E-1 În regulă. Dumnezeu să te binecuvânteze, Frate Neville. Bună dimineaţa, prieteni. Din când în când trebuie să mă uit afară să aflu dacă este dimineaţă sau seară. Bine, sunt fericit să fiu aici în această dimineaţă. Este cald, şi voi sigur aţi avut o primire călduroasă. Noi nu mai avem primăvară; noi avem vară şi iarnă aici, nu-i aşa? Totul pare a fi în afara ordinii, cumva.

E-2 Bine, ceea ce m-a făcut să întârzii, eu-eu fac curăţenia în casă. Şi am fost înţepenit şi cu dureri în această dimineaţă. Şi m-am trezit în suficient timp, dar nu am realizat că o femeie ar avea de făcut atât de mult de lucru, ele au, să pregătească trei copii şi apoi să meargă la şcoala Duminicală. Oh, vai! O grămadă de făcut, mai mult de cât m-am gândit că ar fi fost de făcut. Şi m-am gândit, ,,Ei bine, acum..." Seara trecută lucram, şi-şi am-am venit de pe câmpul de evanghelizare... ? ... Vai, nu este munca greu de găsit? Hm! Am oferit treizeci şi cinci de dolari pe săptămână ca cineva să aibă grijă de copil, şi nimeni nu vroia să o facă.

E-3 Un ins a scris un fragment în ziar aici nu de mult. Desigur, acest lucru nu merge la aceasta. A spus că el a fost aici, un fel de politician aici sus în Kentucky, a spus că a fost în armată de două ori, a fost rănit de trei ori, ca un erou, a trăit ca cetăţean în cartier, el a făcut multe lucruri, a salvat vieţile a doi copii, şi unul dintr-un pârâu şi unul de la altceva, am uitat tot cu ce a avut el de-a face. Şi în cele din urmă s-a gândit, bine, ei trebuie să menţină cartierul corect, el ar candida la o funcţie. Şi când a făcut-o, din o sută de mii de oameni, el a obţinut cinci voturi. El a întrebat şeriful dacă putea să obţină o puşcă cu ţeava-scurtă ca să-l ajute să iasă din cartier, a spus, ,,Era periculos chiar să locuiască prin oraş." El nu avea destui prieteni să-l ajute să iasă din oraş. Asta este recunoştinţa Americană, oricum, nu-i aşa? Aşa este. În America, cu cât faci mai mult, cu atât ţi se pretinde mai mult. Aşa este, ţi se pretinde mai mult.

E-4 Bine, vreau să fac complimentele mele în această dimineaţă pentru cât de curată şi frumoasă arată biserica. Şi aşa cum veneam, ei au avut o uşă acolo ca să ofere o circulaţie mai bună. Astfel asta este cu adevărat frumos, oricare sunteţi în consiliul de administratori aici şi aţi ajutat la iniţierea acesteia. Asta a fost cu siguranţă tare frumos, şi este o treabă curată frumoasă. Cred că Fratele Hall, dacă nu mă înşel, a făcut-o. Aceea este o lucrare foarte frumoasă.

E-5 Acum, este puţin târziu, dar voi ştiţi cum sunt oamenii sfinţeniei. Vedeţi, nu au un timp prestabilit, nu-i aşa, Frate Slaughter, Frate Deitsman? [Fraţii şi ceilalţi spun, ,,Nu" – Ed.] Doar totul aşa cum îl luăm.

E-6 Am avut adunări minunate jos în Sud! Dar am putut să vorbesc doar câteva zile în urmă. Am predicat timp de patru luni, încontinuu, şi nu am avut voce suficientă măcar să-să şoptesc măcar. Eu doar a trebuit într-un fel să fac gesturi soţiei mele, voi ştiţi, ce vroiam, şi este un fel de... Şi apoi după aceea, şi venind înapoi aici sus unde s-a făcut un fel de ceva vreme ipocrită ce avem noi, (păi, frig într-o zi şi cald în următoarea), am luat o adevărată, adevărată gripă de modă veche. Şi m-am ridicat, cu două zile în urmă, şi am pornit din nou. Şi astfel suntem mulţumitori bunului Domn, totuşi, pentru toată bunătatea şi mila Lui faţă de noi, şi-şi ce bun a fost El. Am avut adunări minunate jos acolo, şi Domnul ne-a binecuvântat peste măsură, din abundenţă.

E-7 Şi seara trecută, aproape de miezul nopţii, Fratele Wood m¬a chemat jos la el acasă, şi Fratele Arganbright la telefon, vroia ca eu să pornesc în Elveţia. Astfel, este prea mult de mers pentru un om bătrân.

E-8 Astfel, acum, următoarea noastră adunare începe pe unsprezece din această lună care vine, la Tabernacolul Cadle la Indianapolis. La-la Tabernacolul Cadle în Indianapolis, din unsprezece până în cincisprezece. Şi apoi, de acolo, la-la Minnea-... Minneapolis; de la Indiana polis la Minneapolis, la Oamenii de Afaceri Creştini.

E-9 Acum eu cred că Fratele Neville m-a chemat, şi am vrut să îmi arăt... să exprim aprecierea mea faţă de el şi trio-ul N eville care au venit jos şi au cântat la acea înmormântare pentru mine, ce am avut-o alaltăieri. Şi eu l-am întrebat pe Fratele Neville; nu am avut ceva cântăreţi, pentru familia Liddick; când D-l Liddick a plecat Acasă în Slavă. Şi eu cu siguranţă... dacă fiul său, eu nu-l văd aici; şi am aflat mai târziu că a fost un fiu adoptiv. Ştiind că tatăl lui era pe moarte, nesalvat, a alergat acasă după mine, 'nainte, şi tăticul lui a fost salvat înainte ca să moară. Astfel cel mai mare lucru pe care acel băiat l-a făcut vreodată, a fost să vină să ia pe cineva să se roage pentru tăticul lui înainte să se ducă. Şi trio-ul Neville au venit jos şi au cântat cu adevărat minunat pentru ei.

E-10 Şi astfel Fratele N eville m-a întrebat dacă aş vorbi în această dimineaţă şi această seară, de asemenea. Astfel voi observaţi, Scriptura spune, ,,Cereţi din belşug ca voi..." Astfel Fratele Neville este cu siguranţă Scriptural în acele lucruri, foarte mult! Şi aşa că voi face tot posibilul.

E-11 Acum, am spus în această dimineaţă, fiind că este Ziua Mamei, şi vrem să le vorbim la-la copilaşi. M-am gândit că această dimineaţă ar fi un timp bun pentru-pentru copilaşi. Acum mă gândesc că ziua mamei...

E-12 Acum, nu exită nimic mai dulce pe pământ, despre care noi ştim, decât o adevărată mamă, veritabilă. Dumnezeu să binecuvânteze sufletul ei galant, o adevărată, adevărată mamă. Dar noi avem aşa de multe înlocuitoare astăzi care-care sunt numite „mamă," care nu este mamă; ele sunt doar femei care au copii, dar nu mame. O mamă de modă veche este una care se îngrijeşte de familia ei, şi nu se întind afară pe aceste şezlonguri şi dansuri, şi toată noaptea, fumând, bând, venind înăuntru. Ea nu merită acel nume sacru de mamă. Ea este doar o femeie, asta e tot, care creşte un copil; dar nu o mamă, căci mamă are o semnificaţie diferită de aceasta. Acum eu-eu cred că dacă voi ...

E-13 Acum, la Ziua Mamei, eu vreau să mă exprim foarte bine. Eu am o mamă bătrână căruntă şezută acolo, eu însumi. Şi eu cred, o zi, în regulă; dar fiecare zi ar trebui să fie o zi a mamei, nu doar o dată pe an. Şi motivul că aceste lucruri de Ziua Mamei se petrec acum ...

E-14 Şi eu văd că noi doar suntem câţiva, şi noi toţi ne cunoaştem unul cu celălalt. Noi suntem de-ai casei, şi acela este motivul că vom vorbi în acest fel.

E-15 Eu cred că o mamă ar trebui să fie respectată în fiecare zi la fel, aşa este, o mamă adevărată. Şi, dar această zi pe care ei o numesc Ziua Mamei, nu este nimic în lume decât o mare absurditate comercială, doar să stoarcă oamenii de bani. Şi este o dizgraţie faţă de mama, o Zi a Mamei, pentru o dată pe an, ,,Păi, noi nu mergem să o vedem, dar îi vom trimite un bucheţel de flori şi aceea o va rezolva." Asta nu este mama! Vai, Doamne! O mamă adevărată este o femeie pe care tu ... cea care te-a crescut, şi tu o iubeşti, şi o vizitezi şi vorbeşti cu ea tot timpul. Îţi exprimi dragostea faţă de ea tot timpul, nu doar într-o zi din an.

E-16 Dar doar înainte ca să încep cu mica mea dramă, mi-ar place doar să exprim aceasta şi să o reînnoiesc pentru unii dintre voi. Şi mulţi dintre voi au murit, mulţi dintre ei s-au dus de când s-a făcut aceasta. A fost în 1933.

E-17 Aţi văzut în ziar acum câteva seri în urmă unde acea femeie l-a ucis pe acel bărbat, l-a aruncat afară în drumul casei ei şi doar a dat înapoi şi înainte peste el cu maşina ei până ea chiar l-a zdrobit tot pe drum. Şi ei au spus, avocaţii şi aşa mai departe, au spus, ,,Aceea nu îţi condamnă conştiinţa ta?" Ea a spus, ,,Dumnezeu şi eu suntem obosiţi de cum sunt tratate femeile." Hăh! Da, ea este un idol. Aşa este.,,Suntem obosiţi." Cât de jos se poate înjosi această naţiune? Cât de departe putem noi merge fără judecata Divină, mă întreb? ,,Dumnezeu şi eu"? Dacă Dumnezeu ar fi vinovat de toate absurdităţile puse pe seama Lui, El nu ar fi Dumnezeu, asta este tot. ,,Dumnezeu şi eu"? Vai! Dumnezeu nu are nimic de-a face cu aşa ceva. Mă întreb când ea o să stea acolo în chin, cum se va gândi ea despre asta atunci? Oh!

E-18 America! Acum amintiţi-vă, dacă nu aţi scris asta, notaţi-o jos. Aceasta este prezicerea mea. Vedeţi? În 1933, când noi aveam adunări jos aici unde vechea, eu cred Biserica lui Cristos este acolo acum, obişnuia să fie vechea... Se află chiar aici, Frate Neville, chiar drept în jos. Charlie Kern obişnuia să locuiască acolo. Ce este aceasta... casa Orfanilor aici pe Meigs Avenue. În 1933, tocmai îmi cumpărasem un Ford 1933, şi l-am dedicat Domnului în acea dimineaţă. Şi, înainte să plec de acasă, am văzut o viziune. O am scrisă, pe o hârtie veche galbenă care aşteaptă încă într-o Biblie. Am văzut timpul sfârşitului venind.

E-19 Şi, voi, câţi vă puteţi aminti cum arăta o maşină '33 în urmă acolo? Oh, era cumva în afară în acest fel, şi sus de tot pe partea din spate, şi tăiată joş ca să-i fie agăţată roata de rezervă. Am văzut o viziune, că, ,,Inainte de venirea Domnului, că maşinile vor arăta ca un ou." Câţi vă amintiţi acea prezicere? Este cineva rămas aici înăuntru? Fratele Seward este dus. Şi eu presupun ... A fost în 1933 când noi aveam adunări aici. Eu presupun că aproape toţi din ei sunt duşi acum, de atunci.

E-20 Şi am prezis, că, ,,America, dumnezeul lor numărul-unu vor fi femeile." Asta-i ceea ce este. Totul este modelat după Hollywood. Am lucruri despre evidenţele dosarelor FBI care v¬ar şoca în bucăţi doar să vă spun exact unde. Şi scandalul cu privire la aceste vedete de cinema, nu există una din ele, cu greu, să nu fie prostituate. Şi FBI a făcut aceasta public chiar recent. Am asta chiar din dosarul lor. Şi astfel ele toate trăiau afară, chiar şi aceste stele de cinema, unde el a dovedit, ei au intrat înăuntru şi le-au prins, trăind cu bărbaţi, pentru douăzeci şi cinci şi cincizeci de dolari pe noapte, un bărbat, de sus până jos, în Hollywood şi peste tot, aveau case private şi bărbaţi înăuntru acolo unde ei le trimeteau afară la aceste persoane. Şi aceea este la ce ne uităm noi, televiziune, şi-şi aici afară pe aceste ecrane şi lucruri, şi lăsăm copiii noştri să numească aceea un idol. Şi atunci să numim aceea mamă? Aceea este mult departe de a fi mamă. Aceea este murdărie. Asta este exact. Şi totuşi ele stabilesc mersul zilei. Ei bine, lăsaţi-le, felul de haine pe care le poartă, priviţi femeile Americane se îmbracă întocmai ca ele, şi totul. Sigur. Şi dumnezeul Americii este o femeie. Nu Iehova; ele s-au întors de la Acela. Nu către mamă acum, acum lăsaţi aceea deoparte, acela este un lucru sacru despre care o să vorbim; dar eu vreau să spun femeie.

E-21 Şi, amintiţi-vă, eu prezic că înainte de marea anihilare totală, care eu nu spun că Domnul mi-a spus aceasta, dar eu cred că ceva se va întâmpla fie între acum sau la acel timp în '77. Ar putea veni în această oră. Dar între acum şi '77, eu prezic că sau o distrugere mare sau o anihilare totală a întregului pământ, între acum şi '77, eu am prezis-o în 1933.

E-22 Am prezis că femeile vor continua să se demoralizeze şi naţiunea va continua să cadă, şi ele vor continua să se ţină către mamă, sau ca mamă în felul acela, până ele devin, o femeie devine un idol. Şi după o vreme, că, ,,America va fi dominată de o femeie." Însemnaţi aceasta şi vedeţi dacă nu este corect. O femeie va lua locul unui Preşedinte sau ceva, de mare, ceva putere înaltă în America.

E-23 Când, eu spun aceasta cu respect, doamnelor. Când o femeie iasă din bucătărie, ea este afară din locul ei. Aşa este. Acolo este unde aparţine ea. În afară de aceea, ea nu are loc. Şi acum, eu nu sunt dur cu ele, dar eu doar spun care este Adevărul şi ce spune Biblia. Se obişnuia să fie că bărbatul era capul casei, dar aceea a fost în zilele Bibliei. El nu mai este. El este marioneta, sau-sau bona sau ceva. Şi acum, nu, ele vor să aibă grijă de câini, să practice naşterea controlată, şi să care în jur un mic câine bătrân în braţele lor tot timpul, astfel să puteţi umbla în jur toată noaptea.

E-24 Eu-eu nu vorbesc despre mama. Dumnezeu să le binecuvânteze. Aceea este ce ţine împreună naţiunea acum, pe jumătate, este o mamă reală, bună, sacră, salvată de Dumnezeu. Aşa este.

E-25 Dar ruşinea despre cât de degradate sunt femeile noastre! Am un fragment din ziar, am decupat după acest ultim Război Mondial, numărul doi, care a spus, ,,Unde s-au dus moralul femeilor Americane, că, după şase luni în străinătate, patru din cinci soldaţi au fost divorţaţi de soţiile lor, şi ele s-au măritat cu vreun alt bărbat?" Şi nu au putut nici măcar să aştepte să se întoarcă înapoi din străinătate, soldaţi acolo murind pe câmpul de luptă! Acea persoană care face asta nu este demnă să fie numită mamă, acel nume sacru. Nu, nu este. Astfel eu am fost numit întotdeauna „urâtor de femei," dar eu nu sunt. Eu cred că o femeie este un lucru minunat, şi o mamă, mai ales. Dar ele ar trebui să fie la locurile lor şi să nu ia locul bărbatului, şi să nu ia locul lui Dumnezeu.

E-26 Şi în această dimineaţă am auzit o biserică sfinţenistă să şpună, că, ,,O mamă stăpâneşte stelele Cerului," şi toate acestea. Imi pot imagina Catolicii făcând asta cu fecioara Maria, şi aşa mai departe în felul acela, care, de a se închina la acele femei moarte, Sfânta Cecilia şi toate în felul acela, care este forma cea mai înaltă de spiritism. Asta e tot ce este. Orice mijloceşte cu cei morţi este un spiritism. Aşadar, există numai un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi om, şi acela este Cristos Isus. Aşa este. Nici un alt sfânt, nici nimic în afară de Domnul Isus Cristos Care este Singurul Mijlocitor între Dumnezeu şi om. Dar când eu văd bisericile, chiar pătrunzând în spatele amvonului, toată sacritatea luată de la Cristos şi dată la mamă, toată sacritatea luată, atunci-atunci ei încep şi atunci să te ţii.

E-27 Astfel, dar există o mamă adevărată rămasă. Laudă lui Dumnezeu! Întocmai ca atunci când vezi un ipocrit; există un Creştin real care cu adevărat trăieşte viaţa. Unde aveţi un pro, aveţi un contra. Asta este exact aşa. Şi acum, despre acel fel de mamă şi acel fel de copil, noi dorim să vorbim acum din Biblie.

E-28 Acum mă întreb câţi băieţei şi fetiţe avem noi aici în această dimineaţă?Dacă aţi auzit radiodifuzarea Fratelui Neville ieri... Câţi dintre voi băieţei şi fetiţe le-ar place să vină sus aici şi să stea pe scaunele din faţă în timp ce eu vă vorbesc? V-ar place să veniţi aici sus? Sunt unu, doi, trei, patru, cinci scaune aici; unul aici, sunt şase, şi câteva scăunele pe aici. Aţi vrea să veniţi aici în faţă, unii dintre voi băieţei care puteţi merge fără mama voastră, şi aţi vrea să veniţi aici sus? Sunteţi mai mult decât bineveniţi! Mamele vin... [Fratele Neville spune, ,,Sunt mai mulţi; cei mai mulţi în sala de şcoală Duminicală." – Ed.] Oh, ei sunt în sala de şcoală Duminicală. Bine, aceea-i bine. Vom aştepta câteva minute, şi vom vorbi, şi ei vor fi afară în câteva minute. Şi noi doar ne vom aduna în jur, ochişori negri, şi maro, şi albaştri, aici sus, şi-şi le vom vorbi la fiecare din ei. Acum, câţi îl iubiţi pe Domnul? Spuneţi, ,,Amin." [Adunarea spune, ,,Amin!"] În regulă.

E-29 Acum eu vreau să vorbesc mamelor şi copiilor, şi aceasta le este adresat lor.

E-30 Deseară, dacă este voia Domnului, eu vreau să vorbesc despre primul miracol pe care Isus l-a făcut, şi cum a fost făcut, şi cu ce putere, şi ce a făcut El când El a făcut a Lui. Câţi ştiţi care a fost primul miracol care l-a făcut El? Spuneţi-l, toţi împreună. [Fratele Branham şi adunarea spun „A prefăcut apa în vin." – Ed.] Aşa este, primul miracol care l-a făcut El. Acum, dacă este voia Domnului. În timp ce studiam, în această dimineaţă, aceasta doar mi-a venit în minte.

E-31 Eu văd că îl avem pe prietenul nostru bun, D-l şi D-na Yeker în spate acolo, eu cred, în această dimineaţă. Eu tocmai s-a întâmplat să-i observ cum m-am întors în jurul stâlpului în felul acesta. Zilele trecute am făcut o examinare; eu trebuie să mă ţin la curent pentru examinări cu privire la datorie peste ocean. Şi, când am ieşit, pe cine i-am întâlnit decît pe D-l şi D-na Yeker, şezând acolo în birou-birou.

E-32 Dr. Schoen, în Louisville, un frate Creştin foarte bun. Eu vă spun, am întâlnit într-adevăr un om adevărat acolo, unul real care a crezut în Dumnezeu şi îşi pune încrederea acolo. Voi ştiţi ce? Eu vă spun. Eu găsesc mai mulţi doctori crezând în vindecare Divină decât găsesc predicatori. Aşa este. Tu le vorbeşti. A spus, ,,Desigur." Şi când el... Când am mers să plec, el m-a luat de mână, a spus, ,,Frate Branham, tu faci mai mult pentru omenire decât aş fi putut face eu vreodată." A spus, ,,Aşa este." A spus, ,,Tu poţi ajuta oameni pe care eu nici măcar nu i¬aş putea atinge." A spus, ,,Aşa este."

E-33 Am spus, ,,Ei bine, desigur, tu poţi coase, sau să fixezi un os, sau ceva ca aceea. Dar Dumnezeu face vindecarea."

E-34 A spus, ,,Aceea este corect." Amin. Oh, îmi place să văd oameni cu mintea deschisă, oameni raţionali la gândire. Mă gândesc la chirurgie, şi la doctori medicali, şi chiropractie, osteopatie, vindecare Divină, şi toate împreună, dacă oricare din acelea pot ajuta pe cineva, eu sunt pentru asta. Şi când tu iei un doctor să condamne pe un predicator; predicatorul să condamne pe un doctor; şi un osteopat să condamne-condamne un chirurg; un chirurg să condamne un doctor medical; vă puteţi imagina asta, acolo este vreun motiv egoist pe undeva. Aşa este, pentru că fiecare din ei au dovedit că ei ajută pe cineva. Aceea este exact aşa.

E-35 Acum treaba este că, eu cred, dacă motivele noastre sunt corecte, şi inimile noastre sunt corecte pentru oameni, noi ar trebui ca toţi să lucrăm împreună ca să-i ajutăm pe semenii noştri, să facem o viaţă mai uşoară. Şi atunci motivele voastre sunt lipsite de egoism, dând laudă lui Dumnezeu Care ne dă toate lucrurile liber. Amin. Da, domnule. Oh, nu ar trebui să avem nici un egoism nicăieri; ar trebui să fie perfect.

E-36 Dacă chiropractica poate ajuta la asta, şi osteoptia ajută pe asta, chirurgia ajută pe asta, şi altceva ajută pe aceea, să ne rugăm pentru toate acestea, amin, ca Dumnezeu doar să-i ajute pe oamenii Lui dragi ca să fie bine şi fericiţi. Căci, noi nu avem foarte mult de stat aici, doar câteva zile şi noi suntem la drum, plecaţi altundeva. Astfel ceea ce încercăm noi să facem este să facem viaţa doar puţin mai uşoară astfel ca voi să aveţi un timp mai bun în timp ce sunteţi aici. Amin.

E-37 Acum cu acest gând, să ne aplecam capetele înainte să deschidem Biblia, şi să-i vorbim minunatului nostru Mântuitor.

E-38 Bunul nostru, Tată Ceresc, noi venim cu atâta umilinţă în această dimineaţă în Prezenţa Ta, şi Îţi mulţumim pentru cel mai presus dintre toate lucrurile care a fost vreodată pe pământ, sau care va fi vreodată, pentru Domnul Isus Cristos. Fiindcă, El a fost Acela Care l-a adus pe om şi Dumnezeu împreună, şi ne-a împăcat pe noi sărmani nevrednici, străini nelegiuiţi. Departe de Dumnezeu, prin-prin alegerea, a noastră proprie; noi am făcut propria noastră alegere şi ne-am îndepărtat de El. Şi El a fost atât de bun să vină, şi în timp ce noi îl supăram pe Dumnezeu, în timp ce eram păcătoşi, departe de Dumnezeu, El ne-a împăcat pe noi înapoi cu Tatăl, prin vărsarea Sângelui Său Propriu.

E-39 Cum Îţi mulţumim noi pentru El! Şi astăzi stă ca Mijlocitor, numai Singurul între Dumnezeu şi om, Care poate face ca o rugăciune să ajungă în Prezenţa lui Dumnezeu, prin platforma Sângelui Său Propriu care El l-a vărsat de la pământ la Glorie. Venit pe acest pământ pe calea unui staul, născut afară într-o iesle. A plecat de pe pământ, prin pedeapsă capitală. Pământul nu L-a vrut. Cerul nu-L putea primi, pentru că El era un păcătos, El avea păcatele noastre asupra Lui. Pământul nu L-a vrut. Ei L¬au respins, ,,Departe de o astfel de Persoană!" El a avut chiar... nici măcar un loc unde să se nască, sau un loc să moară. Şi El a atârnat între Ceruri şi pământ; Cerul nu L-a putut primi, nici pământul nu a vrut să-L aibă. Şi El a murit, oricum, ca să ne salveze pe noi de păcat, să vindece bolile noastre, să ne dea bucurie şi o şedere plăcută în timp ce eram aici pe pământ. Ce Mântuitor! Oh, cum îţi mulţumim noi Ţie pentru El!

E-40 O Dumnezeule, lasă fiecare adorare a noastră din inima noastră să fie revărsată spre El, şi numai spre El. Fie ca fiecare respect şi fiecare închinare, tot ce vine de pe buzele sau inimile noastre, fie ca să fie puse pe El Care este vrednic de toate. El Care s-a aşezat pe Tron într-o zi, cu Cartea în mâna Lui, nici un om în Cer sau pe pământ nu a fost vrednic sau în stare nici măcar să privească la Carte, sau să dezlege Peceţile cu care a fost Aceasta pecetluită. Şi acest Miel care a fost înjunghiat, la întemeierea lumii, a venit, a luat-O din mâna Lui, a deschis Peceţile şi a dezlegat Cuvintele, la popor.

E-41 Şi, Tată, ne rugăm astăzi ca Duhul Său Sfânt să ne dezlege inimile noastre de toată întunecimea lor, să dezlege limba noastră de tot ce este vulgar, să ne ierte toate păcatele noastre, şi să ia la o parte toată întunecimea, şi să se mişte în inimile noastre în această dimineaţă.

E-42 Şi mai ales aceşti copilaşi, Dumnezeule, binecuvântează-i aşa cum stau ei aici în această dimineaţă cu mama lor drăgălaşă. Dumnezeule, cum Îţi mulţumim pentru maternitate, pentru femeile reale! În mijlocul la toată această întunecime şi idolatrie, şi murdărie şi corupţie a lumii, totuşi noi avem adevărate mame, veritabile. Cum Iţi mulţumim noi pentru ele! Tinere şi bătrâne, ambele deopotrivă, noi Iţi mulţumim, Tată, pentru maternitatea reală. Şi ne rugăm, Dumnezeule, ca Tu să le binecuvântezi.

E-43 Văzând, şezând aici în această dimineaţă, mulţi din fraţii şi surorile noastre purtând trandafiri albi sau garoafe albe şi flori, însemnând că draga lor mamă sfântă a trecut dincolo de văl, de cealaltă parte; nu moartă, ci vie pentru totdeauna. Într-o zi ei vor veni, de asemenea, jos la râu, şi acolo ei vor ajunge să o vadă din nou, de cealaltă parte. Mulţi poartă trandafiri roşi, mama este încă aici. Noi Iţi mulţumim pentru asta.

E-44 Mă rog ca Tu să ne binecuvântezi împreună în timp ce studiem Cuvântul Tău, căci noi o cerem în Numele lui Cristos. Amin.

E-45 Acum Domnul să vă binecuvânteze. Şi noi începem direct asupra Cuvântului în această dimineaţă. Acum, mai întâi, înainte de această mică dramă, m-am gândit pentru mama şi copilaşi, ... Şi ei probabil că mă vor auzi, pentru că lucrul acesta cam are destulă voce. Şi eu am să dau o mică dramă, pentru că am observat acum serviciile mele, uneori dramele ajută mult. Nu credeţi aşa? Micuţii o înţeleg mai bine. Privesc la câţiva micuţi, băieţi cu ochi-luminoşi şezând, se uită la mine acum, care vor fi bărbaţii de mâine dacă va fi un mâine.

E-46 Şi acum înainte să avem orice dramă, sau orice altceva care se desfăşoară în biserică, aceasta trebuie să aibă Biblia ca fundal. Amin. Trebuie să fie fundalul Bibliei. Mai întâi, să întoarcem noi toţi acolo la Matei, al 16-lea capitol şi al 25-lea verset, şi vom citi aceste versete. Mai întâi, în timp ce citim, ne pregătim, poate pe la acel timp micuţii vor fi afară. Acum Matei 16:25, noi citim aceasta.
Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde: şi oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga.

E-47 Acum, aceasta este o Scriptură foarte importantă. Să o citim toţi împreună. Ce spuneţi? Toţi, copilaşii şi toţi, împreună acum. [Fratele Branham şi adunarea citesc următoarea Scriptură împreună – Ed.]
Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde: şi oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga.

E-48 Voi ştiţi, băieţi şi fete, şi eu ştiu că şi cei mai în vârstă se vor bucura la fel ca şi copiii. Dar, acea Scriptură este atât de importantă! Şi unele Scripturi sunt aşa de importante că Dumnezeu le-a pus în toate cele patru Evanghelii; Matei, Marcu, Luca, şi Ioan. Dar, aceasta a fost aşa de importantă încât El a pus-o de şase ori în Evanghelie! De şase ori a ieşit aceasta de pe buzele Lui Proprii, Isus.

E-49 Acum acolo în Marcu, noi vom întoarce acolo, şi la capitolul al 8-lea în Marcu, şi începem cu versetul al 34-lea, şi eu voi citi ceva acolo. Şi eu vreau să observaţi aici din nou, doar cu o mică continuare la aceasta unde Isus a vorbit-o. Şi amintiţi-vă, El a pus-o de şase ori în Evanghelie, astfel va fi sigur! Doi este o mărturie, dar El a pus-o de trei ori mai mult, vedeţi, astfel ca să fie sigur că o veţi reţine.
Şi când el a-când el a chemat la El norodul împreună şi şi pe ucenicii Săi, el le-a zis, Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, ... să-şi ia crucea, şi să mă urmeze.

E-50 Acum, unul dintre traducători a pus, ,,Să-şi ridice crucea şi să Mă urmeze zilnic." Acum, acum versetul al 35-lea. Ascultaţi.
Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, acela o va mântui.
Căci ce foloseşte unui om, dacă el va câştiga toată lumea, şi îşi pierde sufletul lui propriu?
Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?

E-51 Acum să luăm acest verset al 35-lea şi să-l cităm împreună acum. Bine. Acum să-l spunem împreună. Vom lua Marcu 8:16, acum să-l spunem împreună; Marcu 8:16, vă cer scuze, Marcu 8:16, 35. Nu, o am încă greşit. Marcu 8, scuzaţi-mă. Marcu, Sfântul Marcu, capitolul al 8-lea, al 35-lea verset. Acum să-l încercăm. Sfântul Marcu, capitolul 8, al 35-lea verset. Acum îl avem. Să-l citim. [Fratele Branham şi adunarea citesc următoarea Scriptură împreună – Ed.]
Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina evangheliei, ... o va mântui.

E-52 Aceea-i minunat? Acum vom merge drept înainte cu micuţa noastră povestire, şi aşa cum vin copilaşii ei îşi vor lua locurile lor. Uşierii supravegheaţi-i aşa cum ei, în linişte, vedeţi dacă îi puteţi aduce aici înăuntru, aşa cum noi luăm şi spunem povestea noastră. Noi o vom baza, în această dimineaţă, pe o dramă. Şi eu, de multe ori, aici acum câteva zile în urmă eu...

E-53 Fratele şi Sora Wood au fost cu mine, eu cred, sus acolo la ultima adunare, şi eu vorbeam la Dejunul Oamenilor de Afaceri Creştini. Şi am prezentat o mică dramă despre Zacheu în... sus în dud, şi, când Isus a venit pe acolo, şi cum el a luat un bidon de gunoi, voi ştiţi, (şi am dramatizat aceasta), şi s-a urcat într¬un pom, ca să-l vadă pe Isus; omul de afaceri şezând sus în pom, voi ştiţi, ascunzându-se de Isus. Şi Isus nu a ştiut unde se afla el, de parcă, voi ştiţi. Şi atunci el a zis, ,,Oh, ei îmi spun că acel Om ştie lucruri şi poate prezice lucruri, şi ştie unde un peşte a avut o monedă. Eu nu o cred." Şi Isus a mers chiar sub pom. Şi el a spus, ,, Oh, El nu mă poate vedea, eu stau în pom."

E-54 Isus s-a oprit şi a privit în sus, şi a spus, ,,Zacheu, coboară." Nu a ştiut numai că el era acolo sus, dar El a ştiut cine era el.

E-55 Astfel eu cred că o mică dramă uneori ajută oamenii în vârstă, băieţii şi fetele în vârstă, la fel ca pe tineri.

E-56 Astfel acum aţi putea să mă întrebaţi, după ce aceasta este terminată, ,,Frate Branham, de unde iei tu aceste informaţii despre aceste personaje şi nume?" Unele din ele, am fost ajutat de bunul meu prieten, Fratele Booth-Clibborn. Şi un altul, de Josephus, marele istoric. Şi apoi cărţi de istorie pe care le-am citit, despre acest eveniment, şi aşa mai departe. Şi aşa este cum îmi obţin informaţiile pentru drama care o vom prezenta în această dimineaţă, pentru aceasta.

E-57 Îi văd pe micuţii noştri că vin afară acum, şi pentru această poveste în această dimineaţă care urmează să o prezentăm. Acum voi băieţei şi fetiţe, dacă puteţi, cât de mulţi vreţi, veniţi chiar sus aici în faţă. Avem cinci sau şase scaune goale. Dacă aţi dori să veniţi direct aici sus, am fi bucuroşi să vă avem. Ei doar intră la timp pentru mica dramă aici afară.

E-58 Şi acum aşa este cum am ajuns să obţin această informaţie, cum am ajuns să o găsesc. Cineva s-ar putea să critice în jur şi să spună, ,,Păi, eu niciodată nu am citit partea aceea în Biblie." Dar, dacă voi nu aţi citit-o, istoria a cules-o, voi vedeţi. Astfel este tot aceeaşi poveste, numai că aceasta este dată într-o-o-o formă de o mică dramă.

E-59 Şi, deci, asta e! Asta e! Acela este fratele tău mai mic? Oh, el cu siguranţă seamănă cu tine! Şi el este un băiat bun. Doar se vede că este. În regulă.

E-60 Acum voi vreţi să veniţi aici sus si să vă aşezaţi aici? Acolo sunt două fetiţe, sau trei fetiţe. Vai, asta e doar bine şi frumos! Acum eu vreau... Această povestioară în această dimineaţă este pentru băieţei şi fetiţe. Domnişoare Collins, eu cred că eşti tu aceea acolo, şi cealaltă surioară; voi vreţi să mergeţi chiar acolo, dulceaţă, şi aşezaţi-vă. Da, eu cred că acolo este un loc chiar aici, dacă doamna ar-ar muta poşeta ei. Şi-şi apoi chiar aici sunt două scaune aici.

E-61 Eu vreau toţi aceşti băieţei şi fetiţe sus aici în faţă, aşa ca eu să le pot vorbi. Aici, aici avem câteva scaune aici. Noi doar vedem că aduceţi câteva scaune. Da, domnule. Câteva ne vor servi chiar aici. Astfel, noi vrem ca aceasta să fie chiar pentru aceşti băieţei şi fetiţe. Oh, vai! Nu este aceea bine? Acum asta este ... eu cred că ar trebui să mai aveţi încă câteva, Frate Neville, mai văd încă doi că coboară. Şi acum aceea este chiar bine!

E-62 Câte mame sunt aici? Ridicaţi-vă mâna. Oh, asta e minunat! Acum, asta este chiar bine şi frumos.

E-63 Acum dacă voi fetiţele din spate doriţi să veniţi aici, veniţi chiar în faţă, dacă sunteţi destul de mari ca să plecaţi de lângă mama. Şi dacă mama vrea să vă aducă aici sus, bine, spuneţi-i ei să vină drept înainte. Este şi pentru mama, de asemenea. În regulă, acum.

E-64 Eu vă spun, copii, noi tocmai am citit un verset. Aţi vrea voi toţi să-l citaţi cu mine? Aţi vrea voi toţi să citaţi acest verset cu mine? Acum, se găseşte în Sfântul Matei, al 16-lea capitol şi al 25-lea verset, despre care urmează să vorbi noi. Acum aceşti micuţi... Fiecare băieţel şi fetiţă, în această dimineaţă, citaţi asta cu mine acum. Spuneţi, ,,Sfântul Matei," [Băieţi şi fete spun, ,,Sfântul Matei,"-Ed.] ,,al 16-lea capitol," [,,al 16-lea capitol,"] ,,al 25-lea verset." [,,al 25-lea verset."] Acum citaţi cu mine. „Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa" [,,Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa"] ,,o va pierde;" [,,o va pierde;"] ,,şi oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea o va câştiga." [,,şi oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea o va câştiga."] O va câştiga! Da, să o spunem din nou. ,,Oricine" [,,Oricine"] ,,îşi va pierde viaţa" [,,îşi va pierde viaţa"] ,,din pricina Mea" [,,din pricina Mea"] ,,o va câştiga." [,,o va câştiga."] Minunat!

E-65 Acum, băieţi şi fete, voi ştiţi ce? Există o mulţime de lucruri în lume care sunt cu adevărat de valoare. Şi unul din acele lucruri este, voi îl aveţi cu voi astăzi, este sufletul care este în interiorul acelui trup. Şi acela este lucrul cel mai de valoare în lume, pentru voi. Este aceea adevărat, mama? Spuneţi „Amin." [Mamele spun, „Amin." – Ed.] Lucrul cel mai de valoare pe care îl aveţi este sufletul vostru. Şi acum dacă vă păstraţi sufletul, atunci voi îl veţi pierde. Şi dacă vă pierdeţi sufletul, atunci voi îl veţi câştiga; dacă pierdeţi sufletul vostru la Isus, vedeţi. Cu alte cuvinte, dacă tu îl crezi pe Isus, tu devii ucenicul Lui. Şi atunci dacă tu îţi dai viaţa lui Isus când eşti tânăr ca acum, şi apoi tu o să... El îl va salva pentru Viaţa veşnică. Dar dacă tu-dacă tu vrei să îl păstrezi, tu îl vei pierde; da, tu îl vei pierde. Dacă vreţi să acţionaţi ca celelalte fete şi băieţi în jur aici, şi să mergeţi afară şi să faceţi cum fac ei, atunci voi urmează să-voi-voi urmează să îl pierdeţi. Dar dacă voi vreţi să vă daţi viaţa lui Isus, atunci voi o veţi câştiga pentru Eternitate şi pentru totdeauna.

E-66 Acum, reţineţi asta acum, că este lucrul cel mai de valoare în toată lumea, este sufletul vostru mic. Şi dacă voi îl păstraţi, îl veţi pierde; dacă îl daţi lui Isus, îl câştigaţi. Puteţi spune asta cu mine? Dacă... Spuneţi, ,,pacă îl păstrez,", [Fetele şi băieţii spun, „Dacă îl păstrez," – Ed.] ,,Îl voi pierde;" [,,Îl voi pierde;"] ,,şi dacă îl dau lui Isus," [,,şi dacă îl dau lui Isus,"] ,,îl voi câştiga." [,,îl voi câştiga."] Asta este! Acum aţi înţeles-o. Nu este aceea...

E-67 Toate mamele care cred că asta a fost bine, spuneţi, ,,Amin." [Mamele spun, ,,Amin!" – Ed.] Oh, asta e bine! Asta e bine!

E-68 Acum, voi vedeţi, este un lucru pe care voi îl puteţi face. Acum, voi mergeţi înainte. Dacă ei vor să acţioneze în acel fel, şi au dorinţele lor lumeşti... Dacă băieţii şi fetele vor să meargă afară acolo şi să facă lucruri, şi să spună poveşti şi să spună lucruri care sunt greşite, şi-şi să înşele şi să fure, şi-şi să facă lucruri rele, şi să copieze în şcoală, şi lucruri, mergeţi înainte; ei pierd. Ei îl pierd. Dar dacă voi îl daţi lui Isus, ei nu vor face asta, şi atunci aceasta îl va salva. Asta este ce vreţi voi să faceţi. Nu-i aşa?

E-69 Acum noi o să începem povestioara noastră. Acum, acesta este fundalul nostru, acum amintiţi-vă asta. Acum să începem povestioara noastră. Acum, către oamenii în vârstă, şi către taţi şi mame, voi ascultaţi, şi voi, acum; voi, mai ales voi mamele şi taţii. Acum doar... şi noi vom începe. Vă plac povestioarele? Vă plac? Oh, eu doar le iubesc! Mai ales acum... Voi citiţi o mulţime de poveşti care nu sunt adevărate. Dar această poveste este adevărată, absolut Adevărul, fiecare Cuvânt din aceasta. Se află în Biblia lui Dumnezeu, astfel trebuie să fie Adevărul, vedeţi, pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu este Adevărul.

E-70 „Acum, tu ştii," a spus, ,,Eu sunt atât de obosit. Eu-eu sunt¬eu sunt într-atât de obosit încât să mor."

E-71 „Bine," a spus, ,,de ce nu mergi sus şi să te pui în pat? Întinde¬te pe pat, pe canapea sus acolo, şi culcă-te."

E-72 El a spus, ,,Dar, oh, eu sunt prea obosit." A spus, ,,Oh, dragă, dacă ai fi văzut ce am văzut eu astăzi! Oh, eu sunt... Eu, ce... eu nici măcar nu vreau vreo cină! Oh, este îngrozitor, ce privelişte am văzut astăzi!"
A spus, ,,Ei bine, ce anume ai văzut tu?"

E-73 A spus, ,,Ei bine, eu nu îţi pot spune, în faţa copiilor, oh, este prea groaznic! Vai, a fost rău!"
,,Ei bine, ce a fost ce ai văzut?"

E-74 „Bine, mă duc sus şi mă întind doar pentru puţin, şi apoi¬şi apoi după cină când punem toţi copilaşii la culcare, atunci îţi voi spune ce s-a întâmplat astăzi."
,,Bine," a spus ea.

E-75 Şi el s-a dus sus. S-a întins. ,,Oh, atât de obosit! Oh, vai!" Voi ştiţi cum este tăticul când este obosit, chiar foarte obosit!

E-76 Şi după o vreme, fata aceea cu ochii luminoşi, ea a început să alerge în jur pe podea, şi să vorbească puţin cam tare. A spus, ,,ެş-ş, ş-ş-ş, nu face asta. Îl vei trezi pe tăticul. Şi, oh, el este atât de obosit încât el-el vroia să moară. El nu mai vroia să trăiască. Şi dacă tăticul ajunge într-atât de obosit, ei bine, noi ar trebui să- 1 lăsăm să doarmă puţin. Nu îl trezi." Şi micuţa Miriam, se duce acolo şi şade jos, ca să fie cu adevărat linişte.

E-77 Şi după un timp ea a avut cina toată gata, astfel s-a strecurat sus pe scări şi ea-ea îl cheamă, ,,Amram?"

E-78 Şi el a spus, ,,Da, Iochebed, aici. Eu vin jos." Astfel ei au coborât jos pe scări, voi ştiţi, şi au avut o cină bună.

E-79 Astfel după ce au mâncat cina, şi micuţul-micuţul băieţel şi fetiţa au mâncat toată cina lor, păi, ei... mama a pus deoparte lucrurile şi i-a dus în pat.

E-80 Şi apoi ea merge în cameră, ea şi soţul ei, şi ei se aşează. A spus, ,,Bine, acum, ce anume ai văzut tu astăzi, Amram, că te¬a supărat atât-atât de mult în seara asta, că tu nu vroiai nici măcar să trăieşti?"

E-81 „Oh," a spus el, ,,dragă, eu-eu doar nu pot să înţeleg asta." A spus, ,,am văzut... Ei bine, noi o vedem în fiecare zi, dar astăzi a fost ieşit din comun." A spus, ,,Oh, am-am văzut cea mai îngrozitoare privelişte care am văzut-o vreodată." A spus, „Sărmanii noştri băieţi, unii dintre ei nu mai mari de doisprezece ani, trăgând la acea mare căruţă veche, cu frânghii în jurul gâtului lor aşa. Şi acei bieţi copii au tras până nu au mai putut să tragă, sus pe acea pantă mare, acele pietre mari înapoi acolo, şi ei nu au mai putut merge mai departe. Şi după un timp căruţa a început să scârţâie şi să meargă foarte încet, şi după un timp s-a oprit. De-a lungul drumului a venit un om, oh, el era un maniac! El a urlat, ,De ce opriţi voi această căruţă?' ,Wham!' cu acele bice mari de şarpe, şi biciuind de-a lungul spinării, şi sângele ţâşnea din spinarea lor, şi curgea în jos aşa. Şi acei sărmani copii doar s-au ţinut de acea frânghie şi plângeau." A spus, ,,Oh, Iochebed! Ce putem face noi, mamă?" A spus, ,,Noi suntem poporul lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a binecuvântat. Noi suntem fiii lui Abraham, Isaac, şi Iacob. Şi de ce trebuie noi să fim sclavi jos aici la aceste lucruri? Oh, este îngrozitor cum au plâns acei băieţi sărmani. Oh, şi mă rog şi mă rog şi mă rog, Iochebed, şi pare ca şi cum Dumnezeu chiar nici măcar nu mă aude. Mă rog şi mă rog, şi El se pare că El îşi astupă urechile, El nu mă aude deloc. El pare ca şi cum Lui nu-i mai pasă."

E-82 „Acum," ea a spus, ,,uite, Amram, parcă n-ai fi tu. Tu eşti un tată real, şi tu ... Parcă n-ai fi tu, pentru că tu ne încurajezi întotdeauna, spunându-ne să avem credinţă în Dumnezeu."

E-83 „Oh, dar, dragă, când mă rog atât de mult, şi totuşi Dumnezeu nu mă aude, şi se pare că devine tot mai rău tot timpul. Cu cât mă rog mai mult, cu atât devine mai rău."

E-84 Dar, băieţei şi fetiţe, aude Dumnezeu rugăciunea? [Băieţii şi fetele spun, ,,Da." – Ed.] El aude rugăciunea. Răspunde Dumnezeu rugăciunii? [,,Da."] Da. Răspunde el foarte repede? Nu de fiecare dată. Răspunde El? Nu. Uneori El ne face să aşteptăm. Este aceea aşa? [,,Da."] Dar, Dumnezeu răspunde la rugăciune. Nu răspunde El? Şi doar pentru că totul merge rău, acela nu este semnul că noi ar trebui să încetăm să ne rugăm. Noi doar ne rugăm înainte, oricum. Nu-i aşa? Aşa este. Acum, voi aţi răspuns corect. Dumnezeu răspunde rugăciunii. Să o spunem toţi împreună. ,,Dumnezeu răspunde rugăciunii." Da. Nu contează cum sunt circumstanţele, El răspunde, oricum. În regulă.
,,Ei bine, vei merge sus să te rogi din nou?"

E-85 „Da." Şi tăticul avea o cameră secretă sus de tot în pod unde a mers să se roage. Astfel se duce sus acolo în acea noapte, el a îngenuncheat într-o parte, a spus, ... Acum a spus, ,,Iochebed, acum tu du-te şi mergi la culcare, şi tu şi copilaşii. Pentru că, nu mă deranjezi, mă duc să mă rog poate toată noaptea în seara asta."

E-86 Astfel el se pune pe genunchi, şi se roagă şi se roagă. Îl văd ridicându-şi mâinile, şi spunând, ,,O Dumnezeul lui Abraham, Isaac, şi Iacob, aminteşte-ţi de promisiunea Ta faţă de poporul Tău! Iată-ne aici jos de tot în Egipt, şi suntem sub robie. Şi, oh, supraveghetorii noştri cruzi ne-ne împing să facem lucruri, şi ne ia la bătaie, şi bieţii noştri oameni sunt-sunt dezbrăcaţi la piele, şi ei ne biciuie cu bice. Şi noi suntem poporul Tău. O Dumnezeule, cu siguranţă Tu vei asculta rugăciunea! Cu siguranţă Tu vei răspunde rugăciunii! Şi mă rog şi mă rog şi mă rog, şi Tu se pare că Tu nici nu îmi răspunzi. Dar, Dumnezeule, eu cred că Tu eşti Dumnezeu, şi Tu în cele din urmă vei răspunde rugăciunii." Şi el a continuat să se roage aşa, aproape toată noaptea.

E-87 Şi următoarea dimineaţă, în jur de ora trei sau patru, a coborât pe scările mici. Şi a privit acolo, şi acolo era draga lui soţie mică, micuţa Iochebed. Ea era acolo în pat dormind. Şi micuţul Aaron şi micuţa Miriam erau deja puşi în pat, astfel ei erau tot atât de adormiţi cât puteau fi, şi dormeau înainte. În regulă. El i-a spus ei ... Ea a spus, ,,Se face târziu, şi tu doar te pregăteşti..."

E-88 „Da, m-am rugat toată noaptea." Ochii lui erau încărcaţi de lacrimi, pentru că el a plâns pentru popor.

E-89 Şi ea a spus, ,,Uite, Amram, tu nu ar trebui să stăruieşti aşa de tare pentru asta."

E-90 „Acum," a spus el, ,,ascultă dragă. Asta este bine. Dar acum uite, tu ai doi copilaşi aici de crescut. Şi povara este a mea. Dacă cineva nu se roagă pentru poporul nostru sărman, ce se va alege de ei? Ce se va întâmpla dacă cineva nu are poporul pe inimă? Cineva trebuie să se roage."
,,Bine," a spus ea, ,,Amram, povara nu este toată pe tine."

E-91 „Ei bine, se pare a fi. Şi oricum, eu mă voi ruga, tot timpul!"

E-92 Se duce la muncă în acea zi. Şi în fiecare zi el vine şi se duce, şi aceeaşi osteneală veche. Şi el avea o muncă grea. El trebuia să... Ei au turnat mortar în matriţe foarte mari, şi el trebuia să stea acolo lângă acel cuptor mare. Când ei îl deschideau, oh, vai, aproape că îi rupea pielea, acea căldură îngrozitoare! El împingea acele cărămizi înapoi înăuntru acolo şi le cocea, le aducea afară; să construiască drumuri foarte mari, şi turnuri foarte înalte mari, la idoli zei şi de toate. Şi acest om Creştin real acolo jos muncind în acel fel, pentru vrăjmaş. Dar el era un sclav, el era în robie. El trebuia s-o facă.

E-93 În fiecare seară când el venea acasă, el se ruga. Şi urca sus pe scări din nou, si se ruga şi se ruga şi se ruga, şi venea înapoi jos. Nu se îmbunătăţea; continua să devină mai rău.

E-94 Şi într-o zi acolo la muncă el a auzit un zvon. A spus, ,,Ce-i asta? Ce-i asta? Spuneţi-mi!" Cineva a şoptit la altcineva. După o vreme înainte să se ducă ziua, se împrăştiase prin toată ţara, ce urma să se întâmple.

E-95 Ce a fost? Un consiliu urma să se întâlnească în acea seară. Bătrânul Împărat Faraon, bătrânul împărat rău urma să adune toţi oamenii lui împreună, şi să aibă un alt consiliu mare. Aşadar au avut această importantă întâlnire de consiliu jos acolo.

E-96 Astfel în acea seară el a mers înăuntru, oh, el era cu totul amărât. El merge înăuntru, şi soţia lui spune, ,,Amram, dragă." Ea l-a întâmpinat la uşă şi l-a sărutat, şi a spus, ,,Am cina ta foarte bună şi caldă. Dar," a spus, ,,dragă, tu arăţi aşa de palid. Ce este?"

E-97 A spus, ,,Oh, Iochebed, dacă ai fi ştiut tu doar ce se petrece! Oh, este mai rău ca oricând!"
,,Ce?"

E-98 „Ş-ş, nu pot spune, copiii sunt în jur. Aşteaptă până după cină, şi îţi voi spune despre asta."
,,Bine."

E-99 Astfel, ea avea cina pregătită. Şi ei au avut cina, şi a luat toţi copiii şi i-a pus în pat.

E-100 Astfel, ei au intrat. El a spus, ,,Iochebed, eu vreau să-ţi spun ceva." A spus, ,,Unul dintre cele mai îngrozitoare lucruri este pe cale să se întâmple."
,,Ce?"

E-101 A spus, ,,Ei vor avea un alt consiliu astăzi, în seara asta. Şi când îl vor avea, ei vor stabili încă altă povară peste noi poporul."

E-102 Astfel, atunci, să mergem acolo la palatul împăratului. Împăratul Faraon îi aduce pe toţi afară acolo, şi a spus, ,,Bine, voi toţi generali! Care e treaba cu voi pe aici? Eu dau ordinele pe aici! Acest popor este în creştere tot timpul! Ce se întâmplă? Nu putem noi opri asta?" A spus, ,,Intr-o zi va veni o altă armată înăuntru aici. Şi toţi aceşti vrăjmaşi ai noştri, de afară din Gosen de acolo, aceşti Israeliţi, se vor alătura ei înşişi cu această armată, şi ei ne vor birui. Şi marea noastră economie va fi doborâtă, împărăţia noastră mare va fi distrusă. Ei ne vor lua. Ce se întâmplă cu voi? Să vorbească, cineva! Nu ştiţi să spuneţi nimic? Oh, el a fost rău, şi foarte rău. Toţi generalii, tremurau.
Unul dintre ei s-a ridicat, şi a spus, ,,Viaţă Lungă Împărate Faraon."
,,Bine, spune ce vrei!"

E-103 A spus, ,,Viaţă lungă împărate. Înălţimea voastră, domnule," a spus, ,,aş dori ca tu să pui mai multe poveri peste oameni."

E-104 „Tu căpăţână amorţită! Voi deja aţi pus o grămadă de poveri pe oameni, şi totuşi ei se înmulţesc. Păi, tu, dacă asta este toată ideea care o ai, doar ţine-o pentru tine!" Oh, el era dur.

E-105 După o vreme unul s-a ridicat, un zâmbet foarte mare pe faţa lui, ca diavolul. Şi a spus, ,,Viaţă lungă Împărate Faraon." A spus, ,,Eu am ideea."
A spus, ,,Bine, vorbeşte! Nu sta acolo aşa!"

E-106 El a spus, ,,Îţi spun eu ce am putea face." A spus, ,,Ştiţi, aceşti oameni se înmulţesc atât de repede."

E-101 „Da, aşa este!" A spus, ,,Unii din ei, unii din poporul lor au chiar aşa de mulţi copii chiar paisprezece, uneori ei au douăzeci de copii. Şi oamenii noştri nu au poate unul." A spus, ,,Ei se înmulţesc atât de repede, ei doar acoperă toată ţara."

E-108 Vedeţi, Dumnezeu făcea ceva. Vedeţi, Dumnezeu întotdeauna trage lâna peste ochii diavolului, vedeţi. Vedeţi? El ştie ce face El. Vedeţi? Şi toate aceste femei având mulţi copii.

E-109 „Păi," el a spus, ,,viaţă lungă împăratului. Bine, eu vă spun ceva. De fiecare dată când o femeie dă naştere unui prunc băieţel... Mergeţi afară în ţară aici şi luaţi câteva femei, şi care nu sunt mame. Vedeţi, femei care niciodată nu au avut copii, femei care nu vor copii şi nu iubesc copiii, vrăjitoare bătrâne cu nasul lung. Vedeţi, cu cât e nasul mai lung, cu atât mai bine! Degete lungi bătrâne, feţe vopsite, şi aduceţi-le. Ele nu ştiu ce este dragostea unei mame. Deci atunci când un băieţel este născut, păi, lăsaţi-le să meargă şi să ia acel copilaş, şi să-l aducă afară şi să-i zdrobească capul de perete, şi să-l arunce înapoi în casă la mama lui în felul acela. Să-l arunce într-o fântână mare. Oh, mai bine decât asta, să-l ia afară şi să-i lege mâinile şi picioarele, şi să-l arunce afară, şi să îngraşe crocodilii. Acela este modul ca să scăpăm de asta. Atunci ei nu se vor înmulţi foarte mult, pentru că nu vor mai fi bărbaţi rămaşi; Au ucis toţi copilaşii băieţi."

E-110 „Oh," Faraon spune, ,,asta-i bine! Aceea-i o idee bună!" Vedeţi ce este diavolul? El este rău, nu-i aşa? A spus, ,,Deci acela e lucrul de făcut! Mergeţi luaţi... Tu ai... Acum, fiind că tu ai avut ideea, eu doar te fac pe tine supraveghetor la asta. Du¬te afară şi ia toate femeile bătrâne despre care tu şti, care¬care nu au fost niciodată mame, şi ele nu iubesc copiii. Şi ele sunt..." Ele...

E-111 Vedeţi, este nevoie de o mamă ca să iubească un copil. Vă amintiţi cum v-a iubit mama? Ei bine, acum vedeţi, mama iubeşte copilaşii.

E-112 Dar ei trebuiau să ia pe cineva care-care ele nu... care nu au avut nici un copil, nu au vrut copii, doar-doar-doar femei bătrâne foarte rele. Şi a spus, ,,Fă-le poliţiste. Şi când tu le faci poliţiste, şi le dai ordine că ele pot merge în orice casă care vor ele, şi să ia fiecare bebeluş afară şi să-i zdrobească capul de perete, şi să-l dea la crocodili să-l mănânce. Fiecare bebeluş!" Oh, ce crud! Atunci voi ştiţi ce au făcut ei?
,,În regulă, asta-i bine!"

E-113 Apoi în ziua următoare când Amram era acolo jos lucrând, el a auzit că s-a publicat acest lucru.

E-114 Oh, el merge acasă. A spus, ,,Oh, Iochebed! Oh, dragă, lasă¬mă să-ţi spun ceva. Tu şti ce era acel ordin, publicat? Ca să ucidă toţi băieţeii." Şi el i-a spus ei. A spus, ,,Oh, eu doar nu pot suferi asta." S-a dus din nou sus, să se roage. În acea noapte el s-a rugat ca niciodată înainte.

E-115 Ar trebui noi să continuăm să ne rugăm? Oh, rugaţi-vă în continuare! Este asta corect? Doar continuaţi în rugăciune, indiferent de ce se întâmplă. Continuaţi să vă rugaţi!

E-116 Acum, şi primul lucru ce-l ştii, el s-a rugat toată noaptea, ,,O Dumnezeule, fi milostiv! Ajută-ne, Dumnezeule! Ne rugăm ca Tu să ne ajuţi în vreun fel." El a venit înapoi jos, aproape în zori.

E-117 Zi după zi, şi, oh, şi ce geamăt prin ţară! În fiecare zi ei auzeau mame ţipând, în sus şi-n jos pe străzi. Ei luau copilaşii din braţele lor, micuţii lor, drăgălaşii băieţi bebeluşi. Acele vrăjitoare bătrâne se duceau înăuntru acolo şi, îi luau de picioruşe, şi îi izbeau de perete şi îi omorau, şi îi aruncau la crocodili. Sărmana mamă cădea pe genunchii ei, şi striga, ,,Oh, nu îmi luaţi copilaşul! Nu-mi luaţi copilaşul!" Şi, oh, ce timp aveau ei!

E-118 Voi ştiţi cum iubeşte mama copilaşul, şi cum îi sprijină ea pe bărbie. Amintiţi-vă cum vă lua mama şi-şi vă spăla, şi vă săruta, şi-şi-şi vă spunea ce drăgălaşi eraţi. Şi cum vă punea la culcare seara. Şi, oh, dacă-dacă voi aţi... dacă ar fi fost deschisă vreo uşiţă, şi intra puţin curent, ceva de felul acela, oh, vai, ea alerga foarte repede şi închidea uşa, acoperea copilaşul, şi, voi ştiţi, ea îl lua. Ea v-a iubit. Vedeţi? Ea v-a iubit. Oh, ea iubea acel sărman lucru micuţ pe care Dumnezeu i l-a dat, care era neajutorat şi nu se putea descurca singur, astfel ea iubea acel copilaş. Şi ea doar îşi săruta copilaşii şi se juca cu ei, pentru că ea era o mamă adevărată. Vedeţi?

E-119 Dar aceste femei bătrâne care ucid copilaşii, ele nu ştiau ce era iubirea maternă. Ele nu erau mame. La tot ce se gândeau ele, ele aveau doar un timp măreţ în mintea lor, lucruri din lume, astfel ele se duceau înăuntru şi îi omorau pe acei copilaşi. Voi sunteţi prea tineri ca să ştiţi, dar aceasta încă se petrece. Aşa este. Acum voi adulţi ştiţi despre ce vorbesc. Aşa este, prea mult din asta! Oh, voi spuneţi, ,,Eu nu aş lua... "Dar cazul avortului este acelaşi lucru. In regulă, dar vedeţi ele nu ştiu ce este viaţa de mamă. Acum voi ştiţi ce vreau să spun când spun „mame adevărate"! Aşa este. Nici o diferenţă; acelaşi diavol! Astfel acolo, atunci, ele... Doar gândiţi-vă la mii de mii de mii, anual, la fel de rău cum a fost în Egipt, sau mai rău.

E-120 Şi acolo, atunci, ele au intrat, ele nu aveau dragostea unei mame, astfel ele luau acei bebeluşi şi îi omorau. Oh, a continuat să meargă tot mai rău şi mai rău. Şi într-o zi acolo a sosit un alt zvon, ei urmau să aibă o altă întrunire.

E-121 Faraon a chemat toţi sfătuitorii lui împreună, şi pe ei toţi împreună. Ei au intrat înăuntru acolo. A spus, ,,Bine, ei încă se înmulţesc! Ce vom face acum în legătură cu asta?"

E-122 Acest acelaşi viclean bătrân.jşmecher cu mutră-de-diavol, s¬a ridicat. A spus, ,,Viaţă lungă Impărate Faraon. Eu am ideea. Uite, tu ai bărbaţii care muncesc. Tu faci ca ei să aibă un cuptor de cărămizi, atât de multe în fiecare zi, îi faci să le facă din paie. Tu ai ucis copilaşii şi lucruri, dar ei încă se înmulţesc. Lucrul care ce ar trebui să-l faci, este să pui femeile la muncă, de asemenea. Dacă pui femeile la muncă, atunci ele nu..." Acum, acela nu este locul unei femei. Nu. Astfel ei au spus, ,,Dar pune femeile să muncească, şi pune-le acolo afară, şi lasă-le să facă cărămizi, de asemenea. Şi atunci ele vor fi atât de obosite când se întorc, ele¬ele nu pot găti cina soţului lor, ele nu pot fi o mamă bună, vedeţi. Şi astfel dacă ele vor lucra şi vor continua în felul acela, astfel ele-ele nu vor fi în stare să o facă. Astfel, pune-le la muncă, de asemenea."

E-123 „Asta-i bine! Vai, tu eşti un om înţelept." Astfel el a pus toate femeile să muncească.

E-124 Şi aici vine sărmanul Amram, vine înăuntru în acea seară, a spus, ,,Oh, Iochebed, eu nu ştiu ce vom face. Acum ei pun toate femeile să muncească. Eu-eu îţi spun, oh, eu doar nu ştiu ce să fac! Noi suntem-noi suntem-noi suntem doar ... Noi suntem sclavi, şi devenim mai rău şi mai rău. Eu-eu voi prezice asta: dacă Dumnezeu face vreodată ceva pentru noi, va fi după ce suntem toţi morţi."

E-125 Acum, Dumnezeu nu aşteaptă în felul acela. Aşteaptă El? Nu. Dumnezeu doar ne urmăreşte uneori. Nu o face El? În regulă.

E-126 Deci atunci în acea seară, el a spus, ,,Mă duc sus să mă rog cum nu m-am rugat niciodată înainte!"

E-127 Acum, acela este felul de a ne ruga. Nu-i aşa? Rugaţi-vă cum nu v-aţi rugat niciodată înainte, treceţi cu adevărat la treabă! Vedeţi, dacă voi doar mergeţi sus şi spuneţi, ,,Doamne, binecuvântează pe cutare-şi-cutare-şi-cutare. Dumnezeu nu-nu ia mult interes la aceea. Dar când voi cu adevărat treceţi la treabă! Când voi băieţei şi fetiţe vă rugaţi, puneţi-vă pe treabă! Faceţi voi aşa la şcoală? Voi-voi îi cereţi lui Dumnezeu să vă ajute la şcoală? Când-când urmează să mergeţi la şcoală, şi nu aveţi note foarte bune, voi mergeţi înăuntru şi spuneţi, ,,Dumnezeule, eu-eu vreau ca Tu să mă ajuţi."

E-128 Vă rugaţi voi? Câţi băieţei şi fetiţe se roagă? Să vă vedem mâinile. Oh, aceea este bine. Acum, asta e bine. Aveţi voi un loc secret unde mergeţi să vă rugaţi, unde nici măcar mama şi tata nu vă văd? Vă rugaţi voi aşa? Voi, voi nu vă rugaţi aşa? Să aveţi un loc micuţ, strecuraţi-vă afară şi rugaţi-vă, şi spuneţi-vă rugăciunea voastră mică. Voi o spuneţi în fiecare seară înainte de culcare? Când vă sculaţi dimineaţa... ? ... Oh, asta-i bine. Câţi alţi băieţei şi fetiţe, ridicaţi-vă mâna sus, care se roagă, de acolo din clădire. Oh, nu este asta bine! Bine, acum, asta-i bine. Asta arată că aveţi o mamă şi un tătic real care vă învaţă să faceţi aceste lucruri. Acum, acum când voi sunteţi cu adevărat în nevoie, voi mai bine să vă rugaţi sincer. Nu-i aşa?

E-129 Astfel, micuţul Amram, el merge sus. Oh, vai! El nu a vrut nici o cină. A spus, ,,Este prea rău. Vai!"
,,Oh," a spus ea, ,,tu trebuie să mănânci cina, tata."
,,Doar nu o pot face, Iochebed. Eu doar nu o pot face. Eu-eu..."

E-130 „Oh," a spus, ,,dar tu slăbeşti, şi eşti agitat, şi eşti palid la faţă. Tu îţi vomiţi mâncarea, şi lucruri."

E-131 „Oh, eu nu ştiu ce să fac! Dar," a spus el, ,,dragă, dacă cineva nu pune poporul la inimă, dacă cineva nu se roagă pentru popor, ce ne vom face? Noi devenim mai rău. Cu siguranţă, cândva, Dumnezeu va auzi!"

E-132 Da, aşa este. Aşa este. Dumnezeu va auzi. Voi treceţi la treabă şi doar staţi acolo!

E-133 Oh, de data asta el merge sus în mod diferit. Când el se duce sus de data asta, el îngenunchează, îşi ridică mâinile în aer, strigă, ,,Dumnezeule, îţi vorbesc Ţie acum!" Amin. Trecând la treabă! ,,Dumnezeule, Tu ai urechi, şi Tu poţi auzi. Tu ai ochi, şi Tu poţi vedea. Tu ai o memorie; Tu cunoşti Cuvântul Tău. Tu cunoşti promisiunea Ta. Eu pledez către Tine, Dumnezeule, priveşte aici jos! Dumnezeul lui Abraham, Isaac, şi Iacob, că poporul Tău este în suferinţă, şi ei mor. Fă ceva pentru noi, Dumnezeule!" [Fratele Branham bate în amvon de trei ori – Ed.] „Noi trebuie să Te avem imediat! Noi doar trebuie să te avem pe Tine, sau vom pieri. Noi trebuie să Te avem. Noi doar trebuie, dacă noi trăim." Aceea este când voi vă rugaţi cu adevărat. Oh, el s-a rugat!

E-134 Voi ştiţi, uneori oamenii când ei se roagă, ei obosesc. Nu-i aşa, mama şi tata? Oh, devin aşa de obosiţi! Fratele Branham uneori aşa oboseşte că aproape leşin când mă duc să mă rog pentru mult timp; doar devin ameţit, mă duc fără să mănânc, şi lucruri, cu zilele; şi mă rog şi mă rog şi mă rog, şi predic. Şi doar ajung la un punct că o să leşin, aproape. Şi uneori oamenii ajung în felul acela. Acela nu este timpul să renunţi. Continuaţi! Dumnezeu va răspunde! [Fratele Branham bate în amvon de trei ori – Ed.] Da, domnule. Continuaţi să vă ţineţi! Da, domnule!

E-135 Astfel el urcă sus, pe vechile trepte mici şubrede. Şi o pot vedea pe Iochebed apropiindu-se, şi spune, ,,Oh, Amram, nu. Dragă, eu-eu cred..."

E-136 „Acum, Iochebed, uite, tu eşti o bună, iubitoare..." Ea era frumoasă, mămică drăguţă. Şi el a sărutat-o pe obraz, voi ştiţi, şi a mângâiat-o aşa. A spus, ,,Acum, mamă, du-te înapoi şi pune-1 pe Aaron şi-şi pe micuţa Miriam la culcare. Şi eu mă duc să mă rog. Şi acum, dacă mă auzi plângând, să nu vi sus."

E-137 „Bine, dar, Amram, ce o să faci tu, dragă? Tu, tu eşti aproape mort."

E-138 „Da, dar eu-eu am povara poporului pe inima mea. Eu trebuie să fac ceva cu privire la asta. Eu trebuie să stau pe genunchi. Şi la fel tot poporul..." A spus, ,,Azi, numai azi, jos pe dealul de cărămizi, eram acolo jos, am spus încontinuu, ,Bine, cu siguranţă, Dumnezeu va auzi!' Şi un om mare bătrân s-a apropiat, şi-a pus mâinile în şolduri, şi a spus, ,Când va auzi El? Când va auzi El?' Vezi cum chiar şi oamenii devin amari? Ei devin împotriva lui Dumnezeu, pentru că ei se roagă şi se roagă şi se roagă, şi nu s-a întâmplat nimic. Şi acesta se roagă şi se roagă şi se roagă, şi nu s-a întâmplat nimic. Şi toţi preoţii spun, ,Zilele miracolelor au trecut, şi singurul lucru care îl putem face este doar să ne plecăm înaintea acestor supraveghetori bătrâni care se închină la păgâni, sau zei păgâni, şi aşa mai departe. Şi ce putem face noi?"' Dar a spus el, ,,Dar eu cred în Iehova! Amin! Eu cred că El încă răspunde rugăciunii!"

E-139 Credeţi voi asta? [Adunarea spune, ,,Amin! " – Ed.] Voi o credeţi? Amin! Toţi care credeţi asta, spuneţi, ,,Amin." [,,Amin."] Încă răspunde la rugăciune! În regulă.

E-140 Micuţul trup bătrân fragil, a pierdut mult din greutate. Urcă pe scările scârţâinde, merge acolo şi îngenunchiază. A spus, ,,O Iehova!" Oh, el s-a rugat cum nu s-a rugat niciodată înainte! A spus, ,,Iehova, priveşte aici! Tu eşti un Dumnezeu adevărat. Noi credem că Tu ai urechi. Noi credem că Tu ai ochi. Şi tu cunoşti toate lucrurile. Şi noi credem că Tu eşti Dumnezeul Evreilor, şi noi suntem poporul făgăduinţei. Noi credem că Tu îţi ţi Cuvântul Tău." A spus, ,,Priveşte la aceşti păgâni aici afară, cum ei iau munca noastră de jos, şi construiesc drumuri foarte mari şi idoli, şi de toate. Tu, Iehova, vei şedea Tu în Cer şi vei lăsa păgânii să stăpânească peste Tine? Eu nu cred că Tu o vei face." Amin!

E-141 Eu încă nu cred ca El va face asta! Amin! Când diavolul vine înăuntru; Dumnezeu încă este Dumnezeu! Corect! El nu va permite acestor diavoli să facă asta. Eu cred asta, astăzi, că atunci când moda şi absurditatea, şi tot fleacul acesta ce se petrece; totuşi, Dumnezeu încă domneşte şi El este tot Dumnezeu! Corect! Ceea ce avem noi nevoie este cineva ca Amram, să ia povara pe inima lor, care va sta acolo şi se va ruga până la capăt, până când Cerurile se vor deschide acolo, Dumnezeu coboară şi răspunde rugăciunii. Amin.

E-142 „Acum, priveşte aici," a spus el, ,,Dumnezeule, îi laşi Tu pe păgâni să batjocorească poporul Tău în felul acesta? Săptămâni şi luni şi ani au trecut. Noi ne rugăm constant, cu lacrimi, dar... [Porţiune goală pe bandă – Ed.] O Dumnezeule, vei permite Tu un astfel de lucru?"

E-143 Mă întreb astăzi, căci când sute de copilaşi sunt aruncaţi în râuri şi haznale, şi nu li se permite să trăiască, şi cazurile de avort şi toate celelalte comise; O Iehova, vei permite Tu astfel de lucruri să continue? [Fratele Branham a bătut în amvon de şase ori – Ed.] Astăzi, când wiskey-ul şi berea, şi viaţa de noapte, şi totul, strigă tare. Şi chiar şi amvonul a devenit atât de slab încât ei se tem să spună ceva cu privire la asta. Iehova, vei permite Tu astfel de absurditate să continue? El va răspunde într-o zi. Oh, mânia Lui este îngrozitoare când vine. Da, domnule. Femei mergând afară făcând din ochii copilaşilor lor o scrumieră, în care să scuture scrumul, şi totul. Şi oamenii iau copilaşii lor la saloanele de bere, fetiţe şi băieţei care şed sus, în vârstă de şase sau opt ani, la băut, şi lucruri de genul acela. Şi naţiunea legalizează asta, şi, ,,Este totul în regulă." Oh, vai! Credeţi că Iehova nu vede asta? Când, ei chiar fac haz de oamenii care sunt cu adevărat drepţi cu Dumnezeu. Toate aceste lucruri se petrec, făcând haz. Aşteptaţi, doar continuaţi să aşteptaţi! Iehova va răspunde. Nu vă îngrijoraţi. În regulă.

E-144 Noi mergem puţin mai departe. Noi îl găsim sus acolo rugându-se. Şi el doar devine aşa de obosit, că el se întinde pe jos. El doar se roagă chiar până cade pe podea. Nu mai poate merge mai departe, şi a aţipit puţin. El s-a trezit. ,,Ce se întâmplă? Priveşte în jur aici! De unde vine Lumina aceea? Oh, uite, stând acolo în colţ." Acolo stătea un Înger, sabia Lui atârnând acolo pe latura Lui. Oh, el s-a uitat din nou, şi şi-a frecat ochii. S-a tras sus pe genunchi, a spus, ,,Doamne, oh, oh, ce-ce ai vrea Tu de la mine?"

E-145 El a spus, ,,Amram, Eu sunt Îngerul lui Dumnezeu. Eu am fost trimis din Cer, să îţi spun că Dumnezeu a auzit rugăciunea ta. Şi Am venit să-ţi spun că El va trimite un izbăvitor. El îşi aminteşte toate promisiunile Lui." Eu văd Ingerul acum; privesc la El, El îşi scoate sabia afară. El o îndreaptă către nord. Amram a privit. A spus. ,,Chiar la vârful acestei săbii stă ţara promisă. Şi Eu am promis lui Abraham, Isaac, şi Iacob, părinţii voştri, că voi poporul veţi moşteni ţara aceea. Şi Eu am auzit geamătul poporului, Eu am auzit strigătul copiiilor, şi am venit jos. Şi Eu vreau ca să şti că tu vei avea un rol important în aceasta, Amram, pentru că tu ai fost credincios în rugăciune. Tu ai fost credincios în casa ta. Şi anul viitor pe la vremea asta, Iochebed, iubita ta soţioară, va ţine în braţe un copilaş de parte bărbătească. Şi acel copilaş de parte bărbătească va fi un izbăvitor." Slavă!

E-146 El a spus, ,,Oh, da. Da. Oh, da. Da. Oh, El este atât de frumos." El a privit, şi Îngerul a început să se înalţe. Părea doar că toate cerurile s-au deschis, şi El a ieşit din cameră. El a aşteptat puţintel. A spus, ,,Oh, eu nu sunt ieşit din minţi."

E-147 În jos pe scări el a mers, foarte repede, şi a spus, ,,Iochebed! Iochebed, repede! "
A spus, ,,Da, ce este, dragă?"

E-148 A spus, ,,Ridică- te!" Şi lumina lunii strălucea în fereastră, era... Ea arăta frumos. Şi el a spus, ,,Eu tocmai am văzut un Înger al lui Dumnezeu, şi El mi-a spus toate aceste lucruri."
,,Oh, cum a arătat El?" a spus mama. ,,Cum a arătat El?"

E-149 A spus, ,,Oh, El era frumos. Avea pe El o haină strălucitoare. Ochii Lui scânteiau. Şi El a avut o sabie în mâna Lui, şi El a îndreptat-o către nord." Aceea este direcţia, ştiţi, ţara promisă se întinde din Egipt; în sus către acea direcţie, Palestina. A spus, „El a indicat către nord. Şi El a spus că vom avea un copil la anul pe vremea asta, şi acest copilaş va veni şi va fi un biruitor, şi va izbăvi poporul Lui. Oh, aleluia, Iochebed!"

E-150 Şi el a observat că ea era albă. Faţa ei, ochii ei priveau în gol, ochii ei mari priveau. ,,Iochebed, ce este?"
,,Oh, Amram! Nu, nu, nu! Noi avem un băieţel? ,,Da."

E-151 „Oh, tu... Nu poate fi. Tu şti ce? Oh, dacă nu ai fi avut niciodată această viziune. Tu şti ce, Faraon, el ucide toţi pruncii mici."

E-152 „Da. Dar, tu şti, dacă Dumnezeu ne dă acest copil, Dumnezeu va avea grijă de copil. Amin! Dumnezeu a promis. Dumnezeu va avea grijă de el."

E-153 Bine, următoarea zi el merge afară la muncă. Şi toţi oamenii sus acolo, ei îl observă pe Amram. În loc să vină, voi ştiţi, să fie tot aplecat în jos şi greoi; îşi avea umerii sus, a spus, ,,Mai daţi¬mi câteva cărămizi. Haideţi, să mergem!"
,,Ce se întâmplă?"
„Slavă Lui Dumnezeu! Dumnezeu o să răspundă la rugăciune." Oh, nu...

E-154 Voi ştiţi, te face să te simţi bine când primeşti un răspuns. Nu ştim noi asta, tata şi mama, când Dumnezeu dă un răspuns? Voi nu trebuie să vedeţi o vedenie. Doar să ştiţi că răspunsul este acolo, asta-i tot. Asta-i tot, doar să ştiţi că răspunsul este acolo.

E-155 Acum, ascultaţi îndeaproape acum, eu vreau ca voi să ascultaţi, ce s-a întâmplat. Acum voi ştiţi, după o vreme, a spus, ,,Bine, Amram, ce se petrece cu tine?"

E-156 „Dumnezeu o să răspundă la rugăciune! Dumnezeu o să răspundă la rugăciune!"
,,Bine, cum o să răspundă El la rugăciune?" ,,Asta nu contează deloc."

E-157 Un ins bătrân a păşit sus, şi a spus, ,,Acum când crezi tu că El va răspunde vreodată?"

E-158 „Ei bine, eu nu o să-ţi spun, pentru că tu eşti un necredincios, oricum. Mai daţi-mi câteva cărămizi." Le-a aruncat înăuntru acolo în acest fel! ... ? ... Nu vă faceţi griji; voi nu trebuie să le spuneţi la necredincioşi toate lucrurile. Nu-i aşa? Nu contează deloc. Nu, domnule. Bineînţeles că nu! ,,Mai daţi-mi câteva cărămizi! Aleluia! Va răspunde rugăciunii!" Acela-i felul cum te simţi când tu ştii că se va întâmpla. Nu-i aşa? Da, domnule.
,,Ei bine, cum are El să o facă?"

E-159 „Voi nu ştiţi, oricum, aşa că doar continuaţi să îmi daţi cărămidă." Le-a pus pe toate înăuntru acolo, a pus toate cărămizile vechi înăuntru acolo.

E-160 În acea seară el a mers acasă, a spus, ,,Oh, Iochebed, gândeşte-te la asta, noi vom avea un copil! Oh, el va fi izbăvitorul! Dumnezeu îl va trimite. Oh, o să fie minunat."
,,Oh, dar eu sunt aşa..."

E-161 „Oh, nu te mai îngrijora! Nu te mai îngrijora! Vai! Dumnezeu este la - Dumnezeu este la capătul auzirii acum. Dumnezeu are urechi; Dumnezeu poate auzi. Dumnezeu are mâini; El poate izbăvi." Astfel, oh, el avea multă credinţă.

E-162 Voi ştiţi, când vă rugaţi până la capăt, voi primiţi un răspuns, atunci cu adevărat primiţi multă credinţă. Oh! V-aţi rugat vreodată pentru ceva, şi ştiaţi că Dumnezeu urma să o facă pentru voi? Faceţi voi fetiţelor asta, şi voi băieţeilor? Da. Sigur. Aceea este când El... Aceea este când tu şti că se va întâmpla. Bine.

E-163 Trece un an întreg. Şi primul lucru ce-l şti, aici vine Amram de la muncă într-o zi. Şi ce s-a întâmplat? Cel mai drăgălaş copilaş, oh, el era un micuţ drăguţ, cam atât de lung. Şi astfel ea îl ridică, şi îl întinde la Amram. Şi el îl sărută, voi ştiţi. El îl iubeşte, vedeţi. Şi mama îl ţinea. Oh, ce comoară! Ea a spus, ,,Oh, îmi este aşa de frică, totuşi, tu şti. Acest copilaş, este un lucruşor atât de dulce."

E-164 Şi voi ştiţi ce? Biblia a spus că a fost cel mai frumos copilaş care a fost născut vreodată. Acum eu ştiu că mamele nu vor fi de acord cu mine cu privire la asta. Ah-ha. Ele se gândeau ... Mama voastră se gândea că voi aţi fost cel mai drăgălaş copilaş. Nu-i aşa? Da. Ea are dreptul să gândească aşa. Dar Biblia a spus că acesta a fost un copilaş frumos. Oh, era o bijuterie. Dumnezeu Îşi avea mâinile asupra lui, voi ştiţi. Astfel, oh, el era cel mai drăgălaş lucruşor! El stătea acolo, şi el-el doar face un zâmbet mic de tot, fără dinţi.

E-165 Voi nu aţi avut un frăţior şi ei, să facă asta, când el nu avea nici-nici dinţi, doar zâmbesc aşa?
Şi primul lucru ce-l şti, ,, U aa ! "
,,Oh, vai, doamne! Pfui! Eu ştiu, hai doar să-l ascundem." ,,Ce se întâmplă? Ce faci tu?"

E-166 „Coboară jos cu el. Tu şti care este porunca. Vezi, dacă acele vrăjitoare cu nasul lung vin pe aici, ele îl vor lua pe copilaşul nostru şi îl vor ucide. Aşa-i. Nu îl putem lăsa să plângă." Astfel, oh, avea nevoie de ceva-avea nevoie de ceva mic dejun sau cină.
Astfel mama îl ia acolo într-un colţ, îl alăptează, voi ştiţi. Şi aşa a fost bine atunci.

E-167 Astfel două seri după aceea, ei se jucau cu el. Şi, ,,Uaa," a început din nou, voi ştiţi, a început să plângă. Ea s-a dus foarte repede deoparte, şi l-a ascuns, l-a ascuns foarte repede aşa. Şi în jos pe scări, în jos de tot în spate, într-un perete, Amram a aranjat un loc mic unde putea ascunde copilul.

E-168 Şi atunci primul lucru ce-l şti, ei au auzit ceva deasupra mişcând... [Fratele Branham bate în amvon de şase ori – Ed.] ,,Pfui! Au plecat!" Toţi s-au împrăştiat în câte un loc, au spus, „Ele sunt. Sunt acele vrăjitoare bătrâne, acelea cu degete lungi bătrâne, unghii vopsite!" Şi vrăjitoarele bătrâne s-au uitat jos acolo. Şi s-au uitat afară pe fereastră, au spus, ,,Da, ele sunt. Ele stau acolo."
[Fratele Branham bate în amvon de cinci ori – Ed.] ,,Deschideţi!"

E-169 Bătrânul Amram a păşit afară, a deschis uşa, a spus, ,,Ce vreţi?"

E-170 Au spus, ,,Voi aveţi un copil înăuntru aici, şi noi o ştim. Şi noi îl vom lua."
,,Nu avem nici un copil să vă dăm vouă." Ei nu au dat.

E-171 „Noi intrăm şi ne uităm, oricum. Noi suntem femei poliţiste. Vezi insignele noastre?" Şi asta este o... Nu este asta ceva ca o femeie să fie? Dar, ,,Noi suntem femei poliţiste. Noi avem dreptul de la autorităţi!" Voi ştiţi, noi le avem pe ele aici acum. Şi astfel¬astfel atunci ele o iau în jos, se duc înăuntru. Ele intră şi întorc canapeaua, şi deschid toate sertarele, şi aruncă tot pe podea, şi iau toate aşternuturile şi le scutură. Şi se duc sus pe scări şi găsesc unde tăticul avea un locuşor secret. S-au uitat peste tot, dar ele nu au putut găsi copilul.

E-172 Nu au putut găsi copilul, aşa că s-au dus către femeie şi au întrebat. Ei bine, sărmana Iochebed stând acolo, faţa ei era albă. Ele s-au apropiat, au spus, ,,Uită-te aici! Noi ştim că tu eşti o-o mamă. Ne putem da seama după aspectul tău. Noi ştim că eşti o femeie care alăptează, şi noi ştim că acel prunc este aici. Ne vom întoarce. Îl vom lua!" Au ieşit pe uşă. Au trântit uşa, şi au ieşit afară.
Ea a spus, ,,Oh, oh, ce putem face? Ce putem face?"

E-173 Astfel Amram a spus, ,,Roagă-te." Este asta ce trebuie făcut? [Băieţii şi fetele spun, ,,Da." – Ed.] Este acela lucrul? ,,Roagă-te! Să ne rugăm."
,,Oh, oh, oh! Eu nu ştiu ce-ce să fac. Oh!"

E-174 Astfel el a spus, ,,Acum, uite, tu linişteşte-te, şi du-te să alăptezi copilul din nou. Eu mă duc sus să mă rog."

E-175 Astfel el se duce sus şi se roagă. A spus, ,,Iehova, Tu ai urechi. Iehova, Tu ai ochi. Iehova, Tu poţi auzi. Tu poţi răspunde rugăciunii. Tu ne-ai dat acest copil. Tu ne-ai dat promisiunea Ta. Şi Tu îţi vei ţine promisiunea Ta, şi Tu vei păstra acel copil. Şi eu sunt încrezător!"

E-176 După ce s-a rugat, devenind foarte obosit, el-el doar a căzut aşa şi a adormit. [Fratele Branham imită sforăitul – Ed.] El era atât de obosit! Muncea toată ziua, şi se ruga toată noaptea. El era obosit. Şi apoi ştiţi ce s-a întâmplat? A adormit, şi a visat un vis.

E-177 Voi ştiţi, Dumnezeu vorbeşte în vise, de asemenea. Nu vorbeşte El? Sigur, El vorbeşte. Da, El vorbeşte. El poate. Vedeţi? Şi El vorbeşte în vise.

E-178 Oh, când s-a trezit, a spus, [Fratele Branham pocneşte din degete o dată – Ed.] ,,Asta este! Ar fi trebuit să mă gândesc la asta. Asta-i ce ar trebui să fac." [Fratele Branham bate în amvon de cinci ori.] ,,Eu doar nu voi spune nimic despre aceasta."
Se duce jos pe scări. A spus, ,,Iochebed! ".
,,Da, dragă? Oh, eu sunt atât de îngrijorată. Nu pot dormi." ,,Oh, culcă-te. Culcă-te. Este totul gata."
,,De unde şti?"
,,Oh, eu doar ştiu. Eu doar am încredere!"

E-179 În loc ca tăticul, în acea noapte, să meargă sus pe scări să se roage, el s-a dus jos la subsol. El era ocupat jos acolo. Mă întreb ce făcea el? Să ne strecurăm jos şi să-l vedem. Îl văd pe el acolo jos, mergând... [Fratele Branham începe să fredoneze, şi să bată în timp ce imită construirea a ceva – Ed.] ,,Poc, poc, poc." [Fratele Branham fredonează.] Ia această trestie, se uită la ea, o răsuceşte şi se uită dacă este bună. [Fratele Branham fredonează.] Micuţul Aaron s-a dus afară în acea zi, şi a adunat un braţ plin de ele, le-a aşezat jos la subsol, voi ştiţi. [Fratele Branham fredonează.] ,,Dumnezeu se îngrijeşte de voi,, [Fratele Branham fredonează.] ,,Religia din timpuri vechi, trebuie să fie toată adevărată!" [Fratele Branham loveşte în ceva.] Le leagă în jur.
Ea a spus, ,,Amram, ce se petrece cu tine?"
,,Aleluia! Nimic, dragă. Mergi înainte."

E-180 [Fratele Branham fredonează – Ed.] ,,Este religia din timpuri vechi." [Fratele Branham din nou bate.] ,,Este religia din timpuri vechi." Aduce asta aici, voi ştiţi. ,,Este religia din timpuri vechi." „Şşşşşşşş," îl sigilează peste tot. ,,Şi îmi este îndeajuns! Dă-mi această veche ... " El făcea ceva.

E-181 Voi ştiţi, după ce a trecut o săptămână sau două, primul lucru pe care-l ştiţi, ei se întrebau ce făcea el.

E-182 Astfel într-o noapte când ei toţi dormeau, el se strecoară sus şi aduce acest lucru mic sus, voi ştiţi. El îl aduce sus în acest fel. Şi îl aduce sus. El ridică acoperitoarea unde Iochebed soţia lui doarme, şi îl strecoară sub acoperitoare. Şi micuţul Aaron şi-şi micuţa Miriam dormeau, voi ştiţi; oh, ea era un lucruşor dulce, acea fetiţă era, şi la fel era şi Aaron. Astfel, el l-a pus dedesubt acolo. A spus, ,,Iochebed, dragă."

E-183 Ea a spus, ,,Ai fost tu la subsol să te rogi la acest timp din noapte, Amram?"
A spus, ,,Nu. Am fost la subsol, lăudând pe Dumnezeu." A spus, ,,Ce făceai tu?"

E-184 A spus, ,,Eu vreau să-ţi spun. Acum, tu şti că acele vrăjitoare bătrâne vin înapoi."
,,Da."

E-185 „Şi vreau să-ţi spun ce vom face noi. Noi am avut copilul acum de trei luni, şi noi trebuie să scăpăm de acesta."
,, Oh, Amram! Tu trebuie să faci ce?"
,,Noi trebuie să scăpăm de copil."
,,Să scăpăm de copil?"
,,Da."
,,Oh, tu eşti crud!"
,,Nu, eu nu sunt crud. Nu, nu, nu. Eu ştiu ce fac."

E-186 „Ce vrei să spui? Păi, tu vei fi la fel de rău ca şi Faraon. Să scapi de copilul nostru?"
,,Da, o să ne scăpăm de copil." ,,Oh, nu putem!"

E-187 „Acum ascultă. Dacă îl păstrăm, noi îl vom pierde. Şi dacă noi îl dăm Celui Care ni l-a dat, El îl va găsi." Aşa este? ,,Acum, dacă îl vei păstra, noi îl vom pierde."
,,Cum îl vei pierde?"
,,Păi, acele vrăjitoare bătrâne au să vină şi-l vor lua."

E-188 Şi uitaţi, dacă voi păstraţi acel suflet şi mergeţi înainte şi trăiţi ca lumea, voi îl veţi pierde. Vrăjitoarele iadului sunt după voi. Şi aşa este. Toată această nebunie veche a lumii şi lucruri acolo afară, este chiar după voi. Dacă îl păstraţi, îl veţi pierde; dar dacă voi îl înapoiaţi Celui Care vi l-a dat, voi îl veţi găsi şi îl veţi păstra. Ce este asta acum? Dacă noi îl păstrăm, ce facem noi? [Copiii spun" ,,Îl pierdem" – Ed.] Îl pierdem. Dacă îl dăm lui Cristos, noi ce? Îl păstrăm. [,,Îl păstrăm."] Amin! Asta-i bine. Acum voi răspundeţi bine.

E-189 Acum el a spus, ,,Iochebed, noi îl vom pierde dacă îl păstrăm. Astfel dacă îl dăm-îl dăm înapoi Celui Care ni l-a dat, atunci noi îl vom păstra."

E-190 Acum voi aveţi un suflet. Şi, tata şi mama, şi voi la fel. Dar dacă voi îl păstraţi, voi îl veţi pierde. Aşa este. Vrăjitoarele iadului îl vor lua. Ele sunt toate după el! Dar dacă îl daţi înapoi Celui Care vi l-a dat, voi îl veţi păstra pentru Viaţa veşnică. [Fratele Branham bate în amvon de trei ori – Ed.] Aleluia! Amin! Scuzaţi-mă, copii, eu sunt destul de modă veche ca să strig. Dacă îl păstraţi ... Să o spunem, toţi împreună. [Fratele Branham şi adunarea spun, ,,Dacă îl păstraţi, voi îl veţi pierde. Dacă îl daţi înapoi Celui Care vi l-a dat, voi îl veţi păstra."] Amin. [Fratele Branham a bătut în amvon de trei ori.] Reţineţi acum, daţi-l Lui!

E-191 Acum să privim. Oh, ea a început să plângă. Ea a spus, ,,Oh, ce vei face tu cu el?" a spus ea.
,,Uite aici, eu vreau să-ţi arăt ceva."
,,Ce ai tu sub patul meu acolo?"
A spus, ,,Dă-mi voie să-ţi arăt." Şi el l-a tras afară.
,, Oh, este un coş mic de trestie!"

E-192 Este o corabie mică, ceea ce este. Nu are cârmă, aceasta nu are nici o velă, nu are nici tunuri pe ea, şi totuşi ea urmează să ducă cea mai preţioasă marfă care a fost vreodată cărată de o corabie, până la acel timp. Ascultaţi aceasta! Aceasta nu are nici căpitan sau nici echipaj. [Fratele Branham bate din palme de două ori – Ed.] Frate, eu cunosc o Corabie pentru un adult, ca aceea, de asemenea!

E-193 „Oh," a spus ea, ,,Am-... lasă-mă să mă uit la asta, Amram, lasă-mă să văd." Ea se duce acolo.

E-194 A spus, ,,Uite aici, are un căpăcel pe ea. Vezi?" El ridică căpăcelul sus.
Ea a spus, ,,Iuh! Pute! Uh! Iuh! Vai!"
A spus, ,,Da, aceasta pute."
,,De ce?"

E-195 „Am turnat peste tot gudron. Ea este toată smolită, peste tot." Smoala este gudron, voi ştiţi, astfel ei au pus smoală peste tot. Asta-i ce fierbea el jos aici, şi a vărsat-o peste aceste trestii. El a dat-o cu smoală. A spus, ,,Vezi, apa nu poate pătrunde în ea atunci. Vezi, este izolată peste tot." Şi a spus, ,,Şi doar nu poate pătrunde în ea, apa nu poate. L-am dat cu smoală."
A spus, ,,Iuh! Miroase rău!"

E-196 Voi copii ştiţi ce este gudronul, când ei repară strada, „Oh, acel miros îngrozitor!" Dar acesta-acesta-acesta-acesta ţine... Acesta-acesta astupă toate fisurile pe stradă. Şi acesta este felul cum o face, blochează toată apa afară.

E-197 Şi asta este ce face rugăciunea pentru credincios. Asta este ce zilnic ţine lumea afară din voi, este când vă daţi cu smoală pe genunchii voştri, şi spuneţi, ,,Doamne Isuse!" Şi Sângele vine jos, şi El vă sigilează peste tot astfel că diavolul nu vă poate prinde. Vedeţi? Aşa este. Vedeţi? Astfel atunci, oh, de multe ori oamenii merg în jur şi spun, ,,Este îngrozitor," dar, asta nu contează, asta vă ţine în siguranţă. Acela este lucrul principal, să fim în siguranţă. Spun, ,,Tu eşti demodată," dar, asta nu contează, vă ţine în siguranţă.
,,Ei bine," a spus, ,,ce o să facem?"

E-198 „Bine," a spus, ,,eu îţi voi spune ce vom face. Noi vom lua copilul, şi vom avea o scurtă despărţire. Şi vom lua copilul şi îl vom pune înăuntru aici, şi îl punem afară pe Râul Nil."

E-199 „Oh! Nu! Nu! Nu! Amram, tu nu poţi pune copilul nostru afară în râu."

E-200 „Da! Da! Eu ştiu ce fac." Vedeţi, el a avut un vis, el a ştiut ce să facă. Vedeţi, Dumnezeu l-a instruit. El ştia ce să facă. El a construit aceasta, şi a văzut că era tocmai tipul de arcă care l-a salvat pe Noe acolo în urmă în timpul lui.

E-201 Astfel el a spus, ,,Uite aici, am o gaură mică tăiată chiar în partea de sus, aşa ca el să poată respira. Vezi, el poate avea lumina soarelui pe acolo."

E-202 Şi voi ştiţi, arca în Biblia Veche, cu mult în urmă acolo, a fost făcută în acelaşi fel. Şi avea o deschizătură chiar în partea de sus a acesteia, astfel tu puteai vedea înăuntru, vedeţi, şi pe unde el trebuia să privească în sus.

E-203 Aşadar acest biet copilaş, fără nume, nici măcar nu avea vreun nume; micuţ, copil fără nume, şi totuşi cel mai drăgălaş copilaş din lume.

E-204 Următoarea seară, când ei s-au întors, şi au aşteptat până pe la ora trei dimineaţa, şi atunci ei... El a păşit acolo. Şi el a terminat rugăciunea. El merge dincolo, şi spune, ,,Acum vino afară, Iochebed, scoală-te!"

E-205 Şi astfel l-au trezit pe micuţul Aaron şi pe micuţa Miriam. Oh, ea a venit acolo şi şi-a întins braţele, a spus, ,,Tăticule!" Micuţa Miriam, a spus, ,,Tu nu îl vei lua pe frăţiorul nostru, copilul, aşa-i, şi să-l pui pe Nil unde sunt toţi acei crocodili bătrâni?"

E-206 Şi el i-a dat părul ei micuţ pe spate aşa. Şi a ei... Ea avea ochi frumoşi, şi păr micuţ frumos. Şi astfel el a sărutat-o pe o parte a obrazului. A spus, ,,Scumpo, asta mă doare, şi pe mine, de asemenea. Aceasta mă doare, de asemenea, dar noi trebuie să facem asta."

E-207 Voi vedeţi, fetiţe şi băieţi, uneori noi trebuie să facem lucruri care cumva ne rănesc, dar noi trebuie să le facem, oricum. Când fetele spun, ,,Măi, ai fumat tu vreodată o ţigară?"
Tu vei spune, ,,Nu."

E-208 „Ei bine, încearcă una! Oh, eu sunt amica ta, tu şti. Da, încearcă asta."

E-209 Dar tu, ar putea să doară puţin, dar spune, ,,Huh-uh. Eu nu o vreau." Vedeţi? Vedeţi? ,,Eu nu o vreau."
Spune, ,,Vei veni, să mergi cu mine la spectacol deseară?"

E-210 „Nu, nu. Huh-uh. Eu nu merg la spectacole." Vedeţi? Poate chiar să doară puţin. Vedeţi?

E-211 „Oh, tu eşti doar un vechi demodat." Să nu credeţi voi asta. Ar putea chiar să doară puţin. Doar întoarceţi capul de la aceasta; este lucrul potrivit de făcut, voi vedeţi. Faceţi întotdeauna asta, faceţi lucrul corect. În regulă.

E-212 Şi acum când fetele învaţă acest mic dans vechi pe vârful degetelor în felul acela, şi vor ca voi să o faceţi; voi spuneţi-le, ,,Nu, nu." Voi să nu o faceţi, vedeţi.

E-213 „Oh, bine, este multă distracţie." Vouă nu vă poate păsa cât este de distractiv. Voi vreţi să faceţi ceea ce este corect, astfel voi întotdeauna faceţi ce este corect. Acum, voi doar reţineţi asta acum. Nu o veţi uita, aşa-i?

E-214 Acum, acum ce au făcut ei? Au luat copilaşul atunci, şi s-au dus sus acolo. Şi micuţul Aaron s-a apropiat, a spus, ,,Tăticule, ce vei face tu cu copilaşul nostru?"

E-215 El a spus, ,,Aaron, urcă sus aici pe genunchi, scumpule." A spus, ,,Uite, Aaron. Dacă noi păstrăm copilul, ce vom face noi?" [Adunarea spune, ,,Îl pierdem." – Ed.] ,,Îl pierdem. Dar dacă noi dăm copilul înapoi în mâinile Celui care ni l-a dat, ce vom face noi? [,,Îl vom păstra."] ,,Noi îl vom păstra." Aşa este.
,,Dar cum vei face asta, tăticule?"

E-216 „Eu nu ştiu. Eu nu ştiu cum se va face, dar Dumnezeu o va face." Vedeţi?

E-217 Şi astfel atunci au pus copilaşul înăuntru acolo, şi aşa merge el. Şi iată-iei pleacă acum, ei se duc către uşă. Coboară jos la uşă, el se uită pe această parte în jos pe stradă, pe cealaltă parte în jos pe stradă. Nu este pe niciunde, nu vine nimeni. A spus, ,,Hai, Iochebed. Haide, Aaron. Hai, haide, Miriam. Să mergem."

E-218 Ei iau corăbioara şi coboară printre stânjenei de-a lungul râului. Oh, este cu mult timp înainte de ziuă. Şi iată-l pe micuţul Aaron, în urmă acolo ţinând-o pe micuţa Miriam, frăţiorul şi surioara, ei plângeau. Şi sărmana micuţă Iochebed, ea se duce înainte, spune... [Fratele Branham o imită pe Iochebed plângând – Ed.] ,,Şşşşş! Ei păzesc pe stradă. Fi atentă. Şş! Fiţi atenţi." Mergând înainte în jos pe stradă. ,,Şş-ş-ş! Fiţi atenţi." Cărând copilaşul. Şi mama căra copilul, şi-şi tăticul căra corabia.

E-219 Ei coboară jos la râu. Oh, este un râu mare, al doilea cel mai mare din lume, aproximativ. Şi astfel, atunci, un râu foarte mare, şi curenţi, şi doar plin de crocodili foarte mari şi aligatori. Oh, ei erau graşi. Iuh! Ei le-au dat ca hrană pe toţi acei copii mici. Ei erau chiar graşi. Şi-şi ea a spus, Iochebed a spus lui Amram, soţul ei, a spus, ,,Oh, ce-i dacă aligatorii îl apucă? Ce-i dacă crocodilii de aici îl ating?"

E-220 A spus, ,,Nu te îngrijora. Dacă ei vreodată îşi bagă nasul în acea smoală, ei se vor îndepărta, vezi. Acela este motivul că pute, vezi. El îşi va ridica nasul în sus," a spus, ,,el nu va putea mirosi carne umană, astfel el se va îndepărta. Acea smoală va mirosi atât de rău încât ei vor fugi. Va fi în regulă. Nu îţi fă griji." Astfel ei... Şi acolo au pus-o jos, corăbioara. Şi ea a spus... ,,Acum tu alăptează copilul."

E-221 Astfel mama ia copilul şi îl alăptează, şi ea alăptează copilul până îşi ia micul dejun, dis-de-dimineaţă. Şi apoi ea [Fratele Branham face sunetul unui sărut de trei ori – Ed.] îl sărută. Şi a spus, ,,Acum Aaron, tu îl poţi săruta." Şi Aaron îl sărută. Şi apoi îl duce acolo la Miriam, şi ea îl sărută. Şi mama îl sărută, şi, ,,Oh," ea a spus, ,,Eu doar..."

E-222 „Acum, ş-ş-ş! Acum ascultaţi, noi trebuie să fim soldaţi. Vedeţi? Noi trebuie să fim soldaţi. Acum vreţi toţi să-l sărutaţi din nou?" Ei toţi îl sărută, în jur, din nou. Apoi îl pun înăuntru acolo.

E-223 Şi mama a făcut păturica, şi a pus-o peste el, şi perinuţa. Ea o pune acolo. A spus, ,,Dragul meu copilaş, Dumnezeu să te binecuvânteze."
„Ş-ş-ş! Acum, Dumnezeu va avea grijă de acela. Nu te îngrijora."

E-224 Au închis jos căpăcelul. Şi primul lucru ce-l şti, tatăl începe să-şi dea jos haina lui, îşi dă jos cămaşa. Aici se duce el, mergând afară în apă.

E-225 Ce credeţi că se întâmplă în Cer, pe la acest timp? Aleluia! Voi ştiţi, când se întâmplă lucruri aici jos, este ceva ce se petrece sus Acolo, de asemenea. Amin! Îl pot vedea pe Dumnezeu că se ridică de pe Tronul Lui, păşeşte acolo, spune, ,,Gabriel! Gabriel! Unde eşti?"
Gabriel spune, ,,Iată-mă aici, Doamne."

E-226 „Vino aici! Îţi voi arăta ceva!" A spus, ,,Voi toţi Îngeri veniţi în jur aici, un minut, Eu vreau să vă arăt ceva. Eu am oameni care Mă cred. Da, Eu am oameni care se încred în Mine. Veniţi aici, un minut! Este bine pentru voi toţi Îngerii, aruncaţi o privire la aceasta. Priviţi!"
,,Unde este asta?"
,,Chiar acolo jos. Priviţi afară."
,,Da, da. Da, eu o văd."

E-227 „Priviţi chiar acolo jos. Vedeţi vârfurile acelor-acelor¬acelor pipiriguri acolo, acei stânjenei şi lucruri?"
,,Da."
,, Vedeţi acolo!"
,,Ce este?"

E-228 „Acolo este un om cu mâinile lui sus în aer, pe genunchii lui, chemându-Mă. Acolo este o mamă care plânge, şi doi copii mici care plâng. Ei se încred în Mine chiar până la capăt. Gabriel, îţi aminteşti când te-ai dus înăuntru? Îţi aminteşti de acel om?"

E-229 „Da, l-am întâlnit în cameră în acea noapte şi am vorbit cu el. Ah-ha."

E-230 „El încă se încrede în Mine. Eu am oameni care cred în Mine! Eu am oameni care se încred în Mine până la capăt!" [Fratele Branham bate în amvon de şase ori – Ed.] ,,Îl vedeţi? Priviţi-l. El are aşa o... Nu este asta galant! "

E-231 Tatăl umblă în apă, începe să împingă corăbioara în larg.
Îl pot auzi pe El cum spune, ,,Gabriel!"
,,Da, Doamne?"

E-232 „Cheamă zece mii de Îngeri pe scenă. Dă-le ordin de marş imediat. Cheamă oştirile Cerului afară. Trimite-i în sus şi în jos, de-a lungul balustradelor Cerului, şi pune-i pe toţi în sus şi în jos pe Nil. Eu poruncesc ca nici un crocodil să nu se atingă de acea îmbarcare! Să nu se atingă nimic! Nu lăsaţi nici măcar o bucată de lemn să se apropie de aceasta." Aleluia!

E-233 Gabriel a spus, ,,Aceasta se va face." Vai! El a sunat o trâmbiţă! Zece mii de Îngeri au venit în oaste!
,,Pilotul. Unde vei fi Tu, Doamne?"

E-234 „Eu voi fi la celălalt capăt." El este întotdeauna la capătul de primire. ,,Eu voi aştepta jos la celălalt capăt. Eu am un scop. Când oamenii se vor încrede în Mine, Eu am ceva, un scop; va fi totul bine cu ei." În regulă, El coboară jos la celălalt capăt.

E-235 Îl văd pe Moise... sau micuţul Aaron şi pe ei, mergând înapoi sus pe stradă, plângând. ,,Ş-ş-ş-ş! Aveţi grijă!"

E-236 Şi micuţa Miriam, ea încă stă, privind. Ea a spus, ,,Oh! Oh!"

E-237 A spus, ,,Haide, Miriam, se face ziuă. Vino, cocoşii vestesc ziua. Haide, se face ziuă. Haide, scumpa, să mergem!"

E-238 A spus, ,,Oh, tăticule, tăticule! Te rog, încă o singură dată. Lasă-mă doar să rămân, lasă-mă doar să-l urmăresc şi să văd ce se întâmplă. Voi veni înapoi acasă după un timp."

E-239 „Oh," [Fratele Branham îşi pocneşte degetul – Ed.] ,,aceea este o idee bună, Miriam. Aceasta ar putea să fie bine. Tu doar stai şi urmăreşte ce se întâmplă."
,,Bine, eu îl-eu îl urmăresc."

E-240 „Acum, grăbeşte-te acasă după un timp. Tu doar vezi ce se întâmplă. Şi tu vino, adu-ne veşti, cu ce se petrece."
„Bine, tăticule." Şi ei au plecat înainte, trebuiau să se grăbească.

E-241 Micuţa Miriam, ea stă şi priveşte. Primul lucru pe care-l ştiţi, se face lumină. ,,Oh, oh, oh, ce este aceea ce vine de acolo? Este¬este un butuc. Nu. Este acela un aligator? Oh, el s-a întors."

E-242 „Ha-ha! Ce a văzut el? A văzut ce o mulţime de oameni nu văd. Vedeţi? Acea mică îmbarcare mergea, plutind pe acolo. Ei credeau că aceasta nu avea nici un pilot; credeau că nu avea nici un căpitan. Aceasta avea. Ei erau adunaţi toţi în jur.

E-243 Iată vine un crocodil mic, spune, ,,Oh, uite acolo!" Iată-l că vine, plutind în sus aşa. El merge... Oh, nu. Nu, nu. El nu se poate apropia de acea îmbarcare.
Acolo înăuntru stătea emancipatorul, eliberatorul, trei milioane de Evrei care aveau nevoie să fie dezrobiţi. [Fratele Branham bate în amvon de cinci ori – Ed.] Toţi diavolii din iad nu-l puteau atinge. Plutind în jos, această corăbioară făcută cu smoală, înainte în jos pe râu.

E-244 Primul lucru ce-l ştiţi, aceasta intră într-un vârtej. ,,Oh!" a spus Miriam, ,,Oh, nu! Oh, uite acolo! Acel vârtej, uite la asta! Uite la asta aşa!" Primul lucru pe care-l ştiţi, dintr-o dată doar s-a mutat afară.

E-245 Acela-i felul cum merge. Noi intrăm într-un vârtej, uneori, această corabie mică. Nu vă îngrijoraţi. Este Cineva care veghează. ,,Îngerii lui Dumnezeu tăbărăsc în jurul celor care se tem de El." Are zece mii de ei pe lista de marş acum.

E-246 Micuţa Miriam, se duce jos, se caţără peste această piatră mare, şi trece peste ea în acest fel. Şi ea aleargă jos, ea urmăreşte corabia. Şi merge înainte în jos pe aici, şi merge prin această grămadă de stânjenei. După o vreme aceasta se blochează acolo. Spune, ,,Oh! Oh, mă întreb!"

E-247 (Acum, tatăl ei i-a spus, a spus, ,,Acum nu lăsa pe nimeni să te vadă că te uiţi după asta. Dacă cineva se apropie, doar comportă¬te ca şi cum tu nici măcar nu o priveşti, doar mergi înainte pe alt drum. Să nu-să nu te comporţi nici măcar de parcă te-ai uita deloc, doar continuă să mergi." ,,Bine," a spus ea.)

E-248 Ea merge de-a lungul malului. Aceasta se blochează. Primul lucru ce-l şti, acolo este o grămadă mare de pescari. Şi ea se preface doar ca şi cum ea este doar o fetiţă care se plimbă. Inaintează, ora zece ziua acum, voi ştiţi, astfel ea doar s-a plimbat de-a lungul râului. Şi ea continuă să-şi ţină ochii privind înapoi, într-o parte, să vadă unde se duce aceasta.

E-249 După un timp ea trece pe lângă un alt grup. Doar continuă să urmărească; înaintează puţin mai departe. Continuă să meargă, merge puţin mai departe.

E-250 După un timp ea ajunge la un zid mare. ,,Oh, vai, se duce înăuntru după acest zid!" Ce poate face ea? Ea nu ştie ce să facă. Astfel ea nu poate trece peste zid, aşa că ea intră în apă şi trece peste acesta în acest fel, şi se caţără pe deasupra. Ea ajunge dincolo, şi continuă să meargă.

E-251 Primul lucru pe care-l ştiţi, ea este într-o grădină frumoasă. Florile sunt înflorite peste tot, şi este atât de frumos. Acum ascultaţi doar un moment. Acum priviţi, fetiţe. Flori frumoase, şi, oh, pomii sunt toţi ornaţi. Arăta aşa de frumos! Este un parc. „Oh," a spus ea, ,,uite acolo, la aceea! Oh, vai! Eu sunt în parcul palatului, palatul lui Faraon, în parc. Ce voi face eu aici? Dacă ei mă vor prinde vreodată aici, oh, vai, ce îmi vor face ei mie?"

E-252 Şi ea priveşte. Acolo merge corăbioara, şi aceasta parcă se opreşte acolo afară în apă, şi începe să plutească în jur, afară în apă. Mă întreb de ce? Şi ea aude pe cineva vorbind. Se furişează în spate după tufişuri. S-a aşezat, şi s-a uitat afară aşa, voi ştiţi, micuţa Miriam a început să se uite, s-o vadă.

E-253 Primul lucru ce-l ştiţi, iată că vin câţiva oameni mari puternici de culoare cărând un baldachin în sus în acest fel. Şi servitoarele urmând împreună, şi ele cântă. Şi iată vine o femeie, şi ea are o faşă mare de aur în jurul capului ei, cu un şarpe mare cu gura deschisă (aşa) pe partea din faţă. Şi ea este o femeie cu aspect frumos, şi ea vine jos. Are îmbrăcăminte foarte frumoasă pe ea, şi lucruri. Şi aud pe una dintre servitoare că spune, ,,Maiestate a voastră, credeţi că apa va fi călduţă în această dimineaţă?"

E-254 Miriam a spus, ,,,Maiestate'? Oh, aceea trebuie să fie regală, aşa că trebuie să fiu în parc. Şi dacă ei mă prind aici înăuntru, ce îmi vor face ei mie?"

E-255 Bine, ea vine în jos. Şi aceşti oameni mari de culoare cărând prăjina aşa, merg jos până la marginea apei în felul acela, şi ea îşi scoate papucii. Şi o servitoare avea prosoapele, şi altele aveau săpunul. Şi ea se ducea jos pentru baia ei de dimineaţă. Astfel ea merge jos acolo şi începe să-să se pregătească pentru baia ei. Ea îşi scoate papucii. A spus, ,,Imi voi băga degetele în apă şi să văd dacă este deja caldă. Oh, este chiar plăcut, chiar... Ce este aceea acolo afară?"

E-256 „Oh!" Miriam, micuţa Miriam a spus, ,,Oh! Uh-oh, ea deja a observat corabia aceea."
,,Oh," a spus ea, ,,este acela un crocodil?"

E-257 Unul dintre acei oameni mari puternici a spus, ,,Doar un minut, eu voi afla." Splaş, splaş, splaş, merge prin apă. Îl ridică sus aşa, şi păşeşte înăuntru. Spune, ,,Maiestatea voastră!" Îl dă la servitoare. Şi servitoarea îl ia şi îl dă ei aşa, şi ea îl aşează jos.

E-258 Ea a spus, ,,Ce este? Iuh, pute! Are smoală peste tot. Priviţi aici, are o deschizătură în partea de sus."

E-259 Şi Miriam a spus, ,,Oh! Oh, acolo merge frăţiorul meu! Acolo merge frăţiorul meu!"

E-260 Şi astfel ei îl deschid aşa. ,,Oh, era un copil!" Şi acesta a început. .. Cel mai frumos copilaş din lume! Şi, oh, un Dumnezeu Care a putut provoca ură, a putut provoca dragoste; şi toată dragostea ce El o putea pune într-o inimă umană, o mamă pentru un copil, El a pus-o în inima acelei fete. Şi ea-ea a spus, „El este unul dintre Evr... eu ştiu ce este. Este acel tată rău al meu! El este atât de rău! El a spus ca toţi acei copilaşi Evrei să fie ucişi. Şi una din acele mame doar şi-a aruncat copilul afară, aşteptând să ajungă oriunde ar putea. Oh, el este nedrept! Ei bine, el nu-l va ucide pe acesta, pentru că acesta este al meu." Ah-hah, vedeţi cum face Dumnezeu?

E-261 Ea l-a ridicat, şi [Fratele Branham face sunetul unui sărut – Ed.] ea îl sărută. Şi copilul a plâns. Şi când acesta a plâns, doar i-a încălzit inima. A spus, ,,Sărman lucruşor." A spus, ,,Îl voi lua şi îl voi numi... Eu îi voi da un nume." Şi acolo este unde şi¬a primit el numele.

E-262 Care a fost numele lui? [Adunarea spune, ,,Moise." – Ed.] Moise. Şi Moise înseamnă „scos din apă." Vedeţi?

E-263 Ea a spus, ,,Acum eu îl voi chema Moise, şi el va fi copilul meu propriu. Eu îl voi păstra." Dar acum ea a spus, ,,Dar eu sunt o fecioară, eu nu îl pot alăpta. Eu-eu-eu nu am nici o cale de a¬l hrăni." Ele nu aveau aceste sticle şi lucruri atunci. Femeile nu fumau ţigări şi cum fac ele acum, vedeţi, şi se otrăvesc singure. Astfel a spus, ,,Bine, dacă ştiţi o..."A spus, ,,Ce, ce voi face eu?" Astfel ea a spus, ,,Eu ... "

E-264 Una dintre ele a spus, ,,Îţi voi spune eu, maiestate, voi găsi o doică pentru copilul tău."
,,Oh," a spus ea, ,,asta-i foarte bine." Micuţa...

E-265 Ceva a vorbit, un Înger stând acolo la tufiş, a spus, ,,Miriam, iată şansa ta! Acolo-i şansa ta!" [Fratele Branham a bătut în amvon de opt ori – Ed.] Micuţa Miriam a alergat afară. A spus, „Să nu spui nici un lucru acum, să nu îţi scape. Du-te afară şi spune că vei ,găsi o doică,' şi du-te adu-o pe mama ta."
Bine, astfel ea a spus asta. A spus, ,,Maiestatea voastră!"

E-266 Acum, în mod obişnuit, ea ar fi spus, ,,Ce faci tu aici?" Dar, vedeţi, Dumnezeu se ocupa de aceasta peste tot. De ce? El avea zece mii de Îngeri în marş. yedeţi? Programul lui se va termina cu bine. El avea zece mii de Ingeri stând acolo.

E-267 Astfel primul lucru pe care-l ştiţi, a spus a ta... a spus, ,,Da scumpă mică, ce faci tu aici?"

E-268 Ea a spus, ,,Eu tocmai te-am văzut cu copilul." A spus, ,,Eu ştiu unde este o mamă bună care o să aibă grijă de copilul tău pentru tine."

E-269 Ea a spus, ,,Du-te, şi adu-o, şi spune-i că-i voi da trei sute de dolari pe săptămână ca să aibă grijă de acest copil, şi îi voi da o suită întreagă de camere acolo în palat. Şi dacă şti unde este o femeie Evreică, care este o doică, care poate alăpta copilul acesta. Acesta este copilul meu."
A spus, ,,Da, maiestatea voastră, îţi voi aduce una."

E-270 A spus, ,,Acum, aşteaptă un minut! Înainte ca tu să intri în castel, tu trebuie să ai o parolă. Vezi, tu nu şti parola. În fiecare zi noi avem o parolă. Acum, parola astăzi, şti care era? ,O furcă şi o claie de fân."' A spus, ,,Asta este ce trebuie să spui ca să treci prin poartă."

E-271 Astfel micuţa Miriam merge ţanţoş către casă, cât de tare poate merge, şi sare peste zid, în jos pe stradă, şi în jos pe aici, şi în jos pe aici, şi cât de tare poate ea. Ea aleargă în casă.

E-272 Şi-şi Amram doar ce s-a întors acasă, şi Iochebed. Şi, oh, ei erau trişti, întrebându-se ce se petrece. Ea a spus, ,,Bietul meu copil! Bietul meu copil!" Ea...

E-273 El a spus, ,,Acum doar ascultă." A spus, ,,Eu tocmai am trecut mai devreme jos acolo pe stradă, şi acea sărmană mamă i-a ţinut pe toţi în picioare toată ziua. Ele au venit chiar prin acest cartier azi de dimineaţă, şi ele au zdrobit capul la fiecare copil care era în cartier." Şi a spus, ,,Cum ţipau ele şi strigau! Acum, nu ştiu, copilul tău, oriunde este. Unde este copilul nostru, Dumnezeu se va îngriji de el."

E-274 Chiar atunci ceva a mers ... [Fratele Branham bate în amvon de patru ori – Ed.] ,,Oh! Oh! Iată-le acolo, la uşă acum." Astfel, ei s-au dus şi s-au uitat. Nu, nu erau ele. A fost Miriam.

E-275 Ea a spus, ,,Oh! Oh, Miriam! Intră, dragă! Ce s-a întâmplat cu copilul?"
A spus, ,,Mamă, îmi este aşa de foame."
A spus, ,,Dar ce s-a întâmplat cu copilul?"

E-276 A spus, ,,Aproape că mor de foame, mamă." A spus, ,,Oh, laudă Domnului! Aleluia! Sunt aproape moartă de foame, mama."
A spus, ,,Dar ce s-a întâmplat cu copilul?"

E-277 A spus, ,,Mama, îmi este aşa de foame că aş putea mânca tot din casă."

E-278 A spus, ,,Îţi vom aduce ceva de mâncare, dar ce s-a întâmplat cu copilul?" [Fratele Branham bate în amvon de trei ori – Ed.]

E-279 A spus, ,,Oh, copilul este bine, mama. Dă-mi ceva să mănânc. Oh, sunt aşa de fericită!"
,,Dar cei s-a întâmplat?"

E-280 „Ei bine, dă-mi ceva de mâncare, eu aproape mor de foame." Vă puteţi imagina asta?

E-281 Ea a spus, ,,Miriam! Aici este mama şi tatăl tău. Unde este copilul?" [Fratele Branham a bătut în amvon de trei ori – Ed.]

E-282 A spus, ,,Mama, eu ţi-am spus. Copilul, eu l-am văzut, şi este bine. Acum, mama, adu-mi ceva să mănânc; mor de foame. Tu şti, eu-eu aproape mor de foame." Cum sunteţi voi când veniţi acasă de la şcoală, voi ştiţi; oh, doar trebuie să aveţi ceva.
Astfel, ea s-a dus şi i-a adus un sandwich. A spus, ,,Acum spune-mi."

E-283 Şi ea începe, ,,Yum, yum, yum," mâncând, voi ştiţi, cum. A spus, ,,Mama?"
A spus, ,,Da, ce s-a întâmplat cu copilul?"

E-284 „Păi," a spus, ,,mama..." Ea i-a spus povestea. Şi a spus, „Mama, du-te şi scoateţi hainele tale cele mai bune, şi fă-ţi bagajul, pentru că tu te vei îngriji de copil." Oh! Oh! Oh!
,,Ce?"

E-285 Dacă voi îl pierdeţi, îl veţi găsi din nou. Aşa este? Dacă îl păstraţi, îl veţi pierde. Dacă îl daţi, îl pierdeţi, îl veţi găsi. Aşa este?

E-286 Şi micuţa Miriam doar mâncând înainte. A spus, ,,Da."A spus, ,,Tu vei merge la palat astăzi. Şi nu doar asta, dar tu o să mergi, să-ţi dea, să ţi se dea trei sute de dolari pe săptămână, şi cele mai bune camere din naţiune, ca să ai grijă de propriul tău copil."

E-287 Prima dată în toată istoria lumii unde o mamă a fost vreodată plătită să alăpteze propriul copil. Vedeţi cum o face Dumnezeu? [Fratele Branham bate din palme de trei ori – Ed.] Aleluia! Alăptează propriul ei copil, şi a primit trei sute de dolari pe săptămână pentru asta, şi cele mai bune camere din ţară. Dumnezeu face lucruri, nu-i aşa? Se merită să ne rugăm? [Adunarea spune, ,,Da."] Este bine să ne rugăm? [,,Amin."]

E-288 Astfel, şi-a pregătit bagajul ei mic. Ne vom grăbi acum, noi vom încheia doar într-un minut. Astfel noi... Ea şi-a pregătit bagajul, şi a pornit în jos pe stradă, tot aşa de tare cât putea ea merge. Şi numaidecât, a ajuns; un mare străjer bătrân stătea acolo cu suliţa lui foarte mare, a spus, ,,Cine merge acolo?"
Ea a spus, ,,O furcă şi o claie de fân."
,,Treci." Vedeţi cum face Dumnezeu lucrurile?

E-289 A mers la următoarea gardă. Acolo el şi-a scos sabia, a spus, ,,Cine eşti? Cine merge acolo?"
A spus, ,,O furcă şi o claie de fân."
A spus, ,, Treci." Vai! Vedeţi cum face Dumnezeu lucrurile?

E-290 Merge sus, se duce se uită prin palat; porneşte în sus, şi toţi membri familiei regale iasă, îşi scot săbiile. ,,Cine merge acolo?"
A spus, ,,O furcă şi o claie de fân." ,,Treci."

E-291 Primul lucru ce-l ştiţi, un om a ieşit, a spus, ,,Eşti tu micuţa doamnă pe care maiestatea sa o aşteaptă?"
,,Da."

E-292 „Şi este aceasta doica pentru copilul care a fost găsit în dimineaţa asta?"
,,Da"

E-293 A spus, ,,Bine, adu-o înăuntru." Astfel ea aduce copilul înăuntru... sau aduce mama înăuntru.

E-294 Şi-şi micuţa prinţesă a ieşit, şi ea a spus, ,,Tu şti ceva despre copii?"
Ea a spus, ,,Da, maiestatea voastră."
A spus, ,,Priveşte la acest copil. Nu este el frumos?"
,,Da, maiestatea voastră. Da."
A spus, ,,Poţi tu să şti cum să alăptezi un copil?"
,,Da, maiestatea voastră. Sigur."

E-295 „Bine," a spus, ,,Îţi voi da plata ta de trei sute de dolari pe săptămână." Hm! Nu a fost Dumnezeu bun? Şi a spus, ,,Şi tu ai cele mai bune camere din palat, şi mesele tale îţi vor fi trimise. Tu nu va trebui nici măcar să ieşi să găteşti mesele tale." A spus, ,,Acum, iată copilul, fi atentă. Nu-l scăpa."
„Oh, nu te îngrijora, nu o voi face. Nu te îngrijora, nu-l voi scăpa."
,,Dă-i cea mai bună îngrijire."

E-296 „Nu te îngrijora, eu îi voi da. El va avea cea mai bună îngrijire." Sigur, acesta era al ei, vedeţi. ,,Îi voi da cea mai bună îngrijire."
,,Tu vezi că este un copil frumos?"
,,Foarte frumos," a spus ea. ,,Bine."

E-297 Uşa a fost închisă, după Miriam, şi mama, şi micuţul Moise. Şi când uşa a fost închisă, ea a privit peste tot în jur. A spus, ,,Tsk-tsk-tsk! Şi ea s-a gândit că tu eşti copilul ei. Ha-ha-ha-ha¬ha!" Oh, vai! Ea l-a răsfăţat.

E-298 Ce a făcut ea? Ea ... Dacă ea l-ar fi păstrat, ce ar fi făcut ea? [Adunarea spune, ,,L-ar fi pierdut." – Ed.] Pentru că, ea l-a dat înapoi Celui Care i l-a dat ei, şi ea (ce?) l-a găsit, şi ea îl poate păstra. Acum ce se întâmplă dacă noi pierdem... Dacă ne păstrăm sufletul, ce se întâmplă? [,,Îl vom pierde."] Şi dacă îl înapoiem Celui Care ni l-a dat, ce se va întâmpla? [,,Îl vom păstra."] Îl vom păstra. Aşa este?

E-299 Câţi dintre voi toţi ar vrea să vină sus în jurul altarului şi să se roage? Aţi vrea să faceţi asta? Aţi vrea ca Isus să aibă grijă de voi cum a făcut El pentru ei, copilaşul? Cum... Haideţi toţi, copiii mici, adunaţi-vă toţi aici în jurul altarului acum. Vreţi voi să o faceţi? Veniţi chiar în jur, îngenunchiaţi în jurul altarului. Să ne rugăm, fiecare din voi. Toţi copiii mici acum să vină sus aici. V-a plăcut povestea mea despre acesta? [Adunarea spune, „Da." – Ed.] Vi-a plăcut asta? Bine, acum veniţi chiar sus în jurul altarului. Acum veniţi. Voi toţi copilaşii veniţi, îngenunchiaţi chiar în jurul altarului, doar îngenunchiaţi chiar acolo pe-chiar acolo la altar. Asta este. Voi toţi micuţilor din spate, veniţi aici acum, noi ne vom ruga. Bine. Voi vreţi să veniţi să vă rugaţi. Veniţi sus şi îngenunchiaţi în jurul altarului. Asta e bine. Acum, asta e bine. Asta e chiar bine.

E-300 Acum, mamele, voi vreţi să veniţi, de asemenea, şi taţii, voi toţi vreţi să îngenunchiaţi pe culoar?

E-301 Acum vreau să vă întreb ceva copii mici aici. Priviţi. Credeţi voi A că Isus vă iubeşte întocmai cum l-a iubit pe Moise? Credeţi voi că Ingerii vă veghează în felul acesta? Acum, Dumnezeu v-a dat un suflet. Nu va dat El? Acum, dacă voi păstraţi sufletul vostru, ce se va întâmpla cu acesta? [Copiii spun, ,,Îl vom pierde." – Ed.] Îl vom pierde. Dar dacă voi îl înapoiaţi lui Isus în această dimineaţă, atunci ce veţi face voi? [,,Îl vom păstra."] Îl veţi-veţi păstra. Voi vreţi să-l salvaţi. Acum voi vreţi să vă salvaţi sufletul, nu-i aşa? Şi voi vreţi ca să creşteţi să fiţi mame adevărate şi doamne adevărate, nu-i aşa; şi bărbaţi adevăraţi, predicatori, şi aşa mai departe? Nu vreţi voi să faceţi asta? Acum, dacă vreţi, atunci daţi sufletul vostru lui Isus. Iată cum să o faceţi. Voi spuneţi, ,,Dragă Isus, asta e tot ce am ca să-Ţi dau, este sufletul meu, dar Tu veghează asupra mea cum ai făcut cu Moise."

E-302 Acum, dacă careva din voi mai în vârstă vreţi să veniţi şi să îngenunchiaţi, de asemenea, careva din voi mame, poate, care aţi vrea să îngenunchiaţi aici în această dimineaţă. Bine, este valabil şi pentru voi, de asemenea. Dacă voi doriţi, veniţi, îngenunchiaţi în faţă aici. Asta-i bine. Iată o mamă vine cu băieţelul ei. Ar fi altcineva?

E-303 Un tată, tătic, oricare din voi, dacă vrei să fi un om al rugăciunii cum a fost Amram, tu vino, îngenunchiază, de asemenea.

E-304 Mama, dacă tu vrei să fi ca Iochebed, păi, tu vino chiar în faţă, îngenunchiază, de asemenea.

E-305 Sigur, este pentru fiecare. Fiindcă, ce? Voi aveţi un suflet, de asemenea. Dacă îl păstraţi, ce se va întâmpla? [Adunarea spune, ,,Îl vom pierde." – Ed.] Îl vom pierde. Şi dacă îl înapoiaţi Celui Care vi l-a dat, ce se va întâmpla? [,,Îl vom salva."] Voi îl veţi salva, la Viaţa veşnică. Aşa este. Acum, nu vreţi să vă adunaţi în jur, voi toţi cei care doriţi acum, şi să avem rugăciune cu aceşti micuţi, şi cu noi, cu toţii acum.

E-306 Ziua Mamei, o zi minunată. Şi poate deseară, eu aş putea schimba subiectul meu şi să continui deseară şi să spun ce a făcut acea mamă, cum a făcut acea mamă. Ea a fost aceea care l-a educat pe băieţelul ei să conducă tot Israelul către ţara făgăduită. Oh, ea a fost o mamă adevărată. Nu a fost ea o mamă adevărată? [Copiii spun, ,,Da." – Ed.] Acum, voi aveţi o mamă adevărată, de asemenea, şi mama se roagă pentru voi. El a fost un tătic adevărat. Şi tăticul se roagă pentru voi. Şi acum noi ne vom ruga toţi împreună, şi îi cerem lui Isus să ne ajute.
Frate Neville, ai vrea să vi, să îngenunchezi cu noi?

E-307 Şi să ne aplecăm toţi capetele, peste tot. Acum Sora Gertie... [Pianista începe să cânte Aduceţi-i Înăuntru – Ed.]

E-308 Scumpe Tată Ceresc, această mică, poveste simplă astăzi, despre zilele de demult din trecut, unde un tată şi o mamă adevărată, sau un credincios adevărat, a venit la Tine şi s-au închinat Ţie. Ei te-au crezut. Acolo era o suferinţă în ţară la timpul acela. Şi cum ştim noi că nu este un micuţ Moise modern îngenunchind aici în această dimineaţă! Cum ştim noi că nu este o micuţă Miriam modernă îngenuncheată aici în această dimineaţă, de asemenea, profetă!

E-309 O Tată Scump, aceşti copii mici Te iubesc, şi ei vin, îngenunchind la cruce, recunoscând că ei au un suflet care trebuie să fie salvat, şi ei ţi-l dau Ţie acum. Căci noi tocmai am citit în Cuvântul Tău, ,,Dacă Îl veţi pierde, îl veţi găsi; şi dacă îl păstraţi, îl veţi pierde." Şi, Tată, ei nu vor să ţină sufletul lor pentru ei. Ei nu vor să trăiască pentru ei înşişi. Ei vor să îţi dea sufletul lor Ţie, astfel încât, dându-l, ei vor găsi Viaţa Eternă. Acordă, acordă aceasta, Doamne.

E-310 Binecuvântează-i pe toţi aceşti băieţei şi fetiţe în jurul altarului. Binecuvântează mamele şi taţii care sunt aici în această dimineaţă. Oh, fie ca harul Tău iubitor şi mila să fie peste ei toţi. Iartă-ne, Doamne, de toate păcatele şi lipsurile noastre. Ia boala din mijlocul nostru.

E-311 Trimite Îngerii! Aleluia! Dumnezeule, Tu Care ai poruncit lui Gabriel, şi zece mii de Îngeri au mers în marş; cu cât mai mulţi Ingeri vin în jur când ei au văzut aceşti sărmani copii mici în genunchi la acest altar în această dimineaţă! De jur împrejur, în jurul acestui altar şi prin această biserică, stau Îngerii lui Dumnezeu. Ingerul înregistrator este aici, punând numele lor într-o Carte. Ei îşi pierd sufletul lor, aşa ca să-l poată găsi în Cristos! Acordă aceasta, Doamne.

E-312 Fie ca, din această zi, de acum înainte, viaţa lor micuţă să fie blândă şi smerită. Fie ca ei să fie copii supuşi părinţilor lor şi Tatălui lor Ceresc, până în ziua în care Tu îi chemi Acasă. Ghidează-i în corăbioara lor, în jos prin fiecare vârtej. De fiecare dată când se împotmoleşte în tufişuri, fie ca Îngerii lui Dumnezeu să o împingă afară în curenţii curgători ai dragostei lui Dumnezeu. Acordă aceasta, Doamne. Şi la capătul drumului, fie ca ei să găsească o Casă iubitoare, şi mama lor şi cei dragi ai lor acolo în Slavă, unde Dumnezeu stă în poartă să-i întâmpine, în acea zi. Acordă aceasta, Tată.

E-313 Iartă-ne toate păcatele şi fărădelegile noastre. Şi ajută-ne ca din această zi să fim în întregime ai Tăi. Noi predăm aceşti copilaşi în mâinile Tale acum. Şi aceste mame cu ei, Doamne, că ele să fie felul corect de mame în această Zi a Mamei, acest timp comemorativ care le este dedicat mamelor. Şi fie ca ele, din această zi, să fie mame mai bune. Fie ca copiii să fie copii mai buni. Fie ca noi toţi să fim mai buni, Doamne, şi să Te slujim mai mult. Acordă aceasta, Tată, căci noi o cerem în Numele lui Isus. Amin.
Acum să cântăm un refren mic.

E-314 Credeţi că Isus v-a salvat? Vreţi ca Isus să vegheze asupra voastră acum, în timp ce vă ridicaţi în picioare? Ridicaţi-vă mâinile către El, în acest fel acum. Vreau ca voi să vă întoarceţi în jur către tata şi mama, şi către ei toţi. Întoarceţi-vă în jur încoace. Acum priviţi aici, mama şi tata. Voi toate fetiţele şi băieţeii ridicaţi-vă. Acum, câţi îl acceptaţi pe Isus ca Salvatorul vostru, şi voi vă veţi încrede în Isus de acum înainte, să aibă grijă de voi cum a făcut-o El cu Moise, să vedem mâinile voastre mişcându-se. Fiecare din voi acum. Asta-i bine! Acum ce s¬a întâmplat? Dacă păstraţi sufletul vostru, voi ce? [Adunarea spune, ,, Îl pierdem." – Ed.] Îl pierdeţi. Dar dacă îl daţi lui Isus, ce se va întâmpla? [,,Îl păstrăm."] Îl veţi păstra. Acum, ce-i dacă Isus v-a luat în această dimineaţă? Şi voi sunteţi ai lui Isus acum, nu-i aşa? Voi sunteţi băieţelul şi fetiţa lui Isus.

E-315 Priviţi la aceşti micuţi stând aici cu lacrimi. Spuneţi-mi Dumnezeu nu ştie asta? Amin. Bărbaţii şi femeile de mâine! Ridicaţi-vă.
Aduceţi-i înăuntru de pe câmpurile de păcat;
Aduceţi-i înăuntru, aduceţi-i înăuntru,
Aduceţi-i pe cei mici la Isus.
,,Oh, Cât Îl Iubesc Pe Isus!" Acum haideţi!
Oh... (voi toţi) ... cât îl iubesc pe Isus, (ridicaţi
mâinile sus acum)
Oh, cât îl iubesc pe Isus,
Oh, cât îl iubesc pe Isus,
Pentru că întăi El m-a iubit.

E-316 Nu este asta frumos? Acum, Isus Iubeşte Copilaşii Lumii. Dă¬ne acordul, soră. Acum voi toţi întoarceţi-vă de această parte, către mine, voi fetiţelor. Vreau să cânt Isus Iubeşte Copilaşii Lumii. Câţi o ştiţi? Bine, să cântăm acum.
Isus iubeşte copilaşii,
Toţi copiii din lume;
Roşi şi galbeni, negri şi albi, ei sunt preţioşi în ochii Lui,
Isus iubeşte copilaşii din lume.

E-317 Acum, voi toţi sunteţi în oaste acum. Aţi ştiut voi asta? Voi ştiţi că sunteţi în oastea lui Dumnezeu? Acum, uitaţi-vă drept la mine acum. Şi cântaţi asta cu mine acum, pentru că voi sunteţi soldaţi acum. Ştiţi voi asta? Sodaţi ai crucii! Acum, ,,Eu poate niciodată nu voi mărşălui..." O ştiţi pe aceea? Bine. Bine, cu mult timp în urmă, cântec vechi de şcoală Duminicală l-am învăţat. ,,Eu poate niciodată..." Acum voi, cu mine acum. [Fratele Branham face mişcări în timp ce cântă cuvintele Eu Sunt În Oastea Domnului – Ed.]
Eu poate niciodată nu voi mărşălui în infanterie,
Călări în cavalerie, să trag cu artileria;
Eu poate niciodată nu voi zbura deasupra
vrăjmaşului,
Dar eu sunt în oastea Domnului.
Eu sunt în oastea Domnului,
Oh, eu sunt în oastea Domnului!
Haideţi acum cu mine. Toţi împreună acum. Acum!
Eu poate niciodată nu voi mărşălui în infanterie,
Călări în cavalerie, trage cu artileria;
Eu poate niciodată nu voi zbura deasupra vrăjmaşului,
Dar eu sunt în oastea Domnului.

E-318 Credeţi că puteţi cânta asta singuri? Vino sus aici, fetiţa, vino chiar aici sus. Acum vreau ca voi toţi să faceţi aceleaşi mişcări pe care le fac eu. Veniţi în jur, în spatele altarului aici, acum. Veniţi drept sus aici. Fiecare din voi, mutaţi-vă chiar aici sus unde mă aflu eu, vedeţi. Mărşăluiţi aici sus; nimeni să nu stea în afara altarului. Veniţi chiar aici sus cu mine. Asta este. Exact. Exact în acest fel. Acum întoarceţi-vă în jur aşa, priviţi la această audienţă, aşa. Asta este. Eu vreau să vă arăt ce băieţei şi fetiţe bune fac după ce ei îl cunosc pe Isus. Acum, veniţi înapoi aici, băieţi şi fete. Acum voi sunteţi... Asta este. Acum priviţi acolo afară.

E-319 Acum când eu spun, ,,Eu poate niciodată nu voi mărşălui în armată," voi... ,,mărşălui în infanterie," voi mărşăluiţi, de asemenea. Când eu spun, ,,Eu poate niciodată nu voi călări în cavalerie," voi faceţi aceleaşi lucruri pe care le fac eu. Acum staţi în spate mai încolo de mine, mai înapoi acum, făcând loc. Mai în spate, mai în spate, acum voi sunteţi gata. Acum haideţi, să o cântăm. [Fratele Branham şi copiii fac mişcări în timp ce cântă – Ed.]
Eu poate niciodată nu voi mărşălui în infanterie, (Priviţi!)
Călări în cavalerie, trage cu artileria;
Eu poate niciodată nu voi zbura deasupra
vrăjmaşului,
Dar eu sunt în oastea Domnului.
Oh, eu sunt în oastea Domnului,
Eu sunt în oastea Domnului! (Pregătiţi!)
Eu poate niciodată nu voi mărşălui în infanterie,
Călări în cavalerie, trage cu artileria;
Eu poate niciodată nu voi zbura deasupra vrăjmaşului,
Dar eu sunt în oastea Domnului.

E-320 Amin! Doar staţi liniştiţi. La câţi vă place asta? Spuneţi, ,,Amin." [Adunarea spune, ,,Amin!" – Ed.] Asta e bine.

E-321 Acum, Tată Ceresc, binecuvântează aceşti copilaşi astăzi. Ei sunt ai Tăi, Doamne. Ei şi-au dat vieţile lor Ţie. Ei aud povestioara despre Moise şi cum Tu l-ai protejat. Ei aud despre o mamă bună şi un tată bun care i-au îngrijit şi i-au crescut. Şi aşa au şi aceşti copilaşi mame şi taţi buni. Şi mă rog, Tată, ca Tu să veghezi asupra lor şi să-i cârmuieşti în jos pe râul timpului, şi fie ca Ingerii lui Dumnezeu să-i protejeze. Dă... Şi apoi să fi la linia de primire, să-i primeşti în zilele din urmă, Doamne, în Împărăţia Ta. Noi o cerem în Numele lui Cristos. Amin.

E-322 Acum vă puteţi întoarce la locurile voastre şi spuneţi-i tăticului şi mamei cât de bine vă simţiţi. Amin.

E-323 ,,În toate zilele pribegiei lor ei au fost conduşi." O ştiţi pe asta, de asemenea.
... a pribegiei lor ei au fost conduşi,
Către ţara făgăduinţei ei au fost conduşi;
De mâna Domnului în călăuzire sigură,
Ei au fost aduşi pe tărâmul Canaanului.
Cu toţii!
Semnul focului în timpul nopţii,
Şi semnul norului în timpul zilei,
Plutind deasupra, drept înainte,
În timp ce călătoreau pe drumul nostru,
Trebuie un ghid şi un conducător să fie,
Până pustia este străbătută,
Căci Domnul, Dumnezeul nostru, în timpul Său oportun
La sfârşit ne va conduce la lumină.

E-324 Câţi sunteţi bolnavi în această dimineaţă şi doriţi rugăciune? Să vă vedem mâna. Fiindcă suntem puţin în întârziere, poate amânăm serviciul de vindecare până deseară. Şi oferim doar un cuvânt de rugăciune acum, pentru că suntem puţin în întârziere.

E-325 V-aţi bucurat de povestioară? [Adunarea spune, ,,Amin." – Ed.] Credeţi că a fost bună pentru copilaşi? [,,Amin!"] Da. Noi-noi trecem peste ei de multe ori. Nu ar trebui să facem asta. Vedeţi. Eu niciodată nu am ocazia să predau la şcoala Duminicală, şi în această dimineaţă a fost un timp să le vorbesc. Eu nu am vrut să vă epuizez, dar am vrut să vă spun această povestioară.

E-326 Reţineţi, copilaşi, aceea nu este o povestioară veche pe care o citiţi oriunde. Acela este Adevăr. Acela este Adevărul! Dumnezeu a făcut aceea. Şi El este cu voi acum. Bine.

E-327 Să ne aplecăm capetele acum în timp ce cântăm cântarea noastră de încheiere, încet, ,,Ia Numele lui Isus cu tine, ca un scut de orice duşman." Bine.
Ia Numele lui Isus cu tine,
Fiu al suferinţei şi al durerii.