E-1 Să fiţi binecuvântaţi. Să ne rugăm. Tatăl nostru ceresc, Îţi mulţumim pentru Isus Fiul lui Dumnezeu, care a venit pe pământ şi a murit pentru ca să putem avea părtăşie unul cu celălalt în timp ce Sângele Său ne curăţa de toată murdăria, ne aduce împreună în acest timp minunat de părtăşie. Şi ne rugăm ca El să zâmbească asupra noastră în seara aceasta şi să ne dea binecuvântările Sale. O cerem în Numele lui Isus. Amin. Vă puteţi aşeza.
Mulţumesc, Frate Jospeh. Sunt nevrednic pentru un astfel de compliment. Dar ştiu că este… Sper ca Domnul să gândească atât de bine despre mine când voi părăsi pământul. Mulţumesc, Frate Jospeh. Rugaţi-vă pentru mine cu toţii. Vă mulţumesc şi vouă, prieteni, pentru frumoasele complimente… ? ...

E-2 Cineva odinioară, predicam şi am ieşit, era… Cineva, un frate a zis: „Oh, Frate Branham, apreciez aceasta în mod serios.”
Un ins care stătea a zis: „Ştii, nu-mi doresc ca oamenii să-mi spună aceasta.” A zis: „Nu-mi place ca oamenii să spună lucruri. Nu-mi place ca ei să mă laude.”
Am zis: „Mie îmi place.” Am zis: „Este o singură diferenţă între noi doi; eu sunt sincer.” Şi cred că am dreptate. Tuturor ne place ca cineva să spună ceva frumos, nu-i aşa? Da. Dar… Şi apoi cred că lui Isus îi place să-i spunem cât de mult îl iubim. Nu credeţi? Aşa este.

E-3 Vă mulţumesc. Sunt puţin obosit în seara aceasta. Am avut un serviciu în această după amiază, şi deci noi… Aceasta este a opta seară consecutivă, deci este… Sunt doar puţin obosit, nu mult, dar suficient să o pot simţi. Nu dorm noaptea, acesta este motivul. Nu dorm suficient. Şi asta este ceea ce mă stânjeneşte puţin.
Acum, cu toţii Îl iubesc în seara aceasta cu toată inima? [Adunarea spune „Amin.” - Ed.] Amin. Asta este; asta este frumos. Acum, mâine seară, vineri seară, şi mă încred că Doamna Branham poate veni sâmbătă; nu sunt sigur dacă o va face sau nu. Şi sper că-l va aduce şi pe Jospeh… ?...

E-4 Ştiţi, îmi amintesc, micuţul Joseph cam cu şase ani înainte să se nască. Eram în Minneapolis rugându-mă. Citeam despre viaţa lui Iosif, ce persoană minunată a fost. Şi apoi acolo era… Am intrat într-un dulap micuţ unde îmi aveam hainele atârnând, şi am închis uşile. Şi doar plângeam şi mulţumeam Domnului pentru acest Iosif.
Şi Ceva mi-a spus doar atât, nu o viziune, dar Ceva mi-a spus doar atât: „Vei avea un băiat, şi îi vei pune numele Jospeh.”
Deci m-am gândit: „Păi, asta este frumos. Îţi mulţumesc, Doamne.” Deci am început să spun oamenilor despre ea. Păi, imediat, cam după un an, în casa noastră s-a născut un copilaş. Când veneau, unii dintre ei întrebau: „Aceasta este Jospeh?”
Am răspuns: „Nu ştiu.” Am zis: „Nu pot spune aceasta.” Pentru că celălalt copil al nostru care s-a născut acum patru ani a fost o fată. Şi aşa atunci când copilaşul s-a născut, era o fetiţă. Apoi începeţi să mă tachinaţi, în special fraţii mei, ştiţi, fraţii trupeşti care au zis: „Credeam că are dreptate tot timpul, Billy?”
Am zis: „Aşa este. Nu este nevoie să vă îngrijoraţi. El va fi aici.”
A zis: „Oh, da. Meda, în vârstă de treizeci şi cinci de ani, şi naştere naturalăde fiecare dată.” A zis: „Ştiu că va fi aici.” Am zis: „Sigur.”
A zis: „Eşti sigur de aceasta?”
Am zis: „Sunt pozitiv.” Am zis: „Dumnezeu spune întotdeauna adevărul. Voi avea un copil şi numele său va fi Jospeh.”
Şi aşa au spus: „Nu se poate.”
A trecut un an, doi, trei, patru, ajungând până la al cincilea an. Nu, fără Jospeh încă. După ceva timp când Jospeh s-a născut, de ce, eram la spital, şi soţia era sus în cameră. Şi a coborât infirmiera. Şi unii dintre ei au zis: „Acesta este Jospeh?”
Am zis: „Nu ştiu.” A zis: „Ştiu că Jospeh vine. Nu ştiu când.” Am zis: „El va fi aici.” Infirmiera a coborât pe trepte, a zis: „Reverand Branham.”
Am zis: „Da.”
A zis: „Ai un băiat frumos de şapte livre.”
Am zis: „Joseph, ţi-a trebuit mult timp să ajungi aici. Dar sunt foarte fericit că ai sosit.” Am zis… ? ...
Deci eu…

E-5 Când Domnul vă spune ceva, Îl credeţi, deoarece El o va face. Vedeţi? Nu vă îngrijoraţi. Poate va dura puţin, dar El o va împlini în timpul Său bun, nu-i aşa? Şi aşa, Îl iubim, deoarece aceasta este calea prin care putem să Îl luăm pe oricare promisiune. Orice spune, exact asta va face El. Şi o credem cu toată inima noastră.
Acum, priviţi jos aici în camera orchestrei, aşa este, cum o numiţi? [Omul spune: „Da, sigur.” - Ed.] Nu văd mulţi cântăreţi, nu cred, dar văd pe unii luând casetele. Bucuros să te văd Leo, şi Gene, fraţii mei acolo jos. Am auzit că ai avut probleme cu gura din cauza unui dinte scos. Păi, sunt bucuros că este mai bine. Asta este frumos. În regulă. Domnul să fie milostiv cu noi în timp ce ne închinăm Lui în seara aceasta.

E-6 Şi vreau să citesc un text aici, un mic loc găsit pentru a continua serviciul nostru de unde am rămas aseară în Cartea Răscumpărării. Şi înţeleg că sâmbătă este micul dejun, şi că duminică după-amiază frăţiorul meu mai mic, Tommy Hick, va vorbi aici. Este aceasta corect? Sunt sigur că vă veţi bucura cu toţii de Tommy, deoarece el abia s-a întors din Rusia, din spatele liniei.
Şi ştiţi care este lucrul ciudat despre aceasta, atunci când el a zis că merge acolo eram cu toţii la Micul Dejun al Oamenilor Creştini de Afaceri, şi el a zis că va merge în Rusia. Şi Domnul Fisher, poate că el stă aici acum; el este avocatul Oamenilor Creştini de Afaceri, un om drăguţ, tocmai de atunci de pe timpuria Stradă Azusa, Penticostalii, foarte bine, admirat de oamenii din toată naţiunea.
Şi aşa Domnul Fisher a dat o declaraţie. Şi el a zis: „Păi, eu cred că el va merge.” Şi el a zis: „Păi, de ce, Domnule Fisher?”
El a zis: „Păi, în primul rând,” a zis: „Ruşii atunci... Păi, vedeţi, ei l-au lăsat să intre,” a zis: „atunci comuniştii vor afla cine sunt Creştini şi cine nu.”
Şi a zis: „În al doilea rând, ei se vor gândi că băieţelul ăla amărât nu va face nici un rău aici.” Deci l-au lăsat să intre. Deci ei au făcut-o.
Dar îmi imaginez că el le-a făcut ceva rău, deoarece el este un predicator al Evangheliei şi este unul priceput. Deci sunt recunoscător că el a fost acolo. Acum, ciudat lucru, doar mi-am întins gâtul puţin mai departe, şi am zis: „Acum, Tommy, dacă te duci şi te întorci, atunci voi merge.” Deci nu ştiu acum. Acum, sunt implicat. Deci mi-ar plăcea să merg, în regulă. Dar sper că este călăuzirea Domnului când mergem acolo.

E-7 … ? ... Acum, în Evanghelia lui… Acum, Cartea Exodului, mai degrabă, al 14-lea capitol. Îmi place încheierea acestui al 13-lea capitol, Stâlpul de Foc, un Stâlp de Foc care a călăuzit copiii lui Israel ziua şi noaptea. În timpul zilei semăna cu un nor şi în timpul nopţii semăna cu un Stâlp de Foc călăuzind Israelul. Şi acesta era Îngerul legământului, nimeni altul decât Isus Cristos Însuşi, înainte ca El să fie făcut trup şi să intre în pântecul Mariei. Era Cristos. Moise L-a urmat pe Cristos. Cristos a zis, Scriptura spune că El era în pustie cu Moise. Şi acesta era El, Îngerul legământului.
Şi acum, în al 15-lea verset, citim aceasta:
Domnul a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte.”
Îmi place aceasta, nu-i aşa? Fie ca Domnul să adauge binecuvântările Sale la Cuvântul Său.

E-8 Acum, în seara aceasta este mijlocul săptămânii, şi urma ca diseară să îi chem pe toţi cei care au bilete de rugăciune. Dar după ce am început aici, sunt aşa obosit, cred că voi merge înainte şi voi avea serviciul obişnuit pentru bolnavi. Şi poate mâine seară, dacă Domnul voieşte, vreau să mă rog pentru toţi cei care au un bilet de rugăciune, mâine seară.
Chiar Fratele Moore şi Fratele Brown mi-au spus, în acest fel am pornit la început; ei au zis: „Vom veni la platformă să te ajutăm, Frate Branham.”
Şi ei sunt mereu nerăbdători ca să mă întorc la acel fel de servicii. Şi eu sunt la fel de nerăbdător să mă întorc la ele. Ar putea fi puţin ciudat pentru o perioadă, dar va lucra cu mult mai abundent decât se întâmplă acum. Şi aşa, mâine seară, toţi cei care ţin un bilet de rugăciune, vor fi chemaţi la platformă. Cred că ei au dat bilete de rugăciune. L-am întrebat pe băiat acum câteva momente dacă a fost dat vreun bilet de rugăciune. Ei au zis: „Au fost deja date aproape două sute.” I-uri şi K-uri. Şi a zis că literele, şi a zis că dacă vreau pot să chem pe unii dintre ei în seara aceasta, iar mâine seară ne vom ruga pentru toţi.

E-9 Acum, aseară am luat şi am trecut printr-o serie de Scripturi din Cartea Exodului. Am aflat că „exod” înseamnă „chemaţi afară,” Dumnezeu separându-şi oamenii de necredincioşi. Şi apoi înainte, în timp ce El a luat… Am aflat în Scriptură că a fost o mulţime amestecată care a ieşit. Şi asta este ceea ce a adus credinciosul real în necaz, deoarece era o adunare amestecată. Ei erau cei care şi-au topit cerceii şi aşa mai departe, şi au făcut un viţel şi... să se întoarcă în Egipt.
Acum, când fenomenalul este înfăptuit, miracolul lui Dumnezeu a fost înfăptuit, şi s-au întrunit cu toţii, şi apoi o adunare amestecată a urmat, deoarece ei mergeau… Ei erau tăiaţi împrejur şi au ţinut Paştele şi aşa mai departe, dar ei erau tot o adunare mixtă: necredincioşi cu credincioşi. Şi în cele din urmă i-a demascat.
Apoi aflăm că au fost trei principii despre care urma să vorbim. Şi această… Şi această Carte a Exodului, chemaţii afară şi separaţii, o carte a răscumpărării. Şi cele trei principii, vom vorbi despre puterea Diavolului şi puterea credinţei şi puterea lui Dumnezeu.

E-10 Şi aseară am aflat că Diavolul are putere, şi această putere este moartea. Şi după moarte, Diavolul nu mai poate face nimic. El este terminat la moarte. Şi am aflat cum el a adus… Moise, chiar atunci când a aflat că el va fi născut, de ce, el a omorât toţii copiii încercând să omoare pe slujitorul lui Dumnezeu care trebuia să fie un vas ales. Cum a făcut acelaşi lucru prin Abel, când el a văzut că prin linia lui Abel urma să vină Sămânţa neprihănită. Şi apoi Dumnezeu, desigur, l-a adus pe Set să-i ia locul. Şi apoi, în Sămânţa Royală în Cronici, şi de asemenea în Cartea lui Matei, Isus, aflăm cum el a omorât toţi copiii încercând să distrugă sau să oprească programul lui Dumnezeu.
Aici, nu cu mult timp în urmă, ei au dat o declaraţie că nu mai aveţi voie să strigaţi, şi urma să se încerce aprobarea tuturor aceste lucruri în Congres, au zis că vor închide toate uşile, şi toţi oamenii care nu au aparţinut la o anumită denominaţiune, când confederaţia bisericilor s-a unit, şi intrând acum să formeze semnul fiarei pentru această naţiune, această lume… Când ei se vor alia, vor trage toate uşile şi vor închide toate uşile. Şi ei o vor face cândva.
Şi toţi cei care nu aparţin unei anumite denominaţiuni care este în confederaţia bisericilor vor trebui să ia acel semn. Şi făcând aşa, păi, apoi, ei se gândesc atunci că vor opri toate aceste lucruri, ca vindecarea Divină şi toate aceste lucruri pe care bisericile nu le acceptă. Dar ei nu o vor face niciodată; nu o puteţi face. Biserica lui Dumnezeu se va mişca atât de sigur ca lumea. Au mai încercat aceasta înainte, i-au dat ca hrană leilor şi i-au ars de vii, dar Biserica lui Dumnezeu se mişca înainte la fel. A zis: „Porţile iadului nu o pot birui.” Arată că toate porţile iadului vor fi împotriva ei şi puterile iadului, dar nu vor birui niciodată. Dumnezeu se va mişca înainte cu Biserica Sa. Întotdeauna va fi în acest fel.

E-11 Ei au încercat să o oprească. Au încercat să ardă oamenii. Au încercat să-i dea ca hrana la lei, şi leii nu au vrut să-i mănânce. Şi aşa ei au încercat multe lucruri, să oprească această religie de modă veche, dar va fi bună până când Isus vine. Amin. Deci nu este nici o cale de a o opri.
Diavolul este un ins subtil. Şi el are puterile morţii; dar doar atât de departe poate merge, până la moarte. Dar apoi aflăm căci credinţa a păşit înăuntru atunci. La moarte, apoi credinţa a păşit înăuntru şi a recunoscut un Dumnezeu al învierii. Indiferent când mergem la mormânt şi îi punem pe ai noştri dragi în mormânt, lacrimile curgând pe obrajii noştri, şi tristeţea, şi văzând o mamă tânără cu copilul ei în braţe, aşa cum am făcut cu propria mea soţie… Şi toate acele lucruri stând acolo.

E-12 Îmi amintesc acea zi, stând acolo, când micuţul Billy Paul m-a îmbrăţişat, un copil care avea puţin peste optsprezece luni, l-am ţinut în braţele mele, şi privind la mama şi la surioara sa, stând în braţele mamei, în timp ce ei i-au lăsat jos.
Şi slujitorul a luat o mână de nisip şi a zis: „Cenuşă la cenuşă, şi pământ la pământ, şi praf la praf.” Când am auzit acei bulgări căzând pe faţa copilului şi soţiei mele, oh, doamne, doamne, inima mea a fost sfâşiată. Dar stând acolo ascultând venind printre bătrânii pini, părea că se aude un cântec. Există o ţară dincolo de râu. Vedeţi? Chiar în mijlocul morţii, unde am văzut ce a făcut Satan, doar după aceea am văzut învierea.
„Eu sunt Învierea şi Viaţa,” spune Dumnezeu: „cel ce crede în Mine, cu toate că este mort, va trăi.
Oricine…” Ce era? Era credinţa.
Am păşit acolo, şi am zis: „Dumnezeu să te binecuvânteze, dragă; odihneşte-ţi sufletul în pace. Şi într-o zi te voi vedea din nou.” Amin.

E-13 Nu cu mult timp în urmă, Billy şi cu mine am dus o floricică la mormântul mamei sale. Era… El era doar
un puşti. Avea în jur de opt sau zece ani, şi în timp ce coboram la mormânt, el a început să plângă. Era înainte de răsăritul soarelui. Am pus floarea jos. El îşi ţinea pălăria în mână. Şi am îngenuncheat lângă mormânt. El şi-a pus capul pe mine, a început să plângă. A zis: „Tati, mama mea zace acolo.”
Am zis: „Nu, nu, mama ta este acolo (Vedeţi), nu acolo.” Am zis: „Scumpule, noi ne uităm aici la o movilă. Vezi, este îndreptată în sus.” Am zis: „Deoarece am pus-o într-o cavou din beton.” Am zis: „Nu va putrezi, dar este o movilă care este îndreptată în sus. Dar acolo dincolo de mare, este una care are uşile dărâmate. Şi este… Şi Cel care a înviat din morţi a zis: ‚Cel ce aude Cuvintele Mele, şi crede în Mine, cu toate că a murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine, niciodată nu va muri.'”
Am zis: „Ei erau în siguranţă în mâinile Sale. Deci dincolo de acest nor întunecat pe care-l vedem, credinţa zăreşte în treacăt învierea lui Dumnezeu.” Deci sunt aşa de recunoscător că există nădejde dincolo de mormânt şi credinţa care ne aduce la acest loc. Cu toate că… Credinţa poate să-şi ia poziţia pe Cuvântul Stâncii de Veacuri, şi toate valurile iadului, lovind în fundaţia sa, va fi nevoie de ochiul ei de vultur şi de o avântare dincolo de nori, şi să-L vedem pe Dumnezeul învierii şi al promisiunii. Sunt atât de recunoscător pentru aceasta. Şi ştiu că şi voi sunteţi. Şi toţi credincioşii sunt.

E-14 Gândiţi-vă. Avem o Ancoră (Amin.) care este în voal. Nu o putem vedea uneori, dar ştim că este acolo. Ca băieţelul care înălţa zmeul. Ei au zis: „Unde este?” Au zis: „Nu-l putem vedea.”
A zis: „Ştiu că este încă acolo, deoarece îl pot simţi.” Deci, asta este corect. Poate nu-l putem vedea; timpurile devin întunecate. Norii pot să-I ascundă faţa binecuvântată pentru un timp. Dar amintiţi-vă, norii pot să-I ascundă faţa, dar nu-L ascund pe El. Poate ascunde soarele de voi, dar străluceşte în continuare dincolo de nori. Şi credinţa vede soarele dincolo de nor.
Şi aici era mama lui Moise în conflictul prin care-şi testa credinţa. Şi toţi copiii, toţi fiii care vin la Dumnezeu, trebuie să fie mai întâi încercaţi. Dumnezeu vă testează credinţa. Acum, pare că Dumnezeu poate ocoli întregul lucru şi să nu aibă nici o cale de apropiere, şi doar să separe lucrul, dar este mai bine căci vă dă un test, şi apoi vine la voi când sunteţi testaţi. Îmi place aceasta, nu-i aşa? Cea mai mare experienţă a vieţii mele a fost atunci când am ajuns la un munte pe care nu-l puteam urca, traversa sau înconjura. Şi doar staţi pe loc, şi Dumnezeu va da lucrul la o parte. Şi El va muta… Indiferent cât de întunecaţi sunt norii, credinţa îi străpunge cu un ochi care priveşte dincolo de orice poate aşeza Diavolul înaintea voastră. Deoarece Dumnezeu este victoria noastră. Amin.

E-15 Chiar moartea însăşi nu are teroare. Nu-i de mirare căci credinciosul poate să stea şi să spună: „O moarte, unde îţi este înţepătura? Şi mormântule, unde îţi este victoria? Dar mulţumiri să-i fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Cristos.” Aceasta este credinţa care ne face să nu ne ruşinăm. Asta este credinţa care biruieşte.
Şi acum, această mamă cu singurul ei copil din câte ştim. Nu, îmi cer scuze, nu era singurul ei copil. Ea avea încă unul: Miriam. Deci noi… Mama cu copilaşul, aşezat într-un coş tencuit cu nămol, făcut din pipirig, căci prin credinţă, că Dumnezeu se va mişca prin descoperire…

E-16 Ştiaţi că întreaga Biserică a viului Dumnezeu este consturită pe descoperirea Domnului Isus? În grădina Edenului, după copiii lui Israel… Scuzaţi-mă. După ce Cain şi Abel şi ei au fost scoşi din grădină, aţi observat cum Cain (nefiind un comunist) a venit şi s-a închinat Domnului, şi a oferit o jertfă, şi a făcut tot ce a putut… Cain era foarte religios. Dar Abel, el a venit, nu cu lucrări, ci prin credinţă, a zis Biblia. El a oferit lui Dumnezeu o jertfă mai excelentă decât cea a lui Cain, Dumnezeu mărturisind că el era neprihănit, deoarece el a văzut programul lui Dumnezeu, care i-a fost descoperit…
Acum, ei nu au avut… Biblia nu era scrisă atunci. Deci dacă Cain, fratele lui care a fost pus sub aceeaşi învăţătură a tatălui şi a mamei, a coborât şi a adus fructe să facă jertfa… Dar Abel, prin descoperire a văzut că nu erau fructele care ne-au scos din grădina Edenului, aşa cum unii oameni încă mai cred că ar fi. Dar nu erau acele fructe. El a fost făcut muritor de sângele mamei sale sau al tatălui său. Deci el a venit şi a oferit sângele mielului prin descoperire Divină. Nimeni nu i-a spus nimic despre ea, dar el, prin credinţă, L-a văzut pe Fiul lui Dumnezeu venind, şi a oferit un miel ca un model, văzând că Isus era Mielul lui Dumnezeu înjunghiat înainte de întemeierea lumii. Şi Dumnezeu a mărturisit: „Acesta este adevărul.” Dumnezeu va mărturisi întotdeauna adevărul.
Acesta este motivul pentru care sunt aşa de bucuros când putem prezenta naţiunilor lumii un Isus Cristos înviat. Nu este o poveste ştiinţifică, o povestea fantastică. Este o declaraţie absolut pozitivă a lui Dumnezeu Iehova Însuşi, că El L-a înviat pe Isus din morţi. Şi poate fi dovedit. Asta este partea bună a ei.
Acum, când Cain l-a văzut pe fratele său, desigur, el l-a omorât pe fratele său fiindcă era gelos. Dar observaţi cum Abel a primit-o.

E-17 Acum, când Isus a venit pe pământ, coborând de pe Muntele Transfigurării, într-o zi, ei au zis: „Cine spun oamenii că sunt Eu, Fiul omului?”
Şi unii dintre ei au zis: „Păi, unii spun că Tu eşti Moise şi alţii, Ilie; şi alţii aşa mai departe, profetul.” El a zis: „Dar voi Cine spuneţi că sunt?”
Petru a zis: „Tu eşti Cristosul, Fiul Dumnezeului cel viu.”
Şi El s-a întors către Petru şi a zis: „Binecuvântat eşti tu, Simon Bar-Jona (altfel fiul lui Jona) deoarece nu carnea şi sângele ţi-au descoperit aceasta. Nu ai învăţat-o niciodată prin educaţie. Vedeţi? Carnea şi sângele nu ţi-au descoperit aceasta, dar Tatăl Meu care este în ceruri ţi-a descoperit-o. Şi îţi spun, tu eşti Petru, şi pe această Piatră…” Care? Descoperirea spirituală că Isus este Cristosul, nu concepţia mintală, dar descoperirea spirituală. „Carnea şi sângele nu ţi-au descoperit aceasta, dar Tatăl Meu care este în ceruri ţi-a descoperit aceasta. Şi pe această Piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.”

E-18 Ce este? O descoperire. Ce este credinţa? Este Dumnezeu, prin Duh, descoperindu-vă ceva ce El va face sau ce El a promis.
Acum, dacă auziţi numai: „Credinţa vine prin auzire,” dar auzirea nu este credinţa. Multă pâine este cumpărată cu douăzeci şi cinci de cenţi. Dar douăzeci şi cinci de cenţi nu sunt pâinea. Vedeţi? Auzirea produce… Auzirea aduce numai Cuvântul care produce credinţa. Dar „Credinţa este substanţa lucrurilor nădăjduite, evidenţa lucrurilor nevăzute.” Apoi vedeţi, auziţi Cuvântul, Dumnezeu vi-L descoperă, încât El este adevărul, şi prin Duhul vă descoperă adevărul, confirmă credinţa voastră în Dumnezeu. O pricepeţi?
Acum, observaţi. Apoi aceea este Biserica pe care Dumnezeu a zidit-o pe Stâncă pe care porţile iadului nu o pot birui.
Acum, dacă vom observa cum că, Miriam… Sau nu, sau mama lui Moise, mai degrabă, când ea stătea acolo cu copilul ei pentru a-l trimite la moarte… Toţii copiii de sex masculin au fost aruncaţi în râu imediat ce s-au născut. Ei… Au văzut că era un băiat, l-au azvârlit în râu. Şi aici stă mama acum, ştiind că el era copilul potrivit. El era fiul predestinat al lui Dumnezeu. Acum, să nu…

E-19 Cuvântul „predestinat” nu este un cuvânt bine folosit. Cuvântul „cunoştinţa mai dinainte” este mai potrivit. Predestinare priveşte înapoi către cunoştinţa mai dinainte şi cunoştinţa mai dinainte priveşte la destinaţie. Dar Dumnezeu nerealizând-o, punând-o în ordine, o gaură micuţă prin care trebuie să treceţi şi nu puteţi merge altfel; dar Dumnezeu pentru a fi Dumnezeu, El a ştiut sfârşitul de la început, deci El a putut să o prezică, şi a stabilit lucrurile pentru a se întâmpla.
Acum, observaţi. Prin chibzuinţa lui Dumnezeu, El a descoperit prin descoperire spirituală că acesta va fi vasul Său ales. Şi mama sa nu era speriată de poruncile regelui. Pentru că prin credinţă ea l-a văzut cu copiii lui Israel, punându-i în ţara promisă. Amin.
Ce ochi ai credinţei, ce putere a credinţei a avut. Oh, merge aşa departe de puterile diavolului. Diavolul vă duce la moarte, dar credinţa priveşte dincolo de aceasta. Diavolul vă arată mormântul, spune: „Cu toţii vă duceţi.” Asta este corect. Dar mulţumiri să-i fie lui Dumnezeu, înviem din nou. Când Isus vine, cei care sunt adormiţi în El vor veni cu El. Deci credinţa este cu mult mai puternică decât orice are Diavolul.
Diavolul poate pune sperietori de ciori şi altele, şi să vă facă umbre, şi să spună: „Veţi muri dimineaţă. Şi asta este ultima oră. Şi aceasta este aceea şi cealaltă.” Dar aceasta nu sperie credinciosul. Este doar o păcăleală. Dacă Dumnezeu îmi descoperă că nu se va întâmpla, nu-mi pasă ce spune. Voi trece peste ea oricum.

E-20 Când Fraţii Mayo mi-au spus că mai aveam de trăit doar câteva zile, i-am crezut. Am zis: „Păi, pare că sunt dus.” Apoi Duhul Sfânt mi-a descoperit: „Slujba ta este abia la început.” Aleluia. Indiferent ce au zis Fraţii Mayo, nu m-am gândit la ce au zis ei; m-am gândit la ce a zis Dumnezeu.
În urmă cu şase, şapte ani, poate puţin mai mulţi ani, într-un spital era un confrate, un tânăr pe moarte din cauza difteriei negre… Bătrânul tată m-a chemat să mă rog pentru copil, sau băiat, mai degrabă. El avea în jur de cincisprezece ani. Şi băiatul murea. Şi doctorul, el nu dorea să mă lase să intru; el a zis: „Nu poţi intra. Ai şi tu copiii.”
Am zis: „Dar îmi asum riscul.”
El a zis: „Dar vei transmite difteria copiilor tăi.”
Am zis: „Dacă am suficientă credinţă să intru în contact cu difteria; am suficientă credinţă că nu va fi transmisă copiilor mei.”
El a zis: „Nu o poţi face.” Omul era Catolic după credinţă.
Am zis: „Acum, dacă aş fi fost un preot care urma să dea ultima împărtăşire acestui băiat, m-ai fi lăsat…”
„Oh,” a zis el: „asta este diferit.” A zis…
Am zis: „Nu, nu este. Asta este la fel de sacră pentru noi aşa cum este ultima împărtăşire pentru tine.”

E-21 Păi, l-am copleşit. Deci el s-a dus sus şi m-a echipat în întregime în alb, şi mi-a pus un lucru mare peste faţă. Şi eu abia puteam să văd unde mergeam. Iată-mă trecând pe acolo cu o robă târându-se mult în urma mea. Nu m-aţi fi recunoscut atunci. Am trecut pe acolo; era în regulă. Există o singură cale de a ajunge acolo. Asta înseamnă urmarea regulilor. Întotdeauna jucaţi jocul şi veţi câştiga.
Deci am păşit pe acolo, şi mama şi tatăl au păşit înainte. Acolo zăcea băiatul murind, era inconştient de două zile. Am păşit în jur; am încercat să-i vorbesc. El nu vorbea.
Am îngenuncheat, am privit la tată, şi el m-a privit. Lacrimile erau în ochii săi. Mi-am pus mâinile deasupra băiatului. Am zis: „Scumpule Tată ceresc, Tu ai zis, ‚Eu sunt Învierea şi Viaţa.' Tu ai fost acela care ne-ai promis aceste lucruri. Şi acest tată al copilului m-a chemat aici să mă rog, crezând că Tu m- ai trimis să mă rog pentru bolnavi. Şi eu… Tată, mă rog, rugăciunea credinţei care va atinge haina Ta. Şi cu credinţa sigură, atât cât ştiu în inima mea, cred pentru ca acest tânăr să se vindece.” Am zis: „Cer aceasta în Numele lui Isus. Amin. Ridică-te.”

E-22 Bătrânul tată a privit la mamă şi a zis: „Oh, mamă, nu este minunat?” Băiatul era în aceeaşi stare ca la început. Şi el a zis: „Oh, sunt aşa de bucuros.”
Şi micuţa infirmiera care stătea acolo, plângând, s-a întors şi a zis: „Domnule, nu înţeleg.” A zis: „Nu ştii că băiatul tău moare?”
El a zis: „Nu, doamnă, nu ştiu.” Ea a zis: „Păi, acum vezi… ”
El a zis; el a zis: „Băiatul meu nu moare, băiatul meu va trăi.” A zis: „Dumnezeu a promis-o.”
Şi el a zis…
„De ce, priveşte, este bine să ai credinţă,” a zis ea: „domnule.” Dar a zis: „Îţi spun,” a zis, vreo cardiogramă, sau orice făceau ei, un fel de maşină pe care au pus-o pe inima sa. Şi a zis: „Când coboară aşa mult, nu s-a mai întâlnit niciodată în istoria medicinii să-şi mai revină.” A zis: „Băiatul nu poate trăi decât trei sau patru ore.”

E-23 Şi acel bătrân, nu voi uita niciodată. El şi-a pus mâinile pe umerii acelei domnişoare, probabil era adolescentă; el a zis: „Soră, scumpo,” a zis: „tu priveşti la acea maşină. Asta este tot ce poţi să priveşti, dar eu privesc la o promisiune Divină.” Amin.
În dimineaţa următoare băiatul şi-a luat micul dejun. Şi acum s-a căsătorit şi are un copil. Vedeţi? Femeia, tot ce ştia să facă era exact ceea ce îi spunea maşina. Dar bătrânul a privit; credinţa a străpuns dincolo de aceasta. Şi el L-a văzut pe Dumnezeu care poate să facă extrem de mult, Dumnezeul care ne-a promis să nu ne părăsească sau să ne abandoneze niciodată. El… Depinde la ce priviţi. Creştinii privesc la lucrurile pe care nu le văd, deoarece păşesc prin credinţă. Este aceasta corect? O credem deoarece Biblia a zis aşa. Ei o cred. O credem astfel deoarece Dumnezeu a zis aşa. Credinţa testată, încercată, se dovedeşte sută la sută. Dumnezeu este obligat să răspundă acelei credinţe.

E-24 Priviţi ce a făcut acea mamă care stătea acolo, în timp ce ea şi-a trimis copilul în aceeaşi moarte în care toţi ceilalţi copii s-au dus. Şi un coşuleţ micuţ, cu copilul stând în el, probabil un copil de trei luni, stând în coş, nimic decât o grămadă de papură, ca salcia, legate cu ceva nămol şi smoală amestecate în el, şi împins în valuri unde erau crocodilii şi toate celelalte? Prin… De ce, ar fi însemnat moarte. Păi, sigur. Era chiar în acelaşi râu al morţii. Dar prin credinţă, un ispăşitor a fost făcut pentru ea, prin credinţă, nu printr-un act al legilor naturale. Legile naturale ar fi dovedit că aligatorul a mirosit copilul, şi asta era totul. Vedeţi? Sau că primul val micuţ l-ar fi înecat, asta ar fi aşezat-o. Dar credinţa priveşte dincolo de aceasta.
Ea a ştiut că mâna lui Dumnezeu era cu acest copil. De aceea, ei nu-i era frică de ce a zis regele. Şi priviţi ce a făcut credinţa. Credinţa l-a scos din râul morţii, în înviere l-a dus la palatul Faraonului, şi l-a crescut, şi l-a educat chiar în palatul instrumentului Diavolului. Dacă aceasta nu a fost o dată când Dumnezeu a tras lâna peste ochii lui Satan… Faraon era instrumentul Diavolului care omora copiii. Şi chiar copilul pe care urma să-l omoare, Dumnezeu i-a trimis instrumentul Său înapoi şi l-a făcut să-l crească. Aleluia.

E-25 Nu încercaţi să fiţi mai deştepţi decât Dumnezeu. Dumnezeu lucrează pe căi misterioase pentru a înfăptui minunile Sale. Faraon, acel om posedat de demon cu inima împietrită omora toţi copiii Iudei deoarece Diavolul l-a uns, le-a adus regele înăuntru şi l-a crescut şi l-a educat şi l-a hrănit; şi în afară de aceasta i-a adus mama să-l îngrijească. Amin. Asta este ceea ce va face credinţa. Mama a văzut aceasta. Prin credinţă, ea a văzut aceasta. Acesta este motivul pentru care ea a coborât acolo şi a stat şi a aşteptat ca fiica ei să vină, a chemat-o să fie îngrijitoare. Vedeţi, ea o avea deja în minte, deoarece Dumnezeu i-a descoperit-o. Amin.
Dacă Dumnezeu vă dezvăluie în seara aceasta că boala voastră este dusă prin ispăşitor exact ca aceea dezvăluită mamei, este terminată. Amin. Puterea credinţei, ea a plasat copilul chiar în fălcile morţii cu puterea credinţei să ştie că el va creşte din nou. Amin. L-a plasat chiar în fălcile morţii…

E-26 Uneori, peste noi sunt aduse încercări. Oamenii spun: „Oh, îmi doream să nu… Dumnezeu. Dacă sunt un Creştin, de ce s-a întâmplat aceasta Frate Branham?” Dumnezeu a lăsat aceasta să vi se întâmple, astfel încât El să vă poată arăta dragostea Sa. Pentru ca El să poată dovedi: „Eu sunt Învierea şi Viaţa.”
Moartea spune: „Am un drept.” Porunca regelui este să înece copiii, să-i pună în ocean.
Ea a zis: „Îl pun în ocean, sau în apele sub aceasta, prin descoperire. Am pregătit o cale de scăpare.” Amin. Şi el l-a pus în moarte. Şi credinţa l-a scos şi l-a făcut fiul fiicei Faraonului, şi a făcut-o îngrijitoare. Vedeţi ce a făcut Dumnezeu? Dumnezeu lucra complet pentru gloria Sa şi doar punându-l sub nasul lui Satan, şi spunând: „Vreau doar să-ţi arăt cât de orb eşti, Satan.” A pus copilul chiar sub faţa lui şi l-a făcut pe Satan să-l hrănească şi să aibă grijă de el, şi să-l alimenteze deoarece chiar omul urma să distrugă întreaga naţiune şi să conducă poporul la victorie. Aleluia. Oh, Dumnezeul nostru este minunat. Aveţi credinţă. Mai puternică decât moartea? Cu siguranţă că credinţa este mai puternică decât moartea. Deci aici merge puterea credinţei mişcându-se.

E-27 Şi acum, observaţi. Acum, în timpul zilei el era… Cred că Egiptul era cea mai mare naţiune militară din lume, marele centru comercial al întregii lumi. Şi fără îndoială că Moise a avut învăţăturile ROTC şi celelalte. Dumnezeu trebuia să-l înveţe aşa, deoarece el urma să conducă o armată. Şi Dumnezeu l-a făcut pe Satan să-l înveţe pe Moise să conducă o armată care se va autodistruge. Aleluia. Asta este puterea credinţei.
Prin credinţă ea a văzut aceasta. Şi nu numai aceasta, dar ea a avut argumente pentru ea. Ea a pus copilul în ispăşitor, şi a păşit aici, şi a stat pe mal aşteptând să fie chemată. Glorie. Acolo sunteţi. Aşteptând timpul, pentru că prin credinţă a îndurat, văzându-l pe Cel ce este invizibil. Ea a ştiut că acesta era un copil potrivit. A ştiut ce a promis Dumnezeu. Timpul eliberării pentru copii se apropia, şi ea a ştiut că acesta era copilul. Amin.

E-28 Şi acum, în timpul zilei ofiţerii şefi, cea mai bună pregătire care puteau fi adusă… Cina sa era adusă pe o farfurie de Satan, hrănindu-l.
Oh, doamne, cum a fost astăzi, pui fript, friptură, cartofi şi ceai, totul… El stând acolo şi Dumnezeu a zis: „Vezi ce pot face, Satan. Nu eşti aşa mare la urma urmei? Vedeţi? Noi l-am pus în moarte aşa cum ai cerut, dar acea mama a văzut ce voi face acolo prin Isus Cristos tuturor oamenilor care cred în Mine. Prin credinţa ea a făcut-o.”
Şi când Moise era bine învăţat ca un ofiţer adevărat, deoarece el… Faraon a crezul că el va conduce… După ce ai avut piciorul pe tron… Şi Faraon a zis: „Într-o zi el va fi Faraon.” Şi apoi, când el l- a învăţat cel mai bine, şi era Dumnezeu făcând toată aceasta. Deoarece Amor… Amoriţii şi ceilalţi nu au avut nici o şansă cu acest om învăţat, Moise, când el şi-a pus armata în ordine acolo şi a pornit sus cu ei. De ce, cu siguranţă că nu. El i-a luat aşa cum Grant a făcut cu Richmond. El… Ei nu aveau nimic de-a face cu ea. Vă spun. El a mers înainte, deoarece el era învăţat în toată înţelepciunea Egiptenilor. Şi apoi după ce şcolarizarea s-a a fost terminată, noaptea sa de studii a fost terminată, mama l-a dus în dormitor, şi-l învăţa (Aleluia.), un învăţător al neprihănirii. Deci vedeţi, fiecare mamă este un predicator. Ea a avut o mică… Ea a a avut o mică adunare a ei înseşi acasă.

E-29 Deci ea l-a învăţat pe Moise, spunându-i. Acum, el a zis: „Mamă, înţeleg. Acum, astăzi am avut toată învăţătura, dar ce spui că va face Iehova?”
Şi ea a început să-i citească prin credinţă. Şi când el a ajuns la vârsta să urce pe tron, el a refuzat să fie numit fiul fiicei Faraonului. Pentru că prin credinţă (Aleluia,) el a văzut ce a fost făcut pentru mama sa, şi el a luat acelaşi lucru.
Văd ce i-a făcut lui Pavel; văd ce i-a făcut lui Petru. Văd ce a făcut celorlalţi. Vreau acelaşi lucru prin credinţă. Indiferent cât de întunecaţi par norii, nu contează. Soarele străluceşte dincolo. Ne vom mişca până când soarele va străluci.
Furtunile nu-i pot ascunde faţa Sa binecuvântată. Amin. Oh, El nu a promis o plutire liniştită. Dar El a promis întotdeauna: „Voi fi cu voi.” Amin. Deci ce contează cât de puternică este furtuna, atât timp cât El este în jur? Valurile şi vânturile se supun voiei Sale. Amin.

E-30 Acum, oh, am putea să discutăm ore cu privire la aceasta, acest lucru minunat al credinţei: cum a ţinut El paştele prin Credinţă, cum L-a întâlnit pe Dumnezeu şi I-a vorbit. Prin credinţă el a coborât şi a ţinut mielul Pascal, a ieşit, şi era pe drumul său. Dumnezeu făcând toată aceasta prin puterea credinţei… Vedeţi ce va face credinţa?

E-31 Acum, ei l-au călăuzit chiar pe drumul către ţara promisă. Ştiţi toată dezbaterea între Dumnezeu şi Faraon jos acolo, cum prin credinţă el a făcut aceasta, prin credinţă el a făcut aceasta şi prin credinţă a făcut aceasta.
Şi acum, în textul nostru în seara aceasta îi găsim în călătoria lor. Şi ei au privit acolo, şi acolo este Marea Roşie, munţii pe ambele părţi; şi ei şi-au ridicat ochii şi au privit înapoi, şi acolo a venit Faraon cu toată armata sa, toţi soldaţii săi antrenaţi, carele sale şi căpitanul său al fiecărui car şi aşa mai departe. Aici a venit un mare nor de praf în timp ce zeci de mii, da, poate un milion sau mai multe de oameni înarmaţi au venit. Şi aici această mulţime de oiţe a fost susţinută de haitele de lupi venind după ei.
Apoi ce s-a întâmplat? Doar firea umană, aşa cum facem toţi. „Nu erau suficiente morminte în Egipt pentru ca să poată fi îngropaţi acolo?” Aşa credem. Ei au uitat ce a făcut toată credinţă pentru ei cu câteva zile înainte. Asta este ceea ce facem.
Prima durere micuţă ne atinge, după ce s-a făcut rugăciune pentru voi: „Oh, păi, cred că am pierdut-o.” Oh, doamne. Şi îi aud venind la platformă fiind vindecaţi de cancer, ochii orbi au fost deschişi. Aceia care erau invalizi mergând din nou, şi toate aceste lucruri, şi o vedem, privim la ea, o examinăm, mergem mişcându-ne. Şi apoi primul conflict mic apare, am uitat totul despre aceasta. Îl vedem pe Domnul Isus în puterea învierii Sale, dar aşa repede uităm. Asta este partea umană.

E-32 Dar ei au văzut-o, şi ei erau neajutoraţi. Acum, ce loc. Vă puteţi imagina? Un om care a păşit cuviincios înaintea lui Dumnezeu, care a ţinut toate învăţăturile Sale. Ei au mâncat mielul Pascal; au stropit sângele; ei au urmat toate instrucţiunile aşa cum le-a dat Moise, cuviincios. Şi apoi Dumnezeu i-a scos afară acolo şi i-a prins în cursă. Oh, doamne. Neajutoraţi, nici un lucru pe care să-l poată face…
Aici este Marea Roşie; aici sunt munţii pe fiecare parte. Şi ei sunt chiar în spatele lor, şi aici venea armata lui Faraon. Dumnezeu i-a atras în cursă. Oh, dar, vai, Dumnezeu a desenat planul călătoriei lor înainte chiar ca lumea să fie făcută, să treacă pe acolo. Aleluia. Să nu credeţi că sunt nebun deoarece strig „Aleluia”. Nu mă pot abţine; aş răbufni, cred aceasta.
„Aleluia” înseamnă „lăudat să fie Dumnezeu.” Ale-luia, lăudat să fie Dumnezeu. În regulă. Acesta este un cuvânt pe care-l pot vorbi în germană sau oricare altă limbă, chiar hottentoţilor din Africa de Sud. Indiferent unde, este acelaşi cuvânt; Aleluia este la fel. Lăudat să fie Dumnezeul nostru.

E-33 Acum, iată-i pe ei, cu toţii încolţiţi, Dumnezeu, împingând copiii Săi afară chiar prin acea parte a Egiptului, au păşit înainte şi i-a prins în cursă chiar în acest loc. Dumnezeul cerului îi călăuzea prin Stâlpul de Foc, şi i-a adus în această cursă.
Acum, necredinţa va spune: „De ce? De ce a făcut-o?” Priviţi imediat după ce a ieşit din aceasta, ei au mers chiar în pustia păcatului, chiar acolo în murmur, toate. Dumnezeu îşi călăuzeşte copiii prin acest fel de căi.
Unii prin ape, Alţii prin potop,
Alţii prin mari încercări, Dar toţi prin Sânge…
Amin. Aceasta este calea; doar urmaţi. Nu contează unde conduce El, continuaţi să urmaţi. Şi asta este ceea ce a făcut Israel şi a mers chiar în cursă. Dar partea umană, ei au uitat toate miracolele, L-au uitat pe măreţul Dumnezeu care-i călăuzea şi au început să se mire: „Ce putem face?”
Apoi Moise a strigat către Domnul. Şi un glas a răspuns: „Stai liniştit (Aleluia) şi priveşte salvarea lui Dumnezeu.” Vedeţi ce? Salvarea. Acum, Dumnezeu…

E-34 Afişarea a fost dovedită de Satan. Moartea în râu. Credinţa, puterea credinţei a fost dovedită prin anihilare, părăsind Egiptul, şi toate lucrurile pe care le-au făcut. Credinţă a dovedit că era puternică. Acum, dar despre Dumnezeu? Acum, ei sunt într-o cursă. Acum, este timpul ca Dumnezeu să afişeze ceva. Oamenii nu mai puteau acţiona. Au urmat toate normele şi erau în cursă. Acum, este timpul ca Dumnezeu să acţioneze. Spuneţi: „De ce a făcut-o?” Pentru ca să le arate dragostea Sa.
Poate de aceea v-aţi îmbolnăvit. El vrea să vă arate dragostea Sa. El vrea ca voi să ajungeţi la capătul drumului vostru la timp. Ştiţi, uneori este prea rău, dar Dumnezeu trebuie să ne lase pe spate din când în când astfel încât să privim în sus. Este aceasta corect? Da. El a vrut să-şi arate dragostea. El a vrut să-şi arate puterea. Lui Dumnezeu îi place să-şi manifeste puterea.
El i-a spus lui Avraam cu patru sute patru zeci de ani înainte (douăzeci de ani înainte de aceea, sau patru - patruzeci de ani) - înainte de acel timp, că El va scoate copiii Israelului sub un braţ puternic. Dumnezeu trebuia să-şi ţină promisiunea. Acelaşi Dumnezeu care a zis că-i va scoate cu un braţ puternic, şi a împlinit-o ad litteram, Acelaşi a spus: „Dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, se vor vindeca.” El o va împlini ad litteram. Indiferent câţi critici şi oameni s-au ridicat cu teologiile şi concepţiile mintale ale Cuvântului, fără descoperire, Dumnezeu îşi va ţine Cuvântul oricum. Amin.
Nu strig la voi. Acest lucru are un glas groaznic şi mă simt foarte bine chiar acum. Deci voi încerca să mă retrag de la ea.

E-35 Observaţi. Nu este minunat să-L vedem pe Dumnezeu intrând în acţiune? Cu ceva timp în urmă, la Arlington, Texas, eram jos într-o micuţă… Într-o seară, mergând la hotelul unde eram cazat, am auzit o femeie plângând. Şi m-am gândit: „Cineva este în necaz.” M-am întors să privesc, şi se auzea dintr-un loc micuţ. Erau două tinere, oh, probabil că aveau în jur de douăzeci şi unu, douăzeci şi doi de ani, care stăteau acolo, o blondă şi o brunetă. Ele îşi aveau braţele una în jurul celeilalte plângând.
Şi am zis: „Scuză-mă, domnişoară, pot…” Am zis: „Sunt un slujitor, te pot ajuta?” Şi ea a zis: „Da, Frate Branham.” Ştiam că ea mă cunoştea.
Şi am zis: „Care este problema?”
Ea a zis: „Am văzut că nu puteam obţine un bilet de rugăciune şi să intrăm în linie. Ştiam la ce hotel stăteaţi, deci am aşteptat chiar aici. M-am gândit că umbra dumneavoastră ar putea să treacă peste prietena mea, şi să fie vindecată.” Oh, doamne.
Am întrebat: „Care este problema cu ea?” A răspuns: „Este mintală. Am adus-o aici.”

E-36 Stând acolo cu acea mare credinţă, nu o credinţă prefăcută, dar o credinţă reală, o viziune a început. Am zis: „Da. Ai venit din nordul Texasului, de lângă Lubbock.” Am continuat: „Ai adus-o aici într-o maşină galbenă Buick, mergând pe un drum care avea o jumătate acoperită de beton iar cealaltă jumătate era smoală.” Am zis: „Ai început să iei curba şi amândouă râdeaţi, avea capota jos, aproape aţi avut un accident.” Şi ea a ţipat cu toată puterea. Şi am zis: „Şi AŞA VORBEŞTE DOMNUL; ea este vindecată.” Aşa este. Şi acolo…
În ziua următoare ei îi place să pună oraşul pe jar. Ea a scuturat cuibul Diavolului. Să vă spun. Dacă vreţi ca Diavolul să fie scuturat, este suficient să începeţi să predicaţi vindecarea Divină. Petru a predicat în ziua Cincizecimii, şi trei mii de suflete au fost salvate, şi Satan nici măcar nu s-a mişcat. Dar câteva zile după aceea, el a vindecat un om invalid la poarta numită Frumoasă, şi tot iadul s-a eliberat împotriva sa. Aşa este. Diavolului nu-i place să-L vadă pe Dumnezeu afişându-şi puterea. El crede că are multă putere, dar el este terminat. Amin. Cristos al nostru este predominant. Luaţi iniţiativa; nu-l lăsaţi să vă forţeze.

E-37 În aceeaşi zi… La câteva zile după aceasta au venit fetiţele… Fratele Baxter a intrat şi a zis: „Frate Branham,” a zis: „amdat de bucluc.” Am zis: „Care este problema?”
„Oh,” au zis, au zis: „Ei te vor expune în seara aceasta ca Simon vrăjitorul.”
Am zis: „Oh, aşa?”
Am zis: „Da,” a zis: „Frate Branham, ei au dat bilete în tot oraşul,” şi a zis: „cele două fete, ştiţi, cele care au fost vindecate?”
Am zis: „Da.”
A zis: „Ele sunt jos, plângând, împachetându-şi hainele ca să plece acasă.” A zis: „Oh, este patetic, Frate Branham.”
Am zis: „Care este problema?”
El a zis: „Păi,” ele au zis: „că ele urăsc faptul că mărturia lor a stârnit o asemenea agitaţie teribilă aici.” Ele erau Metodiste. Şi aşa, ele au zis: „Ele au stârnit o asemenea agitaţie, că ele vor merge… FBI- ul te va lua în seara aceasta şi te va expune ca Simon vrăjitorul.”
„Păi,” am zis: „dacă asta este corect, ar trebui să fiu expus.” Vedeţi? Am zis: „Sigur.”

El a zis: „Păi, mai bine cobori şi le vorbeşti.” A zis: „Ele sunt jos. Acum… ”

E-38 Am zis: „În ce cameră sunt ele?” El mi-a spus. Şi am mers şi am bătut la uşă. Şi ele plângeau, împachetându-şi hainele.
Am zis: „De ce vă pare rău?” Am zis…
Ea a zis: „Oh, am produs aşa mult necaz. Ţi-am creat probleme.”
Am zis: „Aţi produs? Pentru că cineva a fost vindecat?” Am zis: „Nu mi-aţi produs nici un necaz; aţi adus Diavolul în necaz.” Am zis: „Asta este… El este cel care este în necaz, nu eu.” Şi a zis: „Păi, Frate Branham,” ea a zis: „ne pare aşa de rău.” A zis: „Am stat jos lângă o femeie astăzi şi ea a zis: ‚Nu sunteţi cu grupul Branham?' ”
Am zis: „Nu, doamnă.” A zis: „Oh, da, sunteţi.”
Am zis: „Nu, doar am fost vindecată aseară într-un hotel.”
A zis: „Ascultă,” a zis: „acest om este un vrăjitor.” A zis: „Cunoaştem lucrul ăsta.”
„De ce,” a zis ea: „aici, doamnă, prietena mea care a venit cu mine mergea la spitalul de nebuni. Şi testaţi-o. Ea este perfect normală.”
A zis: „Oh, da, ştiu. Odată am pus un băiat care avea TB în adunarea sa. Şi el a urcat acolo şi şi-a făcut hocus-pocus-ul asupra lui.” Şi a zis: „Copilul s-a vindecat de TB, dar era Diavolul.”

E-39 Şi nimeni nu ştie mai mult despre aceasta, să ştie că Diavolul nu are nici o putere sau altceva pentru a vindeca. Provoc aceasta. Dacă Diavolul poate vindeca, el este în companie cu Dumnezeu. „Eu sunt Domnul care vindecă toate bolile.” Diavolul nu are…
Asta a fost marea dispută între Egipteni, când ei şi-au dus prezicătorii şi aşa mai departe. Ei putea înfăptui lucruri, dar ei nu puteau vindeca. De fiecare dată când magicienii făceau ceva… Moise făcea ceva, ei o modelau. Deşi ei o pot produce, ei nu o pot lua. Asta demonstrează că Dumnezeu este singurul Care poate vindeca. Amin.

E-40 Deci ea a zis: „Ne pare rău. Mergem acasă.” Şi a zis: „Ne pare foarte rău. Ne… ” Am zis: „Acum priveşte, ştii că fata este vindecată.”
„Da.”
Am zis: „Nu este Dumnezeu minunat în vindecare?” A zis: „Da.”
Am zis: „Ar trebui să-L vezi la luptă. Băiete, El este minunat.” A zis: „Nu vei merge acolo?”
Am zis: „Păi, doar nu te aştepţi să fug, nu-i aşa?” Am zis: „Sigur, merg acolo.” A zis: „Frate Branham, FBI-ul te va expune.”
Am zis: „Ce să expună? Ce au de expus?” Am zis: „Încerc din răsputeri să fiu expus, încerc din
răsputeri să duc Evanghelia la toţi.” Am zis: „Mi-ar plăcea să fiu ajutat puţin.” A zis: „Vrei să spui că te duci?”

E-41 Am zis: „Sigur.” Am zis: „Veniţi şi vedeţi-L pe Domnul în luptă. Ştiţi că El este minunat în vindecare.
Priviţi-L o dată în luptă, vedeţi cât de măreţ este.” Am zis: „Oh, El este minunat în luptă.” Am zis: „Nu L-am văzut încă luptând, dar El a ieşit purtând victoria. Chiar când ei L-au pus în iad. El Şi-a pus capul... oh, piciorul Său pe gâtul Diavolului şi a luat cheile morţii de la el, a înviat a treia zi; chiar din moarte a ieşit biruitor.” Am zis: „Satan, nu are nimic asupra Sa.”
Păi, am mers acolo. Şi în acea seară, când am ajuns acolo, ei aveau… Administratorul avea câţiva băieţei spanioli luând… A zis: „Scrise pline de rugăciune. Vindecarea Divină s-ar putea să fie corectă, dar Simon vrăjitorul este tot la lucru.”
Şi astfel am mers… Am zis: „Frate Baxter, cu toţii, părăsiţi clădirea; îndepărtaţi-vă.”
Erau aproape trei sau patru mii de oameni, sau cinci. Doar… Adunarea se împrăştia. Am zis: „Am un bileţel aici care spune că sunt Simon vrăjitorul. Şi FBI-ul mă va expune.” Am zis: „Putem la fel de bine să scăpăm de aceasta de pe mâinile noastre chiar acum. Veniţi şi expuneţi-mă chiar aici. Vreau să veniţi.” Am aşteptat puţin timp.
Şi am zis: „Unde sunteţi? De ce nu veniţi?” Deci am aşteptat, întrebându-mă ce s-a întâmplat. Nu ştiam despre ce era vorba.

E-42 Am observat o umbră mare neagră stând în dreapta mea în colţ. M-am întrebat: „Pentru ce este?”
Am privit înapoi în spate. S-a mutat de acolo, a trecut peste oameni şi a urcat în balcon, şi a atârnat peste un om care purta un costum albastru, peste altul care purta unul gri. O viziune a început.
Am zis: „Nu este FBI-ul. Sunt cei doi predicatori decăzuţi care stau chiar acolo.” Stau jos aşa. Am zis: „Nu coborâţi.” Am zis: „Acum…” Şi trei sau patru texani mari puternici. Ei au mers să-i ia. Am zis:
„Nu, nu, nu. Nu faceţi aceasta. Aceasta nu este o treabă a cărnii şi a sângelui. Lăsaţi-i în pace.” Deoarece ei au pus o frânghie în jurul gâtului său. Deci am zis: „Nu faceţi aceasta. Dar lăsaţi-mă să vă arăt ceva. Dacă sunt Simon vrăjitorul, trebuie să fiu expus. Coborâţi la această platformă, dacă sunt Simon vrăjitorul. Şi dacă sunt Simon vrăjitorul, voi muri pe această platformă. Şi dacă sunt un om al lui Dumnezeu, iar voi aţi coborât şi aţi greşit, voi veţi muri pe platformă, şi lăsaţi publicul să vadă cine are dreptate şi cine nu. Şi lăsaţi-L pe Dumnezeu să mărturisească cine are dreptate.”
Deci ei au stat acolo puţin, am zis: „Păi, vom cânta un cântec.” Când am început să cânt, s-au ridicat şi pe intervale, afară s-au dus. Am aşteptat aproape treizeci de minute, şi nimeni nu a mai intrat. Ei nu au mai venit de atunci. Sigur.

E-43 Am zis: „Sunt sătul de aceste lucruri, pretutindeni.” Dumnezeu este măreţ în luptă. Când El vă trimite nu fiţi speriaţi. Staţi acolo şi vedeţi salvarea lui Dumnezeu.
Am zis: „Staţi liniştiţi.” Există numai Unul Care poate să salveze, acesta este Dumnezeu. Nimeni altcineva nu poate aduce salvare cu excepţia lui Dumnezeu. El a zis: „Acum, staţi liniştiţi şi vedeţi salvarea lui Dumnezeu.” Aici a venit armata. Oh, când mă gândesc la ea… Aici a venit armata şi praful răsunând. Iar când Moise a stat liniştit să vadă salvarea lui Dumnezeu, măreţul Stâlp de Foc care atârna înaintea lor i-a condus în această cursă, s-a mutat, a mers şi a stat între Israel şi armata lui Faraon. Şi ei au respins Lumina.
Şi orice om care respinge Lumina, primeşte acelaşi lucru pe care l-au primit ei. S-a făcut întunericul de la miezul nopţii pentru ei. Aceeaşi Lumină care a luminat pentru a-i ajuta pe copiii lui Israel să umble, a orbit ochii Faraonului şi ai armatei sale. Şi aceeaşi Evanghelie a Duhului Sfânt pe care o numiţi prostie, care va purta Biserica în glorie, întunecă ochii teologilor moderni în această seară.

E-44 Acelaşi Duh Sfânt în puterea care L-a înviat pe Isus Cristos care este în această clădire în seara aceasta, orbeşte ochii predicatorului din prezent şi ai bisericii lui. Şi acesta este lucrul care i-a orbit pe ei dând Lumină (Aleluia.) de la învierea lui Isus şi din ziua Cincizecimii. Dumnezeu o va face. O puteţi explica? Dar dacă nu veţi accepta Lumina, se va face întuneric pentru voi. Îl veţi critica, şi Îl veţi numi holy-roller, şi puteţi la fel de bine să aveţi o piatră atârnată de gât şi să vă înecaţi în adâncurile mării. Huliţi Duhul Sfânt. Nu este iertare.
A zis: „Cine spune un cuvânt împotriva Fiului omului va fi iertat. Dar dacă vorbiţi împotriva Duhului Sfânt, nu veţi fi iertaţi niciodată.”
Dar, oh, ştiaţi atât de multe. Deci aţi râs de oamenii care erau în Duhul lui Dumnezeu, crezând în vindecarea Divină, în învierea lui Cristos şi în puterile lui Dumnezeu. Aţi râs de asta, v-aţi ridicat nasul şi aţi ieşit din biserică.
Vreau să vedeţi ce se întâmplă când staţi înaintea Regelui care a trimis acest Mesaj. A-ha. Oh, credeţi că îl aveţi mare, dar aşteptaţi până când va veni ziua. Aceasta este ziua omului, ziua Domnului vine. Aşa este.

E-45 Observaţi. Cât de minunat. Acelaşi… Eu… Oh, am depăşit. Ar fi mai bine să mă opresc. Dumnezeu în puterea Sa… Doar un moment. Dumnezeu mişcându-se în puterea Sa, El a zis: „Moise, de ce plângi? Ia-ţi toiagul şi ridică-ţi mâna şi mergi înainte.” Aleluia. Iată-l pe Moise mergând, cu toiagul într-o mână, cu cealaltă mână ridicată spunând:
Vom păşi în Lumină, Ce frumoasă Lumină,
Veniţi unde picăturile de rouă sunt strălucitoare.
Îngerul lui Dumnezeu mergând înaintea lor în Stâlpul de Foc, călăuzindu-i jos la mal, şi când ei au ajuns acolo, ea s-a deschis pentru ei (Aleluia.), şi ei au ieşit din cursă, Dumnezeu afişându-şi dragostea şi puterea. Când nimic altceva nu poate ajuta… Amin.

E-46 Puterea lui Satan: limitată. Puterea credinţei aduce la împlinire descoperirea dezvăluită a lui Dumnezeu. Dumnezeu îi ajută pe cei care nu pot acţiona şi nu se pot ajuta singuri.
Vechiul proverb dezonorant pentru Dumnezeu care spune: „Dumnezeu îi ajută pe cei care se ajută singuri”… Cât de ridicol, Dumnezeu îi ajută pe cei care nu se pot ajuta singuri. Amin. Oh, nu este El minunat? Ce face puterea lui Dumnezeu! Puterea lui Dumnezeu este singurul lucru care poate da Viaţă Eternă. Puterea lui Dumnezeu este singurul lucru. Puterea lui Dumnezeu a construit un pom. Toată ştiinţa din lume nu poate construi un pom. Puterea lui Dumnezeu construieşte pomul. Puterea lui Dumnezeu mă ţine în viaţă.

E-47 Dacă Dumnezeu vă cheamă, tot spitalul, toate tuburile de oxigen şi motoarele din lume nu v-ar putea ţine aici. Salvarea este a Domnului. Puterea lui Dumnezeu este cea care hrăneşte vrabia. Puterea lui Dumnezeu este cea care vorbeşte răţuştei acolo. Nimeni nu merge acolo să o zgornească de pe lac şi să spună: „Du-te la Louisiana.” Nu, domnule. Puterea lui Dumnezeu este cea care o zgorneşte de pe lac. Micuţa raţă nu ştie în ce direcţie să meargă. Puterea lui Dumnezeu este cea care o direcţionează spre sud. Aleluia.
Puterea lui Dumnezeu este cea care-i direcţionează către Isus Cristos. Puterea lui Dumnezeu este cea care a adus oamenii înţelepţi la leagăn. Puterea lui Dumnezeu este cea care emoţionează sufletul tuturor credincioşilor. Amin. Puterea lui Dumnezeu este cea care-i ajută pe cei care nu se pot ajuta singuri. Amin.
Poate aţi citit cărticica, o poveste scurtă înainte de încheiere. Sunt un vânător; ştiţi aceasta, un iubitor al pădurilor. Cu ceva timp în urmă, aproape cu trei sau poate cu patru luni în urmă, stăteam cu cei pe care îi numesc cei doi studenţi ai mei, Leo şi Gene, băieţii din împrejurimi. Ei au coborât şi m-au urmat. Stăteau pe verandă şi îi învăţam lucrurile lui Dumnezeu.

E-48 O tânără din oraşul nostru a dat naştere unui copil. Şi ea nu îl dorea. Deci era o tânără frumoasă. Şi ea a luat copilul şi l-a înfăşurat într-o pătură, a legat o sârmă în jurul lui, a luat un taxi şi a mers pe pod şi l-a aruncat în râu. Ei au prins-o.
Deci stăteam acolo vorbind despre aceasta. Domnul şi doamna Wood stăteau aici, vânzătorul de cărţi, ei erau acolo, locuiesc în apropiere - vecinii mei. Lăptarul tocmai venise. Şi stând acolo pe verandă în acea dimineaţă, aşa cald cât se putea, am observat cum venea pe drum şi a intrat. Erau patru case între mine şi Arctic Springs, o pădure de acolo. A apărut un oposum bătrân care se târa. Ea a trecut pe la toate acele locuri care nu erau îngrădite. Şi a intrat în curtea mea, care are un perete din beton şi gard. Apoi a luat-o pe şosea.

E-49 Ei bine, acum înţeleg animalele foarte bine. Le-am studiat. Am fost administrator ani întregi. Şi îmi place viaţa sălbatică, să trăiesc în ea şi să o studiez. Iar un oposum este la fel de orb în timpul zilei ca o bufniţă. El se deplasează noaptea. În timpul zilei nu se deplasează, decât dacă este deranjat şi se fereşte.
Păi, iată acest oposum apărând, iar eu mă întrebam de ce a venit chiar acolo la casa mea. Am zis: „Poate are rabie.” Deci le-am spus lui Gene şi Leo: „Eu voi…” Am ieşit şi am luat o greblă care se găsea în curte, care cred că fusese folosită de către Fratele Wood ca să grebleze iarba. Şi aşa eu am aşezat grebla peste oposum. Şi ceea ce ei numesc de obicei „joacă oposumul,” doar mârâia şi se lăsa jos.
Dar în loc de aceasta, a muşcat grebla. Şi m-am întrebat: „Păi,” am zis: „cred că fie are rabie, fie este rănit mortal.” Am observat aici, scuzaţi aceasta; este destul de neplăcut de spus. Dar avea urme pe tot corpul, ciupiturile de la ţânţari. Şi ţânţarii verzi îl înţepaseră peste tot. Şi acest picior a fost muşcat de un câine, sau a fost lovit de o maşină şi era rupt şi îl târa aşa. Păi, ea… Ea muşca grebla.

E-50 Şi s-a întâmplat să observ, când ea era atât de epuizată, când am aşezat grebla deasupra ei…
Oposumul şi cangurul sunt singurele animale care îşi poartă puii în marsupiu. Şi, desigur, sunt purtaţi de un fel de nerv, acesta îi ţine împreună. Şi ea era atât de epuizată că buzunarul s-a desprins. Şi am observat de ce se lupta aşa puternic; ea avea cinci pui atât de mari. Şi când ea a renunţat, păi, atunci am spus băieţilor; am zis: „Acum, băieţi, veniţi aici. Şi vă voi preda o lecţie. Această fiară proastă este o mamă cu mult mai bună decât a fost acea femeie care şi-a înecat copilul.” Aşa este.
Am zis: „Vedeţi, acea femeie sănătoasă, tânără, frumoasă, putea la fel de bine să colinde casele şi să se simtă bine, ea l-a înecat pe acel copilaş nevinovat în râu.” Şi am zis: „Acum, această mamă oposum, probabil mai are încă douăzeci sau treizeci de minute de trăit. Ea era rănită mortal.” Şi am zis:
„Nu poate trăi mai mult de treizeci de minute. Şi ea va dărui acele ultime treizeci de minute ca să lupte pentru puii săi.” Am zis: „Ea este o mamă mult mai bună şi mai morală decât este acea femeie.”
Aceasta este o… O femeie este un lucru minunat, un bărbat de asemenea, dar când ei s-au îndepărtat de Dumnezeu sunt mai josnici decât aceste fiare. Aşa este. Ei vor face lucruri pe care o fiară nu le-ar face. Deci apoi, am observat.

E-51 Şi am luat grebla de pe ea, iar ea nu a ezitat nici o clipă. S-a ridicat şi a luat-o în sus, şi s-a aşezat chiar pe treptele mele. Păi, am mers acolo, şi am lovit-o puţin, şi ea nu a vrut să se mişte. Era dusă. Ei au zis: „Ea este moartă.”
Am zis: „Nu ştiu.” Şi mi-am aşezat băţul pe ea. Şi nu, nu era moartă. Şi acei pui micuţi de oposum încercau să se hrănească de la ea.
Păi, doamna Wood, ea stă aici, o scumpă Creştină a lui Dumnezeu născută din nou, dacă am văzut vreodată una. Dar ea este un medic veterinar. A zis: „Frate Branham, singurul lucru omenesc de făcut pentru acest oposum este să-l omori.” A zis: „Îţi voi spune, Frate Branham,” a zis: „ai văzut că puii se hrănesc de la ea. Şi ea este probabil moartă, sau va fi în câteva minute.” Şi a zis: „Puii vor muri. Vedeţi?” A zis: „Vor muri de foame.” Şi a zis: „Singurul lucru de făcut este să iei puii şi să-i omori, şi omoară bătrâna mamă oposum; deoarece nu-i poţi creşte, ei sunt doar lucruşoare micuţe.” A zis: „Nu-i poţi creşte.”

E-52 Am zis: „Soră Wood, ştiu că aşa este.” Dar am zis: „Nu o pot face.”
„De ce,” a zis ea: „eşti un vânător, nu-i aşa?”
Am zis: „Da, dar nu sunt un criminal.” Am zis: „Eu nu o pot face.” Şi ea… Am zis: „Oposumii sunt comestibili. Oamenii mănâncă aceste lucruri, şi ei sunt comestibili.” Am zis: „Am omorât unul odată, dar l-am omorât ca să-l mănânc.” Dar am zis: „Nu doar aşa.” Şi ea a zis: „Păi, lasă-l pe Bank să o facă.” Aceasta este soţul ei, scumpul meu prieten. Şi a zis: „Lasă-l pe Bank să o facă.” Şi am zis: „Eu nu vreau să o facă.” Păi, ea a continuat. Asta este tot ce putea face.
Oh, ziua a fost lungă. Am încercat să hrănesc oposumul. Ea nu s-a mai mişcat deloc, şi micuţii pui încercau să se hrănească. Şi apoi zăcând acolo în acel soare fierbinte, strălucind chiar pe ea. M-am gândit: „Oh, doamne. Ce privelişte.” Şi piciorul ei era umflat, rău de tot, şi erau lovituri peste tot, şi ţânţarii în jurul ei. Am încercat să torn apă peste ea, ştiţi, ca să zgornesc ţânţarii. Şi ei s-au întors imediat. Şi, oh, s-a cangrenat, şi aşa mai departe. Deci am zis: „Doamne, aceasta arată oribil.”

E-53 Deci, o noapte lungă, Fratele Wood a venit şi a zis: „Acum, Frate Branham, ai fost ocupat astăzi, oamenii venind şi plecând” a zis: „mai bine ai face o mică plimbare.” Deci el şi soţia lui, soţia mea şi cu mine, am urcat în maşină şi am condus prin ţinut. Şi călătoream şi, deodată, cred că soţia mea, a zis:
„Oh, ai văzut acel căţel zăcând acolo?”
Şi m-am întors şi am mers înapoi. Păi, am coborât să-l ridic, şi acel sărman ins era cam aşa de mare şi aşa de lung. Şi el era aşa plin de râie, era bucată peste bucată şi păduchi peste tot pe el, sau purici; doar îl mâncaseră. Şi am zis: „Sărmanul lucru.”
Sora Wood a zis: „Cred că ar trebui să-l omori,” a zis: „deoarece va muri.” Am zis: „Îl voi lua acasă cu mine, acest ins sărman.” Şi am coborât şi mi-am luat un leac pentru râie, şi nişte prafuri şi l-am tratat. Şi, doamne, acum el este un câine frumos.

E-54 Dar, apoi, când am ajuns la… M-am întors acasă în acea seară pe la zece şi jumătate sau unsprezece, oposumul zăcea acolo.
Fratele Wood a zis: „Ea nu se va mai mişca deloc.” A zis: „Când se întunecă, ea se va mişca, dar nu se va mişca acum.”
Păi, ea a zăcut acolo toată noaptea. Nu puteam să-mi scot oposumul din cap. În dimineaţa următoare, am ieşit afară; Billy a intrat. El a fost afară la pescuit sau în altă parte, şi el a intrat pe la miezul nopţii, şi bătrânul oposum încă zăcea acolo. Deci eu…
În dimineaţa următoare, m-am trezit pe la şase şi jumătate sau şapte şi am ieşit afară, şi acolo zăcea bătrânul oposum. Păi, m-am gândit: „Ea este moartă.” Şi am lovit-o puţin aşa. Şi am văzut un rânjet mic într-o parte, când o loveam.
Şi am zis: „Vai.” Şi acel sărman oposum părea că ei încearcă să se hrănească de la ea. M-am gândit: „Ce jalnic. Ea nu avea putere să tragă acel buzunar înapoi.”

E-55 Păi, fetiţa mea, Rebekah, ştiţi, cea care stă în adunări şi se roagă pentru bolnavi, ea a ieşit atunci şi s-a uitat. A zis: „Oh, tati, priveşte acest lucru sărman.” Am zis: „Nu este asta groaznic, dragă?”
Şi ea a zis: „Oh, nu pot privi.” Şi ea s-a întors în casă.
Şi am mers în camera mea. Am stat jos, mi-am ridicat mâinile aşa. Am zis: „Doamne, cred că astăzi,” am zis: „nu ştiu ce să fac cu acest oposum.” Şi stăteam acolo gândindu-mă aşa. Şi tot…
Ceva a zis: „Păi,” a zis: „ai predicat o predică ieri despre a fi o mamă.” Am zis: „Da, ştiu asta.”

E-56 Şi am zis: „Le-am predicat lui Leo şi Gene şi spunându-le, ce… şi lăptarului şi celorlalţi, ce mamă reală era ea. Aşa este.”
A zis: „Păi,” a zis: „vorbeai despre faptul că ea dorea să aibă grijă de puii ei.” Am zis: „Da, aşa este.” Şi am zis: „Păi, cum rămâne cu ea?”
El a zis: „Păi,” a zis: „acum am trimis-o aici sus. Şi ea a venit şi a stat la uşa ta, ca o doamnă, timp de douăzeci şi patru de ore aşteptând rândul ei la rugăciune. Şi nu i-ai spus niciodată un cuvânt.” Şi am zis: „Păi, eu…” M-am gândit: „Cu cine vorbesc?”
M-am gândit: „Păi, ce s-a întâmplat aici? Cu cine vorbeam? De ce,” am zis: „răspundeam cuiva.” Şi atunci, am simţit-O, ştiţi. Şi m-am gândit: „O Dumnezeule, Tu ai fost aceasta? Iartă slujitorul tău prostuţ.”

E-57 Şi am ieşit acolo, unde era acest oposum. Te voi întâlni la judecată cu aceasta. Am ieşit acolo, am văzut-o înfăptuită cu alte ocazii, nu doar oposumi, dar… [Loc gol pe casetă - Ed.]… lucrul.
Şi am coborât acolo unde era acel oposum şi zăcea fără viaţă. Am zis: „Tată ceresc,” am zis: „ştiu că Tu îmi arăţi viziuni despre fiinţele umane care sunt bolnave. Le vorbeşti inimii lor să vină să se facă rugăciune pentru ele. Şi Tu mi l-ai arătat pe Fratele Bosworth, chiar viziunea, chiar minutul, şi Îngerul lui Dumnezeu a bătut telegrama aici douăzeci şi patru de ore din Africa de Sud, mi-a spus despre el zăcând acolo aşa. Dar este harul Tău suveran pentru această fiară proastă? Ea nu are suflet. Nu cunoaşte descoperirea. Dar Dumnezeul dragostei, Dumnezeul Vieţii, care cunoaşte vrabiile deşi ele sunt atât de nesemnificative încât sunt necesare două dintre ele pentru a face un lucru complet... Isus a zis: ‚Nu sunt vândute două vrăbii pentru un sfert de ban; dar Tatăl vostru le cunoaşte pe toate?'”
Şi aici acel oposum bătrân, am zis: „Dacă Duhul Sfânt a condus acest oposum bătrân, şi ea zace aici, o fiară proastă, inconştientă. Dumnezeule iartă-mă.” Am zis: „Apoi şi… Dacă Tu vrei… Şi dacă Tu ai vrut să mă rog pentru aceasta, şi Tu ai trimis-o aici, şi am fost aşa prost, să nu o ştiu, mă rog Ţie, atunci Tată, în Numele lui Isus, vindecă această mamă.”

E-58 Şi Dumnezeu, judecătorul meu, acel oposum bătrân s-a întors şi m-a privit, s-a ridicat, şi-a strâns puii şi i-a pus în buzunar, nici o şchiopătare sau altceva, a privit înapoi către mine ca şi cum ar fi spus: „Mulţumesc, domnule.” S-a dus mergând ţanţoş prin curte. A păşit pe poartă şi a ieşit, foarte sănătoasă.
Ce este? Puterea lui Dumnezeu. Aleluia. Dumnezeu conduce natura. Cine a atârnat stelele nopţii? Ce ştiinţă ar putea să o facă? Cine apune soarele seara şi-l răsare dimineaţa? Cine ţine lumea în orbită? Puterea lui Dumnezeu. Cine ţine sufletul vostru în a Sa… ?... Puterea lui Dumnezeu. Aleluia. Puterea lui Satan este limitată. Puterea lui Dumnezeu este nelimitată. Îl cred pe Dumnezeu.

E-59 Să ne rugăm. Tatăl nostru ceresc, îţi mulţumim în seara aceasta pentru Isus Fiul lui Dumnezeu, pentru mila Sa, şi pentru tot ce a făcut pentru noi. Îţi mulţumim pentru exemplele binecuvântate ale Bibliei. Această scumpă, veche, Biblie neagră, a arătat calea pentru pelerini prin epoci. Îţi mulţumim, Doamne, Duhul Tău cel Sfânt se mişcă peste Ea, ca Gloria Shekinah. Glorie. Omul poate deschide Biblia, să o privească, şi să intre în sfânta sfintelor, trăind sub Gloria Shekinah în Prezenţa Atotputernicului Dumnezeu, şi să traverseze perdeaua sfâşiată. Oh, Glorie numelui Său.
Îţi mulţumim pentru puterea Ta. Şi în seara aceasta, Atotputernicule Dumnezeu, vino la această platformă de partea slujitorului Tău neprofitor, şi fă acel lucru pe care l-ai făcut când Tu erai aici pe pământ, astfel încât oamenii să poată afla că omul sau ştiinţa nu o pot produce. Trebuie să vină prin puterea lui Dumnezeu.
Cine face floarea să crească? Cine pune culoare roz într-o floare şi galben în alta? Cine pictează cerurile? Cine ia pensula la sfârşitul toamnei şi înaintează cu o gheaţă albă şi vopseşte frunzele în roşu şi galben? Aleluia. Peniţa Stăpânului, Dumnezeul întregii eternităţi. Cine ridică bolnavii când zac în umbrele morţii? Dumnezeu singur.
Mă rog, Tată, în Numele lui Isus, ca Tu să te mişti în seara aceasta şi să ridici bolnavii şi cei nevoiaşi pentru gloria Ta. Amin.

E-60 Îmi pare aşa rău că v-am ţinut până târziu. Oh, Îl iubesc. Doar să te gândeşti, trăim în Prezenţa Regelui. Aţi cântat vreodată acest cântec vechi?
Aleluia, Aleluia;
Am traversat perdeaua sfâşiată unde gloriile nu eşuează niciodată,
Aleluia, Aleluia;
Trăiesc în prezenţa Regelui.
Aleluia. Am traversat perdeaua sfâşiată unde gloriile nu eşuează niciodată, unde Gloria Shekinah a lui Dumnezeu ne ţine în viaţă, ne împiedică să nu ne contaminăm, ne ţine să nu ne răsfăţăm în lume şi să stăm deoparte, sfinţeşte credinciosul, luând toate lucrurile lumii, toată îndoiala şi întunecimea din mintea sa şi punând o inimă pură. Dumnezeu scriind legile Sale, odată, şi punându-le pe masă sub chivot. Şi astăzi, omul trăind în Gloria Shekinah, sub scaunul milei, Dumnezeu scrie legile Sale peste inima sa şi le păstrează.

E-61 Nu vreau să încep din nou. Amin. Sunt aşa bucuros că putem trăi în Prezenţa Regelui.
Cred că sunt nişte K-uri, şi I-uri sau J-uri sau… Este cineva cu bilete de rugăciune cu K? Să vedem dacă am avut dreptate. În regulă. Să încercăm câteva de acolo atunci, lăsaţi câţiva oameni să vină. Să vedem. Să nu vină prea mulţi. Să vedem. Are cineva biletul de rugăciune K-85, ridică-ţi mâna? Uitaţi-vă să vedeţi dacă aveţi un K-85. Da, doamnă? Asta este bine. În regulă. 86, cine are 86? Ridică-ţi mâna! K- 86? În regulă. 87, aici? 87, în regulă. 88, vino chiar aici. 89, cine are 89? Doamna de aici, ai 89? 89, cine-l are? Ridică-ţi mâna, vrei, dacă poţi. Dacă nu poţi, spune celui ce stă lângă tine, ridică-ţi mâna. 89? În regulă, bine. 90? În regulă, doamna aici. 91, 92, 93, 94, 95, 96, 97, 98, 99, 100. Cine are biletul de rugăciune 100? Ridică-ţi mâna. Biletul de rugăciune K-100. în regulă.
Acum, dacă putem trece prin aceasta, să începem din nou. Cred că următoarele au fost J-urile sau I-urile. Vom începe cu câteva dintre ele.

E-62 Oh, îl iubiţi? [Adunarea spune: „Da.” - Ed.] Nu este El minunat? Obişnuiam să cântăm un cântecel. Credinţă în Tatăl, credinţă în Fiul,
Credinţă în Duhul Sfânt, trei în Unul; Demonii tremură, şi păcătoşii se trezesc; Credinţa în Iehova va scutura totul.
Amin. Diavolul urăşte cântecele vechi de jubileu. Să cântăm împreună. Haideţi.
Credinţă în Tatăl, credinţă în Fiul, Credinţă în Duhul Sfânt, trei în Unul;
Oh, demonii tremură, şi păcătoşii se trezesc; Credinţa în Iehova va scutura totul.

E-63 Amin. Scuturaţi muchiile iadului chiar în faţa diavolului. Aşa este. Dumnezeu îi va lăsa să afle cine este cine. Frate Groat, eşti aici? Ştii unde am învăţat acest cântec? Henry Groat, eşti în clădire? Ridică-ţi mâna? Unde este el? L-am văzut astăzi. De ce, aici în spatele meu. Îţi amintiţi cum cântam împreună acesta, în lanul de porumb? Doamne, Doamne. Minunat.
Tatăl său se ruga pentru mine. Trebuie să spun aceasta. Am spus-o în biserică astăzi. Tatăl său, un olandez micuţ, avea o mustăcioară. Nu ştiu. Este în preajmă? Sper că el mă iartă pentru aceasta. El a fost în oraşul nostru. Ştiţi, este la fel ca toate celelalte oraşe. O tânără doamnă tocmai ieşise dintr-un magazin, şi era îmbrăcată imoral, purta nişte haine vechi, aşa cum se poartă aici şi în orice altă parte, ştiţi, pur şi simplu indecent.
Femeie, ascultă soră. Dragă, să-ţi spun ceva. Ştii ce porţi pe tine? Un duh necurat te face să porţi aşa ceva. Aşa este. Este un diavol. Tu nu o ştii. Nu spun că eşti imorală. Dar calci pe un teren greşit. Numai un duh necurat ar face aceasta.

E-64 Şi ea a ieşit cu hainele ei aşa. Şi micuţul Frate Groat, oricum el este un glumeţ. El a zis: „Oh, oh,” a zis el: „Soră, ţi-ai uitat fusta.” [Fratele Branham imită un râs batjocoritor - Ed.]
M-a dus în lanul de porumb şi se ruga cu mine. Şi şi-a pus braţele în jurul meu, a îngenuncheat să se roage, a zis: „Acum, Tată, Dumnezeule,” a zis el: „vino şi vindecă, Frate Branham”: Dumnezeule Tată.
Unde eşti, Frate Groat? El este pe aici pe undeva. Oh, el este în spate de tot cu mâna ridicată. Îţi aminteşti acea zi în lanul de porumb? Amin. El a făcut-o, Frate Groat. Amin. Oh, El este minunat.
Mă simt foarte bine în seara aceasta, atât de religios. Amin. Toată lumea Îl iubeşte? Şi acum, ce este cu ea, fraţilor? Această lumină va fi aliniată, dar aţi… Sunteţi… Este linia de rugăciune aliniată acolo, Frate Rasmusson, oricine ar fi, aliniindu-i jos acolo? În regulă.

E-65 Unde eşti, Frate Wood? Eşti… Mă vei ajuta? Nu-l văd pe Billy. Pe urmă să vii să mă ajuţi, dacă doreşti. În regulă.
Mă întreb acum… [Un frate îi vorbeşte Fratelui Branham - Ed.] Oh, asta este în regulă, dacă îi vei mişca, cred că va fi un lucru bun deoarece este aşa de puternic şi apoi privind chiar la persoană uneori ei devin întortocheaţi în timp ce vorbesc oamenilor. Asta este în regulă. Mulţumesc oricui a făcut aceasta. Asta pare mult mai bine. De ce nu m-am gândit la asta mai devreme? În regulă.
Acum, Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu vine pe scenă, aşa cum a făcut pentru Israel. Aici sunt într-o cursă, mă mişc aici. Dar ştiu ce a promis Dumnezeu. El a lăsat copiii Evrei să intre în cuptorul încins ca să dovedească că El era Dumnezeu. El l-a lăsat pe Daniel să meargă în groapa leilor ca să dovedească că El era Dumnezeu. El l-a lăsat pe Lazer să moară şi să putrezească în mormânt ca să dovedească că El era Dumnezeu. Amin. Şi El poate face acelaşi lucru în seara aceasta, nu-i aşa? El poate dovedi că El este Dumnezeu.

E-66 Acum, această doamnă stând înaintea mea, cred că suntem străini unul faţă de altul, nu-i aşa,
doamnă? Suntem. Dar un singur lucru este sigur; există Cineva care ne cunoaşte pe amândoi, soră. Aşa este. Şi într-o zi, vom sta în prezenţa Sa şi vom da socoteală pentru tot ce am făcut în această viaţă. Sunteţi conştienţi de asta?
Vă spun, ceva s-a întâmplat. Chiar acum, înainte să spun altceva, Îngerul Domnului a venit şi a uns. A făcut-o chiar acum. Lăudat să fie Dumnezeu. A atins-o pe doamnă, imediat. Ştiţi aceasta. Ceva te-a atins când am început să spun ceva. Am dreptate? Aşa este.
Acum, fiind un străin pentru tine, fără să te cunosc, niciodată văzându-te în viaţa mea, dacă Dumnezeu mă va lăsa să ştiu ce este rău cu tine, sau pentru ce te afli aici, Îl vei accepta pe Isus? O vei face? Va face audienţa asta?
Acum, suntem în Prezenţa Sa. Şi El poate lua de la noi sau El ne-ar putea lovi cu o boală şi am putea muri din cauza asta. El este Dumnezeu, deci trebuie să fim cuviincioşi în Prezenţa Sa.
Credeţi asta, nu-i aşa? Deci o văd pe doamnă. Sunteţi foarte nervoasă, supărată de o problemă nervoasă, foarte nervoasă. Şi văd că ai fost la un doctor pentru ceva. Este o infecţie. Ai avut o infecţie. Şi această infecţie este la sân. Aşa este. Şi este la sânul stâng. Şi îl văd pe doctor spunând că nu ştie ce este, ce o provoacă. Aşa este.

E-67 Acum, acesta nu am fost eu vorbind; acestea au fost buzele mele spunând cuvintele, dar nu am avut nici un control asupra ei. Dar ce am spus este adevărul. Nu este adevărat? Acum, a înviat Isus din morţi? Amintiţi-vă, prieteni, asta a făcut Isus când a fost aici pe pământ. Acesta este Isus în seara aceasta. Apoi iată ce a zis El, ultimele cuvinte pe care le-a spus El când părăsea pământul. Vi le voi cita. El şi-a călăuzit ucenicii departe în Betania, şi El i-a binecuvântat. Şi a zis: „Mergeţi în toată lumea (Era vorba şi despre Chicago, nu-i aşa?) şi predicaţi Evanghelia tuturor fiinţelor. Cel ce crede şi se botează va fi salvat. Cel ce nu crede va fi condamnat. Şi aceste semne vor urma pe cei ce cred până la sfârşitul lumii.” Cât? La… Această Evanghelie… Cât? Până la sfârşitul ucenicilor? Sfârşitul lumii. „În Numele Meu vor scoate dracii, vor vorbi în limbi noi. Dacă vor lua lucruri mortale, sau un şarpe, nu-i va vătăma. Şi dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, se vor vindeca.” Asta este ceea ce a zis El.
Credeţi aceasta? Atunci El fiind prezent aici … Credeţi. Cred că dacă îmi pun mâinile peste voi şi mă rog, Dumnezeu a făcut o promisiune; dacă credeţi aceasta, o să vă vindecaţi. Nu am dreptate? Atunci înaintaţi.
Tatăl nostru ceresc, cu mâinile puse peste această femeie, sub o condiţie pe care ea însăşi nu o cunoaşte, şi doctorul ei nu i-ar spune… Dar, Doamne, mă rog ca Tu să fii milostiv cu ea şi să o vindeci. Condamn acest diavol care a intrat pentru a-i lua viaţa femeii. Şi ieşi din ea, Satan, în Numele lui Isus Cristos. Eşti învins. Tu, duh al morţii, eşti învins. Îl vedem pe Domnul înviat. El este aici. Şi prin ochii credinţei privim dincolo de această umbră acolo unde soarele străluceşte pentru sora noastră sănătoasă. Facem aceasta în Numele lui Isus la porunca Sa. Amin.
Acum, du-te, te vei vindeca. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze.

E-68 În regulă, vrei să vii, doamnă? Ai credinţă. În timp ce vii, soră, crede-L cu toată inima ta. De obicei, oh, eu… Când sunt obosit. Sunt epuizat, dar este cel mai bine atunci, deoarece William Branham este dus. Atunci poate vorbi Isus. Nu te cunosc. Femeia cu o arătare sfântă mă priveşte. Niciodată nu te-am văzut. Dar Dumnezeu te cunoaşte. Nu pare că ar fi ceva în neregulă cu voi, dar Dumnezeu ştie dacă este sau nu. Nu-i aşa? Acum, este cineva în public, Duhul Sfânt s-a dus la el. Eu nu l-am prins. Acum, fiţi cuviincioşi. Nu vă mişcaţi. Fiţi liniştiţi.
Pot să-ţi vorbesc din nou, soră? Acum, văd doamna îndepărtându-se de mine, aici este El în spatele ei. Şi ea este foarte nervoasă, deoarece este îngrijorată. Ea este supărată de ceva. Are o operaţie şi această operaţie a fost pentru vindecarea unui cancer. Nu a fost prea reuşită, şi eşti îngrijorată din cauza ei. Dar nu te îngrijora. Stai în prezenţa Domnului Isus Cristos. El este Învierea şi Viaţa. Crezi aceasta? Vino aici pentru un moment.
Tată ceresc, binecuvântez această femeie în Numele Domnului Isus şi mă rog ca Tu să o vindeci şi să o faci bine, prin puterea lui Dumnezeu. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze, sora mea. Mergi şi crede-L cu toată inima ta. În regulă.

E-69 Ce mai faceţi. Acum, este acelaşi duh întunecat. Fiţi cuviincioşi cu toţii. Nu vă mişcaţi; vă rog să nu o faceţi. Vedeţi, aceste lucruri merg de la unul la altul, şi veţi… Pentru ce fac aceasta, voi nu o realizaţi: Când cancerul pleacă de aici, merge altundeva. Cu siguranţa merge. Şi nu-l pot opri. Dacă vă mişcaţi, nu pot spune unde se duce. Este o umbră întunecată pe care o văd… Este un cancer atârnând peste această femeie chiar acum. Este o umbră întunecată. Dacă această umbră o părăseşte… Cum pot ştii ce este greşit? Printr-o viziune. Şi văd această moarte întunecată atârnând deasupra acestei femei. Şi ea cu siguranţă că va muri dacă Dumnezeu nu o va ajuta. Păi, când el pleacă de aici, el este nervos, dacă este scos; el va găsi un loc dacă poate. Ştiţi că acesta este adevărul?
Vă amintiţi în timpurile Bibliei când cineva încerca să scoată un duh epileptic, ştiţi ce s-a întâmplat, cine a avut autoritatea să o facă?

E-70 Acum, suferi de cancer. Este posibil să mori. Şi numai Dumnezeu te poate vindeca. O crezi? Acum, fiindcă cineva s-a mişcat, vreau să-ţi vorbesc doar un moment. Nu eşti din acest oraş. Ai venit dintr-un alt oraş. Şi cred că eşti din… Văd un turn; eşti din Joliet, Illinois. Şi numele tău este Klein, Leona Klein. Acum, întoarce-te acasă şi fii vindecată; întunecimea te-a părăsit pe tine. Dumnezeu să te binecuvânteze.
Aveţi credinţă în Dumnezeu. Oh, doamne, cum trebuie să recunoască diavolul autoritatea supremă a lui Isus Cristos. Nu pe mine, pe mine mă urăşte. El nu trebuie să cugeteze la mine, dar el trebuie să cugeteze la Cel pe care-L reprezint. El trebuie să cugeteze la Cel care m-a trimis. Aleluia.
Ce mai faci. Crezi cu toată inima ta, doamnă? Sunt un străin pentru tine. Eşti un străin pentru mine. Dar există Unul în mijlocul nostru Care ne cunoaşte pe amândoi, Isus Cristos. Dacă Isus îmi va spune ce este rău, o vei accepta atunci, şi vei crede? În regulă. Este suficient să priveşti aici. Motivul pentru care eu spun să priveşti este deoarece Moise, în Biblie, a înălţat un şarpe de aramă, a spus copiilor lui Israel să privească şi să trăiască. Este aceasta corect? El a făcut-o. Ei trebuia să privească.

E-71 Petru şi Ioan au trecut prin poarta numită Frumoasa şi au zis: „Priveşte-ne.”
Acesta este motivul pentru care spun: „Priveşte.” Vreau să fii atentă. Dar văd un pârâu lung de apă.
Şi nu este… Nu ai venit aici pentru tine însăţi. Ai venit aici pentru o femeie mai în vârstă. Şi această femeie suferă de o problemă la inimă. Şi ea este mama ta. Şi ea nu este în acest stat. Şi ea este într-un loc unde religia este persecutată. Şi ea este undeva, văd un soldat rus mărşăluind… Ea este în Rusia. Aşa este. Chiar acum, suferind cu probleme la inimă. Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu o va vindeca. O crezi? Atunci mergi şi crezi cu toată inima ta. Binecuvântat să fie Domnul Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu. Aleluia.
Ai credinţă. Nu te îndoi.
Vino doamnă. Vino crezând. Mă crezi de a fi slujitorul Domnului? Ai credinţă în Dumnezeu. Dar există Cineva în a cărui prezenţă ştim că ne aflăm. El ne cunoaşte. Acum, eşti aici să-mi cer să mă rog pentru tine. Ai o problemă la ochi. Şi apoi văd din nou, aici apare o fâşie de apă. Şi acolo este un alt stat unde sunt multe râuri. Şi este frumoasă. Este o ţară cu lacuri. Şi acolo este cineva care seamănă foarte mult cu tine. Este sora ta. Şi ea tratează cu ceva o boală a sângelui. Şi este în Suedia? Nu am dreptate?
Şi această batistă este pentru ea. Păi, mergi, trimite-o în Numele lui Isus Cristos şi fie ca ea să fie vindecată. Aleluia.

E-72 Ai credinţă în Dumnezeu. Crezi? Isus a zis: „Toate lucrurile sunt posibile celor ce cred, dacă poţi să crezi, toate lucrurile sunt posibile.” O crezi? Ai credinţă. Da, soră, stând acolo cu pălăria roşie privindu-mă, credinţa ta a făcut un contact atunci. Vedeţi? Artrita de care sufereai s-a vindecat. Aici poţi… Lăudat să fie Dumnezeu.
Aici, stând chiar aici jos în acest rând, tot artrită ai şi o infecţie la vezica urinară. Dacă crezi, poţi fii… Aşa este, soră. Credinţa ta a făcut un contact cu Dumnezeu. Când acest om a fost vindecat, te-a atins, de asemenea. Eşti vindecată. Isus Cristos te vindecă. Aleluia. Binecuvântat să fie Numele Domnului. Ai credinţă în Dumnezeu.
Isus a zis: „Pot, dacă credeţi.” Crezi?
Crezi că ai fost vindecat de acea problemă la spate, şi… ? ... în timp ce stăteai acolo în scaun? Ai fost. Amin. Deci du-te bucurându-te; asta este tot, spunând: “Mulţumiri lui Dumnezeu.”

E-73 Vino, doamnă. Boala sângelui şi lucrurile sunt aşa de uşor de vindecat pentru Dumnezeu. Crezi aceasta, nu-i aşa? Amândoi să mergem la Calvar pentru o transfuzie. În Numele lui Isus Cristos, condamn acest diavol care a deranjat-o pe sora mea şi fie ca el să iasă din ea în Numele lui Isus. Amin. Treci pe lângă el, soră; mergi, bucurându-te, crezând că Dumnezeu te vindecă; poţi avea ceea ce ai cerut.
Problema de rinichi s-a dus, soră. Du-te… ? ... Crezi. Ai credinţă. Credinţa ta te-a vindecat. Crezi cu toată inima ta.
Vino, doamnă. Vreau să te întorci, priveşte aici. Vezi acea doamnă stând acolo cu acea batistă la gură? Ea suferă de acelaşi lucru ca şi tine. Este o linie neagră care pleacă de la fiecare dintre voi. Este artrita. Aşa este. Amin. Aleluia. Acum, coboară de la platformă mulţumindu-i lui Dumnezeu. Fii credincioasă.
Glorie. Fiul lui Dumnezeu trăieşte.

E-74 Tatăl, stând acolo cu mâna coborâtă rugându-se, chiar la capătul rândului acolo, da, El te-a auzit.
Te rugai. Ţi-am auzit rugăciunea. Te rugai în linişte, dar El m-a lăsat să-ţi aflu rugăciunea. Ai zis: „Doamne, fă-l să mă cheme următorul. Permite ca de data aceasta să fie rândul meu.” Aşa este. Da, ai avut o cădere nervoasă, nu-i aşa? Uh-huh. Aşa este. Şi ştii, nu eşti din acest stat. Eşti dintr-un loc, pot pronunţa oraşul. Este U-t-i-… Utica, Utica, Michigan. În regulă, te poţi întoarce acasă, căderea ta s-a dus. Credinţa ta te-a vindecat. Aleluia. Isus, Fiul lui Dumnezeu, trăieşte şi domneşte. Crezi?
Vino doamnă. Crezi că problema feminină te-a părăsit? În regulă, a făcut-o. Amin. Deci ce ai cerut, aceasta vei primi. Crezi.

E-75 Ce părere ai de aceasta, doamnă, stând în spate acolo? Ai privit acea femeie care a fost vindecată…
O crezi? Da, suferi, ai probleme cu ochii, nu-i aşa? Aşa este. Stând chiar aici în spatele doamnei cu vesta albă, Îngerul Domnului stă acolo. Da. Uh-huh. Uh-huh. Nu este asta minunat, frate? [Un om spune: „El acum a răspuns rugăciunii mele pentru această doamnă” - Ed.] Amin. Asta este în regulă. Nu te-am văzut niciodată, doamnă, în viaţa mea, nu-i aşa? Nu, domnule, niciodată. Dar nu eşti de aici. Eşti din statul meu, Indiana. Aşa este. Anderson, Indiana, acolo, unde sunt morile. Uh-huh. Aleluia.

E-76 Doamna stând chiar lângă tine acolo, ea suferă cu o problemă la piept. Aşa este. Uh-huh. Eşti din Muncie, Indiana. Du-te acasă acum, bucurându-te. Aleluia.
Crezi că vei fi vindecată? În Numele Domnului Isus poţi primi… ? ... [Fratele Branham vorbeşte persoanei din linia de rugăciune - Ed.] Du-te crezând. Ai credinţă.
Vino aici un minut, doamnă. Vreau să te întorci în jur, să priveşti în această direcţie. Acolo sunt aproape şaptezeci la sută dintre aceşti oameni suferind de aceeaşi boală ca tine. Aşa este. Câţi suferă cu probleme nervoase, ridicaţi-vă mâna? Acum, du-te acasă. S-a terminat. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze.

E-77 Să spunem: „Lăudat să fie Domnul.” [Adunarea spune: „Lăudat să fie Domnul.” - Ed.] Vreau să te întreb, doamnă, când am spus-o pentru ei, aveai acelaşi lucru. Şi când eram… am spus aceasta, Ceva a venit peste tine, nu-i aşa? În regulă, eşti vindecată acum de acea condiţie nervoasă; este menopauza. Du-te acasă, crezând.
Ce crezi, doamnă? Crezi cu toată inima ta? Nu te cunosc, niciodată nu te-am văzut. Dumnezeu a făcut ceva. Amin. Eşti aici rugându-te pentru altcineva. Este o prietenă de-ale tale. Şi văd o biserică mare, şi micuţele statui şi lucruri. Prietena tău este un Catolic. Şi ea are cancer. Şi cancerul este pe faţa ei. În regulă. Du-i această batistă şi în Numele lui Isus Cristos fie ca ea să se vindece şi să îşi revină.
Crezi? Atunci în Numele lui Isus Cristos ridică-te în picioare şi primeşte-ţi vindecarea, în timp ce mă rog pentru tine.
Atotputernicule Dumnezeu, scot toţi dracii. În Numele lui Isus Cristos fie ca el să plece de la aceşti oameni în seara aceasta şi să se ducă. Satan, eşti condamnat. Ochii credinţei Îl văd pe Dumnezeu stând prezent. Ieşi din ei, Satan, în Numele lui Isus Cristos. Ridicaţi-vă mâinile şi lăudaţi-L.