E-1 Aşa cum noi am părăsit adunarea şi am început din nou pentru a vedea o prietenă de a noastră, Doamna...?... acolo în Edmonton, Alberta, şi era doar douăzeci de mile de graniţa canadiană când am primit ştirile că fratele meu moare. Deci ne-am răsucit în jur printr-o ninsoare şi am pornit înapoi, făcând unsprezece zile în călătorie.
Noi am intrat seara trecută târziu, şi apoi noaptetrecută târziu, şi devreme din nou în această dimineţă. Deci foarte obosit, darimediat ce am ajuns la mama mea, ea a zis: „Fratele Neville a fost acolo.” Acesta este un pastor adevărat, prieteni. Asta este ceva pe care noi ar trebui să o apreciem.
Acum, s-ar putea să nu... Poate cei dragi ai voştri niciodată nu au ajuns la acest loc. Poate, dar într-o oră de criză când voi ştiţi că ceva a avut loc şi ştiţi că prietenul vostru vă va sta alături, şi aleargă la fratele meu şi apoi când eu am mers... Îndată cum am ajuns înăuntru şi doar mi-am schimbat hainele şi am mers acolo, pe cine am găsit în cameră în rugăciune? Fratele Neville acolo în cameră cu Howard în rugăciune. Eu sunt mulţumitor pentru aceasta.

E-2 Şi eu mai degrabă o zic chiar aici la platformă aşa... Ei bine, eu întotdeauna am zis că mai degrabă vă dau un micuţ boboc de trandafir acum, decât un buchet întreg după ce aţi plecat. Chiar acum este timpul să o fac, şi îl apreciez pe Fratele Neville. Şi eu ştiu că noi cu toţii o facem pentru că este un păstor galant. Doar să-i arătăm cât de mult îl apreciem, ridicaţi-vă mâinile aşa către Dumnezeu. Aceasta este...Vă mulţumesc. Aceasta este într-adevăr ceva care...
Am mers acasă, şi i-am spus soţiei mele; am zis: „Dragă, când am mers şi am ciocănit la uşă, am coborât jos în salon, am citit diagrama, am văzut ce este greşit, şi am mers jos acolo; şi eu am auzit ceva acolo, şi apoi am crăpat uşa. M-am gândit că era cineva vorbind, şi el stătea în pat cu Biblia cu a lui—amândoi cu captele lor aplecate rugându-se lui Dumnezeu, când am intrat nu am putut să fac nimic doar să mă alătur lor în rugăciune.”
Şi de asemenea rugăciunea mea, să-i spun lui Dumnezeu că apreciez un prieten adevărat şi un păstor real. Şi Fratele meu Neville să trăiască mult pe acest pământ să servească pe Domnul, şi cred că Dumnezeu îl ţine aici pentru mulţi, mulţi ani să-I slujească, cineva care...?... A atins inima mea mai adânc decât orice altceva pe care l-am avut într-un timp îndelungat.

E-3 Acum, de obicei acum cu clasă de şcoală dumincală nu este încă eliberată, deci poate ne vom ruga pentru bolnavi. Nu am făcut nici un anunţ de venire aici pentru bolnavi, dar dacă acolo este cineva pentru care să se facă rugăciune, atunci ne vom ruga pentru ei.
Acum, dacă Sora Gertie, dacă ea doreşte, vino şi cântă „Marele medic” pentru noi, şi noi vom cere scumpului nostru Tată Ceresc dacă El vrea să binecuvânteze pe aceia care au nevoie de El astăzi. Şi apoi noi vrem să... Toţi cei bolnavi şi în nevoi doar adunaţi-vă în jurul alatarului.
Dacă nu mă înşel, este aceasta Nellie Sanders stând aici? Doamne, Dumnezeu să te binecuvânteze, Nellie. Douăzeci de ani în urmă...?. Dumnezeu să te binecuvânteze, Nellie. M-am uitat cu ceva timp în
urmă şi m-am uitat la tine, şi nu vreau ca tu să crezi. Privind şi holbându-se la cineva, eu mi-am fixat privirea înapoi, şi m-am gândit că seamăna ca Nellie.

E-4 Nimeni de aici probabil că nu-şi aminteşte. Cred că câţiva dintre voi... Câţi dintre voi îşi amintesc de Nellie Sanders? De ce, cu singuranţă, este este una dintre primi veniţi la tabernacol. Ea şi soţia mea dusă erau prietene apropiate şi surori în Cristos, şi ei...
Ea s-a măritat aici cu unul din voluntarii americani, un funcţionar în această mişcare şi el, fratele nostru, a plecat să fie cu Dumnezeu lăsându-o cu (cred) doi băieţi, cred, câţiva copii oricum. Şi unii din ei sunt încă la şcoală.
Şi Nellie era o rătăcitoare şi a intrat într-o perioadă de supărare şi nervozitate. Ea m-a chemat când am fost în Phoenix, Arizona, la o adunare pentru rugăciune. Multe lucruri merg înapoi, Nellie, la un timp când acolo era rumeguş pe podea, şi tu şi Hope aveaţi acel acoperiş...?... şi mulţi dinte voi obişnuiaţi să fiţi în jur aici cu mulţi ani în urmă, douăzeci şi cinci de ani în urmă. A trecut pe lângă mâine. Noi mergem în jos pe drum repede. Aceasta este adevărat. Ei bine, Dumnezeu să fie cu tine acum.

E-5 Aceia care sunt bolnavi şi vor să vină în jurul altarului pentru rugăciune. Păstorul nostru şi eu ne vom uni împreună într-un cuvânt de rugăciune pentru voi. Veniţi chiar în faţă. Apoi într-un scurt... Imediat după aceasta cu un mesaj scurt către voi al serviciului de predicare. Îmi doresc să puteţi sta. Ei bine, eliberez serviciul de şcoală duminicală după rugăciunea pentru bolnavi, şi noi suntem... Intrăm chiar în celălalt serviciu, şi am câteva anunţuri să le fac.
Marele Medic este acum aproape,
Îndurătorul Isus,
El grăieşte inima istovită la veselie,
Nici un alt Nume decât Isus;
Acum, dacă putem să intrăm într-o părtăşie a acestei rugăciuni. Vindecare pentru fiecare, ştiind că Dumnezeu este aici şi a promis să răspundă.
[Fratele Neville vorbeşte cu Fratele Branham - Ed.] Da, aceasta este în regulă. Voi cu toţii vreţi să mergeţi jos şi să vă rugaţi pentru ea, doamna care stă jos, cu sigurnaţă. În regulă, Frate Neville, vrei să vii să mă ajuţi? Acum, dacă vei fi cât se poate de smerit pe cât posibil. Mici confraţi îşi ocupă locurile, şi să ne rugăm acum astfel încât când vom merge jos...?... bolnavul şi îndureratul să aibă credinţă în Dumnezeu să creadă. Să aibă credinţă că Dumnezeu o va face.

E-6 Acum, voi toţi cei din audienţă aceasta este bine în această dimineaţă, nu este nevoie să veniţi în jurul altarului. Doar gândiţi-vă acum că a fost harul lui Dumnezeu care v-a adus aici. Acum, voi rugaţi-vă pentru ceilalţi care sunt la altar. Aici sunt tineri şi bătrâni ca un obiecei al nostru la Tabernacol, noi trimitem ungerea păstorului. Noi ne rugăm pentru ei, şi apoi trimitem ungerea păstorului. Am venit înainte cu el punâdu-mi mâinile peste bolnavi, în timp ce el îi unge pe ei. Scriptura: „Ungeţi bolnavi cu ulei în Numele Domnului. Puneţi-vă mâinile peste ei şi ei se vor face bine.” Este Scriptura.
Acum, cu toţii împreună, aplecaţi-vă capetele acum, în timp ce noi oferim rugăciune împreună pentru bolnavi.

E-7 Tatăl nostru ceresc, noi umili venim în Prezenţa Ta Divină acum pentru cei nevoiaşi, bolnavi, aceia care nu se pot ajuta singuri, şi mulţi dintre ei, Tată, au trecut peste ajutorul doctorului. Nimic nu mai poate fi făcut, doar harul Tău să fie extins la ei. Mă rog umil astăzi, Doamne, cu toată inima mea, unindu-mă cu această micuţă biserică, ca măreţul Duh Sfânt care este prezent acum să dovedească Cuvântul Domnului Isus, care a zis: „Oriunde doi sau trei sunt adunaţi împreună în Numele Meu, Eu voi fi în mijlocul lor. Dacă ei vor cere ceva, orice vor cere, o vor primi.” Acesta este Cuvântul Tău Etern, Doamne, care a fost vorbit înainte de întemeierea lumii. Ne-a fost dat nouă de către Profet, de Fiul lui Dumnezeu Însuşi.
Acum, dorinţa noastră, Tată, ca Tu să vindeci bolnavii, nevoiaşii care sunt aici în jurul altarului. Mă rog ca Tu doar să dai la fiecare în parte o binecuvântare specială de credinţă chiar acum. În timp ce noi mergem, slujitorul Tău şi cu mine, să ungem şi să ne punem mâinile peste oameni, fie ca Duhul Sfânt să pună credinţă în inimi şi fie ca fiecare să fie vindecat. Noi o cerem în Numele lui Isus, de dragul Lui.

E-8 Acum, cu capetele aplecate, cu toţii în rugăciune. Păstorule, du-te acum! [Loc gol pe casetă - Ed.]
Cerurile şi pământul sunt pline
Cerurile şi pământul te laudă pe Tine,
O Doamne Cel Preaînalt
Tatăl nostru ceresc, îţi mulţumim pentru lecţia de şcoală duminicală care a agitat inimile noastre. Fie ca noi să ne încingem în această dimineaţă şi să ieşim din închisoarea necredinţei şi să fim liberi aşa cum mergem. Noi ştim că Îngerul Domnului va merge înaintea noastră, confirmând Cuvântul lui Dumnezeu, şi eliberează pe fiecare din noi din închisoarea fricii, şi bolii, şi tristeţii, şi maladiei, şi durerii, deoarece Dumnezeu a promis-o. Fiecare care este închis în acest fel de condiţie în această dimineaţă, fie ca Lumina lui Dumnezeu să strălucească peste ei chiar în această zi şi fie ca ei să meargă de aici o persoană vindecată.
Mulţumesc pentru mesajul tău şi pentru lucrările tale pentru conducerea Duhului Sfânt. Acordă aceste binecuvântări, Tată, şi acum fii cu noi şi serviciul de predicare al acestei dimineţi pentru scurtul mesaj care urmează. Noi o cerem în Numele lui Cristos. Amin.

E-9 Acum, pentru câteva momente. Aceia care trebuie să plece acum, să stăm doar în timp ce cântăm un cântec, şi aceia... Ia Numele lui Isus cu tine. Aceia care trebuie să plece pot să fie liberi. Aceia care pot să stea pentru încă treizeci de minute noi suntem bucuroşi să staţi. În regulă.
Ia Numele lui Isus cu tine, Copil al întristării şi al jalei;
(Întoarceţi-vă şi strângeţi mâna cu cineva de lângă voi.)
Acesta îţi va da bucurie şi mângâiere, O, ia-l oriunde te duci.
Nume Preţios, (Nume Preţios.) O ce dulce!
Speranţa pământului şi bucuria Cerului.
Amin. Asezaţi-vă, şi Domnul să vă binecuvânteze abundent. Am observat că noi avem câteva „Mesagerii Credinţei” aici, micuţul program, micul ziar al Fratelui Joseph Boze în Chicago, un frate foarte drag. El întotdeauna... Noi avem o aşa bună părtăşir unul cu celălalt. Noi avem un timp plăcut de fiecare dată în Chicago. Doar cu el câteva nopţi în urmă. Şi ei sunt liberi. Doar veniţi şi luaţi câte unul după ce serviciul s-a terminat. Este aşezat aici.

E-10 Acum, noi suntem fericiţi să vedem pe mulţi dintre voi încă ţinându-va de Cristos şi acum, doar pentru câteva momente din timpul vostru. Aş vrea să vorbesc ceva deoarece sunt aici cu voi. Eu sunt obosit. Vocea mea este slabă, şi am avut câteva adunări mari. În Indianapolis a fost o măreaţa adunarea adundentă, şi acea noapte am fost aşa de fericiţi văzând cu sutele care veneau jos la acel tabernacol, aproape zece mii de oameni asezaţi, au venit să-şi predea inima lui Cristos în acea noapte. Şi Russell Ford şi ai lor, cum au fost ei emoţionaţi. Şi lucrarea pe care Fratele Cadle a început-o cu anii în urmă, încă merge înainte.
Ştiţi că îmi place să am un loc asemănător cu acela uneori. Este unul dintre cele mai mari locuri pe care le-am avut...?... doar cum a fost potrivit, încât acolo este ceva despre aceasta. Eu poate... eu cred că sunt temperamental. Când vâd o mare lucrare pe care cineva a început-o, am un sentiment pentru aceasta.

E-11 Acum, fiind răguşit, şi noi am fost sus acolo în munte încercând să ajungem la o femei bolnavă, un prieten de-al nostru de acolo din Canada. Noi eram pregătiţi să trecem graniţa când am auzit ştiri că fratele meu este pe moarte şi ne-am întors, şi noi am condus ziua şi noaptea. Noi am stat zece zile în acea maşină. Deci vă puteţi imagina cum mă simit în aceasta dimineaţă şi...
Dar vă sunt mulţumitor pentru că v-aţi rugat pentru fratele meu, deoarece el, se pare, este pe drumul însănătoşirii din nou. Dumnezeu îi dă încă o şansă, şi deci eu vă mulţumesc, şi îl laud pe Dumnezeu pentru toate lucrurile.
Multe mari decizi încă de făcut. Turul lumii urmând, Africa strălucind în faţă; şi locuri pretutindeni până când nu mai ştiu unde să mă întorc, oriunde, oriunde. Şi acolo sunt aproape pe puţin zece sau mai multe conferninţe remarcabile aşezându-se, şi fiecare chemându-mă. Eu trebuie să mă hotărăsc în următoarele douăzeci şi patru de ore, deci pentru următoarea mişcare rugaţi-vă pentru mine. Rugaţi-vă pentru mine. Şi eu am nevoie de rugăciunile voastre.

E-12 Sper că închizând acest ventilator nu vă deranjează deloc aici în faţă pentru un minut. Eu am fost expus la aşa de multe lucruri în viaţa mea de călătorie pentru Domnul şi tot felul de condiţii, şi boli, şi lepră. Şi am îmbrăţişat leproşi, şi le-am strâns mânile, şi tot felul de boli, şi am mers în pavilioane de izolare şi tabere şi orice în jurul lumii apropiate, şi eu nu mai sunt un copil. Cred că ştiţi aceasta, şi eu merg către...
Apoi l-am auzit pe Fratele Bosworth zilele trecute acolo aproape de nouăzeci de ani, şi el ... Când eu am fost Indianapolis, el a avut un cheag de sânge în inima lui. El avea o luptă a morţii în inima lui, inconştient. Doamna Bosworth m-a chemat. Am avut rugăciune pentru el, am mers acolo, şi noi am anunţat-o, şi am început rugăciunea. Ziua următoare el m-a chemat şi mi-a zis: „Îmi doresc să fiu într-o adunare cu tine cândva.” Apoi m-am simţit că aici patruzeci şi şapte de ani, ar trebui să-mi fie ruşine de mine însumi, dar eu doar... Cred că este doar partea umană.
Oh, ce valoroasă este şi ce minunată. Nimic ca fiind salvat, să fii salvat, dar voi nu o realizaţi, prieteni, eu sunt sigur că diavolul ţine aceasta departe de voi aşa cât de mult el poate (el o face cu mine) să realizez ce valoros este sufletul. Voi v-aţi imaginat vreodată ce este, şi ce eternintatea înseamnă, şi cât timp voi urmează să fiţi în acel fel? Realizaţi că acesta este timpul când voi vă faceţi decizia pentru eternitate?

E-13 Duminica trecută, o săptămână, noi am auzit, cred că am predicat despre asigurare, puterea pe care Dumnezeu a promis-o şi v-a predestinat şi v-a chemat înainte de întemeierea lumii şi v-a pus numele în Cartea Lui. Voi nu aveţi nimic de a face cu aceasta. Dumnezeu a făcut-o. Nu este această minunat? Mielul a fost înjunghiat înainte de întemeierea lumii şi de ce? Nu s-a întâmplat niciodată până cu patru mii de ani mai târziu, dar Dumnezeu a vorbit-o, El trebuie să o facă, deoarece El trebuie să-şi ţină Cuvântul Lui, şi în acelaşi timp în care Mielul scria al vostru... Voi aţi fost scrişi cu El. Numele noastre au fost scrise în Cartea Vieţii Mielului, nu în noaptea în care venim la Cristos, dar înainte de întemeierea lumii, Biblia o zice. Deci aceasta este asigurarea, şi frate a atins aceasta azi dimineaţă în minunata citire de şcoală duminicală.

E-14 Acum, să citim dintr-o Scriptură undeva doar pentru puţin... Eu vreau... Doar ceva ce este pe inima mea. Eu doar vreau să o vorbesc pentru câteva momente, şi apoi vă dăm drumul şi aşteptăm serviciul din nou diseară.
Şi acum, am un mesaj pe inima mea venind jos zilele trecute încât vreau, dacă Dumnezeu îmi permite, daă sunt aici duminica viitoare să o aduc Tabernacolului primul. Doar ceva ce este pe inima mea despre timpul când am mers într-un loc să mănânc, şi m-am gândit: „Ei bine, înnebunesc? Care este problema cu mine?” Eu nu pot suporta aceste melodii şi tot acest lucru pe care ei îl au astăzi, acea femeie prostuţă cântând „Jos afară din Palatele de Fildeş,” şi toate acestea. Am zis: „Trebuie să fie ceva greşit cu mine.”
Şi Duhul Sfânt a zis: „Oh, nu. Oh, nu.” Vezi dragostea de lume sau lucrurile din lume, dragostea lui Dumnezeu nu este nici măcar în tine.
Deci m-am gândit: „Ei bine, eu nu vreau să fiu reglat la această lume. Aceasta este...” Şi apoi Duhul Sfânt a început să-mi descopere aceste mesaj mie. Şi nu am timp în această dimineaţă. Sunt prea obosit. Pe lângă, poate Domnul îmi va îngădui duminia viitoare dacă noi încă suntem prin preajmă... Eu trebuie să fac câteva călătorii în această săptămână, dar dacă sunt încă prin preajmă duminica viitoare, cu voia lui Dumnezeu. Fratele Neville o va anunţa pe afişier sămbâtă, şi noi vom încerca să aducem acest mesaj. Şi vreau să încerc să aduc ceva cu el. Este un mesaj al Evangheliei zilei, orei şi timpului.

E-15 Când am predicat acum şase luni că acesta va fi anul de sfârşire pentru America, şi noi vom vedea dacă este conform cu Evanghelia sau nu. Acesta este timpul când ea s-a dus. Ea ori merge în sus ori în jos în acest an. Aceasta este corect.
Acum, voi tinerilor, vreau să vă aduc o bucată dintr-un ziar şi scrieţi-o în filele Bibliei voaste încât când Fratele Branham este trecut poate, voi să vedeţi dacă a fost corectă sau greşită. Vedeţi? Şi voi veţi ştii dacă Dumnezeu încă mai vorbeşte sau nu. Vedeţi? Acum, în Romani capitolul 4 vreau să citesc doar o porţiune din Cuvânt cu care să continui.
Ce vom zice dar că a căpătat,... prin puterea lui, strămoşul nostru Avraam?
Dacă Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.
Căci ce zice Scriptura? „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit neprihănire.”
Însă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat;
pe când, celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care el o are, îi este socotită ca neprihănire.
Fie ca Domnul să adauge binecuvântările Lui la Cuvânt.

E-16 Acum, micuţul subiect dacă putem să-l numim aşa, pe care doresc să vi-l vorbesc vouă este despre „Dragostea Divină” şi când dragostea Divină a fost proiectată şi a ajuns la destinaţia ei, harul suveran îi ia locul. Vedeţi? Acum, vă puteţi gândi la aceasta? Acum, reflectaţi asupra acesteia astfel încât să vă apropiaţi. Vedeţi? Când dragostea Divină este proiectată şi ajunge la destinaţia ei, atunci harul suveran preia.
Acum, este un lucru ciudat cum oamenii... Caracterul oamenilor şi cum noi facem în asociaţiile noastre... Acum, noi cu toţii trebuie să întâmpinăm aceste fapte că acolo sunt oameni în preajma cărora vă doriţi să fiţi, şi acolo sunt oameni care sunt oameni drăguţi, şi voi îi iubiţi, dar încă, acolo este ceva despre persoana pe care voi doar abia puteţi să staţi în prejama ei.

E-17 Acum, vrem să vorbim despre fapte. Acum, motivul că este, este din cauza atmosferei pe care individul însuşi sau însăşi o crează. Deoarece voi sunteţi creatori în miniatură, deoarece voi sunteţi fii şi fiice ai lui Dumnezeu, deoarece voi sunteţi căzuţi, degeneraţi în sulfetul şi în mintea voastră, dar Dumnezeu este Creatorul voastru şi în starea vostră căzută sunteţi pierduţi, creaţia nefăcută de Dumnezeu este dominată de diavol. Aceasta este corect, dar voi încă sunteţi fii şi fiice ai lui Dumnezeu.
El nu permite ca nimeni din voi să nu piară, dar cu toţii trebuie să vină la pocăinţă. Vedeţi? Şi El a făcut tot ce era posibil, pentru că numai Dumnezeu Însuşi putea să facă aceasta, să dea oportunitatea creaturilor Lui să accepte şi să fie ce El vrea să fie, înapoi în starea voastră din nou.
Şi nici o persoană... Acum, aici este şi este destul de ascuţită. Dar nici o persoană nu este în starea mintală corectă până când ei acceptă pe Domnul Isus. Acesta este un cuvânt adânc, dar acesta este adevărul. Nici o persoană nu este în starea mintală corectă până când ei acceptă pe Isus Cristos ca Salvator personal. Aceasta sună... Dar este Biblia. Cu siguranţă, acesta este adevărul.

E-18 El este acela, şi în fiinţa voastră creată... Acum, voi veţi fii nebuni faţă de lume când faceţi aceasta, deoarece voi trebuie să ieşiţi din atmosfera în care sunteţi şi să intraţi în cealaltă atmosferă. Când faceţi aceasta, Dumnezeu vă ridică deasupra lumii, şi voi trăiţi într-o atmosferă cerească. Vedeţi? Şi apoi lumea, voi sunteţi contrari la ce aceasta este. Vedeţi? Şi aceasta este contrară lumii. Vedeţi? Acum, ce voi vreţi să faceţi este să fiţi ridicaţi prin Cristos într-o atmosferă în care voi sunteţi fericiţi, liniştiţi, şi apoi acolo creaţi o situaţie... Şi acum de multe ori noi în biserici... Aceasta poate părea ciudat, dar dacă voi o observaţi... Acum, aceasta este pentru biserică. Este pentru oameni.
Oameni obţin un alt duh, în loc să obţină Duhul Sfânt. Voi intraţi într-un grup de oameni, şi voi observaţi felul în care acţionează acea persoană, şi felul acela de oameni care vin în acea adunare primul lucru pe care voi îl ştiţi ei acţionează în acelaşi fel. Voi adăugaţi, sau... Voi luaţi o femeie bună şi un om rău, şi ori el are să... Ea... Ori el are să devină un om bun ori ea o femeie rea. În atmosfera în care voi trăiţi, voi proiectaţi asociaţilor voştri ce sunteţi.

E-19 Apoi ce fel de oameni ar trebui să fim dacă noi suntem Creştini? În ce fel de atmosferă ar trebui să trăim? Într-o atmosferă mângâietoare, înălţătoare, vindecătoare ar trebui să trăim, cu inima noastră constant în rugăciune cu o dragoste adâncă pentru fiecare persoană cu care venim în contact...?...
Dacă zic aceasta micuţelor biserici să se roage pentru mine pentru misiunile din lume, acesta este succesul meu în rugăciunea pentru bolnavi. Dacă nu pot să intru în simţămintele bolii cu persoana, de obiecei nu face nici un bine. Voi trebuie să veniţi înapoi până când este doar... şi voi puteţi să o simţiţi.

E-20 Aici cu ceva timp în urmă un mexican bătrân aici pe platformă, când el a alergat la platformă, multă credinţă, el a căzut şi a început să facă mătănii. Şi eu i-am spus: „Nu este necesar,” şi prin interpret, Fratele Espinosa. Deci el s-a ridicat. Şi-a pus braţele în jur, şi el a început să meargă într-un fel. El era orb. M-am uitat la el. M-am uitat la picioarele lui ridate, probabil că niciodată nu a purtat o pereche de pantofi în viaţa lui. M-am uitat la pantofii mei, să văd dacă i se potrivesc. I-am dat pantofii mei. El era orb. Când m-am uitat, el era mai larg peste umeri. Acest om cântărea două sute şi ceva cred (livre). El nu putea să poarte haina mea. Şi el stătea acolo şi părul gri, m-am gândit la tatăl meu. M-am gândit:
„Dacă tata ar fi trăit să fie aproximativ de această vârstă, el ar fi fost la fel de în vârstă aşa cum este acesta, în jur de şaizeci şi cinci sau şaptezeci de ani,” şi am intrat într-o dragoste pentru acest om.
Felul în care m-am gândit, poate că niciodată nu a avut o mâncare modestă în viaţa lui, poate că niciodată în viaţa lui nu a stat la o masă şi toate acestea, şi apoi mergând prin jur în întuneric. Apoi ceva a venit în inima mea. Doamne fii milostiv. El este un om. El este un frate. Apoi când aceasta a lovit, acolo a fost ceva ce a mers înainte. Acolo era o creaţie care s-a mişcat în jur, şi era proiectată către această persoană.

E-21 În câteva momente l-am auzit ţipând ceva peste umărul meu, şi el ţipa: „Pot să văd. Pot să văd.” Ce a fost? Dragostea Divină, simpatia a fost proiectată de Duhul Sfânt în acest om, şi prin aceasta la sfârşitul drumului unde el nu putea... Nimic nu putea fi făcut, şi dragostea şi-a ocupat locul, şi dragostea a întâlnit dragostea; apoi harul suveran a mers la lucru, şi Dumnezeu prin harul suveran a restituit vederea omului. Vedeţi?
Mai întâi trebuie să intraţi în acel loc. Acesta este felul în care trebuie să o faceţi cu un păcătos. Mulţi oameni se roagă pentru păcătoşi. Aceasta este toată în regulă, dar aceasta nu este felul în care câştigaţi un păcătos. Este treaba voastră să câştigaţi păcătosul. Voi nu-l câştigaţi rugându-vă pentru el. Voi îl câştigaţi vorbind cu el şi introducându-l pe Cristos. Aceasta este treaba voastră. Aceasta este datoria voastră să câştigaţi păcătoşii vorbindu-le, şi proiectând către ei dragostea lui Dumnezeu prin Cuvântul lui Dumnezeu care câştigă pe păcătos...?...

E-22 Cineva zice: „Eu niciodată nu am mers la biserică. Cu siguranţă îmi place acea femeie. Îmi place acel confrate.” Vedeţi? Deoarece voi îi câştigaţi. Dacă voi doar staţi acasă şi doar vă rugaţi pentru păcătoşi şi niciodată nu vreţi să-i contactaţi, acolo sunt foarte puţine care pot fi făcute, dar voi trebuie să vă rugaţi şi apoi mergeţi. Aceasta este corect. Mergeţi şi faceţi-o.
Acum, proiectarea aceste iubiri. Aici acum câteva zile ascultam la o mărturisire a unui mare fabricant de pluguri stând pe platformă. Ei bine, acolo stăteau oameni de afeceri de peste tot din lume, stând pe platformă, şi acest plugar. El s-a ridicat. El a zis: „Ei bine, eu nu ştiu de ce trebuia să fiu operat.” Îl iubesc pe acel om, şi el este un mare urmaş al Fratelui Roberts, prietenul meu şi apoi...
El a zis: „Când am aflat că mă îmbolnăveam şi aveam probleme cu pietre la rinchi... Eu se întâmpla că luam masa cu Fratele Oral,” şi a zis: „Fratele Oral s-a ridicat, şi a zis, ‚Acum, frate, eu văd că eşti în nenorocire,' deci a zis: ‚Eu mă voi ruga pentru tine.' Şi el a zis: ‚Ei bine, lăudat să fie Domnul. Eu doar îmi doream să spuneţi aceasta Frate Oral,'” şi a zis: „Oral a venit şi şi-a pus mânile peste rinichii lui, şi a zis, ‚Mustru această piatră la rinichi şi să părăsească acest om imediat.'” Şi a zis: „Când el a făcut-o,” a zis: „am fost eliberat.” Şi a zis: „Doar peste scurt timp a venit înapoi din nou.”

E-23 A zis: „Am mers din nou la Fratele Oral.” Şi a zis: „El s-a rugat din nou, şi am fost eliberat.” Dar am zis: „De fiecare dată când vine înapoi, vine mai rău.” Şi el a zis „Apoi următorul lucru la care m-am gândit, ‚Dacă aş putea să merg jos,'” el a zis, ‚la Fratele Branham şi să pot sta în faţa lui, şi Duhul Sfânt ar veni la el, el mi-ar spune atunci de ce nu am fost vindecat când Fratele Oral s-a rugat pentru mine.'“
Deci el a ieşit, şi a venit la Louisiana. Eu eram în serviciu acolo, şi am stat în faţa lui timp de douăzeci de minute. Duhul Sfânt era tăcut, nu a zis nici un lucru. M-am rugat pentru el, şi el a zis că s-a simţit mai bine, şi el a mers înainte. Apoi el a mers... Devenind nervos şi emoţionat. El a mers din loc în loc. Cu toţii s-au rugat pentru el, s-au rugat pentru el. Şi el iubea pe Domnul, dar în final a ajuns într-un loc, în care el a fost expediat la Mayo. Mayo s-a uitat la el şi a zis: „Tu ai o şansă dintr-o mie să trăieşti. Este o infecţie aranjată. Trupul tău întreg este otrăvit şi uremie,” şi eu am uitat toate celelalte. A zis: „Tu ai o şansă dintr-o mie.”
Deci el a zis: „Am luat-o.” El a zis: „M-am rugat: ‚O, Doamne, Tu ştii că Te iubesc, şi am mers la toţi slujitorii tăi.'” Şi el a luat şansa, şi ei l-au adormit. Şi a zis: „Când s-a trezit sus în cameră,” el a zis: „acolo era o lumină stralucind în cameră, şi gloria lui Dumnezeu peste tot în jurul lui, şi doctori erau uimiţi. Ei au venit înauntru şi au zis, 'Ei bine, ce s-a întâmplat aici?'”
„De ce,” el a zis: „mă simt ca şi cum aş merge acasă.” Ce a fost? Vedeţi, el şi-a construit speranţele pe: „Dacă se întâmplă ceva vreodată cu mine. Voi merge la Fratele Roberts. Dacă aceasta eşuează, voi merge la Fratele Branham,” şi încă îl iubea pe Domnul Isus.

E-24 Dumnezeu a trebuit să lase totul să eşueze, până când zăcea acolo pe pat, şi chiar când doctorul a zis: „Noi nu putem face nimic.” Amin. Când dragostea Divină a ajuns la sfârşitul ei, harul suveran a păşit înainte şi şi-a ocpupat locul. El o va face de fiecare dată. Dacă motivele voastre sunt corecte, alternativele voastre sunt corecte. Dacă voi aveţi dragostea Divină şi credeţi, mergeţi înainte, fără să vă îndoiţi de nimic, când se pare că sfârşitul drumului a sosit, atunci harul suveran îşi ocupă locul acolo.
Cum l-am văzut eu lucrând. Cel mai mult în propria mea viaţă, şi nu prin teologie, sau nu prin ceva... experienţa a altcuiva. Sunt aşa de fericit astăzi că vă pot vorbi din experienţă proprie să ştiu că aceasta este corect. Propria mea experienţă, atât timp cât noi ştim că dragostea lui Cristos se odihneşte în inimile noastre, că noi am trecut de la moarte la viaţă, toţi demonii de acolo nu au o şansă o să o mişte. Chiar...?... Dacă voi continuaţi în acea dragoste şi credinţă, este ca un copilaş. Voi luaţi un copilaş... Arătaţi-i că şi un mic confrate o poate obţine.

E-25 Aici este Domnişoara Kelly stând aici în faţa noastră. Când soldatul beat, cred că era, a intrat în ei acolo, şi ea a fost ridicată din morţi, şi ei doar au pus-o în spital inconştientă... Când totul a eşuat, ea era...?... Şi încă cu dragostea lui Dumnezeu în inima ei, ea s-a întors. A mers acolo în acea zi, şi apoi harul suveran a fost proiectat după dragostea Divină, şi aici ea stă în această dimineaţă, printre noi cei vii astăzi. Vedeţi, este ceva care se întâmplă.
Când voi ajungeţi la sfârşitul drumului vostru, când voi ajungeţi acolo unde nu vă mai puteţi mişca, atunci este timpul ca Dumnezeu să se mişte înăuntru prin harul suveran lucrul pe care îl căutaţi. Voi luaţi un copilaş, un mic bebeluş. Ei au crampe şi convulsie, şi ei ţipă, şi lovesc, şi zbiară, şi primul lucru pe care-l ştiţi ei îşi ţin respiraţia, şi vedeţi o mamă apucându-l, şi dădăcindu-l, şi îl aruncă în aer, suflându-i în faţă. Lăsaţi-l singur. Acolo nu a fost niciodată în istoria medicinei care a murit vreodată din aşa ceva. Ei nu vor muri. El doar are un acces de furie. El doar încearcă să obţină simpatie. El doar încearcă să obţina ceva umor, şi este doar o dispoziţie; şi după ce el ajunge cu dispoziţia la un loc în care îşi ţine respiraţia unde el nu poate să mai meargă înainte cu aceasta, atunci natura păseşte înainte, şi el se relaxează şi începe să respire din nou. Toate ridicările şi ţipetele îl fac să zbiere şi suflatul în faţă îi face mai rău.
Acesta este felul în care este cu noi când noi călătorim de la o biserică la alta, de la stâlp la poştă, de la serviciu de vindecare la serviciu de vindecare. Glorie. Luaţi dragostea şi începeţi înainte până când ajungeţi la capătul drumului. Dumnezeu va proteja...?... Când dragostea şi-a atins umplerea, Dumnezeu este obligat să ajute. Când voi aţi ajuns la sfârşitul vostru şi oamenii ating sfârşitul lor, atunci harul preia. Este natura lui Dumnezeu să facă aşa. Cum am observat-o, cum când am dat anumite...

E-26 Şi scuzaţi această mărturie personală pentru un minut. Voi aţi citit cartea în acea zi acolo în Portland, Oregon, când acel maniac a alergat la platformă, şi mergea să mă omoare. Cu toţii aţi citit probabil aceasta în carte. Ce a luat loc? Dumnezeu m-a trimis să predic Evanghelia. Asta făceam. Mii de oameni erau adunaţi. Străzile era pline şi şase sute în interior şi ploua şi oamenii stând acolo. Inimile lor erau doritoare, înfometate. Aceasta este când nimeni nu a fost pe câmp; adunările erau superficiale, şi ei trebuia să mă treacă prin mulţimi şi orice altceva şi poliţia te escorta ca să ajungi înăuntru.
Am fost la o cameră şi acolo am condus doi ofiţeri la Cristos în camera de îmbrăcat, doi tineri din forţele de poliţie în prima parte a anilor douăzeci. Mama unuia dintre ei a fost vindecată cu o seară înainte, şi ei amândoi s-au aplecat acolo, şi i-am condus la Domnul Isus.

E-27 Mergând pe platformă să vorbesc credinţa, deodată un maniac care a lovit un predicator jos pe stradă în acea după-amiază, ieşit dintr-o instituţie, i-a rupt clavicula, i-a rupt falca. El avea o manie să omoare predicatorii. El a alergat înăuntru şi s-a gândit: „Aceasta este şansa mea.” A venit sus pe platformă, cântărind aproximativ două sute cincizeci sau două sute şaizeci (o livră - aproximativ jumătate de kg), aproape şase picioare şi zece inci înălţime, legănându-şi mâinile înainte şi înapoi. El a zis: „Tu ipocritule, tu şarpe în iarbă.” Acolo eram, serviciul lui Dumnezeu era în ordine, oamenii fiind vindecaţi, mii fiind salvaţi, plus slujitori inspiraţi. Această mare trezire doar la începutul ei şi începând să meargă peste tot prin lume... Stând sus acolo, stătea T.L. Osborne (Amin), care a câştigat zeci de mii de suflete pentru Cristos, stând acolo păstorind o biserică cu opt sau zece în adunarea lui privind jos de la balcon.
Şi acel maniac a alergat la platformă să deranjeze adunarea Domnului, şi a zis: „Tu şarpe în iarbă, tu ipocritule, şi arătându-te ca un slujitor al lui Dumnezeu; îţi voi arăta în seara aceasta că nu eşti un slujitor al lui Dumnezeu. Şi îţi voi rupe fiecare os trupul tău micuţ.” Şi el a alergat sus acolo şi şi-a tras înapoi marele lui pumn să mă lovească. M-am întors în jur. Predicatorii răvăşiţi, totul. A stat şi s-a legat şi m-a scuipat în faţă. El a zis: „Tu şarpe în iarbă. Îţi voi arăta cât de slujitor al lui Dumnezeu eşti, tu înşelătoarule.”

E-28 Eu niciodată nu am zis un cuvânt. Eu doar m-am uitat la el, şi deodată Duhul Sfânt, ceva un altul...
Ce v-aţi fi gândit voi dacă un om v-ar fi scuipat în faţă? De ce, era în firea lui să devină entuziasmat. Cu siguranţa ar fi fost; şi aici au venit doi poliţai, dar cei doi poliţai...?... cu lucruri în mâinile lor să-l bată pe om şi să-l scoată afară, dar nu i-am putut lăsa să o facă. Dumnezeu a adus dragoste în inima mea pentru acea fiinţă muritoare.
M-am gândit: „Nu este omul. Este diavolul care l-a adus în acea condiţie. Acel om poate să fie un om normal. El vrea să iubească şi să trăiască cum ceilalţi oameni vor, dar este diavolul care l-a adus aşa.” Şi o dragoste a început să se rotească către acel om, şi primul lucru pe care voi îl ştiţi acel om a căzut şi s-a prăbuşit peste picioarele mele. Când dragostea Divină a fost proiectată, harul suveran a păşit înainte şi şi-a luat locul. O va face de fiecare dată.

E-29 Aici nu de mult când... Poate că v-am mai spus aceasta înainte. Anul trecut—anul înainte de cel trecut este acum, tundeam iarba în curtea mea, încercând să aduc grădina mea tunsă, de jur împrejur. Şi a trebuit să mă opresc să-mi schimb hainele, să merg înăuntru şi să mă rog pentru cineva, să ies afară. Ei bine, şi curtea mea a fost mărită înainte ca eu... Şi spatele, înainte să tund faţa, a fost mărită, şi aşa eu...
Într-o zi am fost în spatele unei maşini vechi de tuns tunzând împrejurul ei încercând această mică putere de tuns. Şi am uitat că acolo era un cuib de viespi în colţ, şi am intrat cu maşina de tuns în acea. Şi în spatele grădini mi-am scos cămaşa, nu aveam cămaşă pe mine. Am lovit acel gard cu maşina de tuns, şi fără cămaşă, şi într-un moment am fost tot acoperit de viespi. Ştiţi ce sunt un cuib mare de viespi. Ele te vor omorî. Mari mari inşi doar zumzăind...
Oh, m-am gândit... Mai întâi m-a speriat. Apoi deodată, ceva a început să se întâmple. Am început să mă calmez, acele viespi încă zumzăind în jurul meu. Acum, dacă suna ca un copil, şi suna ca unul...?... Dar Dumnezeu în cer ştie dacă este adevărul sau nu pe Cine am stat...

E-30 Apoi în loc să încerc să mă lupt, şi să bat, şi să distrug acele viespi, acolo a fost ceva dragoste dumnezeiască care a venit la mine şi m-am gândit: „Micuţele inse. Voi aveţi un drept să construiţi un cuib. Acesta este felul în care Dumnezeu v-a făcut ca să vă puteţi proteja, şi eu v-am deranjat, şi îmi pare rău că am făcut-o. Dacă ar trebuie să o fac din nou, nu v-aş mai deranja. Nu am vrut să o fac, dar,” am zis: „eu sunt slujitorul lui Dumnezeu şi trebuie să mă rog pentru copiii Lui bolnavi. Trebuie să mă grăbesc şi să tund această curte. Acum, dacă voi micuţe creaturi ale lui Dumnezeu, în Numele lui Isus Cristos mergeţi înapoi la cuibul vostru. Eu nu o să vă mai deranjez.”
Şi ce a fost? A fost că eu m-am rugat, sau aş fi putut înţepa de moarte. Şi dragostea lui Dumnezeu care mi-a dat o inimă nouă, proiectarea dragostei a păşit înainte, şi harul suveran a luat locul. Ce aş fi putut să spun acelor viespi, pace...?... Şi fiecare viespe şi-a rupt cercul...?... şi s-au aliniat cum o armată face cu soldaţii ei şi au mers chiar înapoi în cuibul lor.
Ce a fost? Nu puteam vorbi viespilor. Nu aveam nici o posibilitate să le vorbesc lor. Cum aş fi putut să le ţin să nu mă înţepe? Eram la sfârşit. Dar aveam dragoste. Dumnezeu mi-a dat dragoste pentru acele viespi, şi le-am vorbit lor în mine însumi, şi Duhul Sfânt şi harul suveran a condus acele viespi chiar înapoi în cuibul lor.

E-31 Nu departe de drum, unde un Guernseys acolo la Henryville într-o zi, acel mare taur a omorât un om de culoare la ferma lui Burke, a omorât un om de culoare. Aproape l-a omorât pe acel...?... băiat în acelaşi fel, l-a aruncat afară din hambar...?... eu nu am ştiut. Eu patrulam. Se presupunea să am o armă. Eu nu o aveam.
Într-o zi trecând pe acolo, mergeam să mă rog pentru o persoană bolnavă. Am mers peste acel câmp fără să mă gândesc la taur fiind în acel câmp. Şi am ajuns în mijlocul câmpului, ce s-a întâmplat? Primul lucru care-l ştiţi, am ieşit dintr-o grămadă de tufe, acest mare taur cu coarnele lui lungi, şi el a scos un urlet. Am ştiut că era acel ucigaş. M-am uitat înapoi. Eram prea departe de gard, aproape două sute de yarzi; şi el nu era la treizeci sau patruzeci de picioare de mine. Acolo stătea el, şi-a aruncat coarnele în jos, scoţând un răcnet mare. Nu aveam armă sau stejar în care să mă urc. Nu puteam să ajung înapoi acolo la gard.
M-am gândit: „Ei bine, acesta este sfârşitul. Bill Branham, aici este unde tu ţi-ai întâlnit destinul tragic să fi schilodit la moarte, mergând la moarte aici în câmp.” Şi am stat acolo, dar deoadată ceva a început să se aşeze...?... gloria lui Dumnezeu. Ceva în inima mea chiar acolo. Eu doar l-am iubit pe acel animal nefericit. Nu era acel animal nefericit. Era diavolul care îl făcea să o facă, şi eu ştiam numai un singur lucru...?...

E-32 Ascultaţi puţin pentru că vreau să o auziţi. Acolo este un singur lucru care îl învinge pe diavol.
Aceasta este pura, Dragoste Divină. Dragostea va învinge totul. Dumnezeu aşa de mult a iubit lumea... Ei au învins întrebarea păcatului. Ei au învins întrebarea bolii. Va învinge diferenţele în biserică. Va învinge tot ce este greşit acolo. O va face dacă voi o lăsaţi să o facă.
Prieteni, când acest mare animal a început să vină către mine, şi în loc să urăsc acel animal, Frate Mike, l-am iubit. Şi m-am gândit: „Tu eşti o creatură a lui Dumnezeu. Cine altcineva putea să te facă dacă nu Dumnezeu? Şi tu stai aici liniştit, şi eu am venit pe teritoriul tău cu semnele sus acolo pe câmp ca şi cum ei erau o parte din el. Eu doar am tăiat teritoriul meu obişnuit să merg să mă rog pentru un om bolnav.” Şi acolo am văzut acel taur venind, capul lui doar legănându-se aşa, şi el venea să mă omoare; şi eu o ştiam, dar dragostea Divină a început să vină. M-am gândit: „Sărmana creatură. O brută prostă nu ştie mai mult. Acolo tu stai, şi eu te-am deranjat. Deci acum, eu sunt un slujitor al lui Dumnezeu. Tu eşti o creatură a lui Dumnezeu. În Numele lui Isus Cristos mergi înapoi şi stai jos, pentru că eu sunt pe drumul meu să mă rog pentru un copil bolnav al lui Dumnezeu. Mergi,” am zis: „Stai jos,” şi acel taur a venit la mine aşa de tare ca un nor. Fără frică. Eu nu mai eram deloc speriat cum aş fi cu Fratele Neville stând aici. Doar frica dragostei sfinte în inima mea.

E-33 Ce a făcut-o? A creat o atmosferă. Când acel taur a intrat în acea atmosferă, nu la zece picioare de la el, el s-a oprit şi şi-a aruncat picioarele în afară. El s-a uitat chiar aici aşa de învins cu cea mai blândă privire pe faţa lui, şi s-a întors în jur, şi a mers în partea cealaltă...?... Şi am rămas în urma lui cu cinci picioare.
Ce este? Când dragostea Divină a fost proiectată, harul divin a preluat în acel moment. Acesta a fost acelaşi Dumnezeu care a putut opri leul să vină la Daniel, când ei au venit cu...?... şi bătrânul Daniel stând acolo ascuns în mantia dragostei. Leul l-a parcurs cu privirea şi s-a aşezat jos. Era liniştit. Vă spun, fratele meu, când Dumnezeu poate să vă împacheteze în dragostea Divină, acolo este pace în vale pentru voi atunci. Acolo este...

E-34 Aici ceva timp în urmă veneam din Dallas, Texas. Zburam cu avionul, venind acasă. Am avut adunări
acolo, şi pe drumul meu, am intrat într-o furtună, şi avionul a fost forţat să aterizeze la Memphis. Şi în timp ce eram în Memphis m-au cazat sus acolo la Hotelul Peabody, oh, dichisit locul. Într-un fel, m-am simţit pe dinafară. Am fost acolo în acea noapte, şi am stat toată noaptea.
Ei m-au sunat în dimineaţa următoare, şi a zis: „Reverand Branham?” Am zis: „Da.”
A zis: „Limuzina vă va lua la ora şapte fix. Avionul va pleca la şapte şi treizeci.”
Am zis: „Mulţumesc, domnule.” A închis. M-am ridicat, m-am rugat, şi m-am gândit: „Ei bine, am timp probabil să alerg la un oficiu poştal. Am ceva scrisori aici pe care le-am răspuns seara trecută.” M-am ridicat şi am pornit în josul străzii, mergând în josul străzii cântând:
Acolo sunt oameni aproape pretutindeni,
Ale căror inimi sunt în flăcări
Cu focul care a căzut în ziua Cincizecimii,
Care i-a curăţat şi i-a făcut curaţi;
Oh, arde acum în inima mea, Toată gloria Numelui Lui!
Eu sunt aşa de fericit că pot să spun că sunt unul din ei.

E-35 Mergând în josul străzii cu o mulţime de scrisori în mâna mea, mergând către oficiul poştal, am simţit ceva ciudat. Ştiţi despre ce vorbesc, nu-i aşa? Ca şi cum totul s-a aşezat... Oh, ce sentiment. M-am gândit: „Oh, Doamne, nu este minunat?” Acum, Doc obişnuia să cânte un cântecel: „Lasă-mă să umblu cu Porumbelul Ceresc, Umple inima mea în fiecare zi cu dragoste.” Obişnuiam să mă gândesc la aceasta şi această dragoste a început să se revarse, un supliment. Noi avem dragoste, dar avem nevoi de adundenţa dragostei, revărsarea dragostei. Voi ziceţi: „Ei bine, eu iubesc păcătoşii.” Dar oh, frate, soră, voi îi iubiţi suficient să mergeţi şi să vorbiţi cu ei şi să-i conduceţi la Cristos? Vedeţi ce vreau să spun?
Voi ziceţi: „Îl iubesc pe Domnul, dar pot să am încredere în El cu doctorul scutârându-şi capul? Puteţi să vă încredeţi în El când totul este terminat?” Voi aveţi nevoi de o revărsare a botezului dragostei, dragostea Divină. Când pare ca atunci când vă rugaţi şi rugăciunea voastră nu este răspunsă, voi încă îl iubiţi? Este acolo ceva care continuă să vă cureţe. Acesta este harul suveran al lui Dumnezeu care trebuie să-i ia locul. Trebuie. Este natura lui Dumnezeu. Dumnezeu nu poate face nimic altceva decât să facă aceasta.

E-36 Când Dumnezeu a văzut păcatul lumii, şi a văzut omul murind fără speranţă şi fără să poată fi salvat, şi încă El ştia că acel om îl iubeşte, l-a silit pe Dumnezeu, şi El şi-a dovedit natura. Natura lui Dumnezeu este dragostea. Dumnezeu este dragostea, şi a silit natura lui Dumnezeu până când El a trebuit să furnizeze o cale de scăpare pentru aceia care vor să scape. Şi El l-a trimis pe Fiul Lui în lume făcut în asemănarea trupului păcătos să îngroape păcatele noastre şi boala la Calvar. Dumnezeu a făcut-o.
Dragostea lui Dumnezeu mergând afară chemând harul suveran. Şi Dumnezeu niciodată nu a zis: „Dacă voi o s-o faceţi... Dacă voi o să faceţi aceasta, eu o să fac aceasta.” Dumnezeu, fără nici o condiţie a trimis pe Fiul Lui să moară în locul vostru şi să rezolve problema păcatului. Nu a avut nimic de a face cu ceea ce vă gândiţi voi. Dumnezeu a făcut-o oricum. Amin. Dragostea divină, când voi sunteţi tensionaţi, harul suveran trebuie să-şi ia locul. Aceasta este tot ceea ce este, când dragostea Divină se aşează în locul ei corect.

E-37 Ascultaţi îndeaproape. În acea dimineaţă când am ieşit din avion... Am ieşit din hotel, am început să merg în josul stăzii. Mergem cântând. Deodată ceva a început să se revarse în mine, un mare duş de dragoste. M-am gândit: „Oh, dacă aş fi putut numai... Oh, cred că felul în care simt, dacă aş putea sa văd pe cineva pentru care să mă rog.” Acesta este felul în care vă simţiţi. Când acolo este ceva în inima voastră revărsându-se...?... Ziua trecută... Pot să mă opresc doar un moment din nou?
Ziua trecută micuţa Sarah s-a îmbolnăvit. Când noi am început, oh, era aşa de fierbinte, şi am fost sus în fiecare noapte, dormind doar două ore. Delegaţi din toate părţile diferite ale lumii, trebuie să-l întâlnesc pe acesta, şi pe acela, şi rugându-mă, predicând de trei ori pe zi. Oh, epuizat... Am fost doar dus, şi apoi am ieşit, şi am avut...?... am condus câteva mile în afara oraşului. Şi se presupunea să fiu acolo dimineaţa devreme, şi trebuie să mă aşez pe o parte a drumului şi să dorm. Să stau jos câteva minute şi să mă ridic şi să încep din nou. Şi nu am putut să-mi ţin ochii deschişi încercând să ajung la această femei peste un deşert Nebraska încins, arzător.
Mergând pe acolo, şi m-am gândit... Oh, Doamne, micuţa Sarah doar o ridicare şi se sufoca. Sărmana micuţa a fost bolnavă toată noaptea. Dimineaţa următoare a fost aşa de bolnavă, noi a trebuit să oprim maşina, şi ea era albă la faţă. Şi eu eram aşa de obosit şi epuizat. M-am gândit: „O Doamne, oh, această situaţie este teribilă? Doamne, priveşte aici. Eu nu pot să conduc. Eu sunt aşa de obosit, şi am fost acolo cu oamenii tăi încercând cât de bine am putut, şi micuţa Sarah aşa de bolnavă.” Ei bine, noi am mers...

E-38 Şi am mers acolo şi mi-a pus mâinile pe ea. Am zis: „Dragă Tată ceresc, dă-mi acest copil. Acesta este al Tău. Eu numai am crescut-o.” Mi-am pus mâinile peste ea. Ceva a început să se mişte jos în inima mea. Aceasta a oprit vomitatul. Ea niciodată nu a mai vomitată o dată din acea zi până acum.
Ziua următoare, Becky a început foarte bonlavă cu un virus şi vomitând. Micuţa a vomitat toată noaptea. Ziua următoare, Meda a zis: „Ei bine, îi vom da Pepto-Bismol.” A turnat câteva linguriţe şi i le-am dat ei. Micuţa le-a vomitat imediat. Noi am intrat în Tetons. Când am ieşit din acel oraş fierbinte, ea a vrut să vadă munţii frumoşi. Ea nu a putut să o facă. Ea era aşa de bonlavă.
Am zis: „Dragă, priveşte acolo. Vreau să iau... Tăticu vrea să facă o poză în aşe fel încât noi să putem vedea muntele acolo.”
Ea a zis: „Oh, tăticule. Mă simt ca şi cum mor.” Şi aşa i-am dat încă o Pepto-Bismol. Noi ne-am rugat în acea dimineaţă.
Am zis: „Doamne, ai milă.” Şi, oh, aceasta nu a făcut nici un bine. Deci am ajuns acolo, şi am scos-o afară. Am zis: „Dragă, ieşi afară în aerul proaspăt.” Rece, ea avea o jachetă pe ea, zăpada aşezată pe jos pe pământ. Deci am mers afară şi ea încerca. Ea a zis: „Da, tăticule.” [Fratele Branham ilustrează - Ed.] Şi apa doar a ieşit din gura ei. M-am uitat, şi ochii ei daţi pe spate, şi gura ei aşa de albă în jurul ei cât putea să fie. Am mers acolo şi m-am uitat către munte. Am zis: „Eu privesc către dealuri, de unde vine ajutorul meu. Ajutorul meu vine de la Domnul.” Deci deodată ceva a început să se revarse jos în mine. Oh, îmi doresc să o pot avea tot timpul. Am mers acolo într-o parte a maşinii, am deschis uşa, am zis: „Priveşte la tăticul tău, dragă.” Oh, Doamne, aceasta a aşezat vomitatul pentru...?... cu toate că. Cinci minute de atunci ea alerga prin apropiere jucându-se cu Sarah. Ce era? Când dragostea Divină este proiectată, harul suveran îşi ocupă locul. Trebuie.

E-39 În jos pe stradă în acea dimineaţă, mergând prin Memphis, înapoi la povestea mea. Dar mergând în jos pe stradă în Memphis cântam Domnului, şi deodată cineva a zis: „Stai.” Şi m-am oprit. Deodată a zis: „Întoarcete şi mergi în partea cealaltă.” Ei bine, aceasta era către râu.
M-am gândit: „Oh, Doamne.” Am mers printr-o parte. M-am gândit: „Ei bine, eu doar... Ceva eu doar...” Ştiţi, voi sunteţi impresionaţi, ştiţi, de multe ori, şi de multe ori oamenii fac greşeli urmând impresiile în locul conducerii Divine. Deci am început să merg înainte. M-am gândit: „Aceasta a fost doar... aceasta am simţit. Şi acolo, oh, cu cât mă îndepărtam mai mult, mai rău devenea.” Am păşit într- o parte, am privit în jur la ceva lucruri de pescuit, stând acolo. M-am gândit să mă comport ca o persoana care trece pe acolo. Mă uitam la aceste lucruri de pescuit, când am rămas singur...?... chemat şi m-am oprit, grupul de unde lumina a venit. Am zis: „Bunule Tată ceresc, ce vrei ca eu să fac? Era aceasta că Tu îmi mişti inima mea? Mă simt că explodez în interior.” Doar ceva revărsându-se...
Ceva a zis: „Întoarcete şi mergi înapoi.” Am zis: „Unde?”
El a zis: „Întoarcete şi mergi înapoi.”

E-40 Nu contează unde. Doar continuă să mergi. M-am întors şi am început să merg în josul străzii. Am mers. M-am uitat la ceasul meu, încă mă îndemna. A trecut timpul. Am mers puţin mai departe, a trecut timpul, apropiindu-se de ora opt, m-am gândit: „Oh, Doamne, Doamne, Doamne.” Am mers mult înapoi aici unde erau case colorate, o mulţime de căsuţe colorate jos acolo, mult în jos.
Şi eu mergeam pe acolo. Soarele era sus ridicat atunci, primăvara timpurie, norii cu toţi lipseau. M- am gândit: „Ei bine, am pierdut... Eu mi-am pierdut avionul,” dar m-am gândit: „O, Doamne, este în regulă dacă mi-am pierdut avionul atât timp cât Tu... Unde mă conduci Tu, Doamne. Eu nu ştiu unde mă duci Tu. Unde merg?” Nu este treaba mea, doar continui să merg.

E-41 Am mers înainte; după un timp m-am uitat ţinându-se peste o poartă ca aceasta, acolo era o bătrână tipică Mătuşa Jemima ţindându-se peste poartă, şi marii ei, obrazi graşi. Avea o cămaşă bărbătească în jurul capului ei şi legată în spate. Eu mergeam de-a lungul, şi am ajuns la ea, lacrimi curgând în jos peste marii ei, obrazi graşi. Ea a privit la mine, a zis: „Bună dimineaţă, parson.”
Şi eu am zis: „Doamnă,” am zis: „bună dimineaţă.”
Ea a rânjit şi s-a uitat la mine, lacrimi în ochii ei. M-am gândit: „Ea m-a numit parson.” Aşa numesc ei predicatorii în sud, ştiţi. Am zis: „Cum ai ştiut că eu sunt o pastor parson?” Ea a zis: „Am ştiut că tu vii.”
„Ce?”
Ea a zis: „Am ştiut că tu vii.”
Am zis: „Eu nu înţeleg, tanti. Vrei să-mi explici?”
Ea a zis: „Ştii. Ai citit vreodată povestea despre femeia Sunamită care nu avea nici un copil, şi ea a cerut Domnului să-i dea un copil,” şi a zis: „şi Ilie a venit şi a binecuvântat-o, şi ea a primit un copil?”
Am zis: „Da, doamnă. Îmi aminteasc aceasta.”
Ea a zis: „Eu sunt felul acela de femei.” A zis: „Eu nu am nici un copil, şi m-am rugat Domnului; şi am spus Domnului că dacă El mă va binecuvânta, şi-mi dă un copil, atunci îl voi creşte pentru El.” Şi a zis:
„El mi-a dat un copil,” şi a zis: „Eu am spălat peste tabla de spălat (Acolo era o micuţă camerăde zi veche acolo pe partea cealaltă.)” a zis: „Am spălat peste tabla de spălat şi am crescut acest copil.”

E-42 Şi ea a zis: „Când el a crescut mare, părinte, el a luat-o pe drumul greşit,” şi a zis: „el a mers afară în companie greşită, şi el zace acolo murind.” Şi a zis: „Doctorul a fost aici ieri când el a ajuns inconştinet şi a zis că nu poate face nimic pentru el. Ei i-au dat 606, Salvarsan, şi orice altceva, mercur şi penicilină. Nimic...” Veneric, sifilis...?... valve afară din inima lui. Şi a zis: „Acolo nu este nimic ce poate fi făcut pentru el.” Şi a zis: „El zace aici pe moarte.” Şi a zis: „Oh, Doamne, eu nu vreau să-mi văd copilul murind aşa.” Şi a zis: „Eu dacă l-aş fi putut auzi că el este salvat...” Şi a zis: „M-am rugat, şi m- am rugat timp de două nopţi.” A zis,: „În această dimineaţă la ora 3,” a zis: „Domnul m-a adormit îngenunchiată pe genunchii mei.” A zis: „Am visat un vis, am văzut un om venind cu un costum, purtând o mică pălărie, pălărie vestică aşezată pe o parte a capului său.” Am zis: „Doamne, eu sunt femeia, dar unde este Ilie?”
A zis: „Aici vine...” Am zis: „M-am ridicat imediat din pat, şi stau aici de atunci aşteptându-te pe tine.”

E-43 Acesta este felul în care eu...?... doar exact. Oh, frate, când dragostea Divină este proiectată...
Acea mamă cu copilul ei, aproape o sută şi optzeci de livre, dar el încă era copilul ei, zăcând murind în disgraţie. Nu conta cât de degradant era, era copilul ei. Ea îl iubea. Aceasta este dragostea unei mame. Nu conta cântă degradare a adus; ea încă îl iubea.
Şi voi nu vă puteţi uita copiii, nu contează ce ei au făcut, cu atât mai mult Dumnezeu nu vă poate uita. El a zis: „Numele voaste sunt imprimate pe palmele mâinilor mele. O mamă poate să-şi uite copilaşul sugar, dar Eu niciodată nu vă voi uita.” Nu contează ce aţi făcut, cât de departe aţi ajuns, cât de mult aţi intrat înăuntru, Dumnezeu încă vă iubeşte. Dumnezeu vă iubeşte; ţineţi...?... mergând înainte. Nu vă îngrijoraţi...?...

E-44 Apoi ea a zis: „Cum o puteam face eu?” Şi ea a zis: „Părinte, eu am visat un vis, şi te-am văzut venind,” şi a zis: „când am privit în josul străzii, şi am văzut acea micuţă lumină şi această pălărie mică, stând pe o parte a capului tău,” a zis: „Duhul mi-a zis, 'Acolo este.'” Ea a zis: „Vrei să vii înăuntru?”
Şi m-am gândit: „O, Doamne.” M-am gândit: „Poate aici este unde Tu m-ai condus. Acesta este motivul că se presupunea ca eu să vin.” Am deschis poarta, şi avea un lanţ şi un plug îndreptat spre aceasta. Nu ştiu dacă aţi văzut vreodată una sau nu. Am deschis vechea uşa şi am mers înăuntru.

E-45 Frate, am fost în palatele regilor. Am fost în cele mai bogate case care sunt în lume. Am fost în unele în care multimilionarii valorează douăzeci... aşa de mult ca douăzeci şi opt de milioane de dolari. Am mers pe carpetele lor, când era împletite dintr-o parte într-alta, când puteam să stau jos şi să dorm uşor pe rogojină în case plăcute, dar acolo nu era nici măcar o carpetă pe podea, şi un micuţ vechi pat de fier stând acolo...?... vechea pătură trasă peste acest băiat şi un semn pe uşă „Dumnezeu să-ţi binecuvânteze casa.” Am ştiut că eram în prezenţa unei case Creştine. Am ştiut că eram undeva unde o chemare a fost făcută, fără postere pe perete, fără poze vulgare, dar Biblia stând deschisă pe o veche masă de marmură. Şi un băiat mare stănd acolo în pat, acoperitoare în mâna lui mergând: „Ummmmm, Ummmmm. [Fratele Branham ilustrează - Ed.]”
M-am gândit: „Oh, Doamne.” Am atins picioarele lui; erau cleioase şi reci. Moartea era pe băiat. Şi el continua să spună: „Oh, aşa de întuneric. Este aşa de întuneric.”
Şi am zis: „Despre ce vorbeşte?”
Ea a zis: „Păstorule,” a zis: „el se gândeşte de câteva...?... zile acum, că el este într-un ocean, pierdut.” A zis: „El nu ştie încotro merge.” Şi a zis: „Am fost rănită în inima mea.” A zis: „El merge departe, şi el este pierdut în ocean, şi el nu ştie unde merge.” A zis: „Păstorule, m-am rugat. Am făcut totul, am făcut totul. Nu-l vreau pierdut, păstorule.” Şi a zis: „Seara trecută mă rugam.”

E-46 Am zis: „Tanti, ce este rău cu băiatul tău?”
Ea a zis: „Esta o boală venerică. Doctorul a zis că el moare, nimic nu mai poate fi făcut.” Şi a zis. „El inconştient. El este pierdut în ocean de două zile.” Ea a zis: „Te vei ruga pentru el?” Am zis: „Tanti, numele meu este Branham. Ai auzit vreodată de mine?”
Ea a zis: „Nu, domnule. Nu cred că am auzit vreodată, păstorule.”
A zis: „Ei bine, îţi voi spune o poveste.” Am zis: „Slujba mea este să mă rog pentru bolnavi.” Ea a zis: „Este?”
Am zis: „Da,” şi am zis... I-am spus despre avionul venind jos şi totul.
Şi ea a zis: „Este acesta adevărul, păstorule.” Am zis: „Da.”
Ea a zis: „Ei bine, am ştiut că El nu mă va părăsi.”
Am zis: „Tu te rogi, tanti.” Şi ea s-a pus acolo, şi voi vorbiţi de rugăciune. Oh, frate, cum acel sfânt putea să se ţină de Dumnezeu, şi acolo ea s-a rugat până când lacrimi au curs din ochii ei.
M-am uitat şi el încă: „Ummmm.”
Şi am zis: „Acum, tanti, mă voi ruga. Tu vei intra alături de mine.” Mi-am pus mâinile peste picioarele lui; am zis: „Tată Ceresc, avionul meu este plecat după câte ştiu eu, şi aici mama acestui băiat plânge pentru copilul ei; şi din câte ştiu eu aici este unde Tu m-ai condus. Mă rog ca Tu să fii milostiv cu el.”

E-47 Şi chiar la acel timp l-am auzit spunând: „Mămico. Oh, mămico.”
Ea s-a ridicat şi şi-a şters lacrimile din ochii ei. Ea a zis: „Da, dragule. Băiatul mamei se simte mai bine?” A început să-l bată uşor pe cap...
El a zis: „Mamă, se luminează camera. Se luminează camera.” Dragostea suverană, şi dragostea Divină a fost proiectată către inima lui Dumnezeu. Harul suveran trebuie să răspundă în locul lui.
M-am gândit că acea mamă sărmană ţinând-o înainte cu rugăciunile ei către Dumnezeu, şi toate acestea, şi apoi ce s-a întâmplat? Dumnezeu în harul Lui, Dumnezeu în mila Lui a adus un avion de pe cer şi l-a ţinut la pământ. Ancora unei inimi a unei femei de culoare neinstruite. Când dragostea Divină a fost proiectată, nu conta cât de sărmană era, cât de neagră era, cât de galbenă era...?... ea era. Când harul Divin este proiectat, harul suveran trebuie să-şi ia locul. Şi acea dragoste a acelei mame bătrâne acolo cum ea plângea.

E-48 Şi băiatul câteva... Aproape după doi ani de când am mers jos, şi am fost pe tren mergând jos. M-am dat jos, şi am mers sus acolo să-mi iau un hamburger. Ei doreau aproximativ şaptezeci sau optzeci cenţi pentru unul în avion, şi pe tren, şi puteam să-l cumpăr pentru aproape douăzeci de cenţi la standurile micuţe. M-am dat jos din tren şi am început pe jos. Acolo era un poliţist militar zicând: „Bună, Păstorule Branham.”
M-am uitat în jur, şi am zis: „Bună ziua, fiule.” A trecut şi a zis: „Nu mă cunoşti?”
Am zis: „Nu. Nu cred.”
A zis: „Îţi aminteşti acum aproape doi ani când tu ai venit aici şi te-ai rugat pentru mine şi mămica mea.”
Am zis: „Eşti tu acel băiat?”
El a zis: „Da, domnule, Păstorule Branham.” A zis: „Nu numai că sunt vindecat, dar sunt salvat acum.
Sunt un Creştin.”
Harul suveran... Da, domnule, frate. Vă spun; când harul... Când Dumnezeu vede dragostea proiectată, harul trebuie să-şi ia locul.

E-49 Cu câteva săptămâni în urmă la casa mea, şi voi vă amintiţi. Mulţi dintre voi ştiţi când acel bătrân opossum, zăcând acolo. Şi această tânără jos acolo şi-a înecat copilul; şi când Dumnezeu i-a dat un copil, şi ea nu a vrut să-l crească. Ea l-a înfăşurat într-o pătură, şi l-a aruncat acolo, şi l-a înecat în râu. Am zis: „Aceasta este o mamă mai josnică decât un câine. Un animal nu ar face-o.” Şi această dragoste suverană a lui Dumnezeu va… poate să fie proiectată la un animal, cu cât mai mult poate să fie proeictată la un bărbat sau o femeie. Aceasta este corect. Şi această bătrână mamă opossum făcându- şi drum pe acea bandă de ciruclaţie. Voi ştiţi povestea, şi cum ea a venit şi a zăcut acolo la treptele mele pentru douăzeci şi patru de ore, eu nici măcar neştiind nimic despre aceasta. Fratele Wood şi ei, stând acolo în spate şi Sora Wood cu milă pentru lucru, a zis: „Frate Branham, de ce o laşi să sufere, şi puii ei micuţi bând acel lapte de la ea şi ea zăcând acolo moartă.” A zis: „De ce nu i-ai omorât, Frate Branahm sau să distrugi bătrâna mamă?”
Ea nu era chiar moartă. Ea era... Voi puteaţi să o loviţi şi aţi fi obţinut o mişcare de la ea. Şi acolo ea a zăcut toată noaptea.

E-50 Şi ziua următoare micuţa Becky acolo, ea a ieşit afară. Ea a zis: „Tată...” Oh, era dimineaţă aproape să se lumineze de ziuă. Ea a zis: „Ce o să faci cu acest opossum, tată?” Am zis: „M-am gândit la aceasta toată noaptea.”
Am zis: „La fel şi eu, Becky.” Am mers jos în cameră. Am zis: „Mergi înapoi în cameră şi mergi în pat, dragă. Este prea devreme să te trezeşti.” Am stat acolo în camera de zi, şi m-am gândit: „Ei bine,” am început să-mi frec fruntea. M-am gândit că trebuie să fac ceva pentru acel bătrân opossum. Nu ştiam ce să fac.
Apoi am auzit o voce, în măsura în care, eu nici măcar nu-l aşteptam. Chiar acolo unde acele mere au venit jos în acea dimineaţă de la Fratele Hall când el a fost vindecat de cancer, acolo unde bolnavii şi îndureraţii au fost vindecaţi, stăteam în micuţa cameră de zi. Am auzit o voece: „Eu ţi-am trimis-o ţie. Ea a aşteptat ca o doamnă pentru douăzeci şi patru de ore pentru timpul să se roage pentru ea, şi tu nu mi-ai zis un cuvânt despre aceasta.”
Am zis: „Ei bine, eu nici măcar nu am ştiut-o.” Am zis: „Ei bine, vrei să spui că Tu ai trimis acel opossum acolo?” M-am gândit: „Care este problema cu mine? Vorbesc singur?” M-am suprins vobindu-i înapoi Lui.

E-51 Am păsit acolo unde Becky încă se uita prin uşă. Am mers acolo unde opossum se afla, şi rouă peste ea şi orice altceva. Am zis: „Tată Ceresc, dacă tu ai trimis acest sărman ignorant opossum, dacă Tu ai trimis-o aici, cumva îmi pun în inima mea o dragoste pentru ea, fiind o mamă, încât nu am putut să o omor, nu am putut să-i omor bebeluşii. Şi harul suveran să învăţe o lecţie pe oameni, încât ei ar trebui să ştie, a adus-o aici. Şi Doamne, eu mă rog în Numele lui Cristos că Tu o vei vindeca.”
Şi acel bătrân opossum cu picioarele ei lovite pline de viermi şi târându-le în spatele ei, şi umflate de două ori dimensiunea lor, a stat pe acele picioare, şi a ridicat acei puişori în buzunarul ei, a mers acolo normal ca oricare animal pe care l-aţi văzut mergând pe banda de circulaţie, ca şi cum s-ar fi întors înapoi şi ar zice: „Mulţumesc, bunule domn.” Şi atât cât eu ştiu, ei trăiesc fericiţi cu puişorii ei astăzi. De ce? Când dragostea Divină este proiectată, harul suveran trebuie să-şi ia locul.

E-52 Fratele meu, soră...?... aveţi numai un lucru să-l faceţi în viaţa voastră. Acesta este să-l iubiţi pe Domnul Dumnezeu vostru cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată puterea, cu toată mintea, şi credeţi fiecare Cuvânt pe care El a zis că este Adevărul. Şi când ajungeţi la sfârşitul drumului vostru, unde nu mai puteţi avansa, atunci harul Divin suveran va fi proiectat. Cum aş putea să vorbesc, aici zăcând acolo, când Fraţii Mayo au renunţat la mine, stând pe o parte a verandei, acolo, cu Fratele Cox stând lângă mine. Vreau să ştiu ce...?... Eu nu mai puteam rezita prea mult, dar...?...