E-1 Şi discutam despre plecarea mea fie marţi seara fie miercuri dimineaţă să încep jos în Wichita, Kansas, vineri. Le-am spus că nu pot trece prin nord din cauza zăpezii. Şi ne gândeam auzind acest cântec începând „Crede numai.” Şi l-am privit şi am zis: „Naţiune după naţiune, limbi şi oameni au acest cântec cu care m-au chemat la platformă pentru ultimii zece ani sau mai mult.” Şi am zis: „Când… Dacă plec înainte să vină Domnul Isus, este aranjat ca atunci când mă vor pune în pământ, ei vor sta şi vor cânta ‚Crede numai' în timp ce mă duc în pământ.” Am zis: „Sper că atunci când, dacă voi ajunge în cer, că îl vom cânta când ajungem acolo, cei care au trecut.” Pentru că aceasta este cu adevărat ceea ce cred, este Domnul Isus.

E-2 Acum, suntem… Batistele şi lucrurile să se roage peste ele… Aceasta este o exprimare atât de mare a credinţei oamenilor. Sunt aşa multe lucruri pe care le-aş putea spune… O parte mare a slujbei mele, aproape, este trimiterea acestor batiste şi lucruri deoarece contactez mai mulţi oameni. Şi am… A fost spus de multe ori „Frate Branham, Fratele Roberts sau Fratele Allen, sau câţiva dintre ceilalţi oameni se vor ruga pentru cinci sute în timp ce tu o faci pentru trei sau patru.” Păi, aceasta poate că este adevărat. Dar ştiţi, ei fac ceea ce le spune Dumnezeu să facă, şi eu fac ceea ce-mi spune Dumnezeu să fac. Deci eu… Slujba mea este puţin diferită. Dar contactez mulţi oameni în acest fel, prin batiste şi şorţuri şi hăinuţe. Şi sunteţi bine-veniţi să le trimiteţi la mine acasă oricând, dacă doriţi, doar: Jefersonville, Indiana, Oficiul Poştal 325. Dar dacă este doar Jeffersonville, vor veni la mine. Şi apoi… Deci ne bucurăm, şi le expediem, oh, mii de ele săptămânal, în toată lumea. Şi un mare succes a fost realizat de oamenii care cred şi au credinţă în Dumnezeu pentru vindecarea lor.

E-3 Şi acum, ne vom ruga peste acestea înainte să plecăm în această după-amiază, şi puteţi să le luaţi.
Dar dacă se întâmplă să nu puneţi una sus aici, doar scrieţi-mi acasă. O să vă fie trimisă absolut gratuit. Nu trebuie să plătiţi nimic pentru ceea ce avem, nimic. Nici un serviciu nu este taxat, nici o taxă pentru nimic. Avem câteva cărţi. Băieţii mi-au spus acum câteva minute, a mai rămas doar o jumătate de cutie pentru luni… Nu le vom vinde duminică. Şi pozele, doar câteva rămase, pentru luni sau marţi. Şi apoi… Cumpărăm acestea de la cei care le tipăresc. Şi le dăm pentru preţul la care le cumpărăm de cel puţin patruzeci de cenţi. Aduceţi-le… Oamenii nu au banii şi ei le doresc oricum, le dăm oricum. Dumnezeu o compensează cumva. Deci nu este preţ pe nimic. Simţiţi-vă liberi să trimiteţi pentru orice sau oricum vă putem ajuta să vă facem viaţa puţin mai bună, să facem încercările puţin mai uşoare, pentru asta sunt aici. Sunt aici să o fac.

E-4 Îmi doresc să fi putut să merg personal acasă cu fiecare dintre voi şi să vă vorbesc puţin. Mi-ar plăcea să fac aceasta, dar nu o pot face. Dar sunt sigur că înţelegeţi aceasta. Deci este un lucru pe care puteţi să-l faceţi pentru mine: aceasta este să vă rugaţi pentru mine. Deoarece acesta este lucrul de care am nevoie mai mult decât orice ştiu, rugăciunea.
Sunt foarte răguşit. Şi am mers aşa mult, cum am spus, timp de patru luni aproape fără o noapte liberă, doar mergând tot timpul, predicând, rugându-mă pentru bolnavi. Şi este… Cu siguranţă că poţi să observi o diferenţă după ce ai predicat aşa mult. Vă puteţi imagina, în plus, serviciile de vindecare sunt de două ori mai grele pentru mine decât predicarea.

E-5 Deci în această după-amiază, cu voia Domnului, am ales un text micuţ doar ca să le vorbim oamenilor puţin. Şi apoi, serviciile de vindecare şi aşa mai departe vor începe din nou mâine. Nu ştim ce va face Domnul nostru. El ar putea să coboare chiar în această după-amiază şi să aibă cel mai mare serviciu de vindecare pe care l-am avut vreodată. Nu ştim. El doar o face în felul Său. Doar încercăm să- I urmăm călăuzirea.

E-6 Şi acum, înainte de a deschide binecuvântatul Său Cuvânt în felul în care punem…?... să citim, lăsaţi-ne să vorbim doar puţin cu El prin rugăciune în timp ce ne aplecăm capetele. Binecuvântatul nostru Tată ceresc, îţi mulţumim pentru privilegiul pe care-l avem de a veni în această arenă mare, plăcută, în această după-amiază, un acoperiş deasupra capetelor noastre, şi să fim adunaţi în Numele Fiului Tău, Domnul Isus. Şi să ştim că în aceste ore întunecate şi înspăimântătoare în care trăim, la sfârşitul epocii, că există încă mii de oameni care Te cred şi aşteaptă venirea Ta apropiată. Şi simţim astăzi, că acesta este Alesul, crema recoltei, la Oakland şi este în jurul celor care s-au adunat aici în această după-amiază. Ei au venit pentru un scop: să asculte Cuvântul lui Dumnezeu şi să aibă părtăşie cu El.

E-7 Şi umil ne rugăm, Părintele nostru, că Tu vei prelua acest serviciu în mâinile Tale, controlul Tău propriu, şi Îţi vom da gloria. Sfinţeşte glasul care va vorbi. Cu adevărat este în întregime al Tău; este tot ceea ce am, Tată, dar Îţi este dat. Şi sfinţeşte urechile care vor auzi, şi fie ca toate inimile să primească. Şi fie să nu fie interpretat ca un Mesaj al omului, dar ca unul de la Dumnezeu. Pentru că ascultăm şi aşteptăm să auzim tot ceea ce putem pentru instrucţiuni, ca să putem sta înaintea Ta, sfinţi şi fără pată în această oră care se apropie repede. Cerem aceste binecuvântări în Numele lui Cristos. Amin.

E-8 Din cartea lui Ezechiel, capitolul al 36-lea şi versetul al 26-lea, voi citi o bucată mică [O profeţie este dată - Ed.] Amin. Mulţumiri să-i fie lui Dumnezeu pentru acest Cuvânt. Şi întotdeauna ne încurajează. Acum, obişnuiam să cântăm un cântec: „Să ne încurajăm, pentru că nu suntem lăsaţi singuri.” Aşa este. Domnul este aici. Credem aceasta.
Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră, şi vă voi da o inimă de carne.
Voi pune Duhul Meu în voi, şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele.
Fie ca Domnul să adauge binecuvântările Sale la citirea Cuvântului. Ezechiel capitolul al 36-lea şi versetele 26 şi 27.
Acum, dorim să vorbim în această după amiază despre acest măreţ, puternic prooroc, Ezechiel, şi proorocia sa. Şi acum, ştiţi că profeţii Bibliei au fost priviţi ca vulturii lui Dumnezeu.

E-9 Acum, în studiul naturii, aşa cum am predicat, deoarece a fost prima mea Biblie care să mă conducă la Cristos. Niciodată nu am avut o Biblie în casa noastră. Şi aveam douăzeci de ani, niciodată nu am văzut o Biblie, din câte ştiu, în casa noastră. Nu am fost deloc religioşi. Părinţii mei au fost înainte Catolici. Şi au părăsit biserica, s-au căsătorit în afara bisericii şi s-au dus. Şi ei nu au avut nici o religie. Şi apoi, Domnul prin harul Său m-a ridicat. Şi m-a făcut să-L iubesc. Oh, niciodată nu pot… Este ceva în interiorul meu care mă ţine: dragostea lui Dumnezeu.
Şi acum, în studiul naturii, văd unde a fost marea înţelepciune a lui Dumnezeu, a fost să mă lase să înţeleg lucrurile naturale, aşa că fără nici o educaţie, am putut apoi să fiu capabil să înţeleg lucrurile supranaturale. Pentru că toate lucrurile în supranatural, sau natural, sunt modele ale lucrurilor în supranatural. Nu ştiu dacă o pricepeţi sau nu, dar acesta este adevărul. Totul pe pământ este făcut din ceva de sus. Şi modelele şi aşa mai departe, sunt umbre. Propria noastră umbră aici pe acest pământ este… Ce suntem acum este doar un model a ceea ce vom fi în acea înviere glorioasă, când tot păcatul şi boala şi necazurile şi moartea sunt terminate.

E-10 Şi un vultur era un model al profetului. Acum, vulturul este o pasăre puternică. Şi una dintre cele mai triste privelişti pe care am văzut-o în viaţa mea a fost la Grădina Zoologică Cincinnati. Băiatul meu îmi spunea acum câteva momente, ei au una chiar lângă lac, şi un loc micuţ unde ei ţineau nişte animale captive, ca o mică grădină zoologică. Şi nici măcar nu vreau să văd. Dacă urăsc ceva să văd, este ceva închis în cuşcă. Şi urăsc să văd Creştinii închişi. Dacă-i daţi canarului toată mâncarea ortodoxă pe care i-o puteţi da, şi apoi îl ţine-ţi într-o cuşcă, ce bun îi va face, să-i daţi mâncare bună, să-i faceţi aripile puternice, dacă nu-i veţi da spaţiu să zboare? Deci asta este ceea ce cred despre un Creştin închis în cuşcă. Ar trebui să fim liberi. Dacă studiem Cuvântul, şi credem Cuvântul, ne dă spaţiu. Sigur. Să ieşim şi să ne mişcăm; exersându-ne credinţa.

E-11 Apoi am observat această pasăre mare, puternică, vulturul, şi cum îşi întindea marile aripi şi lovea cuşca; şi cădea pe spate, şi privea sus către cer. Şi lovea din nou până când toate penele cădeau de pe aripile sale, şi - şi capul său era plin de răni, şi stătea întins pe spate. Când lovea marile bare şi cădea înapoi, el privea sus; şi ochii săi, obosiţi, priveau cerul, deoarece el este o pasăre cerească. El poate zbura mai sus decât orice pasăre care există. De ce, uliul nu este pe măsura lui în nici un fel. Nici o pasăre de pe pământ nu poate zbura cu vulturul. El se duce departe în aer. Nici o altă pasăre nu ar rezista; el nu este construită pentru acest fel de altitudine. Ar muri dacă s-ar duce sus acolo. Aerul este aşa dens, el nu ar putea respira; ar pieri şi ar cădea pe pământ. Dar vulturul este făcut o pasăre care se avântă în cer.

E-12 Acum, dacă veţi pricepe ceea ce spun în această după-amiază, intenţionez ca ea să fie o lecţie pentru oameni, aşa cum Domnul mă va lăsa să vorbesc. Vedeţi, darurile şi chemările sunt fără pocăinţă. Avem nevoie de mierle. Avem nevoie de pantaruşi. Avem nevoie de toate celelalte păsări şi de vulturi. Dar vulturul nu se poate abţine deoarece este un vultur; Dumnezeu l-a făcut un vultur. Şi nu este nevoie de nici o altă pasăre să încerce să se întreacă cu el, deoarece ele nu pot merge aşa departe. Şi nici vulturul nu poate să fie rapid şi ascuţit ca micuţele colibri. Dar totul îşi are locul. Şi orice dar al bisericii îşi are locul. Deoarece unul este un vultur, şi altul altceva, şi altul altceva, cu toţii lucrează împreună în marea economie a lui Dumnezeu pentru bine, totul. Dar acum, dacă pasărea colibri încearcă să fie un vultur, ea se va distruge. Şi dacă vulturul încearcă să fie o pasăre colibri, el se va distruge. Vedeţi? Şi dacă porumbelul încearcă să fie o vacă, el va muri. Vedeţi? Şi corbul nu poate fi un porumbel. Deci vedeţi. Suntem diferiţi, şi Dumnezeu ne face aşa.

E-13 Dar vulturul… Vorbim despre el acum. Dumnezeu şi-a asemănat profeţii Săi cu vulturii. Acum, motivul pentru care El i-a comparat aşa, deoarece cu cât vă înălţaţi mai mult cu atât mai mult puteţi vedea. Dacă vă puteţi înălţa aşa mult deasupra pământului, puteţi vedea întregul pământ cum este rotund. Şi cu cât vă înălţaţi mai mult cu atât mai mult puteţi vedea. Şi Dumnezeu şi profeţii Săi ai Vechiului

Testament, care: „Dumnezeu în diferite timpuri, în diferite feluri a vorbit părinţilor prin profeţi. Dar în ultimele zile ne-a vorbit prin Fiul Său, Isus Cristos.” Şi eu… Cum profeţii Vechiului Testament s-au înălţat mult deasupra în Duhul, înalt, ei pot vedea mai departe şi vor vedea lucrurile care vin. Dumnezeu îi va înălţa.
Şi acum, dacă vulturul ar putea vreodată să zboare la o înălţime atât de mare, şi ochii săi nu erau conformi cu abilitatea zborului său, atunci nu i-ar face nici un bine să zboare sus acolo dacă el ar fi orb când ar ajunge sus acolo. Dar ochii săi sunt făcuţi să se compare cu tot restul corpului său. Şi când el ajunge sus, el vede, şi poate privi departe.

E-14 Şi profetul Vechiului Testament se va ridica în Duhul, şi se va înălţa, şi va vedea lucrurile care se vor împlini. Şi Ezechiel a fost unul dintre vulturii lui Dumnezeu, profeţii Săi. Şi el se va îndepărta, şi el poate vede departe, şi chiar a văzut tot drumul în jos până în epoca noastră. Aproape la o departare de două mii cinci sute de ani putea vedea, aşa cum s-a ridicat în Duhul lui Dumnezeu. Şi a văzut ziua în care trăim, şi de aceea el a putut să o scrie. Şi o putem privi în timp ce se împlineşte. Ce au zis profeţii Bibliei, fiecare Cuvânt se va împlini. Uneori noi… Este greu pentru noi să o credem, dar Dumnezeu o va face oricum, deoarece este Cuvântul Său. Şi El este toată înţelepciunea, El este infinit; El înţelege; ştie ce a fost şi ce va fi. De aceea, El a putut predestina să facă totul să meargă pentru binele Său.

E-15 Acum, un om este pe baza moralei libere - agenţiei morale libere. Şi el nu poate… Dumnezeu nu putea să ia un om şi să spună: „Acum, te voi face să faci aceasta. Te voi face să fii un om pierdut. Te voi face să fii un om salvat.” Aceea nu ar fi natura lui Dumnezeu. Nu. El nu doreşte ca vreunul să piară, dar El vrea va toţi să se pocăiască. Dar dacă El era… Fiind infinit aşa cum este, El a ştiut de la început cine va pieri şi cine nu va pieri, deoarece El a ştiut ce va face. Acum, El nu doreşte ca să fie în acest fel; El vrea ca toţi să se întoarcă la El, dar ştie cine va veni şi cine nu. Deci de aceea, El putea prin cunoştinţa mai dinainte, putea să facă totul să lucreze conform cu planul Său. Oh, nu sunteţi bucuroşi de un asemenea Tată?

E-16 Doar gândiţi-vă, la fiecare dintre voi cei de aici astăzi care aveţi numele în Cartea Vieţii a Mielului, niciodată nu l-aţi pus acolo; şi predicatorul vostru niciodată nu l-a pus acolo; nici biserica voastră nu l-a pus acolo; dar Dumnezeu l-a pus acolo. Şi când a făcut-o Dumnezeu? Este scris în Cartea Mielului. Câţi cred aceasta? Nu există suficientă gumă de şters, sau orice este, în lume să o scoată de acolo. Priviţi. Dumnezeu v-a pus numele în Cartea Vieţii la întemeierea lumii, a zis Biblia. Suntem nimic. Nu am avut nimic de-a face cu ea; nu am avut nimic de-a face cu ea; Dumnezeu, Însuşi, a făcut-o la întemeierea lumii când El a junghiat Mielul. Prin predestinare El a ştiut căci Cristos va fi aici, şi El a fost numit Mielul lui Dumnezeu, înjunghiat de la întemeierea lumii. Şi fiara va înşela pe toţi cei care locuiesc pe pământ ale căror nume nu sunt scrise în Cartea Vieţii a Mielului de la întemeierea lumii.

E-17 Îmi doresc ca voi Penticostalii să vedeţi aceasta. Acesta este un lucru în care sunteţi scurţi. Asta este ceea ce aduce teama şi necazul pentru voi. Oh, spuneţi: „Frate Branham, îmi este teamă că vei ieşi în adâncul sfârşit al securităţii eterne, şi toate acestea.” Oh, nu, nu trebuie să vă îngrijoraţi de aceasta dacă vă ţineţi inima în Biblie, nu o va face. Aşa este. Este Cuvântul lui Dumnezeu.
Şi un om spune: „Păi, sunt salvat. Fac doar ce…” Întotdeauna fac ceea ce vreau să fac. Şi dacă ştiu că motivele mele sunt greşite, atunci mă întorc la altar. Deoarece este Dumnezeu în mine, vreau să fac numai acele lucruri care îi plac lui Dumnezeu. Este natura persoanei care o face să facă ceea ce face. Aceea este natura.

E-18 Şi la început Dumnezeu cunoştea toate persoanele care vor fi vreodată pe pământ la început. El a cunoscut fiecare muscă, fiecare purice, tot ceea ce va fi vreodată. El este infinit, şi El ştia totul. Şi de aceea, ziua în care numele noastre sunt în Cartea Vieţii a Mielului, ele au fost puse acolo înainte de întemeierea lumii.
Şi Evanghelia să fie predicată nu înseamnă nimic altceva decât pescuirea tuturor peştilor din lac, cum a spus Isus. Împărăţia cerului este… Spuneţi care este sensul predicării atunci? Un predicator îşi are partea lui de făcut. El are… Împărăţia cerului este ca unul care aruncă o mreajă şi o trage. Acum, sunt aşa mulţi peşti în acel lac, şi când ultimul este scos, acesta este sfârşitul. Acum, un predicator doar aruncă mreaja; el trage. În această mreajă mare, Biblia învaţă, el aduce totul. El trage păianjeni de apă, broaşte, şerpi, şopârle, broaşte ţestoase, mormoloci şi peşti. Acum, nu sunt eu cel care trebuie să determin sau să judec, să spună c

E-19 are este peşte şi care este mormoloc. Dar dacă îi veţi observa - dacă doar îi veţi observa, natura care este în ei va dovedi ce sunt. Aşa este. Într-adevăr aşa este.
Urmăriţi un mesaj al Evangheliei mergând înainte. Mulţi vor veni la altar. Sigur, mreaja i-a prins. Doar puţin, va fi un bătrân Frate Broască Ţestoasă ridicându-şi capul să spună: „Nu am crezut-o la început.” El era o broască ţestoasă de la început; asta este tot.

Şi şarpele va spune: „Ştiţi, pur şi simplu este ceva cu acel lucru vechi holy-roller pe care nu-l pot suporta.” Şarpe de la început… Aşa este. Şi vechiul păianjen de apă începe să plop, plop, plop, clung, clung, întorcându-se. A fost aceea de la început. Când mreaja a mers peste ei, ei erau acolo. Asta este corect. Dar peştele era un peşte când mreaja a trecut peste el. Pescuim după peşti. Dumnezeu este Cel care determină.

E-20 Şi aceasta este… Dacă această religie Creştină stă să-şi ia poziţia fermă pe abilitatea intelectualilor, apoi nu vom avea nevoie de Duhul Sfânt. Aşa este. Dacă credinţa Creştină există pe baza programelor educaţionale, pe baza denominaţiunilor, şi aşa mai departe, şi a construirii clădirilor mari, şi orice avem astăzi, atunci nu avem nevoie de Duhul Sfânt să conducă biserica lui Dumnezeu. Aşa este. Atunci este cel mai bun lucru pe care noi putem să-l facem, dacă va fi cazul, suntem în programul corect. Să avem toate persoanele care pot să înceapă o denominaţiune, să o facem. Să construim cele mai mari biserici pe care le putem avea. Şi să avem cei mai deştepţi predicatori pe care-i putem obţine. Să avem cei mai buni oameni cu diplome pe care-i putem avea. Să-i dăm afară pe sărmani, şi aşa mai departe în străzi, şi să-i luăm pe cei mai bine îmbrăcaţi, şi pe oamenii cel mai bine poziţionaţi mintal pe care-i avem, pe cei mai buni intelectuali, dacă de asta trebuie să fie condusă biserica - intelectuali.

E-21 Dar, frate, acest măreţ Duh nou despre care vorbim, această măreaţă biserică nouă pe care Ezechiel a văzut-o aici, nu trebuia să fie condusă de intelectuali. Trebuia să fie condusă de Duhul Sfânt. Şi apoi, dacă Duhul Sfânt trebuie să conducă biserica, nu avem nevoie de aşa multă ceartă despre denominaţiuni, şi despre intelectuali, şi cine poate spune: „Amin” cel mai drăguţ, şi se îmbracă cel mai bine. Nu avem nevoie de aceasta.
Atunci să facem ceea ce a spus Isus să facem. Mergeţi pe străzi şi pe străzile laterale, şi luaţi ologii, orbii, muţii, săracii, şi orice altceva şi aduceţi-i înăuntru. Pentru că măreaţa cină va fi aşezată în una dintre aceste zile. Avem nevoie de aceasta. Acesta este felul de religie de care avem nevoie. Apoi ne mirăm cum o primim.

E-22 Acum, niciodată nu ni s-a poruncit să producem roade. Nu, domnule. Dumnezeu nu a zis niciodată să producem roade. Trebuie să purtăm roade. Şi este o diferenţă destul de mare între producere şi purtare. Acum, producem educaţie. Producem psihologie. Producem intelectuali, forma exterioară. Dar să porţi roade, trebuie să iasă din interior. Încercăm să o ungem către exterior. Dar biserica lui Dumnezeu nu este construită aşa; vine din interior. Mărul nu vine din exteriorul pomului; vine din interior în afară. Viaţa pomului arată ceea ce este. Şi este cunoscut după roadele pe care le poartă.
Şi biserica este cunoscută astăzi… Are o experienţă intelectuală exterioară de seminar, cei mai bine instruiţi învăţaţi pe care i-am avut vreodată. Şi biserica are cele mai slabe amvoane pe care le-a avut în vreo epocă. Aşa este. Este deoarece încercăm să o controlăm prin intelect. Acesta nu este programul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a intenţionat-o.
Acum, priviţi. Voi spuneţi: „Ce putem face, Frate Branham? Ce o face?” Am zis în această după-amiază că voi vorbi despre „De ce unii oameni nu pot păstra victoria.”

E-23 Acum, observaţi. Acum, biserica nu are nevoie de lustruire. Nu are nevoie de o înfrumuseţare. Are nevoie de o naştere. Are nevoie de o convertire. Ceva trebuie să se întâmple. Nu doar ca să întărească graniţele noastre, nu pentru a aduce noi membri: o trezire nu este pentru a aduce membri noi. O trezire este pentru a trezi ceea ce avem. De asta avem nevoie cel mai mult.

E-24 Nu cu mult timp în urmă în Chicago, stăteam lângă măreţul, faimosul Lac Michigan. Şi am observat
cum acele valuri săreau şi ţopăiau. Şi m-am gândit: „Oh, Doamne. Lacul are o trezire astăzi.” Şi am stat acolo; era cineva care stătea cu mine.
El a zis: „Scuză-mă, Frate Branham?” Am zis: „Lacul are o trezire.”
„De ce,” a zis el: „ce vrei să zici printr-o trezire?”
Am zis: „Priveşte cum sare şi ţopăie, ciocnindu-şi valurile înainte şi înapoi, şi repezindu-se unul spre altul, doar bucurându-se.”
Şi el a zis: „Păi, ce vrei să zici, o trezire?”
Am zis: „Înseamnă că are un timp de bucurie.” Şi am zis: „Dar aminteşte-ţi, nu este nici o picătură de apă în plus în săritura ei, ca atunci când este liniştită.” Aşa este.
Acum, săriturile noaste şi strigătele şi lauda adusă lui Dumnezeu sunt minunate dacă încă putem avea aceeaşi cantitate de apă când revenim pe pământ din nou. Aşa este. Biserica nu este construită pe bucurie şi pe dansurile balonaşelor, dar este construită pe botezul Duhului Sfânt, dragostea lui Dumnezeu.

E-25 „Păi,” spuneţi voi, „ce bun face o trezire atunci?” Dacă aţi observat, de fiecare dată când marea are o trezire, sau lacul (doar se agită înapoi şi înainte), este pentru ca să arunce toată mizeria afară din ea. După ce s-a terminat trezirea, gunoiul zace pe mal. Se curăţă în trezire. Şi Dumnezeu ştie că biserica viului Dumnezeu are nevoie de o trezire, pentru că foarte multă prostie trebuie să fie eliminată din ea. Aşa este.
Ce realizează trezirea? Ce face lacul să se agite? Este deoarece vine un vânt. Aşa este. Vântul coboară din cer şi îi dă o trezire. Asta este ceea ce face biserica. Când un vâjiit de vânt puternic a coborât din cer, într-o zi, o trezire Penticostală a izbucnit. De asta avem nevoie astăzi, de un alt vâjiit de vânt puternic pe biserica Penticostală să ia ismurile micuţe şi diferenţele mici din ea, astfel încât dragostea lui Dumnezeu să poată avea felul corect. Aruncaţi toată mizeria pe maluri şi curăţaţi-o, şi să începem din nou.

E-26 În timpul Bibliei când cel care bătea aurul obişnuia să… Ei obişnuiau să ia aurul înainte de a avea topitoarele, şi cel care-l bătea lua aurul, îl răsucea, îl bătea, şi îl bătea până când toate reziduurile ieşeau din el. Şi cum ştia că a ajuns la aurul cu adevărat bun, toată pirita şi aurul prostului şi aşa mai departe era eliminată din el, cel care-l bătea putea să îşi vadă reflecţia sa în el. Atunci el ştia că este curat. Ascultaţi, scumpii mei prieteni, astăzi când Duhul Sfânt (care este Bătătorul) va bate biserica cu Evanghelia până când reflecţia lui Isus Cristos străluceşte în biserică, apoi ea este pură din nou. Aşa este. Dar avem prea multă pirită, şi cupru şi alte lucruri în folosinţă încă. Trebuie să fie scoase şi numai bătătorul o poate face. O trezire este ceea ce avem nevoie.

E-27 Acum, nu puteţi aduce un mesaj al acestui nou-nouţ botez al Duhului Sfânt într-o biserică uscată,
formală, cu crezuri. Pur şi simplu nu o puteţi face. Şi acum… Acum, amintiţi-vă, vă iubesc cu toată inima mea, şi sper că Dumnezeu vă va lăsa să ştiţi. Dar am un copilaş acasă, mergând pe doi ani. Dacă l-aş vedea că greşeşte şi nu l-aş corecta, nu l-aş iubi. Aşa este. Copiii voştri…
Şi vreau să spun aceasta: că măreaţa mişcare a bisericii lui Dumnezeu în această naţiune s-a transformat în două părţi: Una dintre ele a devenit aşa de rigidă şi încordată şi intelectuală; şi cealaltă a mers vertical în capătul celeilalte părţi. Exact aşa este, frate. Aşa este. A mers vertical în partea fanatică… Nu există cale de mijloc.

E-28 Am făcut remarca aceea cu ceva timp în urmă, şi un bun prieten de-al meu, Roy Weed, prezbiterul statului Indiana, al Adunările lui Dumnezeu, el a zis: „Am auzit pe cineva spunând că ar trebui să conduci pe mijlocul drumului.” El a zis: „Ştiţi că nu este o etică bună. Un om în mijlocul drumului va fi călcat.” L- am întâlnit; am zis: „Dar priveşte, scumpul meu frate, vă gândiţi aşa mult la lucrurile lumii când singurul fel în care puteţi judeca lucrurile este după felul cum arată.”
Acesta este un drum cu sens unic. Nimeni nu se întoarce; ori mergeţi pe el ori pe lângă. Aşa este. Ori pe o cale ori pe cealaltă, veţi fi ori rigid, formal, ieşit din fundul acestei căi, sau veţi continua cu Cristos. Nu vă întoarceţi şi reveniţi înapoi; nimeni nu se întoarce. Doar mergeţi înainte. Nu aveţi pe nici unul dintre ei întorcându-se.

E-29 Acum, observaţi, prieteni, avem nevoie de o nouă mulţime de oameni consacraţi. Asta este ceea ce avem nevoie. Acum, mesajul astăzi, poate dacă am… Dacă preşedintele ar veni în acest oraş, el ar putea spune cinci cuvinte despre ceva: „Ar trebui să secaţi acest lac” sau ceva asemănător, şi ei vor începe să dreneze acest lac deoarece preşedintele a spus aşa. „Ei ar trebui să facă un pasaj subteran aici sau altceva.” Ei o vor face deoarece preşedintele a zis aşa.
Dar, frate, astăzi citim dintr-o Carte care este mai importantă decât toate cuvintele preşedintelui. Este… Că preşedintele nostru are grijă… Îl iubesc pe preşedintele nostru, cred că este un om minunat. El face acele lucruri, dar de o importanţă naţională. Dar despre ce vorbesc eu; mă adresez nu oficialilor oraşului în sensul de a avea grijă de oraşul lor; vorbesc bisericii lui Dumnezeu prin Cuvântul lui Dumnezeu. Aici este locul unde trebuie să schimbăm.

E-30 Acum, nu puteţi aduce mesajul la forma veche de credinţă. Isus a spus aceasta cu mult timp în urmă în Biblie. El a zis: „Nu puteţi pune vin nou în burdufuri vechi.” De multe ori m-am întrebat ce înseamnă aceasta. Ce a intenţionat Domnul nostru când a zis: „Puneţi vin nou în burdufuri vechi?” Păi, m-am gândit ce diferenţă face. Deoarece, astăzi, avem numai sticle. Şi indiferent dacă este nou sau vechi nu contează. Dar când am vizitat ţările estice, orientul, am aflat că burdufurile de apă ale acelei zile erau făcute din piele de animal. Şi apoi, când pielea de animal era o piele proaspătă şi nouă… Sau când devenea veche şi uscată şi fixată, să luaţi vinul cel nou, nefermentat şi să-l puneţi acolo cu acel vin nou, nefermentat, încă mai avea germenul de viaţă în el. Şi când începea să fermenteze, de ce, burdufurile vechi care erau aşa fixate şi rigide, de ce, avea loc o explozie. Nu-l putea ţine, şi doar exploda. Şi aţi… Vinul se irosea şi burduful pierea.

E-31 Acum, în acest fel este astăzi. Nu puteţi lua această mlădiţă Penticostală nouă, născută din cer şi să o amestecaţi cu acel crez din vechime. De ce, dacă o faceţi, mergeţi să predicaţi despre botezul Duhului Sfânt, vindecarea Divină, şi semnele şi minunile, acea piele veche va încerca să se întindă şi va exploda: „Zilele miracolelor au trecut. Nu o mai pot suporta. Nu mai pot suporta această predică.” Explodează, afară pe uşă se duce. Aşa este. Nu o puteţi face. Dar ca să puneţi un vin nou al Cincizecimii, trebuie să aveţi burdufuri noi. Corect. Şi burdufuri noi în piei noi; încă are ulei de animal în el. Şi această piele nouă se va întinde. Şi când începeţi să predicaţi despre botezul Duhului Sfânt, dragostea lui Dumnezeu, vindecarea Divină, semnele şi minunile, o piele nouă… Când Biblia spune: „Isus Cristos acelaşi ieri, azi şi în veci,” pielea nouă va spune: „Amin.” Aşa este. Se va întinde.
Pielea cea veche va spune: „Dr. Jones nu o învaţă aşa.” Vedeţi? Acolo sunteţi. Asta este diferenţa.
Astăzi avem nevoie de un set nou de piei de animal. Aşa este. Să predice un mesaj Penticostal…

E-32 Acum, Cincizecimea nu este la denominaţiunea voastră. Cincizecimea este o experienţă. Nu este o denominaţiune. Cincizecimea este ceea ce primiţi. Aşa este. Este pentru Metodişti; Baptişti, Lutherani, Catolici; atât de mulţi Penticostali, şi uneori cu mult mai mulţi, decât aceia care se numesc Penticostali. Aşa este. Este o experienţă, când o puteţi primi. Oh, şi când acea viaţă începe să lucreze, şi citiţi în Biblie, spune: „Eu sunt Domnul care vindecă toate bolile.”
Atunci pielea cea nouă, în timp ce acea viaţă începe să intre, se întinde şi spune: „Amin, o cred, Doamne.”

E-33 Dar acum, dacă sunteţi toţi îndoctrinaţi cu tot felul de fluide îmbălsămătoare care au fost pompate în voi, atunci primul lucru, ştiţi, de ce… Ştiţi, întotdeauna mi-a părut rău pentru un om mort. Am mers în jurul unor morgi şi privesc la aceasta. Cred că omul este mort când îl duceţi acolo, şi apoi ei injectează foarte mult fluid în el ca să fie siguri că rămâne mort. Şi aşa se întâmplă cu unele dintre aceste biserici de astăzi din toată America. Ele sunt moarte încă de la început. Şi când mergeţi acolo, ei vor pompa în voi vechiul lor fluid intelectual, îmbălsămător, ca să fie siguri că rămâneţi aşa.
Astăzi avem nevoie de puterea învierii Cincizecimii de modă veche a Duhului Sfânt. Aşa este. Trebuie să suferim dureri foarte mari deşi ne putem întinde în Domnul. Oh, nu-mi place să fiu aşezat (da, domnule) într-un loc unde nu poţi spune: „Amin” sau… [Fratele Branham murmură de două ori - Ed.] Oh, mă calcă pe nervi să fac aceea.

E-34 Aici, nu cu mult timp în urmă în Kentucky, o micuţă biserică Metodistă sus acolo care avea cu adevărat Duhul… Şi un cuplu tânăr s-a căsătorit în afara acestei biserici, şi ei au dus scrisoarea jos în Louisville. Şi ei le aveau într-o biserică mare de oraş unde ei erau aşa de (oh, nu ştiu), aşa de rigizi şi rituali.
Şi într-o zi acea micuţă mamă din Kentucky a coborât să-şi viziteze băiatul şi nora. Şi, desigur, ei mergeau la biserică din când în când. Au rămas acasă, şi priveau la televizor cum fac ceilalţi, şi stăteau departe de adunarea de rugăciune, doar un Creştin normal, nominal, ca prea mulţi din America noastră de astăzi. Aceştia sunt Metodişti, Baptişti, Penticostali şi toţi. Este adevărat. Exact aşa este. Stăm acasă să privim aceasta sau să facem aceea sau plecăm într-o scurtă călătorie; este prea cald să mergem la biserică, sau ceva asemănător. Nu mă simt bine. Te vei simţi mai rău decât aceasta în una dintre aceste zile când sunteţi condamnaţi la bara judecăţii. Aşa este.

E-35 Şi acolo… Această mamă bătrână, ştiţi, ea a vrut să meargă la biserică. A zis: „Păi, dragă, unde mergi la biserică?”
Păi, ei spun: „Mamă, mergem la măreaţa Biserică Trinitară Metodistă chiar aici pe colţ.”
„Oh,” spune ea: „trebuie să merg la biserică dimineaţa.” Ea a zis: „Este Sabatul şi trebuie să merg.”
Şi apoi, când a venit duminică dimineaţa, ei au luat-o pe mamă acolo, şi rochia ei sus în jurul gâtului în acest fel, şi mânecile lungi. Şi când ea a intrat, uşierii au căzut pe spate cum se spune: „Păi, ce a făcut, de unde a căzut aceasta? De la care magazin de antichităţi aţi adus-o?” Şi ea a intrat acolo; părul ei pieptănat în spatele capului şi faţa ei aşa netedă ca coaja cepei. Şi ea a mers chiar pe acolo şi s-a aşezat.

E-36 Slujitorul a urcat cu sutana sa, ştiţi, şi gulerul întors. Şi el a urcat acolo şi a zis: „Acum,” a zis: „adunarea mea preaiubită, să intrăm în închinare.”
Şi micuţa doamnă a zis: „Păi, glorie.” Cu toţii au privit în jur, şi-au întins gâturile parcă erau o mulţime de gâscani canadieni, şi au privit în jur să vadă ce s-a petrecut. Se întrebau ce s-a întâmplat.
Şi slujitorul a zis… [Fratele Branham îşi curăţă gâtul - Ed.] El a zis: „Trebuie să o încerc din nou.” Şi el a zis: „Păi, acum,” el a zis: „acum, doamnelor şi domnilor, astăzi credem că Isus Cristos este măreaţa Unitate în mijlocul nostru.”
Ea a zis: „Păi, glorie lui Dumnezeu. Amin.” Şi băiatul a stat acolo cu capul aplecat, fata cu capul aplecat. Ei nu ştiau ce s-a întâmplat.
Şi el a zis… Uşierul a venit în jur şi a zis: „Doamnă, îl întrerupi pe slujitor. El nu poate predica.”

E-37 Este o diferenţă destul de mare între el şi mine. Dacă ei nu strigă „Amin,” eu nu pot predica. Acesta este singurul lucru pe care-l ştiu. Nu ştiu unde stau. Cred că-mi place să aud… „Amin,” înseamnă: „Aşa să fie.” Cuvântul ţinându-se şi intrând în inimă. Şi, ştiţi, doar mă întreb… Ea poate nu avea… Poate că numele ei nu a fost aşa de important pe acest pământ încât să fie în „Cine este cine?,” dar, îmi imaginez că este scris în Cartea Vieţii a Mielului. Prefer să îl am pe al meu acolo decât în toate „Cine este cine?” care sunt în lume. Corect. Da. Mai degrabă îl am în Cartea Vieţii a Mielului. Da. Acolo este locul să-l obţinem.

E-38 Cu ceva timp în urmă am fost sus în nordul provinciei British Columbia, şi o scenă mi-a apărut înainte care pur şi simplu m-a îngrozit. Mai întâi, urmăream un bătrân urs grizzly pe un cal. Şi bătrânul urs era hotărât să nu-i fac o fotografie. Dar m-am gândit că aş putea. Dar nu m-am putut apropia suficient de mult. Şi călăream pe un cal mic, oh, cam în vârstă de trei ani, care tocmai se lovise, şi încerca din răsputeri să mă arunce. Şi am mers către prăpastie, eu încercând să îndepărtez acest urs bătrân. Şi m- am întors. Credeam că nu voi reuşi, dar am făcut-o. Deci m-am întors, şi m-a prins noaptea. Şi am urcat sus pe un deal, şi am început să privesc în jur. Şi m-am gândit: „Pe unde am venit?” Acum, ştiţi, nu v-aţi dori să fiţi întorşi sus acolo, deoarece veţi merge cinci sute de mile fără drum sau nimic. Deci am zis: „Mă întreb în ce direcţie…” Şi era cam înnorat, fusese ceaţă, şi acesta este motivul pentru care a trebuit să mă apropii de bătrânul urs să-i fac poza. Şi am privit în jur; m-am gândit: „Păi, sunt sigur că aceasta este direcţia corectă.” Am călărit puţin, şi ceaţa s-a îndepărtat, şi luna a ieşit. Şi m-am gândit: „Păi, pot destul de bine văd drumul. Dacă vremea devine prea rea, voi aprinde un foc şi să petrec noaptea astfel.”

E-39 Apoi după ce am mers puţin, calul meu spumega destul de bine. L-am legat, am ajuns la o veche gaură de explozie, o arsură, mai degrabă. Şi a fost şi o explozie, deoarece după ce pomii au ars, viaţa a ieşit din ei, mulţi dintre ei doar se aplecau unul peste altul când sufla vântul. Apoi m-am oprit acolo şi l- am lăsat să se odihnească. Şi am coborât şi am stat jos puţin, şi era un fel de cer pe care îl numesc „cer de lapte bătut,” nişte nori mari, albi, iar luna strălucea prin ei în timp ce avansa. Şi m-am gândit: „Păi, acesta este un adevărat loc de oprit.” Şi vântul sufla, aşa că ceaţa a dispărut. Şi am început să aud cel mai trist zgomot pe care l-am auzit vreodată. Şi m-am gândit: „Ce este acest zgomot?” şi după o perioadă l-am auzit din nou. [Fratele Branham ilustrează - Ed.] „M-m-m-m” Şi m-am gândit: „Ce loc fantomatic.” Şi tocmai atunci, luna a apărut, şi am văzut acei bătrâni pini mari morţi stând acolo, şi ei erau decoloraţi. Şi acea lună strălucind peste ei, arătau ca mormintele. Şi era cel mai trudit sunet pe care l-am auzit vreodată. Şi m-am gândit: „Ce loc pentru mine să mă opresc.” Păi, m-am gândit:
„Doamne, vrei să stau aici?”

E-40 Aveam căluţul meu legat. Şi am stat jos şi am început să mă întreb. M-am gândit: „Păi, ce face aceşti pomi bătrâni să geamă aşa, făcând o persoană aflată în trecere să se sperie?” M-am gândit: „Doamne, orice călător trecând pe aici ar fi speriat.” Şi am stat acolo puţin timp şi am privit această scenă veche având loc. Şi am observat după puţin timp, a început din nou vântul cu o mare ţâşnire. Şi acei pomi bătrâni doar au gemut şi s-au tânguit. M-am gândit: „Păi, ce înseamnă aceasta?” şi un text micuţ din Ioel mi-a venit în gând. „Ce a lăsat lăcusta Arbeh, a mâncat lăcusta Gazam; ce a lăsat lăcusta Gazam, a mâncat lăcusta Ieleh,” şi toate aceste insecte micuţe. Mă gândeam la aceasta, că fiecare dintre aceste insecte sunt aceeaşi insectă; este doar o sferă diferită. Se duce ca una şi se întoarce ca cealaltă. Lăcusta Arbeh, lăcusta Gazam şi lăcusta Ieleh sunt toate aceeaşi insectă, şi apoi, doar o etapă diferită a vieţii sale.

E-41 Şi m-am gândit: „Da, Aşa este. Păi, atunci văd de ce m-a oprit Domnul aici.” Aceşti pomi mari, bătrâni erau odată pomi reali. Şi aceasta îmi aminteşte de unele dintre aceste biserici mari, rigide, ştiţi. Ele stau sus aşa. Oh, Doamne, ei îşi construiesc suliţele - clopotniţa aşa de sus încât stă deasupra întregului oraş, şi Doamne, la fel de moarte cum erau pomii. Oh, cu siguranţă că ei au fost pomi cândva. Ei au fost umpluţi odată cu Duhul tocmai în epoca Lutherană şi Metodistă, şi aşa mai departe. Dar ce au lăsat Lutheranii, au mâncat Metodiştii; ce au lăsat Metodiştii, au mâncat Baptiştii; şi ce au lăsat Baptiştii au mâncat Penticostalii. Şi oh, sărmanul pom este mâncat tot. Asta este tot ceea ce era de el.

E-42 Înapoi la început, acel pom, moştenirea lui Dumnezeu de atunci care era mlădiţa Sa, pomul Său, era o biserică nouă; ei aveau părtăşie, dragoste. Ei aveau doctrina Bibliei. Aveau totul în ordine. Şi în faţă a păşit o insectă ca să mănânce aceasta, şi alta ca să mănânce aceea, până când nu a devenit decât un mare loc, vechi, gol, arătând fantomatic. Aşa este.
Şi apoi, de fiecare dată când sufla vântul ei doar gemeau. Şi am zis: „Aşa este. De fiecare dată când Dumnezeu repetă experienţa Cincizecimii, singurul lucru pe care-l fac aceste morgi mari, vechi este să stea acolo şi să facă: ‚M-m-m-m zilele miracolelor au trecut. M-m-m-m nu este un asemenea lucru,'” atât de fantomatic cât poate fi, să încerce să îndepărteze oamenii de ea.

E-43 M-am gândit: „Păi, apoi, de ce trimiţi vântul, Doamne? De ce-l trimiţi oricum?” Ei sunt terminaţi; sunt sfârşiţi; niciodată nu-l vor mai primi. La fel ca vechile piei de vite care au ajuns uscate şi fixate. Nu este nici o cale de a încerca să le spunem orice deoarece ei nu o vor crede niciodată. Ei s-au fixat, şi bătătoriţi, şi uscaţi, şi asta este totul. Dar m-am gândit: „De ce trimiţi vântul atunci?”
Dar apoi mi-am amintit Iov - Ioel a zis: „Dar, voi restabili, spune Domnul. O să vă dau înapoi toţi anii pe care i-a mâncat lăcusta Gazam, şi lăcusta Ieleh.”
M-am gândit: „Unde va fi, Doamne?” Şi am observat, dedesubtul acestor pomi urca o mică grămadă de pomi subdezvoltaţi. Ei erau verzi; asta este adevărat. Biserica s-ar putea comporta puţin verde. Dar, frate, este flexibilă la vânturile lui Dumnezeu când suflă. De fiecare dată când vântul va sufla aceşti pomi micuţi doar vor râde şi vor sări şi se vor bucura. Băiete, am zis: „Dacă aceasta nu este o adunare de modă veche Penticostală, atunci nu am văzut niciodată una.” Aşa este. Corect. Cu siguranţă.

E-44 Oh, pomişorii, când sufla vântul, ei erau flexibili.
Ei spuneau: „Nu pot merge la acea adunare. Sunt un Prezbiteran. Aparţin Adunărilor. Eu… Oh, nu voi coopera cu aceasta deloc.” Tu rigid vechi, ţeapăn, pe jumătate mort… Care este problema? Astăzi avem nevoie de o restabilire a experienţei originale a Cincizecimii revărsându-se în bisericile viului Dumnezeu. M-am gândit: „Doamne, o vei face?” Şi am văzut acea mulţime de spălătoare de spate, ne numeau ei, ştiţi, dar…?... sau lepădaţi, sau oricum altfel. Dar ei… Spuneţi: „Păi, erau verzi.” Poate că erau verzi, dar sunt flexibili la vânt. Ei pot da, dar apoi ei au oricum Viaţă în ei. Acesta este un lucru bun.
M-am gândit: „De ce te scuturi aşa tare?” De fiecare dată când scuturaţi un pom, îşi slăbeşte rădăcinile din jurul lui astfel încât să poată creşte şi să se prindă mai bine. Şi de fiecare dată când ne deschidem inimile şi lăsăm Duhul Sfânt să intre în noi, doar slăbeşte rădăcinile astfel încât să ne putem întări şi să ne prindem mai bine de Cristos Isus:
Ancoraţi de Stânca care nu poate eşua,
Înrădăcinaţi în siguranţă în sfârşit în dragostea Salvatorului.

E-45 Ceea ce le trebuie bisericilor astăzi este o deschidere şi o înverzire. Nu încercaţi să fiţi… „Sunt doctor Ph.D… Păstorul meu este un…” Ce înseamnă aceasta oricum? „D.D.” spuneţi… În Biblie D.D. înseamnă „câine prost.” Şi nu cred că s-a schimbat foarte mult de atunci. Aşa este. Frate, noi nu avem nevoie de D.D. Avem nevoie de o experienţă a Duhului Sfânt în biserica viului Dumnezeu. Ştiţi că este adevărul. Avem nevoie să fim înverziţi, înviaţi. Dacă Viaţa vă face să vă comportaţi verde, atunci mergeţi înainte şi luaţi Viaţa. Aşa este.
Linia Vieţii nu a fost tăiată. Lăcusta Gazam nu a mâncat. Oh, frate, într-una din aceste zile Dumnezeu va coborî cu pudra Sa de insecte; El va stropi acel ciot vechi. Şi ea va creşte la fel de sigur ca lumea, ea o va face. Da, domnule. Şi Dumnezeu va restabili toţi aceşti ani pe care lăcusta Ieleh şi lăcusta Gazam i-au mâncat.

E-46 Acum, în ziua Cincizecimii ei au avut o sută douăzeci de burdufuri din piele de oaie nou-nouţe. Aşa este. Nu piele de capră, dar piele de oaie, este cea mai bună. Da, domnule. Şi o sută două zeci de burdufuri verzi au fost fixate în camera de sus, toate pline cu durerile lor care se întindeau şi creşteau. Ei şi-au avut inimile deschise să prinde orice va revărsa Dumnezeu. Da, domnule. Astăzi spunem: „Voi merge acolo, dar vă voi spune; nu cred. Nu-mi pasă cât de mult o scoate din Biblie; niciodată nu o voi crede.” Păi, tu veche piele de vită şi piele de oaie. Care este problema oricum?

E-47 Avem nevoie de ceva la care să lucrăm. Înainte ca Duhul Sfânt să poată merge la lucru, El trebuie să aibă ceva cu care să lucreze. Ştiţi că este corect. Oh, această epocă a Fariseilor în care trăim: „Vă spun, niciodată nu voi lăsa un prostănac cu şapte clase să-mi spună. Am venit de la aşa-şi-aşa; am o educaţie de colegiu.” Dar nu aveţi suficientă pricepere să ştiţi cum să o controlaţi. Aceasta poate însemna o mare diferenţă frate. Vă spun; şi Pavel a avut una, dar a zis că el a uitat tot ce a ştiut vreodată pentru a-L găsi pe Cristos. Necazul ei, biserica are nevoie astăzi, trebuie să aruncăm foarte multe lucruri astfel încât să putem fi umpluţi din nou.
Aici au fost acele o sută douăzeci de burdufuri verzi stând acolo. Şi deodată acolo a venit un Vin Nou din cer ca un vâjiit de vânt puternic. A umplut acele burdufuri micuţe verzi până când au primit dureri ale naşterii, şi au sărit prin toată ţara spunând: „Aceasta este aceea.” Frate, dacă aceasta nu este aceea, voi păstra aceasta până când aceea vine. Acesta este un lucru sigur.

E-48 Această minunată experienţă grandioasă a Duhului Sfânt a învierii lui Isus Cristos, Persoana şi Fiinţa Sa lucrând în noi, prin noi, peste tot în jur, dar ce lucru este; ce lucru minunat este. Are Viaţă în ea. Biserica viului Dumnezeu este plină de Viaţă. Este vinul nefermentat. Încă are germenul bacteriei în el care o umple, şi o creşte şi o împinge, şi o tunde. Asta este ceea ce face Dumnezeu. Experienţa lui Cristos…

E-49 Ca administrator al pădurii, obişnuiam să trec pe lângă un loc micuţ unde m-am gândit că a fost cel mai fericit pârâu pe care l-am văzut vreodată în viaţa mea. Micuţul pârâu doar se rostogolea şi sărea tot timpul. Deci într-o zi când treceam pe acolo, am stat jos. Am zis: „Pârâule, ce te face aşa fericit? De ce te rostogoleşti şi mergi înainte întotdeauna?” Am zis: „Poate că este deoarece căprioarele beau din tine.”
Dacă mi-ar fi putut răspunde, ar fi spus: „Nu, Frate Branham. Huh-uh.” Aş fi spus: „Poate deoarece urşii beau din tine, te face fericit.”
Ar spune: „Nu. Frate Branham, nu este aceasta.”
Aş spune: „Păi, poate din cauză că eu beau din tine.” Ar fi spus: „Nu. Nu este aceasta.”
„Păi, ce te face să te roteşti?”
Dacă ar fi putut răspunde, ar fi spus: „Frate Branham, nu sunt eu cel care se roteşte. Este ceva în spatele meu împingându-mă şi făcându-mă să mă rotesc.” Şi aşa se întâmplă cu fiecare fiu şi fiică a lui Dumnezeu născuţi din nou. Nu sunt emoţiile voastre; este ceva ce vă împinge, dându-vă rotirile. Corect. Adevărat.

E-50 Da. Asta este ceea ce ne trebuie astăzi, experienţa naşterii din nou. Acum, vreau să priviţi ordinea pe care Ezechiel a adus-o înăuntru. El a zis: „O să vă dau o inimă nouă, şi o să vă dau un duh nou, şi voi pune Duhul Meu în voi.” Vreau să priviţi; sunt trei din ea. O inimă nouă. „Voi lua vechea inimă de piatră.” Aceea este acea inimă veche diferită pe care o aveţi. „Şi o să vă dau un duh nou.” Acum, de multe ori, şi a fost o greşeală groaznică, oamenii s-au gândit uneori că duhul cel nou este Duhul Sfânt. Dar nu este; este un duh nou. Dumnezeu vă dă un nou… De ce, nici nu vă puteţi împăca singuri cu vechiul duh; cum o să vă împăcaţi cu Duhul Sfânt? Dumnezeu trebuie să vă dea un duh nou astfel încât să vă puteţi înţelege cu Duhul Sfânt. Şi uneori oamenii…?... „O inimă nouă, o inimă de carne, deci o veţi primi; apoi un duh nou în acea inimă, şi apoi voi pune Duhul Meu în aceasta.” Vedeţi? O inimă nouă, un duh nou: „şi Duhul Meu,” trei lucruri despre care a vorbit El.

E-51 Acum, de multe ori încercăm să facem acel lucru doar să spună… Păi, imediat ce primiţi duhul cel nou, încetaţi să furaţi, încetaţi să minţiţi, lucruri ca acestea. Spuneţi: „Oh, aleluia, îl am.” Şi aflaţi prima oară când cineva vă calcă puţin pe nervi, oh milă, ce diferenţă. Sigur. Explodaţi ca o broască mâncând alice. Dar să-ţi spun, frate. Acesta este motivul pentru care niciodată nu ai primit Duhul lui Dumnezeu. Acesta este adevărul. „Oh,” spui: „m-a călcat pe deget; nu voi suporta aceasta.” În regulă. Asta arată ce aveţi în voi. Acesta este adevărul. „Voi pune un duh nou în voi, şi apoi voi pune Duhul Meu în voi.”
Acum, inima este în centrul emoţiilor fiinţei umane. Inima voastră este mijlocul vostru. Exact aşa este. Deci, Dumnezeu pune o inimă nouă în mijlocul vechiului om, apoi El pune un duh nou în mijlocul duhului nou, sau al inimii, şi pune Duhul Său în mijlocul duhului cel nou.

E-52 Acum, totul este exact ca arcul principal într-un ceas faimos. Vedeţi? Ei au un ţăcănit aici lucrând, un ţăcănit aici lucrând. Sunt mici rotiţe învârtindu-se. Dar sunt toate controlate de arcul principal. Acum, puteţi avea…
Necazul ei astăzi este că am scos Arcul Principal, fraţilor. Am încercat să ne facem Metodişti, Baptişti, Prezbiterani, să construim biserici mari, spunem: „Priveşte ce ceas frumos am. Priveşte ce brăţară frumoasă are. Priveşte la exteriorul lui; de ce, are rubine pe el; are bijuterii pe el.” Nu valorează un cent dacă nu arată timpul. Corect. Asta este problema astăzi. Încercăm să ne facem Metodişti şi Baptişti, şi Prezbiterani şi Penticostali. Şi încercăm să obţinem cea mai frumoasă biserică, cel mai bun păstor, cel mai deştept om şi altele. Şi biserica noastră nu arată acelaşi timp ca Biblia lui Dumnezeu. Acesta este necazul. Vedeţi? Aţi lăsat afară Duhul Său.

E-53 Nu a zis Isus: „Aţi auzit că Piatra pe care au respins-o zidarii a devenit Căpetenia colţului?” Cu siguranţă, Arcul principal…
Acum, când arcul principal este în ceas, şi acest ceas nu se roteşte de la sine, este un ceas rotit de Dumnezeu. Şi singurul lucru de făcut unui ceas care se roteşte de la sine, singurul fel în care procedaţi, ceea ce îl roteşte sunt sentimentele voastre pentru ceas. Şi sentimentele voastre către Cuvântul lui Dumnezeu sunt cele care vă învârt cu Duhul Sfânt, dacă luaţi Cuvântul lui Dumnezeu. Iată, ceasul cel nou.

E-54 Acum, ştiţi, Ezechiel a văzut-o din nou. Şi el, acelaşi profet, el a văzut că are o roată în mijlocul roţii, rotindu-se în aer. Acum, roata… Mai întâi acolo este o coroană. Roata, apoi coroana, apoi spiţele, şi apoi axul.
Acum, când Luther a început: „Cel drept a trăit prin credinţă,” justificarea, el a pus coroana în jurul ei. Da. În regulă. Nu era o roată încă. În regulă. Apoi au păşit în faţă Metodiştii cu sfinţirea, au pus roata pe ea - coroana în jurul ei. Şi apoi au păşit înainte Penticostalii. Şi ei au învăţat sfinţirea, Luther sau Metodiştii. Luther a învăţat justificarea, care era un cauciuc în afară. Şi coroana au fost Metodiştii cu sfinţirea. Şi Penticostali au păşit în faţă, şi ei au pus o spiţă în ea: vorbirea în limbi.

E-55 Păi, să-ţi spun, frate, nu constă doar din aceasta. Acesta este motivul că suntem zgrunţuroşi, ţopăind pe drum aşa cum o facem. Nu este nici o spiţă acolo, dar sunt nouă daruri spirituale în biserică, nu doar unul. Ele sunt în regulă. Roata este în regulă; coroana este în regulă; spiţele sunt în regulă; dar la fel ca omul de culoare mâncând pepenele verde: „Este mai mult din el.” Şi asta este ceea ce spun astăzi. Este mai mult din ea. Sunt nouă spiţe spirituale în această roată. Şi sunt rotite de roata din mijlocul roţii, toate conectate cu axul. Oh, mă simt religios. Cu siguranţă.
Da, frate. Lucrul bun, indiferent ce facem, cum o faceţi, vă luptaţi cu aerul, deoarece Dumnezeu a zis: „Voi restabili spune Domnul.” Trebuie să vină. Acum, axul este de unde toate se rotesc. Şi arcul principal este de unde merg toate ceasurile. Acest arc principal păstrează toate binecuvântările în mod exact.

E-56 Acum, aceste daruri… [Loc gol pe casetă - Ed.] Darul vostru al limbilor, minunat; justificarea prin credinţă, minunată; sfinţirea, frumoasă; vorbirea în limbi, minunată; interpretarea, frumoasă; mesajele de la Dumnezeu, minunate; profeţia, frumoasă… Frate, dacă nu are butuc în ea, la ce se va ridica? Spiţele voastre vor trece una pe lângă alta. Ele se vor încrucişa, se vor certa, se vor lupta, se vor izola şi se vor sfâşia una pe alta. Asta este problema.
Avem nevoie de Arcul Principal. La ce bun să avem spiţele mici, şi micuţele mecanisme, şi arcurile rotindu-se, şi alarmele, şi exterioarele, şi mâinile mari, şi toate aceste lucruri, dacă acolo nu este ceva să le facă să opereze?

E-57 Cred că biserica Penticostală a avut botezul cu Duhul Sfânt. Cred că şi ceilalţi dintre voi care-l pretind l-aţi avut. Cred că vorbirea în limbi a voastră este corectă. Cred că proorocirea voastră este corectă. Aş merge cu voi pe…?... fiind un Baptist. O cred. Cu siguranţă că o fac. Dar iată un lucru, frate. Nu ţine timpul corect. Asta este ceea ce încerc să spun. Deci, este nevoie de Duhul Sfânt să vină în acea inimă umană să facă lucrul să funcţioneze corect.
Dragostea lui Dumnezeu, Dumnezeu este dragostea. Şi dacă fiecare dintre aceste daruri nu sunt puse chiar în centrul dragostei, atunci va deveni egoist şi indiferent, şi se retrage, şi se izolează, şi se intersectează, şi se agită şi fierb. Dar când este ancorată chiar în mijlocul dragostei, va avea părtăşie pretutindeni. Şi aşa este. Asta este exact ceea ce avem nevoie. Biserica moare după dragoste, frate.

E-58 Darurile noastre sunt în regulă. Denominaţiunile noastre sunt în regulă; nimic împotriva lor. Dar noi centrăm toate speranţele noastre pe denominaţiunea noastră. „Voi centraţi toate speranţele pe daruri. Cum a zis Isus: ‚Mulţi vor veni la Mine în acea zi şi vor spune: ‚Doamne, nu am profeţit eu în Numele Tău, nu am scos draci în Numele Tău, nu am făcut lucrări măreţe?'”
El a zis: „Voi spune: ‚Depărtaţi-vă de Mine, lucrători ai fărădelegii. Nu v-am cunoscut niciodată.'” Pavel a zis: „Cu toate că vorbesc în limbi omeneşti şi îngereşti, dacă nu am dragostea, sunt nimic.” Cu toate că înţeleg Biblia, am Ph.D.D., dublu L.D., înţeleg toate tainele lui Dumnezeu, şi dacă nu este înfiptă în acel centru de activitate al dragostei, lucrul nu va arăta timpul. Nu… ? ... Vedeţi? Nu o va face.

E-59 Deci, doctore, eu nu am nimic… Aş fi vrut să am o diplomă de doctor. Cineva a vrut să-mi dea una zilele trecute. Am zis: „Sunt prea deştept pentru aceasta.” Da, domnule. Am zis: „Eu devin prea deştept ca să fiu un doctor.” Am zis: „Vechea mea vorbire Kentuckiană, vorbire sudistă de ”haint's, totes, fetch, tarry, [Regionalisme nefolosite - Ed.] şi altele asemănătoare...“ Oamenii sunt prea deştepţi. Nu aş fi un ipocrit. Dacă aş fi avut una, aş fi fost bucuros, dar nu doresc să iau una pe baza condiţiilor lor. Mai degrabă să fiu ceea ce sunt şi să-L slujesc pe Domnul, sigur, cu siguranţă, şi să fiu sincer cu oamenii şi cu Dumnezeu. Dacă nu sunteţi cinstiţi cu oamenii, nu veţi fi cinstiţi cu Dumnezeu.

E-60 Avem nevoie de dragostea lui Dumnezeu. Aceasta controlează întregul lucru. Acum, ceasul vostru este în regulă; arcurile principale sunt în regulă. Limbile secundare micuţe sunt în regulă; toate darurile voastre mici şi celelalte sunt în regulă. Dar, frate, să aducem Arcul Principal înapoi în el. Oh, Doamne. Asta este ceea ce face fiecare lucru mic…
Acum, priviţi, Arcul Principal funcţionează când dragostea merge la lucru. Ştiţi ce se întâmplă? Metodiştii spun: „Haideţi, Baptiştilor, să ne legăm împreună.” În regulă. „Haideţi Prezbiteranilor, Penticostalilor, să ne adunăm împreună şi să avem o trezire adevărată pe toată întinderea oraşului.” Aşa mai merge. Atunci Arcul începe să controleze. Duhul Sfânt începe să se mişte. Apoi Baptiştii nu se vor certa cu voi pentru că vorbiţi în limbi, şi nici voi nu veţi ieşi din ordine cu ea. Şi Prezbiteranii, Metodiştii, Baptiştii, Lutheranii, cu toţii împreună, cu toţii vor funcţiona într-o unitate mare a bisericii viului Dumnezeu. Şi va arăta acelaşi timp ca Biblia. Absolut.
Oh, semnele timpului. Trăim în ultima zi. Ea trebuie să arate acelaşi timp ca această Biblie. Aceasta este… Şi ştiţi că din când în când, dacă aceste cuvinte încep să devină puţin cam uscate, Dumnezeu o să vă dea o picătură de ulei din cer. Şi El o va uleia toată, şi ea va funcţiona cum trebuie după aceea. Da, domnule. Dacă veţi face aceasta.

E-61 Acum, observaţi. O inimă nouă, un duh nou, şi apoi voi pune Duhul Meu în voi. Acum, şi apoi veţi ţine toate legile şi judecăţile mele. Când acel arc principal începe să puncteze, când Piatra care este respinsă, când dragostea lui Dumnezeu este adusă înapoi printre oamenii lui Dumnezeu, atunci veţi vedea biserica lui Dumnezeu având părtăşie cu fiecare dintre voi fără nici un conflict.
Acum, amintiţi-vă când slujitorii în Biblie, ei spuneau: „Domnul nostru întârzie să vină.” Ei încep să se devoreze unul pe celălalt şi să se muşte şi să se certe şi să fiarbă. Şi Domnul vine şi îi prinde aşa. Ei aveau lămpi dar nu aveau ulei în ele. Vedeţi? Şi când au avut, au fost aruncaţi afară în întuneric.
Frate, de ce să luaţi un înlocuitor, când originalul este aici la îndemână? De ce aţi lua ceva diferit când lucrul real este aici la îndemână?
Apoi, când aveţi acel Arc Principal lucrând în voi, Cristos, dragostea lui Dumnezeu, în inima voastră, lucrând în interiorul vostru, atunci va începe să exprime aceste feluri de ticăiri: Dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, blândeţea, răbdarea, credinţa, mila. Oh, Doamne. Va ticăi cu acestea.

E-62 Apoi, ştiţi ce? Jugul la care sunteţi înjugaţi cu Cristos nu vă mai freacă gâtul deloc. Nu este o povară să îl purtaţi. Apoi veţi continua… Va avea lanţuri pe el atunci. Este uşor. Poverile sunt puţine. Şi ştiţi ce faceţi cu ele. Când cineva se întoarce, spuneţi: „Hei, nu ai fost tu la acea adunare de holy- roller? M-am gândit că te-am văzut acolo.”
„Păi, m-m-m-m, îţi voi spune…” Vedeţi? Vă descurajează puţin, într-un fel, deoarece arcul principal nu funcţionează. Aşa este. Dar când arcul principal începe să funcţioneze… Când acea persoană spune:
„Am auzit, Liddy, că ai devenit o holy-roller. Deci nu te vei mai alătura petrecerii noastre de ţigări.”
Acum, dacă nu aveţi Arcul Principal, spuneţi: „John, îţi voi spune. Am aruncat vechile ţigări. Am ştiut-o. Am auzit la radio, că…”

E-63 Am auzit zilele trecute că vor fi mai mulţi oameni care vor muri în America în acest an de cancer la gât din cauza fumatului ţigărilor (provocând cancer la gât), decât au fost omorâţi în patru ani ai ultimului război mondial. Vor muri mai mulţi în Statele Unite decât au fost omorâţi de ambele părţi. Aţi auzit emisiunea aceea la radio ieri care a zis despre cancer? Este absolut dovedit că fumatul ţigărilor cauzează cancer. Şi nu… De ce nu se opresc ei? Care este problema? Televiziunea şi toate celelalte sunt pline de aceasta şi tot felul de astfel de lucruri, murdare. Este deoarece şorecarii o vor. Exact aşa este. Exact aşa. Nu puteţi vorbi unui şoricar despre nimic mort, deoarece asta este tot ce mănâncă. Aşa este. Schimbaţi-i firea o dată. Cu siguranţă că el se va ţine la distanţă de ea. Exact aşa este.
Oh, credeţi că sunt rău. Nu vreau să fiu rău; vă iubesc. Dar, frate, trebuie să fiţi sfărâmaţi înainte să fiţi modelaţi din nou. Exact aşa este. Trebuie să ştim care este adevărul. Citez Scriptura. Cu siguranţă.

E-64 Dumnezeu apoi… Apoi acel vechi jug la care aţi fost înjugaţi cu Cristos, dacă acel Arc Principal lucrează, dragostea lui Dumnezeu revărsându-se din inima voastră, şi cineva spune: „Hei, am auzit că eşti un holy-roller. Nu mai bei, nu mai fumezi deloc.”
„Aşa este, soră. Oh, am găsit Comoara. Este aşa dulce în inima mea. Îmi doresc să-ţi pot spune despre ea.” Oh, da, pune lanţurile pe toată crucea. Doar o face… Ştiţi ce faceţi? Aceste poveri care sunt aruncate pe voi, le purtaţi pe toate… Pare ca Samson cu porţile de bronz ale Gazei. De ce, el le-a purtat până la un anumit deal şi le-a pus jos. Şi când aveţi cu adevărat Arcul Principal lucrând în inima voastră, dragostea lui Dumnezeu revărsându-se, şi ei vă vor chema în tot felul de nume, nu va fi nici un bine pentru ei să spună aceasta. O veţi purta la un anume deal numit Calvar şi acolo o veţi lăsa jos şi vă veţi ruga pentru această persoană. Aşa este. Nu vă veţi agita şi certa cu oamenii despre aceasta, aceea sau cealaltă. Un…

E-65 De ce, dacă aţi devenit un copil adevărat al lui Dumnezeu, de ce, lucrurile vechi au trecut. Sunteţi înjugaţi, şi, oh, este o aşa plăcere să purtaţi jugul lui Cristos cu El, să ştiţi că sunteţi înjugaţi împreună ca cetăţenii ai Împărăţiei cerului, şi comoştenitori cu El în cer. Este uşor.
Acum, ce facem când aceasta vine la noi, când această dragoste intră? Cred că am predicat aici aseară cum că această dragoste este proiectată, cum că poverile par uşoare, cum această dragoste aruncă teama. Nu veţi fi speriaţi dacă aveţi această teamă. Şi Biblia a spus că puteţi fi vindecaţi, îl veţi lua pe Dumnezeu pe Cuvântul Său. Nu vă pasă de nimic atât timp cât dragostea este acolo, făcând toate aceste lucruri să se mişte în jur. Dacă lucrurile nu merg corect, aceasta nu contează, încă aveţi dragostea. Vedeţi? Vă ţine.

E-66 Ucenicii au vrut să ne arate puterea care vine prin dragoste, acest Arc Principal. Priviţi la Isus; el ne-a dus până la mormânt. Priviţi la Isus zăcând acolo. Faţa Sa era speriată, era palidă de moarte; tot Sângele a curs din trupul Său; mâinile Sale au fost toate străpunse cu pironi şi sfâşiate, şi picioarele Sale sfâşiate. Acolo zace El, rece, mort de trei zile. Apoi priviţi. Deodată văd o grămadă de soldaţi alergând ca fanaticii unul peste altul. Ce a fost aceasta? Atunci am observat culoarea începând să se întoarcă în buzele Sale. Ce face Dumnezeu? El arată puterea acestei Iubiri. El L-a înviat. Stă aici la mormânt cântând: „Toate strigătele şi toată puterea.”
Priviţi-L în timp ce se duce. Câteva zile mai târziu când El şi-a adunat ucenicii pe mal, El le predica. Şi ultimele cuvinte minunate ale lucrării Sale aici, aducând înainte cuvinte, şi au căzut: „Mergeţi în toată lumea. Predicaţi Evanghelia tuturor fiinţele. Aceste semne vor urma pe cei care cred.”

E-67 Şi în timp ce a început să vorbească, am început să văd lumina zilei venind sub picioarele Sale. Care este problema? Dumnezeu arătându-şi puterea. El învie. Ce este El? El sfidează toate legile gravitaţiei. El a fost înălţat. De ce oare? El este Creatorul gravitaţiei. Şi aici este El. El se înalţă, până când ajunge sus. Şi stă tăcut jos la picioarele Măreţiei Prea Înaltului. Glorie lui Dumnezeu. Iată-L cu toată puterea în cer şi pe pământ în mâinile Sale. Nici un val nu se poate mişca pe ocean fără ca El să o permită. Acolo este puterea Sa. [Loc gol pe casetă - Ed.]
Aleluia. Şi acea putere a aceluiaşi lucru lucrând în noi ca să ne facă creaturi noi în Cristos Isus… Oh, frate, de acolo vine puterea, în timp ce credinţa noastră coboară, credinţa noastră care este dragostea, alungă toate temerile căci ne gândim că Dumnezeu nu-şi va ţine Cuvântul. Când am văzut că chiar dragostea şi harul sunt Cristos, atunci Îl coboară chiar la noi. Această putere a lui Dumnezeu începe să lucreze în biserică, dragostea care biruieşte, vă spun, dragostea este cel mai puternic lucru care este în lume. Nu este nimic care să-i ia locul: dragostea.

E-68 Cu ceva timp în urmă o fetiţă a plecat la colegiu şi s-a întors aducând o fetiţă cu ea, o micuţă amică. Şi când a ajuns înapoi, cobora din tren, şi acolo stătea bătrâna ei mamă. Şi fetiţa care era cu ea a zis: „Cine este acea epavă bătrână cu arătare mizerabilă?”
Şi fata a fost ruşinată: „Oh,” a zis ea: „nu ştiu.”
Şi când a coborât din tren, bătrâna mamă a alergat şi a zis: „Scumpo, sunt aşa de bucuroasă să te văd…” A zis… I-a întors spatele.
Şi conductorul stătea acolo. El a zis: „Mary, îţi voi pune o întrebare.” A zis: „Cum ai putut deveni atât de indiferentă de când ai fost la colegiu? Asta învăţati voi în intelecturile voastre?”

E-69 Şi îmi este teamă că asta este ceea ce am învăţat în toate intelecturile noastre înlocuitoare în locul dragostei. Aşa este. A zis: „Mary, este adevărat.” A zis: „Şi eu sunt un om bătrân. Ştiu cum a ajuns mama ta să fie urâtă. Motivul pentru care mama ta este urâtă, într-o zi erai în camera de sus, şi ea atârna hainele în curtea din spate.” Şi a zis: „În timp ce ea atârna hainele acolo în spate, casa a luat foc, şi cineva a fugit şi i-a spus. Şi tu erai într-o cameră înconjurată de flăcări. Cu toţii au strigat: ‚Nu intra, nu intra!' Dar ea nu a vrut să-i asculte. Şi-a smucit şorţul de pe ea, şi s-a dus prin flăcări, şi te-a înşfăcat şi te-a înfăşurat în hainele ei. Şi ea a ieşit, şi era arsă şi rănită, şi din cauza asta este urâtă astăzi. Şi motivul pentru care tu eşti frumoasă este deoarece că ea este urâtă. Ea a devenit urâtă astfel încât tu să poţi deveni frumoasă. Şi vrei să-mi spui că îţi este ruşine cu propria ta mamă?”

E-70 Şi cred astăzi, frate, când era nevoie de un lucru, nu de o fiinţă intelectuală, dar era nevoie de dragostea lui Dumnezeu ca să-L trimită pe Cristos la cruce şi să moară acolo în dizgraţie şi ruşine. Şi vreţi să-mi spuneţi că biserica Penticostală sau oricare altă biserică va refuza adevărata dragoste a lui Dumnezeu. „Nu îmi este ruşine de Evanghelia lui Isus Cristos. Este puterea lui Dumnezeu către salvare.” Dacă mai degrabă spuneţi: „Holy-roller.” Să ne comportăm aşa atât timp cât dragostea lui Dumnezeu este în inima mea. Cu siguranţă, nu contează.
Oh, frate, Dumnezeu a dat Duhul Sfânt, Dragostea lui Dumnezeu să controleze biserica, nu inteligenţa, educaţia, dar dragostea. Darurile merg în biserică, dar nu controlează biserica. Dragostea controlează biserica. „Dumnezeu aşa mult a iubit lumea încât a dat pe singurul Său Fiu.” Dragostea Sa L- a constrâns să o facă. Şi când o dragoste este constrâns, atunci harul suveran proiectează obiectul său. Pot să spun aceasta din nou: Când dragostea Divină este proiectată, harul produce obiectele sale. Şi Dumnezeu a iubit lumea atât de mult până când harul suveran a proiectat un Salvator pentru lume. Da, într-adevăr. Şi când îl iubiţi pe Dumnezeu aşa de mult, harul suveran va proiecta pentru voi botezul cu Duhul Sfânt pentru a vă face să trăiţi, şi să iubiţi, şi să fiţi un Creştin real.

E-71 Şi într-o zi… Doar un gând aici. Cu multe mii de ani în urmă când acest pământ vechi nu era nimic decât o erupţie vulcanică, nu era nici o urmă de viaţă pe el, niciodată nu a fost nimic altceva decât erupţie vulcanică. Dumnezeu, măreţul Duh Sfânt, Logosul a ieşit de la Dumnezeu. Îl numim Duhul Sfânt. Şi când El a ieşit de la Dumnezeu, a venit pe pământ.
Ascultaţi şi staţi liniştiţi doar un minut, dacă doriţi, până când închei mai durează doar un minut. Şi vreau să vă gândiţi, sincer, acum. Dacă intelectualii sunt cei care să o facă? Gândiţi-vă. O va face denominaţiunea voastră? O va face personalitatea voastră? Sau Duhul Sfânt o va face?

E-72 Vreau să vă întreb ceva? Când acest haos mare era aici, nu era nimic aici, nimic altceva decât pustiu de roci. Şi acolo zace ea. Şi Duhul Sfânt a păşit în faţă ca o cloşcă la moartea sa, şi a început să clocească pe pământ. Şi a început să clocească, sau… Cuvântul „clocească” este cuvântul „a gânguri, sau să facă dragoste, cloceşte ca o cloşcă peste puii ei,” clocitul ei. În timp ce a început să vorbească:
„Să fie acolo. Să fie acolo”… Şi pot observa, peste tot pământul nu era nimic altceva în afară de trupurile noastre zăcând acolo. Suntem învăţaţi că trupurile noastre au venit din pământ. Suntem alcătuiţi din şaisprezece elemente diferite. Acestea sunt petrol, lumină cosmică, şi oh, potasiu, şi calciu, şi aşa mai departe, şaisprezece elemente diferite. Acesta este trupul. Cum îl avem realizat aşa? Mâncăm mâncare. În fiecare zi când luăm mâncare, ceva moare. Dacă mâncaţi astăzi, ceva trebuie să moară pentru ca să puteţi să trăiţi. De fiecare dată… Deoarece trăiţi, ceva moare fiindcă trăiţi. Dacă mâncaţi carne de vacă, vaca a murit. Dacă mâncaţi carne de oaie, oaia a murit. Dacă mâncaţi peşte, peştele a murit. Dacă mâncaţi pâine, grâul a murit. Dacă mâncaţi cartofi, cartoful a murit. Dacă mâncaţi fasole, boabele de fasole au murit. Orice este, este o viaţă. Şi putem trăi numai prin substanţe moarte.

E-73 Şi acum, ascultaţi, fraţii mei, vreau să vă întreb ceva. Dacă este nevoie de moarte ca să facă viaţă aici, cu cât mai mult trebuia să moară ceva astfel încât noi să putem trăi din nou, nemuritor? Cu cât mai mult trebuia să o facă. Nu în felul predicatorilor deştepţi, nu un preot Catolic, nu un Rabin, dar a fost nevoie de Viaţa Domnului Isus Cristos să-şi dea Viaţa ca un…?... să trimită Duhul Sfânt pentru ca să putem trăi din nou. Cristos a zis: „Deoarece Eu trăiesc, voi veţi trăi de asemenea.” Vreau să vă gândiţi la ea. Observaţi. Ceva trebuie să moară pentru ca voi să trăiţi zilnic. Ceva trebuie să moară pentru ca voi să trăiţi etern. Nu intelectualurile voastre, nu puteţi face nimic altceva, decât să acceptaţi Viaţa Eternă pe care a dat-o Dumnezeu.

E-74 Priviţi Duhul Sfânt acum, în timp ce cloceşte, oh, gângurind ca un porumbel. Iată-L gângurind peste pământ acum. Primul lucru care-l ştiţi, încep să observ puţin petrol venind împreună acolo. Ce este? Să privim. Petrol, puţin calciu vine împreună, nişte fier. Ce se întâmplă? Un frumos crin de Paşti se ridică pe faţa pământului. Ce era? Duhul Sfânt clocind, gângurind: „Toată această muncă…” Micuţul crin, el…
Tatăl a privit şi a zis: „Asta este minunat; să continuăm să clocim.” Şi după puţin timp iarba a apărut. După puţin timp pomii au ieşit. După puţin timp păsările au zburat din praf. După puţin timp animalele au ieşit din praf. Apoi ce s-a întâmplat? A ieşit un om. Ce era? Clocind, Duhul Sfânt, nu o biserică, Duhul Sfânt.
Şi aici a ieşit omul. Dumnezeu a zis: „El nu arată cum trebuie.” Deci… Femeia nu este în creaţia originală; ea este un produs lateral din bărbat. Deci Dumnezeu şi-a pus lucrurile Sale jos pe masa operării şi a luat o coastă dintr-o parte a lui şi a făcut o micuţă scumpă. Şi Eva şi Adam cu braţele unul în jurul celuilalt, mergând în jos. Şi până apucaţi să vă daţi seama un vânt puternic suflă. Şi Eva spune: „Oh, scumpule, acest vânt…” El a zis: „Pace.” Şi i s-a supus; el era un fiu al lui Dumnezeu. Oh, aleluia.

E-75 Oh, poate că mă comport nebuneşte; nu cred că sunt unul. Dar priviţi, fraţilor, ceva în interiorul meu, când mă gândesc la aceste lucruri… Oh, Doamne. Când mă gândesc la ele, ce diferenţă înseamnă epoca veche acum? Ce diferenţă înseamnă orice acum?
Observaţi. În câteva minute s-a auzit un răcnet puternic. Ea nu putea fi speriată. Cine era? Leo leul. El a zis: „Vino aici, Leo.” Şi el l-a mângâiat ca şi cum era o pisică. Sheetah a venit, tigrul. Ei ştiau jos prin… Oh, atunci acesta este un paradis măreţ.
După puţin timp micul Adam a zis: „Nu este timpul să aprindem un televizor, dar scumpo, soarele apune. Este timpul pentru noi să mergem la închinare.” Oh, Dumnezeule. „Este timpul pentru noi să ne rugăm.”
Nu: „Mergem să-l auzim pe Dr. Jones, şi mergem să-l auzim pe Bill Branham sau pe oricine altcineva.” Dar: „Mergem să ne închinăm.” Şi sus, nu într-un loc mare, în spirală, dar au mers sub pomi. Şi acolo coboară o Lumină liniştită reală, Logosul, Duhul Sfânt, Cristos, Ungerea a coborât. Şi Tu ai zis: „Copii, v- aţi bucurat de şederea pe pământ pe care Domnul Dumnezeu vostru v-a dat-o?”
„Da, Tată, îţi dăm toate laudele.” Şi El coboară, şi îi sărută pe obraji, şi îi pune jos să doarmă după ce s-au rugat.

E-76 Observaţi cât de minunat este să mergeţi în patul vostru seara… O fac băieţelului meu, şi stau acolo cu micuţul Joseph şi cu soţia mea, şi îl sărutăm dintr-o parte a obrazului în cealaltă în timp ce-l punem în pat. Şi voi spune: „Mamă, ştii că are ochi care seamănă cu ai tăi.”
Şi ea spune: „Da, şi el parcă o face în ciuda ta, felul în care este forma gurii şi aşa mai departe.” Este asemănarea cununiei sfinte.
Şi când Dumnezeu a privit peste Adam şi Eva, şi a văzut că ei Îi semănau, pentru că ei erau făcuţi în imaginea Sa, cum i-a sărutat şi cum măreaţă Lui inimă a simţit.

E-77 Nici un rău nu putea veni. Tigrul stătea jos; Leo, leul, stătea jos. Nimic nu-i putea vătăma. Atunci a venit păcatul, frate. A distrus acea imagine minunată. Eva nu a avut niciodată nevoie de Max Factor să-i facă operaţie estetică la faţă. Nu, domnule. Era Dumnezeu, chiar roşeala în obraji a Vieţii Eterne din ea o făcea frumoasă. Nu trebuia niciodată să aibă manichiură şi altele lucruri pe care le fac ele astăzi. Păcatul este cel care v-a adus în acel loc.
Frate, vă spun, fiecare bărbat şi femeie… De ce atunci când mâncăm, ne reînnoim viaţa. Şi apoi când trebuie să fim… Am întrebat doctorul; am zis: „Doctore, de fiecare dată când mănânc, îmi reînnoiesc viaţa?”
El a zis: „Aşa este, Frate Branham.”
Am zis: „De ce este aşa, acum când am şaizeci de ani mănânc acelaşi lucru pe care îl mâncam atunci când aveam şaisprezece ani; când aveam şaisprezece ani după ce mâncam, deveneam mai mare şi mai puternic tot timpul; mănânc aceeaşi mâncare acum şi devin mai bătrân şi mai slab tot timpul? Spuneţi-mi ce este.” Am zis: „Dacă torn apă dintr-un urcior într-un pahar şi se umple, şi deodată cu cât torn mai mult cu atât mai mic devine. Explicaţi-mi-o ştiinţific.”
El a zis: „Reverand Branham, asta nu poate fi făcută.”
Am zis: „Ba da, se poate, doctore. Îmi cer scuze, dar Biblia a zis aşa. ‚Este imposibil omului,' şi omul va întâlni acel imposibil.” Dar, fraţi, în binecuvântata înviere fiecare riduri şi fiecare semn al bătrâneţii vor dispare. Acesta este semnul păcatului şi toate acestea…?... ale păcatului vor fi terminate. Aleluia! Acolo vom fi tineri pentru totdeauna.

E-78 Soţia mea mi-a zis ziua trecută; eu îmi pieptănam cele câteva fire de păr care mi-au rămas. Ea mi-a spus: „Billy, ai început să devii chel.”
Am zis: „Iubito, nu am pierdut nici un fir.” A zis: „Ce este aceasta, scumpule?”
Am zis: „Nu am pierdut nici unul.” A zis: „Unde sunt?”
A zis: „Iubito, să te întreb un lucru; răspunde-mi, şi apoi o voi face şi eu.” A zis: „În regulă, scumpule.”
Am zis: „Unde erau înainte să le am? Erau undeva. Oriunde s-au găsit înainte să le am, ele mă
aşteaptă în înviere.” Aleluia. Numai… Da, frate. Da, frate.

E-79 Acum, priviţi. Vreau să vă întreb ceva. Dacă a fost nevoie de Duhul Sfânt ca să vă scoată din pământ, şi din pământ aţi venit, şi aici sunteţi acum la nivelul unei persoane inteligente; şi acum, dacă voi, fără nici o alegere, Duhul Sfânt v-a făcut ceea ce sunteţi astăzi, atunci cu cât mai mult poate El Care v-a adus din pământ prima dată, să vă învie în ultimele zile, cu toate că trupul poate fi împrăştiat de la est la vest?
Amintiţi-vă, trupurile voastre zăceau aici când Duhul Sfânt a început să clocească prima dată. Dacă nu a făcut-o, de unde a venit? Sunteţi calciu, potasiu şi lumină cosmică, şi petrol, viaţa aici pe pământ… Dumnezeu v-a pus împreună. Şi nimeni altcineva nu o poate face. Nu puteţi lua potasiu şi calciu şi să-l puneţi împreună şi să faceţi un om. Este nevoie de Duhul Vieţii lui Dumnezeu să vină în om ca să-l facă ceea ce este.

E-80 Prietenii mei, să nu fiţi înşelaţi. Dumnezeu nu-şi conduce biserica pe intelecte. Este clocirea Duhului Sfânt, încercând să spună: „Mă iubeşti? Mă crezi?” Şi dacă El m-a făcut ceea ce sunt, fără ca eu să mai am vreo alegere, cu cât mai mult îmi va da viaţa înapoi odată cu Viaţa Eternă. Dacă clocesc înapoi către El, spunând: „Da, Duhule Sfânt, nu-mi pasă ce spune lumea. Te iubesc. Te iubesc. Te iubesc.” Cu cât mai mult va privi El calciul şi potasiul în acea zi mare. El va vorbi şi acel trup de carne va fi reconstituit din nou: fiecare fir de păr din cap, fiecare strop de putere care a fost în trupul meu când Viaţa Nemuritoare va veni din nou. Da, frate. Dumnezeu a dat Duhului Sfânt slujba să aibă grijă de biserică.

E-81 Priviţi. Biblia a zis: „Când duhul necurat a ieşit din om, el umblă în locuri pustii. Când el se întoarce îl găseşte diferit.” Aici este necazul. Când acest duh necurat se întoarce în vechiul loc…
Ascultaţi, acum. Poate vorbesc puţin cam mult, dar mai aveţi suficient timp. Ascultaţi. Vreau să vă întreb ceva. Obişnuiaţi să mergeţi la dansuri şi spectacole şi să staţi toată noaptea. Ascultaţi. Aceasta este Viaţa Eternă.

E-82 Motivul pentru care aveţi urcuşurile şi coborâşurile voastre este datorat faptului că atunci când un duh necurat iese, doar atât de departe puteţi merge; primiţi o inimă nouă sau altceva. Aveţi o faţă de arătat. Aveţi ceva pe care îl purtaţi, ceva micuţ în exterior. Şi când el se întoarce, vă găseşte trăind în continuare în vechea stare a distrugerilor cu tot temperamentul vostru şi cu toată indiferenţa voastră şi restul. Dar când Duhul Sfânt intră acolo, Dumnezeu trimite buldozerul Său cel mare jos din cer, şi El întoarce acel lucru cu sus-ul în jos, îl rade tot, şi îl netezeşte. Şi ştiţi, deoarece El este acolo, nu mai sunt distrugeri acolo, nu mai este ură acolo, nu mai este răutate acolo. Şi el găseşte o casă mare în care Duhul Sfânt poate trăi. Şi deoarece El este acolo, Prezenţa Sa acolo, aduce frumoase flori peste tot pe terasă, flori ale dragostei, bucuriei, păcii, îndelungii răbdări, bunătăţii, blândeţii. Aceasta nu mai este deloc o cocină de porci; este un loc unde Duhul Sfânt locuieşte. Aleluia.
Oh, trebuie să mă opresc, deşi simt că eu abia acum încep să predic cum trebuie. Mă simt bine. Aşa este.

E-83 Fraţilor, să vă spun ceva. Ce are nevoie această biserică astăzi, este să se întoarcă în acest loc real al lui Dumnezeu din nou, unde Duhul Sfânt poate avea control să aducă bucurie şi părtăşie. Ascultaţi. Lumea are nevoie de aceasta, o să vă spun. Doar o secundă, apoi vom încheia, cu voia Domnului.

E-84 Sunt un vânător. Ştiţi că iubesc natura. Şi obişnuiam să urc în pădurile din nord să vânez, cu ani în urmă. Încă mai merg din când în când. M-am întâlnit cu un prieten bun acolo, poate că omul se află în această clădire astăzi, Burt Caul, un om minunat. El era un vânător bun. Îmi plăcea să vânez cu el, deoarece el era puternic şi ferm. Ne căţăram pe munţi şi mergem prin diferite locuri. El avea un ochi bun, pătrunzător; putea să privească jocul. Şi îmi plăcea să vânez cu el. Era greu să se rătăcească, nu-l puteai face să se răzgândească. El cunoaştea fiecare pom şi semnele şi lucrurile, şi unde să meargă. Şi odată în timp ce eram acolo sus, am urcat… El era un om bun, un vânător bun, dar o persoană cu o inimă dură. Oh, avea o inimă atât de rea. Şi omora cerbi mici doar pentru distracţie, deoarece el ştia că sunt un predicator. Am zis: „Burt, nu-ţi este ruşine să faci aceasta?”
„Au,” a spus el: „îți ieşi din fire, predicatorule. Eşti un laş.” Am zis: „Burt, nu face aceasta.”
Acum, Domnul, dacă El v-ar permite să aveţi un cerb, este în regulă. Asta este treaba voastră. Avraam a mers şi a mâncat un viţel şi i l-a servit lui Dumnezeu. Aşa este. Şi este în regulă. Dar nu să omori o mulţime din ei…

E-85 Şi el era pur şi simplu rău. Deci într-un an când eu am mers sus acolo, el avea un fluier micuţ. Şi putea sufla acel fluieraş şi să plângă ca un pui de cerb. Niciodată nu am auzit ceva care să imite aşa de bine, sau să mimeze, în viaţa mea. Şi am zis: „Burt, nu vei folosi asta, nu-i aşa?”
A zis: „Au, haide, predicatorule.” A zis: „Asta este problema voastră; sunteţi prea slabi.” Am zis: „Burt, să-ţi fie ruşine; nu vei face aceasta.”
Am mers în pădure, şi am vânat practic jumătate de zi sau mai mult, nu am văzut urme sau nimic. Şi ne-am oprit; era om mică deschidere. Şi l-am observat căutând în buzunar şi luând acest fluier. M-am gândit: „Oh, nu, nu vei face aceasta.” Şi a scos un strigăt, a sunat ca un mic pui de căprioară plângând. Şi deodată, chiar lângă acest loc, o căprioară mare, frumoasă s-a ridicat (aceasta este o căprioară mamă). S-a ridicat, am văzut acele urechi mari, graţioase; ochii mari maro. Nu era la mai mult de treizeci de yarzi depărtare de mine. Burt m-a privit şi a zâmbit. Şi m-am gândit: „Oh, Burt, nu face aceasta. Nu vei face aceasta.”

E-86 Şi am putut să o văd păşind acolo, capul sus, un animal frumos. Ce era? Ce o făcea să păşească acolo? Ceva în ea, o dragoste de mamă; un pui a plâns. A ieşit în câmp deschis. Nu ar fi făcut-o pentru nimic, altfel. Dar ce era? Tensiunea plutea în aer. Era o mamă. Nu se putea abţine. Un pui plângea, şi instinctul ei de mamă a călăuzit-o afară. Încerca să găsească acest pui. L-am văzut pe Burt luând şi împingând pârghia înapoi, punând cartuşul în butoiaş, ridicând arma. Oh, era o lovitură mortală. M-am gândit: „O, Dumnezeule, nu-l lăsa să o facă.” Doamne, această mamă acolo, afişând acea dragoste aşa, cum o poate face? Şi când pârghia a pocnit jos acolo, trăgaciul puştii coborând, l-am văzut ţintind, crucea ţintei, chiar pe inima acestei mame. Ştiam că în câteva secunde ar fi zburat inima din ea.
Şi m-am gândit: „Oh, cum o poţi face? Cum o poate face?” Şi m-am gândit: „Oh, eu nu vreau să o văd.”

E-87 Şi după puţin timp, într-o secundă, mama căprioară a văzut vânătorul. A tresărit. Şi-a aruncat capul sus. A fugit? Nu. De ce? Un pui avea probleme. Trebuia să găsească puiul. Chiar dacă inima ei ar fi lovită, trebuie să găsească puiul. Avea probleme. De ce? Nu era ceva ce ea regiza aşa cum încearcă biserica să facă. Era ceva în ea. Era o mamă. Trebuia să găsească acest pui. A început să păşească, ochii săi pe acest vânător. Şi am văzut acel butoiaş coborând. Şi m-am gândit: „O, Dumnezeule…” Mi-am întors capul câteva minute. Nu am auzit dacă puşca a tras. M-am întrebat: „Ce este? Mă întreb ce s-a întâmplat.” M-am întors să văd. Şi când am făcut-o, am văzut butoiaşul puştii mişcându-se aşa.
S-a întors şi m-a privit. A aruncat puşca pe pământ; m-a înşfăcat de mână, şi a zis: „Billy, nu mai suport. Nu pot să o mai suport deloc.” El a zis: „Billy, roagă-te ca Dumnezeu să-mi dea o inimă creştină cum ai tu. Nu vreau să fiu aşa.” Şi chiar acolo pe acel pământ l-am condus pe acel om cu inimă rea la Duhul iubitor al lui Isus Cristos. De ce? Ce s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat? Deoarece este…?... El a privit dincolo. Ce s-a întâmplat? Deoarece el a văzut afişarea dragostei adevărate.
Şi, frate, soră, ce îi trebuie bisericii astăzi este afişarea, nu să regizeze, nu o educaţie intelectuală, dar o afişare, o afişare a dragostei reale a lui Dumnezeu în inima noastră.

E-88 Să ne aplecăm capetele în timp ce ne gândim la celălalt…?... Ce este? Poate aţi fost un membru al bisericii pentru mult timp, dar aveţi cu adevărat… Spuneţi: „Trebuie să opresc aceasta? Trebuie să fac aceasta?” Este aceasta calea de a opera? Aceasta este intelectuală. Dar este ceva în voi? Este ceva în voi, dragostea adevărată a lui Dumnezeu în inima voastră? Dacă nu este, de ce nu o acceptaţi astăzi? De ce aţi accepta un înlocuitor? Tot ce aveţi ca să ştiţi că sunteţi un Creştin este deoarece aparţineţi la biserică? Tot ce aveţi că ştiţi că sunteţi un Creştin este deoarece aţi strigat? Tot ce aveţi că ştiţi că sunteţi un Creştin este deoarece vorbiţi în limbi? Cred în toate aceste lucruri, dar am văzut vrăjitori şi ghicitori vorbind în limbi. Tot ce trebuie să credeţi… Poate că aţi avut ulei pe mâini, sau sânge pe faţă, sau ceva asemănător care vă va recunoaşte ca Creştin. Este asta tot ce aveţi? Frate, sunteţi mizerabil. Da, de ce nu, luaţi adevăratul… De ce să luaţi un înlocuitor când cerurile Cincizecimii sunt pline de real?

E-89 „Unde sunt limbi, vor înceta. Unde sunt miracole, nu vor mai fi. Unde este cunoştinţă, se va ofili.
Unde sunt profeţii, vor eşua. Dar când vine cel care este prefect, care este dragostea, va rămâne în veci.” Va rămâne în veci cântecul sfinţilor şi îngerilor. Poeţii nu pot scrie despre ea. Nu este mod în care să o explicaţi.

E-90 Acum, când credeţi că s-a terminat, vreţi cu adevărat dragostea adevărată a lui Dumnezeu în inima voastră, şi nu aţi primit-o? Acum, fiţi sinceri cu Dumnezeu. Şi ca slujitor al lui Dumnezeu, eu vă aduc în Numele lui Isus Cristos în Prezenţa Atotputernicului Dumnezeu. Şi dacă există o pată mică în voi care este cu adevărat sinceră, mă rog ca Dumnezeu să o scoată în această după-amiază. Şti cu adevărat că eşti scurt în acea experienţă? Vreţi să vă ridicaţi mâinile către Dumnezeu şi să spuneţi: „Dumnezeule, în Numele lui Cristos, dă-mi aceasta în inima mea.” Dumnezeu să vă binecuvânteze. Asta este minunat. Oh, doar peste tot pretutindeni.
„Vreau dragostea Creştină să se afişeze aşa cum acea căprioară a trebuit să afişeze acea dragoste de mamă. Vreau ca dragostea mea Creştină să fie afişată într-un asemenea fel încât va câştiga pe alţii, nu emoţiile mele, dar dragostea mea Creştină.”
Oh, dragostea lui Dumnezeu, cât de bogată şi pură! Cât de neimaginată şi puternică!
Va rămâne în veci,
… cântecul sfinţilor şi îngerilor.

E-91 O vreţi cu adevărat? Dacă mă credeţi de a fi slujitorul lui Dumnezeu, dacă aveţi… Nu-mi pasă dacă sunteţi în balcon sau oriunde sunteţi. Nu priviţi la ceas, fraţilor. Nu vă gândiţi că este ora patru sau puţin peste ora patru; nu vă gândiţi la aceasta. Gândiţi-vă la ceea ce este etern. Dacă nu aveţi aceasta, şi credeţi că Dumnezeu ascultă rugăciunile mele să facă invalizii să meargă şi orbii să vadă. Aceasta este doar o rugăciune; asta este tot. Dar dacă mă credeţi… Vă va ajuta să credeţi că sunt slujitorul lui Dumnezeu, şi dacă voi vreţi acel fel de experienţă… Cred că probabil s-au ridicat două sute de mâini sau mai multe. Vreau să coborâţi aici şi să staţi cu mine. Vreau să vă strâng mâna şi să mă rog cu voi. Coborâţi acum în timp ce cântăm: „Aşa cum sunt,” dacă doriţi. În regulă.
Aşa cum sunt (Oh, aceasta este calea.) primeşte-mă, Cu scuza (Coborâţi din balcon… ?...) curaţi, uşuraţi; Deoarece promisiunea Ta o cred,
O Miel al lui Dumnezeu, vin! Vin!
Aşa cum sunt,… fără să aştept
Să-mi eliberez sufletul de petele negre,
La Tine, al cărui sânge poate curăţa fiecare pată…