărată. Aceasta-i nervozitate. Tu ai o zdrobire mintală, şi tu-tu scapi lucruri tot timpul. Eu te văd scăpând vase şi lucruri. Şi tu te rugai, chiar înainte de a veni aici, într-un scaun, şezând aproape lângă o podea. Şi tu ai cerut lui Dumnezeu, dacă ai putea ajunge aici şi eu mi-aş pune mâinile peste tine, tu te-ai face bine. Acela-i adevărul. Nu este aceea corect? Ridică-ţi mâinile. Aceea-i corect.
Acesta-i un duh. Acel lucru este peste audienţă.

E-326 Doamna aceea mică şezând chiar acolo, o învăţătoare de Biblie, şezând acolo suferind cu acelaşi lucru. Diavolul îţi minte, doamnă. Tu eşti gata să fii eliberată.

E-327 Priveşte acolo, peste tot în clădire, aici, pretutindeni. Aici şade altul chiar aici. Acolo este unul chiar acolo. Aici este unul aici. Oh!

E-328 Fiecare din voi cu boală nervoasă, ridicaţi-vă în picioare doar un minut. Dacă vreţi, ridicaţi-vă în picioare.
Acum aplecaţi-vă capul, fiecare.

E-329 Oh, Satan, tu duh rău! Tu eşti expus. Ieşi afară din aceşti oameni. Eu te mustru, în Numele lui Isus Cristos. Părăseşte aceşti oameni. Ieşi afară.

E-330 Priveşte aici acum, doamnă. Doar un minut. Acum tu eşti liberă. Totul s-a dus de la tine. Aş vrea să vă întreb... Fiecare din voi este vindecat. Tot grupul dintre voi este vindecat. Răul v-a părăsit. Acum vă simţiţi foarte liniştiţi. [Sora zice, "Da." – Ed.] Tu eşti în ordine acum. Acum mergi pe drumul tău, fericită, A bucurându-te, mulţumind lui Dumnezeu pentru aceasta. În ordine.

E-331 Vino, domnule. Tu şi eu suntem străini unul cu altul. Noi nu ne cunoaştem unul pe altul. Eu niciodată nu te-am văzut, în viaţa mea. Dumnezeu te cunoaşte. [Fratele Branham face pauză – Ed.] Priveşte aici, domnule. Doar uită-te la mine doar un moment.

E-332 Acum, către audienţă. Aici este un străin. Eu niciodată nu l-am văzut pe om. Eu nu-l cunosc, niciodată nu l-am văzut. Dumnezeu ştie aceea. Din câte ştiu, eu niciodată nu l-am văzut, în viaţa mea.

E-333 Dar eu declar că Isus a înviat din morţi, că aceleaşi lucruri pe care le-a făcut Isus când El a fost aici într-un-într-un trup în care l-aţi putut vedea, este chiar aici astăzi făcând acelaşi lucru. El a înviat din morţi, şi este viu pentru totdeauna. Ferice de ochii voştri care văd aceste lucruri şi cred pe Domnul Isus!

E-334 Acest om, un străin. Eu niciodată nu l-am văzut, şi poate el niciodată nu m-a văzut. Dacă eu am... Dacă l-am văzut vreodată, Dumnezeu ştie că nu-mi amintesc. El a zis că era un străin faţă de mine. Dar Dumnezeu îl cunoaşte. Dacă Dumnezeu va descoperi, la acel om care stă acolo, un străin total faţă de mine, chiar exact ce este rău cu el, totul despre acesta; să spună despre ce este rău cu el, orice este, şi el ştie că eu nu ştiu nimic despre aceasta, veţi accepta voi pe Cristos ca vindecătorul vostru, fiecare din voi? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.]

E-335 Clădirea a început să se şteargă şi să vină înapoi. Dacă voi numai v-aţi fi dat seama motivul pentru care vă vorbesc, prieteni! Tu intri într-o altă lume. Tu eşti într-un loc diferit. Tu eşti jos de tot pe cursul timpului, în viaţa cuiva, văzându-i, cine sunt ei şi unde sunt ei. Voi nu vă daţi seama. Eu îmi dau seama că nu o face, nu lucrează perfect aici, pentru că este acasă. Asta-i adevărat. Dar voi vedeţi că El a înviat din morţi. Voi vedeţi că eu v-am spus adevărul.

E-336 Acum priveşte la mine, domnule, doar un minut, doar pentru ca tu şi eu să venim în contact cu Domnul Isus. Dacă eu aş fi slujitorul Lui, Isus a zis, "Lucrurile care le fac Eu le veţi face şi voi."

E-337 "Încă puţină vreme şi lumea nu Mă va mai vedea," acela-i necredinciosul. Ei sunt afară la jocurile cu mingea şi înoturi, şi aşa mai departe. Ei niciodată nu-L vor vedea.

E-338 "Dar voi Mă veţi vedea, căci Eu voi fi cu voi, în voi, până la sfârşitul lumii."

E-339 Atunci, dacă El a înviat din morţi, şi El stă aici în această dimineaţă, şi această ungere care o am acum nu este a mea, ci Aceasta este a Lui. Atunci voi nu v-aţi putea ascunde viaţa dacă ar trebui, căci noi suntem în contact unul cu altul, prin Fiinţa Duh. Dacă Dumnezeu îmi poate descoperi pentru ce stai tu acolo, o vei accepta cu toată inima ta? [Fratele zice, "Da, domnule." – Ed.] Tu o vei face? [Da, domnule."]

E-340 Tu suferi cu o boală de stomac. [Fratele zice, "Asta-i adevărat." – Ed.] Aceea este exact. Şi motivul acesteia, este pentru că tu eşti un... Aceasta-i cauzată de la o stare nervoasă. Şi nu este una nervoasă, spre exterior, nervoasă scuturător. Eu văd că eşti un gânditor adânc. Tu întotdeauna planifici ceva, trecând podurile înainte de a ajunge la ele. Tu faci lucruri care niciodată nu se împlinesc, şi ţi s-a spus aceea mai înainte. Asta-i adevărat. Dar nu le face nici un bine să-ţi spună, căci... Dar acum va face, pentru că tu eşti vindecat. Tu vei merge acasă un om sănătos. Isus Cristos te-a făcut sănătos.

E-341 În Numele lui Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu, eu mustru pe fiecare duh rău care a bântuit pe acest om. Şi fie ca el să meargă în pace, prin Numele lui Isus Cristos. Amin.

E-342 [Fratele zice, "Îţi mulţumesc, frate. Şi eu îmi voi aminti de tine, de asemenea." – Ed.] Dumnezeu să te binecuvânteze.

E-343 Credeţi voi? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Toată inima voastră? ["Amin."] Voi credeţi că Isus Cristos a înviat de Paşti? ["Amin."] Voi credeţi că Prezenţa Lui este aici acum? ["Amin."] Veţi asculta de mine ca profetul Lui? ["Amin."] Dacă o veţi face, ca astfel, fiecare din voi să poată fi vindecat chiar acum. Fiecare persoană de aici poate fi făcută bine. Credeţi voi aceasta? ["Amin."]
Atunci aplecaţi-vă capul.

E-344 Dumnezeu Atotputernic, autorul Vieţii, dătător al fiecărui dar, trimite binecuvântarea Ta Divină peste această audienţă. Şi acum aşa cum Duhul Tău se mişcă, şi această audienţă de aici în această stare, eu mustru pe fiecare duh necurat, fiecare demon care a legat oamenii bolnavi. Cristos este aici, Care a deschis uşile şi a dat drumul celor captivi, şi fiecare din ei este liber căci Isus a înviat din morţi şi S-a dovedit aici astăzi.
Satan, ieşi afară din oameni, în Numele lui Isus Cristos.

E-345 Şi fiecare acum care crede... Mie nu-mi pasă ce stare. Voi pe cârje acolo, ridicaţi-vă. Fiecare persoană să se ridice sus, în Numele lui Isus Cristos, şi să fie sănătoasă şi vindecată.