E-1 Bună dimineaţa, prieteni. Cumva m-am strecurat sus puţin, ca eu să fiu aici astăzi. Eu mergeam... Am făcut o promisiune, la timpul acela, cînd eu vin să mă rog pentru bolnavi, că eu... aceasta să fie anunţat la emisiunea radio de Fratele Neville. Dar cumva secretarii au uitat să i-o dea lui, ieri, şi acela este motivul că nu a fost-nu a fost publicat, nu a fost pus pe emisiune. Şi unii oameni au sunat şi au vrut ca să se facă rugăciune pentru ei în această dimineaţă.

E-2 Astfel eu am fost puţin emoţionat, aşa cum au zis ei, despre-sosirea unui nou băiat, ca de fiecare dată, sînt foarte recunoscător pentru el. Cînd sora l-a adus jos din cameră, eu am zis, "Joseph, eu te-am aşteptat de patru ani. Eu sînt desigur foarte bucuros că tu eşti aici." ... ? ... Astfel a fost cam cu patru ani în urmă, eu eram... chiar înainte de a se naşte fetiţa, înainte ca noi să ştim că ea va veni.

E-3 Păi, eu mă rugam într-o zi, după ce am citit viaţa lui Iosif în Biblie, şi m-am gîndit, "Un om aşa de perfect!" Abraham a fost alegerea. Isaac a fost justificarea. Iar Iacob a fost harul. Dar Iosif a fost perfecţiunea. Aceasta s-a terminat, vedeţi, nu s-a mai spus nimic despre aceasta. Astfel m-am gîndit la Iosif, cum a fost el născut, iubit de tatăl lui.

E-4 Zic, că veni vorba, am primit o telegramă sau un mesaj din Africa, au zis că ei îi fac o haină cu multe culori. Da, domnule. Ei l-au aşteptat. Astfel acolo era o...

E-5 Eu eram în spate, am mers într-o cămăruţă, şi am început să mă rog. "Dumnezeule..." Eu-eu-eu doar am izbucnit în lacrimi, să mă gîndesc ce persoană minunată a fost acest Iosif. Şi cum a fost el vîndut pentru treizeci de piese de argint, doar practic treizeci de piese de argint, ca Isus-Isus-Isus. Iuda, scuzaţi-mă, l-a vîndut pe Isus. Şi el a fost luat afară din mormînt, voi ştiţi, şi a şezut la dreapta lui Faraon şi nimeni nu putea să-l vadă pe împărat decît prin Iosif. Şi trîmbiţa a sunat, şi fiecare genunchi trebuia să se plece aşa cum el mergea înainte. Şi acelaşi lucru la Isus, voi ştiţi, "Şi fiecare limbă să mărturisească." Şi eu doar am mers înapoi şi am început să mă rog.

E-6 Acum există trei elemente în care trăiesc oamenii. Întîi, este cel umanist. Al doilea, este revelaţia Divină. Şi, al treilea, este viziunea.

E-7 Acum aceasta, ca în rugăciune, cînd te rogi pentru cineva, în umanistic, noi zicem, "Păi, eu-eu sper că tu te vei face bine. Vezi, eu-eu sper. Eu cred cu tine, încercînd să folosesc toată credinţa pe care eu o pot." Aceea este omenesc.

E-8 Al doilea, este revelaţia Divină, cînd ceva vă este descoperit. Voi doar ştiţi, în inima voastră, că se va întîmpla, deşi, nu există nimic decît numai descoperirea.

E-9 Şi, al treilea, este o viziune. Desigur, aceea este AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Aceea este perfect pozitiv.

E-10 Acum, Aceasta a intrat sus în acest tărîm aici. Şi Ceva doar mi-a spus, "Tu urmează să ai un băiat, şi tu îi vei pune numele 'Joseph.'"

E-11 Păi, eu am avut o fetiţă. Astfel m-am gîndit, "Bine..." Eu am lăudat pe Domnul pentru ea. Şi doar cam o lună după aceea, noi am aflat că noi urma să fim din nou părinţi, şi astfel m-am gîndit că poate acela era Joseph al meu. Astfel aceasta a venit, că ea a fost Josephine, ea era o fată, astfel mulţi au crezut că am zis că era Joseph. Eu am zis, "Nu, nu. Eu nu am zis că acela era Joseph."

E-12 Şi unii din ei au zis, "Păi, nu ai zis tu că ai văzut o viziune despre aceasta?" Voi ştiţi cum amestecă oamenii lucrurile.

E-13 Eu am zis, "Eu am benzile cu aceasta. Vedeţi? Veniţi, ascultaţi-le. Eu nu am zis că acesta era Joseph. Am zis, 'Domnul a pus în inima mea, că eu urma să am un fiu, cu numele de Joseph, vedeţi." Am zis, "Eu nu ştiu cum, cînd, sau ce, dar aceasta urmează să fie." Astfel, eu nu ştiam. "Eu pot avea-pot avea şase fete înainte să-l avem pe el, dar el va fi aici." Ei bine, aceea niciodată nu mi-a părăsit inima. Şi noi am mers înainte.

E-14 Şi atunci, zilele trecute, el a sosit. Şi el este aici, astfel eu sînt foarte recunoscător pentru el.

E-15 Ştiind, căci, cînd Domnul promite ceva, Domnul va face ceea ce El a promis. Vedeţi? El doar trebuie să facă. Pentru ca să fie Dumnezeu, El trebuie să-şi ţină Cuvîntul Său.

E-16 Eu-eu pot... nu sînt în stare să-l ţin pe al meu, uneori, şi voi nu sînteţi în stare să-l ţineţi pe al vostru. Deoarece, noi facem promisiuni, cu intenţii bune, dar noi nu sîntem în stare să le ducem la bun sfîrşit. Imprejurările, dificultăţile, şi aşa mai departe, ne aduce la un punct unde noi nu putem uneori să facem ceea ce vrem să facem.

E-17 Dar Dumnezeu este în stare să-şi ţină Cuvîntul Său, şi El Ao va face. Este doar imposibil ca El să nu o facă. De aceea Îl iubim noi aşa, în această dimineaţă. Ne odihnim pe asigurarea aceea perfectă, "căci Dumnezeu este în stare să-şi ţină ceea ce noi i-am predat Lui împotriva zilei."

E-18 Acum, este o zi rea afară, dar destul de răcoare în tabernacol, să nu fie sufocant, şi nici suficienţi oameni aici să fim înghesuiţi înăuntru unul cu altul, şi să stăm în picioare în jurul rîndurilor. Dar este chiar un timp bun, cred eu, să începem şi să învăţăm Cuvîntul.

E-19 Eu am încercat din greu, pentru ultimele cîteva ore, să văd dacă Duhul Sfînt... Chiar l-a luat pe Billy, acolo în urmă, cartonaşele, şi aşa mai departe, să fie pentru un rînd de rugăciune. Dar totuşi eu nu pot, voi ... eu nu guvernez aceea; El mă guvernează pe mine, voi vedeţi. Eu-eu nu am nimic de a face cu aceea. Depinde de ce zice El despre aceasta.

E-20 Acum, Fratele Neville aici a anunţat trezirea, acest Frate Crank aici jos. Eu nu-l cunosc pe om. Eu doar am păşit înăuntru, seara trecută, în drumul meu de la spital, să văd pe-pe... Fratele Roberts şi-a arătat filmul lui seara trecută. Şi-şi înapoi în spatele clădirii, Fratele Crank şi tatăl său. Fratele Crank, însuşi, este doar un tînăr, părea să fie poate de douăzeci, douăzeci şi unu, ceva de felul acesta. Şi, dar, tatăl lui este cu el. Şi atunci Fratele Matheny, din New Albany, cel... un Penticostal. Acum, eu cred că acest Frate Crank este Penticostal, de asemeni.

E-21 Şi astfel ei erau oameni foarte plăcuţi. Au vrut ca eu să iau acest serviciu de săptămîna viitoare. Şi, desigur, nu am putut face asta, voi ştiţi. Şi apoi se întrebau dacă eu voi fi acolo Sîmbătă seara. Eu nu ştiu încă. Eu i-am spus că eu va trebui să văd. Fratele Cobbles a fost acolo şi a vrut Vinerea următoare, Sîmbăta, şi Duminica. Şi, Fratele Hall, trebuie să fie la Milltown o seară în această săptămînă. Astfel, săptămîna următoare noi plecăm pentru vară. Astfel apoi ei... eu am cîteva adunări mici răspîndite în jur. Eu doar nu ştiu unde va fi aceasta. Eu i-am spus că eu îi voi face de cunoscut puţin mai tîrziu.

E-22 Soţia doar se simţea bine. Şi eu desigur apreciez rugăciunile la voi tot poporul. Aceasta a fost prin rugăciune, numai. Deoarece, aceasta este o audienţă mixtă, şi eu nu am putut să spun ce s-a întîmplat. Şi ele nu trebuie să meargă la timpul normal, şi ea a mers, ore, şi ore, şi ore, peste. Vedeţi? Şi astfel de obicei inima se ridică sus şi ele mor imediat. Dar, harul lui Dumnezeu, ea este mai bine decît cum era vreodată în oricare din celelalte naşteri. Aşa că eu ştiu că au fost rugăciunile voastre care au ajutat. Şi eu desigur apreciez asta din toată inima mea. Şi ne rugăm acum, noi ...

E-23 Prin venirea acestui băieţaş, s-a marcat un-un punct de întoarcere în viaţa mea. Şi eu am... Cu cîteva zile în urmă, cînd se părea că poate el nu ar sosi întocmai bine, şi lucrurile păreau parcă totul era împotriva noastră, opoziţia. Aceasta este de obicei chiar cel mai întunecos înainte de ziuă, voi ştiţi, aceea este rutina obişnuită a omului. Şi astfel noi... m-am dus sus la Green's Mill, rezervaţia cercetaşilor, la locul meu vechi sus acolo. Şi eu nu am mai putut să suport aceasta, aşa că am mers înapoi, singur, cu Domnul Isus pentru o vreme. Şi El doar m-a asigurat că totul va fi în regulă. Aşa că atunci am zis, "Doamne, eu-eu doar îţi promit, că de acum încolo... eu am avut aşa de multe dificultăţi şi lucruri, uneori.

E-24 Voi vedeţi, există probabil unul sau doi străini cu noi, în această dimineaţă, Eu nu ştiu. Eu am două nume aici, de oameni care au vrut să se facă rugăciune pentru ei. Astfel, eu¬eu îmi imaginez că este doar grupul mic al tabernacolului aici.

E-25 Dar eu trec prin lucruri despre care lumea nu ştie nimic, nici oamenii, voi vedeţi; lucruri foarte greţe. Că, duşmanul lucrează pe liniile acelea interioare, voi ştiţi. În afară, voi nu le observaţi. Acestea sînt liniile interioare care taie. Şi astfel eu o întîlnesc de fiecare parte. Şi astfel eu... Dar eu o aştept. Eu¬eu cumva... Dacă nu vine, eu doar mă întreb ce poate... eu nu ştiu, aceasta ar putea să fie prietenia Diavolului. Eu-eu ştiu că el este duşmanul meu, şi eu-eu trebuie să-l întîlnesc pe terenurile de luptă. Astfel eu sînt aşa de mulţumitor pentru materialul cu care să mă lupt, Cuvîntul viului Dumnezeu, El va dura întotdeauna.

E-26 Iar acum eu doar sper că Dumnezeu mă ajută să-mi rearanjez adunările mele, astfel de locuri în care să pot sta mai mult, şi aşa mai departe. Fiţi în rugăciune.

E-27 Fratele şi Sora Schoeman din Africa de Sud sînt în drumul lor aici. Şi acela este şeful asociaţiei predicatorilor din Africa de Sud, să vadă despre venirea aici în această toamnă şi să meargă sus în India, şi aşa mai departe.

E-28 Fratele Thoms este aici din Africa de Sud. Eu l-am întîlnit zilele trecute. El face o lucrare mare acolo printre băştinaşi. Motivul că mie îmi place cumva programul Fratelui Thoms, este deoarece programul despre care vorbeşte el, şi îl are în desfăşurare, el şi Fratele Tammy Osborn, este ceea ce cred eu că este drept, vrednic de sprijin. Deoarece, el-el trimite afară misionari băştinaşi. Voi vedeţi, pînă la urmă, băştinaşii cunosc mai mult despre băştinaşi.

E-29 Şi noi am putea trimite un om din Australia, aici. El ar fi un frate, noi l-am iubi, l-am accepta, şi fiecare lucru; dar el nu cunoaşte obiceiurile Americane, căile Americane. Este nevoie de un American să facă această treabă corect. Şi ce ar fi dacă noi am trimite pe cineva aici din China? Păi, el este un misionar, dar probabil că el ar putea vorbi puţină Engleză. Aceasta ar fi toată stîlcită, şi aceasta doar nu ar avea efect ca un om care ştie cum să intre între Americani, să lucreze cu Americanii, să facă în obiceiurile lor, şi aşa mai departe. Şi acela este felul cum merge. Şi noi sîntem cumva oameni blocaţi aici, nord, şi sud, şi est, şi vest, şi provinciali, şi aşa mai departe.

E-30 Aici nu demult, am fost în Cali-... în Florida. Şi într-o seară acolo a fost un frate scump, iubitor care are o campanie, cu numele de Fratele Jackson, şi, Gail Jackson, unul din convertiţii mei la vindecare. Şi, astfel, eu eram în spate de tot. Şi de obicei, voi ştiţi, în ofertele mele şi aşa mai departe, eu doar nu las ca oamenii să ştie aceasta. Dacă Domnul rînduieşte, în regulă; dacă El nu, păi, noi o vom primi din altă parte. Şi Gail a venit sus, şi el a zis către manager, el a zis, "Bine, cum merg finanţele?"

E-31 El a zis, "Oh, doar cam o mie de dolari, puţin mai bine, poate o mie cinci sute, să ne ajungă din urmă."

E-32 El a zis, "Necazul despre aceasta este, că voi nu ştiţi cum să lucraţi cu aceşti sudişti." Astfel el doar se ridică acolo sus... A zis, "Aş putea să iau colecta ta în seara aceasta?"

E-33 A zis, "Da, dar fără cerşire, deoarece Fratele Branham o să ne ia la rost pentru aceasta." A zis, "Noi niciodată nu cerşim."

E-34 Astfel el a urcat sus acolo, şi el doar a spus cîteva cuvinte, şi acolo au fost două mii de dolari în colectă. El a zis, "Tu vezi, Frate Baxter, tu doar nu ştii cum să lucrezi cu sudiştii, aceasta¬i tot."

E-35 Astfel acela-i felul cum este. Voi trebuie să fiţi obişnuiţi cu sudiştii. Voi trebuie să fiţi obişnuiţi cu nordiştii. Voi trebuie să fiţi obişnuiţi. Şi mă gîndesc că un băştinaş, cunoscînd propriile lor obiceiuri şi propriul lor trib, este o cale mult mai bună decît... o persoană mult mai bună să fie pusă cu propriul lor popor, decît toţi cei făcuţi de croitor pe care noi îi avem ... ? ... Astfel, eu sînt foarte recunoscător pentru-pentru fraţi.

E-36 Acum, în această dimineaţă, eu doar vreau să vă vorbesc doar pentru puţină vreme. Eu nu ştiu; probabil că aceasta va fi ultima mea întîlnire să ajung să fiu cu voi pentru o vreme. Noi mergem acum la Macon, Georgia. Şi aceea este sponsorată de, eu înţeleg, patruzeci şi două de biserici Baptiste Sudiste. Astfel atunci, de acolo, noi mergem la Evanghelia Deplină a Oamenilor de Afaceri Creştini, internaţionali, la Denver. Şi apoi eu trebuie să merg sus în Canada pentru un timp scurt.

E-37 Şi noi vom vedea atunci cum Fratele Schoeman, atunci, pentru ce... unde mergem noi peste mări, sau continuăm în state. Şi Fratele Moore, desigur, face toate programele, tot¬itinerarul, şi pentru aici. Şi el va fi cu noi, acolo, unde noi întîlnim pe Fratele Schoeman. Eu sper că Fratele Schoeman vine pe aici şi voi îl veţi cunoaşte, şi el va... că el ajunge să vorbească aici pentru voi o dată la tabernacol. Un om foarte minunat, el şi soţia lui. M-a tratat ca pe un frate cînd am fost în Africa, astfel trataţi-l în acelaşi fel cînd el vine pe aici, în dragostea Domnului.

E-38 Acum, după ce am venit înăuntru, şi ştiind, ei mi-au spus că Fratele Neville nu a apucat aceasta, pentru emisiune. Eu am ascultat. Cîţi ascultaţi emisiunea? Eu vă spun, acel-acel cîntat este sublim, şi-predicarea merge puţin mai înalt decît aceea. Acesta a fost într-adevăr un mesaj bun ieri. Voi toţi apreciaţi asta? Nu ca să-l facem să roşească, dar acesta-i adevărul.
Eu... Dacă eu mă gîndeam că Fratele Neville făcea ceva greşit, eu l-aş lua în cameră în spate, şi noi am discuta toate acestea, şi ne-am ruga asupra acesteia. Dacă el face ceva drept, mie îmi place să-i spun despre aceasta, vedeţi. Aceea ne face să ne simţim mai bine.

E-39 Frumoasele felicitări micuţe şi cadourile pe care voi toţi le ştiţi, pe care le-aţi trimis la micuţul acela jos la... acolo. Eu vreau să vă spun că eu le apreciez, de asemeni. Soţia mea îşi trimite dragostea şi consideraţiile ei la toţi dintre voi.

E-40 Şi acum să întoarcem acolo în Cuvîntul binecuvîntat vechi de aici. Dar doar înainte, să vorbim cu El, Autorul, înainte de a o face.

E-41 Preaiubitul nostru Mîntuitor, noi venim să folosim Numele Tău, doar cîteva momente aşa cum ne apropiem de Cel Atotputernic, Creatorul, Acela care Te-a conceput în pîntecele fecioarei, şi ea a născut pe Acest minunat, Care stă ca Mediator între cei vii şi cei morţi, singura cale, singurul Mediator. Şi noi sîntem aşa de fericiţi să ştim, că prin promisiunea Lui Divină, în care El ne-a dat aceste Cuvinte, "Orice cereţi voi Tatălui în Numele Meu, aceea Eu voi face."

E-42 Astfel noi cerem, astăzi, în Numele Domnului Isus, Tată, drag, ca Tu să primeşti mulţumirile noastre în inimile noastre, aşa cum Tu eşti întotdeauna adunat în sanctuarul Tău să auzi laudele copiilor Tăi. Şi noi sîntem mulţumitori astăzi pentru toate binecuvîntările. Pentru sănătatea, şi-mergerea înainte a bisericii şi lucrării, peste tot în jurul lumii. Noi sîntem aşa de recunoscători pentru aceasta. Şi, Tată, noi ne rugăm ca Tu să continui. Şi nu numai să continui, ci să torni dublă porţie peste lucrare peste tot, căci noi credem că timpul se termină. Toate lucrurile indică spre sfîrşit. Doar cînd, noi nu ştim, dar noi dorim să fim pregătiţi, aşa cum ne-a poruncit Domnul nostru Isus ca noi să facem astfel.

E-43 Şi acum, Tată, noi Îţi mulţumim. Eu vreau să-Ţi mulţumesc, eu însumi, personal, pentru băieţaş astăzi. Promisiunea Ta a zăbovit pentru patru ani. "Dar Eu Domnul am plantat-o; Eu o voi uda zi şi noapte." Tu întotdeauna faci promisiunile Tale reale, Tată. Deşi... "Vedenia, deşi ea a zăbovit, totuşi ea va vorbi." Ea trebuie, deoarece Acesta este Cuvîntul şi promisiunea lui Dumnezeu. Noi nu ne temem, doar ne mişcăm înainte, ştiind că toate lucrurile lucrează împreună spre bine.

E-44 Mulţumesc Ţie că ai trecut-o pe mamă în siguranţă. Acum, în mizerie şi durere astăzi, mă rog ca Tu să o uşurezi. Noi ştim că acesta este un lucru natural; dar, dă-i mîngîiere, Tată. Binecuvînteaz-o acolo jos astăzi, şi fie ca ea să se grăbească acasă.

E-45 Şi să stea lîngă slujitorul Tău, aşa cum noi mergem înainte acum împreună, afară pe cîmpurile de bătălie de acolo, să recoltăm grîul şi să-l aducem în grînar, pentru binele Stăpînului.

E-46 Binecuvîntează biserica de aici. Binecuvîntează pe preaiubitul nostru păstor, slujitorul Tău, credincios la post. Şi ne rugăm ca Tu să binecuvîntezi pe toţi diaconii, administratorii, şi cîţi alţii. Fie ca binecuvîntările Tale să se odihnească peste ei toţi.

E-47 Binecuvîntează, binecuvîntează, ne rugăm, în această dimineaţă, pe clericii vizitatori, pe străinii din porţile noastre. Şi cînd serviciul se termină, fie ca noi să spunem ca acei care au venit din Emaus, "Nu ne ardea inimile în noi, din cauza Prezenţei Lui?" Intră în Cuvînt, Tată. Fie ca Duhul Sfînt să vină, să ia Cuvîntul. Nimic premeditat, neştiind nimic ce să spun, ci să predau totul în mîna Ta. Voia Ta să se facă, în Numele lui Isus. Amin.

E-48 Să deschidem doar pentru o mică citire a Scripturii, dacă vreţi. În Cartea despre-despre Genesa, începînd cu capitolul al 6-lea, doar să citim pentru un mic citat aici în-în Cuvînt. Şi începînd la al-al 8-lea verset din capitolul al 6-lea. Şi subiectul în această dimineaţă, dacă va voi Dumnezeu, doar învăţăm cîteva minute din Cuvînt, înainte să ne rugăm pentru bolnavi, şi apoi păstorul să sfîrşească serviciul.

E-49 Ne rugăm ca Dumnezeu să înmulţească şi să binecuvînteze. Şi eu văd o fetiţă şezînd aici pe scaunul din faţă. Eu cred că mama şade aici, care... eu cred că ne-am rugat pentru copil cîndva în urmă. Şi mi se pare, parcă, cît de bine îmi amintesc, ea nu putea umbla sau ceva. Sau... Se pare că ea este mult mai bine astăzi, şi eu sînt aşa de recunoscător pentru aceasta.

E-50 Rugîndu-ne constant, Dumnezeu va turna mai mult Duh şi putere asupra Bisericii Lui şi poporului Său, pretutindeni, încît credinţa noastră să poată fi ridicată mult mai sus deasupra tuturor defectelor vieţii, ca noi să putem fi în stare să fim "mai mult decît biruitori, şi învingători prin El care ne-a iubit şi şi-a dat viaţa Lui pentru noi."

E-51 Acum, către voi care aveţi Bibliile voastre:
Dar Noe a găsit har în ochii DOMNULUI.
Acestea sînt generaţiile lui Noe: Noe a fost un om drept... perfect în toată generaţia lui, şi Noe a umblat cu Dumnezeu.
Şi Noe a născut trei fii, Sem, Ham, şi Iafet.
Pămîntul... era corupt înaintea lui Dumnezeu, şi pămîntul era plin de violenţă.
Şi Domnul a privit peste pămînt, şi, iată, el era corupt; pentru că toţi oamenii şi-au corupt calea pe pămînt.
Şi Domnul a zis către Noe, Sfîrşitul tuturor oamenilor a venit înaintea mea; căci pămîntul este plin de violenţă printre ei; şi, iată, Eu îi voi distruge cu pămîntul.
Fă-ţi o arcă din lemn de gofer; tu să faci camere în arcă, şi tu să o tencuieşti cu smoală pe dinăuntru şi pe dinafară cu smoală.

E-52 Şi fie ca Domnul să adauge binecuvîntările Sale acum la citirea Cuvîntului Său. Eu vreau să vorbesc în această dimineaţă, dacă va voi Dumnezeu, sau să învăţ, mai degrabă, pentru cîteva momente, Cuvîntul, despre: Arca; ce a însemnat arca, şi ce a prevestit arca, şi modelurile arcei. Pentru că, arca perfect, şi fiecare lucru în Vechiul Testament, l-a modelat pe Cristos. Şi Cristos este împlinirea la tot Vechiul Testament, a fost împlinit în Cristos Isus.

E-53 Acum, acesta a fost un timp de distrugere, timpul chiar înainte de distrugere. Întregul pămînt era plin de violenţă.

E-54 Dacă voi observaţi, oriunde vedeţi că oamenii încep să se înmulţească, oamenii încep să vină împreună, mari strîngeri de oameni, şi rărnîn, acel oraş devine populat, mai multă populaţie. Primul lucru care-l ştiţi, acesta începe să aducă înăuntru mecanisme pentru recreaţie; din aceea, se merge în jocuri de noroc; de la jocuri de noroc, în băutură; de la băutură-băutură, în prostituţie; spargerea căminelor, căsătoria; divorţuri, apoi ucidere. Aceasta doar continuă să crească, crescînd, crescînd, ca un lanţ fără sfîrşit.

E-55 Cînd Dumnezeu a umblat numai cu un om drept, singur, el a avut favor cu Dumnezeu. Dar cînd oamenii au început să se înmulţească, şi au început să obţină alţii şi alţii şi alţii, atunci ei au început să... Satan avînd o rază mai mare în care să lucreze. Omul acesta ar putea crede un picuţ, înclinîndu-se în acest fel; şi celălalt, un picuţ în acest fel; apoi cînd Satan vine înăuntru, el doar puşcă aceasta înainte. Apoi el devine acesta şi acela, şi imaginaţiile încep să devină mari, şi atunci corupţia se aşează înăuntru. Şi cînd Noe...

E-56 Dacă veţi observa, printre generaţii, după uciderea lui Abel, Dumnezeu l-a înlocuit cu Set. Desigur, noi sîntem învăţaţi, de istorici, că Adam şi Eva au avut şaptezeci de fii şi fiice. Dar aşa cum Biblia înregistrează numai pe cei trei fii, Sem Ham şi-şi Iafet, erau fiii lui Noe. Scuzaţi-mă. Era Cain, Abel şi Set, erau fiii lui Noe... sau fiii lui Adam.

E-57 Apoi, doar puţin emoţionat. Eu am fost, pentru ultimele două zile, de cînd a venit Joseph al meu, aşa că eu cumva încurc puţin lucrurile.

E-58 Observaţi atunci prin această linie a lui Ham, după ce el s¬a purtat înainte dincolo pe acolo, noi vom... prin distrugerea dinainte de potop. Toată generaţia lui s-a pierdut în răutate.

E-59 Şi cînd noi venim acolo prin linia lui Cain, el a făcut acelaşi lucru. Ei au mers jos în ţara Nod, Cain a mers, şi acolo s-a căsătorit. Şi-a luat nevasta şi a mers acolo, şi mai tîrziu oamenii au devenit ca uriaşi.

E-6

E-61 Dar dacă observaţi, acolo a venit o civilizaţie mare prin acea linie a-a lui Cain acolo în urmă, care a început să vină înăuntru. Cînd au început oamenii să se înmulţească, ei au început, să meargă afară după diferite educaţii şi aşa mai departe, şi descoperirea lucrurilor, invenţii. Unul, un mare lucrător în lemn. Oh, cum au construit ei şi au început să construiască, şi construiau, şi construiau, căci semnul că timpul sfîrşitului era aproape.

E-62 Aţi văzut voi vreodată asemănarea de a clădi pe care noi o avem acum? Acesta este iarăşi semnul timpului sfîrşitului.

E-63 Ei erau mari lucrători în metal. Şi ei au descoperit cum puteau ei, ce puteau să facă ei cu metalul.

E-64 Şi priviţi ce fac ei cu metalul astăzi, chiar făcînd... eu am auzit la radio, zilele trecute, fac case din oţel sau metal acum. Ei au tăiat afară toţi buştenii, practic, astfel ei le fac din aluminiu, şi din oţel, şi aşa mai departe. Şi mari descoperiri de educaţie, şi mare înaintare a ştiinţei, progres al ştiinţei, un semn al timpului sfîrşitului.

E-65 Priviţi ce a făcut ştiinţa în ultimii cîţiva ani! Oh, doamne! Doar lucrurile care sînt făcute! Ce este aceasta? Apropierea timpului sfîrşitului. Un semn pe care toţi credincioşii... Predicatori la amvoane ar trebui să o predice cu toată forţa pe care o au, să arate la oameni. Noi trecem pe lîngă pietre de hotar. Şi toate lucrurile indică spre sfîrşit.

E-66 Cel Scriptural, mai întîi! Biblia lui Dumnezeu pe care o citim şi o credem astăzi indică spre sf'îrşit, nu mai departe. Marea lume ştiinţifică, zice că sfîrşitul se iveşte, o altă mare piatră de hotar. Zodiacul de pe calendar, şi aşa mai departe, semnul şi fiecare lucru zice că sfîrşitul se iveşte. Piramida zice că sfîrşitul se iveşte. Fiecare loc mare, de indicare zice că sfîrşitul se iveşte. Noi sîntem la timpul sfîrşitului.

E-67 Observaţi! Dar Dumnezeu, în harul Lui suveran, înainte de timpul sfîrşitului... El s-a referit la acesta acum în Isus. Isus a făcut-o. A zis, "Cum era în zilele lui Noe, înainte de potop, ce făceau oamenii, acela este acel fel de repetare care va veni din nou." Şi noi o vedem. Astfel noi-noi doar trebuie să fim orbi spiritual, sau noi o putem vedea. Deschideţi-i, priviţi în jur!

E-68 Există o aşa de mare diferenţă între orbul fizic şi orbul spiritual. Eu cred, că dacă ar trebui să-mi fac alegerea, eu aş lua pe cea fizică, oricînd. Da. Există un astfel de lucru de a fi orb.

E-69 Aici nu de mult, un predicator a zis, "Dacă tu eşti un slujitor al Domnului, loveşte-mă cu orbire."
Eu am zis, "Tu eşti deja orb."
El a zis, "Eu, orb?"

E-70 Eu am zis, "Da, domnule?" Deoarece, el ridiculiza vindecarea Divină, ridiculizînd botezul Duhului Sfînt, zicînd că nu există un astfel de lucru. Eu am zis, "Tu eşti orb."
El a zis, "Nu, aceea este ceva din născocirea ta proprie."
Eu am zis, "Aceasta este Scriptura. Biblia a spus aşa."
A zis, "Cînd a mai fost vreodată mintea oarbă?"

E-71 Eu am zis, "Păi, de multe ori. Isus i-a spus tatălui tău, a zis, 'Voi Farisei orbi! Voi aveţi ochi şi nu puteţi vedea.' Asta-i adevărat. 'Dar dacă voi aţi fi cunoscut timpul!"' Eu am zis...

E-72 Ilie a fost jos, acel mare profet, la Dotan, odată. Şi acolo întreaga armată Siriană a venit în jur, să-l ia pe Ilie. Şi Ghehazi a zis, "... ? ... Părinte, ei sînt peste noi! Toată cetatea este înconjurată pe aici, cu armata Sirienilor."

E-73 El a zis, "Păi, există mai mulţi cu noi decît există cu ei."

E-74 El a zis, "Bine, acum, aici erau ei. Eu nu pot vedea pe nimeni decît pe tine."
A zis, "Dumnezeule, deschide-i ochii."

E-75 Şi cînd ochii lui i s-au deschis, el a privit; şi în jurulacelui profet bătrîn erau care de Foc, dealurile erau în Flăcări, Ingerii lui... ? ...

E-76 El a păşit drept afară unde erau ei, şi a zis... "El i-a lovit cu orbire." A mers afară... Şi cum? Nu fizic. Într-un fel, ei erau orbi fizic. El a mers afară, şi a zis, "Îl căutaţi voi pe Ilie?" El era Ilie, însuşi.
Au zis, "Da, noi îl căutăm pe el."

E-77 A zis, "Veniţi, urmaţi-mă, eu vă voi conduce drept la el." Ei nu au ştiut aceasta. Ei erau orbi.

E-78 Şi, astăzi, oamenii sînt loviţi cu orbire din cauză că ei resping pe Dumnezeu, mila. Aceea lasă să rămînă numai judecata. Dar Dumnezeu, în dragostea şi mila Lui, aşa a destinat o cale. Că, înainte ca judecata Divină să lovească, există o cale. Dumnezeu face o cale de scăpare pentru toţi acei care doresc să urmeze calea aceea. Aceea este mila Lui, făcînd o cale de scăpare. "Ne vrînd ca cineva să piară, ci toţi să poată veni la pocăinţă."

E-79 El este în lume astăzi, arătînd semne şi minuni, şi înviind pe oameni, mari lucruri avînd loc, "Arătînd semne sus în cer, şi pe pămînt." Semne! Semne de farfurii zburătoare prin văzduh, unde nici măcar Pentagonul şi toţi nu ştiu ce să creadă despre aceasta, "Semne în cer deasupra." "Şi pe pămînt," vindecarea bolnavilor, învierea morţilor, deschiderea ochilor orbiţi, scoaterea afară a duhurilor rele, Evanghelia se predică, semne înaintea Venirii Lui! "Ne vroind ca vreunul să piară, ci ca toţi să poată umili, cu blîndeţe să se aplece la pocăinţă." Dar, acei care resping pe Cristos, trebuie să umble orbi.

E-8

E-81 În acest fel este, spiritual. Dacă un om refuză să privească în Cuvîntul lui Dumnezeu şi să vadă planul, şi să vadă pe Dumnezeu, el automat îşi scoate ochii. El singur îşi închide ochii faţă de lucrurile lui Dumnezeu. Ce zi! Ce timp! Ce lecţie ar trebui să învăţăm noi astăzi, din a privi în jur, la timpul sfîrşi tul ui !

E-82 Dar Dumnezeu, în harul Lui suveran, în zilele lui Noe, El a zis, "Acum Eu vreau ca tu să ieşi afară şi să faci o provizie pentru toţi acei care doresc să scape de această judecată." Nu este aceasta minunat? Dumnezeu, nu vrea ca vreunul să piară, făcînd o cale de scăpare pentru aceia care au vrut să vină la calea lui Dumnezeu de scăpare. Astfel El a zis, "Noe, Eu vreau ca tu să faci o corabie."

E-83 Acum, cuvîntul arcă este o lădiţă, sau un loc de scăpare, o ascunzătoare. Există trei din ele despre care se vorbeşte în Vechiul Testament. Şi noi vrem să privim la cele trei acum, pentru cîteva momente. Toate cele trei au tipizat o arcă măreaţă, Cristos, pentru Biserică astăzi. Trei este o confirmare, toate lucrurile vechi doar prevestind.

E-84 Eu am citit zilele trecute în timp ce şedeam afară pe malul unui pîrîu, despre cum că mamele acelea Evreice care dădeau naştere acolo în urmă la patriarhi, şi fiecare, cînd ea venea înainte, şi îi rostea numele lui în timp ce era în durere, zicea ce va fi el, şi ce va fi el în ziua din urmă; ne ştiind ce făcea ea, şi murmurînd. Luaţi o privire din Genesa 49, şi tipizaţi-o, unde era timpul sfîrşitului lor, unde sînt ei, şi urmăriţi ce este acesta. Este chiar acolo. Doamne!

E-85 Cum, dacă noi am putea numai să ne deschidem ochii, uneori, şi auzul nostru spiritual, căci Cuvîntul vine înainte, ca noi să ne dăm seama ce este El, şi Duhul să ne descopere. Şi mă rog acum ca Duhul Sfînt să ia aceste lucruri ale lui Dumnezeu şi să le pună afară în inima noastră, la fiecare bărbat şi femeie, băiat şi fată, aici.

E-86 Arca! Acolo era una din ele, Noe a construit-o, o cale de scăpare. A doua de care se vorbeşte, era aceea în care a fost pus Moise. A treia a fost chivotul mărturiei, la Israel. Şi a patra, toate s-au împlinit în a patra, fiind Cristos Isus.

E-87 Să mergem înapoi acum şi să începem la prima, în Genesa, şi să vedem cum a fost făcută pregătirea pentru arcă, şi să vedem dacă ea nu-l tipizează exact pe Cristos. Şi toţi acei care s-au adunat în fiecare arcă, sau sub... au venit la împăcare prin arcă. Toţi au fost feriţi prin judecată. Şi tot aşa de sigur cum ei au fost feriţi în simbol, cu cît mai mult sîntem noi să fim scutiţi în Cristos, adevăratul pre-model al tuturor arcelor! Oh, El este minunat!

E-88 Apoi noi observăm, acolo în urmă, că Dumnezeu i-a spus lui Noe, a zis, "Eu vreau ca tu să o faci dintr-un fel specific de lemn." Acum, doar cu orice lemn nu va merge. Noi trebuie să avem un fel anume, şi el trebuie să fie lemn de gofer. Lemnul de gofer acum era... eu am studiat aici, cu cîteva săptămîni, despre ce era lemnul de gofer. Şi el era un lemn moale, pliabil. Şi, acum, acela este ceea ce formează arca, era un lemn care putea să fie aplicat uşor, un lemn pliabil.

E-89 Acela-i credinciosul. Odată în mîinile lui Dumnezeu, tăiat jos din propria lui neprihănire de sine a pomului, el devine pliabil în mîinile Ziditorului. Nu purtat peste tot cu orice vînt de învăţătură; ci apliabil, care se potriveşte drept în Cuvîntul lui Dumnezeu, să fie folosit uşor.

E-90 Şi noi observăm că el era lemnul care să absoarbă umezeala, uşor, să ia înăuntru umezeală. Şi acum, la un lucru, omul pliabil în mîinile lui Dumnezeu, ar putea fi un lucru mare pentru Dumnezeu, sau tu puteai fi un lucru mare pentru diavolul.

E-91 Acum, dacă corabia a fost făcută din lemn care era pliabil şi s-ar fi absorbit cu apă, nu ar fi decît puţină vreme pînă cînd ar fi fost umplută cu apă. Şi s-ar fi scufundat imediat, devenea grea, deoarece lemnul de gofer este foarte uşor. Şi apa s-ar fi îmbibat chiar prin el.

E-92 Astfel, aceasta este ceea ce mă gîndesc astăzi. Aceasta este. Eu cred, astăzi, că necazul cu mulţi oameni şi femei sinceri astăzi este că, nu-nu vor să se predea complet, ci au mers după eroare. Şi de aceea arca a devenit umplută cu apă, nu poate să meargă mai departe. Ea se pleacă în sus şi-n jos, aproape gata să se scufunde.

E-93 Astfel ce fel de Duh Sfînt a format acolo calea? Dar aceasta... Ei nu puteau rezista să meargă înainte în felul acela. Astfel Dumnezeu i-a spus lui Noe, "Unge-o cu smoală pe dinăuntru şi dinafară. Pe ambele părţi, smoleşte-o."

E-94 Atunci eu am studiat acolo din ce a fost făcută smoala. Am mers înapoi şi am obţinut-o, şi am mers înapoi într-un dicţionar vechi, şi am început să aflu ce a însemnat smoala. În Greacă, am aflat că smoala însemna un lucru, însemna, de asemenea, o substanţă. Dar, cum obţineau ei smoala, ei o băteau afară dintr-un alt pom. Ea era ca o răşină, şi ei au bătut-o afară şi au fiert-o, şi apoi au turnat-o pe ceva. Şi ea a devenit smoală.

E-95 Ce lucru frumos, a lemnului înainte ca el să fie tăiat jos, un anumit fel de buştean, fiind uman. Cristos, în umilinţa Lui, fiind uman. Şi Biserica, arca Lui de astăzi, venind în Biserica Lui, care nu este nimic mai mult decît Propriul Lui Trup spiritual aici pe pămînt. Acela, Cristos a fost tăiat jos, şi viaţa a fost bătută afară din El, ca ea să poată fi aplicată la Biserică.

E-96 Acum, acest lemn moale de gofer, cînd ei au turnat această smoală fierbinte peste el, el a absorbit-o foarte repede, înăuntru şi în afară, şi l-a făcut pecetluit. Amin. Oh, voi o vedeţi? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] O pecete! Moale, absorbind înăuntru Cuvîntul lui Dumnezeu; Cristos a turnat înăuntru Duhul Sfînt, înfierbîntat. Amin. El nu va curge cînd el este rece. El trebuie să ajungă fierbinte. Ceea ce avem noi nevoie astăzi este o adunare de modă veche, a Duhului Sfînt, înfierbîntată, turnată jos.

E-97 Ei au luat acel lemn moale de gofer, polonicul cel mare, şi au turnat-o peste, în lemnul de gofer, foarte moale, pregătit. Apoi, dinăuntru şi afară, smoala aceea a mers prin el şi l-a învelit deasupra ca oţelul. Nici un pic de apă nu mai putea intra înăuntru deloc. Aceasta era o protecţie.

E-98 Şi fiecare om care vine şi primeşte pe Cristos, şi-l înveleşte prin Duhul Sfînt, devine aşa într-un gînd încît el nu mai vede nimic altceva decît pe Cristos. Lui nu-i pasă de lume, mai mult. Voi puteţi să-l izbiţi, să-l azvîrliţi, să-l daţi afară, să facă orice lucru vor ei, dar el este învelit. Cu alte cuvinte, el este pecetluit. Pecetluieşte toate crăpăturile. Aceea au făcut ei cu smoala. Şi Biblia a spus ce...

E-99 Voi ştiţi ce este pecetluirea pentru aceasta, are cu această arcă de astăzi? Efeseni 4:30 zice, "Să nu întristaţi pe Duhul Sfînt al lui Dumnezeu, prin care voi sînteţi pecetluiţi," sau unşi cu smoală, învăluiţi "pînă în Ziua Răscumpărării." Amin. Toţi pecetluiţi. Fiecare porţiune mică din lemn, fiecare orificiu mic, fiecare gaură mică, fiecare crăpătură mică, fiecare por mic din lemn, este doar pecetluit şi învelit înăuntru, cu Duhul lui Dumnezeu. Oh, ce minunat!

E-100 Vedeţi, dacă voi o puneţi rece, voi aţi avea găuri de aer în ea. Dacă voi loviţi vreodată într-un lemn sau ceva, aceasta ar putea să-l rupă, deoarece el are un defect în el. Dar cînd ea este încălzită, turnată pe el, atunci ea merge peste tot şi-l pecetluieşte, pe ambele părţi, înăuntru şi în afară. Amin.

E-101 Model perfect pentru Cristos şi Biserica Lui. Cum un pom a trebuit să fie tăiat jos, să fie bătut şi strivit şi tot sucul scos afară din el; şi apoi acela să fie aplicat la celălalt pom, să păstrezi pomul prin judecată. Cristos a fost tăiat jos, ca prin Viaţa Lui, şi prin Duhul Sfînt, Biserica să poată fi dusă prin judecată. O vedeţi? Ce tablou frumos. Oh, doamne! Aceea vă cutremură, nu-i aşa? Doar face ca inima să vă salte înainte şi înapoi. Vedeţi? Toată aceasta vorbind despre Cristos, fiecare lucru din Vechiul Testament era despre Cristos, prevestindu-L.

E-102 Cineva a zis, zilele trecute, el a zis, "Frate Branham, de ce este că aceasta se întîmplă şi aceea s-a întîmplat?" Păi, el şade prezent acum. Eu mîncam la o masă.

E-103 Eu am zis, "Soră, vino înapoi, despre toate aceste lucruri, şi vino înapoi la început." Am zis, "Primul lucru care a fost persoana aceea, înainte de oricare altul; înainte să existe o celulă, ei erau duh. Aceea este partea fundamentală. Păstraţi duhul acela corect; din fiecare lucru de la acel duh, în partea aceasta, va pieri. Dacă acestea sînt case, pămînturi, cămine, sănătate, orice ar putea fi, este pieritor, şi se va duce chiar drept înapoi în duhul acela din nou." Aleluia! Şi drept înapoi la acel duh din nou, astfel păstraţi aceea corect.

E-104 Nu contează ce aveţi, aici în lumea aceasta, sau ceea ce nu aveţi, păstraţi-vă inima drept în acord cu Dumnezeu. Căci aceasta este tot... Fiecare lucru, toate casele voastre, pămînturile, toţi banii voştri, toată boala voastră, toată sănătatea voastră, toţi copiii voştri, totul, fiecare lucru pe care îl aveţi aici pe acest părnînt, toate vă vor părăsi, şi veţi merge chiar drept înapoi la început din nou. Dacă aceea este în ordine cu Dumnezeu, tu vei veni din nou tot aşa de sigur cum există un Dumnezeu în Cer. Dacă ea nu este în ordine cu Dumnezeu, tu trebuie să iei ruta cealaltă. Tu eşti aici ca să faci o alegere. Fă-o, astăzi, pentru Cristos.

E-105 Observaţi. Oh, doamne. Un alt lucru care a însemnat cuvîntul acela, cînd el a zis, "Smoleşte, smoleşte-o," unge-o, sau îmbibă-o cu răşină, aceasta înseamnă, "a ispăşi." Acum, cuvîntul smoli înseamnă "a ispăşi." Acolo în Levitic, acelaşi cuvînt care a fost folosit pentru smoală în Genesa, în Levitic este folosit ca o ispăşire, să facă o ispăşire. Păi, acum, ispăşi este "să stea între." Şi smoala care era în lemnul de gofer, în corabie, era să "ţină afară," sau să ispăşească pe credincios de la mînie. Voi o vedeţi?

E-106 Noe nu putea să intre în mînie, apele judecăţii. Oh, eu o văd acum. Voi o pricepeţi? Priviţi. El nu putea veni în judecată, deoarece acolo era o ispăşire între el şi judecată. Iar judecata era apa lumii.

E-107 Iar credinciosul, în Cristos, este ferit în siguranţă. Amin. Nu pe meritele lui însuşi, ci pe supunerea lui, supunerea să păşească în corabie. Singurul lucru pe care Noe trebuia să-l facă era să intre în corabie. El nici măcar nu a trebuit să închidă uşa, Dumnezeu a făcut asta Însuşi. Păşeşte înăuntru! Aceasta-i tot ce face credinciosul, este să umble prin credinţă în Cristos. Dumnezeu poartă de grijă la restul. "Cel ce aude Cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţă veşnică, şi nu va veni la Judecată." A trecut de la moarte la Viaţă, în corabie, la adăpost pentru totdeauna. Amin. Lăsaţi judecata să zguduie, unde, dacă ea vrea.

E-108 Păi, îmi imaginez, uneori corabia stătea pe capăt, şi cu susul în jos, şi toate celelalte. Dar Noe era la adăpost. Smoala a stat între el şi judecată.

E-109 Şi, astăzi, Sîngele lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, stă între noi şi toată Judecata. Amin. "Nu va fi condamnat, sau să vină la Judecată, ci trecut din moarte la Viaţă." Amin. De ce? Deoarece el este în corabie. Ce tablou perfect!

E-110 Pomi, tăiaţi jos; în felul în care ei au început în lume, tăiat jos mai întîi. Acela-i fiecare om, care vine în lume, "Născut în păcat, şi format în nelegiuire, vine în lume vorbind minciuni." Ruinat, neiubitor, necredincios; departe de Dumnezeu, înstrăinat, fără speranţă, fără Cristos; moare şi se duce într-un mormînt al păcătosului, gata pentru Judecată.

E-111 Apoi, Cuvîntul vine înainte, "Mai ascuţit decît un cuţit cu două tăişuri," taie pomul jos, îl ciopleşte, taie jos toţi ţepii şi toţi spinii. Taie partea cea mai bună din el, şi este pliabil, amin, în mîna Ziditorului, Cristos!

E-112 Atunci Viaţa Lui a fost turnată afară la Calvar, care, prin vărsarea Sîngelui, El să poată face o ispăşire să protejeze pe omul care este în corabia de adăpost. Oh, doamne, ce tablou! Apoi, pentru ca să obţină smoala să o pună pe el...

E-113 Deoarece, el se va umple cu apă. Eu vreau ca voi să luaţi aminte la aceasta. Un om doar zice, "Păi, eu cred Cuvîntul. Eu voi lua doar aceasta, aceea." Fără Sînge, tu eşti rămas în lume. Nu contează cît de mult eşti tu în corabie, cît de multă corabie sau ce scîndură eşti tu, tu trebuie să fii uns cu smoală, îmbibat sus; cu totul îmbibat cu Duhul Sfînt, să ţină lumea afară.

E-114 Apoi, eu vreau ca voi să observaţi, cît de frumos! Apoi, pentru ca să... Acolo trebuia să fie un alt pom tăiat jos, un om Rudenie tăiat jos, şi bătut pînă cînd toată răşina a căzut afară din el. Şi această răşină a fost atunci turnată în celălalt care a fost tăiat jos, ca să-l păstreze. Amin. Şi, astăzi... Păstrat pînă cînd? Păi, păcatul acela, cu şase mii de ani în urmă...

E-115 Şi ei văd corabia veche, încă, şezînd pe vîrful unui munte. Nici un alt lemn nu a rezistat vreodată aceasta, şi niciodată nu va fi. De ce? El a fost uns cu smoală prin moartea altuia. Arca încă stă, smolită înăuntru şi în afară, ca un memorial despre ce va face smoala.

E-116 Oh, ce tablou perfect, cum este Cristos. Poziţia credinciosului în Cristos, după ce este odată în Cristos, smolit pe dinafară cu... Tot ce aveţi de făcut... Arca este pregătită. Singurul lucru pe care-l aveţi de făcut este să veniţi înăuntru şi să credeţi.

E-117 Observaţi, Noe, cînd el a venit înăuntru. Acela era singurul lucru pe care el l-a avut de făcut, era să meargă înăuntru. Dumnezeu a închis uşa, şi el era la adăpost pînă a trecut judecata. Dumnezeu a făcut închiderea; Dumnezeu a făcut deschiderea. Acela-i credinciosul, astăzi, în Cristos.

E-118 Observaţi. Repede acum. Următoarea arcă, despre care s-a vorbit, noi vom merge în ea doar într-un moment, era Moise. Biblia declară coşuleţul acela de a fi o arcă. Şi, observaţi, el a fost pregătit de către mama, acea care i-a dat naştere.

E-119 Amin. Nu prin ceva seminar, nu prin vreo experienţă teologică, ci Acela Care îi dă naştere la credincios, a pregătit arca pentru el, şi l-a purtat prin Judecată.

E-12

E-121 Şi atunci ea a mers şi l-a nămolit. Nămolul este o smoală, din nou. Acelaşi cuvînt, nămol, luat drept de-a lungul, priviţi, dacă nu zice "smoală" sau "a ispăşi."

E-122 Apoi, voi vedeţi, cu ţesătorii împletind tulpinile înăuntru şi afară, a făcut mici despărţituri înăuntru acolo, astfel acestea să ţină smoala. Oh, doamne! Cum credinciosul ...

E-123 Ce ruşine, astăzi, că noi sîntem toţi separaţi; unul un Metodist, celălalt un Baptist, şi unul un Luteran, şi unul un Unitarian, şi unul un Trinitarian. Şi ce păcat! Ei toţi ar trebui să fie împletiţi de aproape împreună, apoi smoala turnată peste, atunci toate acestea se lipesc împreună, şi se cimentează împreună, făcînd un adăpost. Minunat, turnînd smoala pe ea!

E-124 Atunci bebeluşul Moise a fost culcat în coş şi împins afară în judecata apei. Apa întotdeauna înseamnă densitate şi mulţimi de popoare. Micuţul copil acolo afară, probabil că o mică acoperitoare pe faţa lui, afară pe arcă, afară pe Rîul Nil. El este repede. Şi acolo, mergînd în jos de-a lungul acolo, prin trestii şi pipirig, şi aligatorii şi toate celelalte, pe acolo în Nil. Şi ploile şi furtunile şi vijeliile, şi acestea suflau pe acolo, vîscolele. Corăbioara a ieşit izbutind. De ce? Acolo era un preot care era în arcă. [Fratele Branham bate pe amvon de trei ori – Ed.] Amin. El era un preot. El era un dătător de lege. El era un împărat.

E-125 Aşa era Noe! Noe, de asemenea, era un tată. Şi tatăl, el însuşi, care a făcut arca, a fost în arcă cu averea lui.

E-126 Cristos, Tatăl nostru, Care a făcut arca cu Propriul Lui Sînge, este înlăuntrul arcei, cu credinciosul, avînd părtăşie. Doamne!

E-127 Aşa cum toţi copiii şi toate animalele au ascultat la predica lui Noe, în timp ce judecăţile erau pe ea, turnînd în jos. Arca urcînd înapoi pe valuri, încercată pe acolo, din loc în loc. Noe a zis, "Staţi liniştiţi, copii. Dumnezeu a făcut această arcă. Ea este construită conform cu instrucţiunile Lui. Ea va rezista fiecare lucru pe care diavolul poate să-l trimită împotriva ei." Noe în corabie, predicînd, luat de la judecată.

E-128 Micuţul Moise acolo afară, privind în sus înspre cerul luminat de stele noaptea, cînd vîntul suflă şi şuieră de-a lungul locurilor. Bătrînul Nil săltînd, şi crocodilii mergînd aproape de coş. Aleluia! Asigurat, protejat, stînd între, era un ispăşitor între el şi toate vijeliile şi vînturile năpraznice pe care Diavolul le putea trimite. Nimic nu putea deranja arca aceea micuţă. El a plutit drept înainte prin ele.

E-129 Eu pot vedea pe marele Duh Sfînt stînd deasupra lui. Eu pot vedea Îngerii lui Dumnezeu stînd pe aproape, cu săbiile Lor scoase. Nu, domnule, nimic nu o va atinge!

E-130 Eu pot vedea pe Diavolul încercînd să scufunde arca sus acolo. Iar Noe cînta, "Isus, ţine-mă lîngă cruce," sau orice era ea. Toţi dracii din iad nu puteau să o ia, deoarece ea este construită conform cu instrucţiunile lui Dumnezeu. Acolo era o ispăşire care stătea între judecată şi milă.

E-131 Acela-i fiecare credincios astăzi, nu contează cît de greu ar putea să pară! ... ? ... cît de grea ar putea părea viaţa. Atît timp cît tu eşti în Cristos Isus, nu există nimic prezent, nimic în viitor, să poată ajunge la sufletul tău, să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu în Cristos Isus. Amin. Diavolul va întoarce fiecare vijelie din iad, dezlegată, peste voi, dar Dumnezeu are o ispăşire stînd între voi. El va pluti fiecare val. Ea va merge prin fiecare pat de aligator.

E-132 Unde a debarcat el? Chiar drept în linia de a fi împărat la tot Egiptul. Aleluia!

E-133 Şi într-una din aceste zile, cînd această arcă veche va debarca de cealaltă parte a Iordanului furtunos, noi vom păşi afară ca preoţi şi regi pentru Dumnezeu, stînd sub ispăşirea Sîngelui Domnului Isus Cristos. Dat gratuit pentru oricine vrea; ispăşirea, mila.

E-134 Acolo în Vechiul Testament, El a zis, "Acum tu să faci un-un chivot." Şi El a specificat lemnul, "lemn de salcîm." Sau, tu îl poţi face din acest lemn. El este numit, în Biblie, "lemn de shittim," dar el este de fapt numit "lemn de salcîm." Şi tu îl poţi face acelaşi lucru, chivotul. Şi a zis, "Tu să-l faci, şi să-l poleieşti cu aur."

E-135 Priviţi chivotul acela, vedeţi dacă el tipizează pe Cristos. Observaţi, el a tipizat de fiecare dată. Noe era un model al lui Cristos, făcînd o cale. Aşa era Moise.

E-136 Acum priviţi chivotul legămîntului. El a zis, "Tu să-l faci din lemn de salcîm, şi să-l poleieşti cu aur." Oricine care cunoaşte Scriptura, ştie că aurul vorbeşte despre Divinitate, şi lemnul vorbeşte despre umanitate. Vedeţi, El a zis, "Tu să-l acoperi, să-l poleieşti cu aur, peste lemn," aceea este Divinitate peste lemn; Cristos peste Biserică, înăuntru şi afară. Divinitatea, poleită!

E-137 Tu să ai un capac deasupra lui. Acesta va fi un scaun de milă, unde se vor odihni toate legile în el. Dar înainte ca tu să iei ... ? ... să îl stropeşti cu sînge. Legea vorbeşte despre judecată. Dar între lege şi adunare, acolo era ceva să ierte. El a stat în locul lui.

E-138 Model al lui Cristos! Între mînia lui Dumnezeu, judecata la iad, între aceea şi credincios stă Divinitatea Însăşi, Cristos, stînd în cale, cu ispăşirea făcută, să ne salveze din păcatele noastre, şi să ne vindece de bolile noastre. Divinitatea stă în cale, între judecată.

E-139 Legea era un judecător. Legea a judecat, dar ispăşirea a stat între credinciosul mărturisit şi judecată. Acolo a stat judecata în chivot, gata să vină înainte. Dar cînd a venit, ea nu a putut, pentru că acolo era o ispăşire stînd între ea şi credincios. Şi credinciosul a venit şi a acceptat pe Cristos, în umbră şi model, sînge vărsat stropit pe scaunul milei. Atunci el a avut milă, şi putea să plece, bucurîndu-se, deoarece el era liber de la judecată.

E-140 "De aceea acum nu mai există nici o condamnare pentru acei care sînt în Cristos Isus, care nu umblă după fire, ci după duh." Şi cînd un om ştie că el a murit faţă de lucrurile lumii, şi acei care ajung în Cristos Isus; şi umblă conform cu Duhul Sfînt, şi nu în căile acestei lumi păcătoase, acolo nu mai există condamnare pentru el. El poate privi în faţa iadului şi judecăţii, şi să se bucure, pentru că acolo este Sîngele lui Cristos care face ispăşire, stînd între el şi judecată. Amin. Ia te uită.

E-141 Credinciosul, odată înăuntru, capacul este închis jos, şi aceea a stabilit-o pentru tot timpul. [Fratele Branham bate pe amvon – Ed.] Amin. Aur, Divinitate, aşezat deasupra şi dedesubtul lui, şi peste tot în jurul lui. Infăşurat în Divinitate! Fiecare om care a venit în Cristos, este înfăşurat în Duhul Sfînt şi devin fii şi fiice ai lui Dumnezeu.

E-142 Acolo în acest aur bătut. Ei l-au încălzit şi l-au bătut. Şi bătătorul de aur, bate aurul. El trebuie să-l bată cu un ciocan. Şi ei bat aurul pînă cînd el îşi vede reflectarea lui în acesta. Atunci îl încălzeşte, şi îl toarnă afară peste chivot, şi el s-a absorbit în lemn. Oh, doamne!

E-143 Cînd Duhul Sfînt, fiind puterea, Duhul Sfînt şi Foc, turnat afară peste credincios, prin Sîngele lui Cristos, face o ispăşire acolo pentru el. El este la adăpost de toată judecata Divină.
"Include aceea bolile?" Da, domnule. Absolut include.

E-144 El nu spune, că nu te va împinge pe aici, că nu te va batjocori, că nu va veni asupra ta, că nu va face aceasta. "Dar multe sînt mîhnirile celui neprihănit." De multe ori, cînd arca este aruncată încoace şi încolo, "dar Domnul îl scapă din toate acelea."

E-145 Multe salturi a avut vechea arcă. Multe urcuşuri şi coborîşuri, şi multe vijelii a străbătut ea, dar ea a debarcat pe Muntele Ararat, tot la fel.

E-146 Mulţi aligatori s-au hrănit, traversînd apa, multe vijelii au trecut prin noapte, prin multe furtuni întunecoase a trecut ea, dar a debarcat în siguranţă în pipirig, unde cel zelos a putut fi dus la tronul naţiunii; de la cel mai de jos la cel mai de sus. Amin.

E-147 Noi mizerabilii, nenorociţii, de la cei mai de jos dintre toate insectele, cei mai de jos dintre toate creaturile, poluaţi moral, morţi spiritual putem fi ridicaţi de la locul acela, prin chivotul Sîngelui Domnului Isus Cristos, să fim fii şi fiice, şi regi şi preoţi pentru Dumnezeu. Ce tablou! Ce avem noi în consideraţie? Cum poate omul să refuze o astfel de propunere, pe care Dumnezeu a făcut-o cu omul?

E-148 Acolo, un alt lucru pe care eu vreau ca voi să-l observaţi. Cînd chivotul a mers la locul lui, El a zis, "Să pui o coroană de aur deasupra lui." Cu alte cuvinte, cînd chivotul a fost poleit peste tot în jur, cu toate acestea, legea era în interior. Şi apoi observaţi, un alt lucru, pîinea, azima, sau mana, care a căzut la început, mana aceea era în vas, a fost ţinută înlăuntrul chivotului.

E-149 Şi, frate, dacă tu ai gustat vreodată pe Dumnezeu, să vezi că El este bun, intră o dată în chivot, pentru că acolo este unde stă mana. Nu afară în ceva crez vechi, firesc, liber sau una alta. Ci, în Cristos, înăuntru! Vino înăuntru la uşă, şi Dumnezeu va închide uşa după tine, ţinînd judecata afară.

E-150 Observaţi, cum el a intrat înăuntru. El a luat acest chivot... De asemenea, toiagul lui Aaron a fost pus acolo înăuntru, şi a înmugurit; un toiag vechi care era mort, un baston, un băţ, nimic mai mult decît bucata aceea de lemn chiar acolo, în care toată viaţa este dusă din el. El este aşa de uscat cît poate fi. Dar odată ce este pus în locul acela sfînt, el a trăit din nou.

E-151 Fiecare păcătos, mie nu-mi pasă cît de searbădă, cît de neagră, cum a fost viaţa ta; în Prezenţa lui Cristos, tu vei trăi din nou, şi vei înflori şi vei produce flori, şi hrănit de Duhul. Cît eşti de bolnav, aceea nu contează; tu totuşi vei trăi, în Prezenţa Ispăşirii. Ce minune! Ce lucru avem noi în consideraţie! Ce Scriptură! Ce Dumnezeu! Ce-ce perfect! Ce temelie sigură! Toate celelalte terenuri sînt nisipuri mişcătoare! Toate celelalte terenuri sînt nisipuri mişcătoare!

E-152 Observaţi, ce coroană! De ce? El era împăratul. Ce însemna coroana aceea de aur, care stătea pe capacul, cutiei? Ea însemna că aici, cu aurul acela pus peste el, umanitatea era acoperită cu aur. Sîngele stropit pe vîrful ei, şi o coroană stătea pe ea.

E-153 Ce model perfect al lui Cristos, şi Divinitatea Lui, dragostea Lui! El a venit în lume, şi S-a aşezat peste omenire, Biserica Lui, credincioşii Lui. Peste aceea, El şi-a stropit Sîngele Lui Propriu, şi va salva "pe oricine vrea." Şi doi Ingeri, bătuţi din aur, şi aripile îndreptate unul către altul, la scaunul milei, unde vine fiecare credincios, îşi mărturiseşte păcatele, primeşte împăcare pentru păcatul lui.

E-154 Acolo este El. Acum priviţi la El. Coroana de aur, îl reprezintă aceea pe Cristos? Da. Cînd Cristos a fost aici pe pămînt, El a fost încoronat cu o coroană de spini, să verse Sîngele. Asta-i adevărat. Dar fiecare credincios care vine prin acel Sînge vărsat, trage înainte coroana aceea de spini şi-L încoronează cu gloria la udelor şi onoarei. Fiecare credincios care păşeşte în Prezenţa Lui, acceptă Sîngele acela din sprînceana Lui presată aici cu spini, şi-L încoronează cu slavă şi laude şi măreţie: ca Rege al regilor, ca vindecător, ca Alfa, Omega, ca Inceputul şi Sfîrşitul, ca Sfetnic, Prinţ al Păcii, Dumnezeu Puternic, Părintele veşniciei.

E-155 Noe era tatăl în arca lui. Moise era tatăl în arca lui. Cristos este Tatăl în arca Lui, cu supuşii Lui, voi oamenii, Biserica, credinciosul, asiguraţi la adăpost.

E-156 Eu vreau ca voi să observaţi, iarăşi, apropierea de arca aceea. Vine printr-o cale care... Voi observaţi, fiecare om care a venit în chivotul acela, trebuia să vină prin, mai întîi, curtea din afară; următoarea prin care el trebuia să vină, era perdeaua din lăuntru; apoi în sfînta sfintelor. Acela era Cristos ca Profet, ca Preot, ca Impărat, încoronat!

E-157 Primul lucru, vine, voi vedeţi se vorbeşte de El aici, cînd El trece prima dată, El a fost un Profet.

E-158 Un om care vine la Cristos mai întîi trebuie să vină la cruce. Crucea a fost preoţia Lui. Crucea a fost acolo unde El a fost reprezentat în moarte. Acolo este unde crucea aceea, unde, "Dumnezeu aşa a iubit lumea încît El şi-a dat singurul Lui Fiu născut."

E-159 Nu există nici un om, în toate minţile lui, să poată veni vreodată înaintea crucii, adus înaintea Lui, fără să audă pe Cristos predicîndu-i. Cristos este Profetul, Predicatorul.

E-160 Apoi, următorul lucru pe care-L face, El trece atunci pentru ispăşire. El trece prin perdea ca un Preot, să mijlocească, mijlociri, "făcînd mijlociri, şezînd la dreapta lui Dumnezeu, făcînd mijlocire pentru credincios." Şi credinciosul vine în Prezenţa Lui, şi apoi Cristos face mijlociri pentru el, pe mărturisirea a ceea ce crede el.

E-161 Cînd el vine la cruce, el vine sus acum la Cristos. El a zis, "O Cristoase, eu ştiu că Tu mi-ai predicat, prin cruce, Cuvîntul Tău. Eu Te cred. Vrei Tu să ai milă de mine?"

E-162 Şi Cristos, Mijlocitorul, mijloceşte. Atunci El merge drept înainte în chivot, în judecată acolo, şi poartă toată judecata lui. [Porţiune goală pe bandă – Ed.] Luînd la o parte tot păcatul şi ruşinea, şi-l împacă cu Dumnezeu. Prin împăcarea Sîngelui, îl aduce înapoi în părtăşie cu Dumnezeu, şi încrederea în chivot la adăpost pentru totdeauna.

E-163 Nimic de ce să se îngrijoreze! Nici o vătămare nu se poate face. Tu eşti tot atît de asigurat cît poţi fi. Lăsaţi să vină furtunile; lăsaţi... oh, orice are loc; lăsaţi să lovească boala; orice lucru să aibe loc pe care Satan doreşte să îl trimită. Dumnezeu vă va legăna drept prin fiecare bucăţică din aceea. Nu mergeţi să săriţi afară. Staţi drept în Cristos. Ziceţi, "Doamne Dumnezeule, 'Pe această Stîncă,' Tu ai spus, 'Eu voi zidi Biserica Mea, şi porţile iadului nu pot izbuti împotriva Ei.' Eu Te cred, Doamne Isuse. Eu îmi ancorez acum sufletul meu într-un cer de odihnă." Oh, doamne!

E-164 Cristos, Căpitanul Şef al salvării noastre! Acolo stă El, marele biruitor. El a rupt perdeaua în două, şi a luat jos toate zidurile de petiţie; a invitat "oricine vrea" să vină şi să ia parte din Viaţa Lui, va fi acoperit cu binecuvîntările Lui Divine, ca acolo să nu fie nici o judecată să vă lovească, la judecată. [Porţiune goală pe bandă – Ed.]... şi zice, a zis, "Dumnezeule, eu sînt în siguranţă pentru totdeauna!"
Eu mi-am ancorat sufletul într-un cer de odihnă,
Să nu mai navighez mările sălbatice;
Uraganul poate bîntui peste sălbaticul, adînc furtunos,
Dar în Isus eu sînt asigurat pentru totdeauna.

E-165 Să vină bolile; să vină necazurile; să vină descurajarea, sau durerile de inimă, şi orice să vină, aceea nu are nimic de a face. Noi primim o Impărăţie care nu poate fi clătinată. Acest lucru poate sări înapoi, şi aşa mai departe, dar Dumnezeu te va debarca tot atît de sigur cît poţi fi, în Impărăţia Lui, într-una din aceste zile. Voi staţi chiar în chivotul Lui.

E-166 Fie ca Domnul să vă binecuvînteze, în timp ce ne plecăm capetele doar un moment.

E-167 Tatăl nostru Ceresc, astăzi, aşa cum privim în Măreţia Lui acolo, noi Îl vedem acolo în urmă cu Noe. Cine trecea peste acele valuri? Cine a fost în arca aceea mică, veche din lemn de gofer? Unde, acum, cel mai mare vas de război pe care noi îl avem nu ar putea să reziste aceasta. Întregul pămînt s-a clătinat şi s-a zguduit pe acolo, mii şi mii de mile afară din orbita lui acolo, s-a învîrtit ca un vîrţej acolo afară, şi valurile sărind la mile înălţime în văzduh. Intreaga lume, acoperită; aceşti munţi mari vechi fiind spălaţi afară din nivelul pămîntului, învîrtindu-se în jur în întunericul miezului nopţii. Judecata; trupurile moarte ploscăind şi plutind. Şi o barcă mică, cu lemn de gofer, smolită înăuntru şi în afară; şi aceia, credincioşii Tăi preaiubiţi, au şezut înăuntru în arcă tot aşa de siguri cît puteau ei fi. Lor nu le-a păsat. Ei au făcut întocmai ce Tu le-ai spus să facă. Ei au urmat instrucţiunile Tale.

E-168 Şi acel care urmează instrucţiunile Tale nu va fi condamnat sau ruşinat. In final, Tu ai încetat furtuna, furtuna vieţii s-a sf'îrşit, apoi noi sîntem debarcaţi cu siguranţă într-o lume nouă. Scumpe Tată Ceresc, astăzi, asupra mării vieţii zguduită de furtună, noi nu înţelegem cum se face, în zilele cînd ştiinţa medicală este mare, cînd bisericile fac lucruri aşa de mari. Dar noi doar ne-am ancorat deoparte în Isus. Furtunile vin înainte, persecuţiile se ridică, dar noi am urmat instrucţiunile. Tu ne vei conduce dincolo. Admite aceasta, Tată Ceresc, aceste binecuvîntări la fiecare. Binecuvîntează pe străin în poarta noastră, în această dimineaţă. Binecuvîntează pe cel nemîntuit, şi fie ca ei să devină copiii Tăi.

E-169 În timp ce avem capetele noastre aplecate, mă întreb dacă ar fi cineva aici care este în afară de Cristos, să vă ridicaţi mîna, zicînd, "Frate Branham, eu îmi ridic mîna către Dumnezeu, doar aşa ca tu şi El să o poată vedea. Eu vreau să fiu amintit, şi adus în arcă înainte de a fi prea tîrziu. Vrei să te rogi pentru mine?" Aţi vrea să vă ridicaţi mîna, zicînd, "Aminteşte-mă"? Dumnezeu să te binecuvînteze, domnule. Dumnezeu să te binecuvînteze, domnule. Dumnezeu să te binecuvînteze. Să te binecuvînteze, soră. Dumnezeu să te binecuvînteze, frate.
"Cînd furtunile vieţii se înfurie, stai lîngă mine."

E-170 Eu nu pot face decizia ta, prietene. Eu pot numai să mă rog pentru tine. Tu trebuie să-ţi faci decizia. Eu nu cred că există vreo persoană cu inima cinstită care să poată veni în Prezenţa Măreţiei Lui, şi să vadă dragostea pe care El a promis-o... Acum, pentru ce aţi ridicat voi mîna? Ceva bate la inima voastră. Acela este Dumnezeu, încercînd să vă tragă în arcă. "Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl Meu. Şi toţi care vin la Mine, Eu cu nici un chip nu-i voi da afară. Eu îi voi da Viaţă veşnică, îl voi învia în zilele din urmă."

E-171 Nu vă înspăimîntaţi. Dumnezeu mînă vînturile. Dumnezeu mînă corabia, El are toate lucrurile pregătite. Păi, Noe nu ar fi avut ceva victorii, dacă nu ar fi fost furtuni şi încercări. Dacă noi sîntem doar puşi printr-un tunel mic sigur să trecem dincolo, nu există bucurie. Furtunile vieţii, sînt acelea care ne fac să avem bucuria. Noi nu am şti niciodată ce era lumina zilei dacă nu aveam ceva întuneric. Noi nu am şti niciodată ce era un vîrf de deal dacă nu aveam un munte. Noi nu am şti niciodată ce era sănătatea bună dacă voi nu aveaţi ceva boală. Voi nu aţi şti niciodată cum să vă bucuraţi de salvare dacă voi nu aţi fost odată un păcătos. Dumnezeu a făcut toate lucrurile, legea contrastului. El vă iubeşte.
Acum, în timp ce aveţi capetele aplecate, şi mîinile ridicate.

E-172 Tată, Dumnezeule, eu mă rog ca, astăzi, aşa cum uşa încă este deschisă, oamenii vin de la est şi vest, nord şi sud, adunîndu-se înăuntru. Mari semne se întîmplă. În ceruri, privelişti înspăimîntătoare; atomicele văzduhului au fost împărţite; hidrogenul se arde. Farfuriile zburătoare zboară; rachete care nu pot fi înţelese, vreun fel de inteligenţă, cred ei, de altundeva (Ei nu ştiu, şi ştiinţa nu poate afla.), se strecoară misterios pe scenă, cu viteza fulgerului. O Dumnezeule, noi sîntem aproape de sfîrşit.

E-173 Şi marea piramidă pe care a zidit-o Enoh, ultima cameră s-a parcurs, gata pentru camera Împăratului acum, Venirea Domnului, chiar în vîrf, pentru piatra de boltă. Tot calendarul astronomiei indică chiar drept, stelele o declară. Aşa cum au făcut ei de prima dată, cînd oamenii înţelepţi au privit în sus şi au văzut stelele, ei au zis, "Acolo, marele Împărat vine." Acum stelele indică din nou.

E-174 Toată natura geme. Inimile oamenilor sînt umplute cu frică; nedumerirea timpurilor; nenorocire între naţiuni; marea mugeşte; marile valuri ale fluxului rup peste tot, omorînd cu sutele în sus şi-n jos pe mal; trăsuri fără cai mergînd pe autostrăzi şi şosele, par ca făcliile alergînd ca fulgerul. Iar noi am trecut drept înainte pe lîngă aceste borne de mile de parcă ele nu erau nimic.

E-175 O Dumnezeule, stopează-ne repede! Opreşte această lume păcătoasă, prin predicarea Evangheliei. Salvează-i pe aceia care şi-au ridicat mîinile, astăzi, Doamne Isuse. Acordă aceasta, astăzi. Fie ca mila Ta pregătită să se odihnească peste fiecare din ei. Fie ca ei să fie chiar acum... Eu nu aş putea face nimic, nimic altceva nu poate fi făcut. A lor este mutarea următoare.

E-176 Tu ai trimis pe Duhul Sfînt. El a pus Cuvîntul în inima lor. Ei şi-au ridicat mîna, că ei L-au crezut. Tu ai zis, "Cel care crede acesta nu va pieri niciodată, ci are Viaţă veşnică." Vino, Doamne, stabileşte-o cu ei pentru totdeauna. Ei Te cred. Şi ei cred Cuvîntul Tău acum. Aşa cum Tu ai zis, "Cel ce ascultă Cuvintele Mele," predicate, "crede în Cel ce M-a trimis," noi o facem, "are," deoarece el a crezut, "Viaţă veşnică; şi nu va avea niciodată judecată, ci a trecut de la judecată la Viaţă," la adăpost în arcă.

E-177 Doamne, lasă-i să se ridice noi... ca oameni noi şi femei noi, băieţi noi şi fete; să meargă din acest tabernacol mic, vechi astăzi, unde s-a adunat această mînă de oameni, afară să trăiască în linii noi; să predice Evanghelia, să-i înveţe să facă, să înalţe pe Cristos pretutindeni. Admite aceasta, Doamne. Binecuvîntează-ne acum, ne rugăm, prin Numele lui Isus. Amin.
Nu mă ocoli, O blînd Salvator,
Oh, ascultă-mi strigătul umil;
În timp ce pe alţii Tu îi vizitezi,
Nu mă ocoli.
Salvatorule, Salvatorule,
Ascultă-mi strigătul umil;
În timp ce pe alţii Tu îi vizitezi,
Nu mă ocoli.
Lasă-mă la Tronul Tău (scaunul milei, vedeţi)... de milă
Să aflu... (Doar lăsaţi sufletul vostru să-i vorbească lui Dumnezeu!) ...alinare (din păcatele mele);
În timp ce ... ? ...
Ajută necredinţei mele.
Să ne aplecăm capetele.
... -vatorule, Salvatorule,
Ascultă-mi strigătul umil;
În timp ce pe alţii Tu îi vizitezi,
Nu mă ocoli.

E-178 Cu capetele noastre aplecate. Oh, eu doar mă gîndesc la timpurile minunate, de fiecare dată cînd vin în această veche carcasă de aici. Eu cred că ea este smolită, a rezistat la multe furtuni. M-a legănat, în zilele de necaz şi încercări.

E-179 Îl văd pe Billy stînd acolo în spate. El este... Eu-eu doar mă simt călăuzit de Duhul, totuşi, să fac ceva deosebit acum. Eu-eu doar simt că Dumnezeu vrea ca eu să fac ceva puţin deosebit. Eu am ceva oameni aici, Dl. D. Cook, Dl. Long, Ervin, cîţiva alţii, îşi au numele lor aici pe o hîrtie, care au venit să aibe puţină rugăciune, şi să vorbim despre lucruri. Ascultaţi la mine acum, în timp ce sîntem în rugăciune, atunci. Eu tocmai am început să-i spun lui Billy, "Vino sus prin interval, şi împarte ceva cartonaşe de rugăciune."
Dar Duhul Sfînt a spus, "Să nu faci asta."

E-180 Acela-i motivul că eu am cîntat Nu Mă Ocoli, O Blîndule Salvator. M-am gîndit, "Bine, ce este asta, Doamne?"

E-181 Eu vreau să vă spun aceasta. Acum, dacă voi mă veţi crede, ascultaţi. Orice este aceasta, aceasta este în inima mea. Orice vreţi voi să ştiţi, oricare este boala voastră, credeţi-L acum. El vă va vorbi acum. El o va face. El vă va vorbi, individual. Eu o cred din toată inima mea. Duhul Sfînt o va face, vă va vorbi, vă va spune întocmai de ceea ce aveţi voi nevoie. Orice vă vorbeşte El, faceţi. Dacă tu eşti olog; El zice, "Ridică-te şi umblă," tu ridică-te şi umblă. Dacă tu ai un cancer, şi El zice, "Uită despre el, de azi înainte," tu să o faci. Vedeţi dacă aceasta nu se întîmplă!

E-182 Dacă tu stai în primejdie, nu ştii pe ce cale să te întorci, El îţi va spune întocmai ce să faci. El va pune aceasta în inima ta chiar acum. Să nu vă îndoiţi de El. Mergeţi şi faceţi-o. Faceţi doar ce El vă spune să faceţi. El o va face.

E-183 Acum în timp ce avem capetele aplecate, aceştia la care le chem numele, eu vreau ca ei să vină aici sus la altar doar un moment, dacă voi aţi ieşi doar. Şi apoi dacă sînt unii dintre oamenii locali, de asemenea, care vor să vină pentru rugăciune, aţi vrea să vă faceţi calea în timp ce stăm toţi cu capetele aplecate.

E-184 Un lucru foarte ciudat, eu am o avertizare foarte ciudată chiar acum, prin Duhul Sfînt, pentru ceva. Eu tocmai mă întrebam cum să fac aceasta, dar El doar mi-a spus, şi eu ştiu că El are dreptate. În timp ce, acei care doresc să fie... să avem un cuvînt de rugăciune, ceva mic înaintea lui Dumnezeu, sau are o nevoie, boală, financiar, fizic, material, oricare sînt necazurile voastre, aţi vrea să păşiţi sus la altar acum doar un moment, în timp ce noi cîntărn versetul acela încă o dată.

E-185 Ţineţi-vă capetele aplecate, fiecare în afară de acei care vîn. Şi mama de aici cu fetiţa, eu vreau ca să o aduceţi aici, chiar aici la altar. În ordine.
Salva torule, ...
În timp ce pe alţii Tu îi vizitezi,
Nu mă ocoli.
Lasă-mă la Tronul milei
Să aflu o dulce alinare;
Vindecă-mi duhul, frînt şi rănit,
Ajută necredinţei mele.
Sal va torule...

E-186 Prietenii mei preaiubiţi, cu capetele voastre aplecate, eu am încercat, toată viaţa mea, să fiu orice dar nu fals. Am încercat să fiu cinstit în lucrurile mele cu Dumnezeu şi cu aproapele meu. Şi eu am încercat aceasta, de fiecare dată, să mă mişc şi să fac întocmai cum îmi spunea Duhul Sfînt. Acela-i motivul pentru care sînt dus din loc în loc, şi opresc adunări, şi merg în alte locuri, deoarece eu urmez călăuzirea Duhului.

E-187 Şi în această dimineaţă, în timp ce predicam aici... Urma să am un rînd de rugăciune; să vin sus, să aduc oamenii sus pentru discernămînt, şi să vorbesc cu ei. Dar Ceva mi-a vorbit, a zis, "Spune oamenilor..." Acela-i motivul că m-am oprit, cu totul dintr-o dată, aceasta s-a întîmplat. A zis, "Cheamă oamenii aici sus, şi spune-le, 'Veniţi, întrebaţi-Mă.' Dacă le lipseşte, Eu le voi spune."

E-188 Vă întrebaţi cum poate fetiţa aceea mică să se facă bine; cum puteţi voi cu cancer să vă faceţi bine; cum voi de aici, cu boală de gît vă puteţi face bine; cum puteţi voi pe bastonul acesta să vă faceţi bine; cum puteţi voi în cîrjele acelea să vă faceţi bine; cum poate orbul să fie făcut să vadă; cum voi care sînteţi în suferinţă şi în necaz.

E-189 Există cineva aici care are necazuri conjugale, necazuri de familie. "Cum pot eu altfel să trec peste aceasta, Frate Branham?" El îţi va spune chiar acum.

E-190 Alte necazuri, voi vă întrebaţi despre aceasta, aceea, sau cealaltă. Doar ceea ce vă atinge inima, acum urmaţi aceea şi vedeţi dacă aceasta nu este corect. Doar urmaţi-o şi vedeţi dacă Aceea nu este corect. Nu vă schimbaţi gîndul. Staţi drept cu aceasta. El a spus că El vă va vorbi.
Acum în timp ce este fiecare în rugăciune.

E-191 [Fratele Branham părăseşte microfonul amvonului şi începe să se roage pentru oameni la altar – Ed.]

E-192 Tată din Cer, binecuvîntează pe fratele meu. Dă-i fiecare dorinţă din inima lui, orice doreşte el.

E-193 Sora mea de aici, Dumnezeule, binecuvînteaz-o. Ia-i greutatea din inima ei astăzi.
Binecuvînteaz-o pe sora mea, Tată. Fie ca Duhul să vină peste ea.

E-194 Dumnezeule, binecuvînteaz-o pe sora mea. Dă-i dorinţa adîncă a inimii ei.

E-195 Tot la fel, la sora mea de aici, prin Numele lui Isus, Tată, admite aceasta.

E-196 Priveşte această fetiţă drăgălaşă, noi sîntem aşa de mulţumitori că Tu ai făcut aşa de mult pentru ea, Tată. Tu ne¬ai ajutat, nu de mult. Eu mă rog ca Tu să faci pe acest copilaş complet sănătos, şi o descoperire pentru alţii, că ei pot să creadă în Tine. Eu binecuvîntez acest copil, în această dimineaţă, în Numele lui Isus Cristos, şi ocărăsc boala trupului ei! ...?...

E-197 Binecuvîntează-1 pe fratele meu preaiubit, astăzi, Doamne. Fie ca credinţa lui să nu dea greş niciodată, aşa cum el priveşte la Calvar, ştiind că Tu eşti acolo, credinţa, orice credinţă este aşezată acolo, Dumnezeu o va confirma şi o va duce la împlinire! (Voi puteţi merge înapoi acum.)

E-198 Binecuvîntează-1 pe Fratele meu Morgan. Dă-i dorinţa inimii lui. Orice cere el, astăzi, fie ca Tu să-i dai, în Numele Domnului.

E-199 Binecuvînteaz-o pe sora mea ... ? ... Doamne, şi dă-i lucrurile acelea pe care le doreşte, prin Isus Cristos.
Dumnezeule Tată, fratele meu, ... ? ... să fie împlinit ...?...

E-200 Fratele nostru de aici din adunarea taberei Ohio, ...?...
Tată Ceresc, fie ca dorinţa inimii lui ... ? ... Fie ca el să afle dorinţa aceea în Isus Cristos. Şi Îţi mulţumesc pentru vindecare, Doamne.

E-201 Dumnezeule Tată, mă rog, cu mîinile puse peste fratele meu, ca dorinţa inimii lui să-i fie acordată ...?...
Binecuvîntează-1 pe frăţiorul meu, Tată! ...?...

E-202 Fetiţa, Tată, eu o binecuvîntez. În Numele Domnului Isus, fie ca ea să primească ceea ce cere ea, în Numele lui Isus. Admite aceasta.

E-203 [Fratele Branham continuă să se roage pentru oamenii de la altar, dar cuvintele lui nu pot fi auzite suficient pentru tipărire. El se întoarce apoi la microfonul de la amvon – Ed.]

E-204 Dumnezeule Atotputernic, aşa cum Tu eşti Stăpînul Cerurilor şi al pămîntului, tu aşezi inima omului în ordine. Tu ai pus stelele în ceruri, şi ele rămîn. Tu ai atîrnat soarele în orbita lui, şi el stă acolo. Tu ai aşezat luna sus acolo în cer, şi ai pus-o să vegheze asupra mării. "Tu i-ai aşezat hotarele, care nu le poate trece. Tu ai vorbit, şi ele s-au supus." Doamne Dumnezeule, tu vorbeşti inimii omului. Fie ca ea să fie întotdeauna flexibilă şi gata să se îmbibe în Duhul, şi să facă lucrurile pe care Dumnezeu le-a poruncit.

E-205 Şi, Tată Ceresc, Tu ai vorbit inimii mele în această dimineaţă, slujitorul Tău nevrednic. Şi eu am vorbit oamenilor, că Tu vrei să vorbeşti; şi s-a făcut, la fiecare din ei. Şi acum, Tată, eu am mers jos, în comemorarea descoperirii Tale către mine, şi mi-am pus mîinile peste ei. Şi, Tată, orice le-ai pus Tu pe inima lor, la timpul acela, Dumnezeule, fie ca aceasta să fie decizia lor veşnică chiar acolo, ştiind că Duhul Tău este aici acum, plasînd pe inima lor exact. Dacă ei sînt ologi, fie ca ei să umble. Dacă sînt orbi, fie ca ei să vadă. Dacă ei sînt îndureraţi, fie ca ei să fie făcuţi fericiţi. Dacă ei au necazuri, fie ca ele să fie îndepărtate. Admite aceasta, Doamne. Dacă ei încearcă să facă o decizie, fie ca decizia corectă să vină chiar acum. Fie ca Duhul Sfînt să descopere toate aceste lucruri de care noi avem nevoie. Admite aceasta, Doamne. Noi sîntem aici la altar, aşteptîndu-Te, închinîndu-ne Ţie.

E-206 Acum, Tată, dacă sînt unii aici la care Tu încă nu le-ai vorbit pînă acum, fie ca Duhul Tău acum să se scurgă în jos. Fie ca El să se mişte în sus şi-n jos la acest altar aici, şi să descopere fiecare lucru. Fă fiecare inimă sigură, Doamne. Fă-o pozitivă, acolo să nu fie nici o îndoială, nicăieri deloc. Fie ca Duhul Tău să îndepărteze toată divergenţa.

E-207 Şi în spate în audienţă, acestor oameni dragi, cei sănătoşi, cei care nu sînt în necaz, acei pe care Tu i-ai binecuvîntat, şi stau aici cu sănătate şi tărie în această dimineaţă! Oh, ei se roagă pentru ceilalţi, camarazii lor, Doamne. Ei au avut probleme asemănătoare, şi ei ştiu că Tu i-ai ajutat.

E-208 Şi acum, Tată, noi ne rugăm într-un acord, ca Tu să trimiţi Duhul Tău şi să confirmi fiecare lucru, Doamne, chiar acum, la fiecare inimă, aşa cum noi aşteptăm umili cu ungerea marelui Tău Duh Sfînt, mişcîndu-se, făcînd lucrul acela care noi simţim că este corect. Admite aceasta, Doamne.

E-209 Acum cu capetele noastre aplecate, fiecare fiind în rugăciune, noi vom cînta cîteva cîntări.

E-210 Nu fiţi epuizaţi acum. Eu nu sînt un fanatic. Voi ştiţi asta. Dacă eu sînt, eu nu o ştiu. Dar Ceva hotărît mi-a vorbit, zicînd, "Eu le voi vorbi. Tu doar cheamă-i aici sus." Eu am făcut ceea ce a zis El să fac.

E-211 Acum în timp ce avem capetele aplecate, şi cîntărn cîntări, doar vedeţi ce vă va spune El. Orice vă spune El, acela este El care vorbeşte.
Noi vom umbla în Lumină, ea este o Lumină aşa frumoasă,
Vine unde picăturile de rouă ale milei sînt strălucitoare;
Străluceşte tot în jurul nostru ziua şi noaptea,
Isus, Lumina lumii.

E-212 În timp ce cîntărn încetişor, fiecare în rugăciune.
Noi vom umbla în Lumină, frumoasă Lumină,
Veniţi unde picăturile de rouă ale milei sînt strălucitoare;
Străluceşte peste tot în jurul nostru ziua şi noaptea,
Isus, Lumina lumii.
Noi vom umbla în Lumină, frumoasă Lumină.
Veniţi unde picăturile de rouă ale milei sînt strălucitoare;
Străluceşte peste tot în jurul nostru ziua şi noaptea,
Isus, Lumina lumii.
Noi vom umbla în Lumină, ...

E-213 Ce lumină? El O dă acum. Lumină!
Veniţi unde picăturile de rouă ale milei sînt strălucitoare.
Străluceşte tot în jurul nostru ziua şi noaptea,
Isus, Lumina lumii.
Vino mărturiseşte-L ca Rege al tău,
Isus, Lumina lumii;
Atunci clopotele Cerului vor suna,
Isus, Lumina lumii.
Noi vom umbla în Lumină, frumoasă Lumină,
Veniţi unde picăturile de rouă ale milei sînt strălucitoare;
Străluceşte tot în jurul nostru ziua şi noaptea,
Isus, Lumina lumii.
Noi vom umbla în Lumină, frumoasă Lumină,
Veniţi unde picăturile de rouă ale milei sînt strălucitoare;
Străluceşte tot în jurul nostru ziua şi noaptea,
Isus, Lumina lumii.