O manta de mâna a doua
A Secondhanded Robe
Data:
56-1125M
|
Durată:
1 oră
|
Traducere:
VGR
numai românescJeffersonville, Indiana, SUA
E-1 Tocmai am fost cu păstorul. Am spus…I-am cerut ieri să mă sune. Şi am ajuns să aflu, eu chiar…Toată ziua, nu am avut niciun apel, şi m-am gândit, „Ei bine, mă întreb ce se întâmplă? Ceva este…Totul este aşa de liniştit.” Şi după o vreme, Sora Wood a venit cu o grămadă de apeluri. Telefonul meu s-a întrerupt, astfel, dacă careva dintre voi a sunat. Telefonul suna, dar nu făcea ecou acolo, şi problema era jos la tabloul de comandă. L-au reparat pe la ora opt aseară, sau poate puţin mai devreme, şi, telefonul, apelurile vin acum.
E-1 I was just in with the pastor. I said…I asked him yesterday to call me. And I come to find out, I just…All day long, there was no calls, and I thought, “Well, wonder what’s wrong? Something is…Everything is so peaceful.” And after a while, Sister Wood come up with a handful of calls. My phone had went out, so, if any of you had called. The phone rang, but it wouldn’t echo in there, so the trouble was down at the switchboard. They fixed it about eight o’clock last night, or maybe a little before that, and, the phone, the calls are coming through now.
E-2 Suntem bucuroşi să fim în serviciu în această dimineaţă. Am o răceală îngrozitoare, care mă prinde de obicei când vin acasă. Merg prin zăpadă până la brâu şi dorm noaptea afară. Nu te gândeşti la asta, când eşti departe de aici, dar doar să traversaţi acel deal acolo la New Albany, este tot ce aveţi de făcut, când ajung în această vale, atunci mă prinde o răceală rea. Şi este o… Nu ştiu, este ceva chiar aici în vale care o ţine răguşită. Şi este răguşită, şi chiar nu este de acord cu mine deloc.
E-2 We’re happy to be in the service this morning. I got an awful cold, that usually I get when I come home. Wade around in snow up to your waist, and sleep out at night. Never think of it away from here, but just cross that hill there at New Albany, is all you have to do, to get in this valley, then I got a bad cold. And it’s a…I don’t know, there’s something right in the valley here that keeps it down. And it’s low, and it just don’t agree with me at all.
E-3 Acum, suntem bucuroşi să fim la biserică, aşa cum am spus, şi să-l auzim pe bunul nostru păstor scump oferind cuvântul lui de cerere pentru noi, şi către Domnul Isus. Şi—şi să aud, sunt trist să aud despre aşa de mulţi bolnavi şi nevoiaşi, şi cum diavolul se dezlănţuie să-i facă pe toţi bolnavi.
E-3 Now, we are happy to be at the church, as I’ve said, and to be hearing our dear good pastor offer his word of petition for us, and to the Lord Jesus. And—and to hear, sad to hear so many sick and needy, and how the devil is on the rampage of making everybody sick.
E-4 Şi o domniţă s-a ridicat pentru sora ei acolo în spate, şi ştiu că Sora Sauer era cu ea. Doctorul a trimis-o acasă să moară acum. Şi ea crede încă că va fi vindecată. Şi ea este într-o stare gravă, foarte gravă. Soacra mea, la fel, în vârstă de şaptezeci de ani acum. Este într-o stare foarte rea. Şi cu siguranţă sunt multe boli în toată ţara. Şi atunci este un Duh Sfânt prin toată ţara, vedeţi, care vindecă bolile noastre, dacă am putea doar să căpătăm trecere înaintea Lui.
E-4 And a little lady raise up about her sister back there, and I know Sister Sauer’s down there was with her. The doctor sent her home to die now. And she still believes she is going to be healed. And she’s in a serious, very serious condition. My mother-in-law, the same way, seventy years old now. She is in a very bad condition. And certainly a lot of sickness around the country. And then there is a Holy Spirit around the country, see, that heals our sickness, if we can only find favor with Him.
E-5 Şi acum, pentru că gâtul meu este iritat, nu iritat, ci este inflamat. Şi nu voi încerca să predic, ci doar să vă vorbesc puţin din Cuvânt, şi apoi vom intra în rugăciune pentru bolnavi, ceea ce am promis că voi face. Dar chiar înainte de a face asta, mi-ar place să anunţ încă câteva adunări. Eu…
E-5 And now, being that my throat is sore, not sore, but it’s raw. And I’m not going to try to preach, but just speak to you a while from the Word, and then go into praying for the sick, which I promised to do. But just before doing this, I would like to announce some more meetings. I…
E-6 În serviciile mele am avut ca o mică opoziţie de…nu opoziţie, ci doar mici neînţelegeri. Şi de multe ori, eu—eu nu am canale media la serviciul meu, cum—cum au mulţi dintre ceilalţi fraţi pe câmp, aşa ca radioul şi televiziunea, şi reviste şi aşa mai departe. Şi făcând aşa, păi, cineva va spune, „Fratele Branham va fi aici.” Acum am fost anunţat în trei locuri pentru această săptămână, chiar astăzi, trei locuri diferite. Unul în Kentucky, două în California, din câte ştiu. Şi nu se poate face nimic în privinţa asta, pentru că eu nu am alt canal oficial, aşa că este destul de dificil.
E-6 In my services I have had kind of a little opposition of…not opposition, but just a little misunderstandings. And many times, I—I don’t have the outlets to my service, as—as many of the other brothers on the field have, such as radio and television, and magazines and so forth. And in doing so, why, someone would say, “Brother Branham is to be here.” Now I’m advertised in three places for this week, just today, three different places. One down in Kentucky, two in California, that I know of. And there’s nothing you can do about it, ’cause I haven’t got any other official outlet, so it makes it kind of hard.
E-7 Şi, da, dacă din întâmplare este cineva de jos din apropierea Madisonville-ului, Kentucky, aici. S-a anunţat că voi fi acolo săptămâna trecută, şi eu nu am ştiut nimic despre asta. Şi am venit acasă, şi—şi ei au anunţat; şi fratele care a făcut-o, se numeşte Epley, sau, cred că acesta este numele lui, a făcut asta cu toată buna credinţă. M-a sunat şi m-a întrebat dacă am putea doar să mergem să—să fim o binecuvântare şi să primim o binecuvântare de la oamenii lui. Şi el a sunat. Eu i-am spus să- l întrebe pe Fratele Moore. Ei bine, apoi, a trebuit să plec. I-am spus că trebuia să plec în aceeaşi zi. Ei bine, Fratele Moore nu a anunţat pe nimeni. Şi când, sau nu m-a anunţat pe mine, sau pe soţia mea. Astfel am fost în Idaho, şi abia ce mă întorsesem, şi adunarea era începută.
E-7 And, yeah, if there happen to be someone from down around Madisonville, Kentucky, here. I was announced to be down there last week, and I didn’t know nothing about it. And I come home, and—and they had announced it; and the brother that did it, by the name of Epply’s. Or, I believe that was his name. With all good faith, he did it. He called me and asked if we could just drop down to—to be a blessing and get a blessing from his people. And he called. I told him to ask Brother Moore. Well, then, I had to leave. I told him I had to leave the same day. Well, Brother Moore failed to let anyone know. And when, or let me know, or let my wife know. So I was up in Idaho, and just come back, and the meeting was on.
E-8 Deci, şi aşa am văzut, cu această ocazie, că nu se pot face aranjamente în Louisiana pentru lucrurile care sunt în desfăşurare aici. Astfel, am preluat eu aranjamentele, să-mi fac propriul aranjament pentru adunări, până când adunările mele au…Eu doar cumva…Oh, nu ştiu, cred că mărturisirea este bună pentru suflet. Nu credeţi asta? Am fost prea delăsător cu privire la aceste lucruri. Şi am lăsat pe oricine, oriunde, am lăsat doar la voia întâmplării. Şi am descoperit că nu se merită. După un timp îndelungat, tu pui…Trebuie să ai un sistem pentru asta. Şi acum eu încerc să fac aranjamentele.
E-8 So, and so I seen, during that, it can’t make arrangements in Louisiana for things that’s going on here. So, I just took over the arrangements myself, to make my own arrangement for the meetings, until my meetings has…I just kind of…Oh, I don’t know, I think confession is good for the soul. Don’t you think so? [Congregation says, “Amen.”—Ed.] I just been too dilatory about these things. And just letting anyone, anywhere, just haphazardly let it go. And I find out, it doesn’t pay. After a long time, you put…You have to have some system to it. And now I am trying to make the arrangements.
E-9 Şi eu—şi eu am să merg să o vizitez pe D-na. Arnold. Eu… Este un om aici în Louisville care a fost foarte amabil, când aveam adunări aici, şi numele lui este Fratele Burgum. Şi el voia o—o seară sau două, de serviciu. Voi merge să-l văd pe micuţul ei Teddy, cred, Teddy Arnold, pentru, în cursul acestei săptămâni.
E-9 And I—and I’m going to see Mrs. Arnold. I…There’s a man here in Louisville that’s been very good, when I was having meetings here, and his name is Brother Burgum. And he wanted a—a night or two, service. I’m going to see her little Teddy, I believe, Teddy Arnold. For some time this week.
E-10 Şi apoi sâmbăta şi duminica viitoare, dacă pot, cu voia Domnului, vreau să fiu jos la Madisonville. Au avut douăzeci şi cinci, treizeci de slujitori acolo. Ei toţi şezând acolo, au venit pentru o…Unul era de la şase, şapte sute de mile. Ei bine, nimeni acolo, deci nu eram acolo, şi eu nu am avut nicio vină, dar eu doar…şi doar din cauza unei neînţelegeri, sau a neglijenţei de a-l suna. Şi voi încerca să fiu acolo weekend-ul următor, cu voia Domnului.
E-10 And then the coming Saturday and Sunday, if I can, the Lord willing, I want to be down at Madisonville. They had twenty-five, thirty ministers out there. All of them sitting there, come for some…One was six, seven hundred miles. Well, no one there, so wasn’t there, and no fault of my own, but I just…but just through misunderstanding, or neglecting to call him. And I’ll try to be down there next weekend, the Lord willing.
E-11 Apoi, din cinci până în şase, în Brooklyn, New York. Şi apoi de atunci, în paisprezece, cincisprezece, şi şaisprezece, în Parkersburg, Virginia de Vest. Doar ce am făcut acele două aranjamente seara trecută şi azi dimineaţă. Acum, Charlotte, Carolina de Sud, este doar pe listă, dar nu ştiu. Apoi, vin sărbătorile.
E-11 Then, on the fifth to the sixth, I in Brooklyn, New York. And then from then, on the fourteenth, fifteenth, and sixteenth, in Parkersburg, West Virginia. Just made those two arrangements last night and this morning. Now, Charlotte, South Carolina, is just on the list, but I don’t know. Then, the holidays come on.
E-12 Apoi mergem pe Coasta de Vest, unde ei pregătesc o— o adunare mare într-un auditoriu. Acum, acestea sunt—sunt adunări mici ca în licee şi lucruri de genul acesta. Aceea de acolo pe Coasta de Vest, urmează să fie una de—de două oraşe, o adunare comună a oraşelor, Oakland şi San Francisco.
E-12 Then we go over to the West Coast, which they’re fixing a—a big auditorium meeting. Now these are—are little meetings like in high schools and things like that. The one over there on the West Coast, is going to be a—a two cities, a joint city meeting, of Oakland and San Francisco.
E-13 Şi apoi delegaţia din Phoenix, fiind că Fratele Roberts nu poate fi acolo anul acesta, trebuie cumva să îl înlocuiesc acolo la Phoenix, în—în adunarea din toată regiunea Maricopa. Este un efort comun.
E-13 And then the Phoenix delegation, being that Brother Roberts can’t be there this year, I’m to kind of take his place down at Phoenix, in the—in the whole Maricopa region meeting. That’s a union effort.
E-14 Şi rugaţi-vă pentru mine pentru că eu—eu am nevoie. Şi sunt conştient că de fiecare dată când credinţa se înalţă, diavolul întoarce fiecare armă din iad chiar asupra acesteia, aşa, vedeţi, astfel face să fie destul de greu.
E-14 And pray for me because I—I need it. And I realize that every time faith sets itself up, the devil turns every gun in hell right on it, like that, you see, so it makes it pretty hard.
E-15 Astfel, în această dimineaţă, ca să mă rog pentru bolnavi. Vreau să citesc ceva din Cuvântul Etern al lui Dumnezeu, şi să vorbesc doar câteva momente din Scripturi, şi apoi să avem rugăciune pentru bolnavi. Oh, cât îmi place să vorbesc despre El! Vouă nu? Chiar îmi place să vorbesc despre El.
E-15 So, this morning, to pray for the sick. I want to read some of God’s Eternal Word, and speak just a few moments from the Scriptures, and then have prayer for the sick. Oh, how I love to talk about Him! Don’t you? I just love to talk about Him.
E-16 Acum vreau să citesc din Biblie, Doi Împăraţi capitolul 2, versetul 12, o parte din acesta. Şi Elisei a văzut, şi…a strigat, Părinte, părinte, carul lui Israel, şi călărimea lui.
E-16 Now I want to read out of the Bible, Second Kings the 2nd chapter, the 12th verse, a portion of it.
And Elijah saw it, and…cried, My father, my father, the chariots of Israel, and the horsemen thereof.
And Elijah saw it, and…cried, My father, my father, the chariots of Israel, and the horsemen thereof.
E-17 Şi acum pentru un fel de un—un text, sau un subiect, vreau să vorbesc despre: O Manta De Mâna A Doua. Astfel fie ca Domnul să adauge binecuvântările Lui în timp ce vă vorbim în această dimineaţă. Şi voi fiţi în rugăciune pentru noi.
E-17 And now for a way of a—a text, or a subject, I want to speak on: A Secondhanded Robe. So may the Lord add His blessings as we talk to you this morning. And you be in prayer for us.
E-18 În această perioadă de domnie a lui Israel în ţară, Israel era o naţiune, şi era o naţiune puternică, şi era o perioadă destul de paşnică pe partea militară. Dar în—în partea spirituală, era un fel de un—un timp de—de imitaţie. Şi dacă ne uităm înapoi în Vechiul Testament, putem întotdeauna să găsim exemple pentru ce se întâmplă astăzi. Întotdeauna, în Biblie, lucrurile care sunt acum, sunt doar anti-tipurile la ceea ce a fost la început.
E-18 During this time of the reign of Israel in the land. Israel was a nation, and it was a mighty nation, and it was kind of a peaceful time among the military part of it. But in the—the spiritual part of it, it was a kind of a—a time of—of impersonation. And if we look back into the Old Testament, we can always find examples of what’s going on today. Always, in the Bible, the things that are now, are just the antitypes of what was at the beginning.
E-19 Acum, Cartea Genezei produce tot ce este în lume astăzi. Nu există nimic în lume care să nu fi început în Geneza, pentru că este începutul. Acolo, a început fiecare ism. În Geneza, a început tot ce a început. Şi adevărata Biserică a început în Geneza. Şi credinciosul fals a început în Geneza. Şi indiferenţa a început în Geneza. Geneza era începutul.
E-19 Now, the Book of Genesis produces everything that’s in the world today. There’s nothing in the world but what didn’t begin in Genesis, for it is the beginning. In there, started every ism. In Genesis, started everything that started. And the true Church started in Genesis. And the false believer started in Genesis. And the indifference started in Genesis. Genesis was the beginning.
E-20 Şi acum în timpul domniei lui Ilie, sau pelerinajul lui Ilie aici pe pământ, care era profetul orei al lui Dumnezeu.
E-20 And now during the reign of Elijah, or the pilgrimage of Elijah here on earth, which was God’s prophet for the hour.
E-21 Şi Dumnezeu nu S-a lăsat niciodată fără un martor pe pământ. Dumnezeu întotdeauna, pe undeva, în vreun loc, a avut o persoană pe care El să Îşi poată pune mâinile şi care să fie martor. Deci dacă El a făcut asta, încă din Geneza, începutul, cu siguranţă, pe undeva, Dumnezeu are un om peste care El Îşi poate pune mâna acum. Pentru că El—El este mai mult decât un om acum, El are mulţi oameni peste care Îşi poate pune mâna, pentru că noi ne apropiem de—de timpul strângerii, timpul recoltei.
E-21 And God has never left Hisself on the earth without a witness. God has always, somewhere, some place, had a person that He could put His hands on and would stand for a witness. So if He has did that, down since Genesis, the beginning, surely, somewhere, God has a man that He can lay His hand on now. For He—He’s more than one man now, He has many men that He can lay His hand on, because we’re coming down to the—the gathering time, the harvest time.
E-22 Geneza a fost plantarea seminţei, şi aceşti şase mii de ani au fost maturarea recoltei. Şi acum sămânţa a devenit o sămânţă însăşi. S-a întors în floare, şi din floare la—la rod. Şi este timpul strângerii acum, timpul recoltei, toate lucrurile mari care au început. Adevărata Biserică care a început în Geneza a ajuns la timpul roadei, roada Duhului. Şi anticristul care a început în Geneza a ajuns la rodul lui. Şi noi suntem chiar la timpul de încheiere a întregii dispensaţii a acestei lumi, a…a fiinţei muritoare. Şi noi suntem…Acesta este cel mai măreţ timp pe care oricine, sau oricare la orice epocă, l-a trăit vreodată, este acest timp. Acesta este un timp de zguduire. Este un timp de necaz pentru păcătoşi, dar este un timp minunat pentru Creştini, pentru că noi ştim că ne—ne împachetăm, sau adunăm împreună ultimele mici eforturi, ca să mergem Acasă şi să-l întâlnim pe Domnul.
E-22 Genesis was the planting of the seed, and these six thousand years has been the maturing of the harvest. And now the seed has become a seed itself. It’s went back to the blossom, and from the blossom to the—to the fruit. And it’s the gathering time now, harvest time, all the great things that started. The true Church that started in Genesis has come down to the fruit time, the fruit of the Spirit. And the antichrist that started in Genesis has come down to its fruit. And we’re just in the closing time of this world’s entire dispensation, the…of the mortal being. And we’re…It’s the greatest time that anyone, or any at any age, ever lived, is this time. It’s a shaking time. It’s a troublesome time for sinners, but it’s a marvelous time for Christians, because we know that we are—are packing up, or gathering the last little efforts together, to go Home and meet the Lord.
E-23 Acum oamenii, astăzi, în timp ce vă uitaţi în jur şi vedeţi marele necaz şi strâmtorarea cu care se confruntă naţiunea, unde…Cu câteva seri în urmă, stăteam de vorbă cu cineva, era unul dintre aceşti agenţi de pază de aici care supraveghează, şi au zis, „Frate Branham, tocmai am fost instruiţi de guvern să nu mai sfătuim niciodată oamenii să se întindă pe jos lângă…departe de fereastră, pe podea, dacă loveşte bomba, sau niciodată să nu meargă într-un subsol, pentru că această bombă nouă care ei o pot ghida prin radio de la Moscova până la Fourth Street în Louisville, şi să lovească direct în stradă, o aruncă în sus, are ţin-…înăuntru lucruri, explozibili, şi o duce atâtea mii, atâtea mii, ghidată de stele şi radar, şi îi dau drumul exact pe Forth Street în Louisville, de la Moscova, Rusia, şi când ar lovi acolo, ei nu trebuie să folosească un avion nici nimic, doar să o lanseze de aici, şi va ateriza chiar acolo, şi când va exploda va face o gaură în pământ, pe o suprafaţă, adâncă de o sută şaptezeci şi cinci de picioare pe cincisprezece mile pătrate în orice direcţie ar merge, cincisprezece mile pătrate.” Nu este nimic de făcut decât să te pregăteşti să zbori sus, este singurul lucru de făcut când vin acele vremuri.
E-23 Now people, today, as you look around and see the great trouble and distress facing the nation. Where, a few nights ago, I was talking to someone, was one of these here lookout agents that watches. And they said, “Brother Branham, we were just instructed by the government never to advise people anymore to lay down by…away from the window on the floor, if the bomb hits, or never to go into a basement, because this new bomb that they could radio guide from Moscow to Fourth Street in Louisville, and hit right on the street. Shoot it up. It’s got tar-…things in it, explosives, and takes it so many thousands, so many thousands. Guided by the stars and radar, and drop it exactly on Fourth Street in Louisville, from Moscow, Russia. And when it would hit there…Don’t have to use a plane nor nothing. Just scoot it off here, and it’ll land right there. And it will blow a hole in the ground, of an area, the depth of a hundred and seventy-five feet for fifteen square miles either way it goes, fifteen square miles. There ain’t nothing to do but get ready to take a flight upstairs, is the only thing to do when them times come.
E-24 Doar gândiţi-vă, ei pot lansa cincizeci din ele, sau o sută din ele, deodată, dacă vor. Se va termina totul, în decurs de…Cred că sunt şaizeci sau optzeci de minute, sau ceva, sau secunde— secunde, adică, de acolo până aici, în care ar avea loc anihilarea totală la toată treaba. Nu ar mai fi nimic rămas între Louisville şi Henryville, şi între Louisville şi—şi Bardstown, sau acolo jos, decât o gaură în pământ cu o grămadă de praf înăuntru. Asta ar fi tot ce ar rămâne, în afară de zonele în care ar ieşi, şi ar arde mile şi mile şi mile dincolo de aceea. Şi în timp ce una coboară acolo, alta coboară în altă parte, ca să se unească cu asta.
E-24 Just think, they can shoot fifty of them, or a hundred of them, at one time, if they wanted to. It’ll all be over, within the space of…I believe it’s a sixty or eighty minutes, or something, or seconds—seconds, rather, from there to here, to the entire annihilation of the whole thing would take place. There wouldn’t be nothing left between Louisville and Henryville, and between Louisville and—and Bardstown, or down in there, but one hole in the ground with a bunch of dust laying in it. That is all would be left, besides the areas it would go out, and burn for miles and miles and miles beyond that. And while one is a dropping there, another one is dropping over somewhere else, to meet with it.
E-25 Sunt atât de bucuros că noi avem un Adăpost. „Numele Domnului este un Turn tare, cei neprihăniţi fug în El, şi sunt în siguranţă.” Nu contează câte bombe sau câte orice altceva care… Noi suntem în siguranţă Acolo. Aşadar, pentru lume şi păcătos, neavând acest Adăpost, sau acest Loc de siguranţă, este un timp zguduitor. Eu cred, că dacă nu aş fi un Creştin, aş înnebuni, la gândul la ce s-ar putea întâmpla în orice moment. Şi cu o casă plină de copilaşi, şi toate lucrurile, eu nu aş şti ce să fac. Dar eu sunt atât de bucuros că pot sta în casa mea şi să le prezint un Adăpost pe care nicio bombă nu l-ar putea atinge vreodată, sau nimic altceva, sub Aripile ocrotitoare ale Domnului Isus. „Nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu,” zice Domnul. Vedeţi? Aceasta este protecţia noastră.
E-25 I’m so glad that we have a Shelter. “The Name of the Lord is a mighty Tower, the righteous run into It and are safe.” No matter how many bombs or how many anything else that…We’re safe There. So, the world and the sinner, not having this Shelter, or this safety Place, it’s a shaking time. I believe, if I wasn’t a Christian, I’d go crazy, to thinking of what might happen at any time. And with a house full of little kiddies, and everything, I wouldn’t know what to do. But I’m so glad that I can stand in my house and introduce to them a Shelter that no bomb could ever touch, or nothing else, under the protecting Wings of the Lord Jesus. “Not by power, not by might, but by My Spirit,” saith the Lord. See? That is our protection.
E-26 Şi ce timp măreţ, glorios este, să ştim că tot păcatul şi luptele şi încercările vieţii se vor termina curând. Toate acestea se vor sfârşi într-una din aceste zile, şi vom merge Acasă ca să fim cu Domnul. Acum, ce a rămas este un timp să propovăduim Evanghelia şi să aducem în acest mare Turn cât de mulţi, cât de mulţi putem.
E-26 And what a great, glorious time it is, to know that all sin and struggles and trials of life will soon be over. It’ll all finish one of these days, and we’ll go Home to be with the Lord. Now, what’s left, is a time to preach the Gospel and to bring into this great Tower as much, as many as we can.
E-27 Şi apoi, în timp ce vedem modelul lecţiei noastre astăzi, despre Ilie, în timpul domniei lui, el…sau, a pelerinajului lui pe pământ, păi, el era un om mare, puternic. Dumnezeu îl folosea în moduri puternice, cu putere mare. Şi aflăm că în această perioadă, acolo era un grup de imitatori care încercau să-l imite pe Ilie, care încercau să facă aceleaşi lucruri care le făcea Ilie.
E-27 And then, as we see the pattern of our lesson today, of Elijah, during his reign, he…or, his pilgrimage on earth, why, he was a great, mighty man. God was using him in mighty ways, with mighty power. And we find out that during this time, there was a group of impersonators who tried to impersonate Elijah, who tried to do the same things Elijah done.
E-28 Şi aşa aflăm acelaşi lucru astăzi; imitarea Creştinismului, oameni care încearcă să acţioneze ca şi Creştini, care încearcă să se facă Creştini. Voi nu puteţi face asta. Dumnezeu trebuie să facă asta. El este Singurul Care o poate face.
E-28 And so we find the same thing today; impersonation of Christianity, people who try to act like Christian, who try to make themselves Christian. You can’t do that. God has to do that. He’s the only One Who can do it.
E-29 Astfel ei au format o şcoală, şi au numit-o, „şcoala profeţilor.” Şi ei s-au dus toţi la şcoala profeţilor, şi i-au instruit. Şi îmi pot imagina toţi acei predicatori acolo, purtând acelaşi fel de manta cum purta Ilie. Îmi pot imagina cum încercau să îi imite vocea, modul cum vorbea. Şi—şi modul cum se prezenta, fiecare încercând să facă acelaşi lucru, pentru că Ilie era un om mare folosit de Dumnezeu.
E-29 So they formed a school, and called it, “the school of the prophets.” And they all went up to the school of the prophets, and they educated them. And I can imagine all those preachers up there, wearing the same kind of coat that Elijah wore. I can imagine trying to impersonate him on his voice, the way he spoke. And—and way he presented himself, everyone trying to do the same thing, because Elijah was a great man used of God.
E-30 Şi aflăm acelaşi lucru astăzi. Ascultam o emisiune la radio, nu de mult. Ei au Billy Grahami în tot ţinutul acesta, de când a fost Billy în Louisville. Toţi încearcă să imite acelaşi lucru, aproape că îşi piaptănă părul în acelaşi fel, şi—şi poartă acelaşi lucru, şi acelaşi tip de voce, şi aşa mai departe. Dar nu puteţi face asta. Voi trebuie doar să fiţi cine sunteţi şi ceea ce v-a făcut Dumnezeu să fiţi. Aşa este. Şi astfel aflăm că, probabil, în acele vremuri să se fi întâmplat acelaşi lucru.
E-30 And we find the same thing today. I was listening to a radio broadcast, not long ago. They got Billy Graham’s all over this country, since Billy was in Louisville. Everybody trying to impersonate the same thing, almost comb their hair the same way, and—and wear the same thing, and the same kind of voice, and so forth. But you can’t do that. You’ve just got to be who you are and what God made you to be. That’s right. And so we find how that, perhaps, in them days the same thing took place.
E-31 Acum, Dumnezeu, văzând, prevăzând că zilele lui Ilie erau numărate, că el avea un timp determinat în care putea să stea aici pe pământ, aşa cum fiecare are, astfel El trebuia să aibă un succesor pentru Ilie. Şi când El a făcut-o, Dumnezeu l-a chemat pe acest om. Nu era în nici un seminar când l-a chemat. Ara într- un ogor, cu o pereche de boi, făcând serviciul, sau având grijă de mama şi de tatăl lui. Şi Dumnezeu l-a chemat să fie succesorul lui Elisei, sau, Ilie.
E-31 Now, God, seeing, foreseeing that Elijah’s days were numbered, that he had so long he could stay here on earth, as everyone has. So, He was going to have a successor to Elijah. And when He did, God called this man. He wasn’t in no seminary when He called him. He was plowing in a field, with a yoke of ox, doing the service, or taking care of his mother and father. And God called him to be the successor of Elisha, or Elijah.
E-32 Poate că mulţi de sus de la şcoală se gândeau că erau siguri că vor fi succesorii lui, că vor purta mantaua lui de îndată ce termina el să o mai folosească.
E-32 Perhaps many up at the school thought they were sure they were going to be his successor, they was going to wear his robe as soon as he was finished with it.
E-33 Dar, Dumnezeu face chemarea. Dumnezeu face selectarea. Dumnezeu face alegerea. Dumnezeu stabileşte ordinea.
„Dumnezeu a pus în Biserică: pe unii, apostoli; pe unii, profeţi; pe unii, învăţători; pe unii, evanghelişti; şi păstori.” Dumnezeu face asta, El însuşi. Noi nu putem face un fir de păr negru sau alb, nici nu putem adăuga un cot la statura noastră îngrijorându- ne. Dumnezeu, prin harul Lui infinit, şi prin alegerea Lui şi cunoştinţa Lui mai dinainte, aşează aceste lucruri în ordine, şi fiecare rotiţă funcţionează exact cum trebuie. Îmi place asta.
„Dumnezeu a pus în Biserică: pe unii, apostoli; pe unii, profeţi; pe unii, învăţători; pe unii, evanghelişti; şi păstori.” Dumnezeu face asta, El însuşi. Noi nu putem face un fir de păr negru sau alb, nici nu putem adăuga un cot la statura noastră îngrijorându- ne. Dumnezeu, prin harul Lui infinit, şi prin alegerea Lui şi cunoştinţa Lui mai dinainte, aşează aceste lucruri în ordine, şi fiecare rotiţă funcţionează exact cum trebuie. Îmi place asta.
E-33 But, God does the calling. God does the choosing. God does the electing. God does the setting in order. “God hath set in the Church: some, apostles; some, prophets; some, teachers; some, evangelists; and pastors.” God does that, Himself. We cannot make one hair black or white, neither can we add one thing to our stature by taking thought. God, in His infinite grace, and by His election and His foreknowledge, sets these things in order, and every wheel works just right. I like that.
E-34 Aş fi un om descurajat, în această dimineaţă, dacă nu aş crede în alegerea şi chemarea lui Dumnezeu. Dacă aş crede că lumea aceasta ar fi fost lăsată în destinul ei, prin puterea omului, şi prin înţelepciunea omului, şi prin „cei patru mari,” şi O.N.U., şi care nici măcar nu menţionează vreodată Numele lui Dumnezeu, aş fi o persoană descurajată. Dar eu nu mă uit la aceea pentru rezultat.
E-34 I would be a discouraged man, this morning, if I didn’t believe in the election and calling of God. If I thought that this world was left to the outcome of it, by the power of man, and by the wisdom of man, and by “the big four’s,” and the U.N.’s, and who never even mention God’s Name. I’d be a discouraged person. But I’m not looking to that for the outcome.
E-35 Eu mă uit în paginile acestei Cărţi vechi aici, care Dumnezeu a scris-O, şi fiecare lucru va veni exact aşa cum a spus El, şi asta este tot. Astfel, singurul lucru care eu trebuie să-l fac nu este să mă aliniez cu ei, ci să mă aliniez cu Calvarul. Aliniaţi-vă cu Dumnezeu, aliniaţi-vă cu Cuvântul Lui, staţi în Cuvântul Lui. Nu contează cât de mult se pare că va fi în felul acela; va fi aşa cum vrea Dumnezeu să fie. Nu poate fi nimic altceva. Pentru că, El fiind infinit, a cunoscut sfârşitul de la început, şi El face ca totul să fie spre slava Lui. Aşa este.
E-35 I look down in the pages of this old Book here, where God wrote It out, and everything will come just exactly the way He said it, and that’s all. So, the only thing for me to do is not line up with them, but line up with Calvary. Line up with God, line up with His Word, stay in His Word. No matter how much it looks like it’s going to be that way; it’s going to be the way God intends it to be. It can’t be nothing else. For, Him being infinite, knowed the end from the beginning, and He makes everything come to His praises. That’s right.
E-36 „Toate lucrurile vor trebui să lucreze împreună.” Fiecare lucru va trebui să se formeze exact în locul lui. Vai! Dacă asta nu ar pune curaj într-un Creştin! Nimic nu poate merge greşit. La urma urmei, nu este bătălia noastră; este a Lui. Nu este înţelepciunea noastră; este a Lui. Singurul lucru pe care trebuie să-l facem este să ne punem credinţa şi încrederea acolo, şi să stăm pe loc şi să vedem slava lui Dumnezeu, să vedem cum se îndreaptă la locul Ei, şi cum se mişcă fiecare rotiţă. Poate fi împrăştiată de la o margine la alta, dar Aceasta va intra exact la locul potrivit când Dumnezeu rosteşte Cuvântul.
E-36 “All things will have to work together.” Everything will have to shape right up to its place. My! If that wouldn’t make the courage in a Christian! Nothing can go wrong. After all, it’s not our battle; it’s His. It’s not our wisdom; it’s His. The only one thing we had to do is put our faith and trust there, and set still and see the glory of God, see how It moves around to Its place, and every wheel moving. It may be scattered from side to side, but It’ll move right into Its right place when God speaks the Word.
E-37 El cunoştea sfârşitul de la început. El ştia pe cine va alege. El a ştiut că Elisei va lua locul lui Ilie, înainte ca lumea să fi fost formată vreodată. Totul trebuie să funcţioneze chiar exact perfect.
E-37 He knew the end from the beginning. He knew he was going to choose. He knew Elisha would take Elijah’s place, before the world was ever formed. Everything has to work just exactly right.
E-38 Şi noi suntem îngrijoraţi pentru cei dragi ai noştri, şi aşa mai departe, „Vor intra ei vreodată?” Numele lor, dacă au fost scrise în Cartea Vieţii Mielului, înainte de întemeierea lumii, ei vor ajunge chiar acolo. Este singurul lucru pe care-l poate face. Noi dăm mărturie şi facem ca Lumina să strălucească. Dumnezeu face, Cel care O aduce la ei.
E-38 And we are worried about our loved ones, and so forth, “Will they ever come in?” Their names, if they were written in the Lamb’s Book of Life, before the foundation of the world, they’ll work right in there. That’s the only thing he can do. We give witness and shine the Light. God does, the One that brings It to them.
E-39 Acum observaţi, în Ilie, atunci, după ce şi-a aruncat mantaua lui pe el, şi a încercat-o pe el. Cu alte cuvinte, Ilie profetul, care avea mantaua lui Dumnezeu pe umeri săi, el a coborât şi a pus-o pe Elisei, fermierul, să vadă dacă i se potriveşte. Şi a durat vreo zece ani să fie schimbat, ca să i se potrivească acea manta.
E-39 Now notice, in Elijah, then, after he threw his robe on him, and tried it on him. In other words, Elijah the prophet, who had the mantle of God on his shoulders, he came down and laid it across Elisha, the farmer, to see if it would fit him. And it taken about ten years to get altered, to fit that mantle.
E-40 Ştiţi, de obicei Dumnezeu ne pune în atelier şi ne finisează. Acum, El nu a modificat mantaua lui ca să se potrivească lui Elisei; El i-a poruncit lui Elisei să se potrivească cu mantaua. Şi asta este ce face El astăzi. El ne modifică pe noi ca să ne potrivim cu mantaua, nu mantaua ca să ni se potrivească nouă. Uneori noi vrem să facem mantaua să ni se potrivească, dar nu putem face asta. Trebuie să (vă lăsaţi) să fiţi modificaţi, voi înşivă, pentru manta. Este mantaua lui Dumnezeu, şi El a făcut-o perfectă. Şi noi trebuie…El trebuie să ne aducă pe acel tărâm, să facă ca mantaua să ni se potriviească.
E-40 You know, God usually puts us in the shop and trims us up. Now, He didn’t alter his robe to fit Elisha; He ordered Elisha to fit the robe. And that’s what He does today. He alters us to fit the robe, not the robe to fit us. Sometimes we want to make the robe fit us, but we can’t do that. You’ve got to (let) be altered, yourself, for the robe. It’s God’s robe, and He made it perfect. And we’ve got…He has got to bring us into that realm, to make the robe fit us.
E-41 Aşadar, nu putem fi desăvârşiţi, noi înşine. Ştim că nu putem. Nu avem cum să fim, şi, totuşi, El a spus să fim. Astfel, dar, ce a făcut El, a făcut o ispăşire pentru noi; Domnul Isus Cristos şi neprihănirea Lui. Iată unde vine desăvârşirea; ignorând propria noastră sfinţenie, ceea ce nu avem deloc; şi propriile noastre gânduri, care nu ar trebui să le avem. Dar noi rămânem solemn pe lucrarea terminată a Domnului Isus. Dumnezeu L-a trimis pe pământ, şi a fost în El că ne odihnim.
E-41 So, we can’t be perfect, ourself. We know we can’t. There’s no way for us to be, and, yet, He said for us to be. So, but, what He did, He made a propitiation for us; the Lord Jesus Christ and His righteousness. That’s where the perfection comes; of ignoring our own holiness, of which we have none; and our own thoughts, which ought not to be. But we rest solemnly upon the finished work of the Lord Jesus. God sent Him to the earth, and it was in Him that we rest.
E-42 Observaţi, în toţi aceşti ani, din câte ştim noi, el a avut doar acel singur botez al mantalei peste el. Dar de-a lungul anilor, Dumnezeu a modelat caracterul omului până în punctul în care, după chemarea lui, că el se va potrivi în manta şi va fi slujitorul Domnului.
E-42 Notice, all these years, as far as we know, he just had that one baptism of the robe going over him. But through the years, God had molded the man’s character into a place to where, after his call, that he would fit into the robe and be the servant of the Lord.
E-43 Şi atunci când Ilie a trecut pe acolo şi a aruncat-o peste el, şi au pornit spre Ghilgal şi multe din celelalte locuri în care au mers, până la şcoala profeţilor, pe drumul lor, călătorind mai departe. Şi, în final, Ilie încerca să-l facă pe Elisei să se întoarcă înapoi. Aţi observat asta? Încerca să-l facă să se întoarcă înapoi. A spus, „Eu…” De altfel, „Poate că drumul este puţin prea abrupt pentru tine, fiule. Poate este puţin prea îngust pentru tine să mergi.”
E-43 And then when Elijah passed through and throwed it on him, and they started up towards Gilgal and many of the other places they went, on to the school of prophets, on their road, journeying on. And, finally, Elijah was trying to get Elisha to turn back. Did you notice it? Trying to get him to turn back. Said, “I…” Otherwise, “Maybe the road is a little too steep for you, son. Maybe it’s a little too narrow for you to walk.”
E-44 Ştiţi, unde era Ilie, era îndreptare. Şi oriunde slujitorul adevărat al lui Dumnezeu predică Evanghelia, este o Evanghelie dreaptă, necontaminată unde este predicată.
E-44 You know, where Elijah was, was straightness. And wherever God’s true servant preaches the Gospel, it’s a straight, unadulterated Gospel where It’s preached.
E-45 Ei bine, într-o zi, s-a dus acolo la şcoala profeţilor, să-i viziteze, şi ei i-au cerut să plece. Au spus, „Este prea drept pe aici, pentru noi.”
E-45 Why, one day, he went up there to the school of the prophets, to visit them, and they asked him to leave. They said, “It’s too straight around here, for us.”
E-46 De ce avem nevoie astăzi este de nişte mai multă predică dreaptă, a Evangheliei care va separa grâul de pleavă, sau binele de rău. Să facă ce este bine să fie „bine,” şi ce este greşit să fie
„greşit.”
„greşit.”
E-46 What we need today is some more straight, Gospel preaching that’ll separate the wheat from the chaff, or the right from the wrong. Make what’s right is “right,” and what’s wrong is “wrong.”
E-47 Toţi aceşti inşi cu experienţa lor, şi tot ceea ce erau ei! Au trimis afară să culeagă ceva de mâncare, şi unul dintre ei a găsit viţă sălbatică, şi a cules nişte curcubeţi sălbatici, şi au gătit nişte moarte în oala lor eclesiastică. Şi, deodată, au strigat, „Este moarte în oală!”
E-47 All these fellows with their experience, and all that they were! They sent out to get something to eat, and one of them got a wild vine, and gathered some wild gourds, and cooked up some death in their ecclesiastical pot. And, the first thing you know, they cried out, “There’s death in the pot!”
E-48 Dar Elisei, cu o măsură îndoită, a ştiut ce să facă, astfel el a pus o mână plină de făină în oală. A spus, „Acum continuaţi şi mâncaţi.” Cu alte cuvinte, ei…
E-48 But Elijah, with a double portion, knowed what to do, so he put a handful of meal in the pot. Said, “Now go right ahead and eat it.” In other words, they…
E-49 Astăzi, ca tip, mă gândeam, că noi avem o mulţime de Metodişti, Baptişti, Prezbiterieni, Luterani, Penticostali, şi toate celelalte, toţi amestecaţi laolaltă, şi unul se luptă împotriva celuilalt. Şi nu avem nevoie să scoatem întregul lucru şi să-l eliminăm. Avem nevoie de încă o mână de Făină. Să păstrăm aceeaşi biserică.
E-49 Today, a type, I would think, that we’ve got a lot of Methodist, Baptist, Presbyterian, Lutheran, Pentecostals, and everything else, all mixed together, and one fighting against the other. And we don’t need to oust the whole thing and do away with it. We need another handful of Meal. Keep the same church.
E-50 Făina era din casa şcolii de acolo, care era darul de făină pe care oamenii l-au adus, şi primele roade ale recoltei care au fost măcinate cu o anumită piatră de măcinat care făcea fiecare granulă de făină la fel. Şi atunci când…
E-50 The meal was from the house of the school there, which was the meal offering that the people had brought in, and the firstfruits of the harvest which was ground with a certain burr that made every grain of meal the same. And then when…
E-51 Această făină, fiind aceeaşi, era un simbol al lui Cristos. Făina este viaţă. Şi când modelul lui Cristos, făina, fiind măcinată la fel; însemnând, „Isus Cristos acelaşi ieri, azi şi în veci.” Şi făina în darul de făină, şi când ei au pus această făină înăuntru acolo, punând pe Cristos în moarte a adus Viaţă. Asta e ce face diferenţa în forma noastră moartă, în diferenţele noastre, în argumentele noastre eclesiastice şi aşa mai departe. Dacă l- am aduce doar pe Cristos în aceasta, ar schimba moartea, şi separarea, în Viaţă, dacă doar am face asta.
E-51 This meal, being the same, was a type of Christ. Meal is life. And when the type of Christ, the meal, being ground up the same; meaning, “Jesus Christ the same yesterday, today, and forever.” And the meal in the meal offering, and when they put this meal into there, putting Christ into death brought Life. That’s what makes the difference in our dead form, in our differences, in our ecclesiastical arguments and everything. If we would just bring Christ into it, it would change death, and separation, into Life, if we would just do it.
E-52 Sunt nouăsprezece milioane de Baptişti în America. Sunt treisprezece milioane de Metodişti în America. Sunt unsprezece milioane de Luterani în America. Şi zece milioane de Prezbiterieni în America. Şi numai Dumnezeu ştie câţi Catolici, care întrec pe oricare dintre denominaţiuni. Dar, în toate acestea, de ce avem noi nevoie? O mână plină de Făină. Avem nevoie să aducem Viaţă la biserică. Şi Cristos este Viaţa. El a venit să ne aducă Viaţă.
E-52 There is nineteen million Baptists in America. There is thirteen million Methodists in America. There is eleven million Lutherans in America. And ten million Presbyterians in America. And God only knows how many Catholics, which outdo any of the denominations. But, in all of it, what do we need? A handful of Meal. We need to bring Life to the church. And Christ is the Life. He came to bring us Life.
E-53 So, they had their disputes, and their schools, and their theo-…theologies, and so forth.
E-54 Şi atunci Ilie i-a spus lui Elisei, „Mai bine să te întorci înapoi, pentru că drumul poate fi puţin cam greu.” Dar un om al lui Dumnezeu care l-a înfruntat o dată, sau i-a fost aruncată pe umărul lui mantaua neprihănirii şi puterii lui Dumnezeu, nu e prea uşor să-l întorci înapoi.
E-54 And then Elijah told Elisha, “You better turn back, because the way may be a little hard.” But a man of God who has once faced it, or been throwed across his shoulder the robe of God’s righteousness and power, it’s not too easy to turn back.
E-55 Când l-am auzit pe păstor spunând, în această dimineaţă, că a noastră…„Mulţi devin descurajaţi.” Ce ne trebuie, frate, este să ne facem curaj! De ce avem nevoie noi este să fim încurajaţi, aşa este. Încercările pot veni. Nu ni s-a promis niciodată că o să fim imuni la acestea, dar El ne va da har să trecem prin ele. Dacă muntele este prea înalt să treci peste, prea adânc să treci pe dedesubt, prea lat să-l ocoleşti, El îţi va da har să treci prin acesta. Aşa este. Doar nu vă îngrijoraţi, ci fiţi cu ochii pe Cristos, căci El este Singurul care ne poate trece dincolo.
E-55 When I heard the pastor say, this morning, that our… “Many are becoming discouraged.” What we need, brother, is take courage! What we need is to be encouraged. It’s right. Trials may come. We never was promised to be immune from them, but He’ll give grace to go through them. If the mountain is too high to go over, too deep to go under, too wide to go around it, He’ll give grace to go through it. That’s right. Just don’t worry, but keep your eyes on Christ, for He’s the only One that can take us through.
E-56 Acum, îi vedem în timp ce ei călătoresc în continuare, ajung la şcoală. Şi el a spus, „Tu rămâi aici acum. Stai aici, şi stabileşte-te şi fi un învăţător bun de teologie, şi aşa mai departe. Şi tu probabil, într-o zi, ai putea deveni decanul colegiului de aici. Dar eu trebuie să merg încă puţin mai departe.”
E-56 Now, we see them as they journey on, come to the school. And he said, “You stay here now. Be here, and settle down and be a good teacher of theology, and so forth. And you probably, someday, may become the dean of the college here. But I’ve got to go on down a little farther.”
E-57 V-aţi putea imagina un om al lui Dumnezeu mulţumit să fie decan al unui colegiu, când Puterea lui Dumnezeu stătea chiar în jur unde se afla el? Nu, domnule. El a spus, „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.” Îmi place asta.
E-57 Could you imagine a man of God being satisfied to be a dean of a college, when the Power of God laid right around where he was standing? No, sir. He said, “As the Lord liveth and your soul liveth, I’ll not leave you.” I like that.
E-58 Stai cu aceasta, nu contează cât de multă descurajare, chiar dacă vine din partea mamei tale, al tatălui tău, sau din partea păstorului tău. Rămâi cu El.
E-58 Stay with it, no matter how much discourage, even it comes from your mother, your papa, or from your pastor. Stay with Him.
E-59 On to the Jordan they went. They crossed over. And Elijah said, “Now, what will you that I do for you?”
E-60 El a spus, „O îndointă măsură din duhul tău să vină peste mine.” El ştia că avea o lucrare de făcut. El a spus, „O îndoită măsură.” Nu doar o bună experienţă călduroasă, nu doar o strângere bună de mână, sau o părtăşie bună cu restul bisericii. Dar, „Ceea ce vreau este o măsură îndoită din ce este cel mai bun acum.”
E-60 He said, “A double portion of your spirit to come upon me.” He knowed he had a work to do. He said, “A double portion.” Not just a good warm experience, not just a good handshake, or a good fellowship with the rest of the church. But, “What I want is a double portion of what’s the best now.”
E-61 Vă spun, când Dumnezeu stabileşte un om pentru o slujbă mondială, el trebuie să aibă ceva mai bun decât ce are lumea. El trebuie să aibă ceva mai bun decât ce are biserica. El trebuie să aibă o măsură îndoită.
E-61 I tell you, when God sets a man for a world task, he has got to have something better than the world has got. He has got to have something better than the church has got. He has got to go for a double portion.
E-62 Şi dacă a existat vreodată un timp când este nevoie de o măsură îndoită, este astăzi, în tărâmurile oamenilor; ceva mai bun, ceva mai sus. Nu pot…Eu cred că fasolea şi pâinea de mălai sunt foarte bune, dar uneori eu trebuie să mă întind puţin mai sus. Şi noi facem asta; trebuie. Trebuie să continuăm să urcăm. Israel aluneca înapoi dacă continua să rămână pe acelaşi teren. Ea trebuie să se mişte înainte sau să se mişte înapoi. Şi aşa este şi biserica.
E-62 And if there ever was a time that a double portion is needed, it’s today, in the realms of the people; something better, something higher. I can’t…I think beans and cornbread is very good, but sometimes I have to reach up a little higher. And we do that; we’ve got to. We’ve got to keep climbing. Israel was backsliding if it kept staying on the same ground. She has got to be moving on or moving back. And that’s the way the church is.
E-63 Astfel, în timp ce mergeau înainte, nu au trecut decât câteva minute până când el a spus, „Tu ai cerut un lucru greu, dar, totuşi, dacă mă vezi când plec, poţi avea ceea ce ai cerut.”
E-63 So, as they went along, it wasn’t but a few minutes until he said, “You’ve asked a great thing, but, nevertheless, if you see me when I go, you can have what you asked for.”
E-64 Acum, trebuie să fie un motiv aţintit, o inimă aţintită, o privire aţintită, ţinându-vă ochii pe făgăduinţă. Hm! Dacă tu eşti bolnav în această dimineaţă, dacă tu eşti năpăstuit, există o mare făgăduinţă; nu prin Ilie, ci prin Dumnezeu Însuşi. „Dacă tu poţi crede, când te rogi, crezi că primeşti ceea ce ceri, şi îl vei primi.” Nu contează ce spune doctorul, cât avansează asta sau avansează aceea; stai doar pe făgăduinţă.
E-64 Now, that has to be singleness of motive, singleness of heart, singleness of eye, keeping your eye on the promise. Hum! If you’re sick this morning, if you’re afflicted, there is one great promise; not by Elijah, but by God Himself. “If thou canst believe, when you pray, believe that you get what you ask for, and you shall receive it.” No matter what the doctor says, how much this goes or that goes; keep single on the promise.
E-65 Elijah give him a commission, “If you see me when I go, it’ll come on you.”
E-66 There’s a promise, “If thou canst believe, all things are possible to them that believe.”
E-67 Uneori mă uit la mine, şi mă gândesc, „Am fost aşa de nedecis în viaţa mea. Am aşteptat, şi am pierdut multe mii de suflete, în Împărăţie, pentru că am aşteptat şi am spus, ‚Doamne…’ Am depins prea mult de un dar spiritual. Şi am spus, ‚Doamne, dacă Tu doar îmi vei arăta, dacă Tu îmi vei da o vedenie ce să fac.’” Şi Dumnezeu dă o vedenie, apoi mă voi întoarce şi las pe cineva să mă convingă în altceva.
E-67 Sometimes I look at myself, and think, “I’ve been such a jellyfish in my life. I have waited, and missed many thousands of souls, into the Kingdom, because I’ve waited and said, “God…” Depended too much on a spiritual gift. And said, “Lord, if You will just show me, if You’ll give me a vision what to do.” And God gives a vision, then I’ll turn around and let somebody talk me into something else.
E-68 Şi, oh, nu am ajuns niciodată în acel punct, încă, încât eu… aşa cum am ajuns în această perioadă, că simt că este o credinţă, că noi trebuie să ieşim acolo, pentru că este o făgăduinţă. Şi lucrurile pe care El le-a făcut, şi vindecările pe care El le- a înfăptuit, şi miracolele; într-atât, că a coborât şi S-a lăsat fotografiat alături de noi, şi aşa mai departe, ceea ce nu s-a mai văzut de la începutul lumii. Şi apoi să stau în jur ca un nedecis? Asta chiar mă descurajează faţă de mine însumi. E timpul să fim cu ochii pe făgăduinţă.
E-68 And, oh, I have never come to the spot, yet, until I…like I have at this time, that I feel it’s a faith, that we must step out there, because it’s a promise. And the things that He has done, and the healings that He has performed, and the miracles; insomuch, has come down and had His picture taken by the side of us, and so forth, which has never been known since the world begin. And then stand around like a jellyfish? It even makes me discouraged with myself. It’s time to keep your eye on the promise.
E-69 Şi asta este ce, prin harul lui Dumnezeu, tind să fac. Şi îmi dau seama că fiecare diavol din iad va trage spre acest lucru. Dar, prin harul lui Dumnezeu, tind să fiu cu ochiul pe făgăduinţă.
E-69 And that’s what, by God’s grace, I aim to do. And I realize that every devil of hell will shoot at it. But, by God’s grace, I aim to keep my eye on the promise.
E-70 Elisei a spus, „Dacă tu,” sau, Ilie a spus, „Dacă mă vezi când plec, vei primi ceea ce ceri.” Aşa este. Trebuie să fiţi cu ochii pe aceasta; urmăriţi făgăduinţa. Cum ar fi fost, dacă cineva de la şcoală, dacă s-ar fi întors şi ar fi spus, „Hei, băieţi, cum mă descurc acum, urmărind chiar în spatele profetului?” Ar fi eşuat, poate. Dar lui nu i-a păsat ce gândea şcoala, sau ce gândeau toţi învăţătorii. Lui nu i-a păsat ce gândeau vecinii, sau casele, sau cine se uita la el. El şi-a ţinut credinţa în făgăduinţă.
E-70 Elijah said, “If you…” Elijah said, “If you see me when I go, you’ll have what you ask for.” That’s right. You got to keep your eye on it; watch the promise. Like, what if some of the school, if he turn back, and say, “Hey, boys, how am I doing now, following right along behind the prophet?” He would have failed, maybe. But he didn’t care what the school thought, or what all the teachers thought. He didn’t care what the neighbors thought, or the houses, or who looked at him. He kept his faith in the promise.
E-71 De ce avem nevoie astăzi este credinţa în făgăduinţa lui Dumnezeu, şi nu daţi nici o atenţie la ce spune acesta sau ce spune acela.
E-71 What we need today is faith in the promise of God, and don’t pay no attention to what this one says or that one says.
E-72 Cum a spus un frate, un lucrător avea două fete care erau mute, şi că criticile asupra vindecării Divine, că, „Copilele nu puteau fi vindecate.”
E-72 As a brother said, a minister had two girls that were mute, and that the criticism on Divine healing, that, “The children could not be healed.”
E-73 Nu daţi nicio atenţie la critici. Păstraţi-vă credinţa pe făgăduinţă. Dumnezeu a spus aşa! „Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Dumnezeu îi va însănătoşi.” Dacă El poate face pe un surdomut să audă, El poate face pe un alt surdomut să audă. Ştim, prin dovezi infailibile, că El face asta. Păstrăm credinţa noastră pe făgăduinţă. Ochii noştri aţintiţi; urechile noastre aţintite; inimile noastre aţintite; şi, un lucru, pe Isus Cristos, şi El poate să înfăptuiască ceea ce a făgăduit. Oh, când ne gândim la asta, schimbă toată scena când înţelegem asta. Dumnezeu a făcut făgăduinţa. Dumnezeu a fost Acela care a spus-o.
E-73 Don’t pay no attention to the critics. Keep your faith on the promise. God said so! “The prayer of faith shall save the sick, and God shall raise them up.” If He can make one deaf mute to hear, He can make another deaf mute to hear. We know, by infallible proofs, that He does that. Keep our faith on the promise. Our eyes single; our ears single; our hearts single; and, one thing, on Jesus Christ, and He is able to perform that which He has promised. Oh, when we think of that, it changes the whole scene when we get that. God made the promise. God was the One that said it.
E-74 Acum, aici era reprezentantul lui Dumnezeu care a spus asta, şi acum Dumnezeu Însuşi a spus-o. Atunci ce putem face? Nimic decât să ţinem minte acest lucru. A spus, „Dacă mă vezi când plec, tu poţi primi făgăduinţa.” Elisei era cu ochii pe Ilie. Nu a contat ce strigau din toate părţile, ce avea loc în toate părţile, ce a avut loc înainte de aceea, el nici măcar nu s-a uitat la aceea. El era cu ochii pe făgăduinţă. Iată-vă, ochii voştri pe făgăduinţă.
E-74 Now, here was God’s representative said it, and now God Himself has said it. Then what can we do? Nothing but keep our mind on that. Said, “If you see me when I go away, you can have the promise.” Elisha kept his eyes on Elijah. No matter what hollered from each side, what taken place on each side, what taken place before that, he never even looked at it. He kept his eyes on the promise. There you are, your eyes on the promise.
E-75 Mă gândesc la doamna pe care am vizitat-o seara trecută, Sora Sauer. Şi doctorul i-a spus cât de grav era. Şi eu nu i-am spus ei; i-am spus celui drag. Şi cât de imposibil ar fi ca ea să se facă vreodată bine. Acum, fratele, ginerele ei m-a întrebat despre asta. Am spus, „Dacă ea poate să stea cu ochii pe făgăduinţă.” Nu contează ce are loc, staţi cu ochii pe făgăduinţă.
E-75 I think of the lady that we visited the other night, Sister Sauer. And the doctor telling her how bad she was. And I never told her; told the loved one. And how impossible it would be for her to ever get well. Now, brother, her son-in-law asked me about it. I said, “If she can keep her eyes on the promise.” No matter what takes place, keep your eyes on the promise.
E-76 Cu câteva săptămâni în urmă, Sora Wood de aici, şi Fratele Wood, doi prieteni de-ai noştri apropiaţi aici la biserică. Eram în Michigan cu prietenii mei, Leo şi Gene. Plecasem de la adunarea din Chicago şi am mers cu nişte oameni de-ai lor, să…timp de două zile, să mergem la vânătoare de căprioare cu arcuri şi săgeţi. Şi pe drum înapoi, soţia mea m-a contactat, şi a spus,
„Roagă-te pentru mama D-nei. Woods. Are un cancer care îi devorează faţa.” Şi a zis, „Nu am văzut-o niciodată pe Sora Wood aşa speriată. Plânge.” Sora Wood a fost întotdeauna o eroină a credinţei, de când Dumnezeu i-a vindecat băiatul de un picior şchiop, a vindecat-o pe ea de TBC şi aşa mai departe. Dar era abătută.
„Roagă-te pentru mama D-nei. Woods. Are un cancer care îi devorează faţa.” Şi a zis, „Nu am văzut-o niciodată pe Sora Wood aşa speriată. Plânge.” Sora Wood a fost întotdeauna o eroină a credinţei, de când Dumnezeu i-a vindecat băiatul de un picior şchiop, a vindecat-o pe ea de TBC şi aşa mai departe. Dar era abătută.
E-76 A few weeks ago, Sister Wood here, and Brother Wood, two bosom friends of ours here at the church. I was in Michigan with my friends, Leo and Gene. We had left the Chicago meeting and went with some of their people, to…for two days, to go deer hunting with bows and arrows. And on my road back, my wife had got a hold of me, and she said, “Pray for Mrs. Wood’s mother. A cancer has eating off her face.” And said, “I never seen Sister Wood so alarmed. She is weeping.” Sister Wood has always been a hero of faith, since God healed her boy of a crippled leg, and healed her with TB, and so forth. But she had given down.
E-77 Acolo în cameră, în seara aceea, ne-am rugat. Venind, D-na. Wood a zis, „Frate Branham, noi vom merge acolo.” Şi ne-am dus la mama ei, care era în Louisville. Şi ea avea un cancer pe partea nasului, şi doctorul l-a prelucrat şi l-a răspândit; la punctul că doar un cerc mic pe o parte a nasului ei, şi sus doar cam o optime din ţol de la ochiul ei, doar osul a mai rămas acolo. A devorat tot pe cât de repede putea devora.
E-77 There at the room, that night, we prayed. Coming in, Mrs. Wood said, “Brother Branham, we’ll go over.” And we went to her mother, which was in Louisville. And she had had a cancer on the side of her nose, and the doctor had tampered with it, scattered it; till just a little ring the side of her nose, and up just about an eighth of an inch from her eye, just the bone laying there. Done eaten it just as fast as it could eat away.
E-78 Am intrat în cameră, şi am îngenunchiat. Am spus, „Vreau să vorbesc doar cu ea singură.” Şi am intrat în cameră să mă rog cu femeia. Şi în timp ce eram în cameră, m-am gândit, „O Dumnezeule, dacă Tu doar îmi vei arăta o vedenie cu ce urmează să i se întâmple femeii.” D-ul. şi D-na. Wood erau afară, aşteptau să vadă ce va spune vedenia.
E-78 Go into the room, and I knelt down. I said, “I want to speak to her alone.” And I goes into the room to pray with the woman. And while in the room, I thought, “O God, if You’ll just show me a vision of what’s going to happen to the woman.” Mr. and Mrs. Wood sitting on the outside, waiting to see what the vision would say.
E-79 Dar în timp ce eram acolo, am fost condamnat. Am fost condamnat pentru că aşteptam o vedenie. Părea că Ceva făcea referire în trecut, „Nu a fost chemarea. De ce ai nevoie de o vedenie, când făgăduinţa a fost deja spusă?” Astfel am îngenunchiat şi m-am rugat. Şi în timp ce mă rugam, ceva doar s-a ancorat în interior, credinţa făgăduinţei.
E-79 But while I was there, I got condemned. I was condemned by waiting for a vision. Seemed like Something referred back, wasn’t the calling. “What you need a vision, when the promise is already been said?” So I knelt down and prayed. And while praying, something just anchored on the inside, the faith of the promise.
E-80 M-am întors afară. Şi D-na. Wood, când i-am spus despre asta, a spus, „Ai văzut ceva, Frate Branham?”
E-80 Come back out. And Mrs. Wood, when I told her about it, she said, “Did you see anything, Brother Branham?”
E-81 Am spus, „Nu am văzut ceva exact, dar am simţit Ceva care mi-a spus că făgăduinţa Lui era adevărată şi El urma să o facă. Şi eu cred că El o va face.”
E-81 I said, “I never exactly seen anything, but I felt Something that told me that His promise was true and He was going to do it. And I believe that He’s going to do it.”
E-82 Şi în mai puţin de douăzeci şi patru de ore, marginile acelui cancer au început să se desprindă şi să formeze o crustă peste el. Cancerele nu se descuamează, după cum ştiţi, decât dacă sunt moarte. Deci acolo era asta acum. Şi femeia este vindecată, şi acasă. Ce Cristos minunat! Prin faptul că ne ţinem ochii pe făgăduinţă! Dumnezeu a spus aşa!
E-82 And in less than twenty-four hours, the end of that cancer begin to break away and a scab form over it. Cancers don’t scab, as you know, unless it’s dead. So there it was now. And the woman is healed, and home. What a wonderful Christ! By keeping our eyes on the promise! God said so!
E-83 Dar când se face rugăciune pentru noi, uneori, plecăm şi spunem, „Păi, nu s-a făcut chiar imediat, aşa că poate ar fi mai bine să mergem înapoi din nou.” Oh, nu.
E-83 But when we are prayed for, sometimes, we go off and say, “Well, it wasn’t done just immediately, so maybe we better go back again.” Oh, no.
E-84 Fiţi cu ochii pe făgăduinţă. Dumnezeu a spus aşa, aşa rămâne. Asta e tot. Dacă Dumnezeu a spus aşa, Dumnezeu poate să Îşi ţină făgăduinţa, altfel nu ar fi făcut-o niciodată.
E-84 Keep your eye on the promise. God said so, that settles it. That’s all of it. If God said so, God is able to keep His promise, or He would never make it.
E-85 Abraham chema acele lucruri, care nu erau, ca şi cum ar fi fost. Şi, timp de douăzeci şi cinci de ani, a stat pe imposibil, pentru că el a socotit că Dumnezeu poate să realizeze ce a făgăduit. Amin. Şi noi suntem copiii lui Abraham, prin credinţă.
E-85 Abraham called those things, which were not, as though they were. And, for twenty-five years, stood on the impossible, because he counted God was able to perform what He had promised. Amen. And we are the children of Abraham, by faith.
E-86 Cu siguranţă, Ilie era cu ochii pe, sau, Elisei pe Ilie, şi în timp ce mergeau înainte. Şi după o vreme, carul a venit şi i-a despărţit, unul într-o parte şi unul în cealaltă, şi apoi l-a luat pe Ilie. Pe…El a urcat în car şi s-a înălţat, şi şi-a dat jos mantaua de pe umeri şi a aruncat-o înapoi la Elisei. Pentru că, Elisei a crescut în aceasta, ştiţi, aşa că i s-a potrivit bine. Şi vă puteţi imagina…?
E-86 Certainly, Elijah kept his eyes on…or Elisha on Elijah, and as they went on. And after a while, the chariot come and parted them, one to one side and the other, and then it picked up Elijah. Upon…He stepped on the chariot and went up, and put his robe off his shoulders and threw it back to Elisha. Because, Elisha had growed into it, you know, so it fit him right. And could you imagine…
E-87 Oh, eu vreau să-mi daţi toată atenţia, în timp ce simt că mă ustură gâtul. Vreau să vă întreb ceva.
E-87 Oh, I want you to give me your undivided attention, as I feel my throat tickling. I want to ask you something.
E-88 Vă puteţi imagina cum s-a simţit Elisei când a ridicat această manta, şi a pus-o pe propriul său umăr? Oh, ce sentiment!
E-88 Could you imagine how Elisha felt when he picked up this robe, placed it upon his own shoulder? Oh, what a feeling!
E-89 Nu vreau ca asta să fie personal, dar cu vreo zece ani în urmă, de la amvon de aici, am predicat o predică; David, războinicul cu o praştie în mână, şi Goliat înaintea lui. În acele vremuri nu existau campanii de vindecare pe câmp, niciunde, din câte am ştiut. Şi, oh, cât de critici erau oamenii cu privire la vindecarea Divină! Dar era ceva, după întâlnirea cu o Fiinţă. Şi păstorii mi- au spus că îmi pierdeam minţile, că nu putea fi aşa. Dar, chiar de la acest amvon de aici, am vorbit despre David. A spus, „Vreţi să spuneţi că această, oştirea Dumnezeului celui viu, îl va lăsa pe acel Filistean netăiat împrejur să ocărască această oştire?”
E-89 I don’t mean this to be personal, but about ten years ago, from the pulpit here, I preached on a sermon; David, the warrior with a sling in his hand, and Goliath before him. In them days there were no healing campaigns on the field, nowhere, as we knew of. And, oh, how critical people were on Divine healing! But there was something, after meeting with a Being. And the pastors told me that I was losing my mind, that it couldn’t be so. But, from this same box here, I spoke on David. Said, “Do you mean to tell me that this, the armies of the living God, will let that uncircumcised Philistine defy this army?”
E-90 Un băieţaş aplecat de umeri, cu părul creţ îmbrăcat cu un cojoc de oaie, şi o praştie în mâna lui; cu o oştire întreagă a lui Israel stând, retraşi. Şi el, singur, a înaintat. Cu un om, cu o—cu o suliţă de vreo nouăsprezece picioare lungime, şi lucrul din capăt cântărea câţiva sicli, poate fi douăzeci de livre de oţel, ascuţită, o suliţă de nouăsprezece picioare, cu degete lungi de paisprezece ţoli.
Şi David probabil cântărea nouăzeci de livre, şi stătea în picioare, sărind în sus şi-n jos, ca un cocoşel, şi zicea, „Vreţi să- mi spuneţi,” oh, vai, „că voi veţi lăsa pe acel Filistean netăiat împrejur! Dacă stă pe locul lui, să stea, dar el ocărăşte oştirea Dumnezeului celui viu.” Oh, vai, ce erou! „Şi voi toţi vă temeţi să mergeţi să vă luptaţi cu el?” A spus, „Lăsaţi-l pe mâna mea.” Oh, Doamne! A spus, „Dumnezeul Cerului m-a lăsat să ucid un leu cu o praştie, El m-a lăsat să ucid un urs cu o praştie, şi cu cât mai mult mi-l va da El în mână pe acel Filistean netăiat împrejur!” Cu certitudine.
Şi David probabil cântărea nouăzeci de livre, şi stătea în picioare, sărind în sus şi-n jos, ca un cocoşel, şi zicea, „Vreţi să- mi spuneţi,” oh, vai, „că voi veţi lăsa pe acel Filistean netăiat împrejur! Dacă stă pe locul lui, să stea, dar el ocărăşte oştirea Dumnezeului celui viu.” Oh, vai, ce erou! „Şi voi toţi vă temeţi să mergeţi să vă luptaţi cu el?” A spus, „Lăsaţi-l pe mâna mea.” Oh, Doamne! A spus, „Dumnezeul Cerului m-a lăsat să ucid un leu cu o praştie, El m-a lăsat să ucid un urs cu o praştie, şi cu cât mai mult mi-l va da El în mână pe acel Filistean netăiat împrejur!” Cu certitudine.
E-90 A little old stoop-shouldered, curly-haired boy with a sheepskin coat on, and a slingshot in his hand; with a whole army of Israel standing, backed up. And he, alone, walked out. With a man, with a—with a spear some nineteen feet long, and the thing on the end of it weighed several shelkun, maybe twenty pounds of steel, sharpened; a nineteen-foot spear. With fingers fourteen inches long. And David probably weighed ninety pounds, and stood, bouncing up-and-down, like a little banty rooster, saying—saying, “You mean to tell me, oh, my, that you’ll let that uncircumcised Philistine…” [Brother Branham knocks on the pulpit four times—Ed.] “If he stays in his place, let him stay. But he is defying the armies of the living God.” Oh, my, what a hero! “And all of you are afraid to go fight it?” Said, “Let me have him.” Oh, my! He said, “The God of Heaven let me kill a lion with a slingshot. He let me kill a bear with a slingshot. And how much more will He deliver that uncircumcised Philistine into my hand!” Certainly.
E-91 Şi când prima victorie a fost câştigată, şi Goliat a fost doborât, toată oştirea lui Israel l-a urmat pe David. Şi ei au tăiat capete şi au bătut, Israel…sau i-au bătut pe Filisteni până în ţara lor. Ei i-au încolţit, şi i-au măcelărit, şi le-au luat cetăţile, şi fiecare lucru, şi au avut victoria.
E-91 And when the first victory was won, and Goliath was downed, the whole armies of Israel followed David. And they chopped heads and beat, Israel…or beat the Philistines plumb into their own land. They backed them into the corners, and slaughtered them, and took their cities, and everything, and had the victory.
E-92 Frate şi soră, acelaşi lucru a fost făcut în tărâmurile supranaturalului, când ei au spus, „Vindecarea Divină nu poate funcţiona. Zilele minunilor au trecut.” Dacă zilele minunilor au trecut, zilele lui Dumnezeu au trecut. Biserica care nu crede în supranatural în cele din urmă va muri, şi Dumnezeu va părăsi biserica. Trebuie! Şi Dumnezeu a făcut făgăduinţa, şi făgăduinţele lui Dumnezeu sunt Eterne.
E-92 Brother and sister, the same thing has been done in the realms of the supernatural, when they said, “Divine healing cannot work. The days of miracles is past.” If the days of miracles is past, the days of God is past. The church that don’t believe in supernatural will finally die, and God will leave the church. Has to! And God gave the promise, and God’s promises is Eternal.
E-93 Aici nu de mult când nişte fete se prosteau cu radiu, şi îl înmuiau, şi pictau acele ceasului cu radiu. Eu am ceva pe acesta. Şi o fată a făcut o greşeală şi a luat pensula şi a băgat-o în gură. A ucis-o. Şi ani şi ani mai târziu, ei au luat un microscop şi l- au pus pe craniul acelei fete, şi ei încă puteau să audă acel radiu făcând, „Burr-burr-burr.” E fără sfârşit. Continuă să lucreze, la nesfârşit. Nu există un mod de a-l opri.
E-93 Here sometime ago when some girls was fooling with radium, and would dip it, and paint the radium hands on the watches. I have some on this one. And a girl made a mistake and took the brush and stuck it in her mouth. It killed her. And years and years later, they took a microscope and put it on the skull of that girl, and they could still hear that radium going on, “Burr-burr-burr.” It’s endless. It keeps working, on and on. There is no stopping to it.
E-94 Şi, oh, frate, dacă radiul are acel tip de efect în noi, cu cât mai mult va fi cel fără de sfârşit, Etern, supranatural, atotputernic, atotinfinit, Dumnezeul Atotputernic! El trebuie să aibă acelaşi efect ca la început. El trebuie să îl aibă tot timpul, sau El nu este Dumnezeul Atotputernic şi omnipotent. El încă aşteaptă pe cineva cu o credinţă solidă, care va ieşi în faţă şi va sfida vrăjmaşul pe baza Cuvântului Său şi să spună că aşa este.
E-94 And, oh, brother, if radium has that kind of an effect in us, how much more will the endless, Eternal, supernatural, all-powerful, all-infinite, Almighty God! He has to have the same effect as He started. He has to have it all through, or He’s not the Almighty, all-powerful God. He is still waiting for somebody with a burly faith, that’ll step out and challenge the enemy on the basis of His Word and say that It’s so.
E-95 Şi acum ce s-a întâmplat, de îndată ce a început marea campanie de vindecare? Apoi mii de soldaţi, de oameni ai lui Dumnezeu, care stăteau retraşi în biserici mici, ca şi Oral Roberts, Tommy Hicks, şi mulţi dintre ceilalţi oameni remarcabili pe câmp, şi-au scos Sabia şi au pornit înainte. Această Sabie care taie atât înainte cât şi înapoi, în sus şi în jos, pe dinătuntru şi pe dinafară, „un Discernător al gândurilor, chiar până la măduva oaselor.” Şi-au scos Bibliile, Sabia lor, şi au ieşit, când au văzut că aceasta se putea face. Şi l-am învins pe vrăjmaş, prin harul lui Dumnezeu, până la punctul că lumea toată a avut o trezire de vindecare. Se poate face. Păstori mici care aveau bisericuţe doi-pe-patru, şi aşa mai departe, s- au aprins şi au prins viziunea, au scos Sabia şi au înaintat, şi au sfidat vrăjmaşul.
E-95 And now what happened, as soon as the great healing campaign started? Then thousands of soldiers, of God’s men, who laid back in little churches, like Oral Roberts, Tommy Hicks, and many of the other outstanding men on the field, pulled their Sword and away they went. This Sword that cuts both coming and going, up and down, and in and out, “a Discerner of the thoughts, even to the marrow of the bone.” They pulled their Bibles, their Sword, and walked out, when they seen that it could be done. And we’ve beat the enemy, by the grace of God, till the whole world has had a healing revival. It can be done. Little pastors who had little two-by-four churches, and so forth, caught fire and seen the vision, jerked the Sword and went forth, and defied the enemy.
E-96 „De unde ştiţi că există?” Sunt oameni mari, Congresmanul Upshaw, Regele George al Angliei, şi mulţi oameni mari care au zăcut bolnavi şi suferinzi, sunt vindecaţi prin Puterea Atotputernicului Dumnezeu. Astfel ei nu pot spune nimic despre asta acum. S-a făcut. Cu certitudine! El era…
E-96 How do you know there is? There is great men, Congressman Upshaw, King George of England, and many great men who laid sick and afflicted, are healed by the Power of Almighty God. So they can’t say nothing about it now. It’s done. Certainly! He was…
E-97 Apoi Elisei s-a dus după ce, toată dorinţa inimii lui era să primească acea făgăduinţă. El a vrut făgăduinţa, acelea erau motivele lui, aceea era totul pentru el, aceea era viaţa lui, aceea era intenţia lui, totul, tot, fiecare lucru depindea de primirea acelei făgăduinţe.
E-97 Then went Elijah. After…His whole heart’s desire was to get that promise. He wanted the promise. That was his motives. That was his all. That was his life. That was his intent, everything. All, everything, hung on getting that promise.
E-98 Sunt încredinţat să cred că noi nu suntem sinceri privitor la acest lucru despre care vorbim. Dacă tot motivul vostru, în această dimineaţă, se bazează pe, „Dau laudă lui Dumnezeu pentru vindecarea mea. Sunt hotărât să fiu vindecat prin Puterea lui Dumnezeu. Sunt hotărât să trăiesc o viaţă Creştină. Sunt hotărât să umblu în pace cu Dumnezeu. Sunt hotărât să fac asta. Nu-mi pasă ce spune mama, ce spune biserica, ce spune păstorul, ce spune altcineva, ce spune lumea. Eu sunt hotărât. Asta este aţintirea inimii mele.” Atunci veţi ajunge undeva.
E-98 I’m persuaded to believe that we’re not sincere about this thing that we’re talking about. If your whole motive, this morning, rests upon, “Giving God praise for my healing. I’m determined to be healed by the Power of God. I’m determined to live a Christian life. I’m determined to walk in peace with God. I’m determined to do it. I don’t care what mother says, what church says, what pastor says, what anybody else says, what the world says. I’m determined. That’s the singleness of my heart.” You’re going to get somewhere then.
E-99 Apoi, când Elisei a văzut că el era hotărât să o primească, Ilie a văzut că Elisei era hotărât, el i-a dat făgăduinţa. Acum, făgăduinţa era, „Dacă mă poţi vedea când mă duc! Dacă mă poţi vedea când plec!” Acum depindea de Elisei. El a vrut să audă făgăduinţa, astfel el a primit făgăduinţa. Acum este un „dacă” în asta. „Dacă mă poţi vedea când plec!”
E-99 Then, when Elijah saw that he was determined to get it. Elijah, Elijah saw that Elisha was determined, he gave him the promise. Now, the promise was, “If thou can see me when I go! If you can see me when I leave!” Now it’s left up to Elisha. He wanted to hear the promise, so he got the promise. Now there’s an “if” in it. “If you can see me when I go!”
E-100 Acum, dacă sunteţi bolnavi în această dimineaţă, şi vreţi să fiţi vindecaţi, vă pot dovedi că Cristos v-a dat făgăduinţa. Făgăduinţa este a voastră, „Dacă tu poţi crede! Dacă tu poţi crede!” Nu vă lăsaţi înfrânţi.
E-100 Now, if you are sick this morning, and you want to be healed, I can prove to you Christ gave you the promise. The promise is yours, “If thou canst believe! If thou canst believe!” Don’t be defeated.
E-101 Acum Elisei înfăşurat în mantaua lui Ilie, profetul. Ce marş de biruitor! Cum mergea, păşind spre Cer, ca un biruitor! El a auzit făgăduinţa. El a simţit puterea. El mergea ca un războinic, direct spre Iordan.
E-101 Now Elisha wrapped in the robe of Elijah, the prophet. What a conqueror’s march! How he walked, treading to Heaven, as a conqueror! He had heard the promise. He felt the power. He was walking like a warrior, right down to Jordan.
E-102 Slăvit să fie Dumnezeu, prietene! Fiecare credincios, în această dimineaţă, care este îmbrăcat cu neprihănirea lui Cristos, merge spre drumul care duce la Iordan. Aşa este.
E-102 Praise be to God, friend! Every believer, this morning, that’s robed in the righteousness of Christ, is walking towards the Jordan road. That’s right.
E-103 Să vină bombele atomice; să vină, oricum ar fi. Suntem îmbrăcaţi şi păşim, biruitorul. Amin. Eu…„Nu vă temeţi. Eu am biruit lumea.” Da, domnule! Amintiţi-vă ce? „Eu am biruit lumea.” Cristos a spus asta.
E-103 Let atomic bombs come; let her, however way. We’re robed and walking, the conqueror. Amen. I… “Fear not. I have overcome the world.” Yes, sir! Remember what? “I have overcome the world.” [Brother Branham claps his hands together two times—Ed.] Christ said that. [Brother Branham knocks on the pulpit two times—Ed.]
E-104 Ilie umbla îmbrăcat cu o manta de mâna a doua, chiar ca un biruitor, corect, venea spre Iordan.
E-104 Elijah was walking with a secondhanded robe on, even like a conqueror, correctly, coming to the Jordan.
E-105 Frate, lasă-mă să spun asta în semn de respect pentru tine. Să nu vă îmbrăcaţi cu mantaua altcuiva care este toată mâncată de molii cu îndoieli, unde toate aceste înfrângeri şi superstiţii şi suişuri şi coborâşuri au făcut găuri în aceasta, şi trece totul prin ele. Îmbrăcaţi-vă cu mantaua Biruitorului, Cristos. Să nu vă încredeţi în biserica voastră care cândva învăţa mântuirea prin botezul Duhului Sfânt, care cândva învăţa vindecarea Divină şi acum O neagă, toată mâncată de moliile îndoielii şi toate celelalte. Îmbrăcaţi-vă cu roba Aceluia care niciodată nu a pierdut o luptă, pentru că sunteţi în drumul vostru spre Iordan. Amin.
E-105 Brother, let me say this in respect to you. Don’t you put on somebody else’s robe that’s all moth eaten with doubts, where all these defeats and superstitions and ups-and-downs has put holes in it, and they’re leaking all through. You put on the robe of the Conqueror, Christ. Don’t trust in your church who once taught salvation by the baptism, the Holy Spirit, who once taught Divine healing and now deny It, all eat up with the moths of doubt and everything else. Put on the robe of Him that never lost a battle, for you’re on your road to Jordan. Amen.
E-106 Acum, el avea pe el o manta de mâna a doua, aşa este. Şi mulţi dintre oameni în această dimineaţă au mantale de mâna a doua pe ei. Dar când a ajuns la Iordan, el şi-a dat seama că mantaua singură nu va face lucrarea. Aşa este. Şi biserica, cea Metodistă, cea Baptistă, cea Penticostală, cea Prezbiteriană, „Oh, noi avem şcoli! La…Vai, noi avem toată etica, Bibliei, bine pusă la punct. Avem într-adevăr toată mantaua ţesută, făgăduinţele. Le avem pe toate. Oh, suntem botezaţi, coborâm. Şi suntem foarte apostolici. Suntem îmbrăcaţi cu credinţa apostolică. Noi credem în vindecare Divină. Noi credem în Dumnezeu. Noi credem în Puterile lui Dumnezeu. Am botezat, în Biblie, în felul cum spune Biblia. Am primit Duhul Sfânt. Am vorbit în limbi. Facem toate aceste lucruri.” Dar, frate, dacă acesta este singurul lucru de care ai nevoie, vei găsi şi tu ce îţi lipseşte, când ajungi la Iordan.
E-106 Now, he had on a secondhanded robe, that’s true. And many of the people this morning have secondhanded robes on. But when he come to the Jordan, he realized that the robe alone wouldn’t do the work. That’s right. And the church, the Methodist, the Baptist, the Pentecostal, the Presbyterian, “Oh, we have schools! To…My, we have all the ethics, of the Bible, down pat. We’ve got all the woven robe all right, the promises. We’ve got it all. Oh, we are baptized, go down. And we’re very apostolic. We have on the apostolic faith. We believe in Divine healing. We believe in God. We believe in the Powers of God. We’ve baptized, in the Bible, the way the Bible said. We’ve received the Holy Ghost. We’ve spoke in tongues. We do all that.” But, brother, if that’s the only thing you need, you’ll find your lack, too, when you come to Jordan.
E-107 Oh, poţi fi învăţat. Poţi fi deştept. Poţi avea un D.D., Doctor în Divinitate. Poţi avea un Ph.D., un Doctorat în Filozofie. Poţi avea un LL.D., Doctor în Latină. Poţi avea tot felul de titluri. Poţi avea mantaua bisericii Metodiste pe tine. Poţi avea mantaua bisericii Penticostale pe tine. Poţi avea mantaua de Adunarieni pe tine, sau Unitarieni, sau Trinitarieni, sau orice ar putea fi. Este doar o manta de mâna a doua, de la bun început, aşa este, de nişte dogme făcute de om, concepute, şi aşa mai departe în felul acela; şi chiar dacă ai fost un Creştin, şi biserica a fost una Creştină, şi îmbrăcată corect.
E-107 Oh, you may be taught. You may be smart. You may have a D.D., Doctor of Divinity. You may have a Ph.D., a Doctor of Philosophy. You may have a LL.D., Doctor of Latin. You may have all kinds of degrees. You may have the robe of the Methodist church on you. You may have the robe of Pentecostal church on you. You may have the robe of Assemblies on you, or the Oneness, or the Trinitarians, or whatever it might be. It’s only a secondhanded robe, to begin with, that’s right, of some man-made dogmas, been thought up, so forth like that; and even if you have been a Christian, and the church has been a Christian, and robed correctly.
E-108 Dar când Elisei, stătea în picioare, ostentativ, înaintea unui mal întreg plin de proroci şi critici, care urmăreau să vadă ce va face el, şi iată-l venind, umblând cu mantaua lui Ilie pe el, oh, vai, aleluia, el a fost şcolarizat altfel, este instruit, s-a supus, crede, nu este nimic în neregulă cu el, coboară la Iordan, lumea îl priveşte.
E-108 But when Elijah, standing up, conspicuous, to a whole bank lined full of prophets and critics, seeing what he would do. And here he come, walking with Elijah’s robe on. Oh, my! Hallelujah! He is schooled, otherwise. He is educated. He is submitted. He believes. There’s nothing wrong with him. He’s coming down to the Jordan. The world is a watching him.
E-109 O, Dumnezeule, câtă nevoie avem de asta astăzi! Cu mulţi învăţaţi şcolaţi şi educaţi; cu mulţi oameni care pot face această Biblie bucăţi si să O pună laolaltă, în matematică; mulţi oameni care pot face lucruri mari în ceea ce priveşte învăţătura; care cunosc istoria Bibliei chiar până la moment, care vă pot spune ora în care s-a aprins lumânarea, şi ora când s-a stins. Ei vă pot spune toate aceste lucruri. Şi sunt…Au botezul în apă. Ei au botezul spiritual, cum îl numesc ei, mantaua. Ei au totul chiar în rânduială.
E-109 O God, how we need that today! With many a schooled and educated scholars; with many men who can tear that Bible apart and set It together, in mathematics; many men who can do great things in the ways of teaching; who knows Bible history to the very moment, who can tell you the hour the candle was lit, and the hour it went out. They can tell you all these things. And they’re…They’ve got the water baptism. They’ve got the spiritual baptism, as they call it, the robe. They’ve got everything just set in order.
E-110 Aşa a avut şi Elisei, dar când a venit jos la Iordan, să înfrunte lumea critică, ce a strigat el? „Unde este Dumnezeul lui Ilie?” Nu a fost mantaua lui Ilie ce a făcut asta. A fost Puterea Dumnezeului lui Ilie, care a făcut-o.
E-110 So did Elijah. But when he come down to the Jordan, to face the critical world, what did he cry? “Where is the God of Elijah?” It wasn’t the robe of Elijah that done it. It was the Power of the God of Elijah, that done it.
E-111 Şi lucrul de care are nevoie lumea în această dimineaţă este Puterea Dumnezeului lui Ilie. Poţi să fi vorbit în limbi şi să fi strigat, şi să fi alergat pe podea. Dar ceea ce avem nevoie este Puterea Dumnezeului Cincizecimii, să producă vieţile şi lucrurile care au fost trăite în ziua aceea, în puterea apostolică.
E-111 And the thing the world needs this morning is the Power of the God of Elijah. You might have spoke with tongues and shouted, and run over the floor. But what we need is the Power of the God of Pentecost, to produce the lives and things that was lived in that day, in the apostolic power.
E-112 O manta de mâna a doua era în regulă, dar el avea nevoie de o chemare proaspătă în inima lui de la Dumnezeu. Avea nevoie de o ungere proaspătă de la Dumnezeu. Purta o manta de mâna a doua când a venit la râu, dar el avea nevoie de o chemare nou- nouţă de prima mână de la Dumnezeu, şi o Putere de prima mână de la Dumnezeu, să înfăptuiască miracolul.
E-112 A secondhanded robe was all right, but he needed a fresh call in his heart from God. He needed a fresh anointing from God. He wore a secondhanded robe when he come to the river, but he needed a brand-new firsthanded call from God, a firsthanded Power from God, to perform the miracle.
E-113 Şi, fratele meu, să nu te temi să-i ceri lui Dumnezeu ceva. Trebuie să pretinzi de la Dumnezeu, sau să ceri lui Dumnezeu, pentru orice a făgăduit El. Căci, dacă eu prezint un Dumnezeu care este omnipotent şi atotputernic, şi dacă sunt un slujitor al lui Dumnezeu, eu trebuie să fac lucrările lui Dumnezeu. Şi dacă eu fac lucrările lui Dumnezeu, eu trebuie să pretind de la Dumnezeu să aducă aceste lucruri la împlinire, pentru că El îmi cere mie să produc imposibilul. Eu trebuie să-I cer. Trebuie să- L chem, şi să stau acolo şi să spun, „Dumnezeule, Tu ai promis.” Aşa şi voi, fiecare persoană.
E-113 And, my brother, don’t you be afraid to ask God anything. You must demand God, or ask God, for anything that He has promised. For, if I am introducing a God that’s omnipotent and all powerful, and if I be a servant of God, I must do the works of God. And if I do the work of God, I must demand of God to bring these things to pass, because He is demanding of me to produce the impossible. I have to ask Him. I have to call upon Him, and stand there and say, “God, You promised it.” So do you, every person.
E-114 „Voi veţi primi putere,” Fapte 1:8, „după ce Duhul Sfânt vine peste voi.” După ce Duhul Sfânt vine peste voi! După ce aţi fost îmbrăcaţi ca Creştini, după ce credinţa voastră s-a aşezat în Cristos, atunci veţi primi putere. Iată. Da.
E-114 “You shall receive power,” Acts 1:8, “after the Holy Spirit is come upon you.” After the Holy Spirit is come upon you! After you’re robed as a Christian, after your faith has set in Christ, then you shall receive power. There you are. Yes.
E-115 Şi, frate, soră, fiecare dintre voi, în această dimineaţă, daţi- mi voie să spun asta înainte să mă rog pentru bolnavi, daţi-mi voie să spun asta: Cu ajutorul lui Dumnezeu, voi rugaţi-vă pentru mine. Aşa cum am stat, cu zece ani în urmă, pe această platformă, predicând despre David şi Goliat, acum nu este un Goliat care m- a împiedicat, Dumnezeu l-a ucis înaintea mea, dar lucrul care m- a împiedicat, este o lipsă de credinţă, lipsa a ceva care eu ştiam că există.
E-115 And, brother, sister, every one of you, this morning, may I say this before praying for the sick! May I say this! By God’s help, you pray for me. As I stood, ten years ago, at this platform, preaching on David and Goliath. Now, it isn’t a Goliath that’s hindered me. God has slayed him before me. But the thing that’s hindered me, is a lack of faith, the lack of something that I knowed was around.
E-116 Şi în această dimineaţă, din nou în faţa acestui mic tabernacol, eu strig: unde este Dumnezeul care a făcut această făgăduinţă? Unde este Dumnezeul care m-a întâmpinat cu asta, acolo? Vino înainte, Dumnezeule, şi dă-mi un curaj. Dă-mi o tărie. Dă-mi o minte hotărâtă, indiferent de ce vine sau pleacă. Fie că pare întunecat, sau dacă pare…Oricum pare, să merg înainte. Făgăduinţa este adevărată.
E-116 And this morning, before this little tabernacle again, I’m screaming: where is the God who gave this promise? Where is the God who met me with this, yonder? Come forward, God, and give me a courage. Give me a strength. Give me a determined mind, regardless of what comes or goes. Whether it looks dark, or whether it looks…Whatever it looks like, move on. The promise is true.
E-117 Şi frate, soră, într-una din aceste zile…Pentru voi prieteni păcătoşi de aici în această dimineaţă, şi către voi oamenii care încercaţi să imitaţi Creştinismul, puteţi aparţine la biserică, asta este foarte bine, nu am nimic de spus împotriva acestui lucru, nimic împotriva bunei voastre educaţie erudită, sau împotriva teologiei voastre, Nu am nimic împotriva la asta, dar, oh, unde este acel Dumnezeu?
E-117 Brother, sister, one of these days, to you sinner friends here this morning, and to you people who are trying to impersonate Christianity. You may belong to church. That’s very fine. I have nothing to say against that. Nothing against your fine scholarly education, or against your theology. I have nothing against that. But, oh, where is the God?
E-118 Nu a fost Ilie, până la urmă. Nu a fost Ilie care a deschis acel râu. Nu a fost mantaua lui. Elisei a dat-o jos de pe umăr. A împăturit-o exact la fel cum a făcut Ilie. Dar când el a început să încerce să o fluture, nu era nicio Putere acolo. Apoi a strigat, ştiind că Dumnezeu era pe undeva, „Unde este acel Dumnezeu? Unde este El?” Atunci ceva trebuie să-l fi atins pe profet, pentru că el a fluturat acea manta şi a lovit apa, şi ea s-a deschis dintr- o parte în alta. Şi înaintea clericilor din ziua aceea, înaintea criticilor din ziua aceea, el a trecut Iordanul, exact cum a făcut Ilie înaintea lui.
E-118 It wasn’t Elijah, after all. It wasn’t Elijah who opened up that river. It wasn’t his robe. Elisha took it from his shoulder. He folded it just the same way that Elijah did. But when he begin to try to wave it, there was no Power there. Then he cried, knowing that God was somewhere, “Where is that God? Where is He?” Then something must have struck the prophet, for he waved that robe and struck the water, and she opened hither to thither. And before the clergy of that day, before the critics of that day, he walked across the Jordan, just like Elijah did before him.
E-119 Nu avem nevoie de învăţături; le avem. Ci avem nevoie de Dumnezeul lui Ilie. Avem nevoie de Puterea Dumnezeului lui Ilie, din nou în biserica noastră. Puterea să o facă să ţină acolo, şi să numească Cuvântul lui Dumnezeu, „Corect,” indiferent.
E-119 We don’t need the teachings; we have that. But we need the God of Elijah. We need the Power of the God of Elijah, back in our church. The power to make it hold there, and call God’s Word, “Right,” regardless.
E-120 Şi suntem, fiecare de aici în această dimineaţă, ca fiinţe umane, în drumul nostru spre Iordan. „Şi când el a ajuns la Iordan.” Veţi ajunge acolo, într-una din aceste dimineţi sau într- una din aceste seri.
E-120 And we’re, everyone here this morning, as human beings, on our road to Jordan. “And when he came to Jordan.” You’re going to arrive there, one of these mornings or one of these nights.
E-121 Când el a venit la Iordan, el mergea ca un biruitor. Dar, când el a ajuns la Iordan, acolo a fost diferenţa. El avea o manta de mâna a doua pe el. Un alt om a purtat-o. Dar era o manta bună, şi el ştia ce era omul care a purtat mantaua.
E-121 When he came to Jordan, he was walking as a conqueror. But, when he came to Jordan, that was the difference. He had a secondhanded robe on. Another man had wore it. But it was a good robe, and he knew what the man was that wore the robe.
E-122 Brother, sister, one of these mornings, I got to come down to Jordan.
E-123 Mă gândeam. În această după-amiază, noi mergeam la Fratele şi Sora Wright. Să nu-i uitaţi. Aceasta este aniversarea nunţii lor de aur. Eu cred, că biserica, vor avea o—o masă cu ei. Mă gândeam, zilele trecute: cincizeci de ani! Şi eu îi văd pe amândoi, îmbătrâniţi bine şi epuizaţi. M-am gândit, „Da, eu sunt în vârstă de patruzeci şi şapte de ani.” Ei s-au căsătorit doar cu trei ani înainte să mă nasc eu.
E-123 Was thinking. This afternoon, we’re going down to Brother and Sister Wright’s. Don’t forget them. This is their golden wedding anniversary. I believe, the church, they’re going to have a—a dinner with them. I was thinking, the other day: fifty years! And I see them both, well aged and stricken down. I thought, “Yes, I’m forty-seven years old.” They was just married three years before I was born.
E-124 Patruzeci şi şapte! Eu mărşăluiesc înspre Iordan. Trebuie să cobor. Trebuie să ajung acolo. Voi ajunge acolo. Ar putea fi într- un accident pe drum. Aş putea cădea din aer, într-un avion. Aş putea fi împuşcat, cu o săgeată a diavolului pe undeva, şi să mor. Eu nu ştiu cum mă duc. Dar, este un lucru pe care îl ştiu, eu mă duc, şi mă îndrept spre Iordan.
E-124 Forty-seven! I’m walking towards Jordan. I’ve got to come down. I’ve got to get there. I’m going to arrive there. It may be in an accident on the road. I may drop from the air, in a plane. I may be shot through, with a devil’s dart somewhere, and die. I don’t know how I’m going. But, there’s one thing I know, I’m going, and I’m walking towards Jordan.
E-125 Dar când voi ajunge acolo, vreau să ştiu un lucru, că şi eu am pe mine o manta de mâna a doua. Eu nu mă încred în a mea, pentru că nu este bună. Pentru că, îndată ce Elisei a ridicat mantaua lui Ilie, a rupt-o pe a lui în bucăţi şi a aruncat-o jos. Şi aşa a fost când l-am aflat pe Cristos. M-am sfâşiat pe mine însumi, propriile mele idei, propriul meu nonsens, lucrurile mele fără valoare. M-am gândit, când eram un mic predicator Baptist, eram doar cum…să fiu cineva. Dar, eu am smuls asta afară; m- am îmbrăcat cu mantaua Lui. Şi când ajung la Iordan, vreau să mă aflu înfăşurat în mantaua Lui. El va urma aceea. Şi noi vom ajunge acolo într-o zi.
Dar să ne rugăm doar un moment.
Dar să ne rugăm doar un moment.
E-125 But when I get there, I want to know one thing, that I got a secondhanded robe on, too. I ain’t trusting in mine, ’cause it’s no good. For, as soon as Elijah picked up Elisha’s robe, he tore his into pieces and threw it down. And that’s the way it was when I found Christ. I tore my ownself up, my own ideas, my own nonsense, my little petty thing. I thought, when I was a little, Baptist preacher, I was just about as…I was somebody. But, I tore it out; I put on His robe. And when I come to Jordan, I want to find myself wrapped in His robe. He’ll follow that. And we’ll arrive there one day.
But let us pray just a moment.
But let us pray just a moment.
E-126 Tată Ceresc, în timp ce suntem în marşul nostru spre Iordan în această dimineaţă, ca biruitori, şi într-o zi, noi trebuie să prezentăm ceva la Iordan, adică, la moarte. Şi, oh, ce lucru îngrozitor va fi, o separare de Dumnezeu! Nu putem trece dincolo, nu. Dar, Elisei, când a ajuns acolo, purta mantaua lui Ilie. Şi când a dat jos mantaua lui Ilie, omul care a fost bine plăcut în privirea Ta, şi Tu l-ai acceptat şi l-ai adus în Cer cu Tine, şi Elisei purta mantaua lui, astfel el a prezentat Iordanului, morţii, mantaua lui Ilie, şi a fost acceptată, şi Iordanul s-a deschis, şi el a traversat.
E-126 Heavenly Father, as we’re on our Jordan march this morning, as conquerors, and someday, we got to present something to the Jordan, that’s, to death. And, oh, what a horrible thing it’ll be, a separation from God. We can’t cross over. No. But, Elijah, when he got there, he had on Elisha’s robe…Elijah’s robe. And when he took off the robe…of the Elijah, the man who had been well-pleasing in Your sight, and You have accepted him and brought him up into Heaven with You. And Elisha was wearing his robe, so he presented to the Jordan, death, the robe of Elijah. And it was accepted, and the Jordan opened, and he walked across.
E-127 Scumpe Dumnezeule, într-o zi, noi trebuie să coborâm. Nu putem prezenta faptele noastre bune; nu avem niciuna. Nu putem prezenta nimic în lume. Eu nici măcar nu doresc ceva, să încerc să prezint, ci mă încred pe deplin în meritele lui Isus. Tu L-ai acceptat pe El, şi L-ai înviat din morţi, şi El a fost adus în Prezenţa lui Dumnezeu şi acolo va rămâne pentru totdeauna. Şi, Dumnezeule, eu vreau să-ţi prezint asta Ţie, că eu cred în El, şi Îl iubesc. Şi, prin harul Lui, El ne-a îmbrăcat cu mantaua Lui. Şi mă rog, Tată, ca Tu să ne ajuţi acum în zilele de luptă. Şi unde oamenii lui Dumnezeu trebuie să facă lucrările lui Dumnezeu, mă rog ca Tu să ne laşi să luăm mantaua lui Cristos, puterea Duhului Sfânt, şi să chemăm pe Dumnezeul care a trăit în El. Îngăduie acest lucru. În Numele lui Cristos cerem asta.
E-127 Dear God, someday, we got to come down. We can’t present our good works; we have none. We can’t present anything in the world. I don’t even desire anything, to try to present, but I trust wholly in the merits of Jesus. You accepted Him, and raised Him from the dead, and He was brought into the Presence of God and there will abide forever. And, God, I want to present that to You, that I believe on Him, and I love Him. And, by His grace, He has clothed us with His robe. And I pray, Father, that You’ll help us now in the days of battle. And where the men of God must do the works of God, I pray that You’ll let us take the robe of Christ, the power of the Holy Spirit, and call for the God who lived in Him. Grant it. In Christ’s Name we ask it.
E-128 Şi în timp ce ne avem capetele plecate. Mă întreb chiar, aici în această dimineaţă, dacă este vreo persoană care încearcă să coboare la Iordan, fără această manta pe el. Dacă este vreo persoană care nu are mantaua lui Isus Cristos pe el, şi cu toate că a fost purtată odată de Fiul lui Dumnezeu. Mă întreb, dacă nu o aveţi pe voi în această dimineaţă, dacă aţi ridica mâinile către Dumnezeu şi să spuneţi, „Scumpe Dumnezeule, în acest ceas, acum vreau să o accept.”
E-128 And while we have our heads bowed. I’m just wondering, here this morning, if there’s a person who is trying to walk down to Jordan, without this robe on. If there’s a person who has not the robe of Jesus Christ on you, and though it was wore one time by the Son of God. I wonder, if you don’t have that on this morning, if you’d raise your hands to God and say, “Dear God, this hour, I now want to accept it.”
E-129 Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Ar mai vrea cineva, să ridice mâna? Dumnezeu să te binecuvânteze, fiule. Altcineva, ar vrea doar să ridice mâna? Dumnezeu să te binecuvânteze, băieţel. Dumnezeu să te binecuvânteze, tinere. Altcineva ar vrea să ridice mâna? Dumnezeu să te binecuvânteze, acolo în spate, domnule.
E-129 God bless you, lady. Would someone else, would raise your hand? God bless you, son. Someone else, would just raise up your hand? God bless you, little boy. God bless you, young man. Someone else would raise their hand? God bless you, back there, sir.
E-130 Spuneţi doar, „Cu ajutorul lui Dumnezeu, în această dimineaţă, vreau să dau uitării ipocrizia mea, propriile mele idei, şi gândurile mele de plăceri şi distracţii, şi păcat în care am trăit. Şi vreau ca Cristos să pună pe mine mantaua Lui, în această dimineaţă, ca eu să folosesc mantaua Lui. Ştiu că Aceasta este una perfectă.” Dumnezeu să te binecuvânteze, fiule. Mai spune cineva, „Şi eu doar voi ridica…”
E-130 Just say it, “By God’s help, this morning, I want to forsake my self-righteousness, my own ideas, and my thoughts of pleasures and big time, and sin that I’ve lived in. And I want Christ to put His robe on me, this morning, that I’ll use His robe. I know It’s a perfect one.” God bless you, son. Someone else say, “And I’ll just raise…”
E-131 Ridicaţi-vă mâna, spuneţi, „Eu vreau să accept acum pe Duhul Sfânt în viaţa mea. Vreau să fiu îmbrăcat cu neprihănirea Lui. Când ajung acolo în acea zi, nu mă voi prezenta şi să spun,
‚Ei bine, acum, ştii eu am cumpărat cărbuni la cineva. Am făcut asta.’” Asta e bine, este foarte bine, dar aceea…Ceva trebuia să moară, pentru ca tu să trăieşti, şi numai prin actul acela poţi fi mântuit. Vreţi să ridicaţi mâna? Să spuneţi, „Cristos, eu renunţ acum la calea mea. Accept calea Ta. Vreau ca Tu să ai milă de mine când ajung la capătul drumului?” Bine. Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Dumnezeu să te binecuvânteze. Bine.
Acum vom face o rugăciune.
‚Ei bine, acum, ştii eu am cumpărat cărbuni la cineva. Am făcut asta.’” Asta e bine, este foarte bine, dar aceea…Ceva trebuia să moară, pentru ca tu să trăieşti, şi numai prin actul acela poţi fi mântuit. Vreţi să ridicaţi mâna? Să spuneţi, „Cristos, eu renunţ acum la calea mea. Accept calea Ta. Vreau ca Tu să ai milă de mine când ajung la capătul drumului?” Bine. Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Dumnezeu să te binecuvânteze. Bine.
Acum vom face o rugăciune.
E-131 You raise your hand, say, “I now want to accept the Holy Spirit in my life. I want to be robed in His righteous. When I get there that day, I won’t present myself and say, ‘Well, now, You know I bought somebody some coal. I done this.’” That’s nice, that’s very nice, but that…Something had to die, for you to live, and only through the act of that can you be saved. Will you raise your hand? Say, “Christ, I now forsake my own way. I accept Your way. I want You to have mercy on me when I come to the end of the road?” All right. God bless you, lady. God bless you. All right.
Now we’re going to have prayer.
Now we’re going to have prayer.
E-132 Acum, Neprihănite, Tată Ceresc, vreo şapte, opt, zece mâini s-au ridicat. Eu nu cunosc starea lor. Tu ştii totul despre ei. Eu nu ştiu. Dar ei au nevoie astăzi. Şi ei îşi dau seama că au nevoie, şi sunt dispuşi să vină şi să accepte ajutor la vreme de necaz; să vadă acea, ora măreaţă care este aproape acum, bombele atomice, lucrurile mari care ne aşteaptă.
E-132 Now, Righteous, Heavenly Father, some seven, eight, ten hands has went up. I do not know their status. Thou knowest all about them. I do not know. But they are in need today. And they realize that they’re in need, and they’re willing to come and accept help in a time of trouble; to see that, the great hour that’s at hand now, the atomic bombs, the great things that’s waiting for us.
E-133 Şi mă rog, Tată Ceresc, ca Tu să-i binecuvântezi pe aceşti oameni, şi astăzi să Îţi pui mâna peste ei şi să îndepărtezi de la ei fărădelegea şi îndoiala. Şi fie ca ei să arunce vechea lor manta mâncată de molii de ipocrizie, în care viermii şi greierii, şi moliile superstiţiilor şi bisericismului, au făcut găuri în ea, şi (ei) nu va mai ţine. Fie ca ei doar să o arunce, şi să se întindă şi să ia mantaua Domnului Isus. Să spună, „Mă încred în El. Mă înfăşor, nu în neprihănirea mea, nici în propriile mele gânduri. Ci, din acest ceas, eu mă încred în Tine.” Îngăduie ca ei să primească asta, Tată, căci cerem în Numele lui Cristos. Amin.
E-133 And I pray, Heavenly Father, that You will bless these people, and today lay Your hand upon them and take away all their iniquity and doubt. And may they throw away their old moth-eaten robe of self-righteousness, where the canker worms and the crickets, and the moths of superstitions and churchanity, have eat holes through it, and (they) it won’t hold any longer. May they just throw it away, and reach over and get the robe of the Lord Jesus. Say, “I trust in Him. I wrap myself, not in my righteousness, nor on my own thoughts. But, from this hour on, I’m trusting You.” Grant that they’ll receive it, Father, for we ask it in Christ’s Name. Amen.
