E-1 ... Şi să fiu aici să mă închin împreună cu voi. Şi acum chiar înainte de Mesaj, îl am pe prietenul meu bun aici pe platformă în seara aceasta, Doctor Lee Vayle, de la Prima biserică Baptistă la Lima, Ohio, care a fost unul dintre sponsorii mei la adunarea de la Lima. L-am întrebat, venind în seara aceasta, dacă nu ar spune doar un cuvânt adunării, poate referitor la adunarea de la Lima, pentru următorul moment sau două. Şi sunt bucuros să, încântat să vi-l prezint în seara aceasta, pe Doctor Lee Vayle, un alt Baptist care a primit Duhul Sfânt.

E-2 [Fratele Lee Vayle vorbeşte timp de paisprezece minute, dând mărturie de mulţi oameni care au fost vindecaţi. – Ed.] Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze, Frate Vayle, de asemenea.

E-3 Aceea a fost totul destul de tare pentru un păstor Baptist, nu¬i aşa? Bine, suntem foarte fericiţi să îl avem pe Fratele Vayle cu noi. Şi desigur uşile sunt deschise pentru el să vină înapoi şi să ne viziteze la orice timp poate. Şi acum în seara aceasta...
Mâine seară este – Înmormântarea Domnului Isus.

E-4 Duminică dimineaţa este serviciul de răsăritul soarelui la ora şase. Şi cred că fratele a anunţat partea suplimentară a serviciului.
Acum să ne rugăm doar un moment.

E-5 Binecuvântate Domn, Cuvântul Tău este Adevăr, şi noi suntem recunoscători pentru oamenii care Îl mânuiesc, fără teamă, aşa cum Îl dă oamenilor. Şi aşa cum deschidem Biblia în seara aceasta, sau Îi răsfoim paginile, fie ca binecuvântatul Duh Sfânt să vină şi să deschidă Cuvântul înţelegerii pentru noi. Prin Isus Cristos, cerem aceasta. Amin.

E-6 Această seară măreaţă în care sărbătorim, despre răstignirea binecuvântatului nostru Domn, doresc să citesc în seara aceasta de pe Propriile Sale buze preţioase, Cuvintele care le-a scris El în Cartea Sa. În Sfântul Matei, al 4-lea capitol, noi... şi al 47-lea şi al 48-lea verset, citim aceasta:
Şi dacă voi onoraţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi voi mai mult decât alţii? oare cârciumarii nu fac la fel?
Dar voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru care este în cer este desăvârşit.

E-7 Şi în seara aceasta noi am anunţat că vom vorbi despre subiectul de Desăvârşire. Acum noi... Acela pare ca un text foarte ciudat de luat pentru noaptea răstignirii Domnului nostru. Dar astăzi, poate, aţi ascultat la radio, şi aţi auzit diferitele mesaje şi mesagerii, cum au prezentat ei acea mare zi îngrozitoare când Domnul nostru a murit pentru păcatele lumii.
Astfel eu am ales, în seara aceasta, să merg în jur într-un fel diferit, ca să ajung la asta, astfel va fi puţin diferit şi s-ar putea să vă învioreze puţin. Şi fie ca binecuvântatul Duh Sfânt să inspire Cuvântul acum în timp ce noi depunem efortul să Îl aducem.

E-8 Dumnezeu cere desăvârşire. Noi vrem să purtăm asta în minte, că nu există nimic doar parţial care să poată merge în Prezenţa lui Dumnezeu. Aceasta trebuie să fie desăvârşit, închinarea noastră, totul.

E-9 Acum, în grădina din Eden, Dumnezeu i-a avut pe Adam şi Eva în grădină. Şi ei au păcătuit şi încălcat legile lui Dumnezeu, prin păcătuire, neascultare. Şi când vine fărădelegea, neascultarea este încălcarea legii. şi legea lui Dumnezeu, El fiind sfânt, chiar sfânt pur, deci nici o pată de nesfinţenie nu poate sta vreodată în Prezenţa Sa. Astfel, dacă păcatul a venit în lume prin fărădelege, atunci păcatul trebuie înfruntat înainte ca păcătosul să poată sta vreodată în Prezenţa lui Dumnezeu.

E-10 Acum, dacă nu există nici o lege, atunci nu există nici o dreptate. Dar legea a necesitat, sau, dreptatea necesită o lege. Şi legea, când aceasta este-este apelată, proiectează dreptatea.

E-11 Acum, prin lege, nici un trup nu este mântuit. Acum, legea nu ne poate mântui. Legea era doar lucrul care ne punea în închisoare, dar nu are nici o putere de răscumpărare. Legea ne-a arătat numai că eram păcătoşi, şi ne-a osândit. Asta-i ce trebuie să facă legea. Este pentru a aduce osândire, sau să vă arate unde este greşeala voastră. Deci legea, în sine, nu putea mântui. Putea numai să dea în judecată.

E-12 Şi Dumnezeu, fiind sfânt şi drept, El trebuia să aibă o judecare. El trebuia să dea în judecată pe păcătos pentru că a depăşit graniţele harului, şi a devenit un cetăţean încălcător de lege. Atunci, el trebuia înfruntat.

E-13 Şi fiecare lege are o pedeapsă, căci, pedeapsa încălcării legii lui Dumnezeu este moartea. Şi aceasta trebuia să proiecteze moartea rasei umane. Şi toată rasa umană este sub pedeapsa acestei legi.

E-14 Acum, când Adam şi Eva au păcătuit, nu era nici o cale, nici un alt remediu ca ei să poată sta vreodată în Prezenţa lui Dumnezeu din nou, decât dacă era înfruntat acest păcat. Şi nici un om nu poate comite un păcat de orice fel, nu contează cât de mic sau cât de mare, acel păcat individual trebuie înfruntat înainte ca cel care l-a comis să poată sta vreodată în Prezenţa Dumnezeului Sfânt.

E-15 Deci, prin urmare, când Adam şi Eva au păcătuit şi au încălcat legea, erau supuşi morţii. Şi legea trebuia să fie executată, astfel aceasta a pus toată rasa umană sub pedeapsa cu moartea. Acum dacă am putea numai să ne oprim pentru câteva momente, în gândirea noastră, şi să privim la acest tablou important, şi să ne amintim că fiecare persoană de aici este inclusă în acesta. Fiecare bărbat şi femeie, copil, este inclus în pedeapsa cu moartea, prin încălcarea capului rasei umane, Adam; prin încălcarea lui, fiecare dintre noi am căzut victimă la păcat.

E-16 Şi păcatul trebuie înfruntat. Şi astfel, Dumnezeu, în marea Sa infinitate şi dragostea Sa mare... Legea a fost să separe păcătosul de la Făcătorul lui; atunci el a devenit anihilat, şi complet anihilat, nu ar fi fost nici o cale pentru el să se întoarcă vreodată decât dacă era înfruntat acel păcat. Şi ar fi foarte uşor atunci să credem într-o anihilare totală a păcătosului la sfârşit, căci el este complet, pentru totdeauna separat de Prezenţa lui Dumnezeu.

E-17 Acum observaţi acest păcat. Şi cum Dumnezeu, fiind drept, şi El nu ar putea face nimic altceva decât să fie drept, pentru că El este resursa la toată dreptatea, atunci nu ar fi nimic altceva pentru El să facă decât să pună pedeapsa pentru această încălcare. Şi pedeapsa era moartea, căci El a spus, "În ziua în care vei mânca din el, în ziua aceea vei muri negreşit." Acum, este un tablou sumbru ce avem aici.

E-18 Dar apoi dacă ne întoarcem doar puţin mai departe, şi aflăm chiar atributele lui Dumnezeu, Biblia ne spune clar că "Dumnezeu este dragoste." Dar totuşi, fiind dragoste, El trebuie să fie drept. Astfel, dragoste nu înseamnă doar un lucru care poate fi mângâiat şi cu care să te joci. Dragostea este dreptatea lui Dumnezeu.

E-19 Acum, când Dumnezeu a văzut că copiii Lui au încălcat legea Lui, şi că ei trebuiau să moară moartea, atunci dragostea suverană a intervenit pentru a face o cale. Căci, Dumnezeu a văzut că aceşti copii trebuiau să fie în mod absolut, total anihilaţi din Prezenţa Lui. Nu era nimic altceva de făcut, căci ei au încălcat legea Lui, şi pedeapsa legii Lui era moartea.

E-20 Şi atunci dragostea lui Dumnezeu a ieşit pentru supuşii Săi. Şi când dragostea Divină este prevăzută, harul suveran produce obiectivul dragostei. Şi Dumnezeu, prin cunoaşterea mai dinainte, când El a iubit aşa de mult rasa Lui; totuşi, cu pedeapsa, El a făcut ca moartea de substituire să aibă loc în grădina din Eden. Aceea a fost, El a substituit o creatură inocentă, un miel mic care nu cunoştea păcatul, şi acesta a mers ca un înlocuitor, să acţioneze şi să moară în locul păcătosului vinovat. Şi acesta era un miel, ucis, pentru a păstra viaţa supuşilor Săi.

E-21 Prin tot Vechiul Testament au oferit sângele de miei şi capre, ovine, tauri şi juninci, o moarte de substituire. Dar, în toată marea economie a lui Dumnezeu, era înapoi în mintea Lui venirea Obiectivului real, care va fi... Acelea erau umbre ale Obiectivului real care urma să vină. Şi Obiectivul real care trebuia să vină, era singurul Său Fiu născut. Toţi mieii care au murit erau numai o umbră. Şi o umbră este numai partea negativă a unui obiectiv. Şi au vorbit numai despre venirea Calvarului.

E-22 Acum pentru un tablou despre asta, să deschidem în Bibliile noastre, la Cartea Evreilor, şi să luăm aici ce Pavel, marele apostol vorbeşte, încercând să separe aceste lucruri pentru noi. În al 10-lea capitol din Cartea Evreilor, citim asta.

E-23 Şi eu chiar iubesc Cuvântul! Cuvântul este Adevărul. Şi îmi place să Îl citesc înaintea adunării mele, pentru că ştiu că la Judecată voi sta cu ei. Şi va trebui să dau socoteală. Astfel dacă eu Îl aduc din Cuvânt, atunci nu voi fi vinovat; pentru că Acesta este Cuvântul, şi Dumnezeu este responsabil pentru Cuvântul Său.

E-24 Vedem aşa de mult astăzi, de evanghelişti şi aşa mai departe, că construiesc în jurul personalităţilor. Oh, este un lucru dizgraţios! Şi noi aflăm, mergând în biserici, mergem în biserică şi afli un anumit păstor, el are un gest al lui ciudat, vreo mică emoţie. Dacă nu observaţi, întreaga adunare va lua acel spirit. Dacă el este doar puţin emoţional, sau îşi zvâcneşte capul, sau vreun mic lucru ciudat, ei bine, întreaga biserică va prelua aceea. Şi noi am ajuns, astăzi, în bisericile noastre moderne, unde sunt senzaţii şi lucruri mici ca acelea. Şi a ajuns aşa o confuzie! Dar, oh, preaiubiţii mei fraţi, dacă a fost vreodată un timp în care noi ar trebui să fim în Cuvânt, este astăzi!

E-25 Vedeţi, aş detesta să stau la judecată şi să ştiu că am avut vreun capriciu mic referitor la o mică descoperire specifică, şi să fi îndrumat greşit oamenii. Nu vreau ca ei să aibă spiritul meu din comportarea mea, ci vreau ca ei să aibă Duhul lui Dumnezeu prin Cuvântul lui Dumnezeu, care produce Adevăr.

E-26 Astfel cu această mare ocazie în seara aceasta, aş vrea să citesc din Cuvântul Etern al lui Dumnezeu. Acum ne dăm seama că legea a existat de mulţi ani, dar legea nu a putut îndepărta niciodată păcatul. Aşa cum am spus în trecut, a fost doar o închisoare. A fost marele detectiv care îţi spunea ce ai făcut, dar nu avea nici un remediu ca să te elibereze. Te punea la amanet, dar nu era nici un Răscumpărător să te scoată, cu aceasta. Te închidea numai, ca să îţi facă de cunoscat că erai un păcătos. Dar acum observaţi în Evrei, al 10-lea capitol, în timp ce citim.
Căci legea având o umbră a lucrurilor bune viitoare, şi nu înfăţişarea adevărată...

E-27 Amintiţi-vă, a fost o umbră a unei înfăţişări viitoare. O umbră face de cunoscut numai că există o înfăţişare care creează umbra. "O umbră a lucrurilor viitoare, şi nu înfăţişarea adevărată." Observaţi, "a lucrurilor..."
... înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată cu acele jertfe care au fost aduse... neîncetat să facă pe cel ce venea la desăvârşire.

E-28 Acum, Dumnezeu, la început, a cerut desăvârşire. Isus, când El a venit pe pământ, a spus, "Voi fiţi desăvârşiţi, după cum Dumnezeu din Cer este desăvârşit." Şi legea, având o umbră a lucrurilor viitoare, nu ar fi putut niciodată să îl facă desăvârşit pe închinător. Prindeţi ideea? Acum să mergem din nou astfel încât să fiţi siguri că nu pierdeţi asta. Dumnezeu cere sfinţenie desăvârşită. Nimeni nu poate sta în asemănarea chipului său, cu o pată mică de păcat. Isus a mărturisit la fel, şi a spus, "Fiţi desăvârşiţi, întocmai cum Dumnezeu din Cer este desăvârşit."

E-29 Şi Biblia a spus că, "Legea nu a putut niciodată, cu jertfele sale, să facă desăvârşit pe cel ce venea." Atunci, legea nu a putut desăvârşi nimic. Era doar un indicator. Aceste jertfe, făcute în fiecare an, nu l-au putut face niciodată desăvârşit pe închinător. Astfel, nimeni sub lege, sau păstrând legile, sau sub umbre, nu putea fi desăvârşit.
Căci (al 2-lea verset) atunci nu ar fi încetat ele să fie aduse? ...

E-30 Dacă este ceva care să pot face să mă fac desăvârşit în Prezenţa lui Dumnezeu, atunci Cristos nu trebuia să moară pentru mine. Dacă există un lucru care îl puteţi face, care ar merita ceva în Prezenţa lui Dumnezeu, atunci Cristos a murit în zadar. Nici o păstrare a legii, nici o idee a voastră legalistă, nimic din sfinţenia voastră proprie, nici lucruri ce aţi putea înceta să faceţi, să încetaţi să minţiţi, să încetaţi să furaţi, să încetaţi să fumaţi tutun, să încetaţi să mergeţi la spectacole de cinema, voi încă sunteţi pierduţi. Nimic nu o poate face! Să vă înscrieţi la biserici, ritualuri, ceremonii, botezuri, rânduieli ale bisericii, citirea crezurilor, rostirea rugăciunilor, toate acele lucruri nu ar conta nimic. Voi sunteţi pierduţi! Nici un lucru nu puteţi face în voi înşivă, căci sunteţi un păcătos sub condamnare. Şi nu există nici o cale în voi înşivă, sau vreun crez, sau ceva care aţi putea face voi sau v-aţi putea gândi, de la voi înşivă, care ar putea merita un singur lucru în Prezenţa lui Dumnezeu, pentru că sunteţi un păcătos de la bun început.

E-31 Şi Biblia declară, că noi toţi ne-am născut în păcat, formaţi în nelegiuire, veniţi în lume vorbind minciuni. Şi Dumnezeu nu putea lua un om să moară pentru celălalt, pentru că unul este tot la fel de vinovat ca şi celălalt. În Prezenţa lui Dumnezeu, arhiepiscopul născut în lumea aceasta era tot la fel de vinovat ca ultimul beţivan din oraş. Unul nu poate ispăşi pentru celălalt.

E-32 Astfel, El a luat o viaţă inocentă a unui animal, un miel mic. Şi sub Vechiul Testament, legea era, când un om păcătuia, a adus mielul la altar. Să spunem dacă el încălca oricare din porunci, el aducea mielul şi îl punea pe altar, îşi punea mâinile peste miel şi îşi mărturisea păcatele, că el era greşit şi recunoştea că era vinovat. De... şi era... Legea a cerut moartea. Şi el a adus mielul în locul lui. Şi când el... Gâtul micuţului animal era tăiat, şi începea să dea din picioruşele lui, şi să behăie. Dacă aţi văzut vreodată un miel măcelărit, ce strigăt jalnic! Sărmanul micuţ încercând să behăie, şi micuţa lui venă jugulară este tăiată. Şi în timp ce dă din picioare şi tremură, şi cum se îndreaptă, apoi tremură iar şi behăie. Şi sângele ţâşneşte, îi scaldă micuţa lui lână şi mâinile închinătorului.

E-33 Şi aşa cum închinătorul îşi dă seama, pentru comiterea de adulter, pentru minciună, furt, oricare era vina lui, sau chiar gândirea rea, orice ar fi fost în cea mai mică umbră, el era vinovat, pentru că era natura lui. El era o persoană vinovată, poate nu din dorinţă, ci prin natură el era vinovat. Şi trebuia să recunoască că acest miel mic inocent a murit în locul lui. Şi îi părea rău pentru micuţa făptură.

E-34 Dar omul, de îndată ce mielul a murit în cele din urmă, cu sângele mielului pe mâinile lui, a ieşit din clădire cu aceeaşi dorinţă în inima lui, care o avea la început. De ce? Pentru că viaţa care a fost în micuţul miel... Viaţa stă în sânge. Viaţa voastră este în sângele vostru. Noi ştim asta. Şi viaţa în sângele mielului era viaţă animală, prin urmare când micile corpuscule au fost zdrobite şi viaţa a ieşit din animal, nu se putea întoarce la închinător, pentru că închinătorul era o fiinţă umană.

E-35 Sângele a făcut o acoperire, dar nu putea ispăşi perfect; căci omul a părăsit clădirea, cu aceeaşi dorinţă de a păcătui, aşa cum avea în primul rând. Dar, făcând asta, el aştepta un timp când va fi să vină un Miel desăvârşit. Şi el a făcut-o pe o jertfă de ardere, pentru că era singura cale despre care el ştia.

E-36 Astfel, vedeţi, când sângele curgea, şi viaţa a ieşit din animal, aceasta nu se putea întoarce la om; căci, unul era animal, unul era om; un animal inocent, la un om vinovat.

E-37 Dar, oh, într-o zi, cam acum două mii de ani, Mielul lui Dumnezeu s-a născut jos într-o iesle mică în Bethlehem, şi a fost dus ca o oaie la măcelărie. Acum vreo o mie nouă sute de ani, în această după-amiază, la ora trei El a murit. Şi Mielul lui Dumnezeu fără pată, fără vină a atârnat pe crucea Calvarului şi a murit pentru fiecare păcătos. Acum când închinătorul vine la acest Miel, prin credinţă! Şi acesta este un tip diferit de Miel. Nu este un Miel ca celălalt.

E-38 Nimeni nu poate veni la acest Miel, decât dacă Dumnezeu îl atrage mai întâi. Vedeţi suveranitatea lui Dumnezeu? Oh, sper că asta pătrunde jos de tot adânc acum. Priviţi. Dumnezeu a ştiut că El avea oi în această lume. El a ştiut că El va avea oameni care să fie mântuiţi, şi dragostea Lui a privit în jos şi i-a văzut pe acei care vor fi mântuiţi; astfel, prin cunoaşterea de mai dinainte, El a predestinat o Biserică să-L întâlnească acolo, fără pată sau zbârcitură. Şi dacă Dumnezeu a cerut o Biserică fără pată sau zbârcitură, El trebuia să aibă ceva să o facă aşa. El nu putea cere asta, dreptatea Sa, judecăţile Sale nu-L putea lăsa să ceară un astfel de lucru dacă nu exista o cale de a o face.

E-39 Şi omul nu o poate face de la sine. El este un eşec total. Dumnezeu l-a lăsat să vadă asta prin lege, prin judecători, şi prin tot Vechiul Testament. El a trimis profeţii, El a trimis oamenii neprihăniţi, şi ei au aflat că fiecare a eşuat.

E-40 Astfel, Dumnezeu, prin harul Său suveran, a trimis, de la porţile Gloriei, pe singurul Său Fiu născut, să ne ia locul.

E-41 Amintiţi-vă, dacă El ar fi spus ca papa de la Roma să îl ia, el nu ar fi putut să o facă. Dacă El ar fi spus ca arhiepiscopul din Canterbury să o facă, el nu ar fi putut să o facă. Dacă El ar fi chemat pe cel mai sfânt părinte reverend sau episcop din lume, nu ar fi putut să o facă. Ar fi fost respins tot la fel de departe cum a fost Iuda Iscariotianul. El nu o putea face, pentru că el s¬a "născut în păcat, format în nelegiuire, a venit pe lume vorbind minciuni," şi el însuşi avea nevoie de ispăşire.

E-42 Aleluia! Dar acolo a venit Unul de la porţile Gloriei; nimeni altul, nici un om, nici un om bun, nici un Iudeu nici un Neam. El nu era nimic mai puţin decât Dumnezeul Atotputernic, ascuns în trup uman. El a venit, Însuşi, pentru a oferi Propriul Său Sânge, căci Acesta nu a venit prin sex. Sexul nu avea nimic de-a face cu asta. Ci El a prea umbrit o fecioară, şi a dat naştere dintr-o celulă de Sânge care a creat-o El, Însuşi, Cel nevinovat.

E-43 Atunci mântuirea mea, a voastră, în seara aceasta, nu depinde de meritele propriilor noastre fapte. A depins de harul suveran sigur al Atotputernicului Dumnezeu Care ne-a ales în El. Desigur. Eu nu aş putea niciodată să fiu desăvârşit, nici voi nu aţi putea niciodată să fiţi desăvârşiţi. Şi noi nu pretindem că suntem desăvârşiţi. Dar avem această unică consolare, că, credinţa noastră se odihneşte într-o Jertfă desăvârşită care a fost deja primită!

E-44 Atunci cum ştim noi că primim Aceea? Când închinătorul îşi pune mâinile, prin credinţă, pe trupul Domnului Isus, şi simte teroarea păcatului, şi batjocora de scuipat în faţa lui, simte gemetele din Ghetsimani, agoniile Calvarului, şi ştie că el este vinovat, şi îşi mărturiseşte corect păcatele, "O Domn Binecuvântat, eu sunt vinovat. Şi nu am nici o altă cale în afară de Tine să mă ajuţi. Şi prin credinţă... Tu inviţi, Duhul Sfânt, a venit şi mă invită să vin. Şi eu acum, prin credinţă, îl accept pe Isus ca Mântuitorul meu personal." Acea Viaţă care vine de la El pe Calvar, numită Duhul Sfânt, care a fost ascunsă în celula de Sânge a Domnului Isus, se întoarce la închinător şi îl botează cu Duhul Sfânt, în Trupul lui Cristos.

E-45 Şi El este deja judecat. Tu nu trebuie să îţi faci griji despre judecată. Cum mă întorc şi privesc la acel crucifix mic, înţeleg că acela este... reprezintă trupul Său. Şi acum acel trup a fost deja judecat. Dumnezeu pe bună dreptate nu poate să îl judece din nou, pentru că este deja judecat. Dumnezeu a lovit cu judecăţile morţii peste acel trup. Şi atât timp cât pot găsi o cale să mă ascund în acel trup! Judecata Lui a lovit pentru mine şi pentru voi. Noi suntem liberi! Romani 8:1, a spus, "De aceea nu mai este nici o condamnare pentru cei ce sunt în Cristos Isus, care nu umblă după fire, ci după Duhul." Ia te uită, nici o condamnare! Nu-mi pasă ce vine şi ce trece, voi sunteţi ascunşi sub Sânge.

E-46 Din nou, cum ajungem în acel Trup? Întâi Corinteni 12:13, spune că, "Printr-un singur Duh!" Cum vine Duhul? Prin Jertfă. Unde stătea Duhul? În Sânge. De ce nu putea animalul să se întoarcă? Acesta era un animal. Duhul animal nu putea veni la duhul uman şi să-i facă ceva acestuia, pentru că duhul uman era o linie mai superioară de viaţă decât animalul. Dar duhul niciunui alt om nu putea veni înapoi. Dacă aveţi duhul vreunui strămoş, este spiritism. Dar Dumnezeu Însuşi a venit, ca Propriul Său Duh, care este linia cea mai superioară de duh care există, poate veni înapoi prin forma botezului Duhului Sfânt, la închinător, prin Sângele lui Cristos, şi să-l ducă în Trup. El este în siguranţă!

E-47 Urmăriţi. Sângele taurilor şi a ţapilor nu funcţiona, văzând că era slab. Acum să începem să citim, cam pe la al 12-lea verset. În regulă. Sângele taurilor şi al ţapilor nu putea funcţiona, nici nu putea să ispăşească. Urmăriţi.
Dar acest om, (Ce Om? Episcopul? Nu. Papa? Nu.) ... Dar acest om, după ce el... a oferit o singură jertfă pentru păcat pentru totdeauna, s-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu;
De acum înainte aşteaptă până când vrăjmaşii lui să-i fie făcuţi aşternut la picioarele lui.

E-48 Sunteţi gata? Sunteţi gata pentru Cuvânt? Ascultaţi la Acesta, apoi vreau ca voi să Îl lăsaţi să pătrundă jos. Ascultaţi cu atenţie.
Căci printr-o singură jertfă (nu an de an, nu trezire după trezire, nu adunare după adunare, nu zi de zi) ...
Ci printr-o singură jertfă El a d-e-s-ă-v-â-r-ş-i-t (ei? El!) ...
... printr-o singură jertfă El a desăvârşit (asta este cerinţa lui Dumnezeu) pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.

E-49 Ia te uită. Acela este răspunsul la moartea lui Cristos. Acela este răspunsul la Calvar. El în mod absolut, cu Propriul Său Sânge, a plătit păcatele noastre, şi i-a desăvârşit pentru totdeauna, pe credincioşii Săi. Deci, în Cristos noi stăm fără vină, desăvârşiţi în Prezenţa Atotputernicului Dumnezeu. Noi suntem oameni defavorizaţi, cu propriile noastre doctrine; am fost toţi învăţaţi că trebuie să ajungem sus la un anumit punct, trebuie să facem un anumit lucru. Nu, fratele meu, nu este nimic din ce ai făcut tu; este ce a făcut Dumnezeu pentru tine! Noi suntem acum, dacă suntem justificaţi prin credinţă, suntem desăvârşiţi pentru totdeauna în Prezenţa lui Dumnezeu.

E-50 Atunci Isus a spus, "Fiţi deci desăvârşiţi." Atunci, a fost desăvârşit pentru totdeauna. Dumnezeu, prin moartea lui Cristos, acum o mie nouă sute de ani, astăzi, a desăvârşit pe credinciosul, pe care El l-a prevăzut înainte de întemeierea lumii, pentru totdeauna. Şi pe aceia pe care El i-a chemat, El i-a justificat. "Pe aceia pe care El i-a cunoscut mai dinainte, El i-a chemat; pe aceia pe care El i-a chemat, El i-a justificat; pe aceia pe care El i-a justificat, El deja i-a glorificat." El i-a desăvârşit pe credincioşii Săi!

E-51 Acum urmăriţi, să ne întoarcem înapoi la 1-ul verset.
... legea având o umbră a lucrurilor bune viitoare, şi nu înfăţişarea adevărată a acelor lucruri, nu poate niciodată cu acele jertfe care au fost oferite an după an să facă încontinu pe cel ce venea spre desăvârşire .

E-52 Priviţi "desăvârşit," este despre ce vorbim noi.
Căci atunci ele nu ar fi încetat oare să fie aduse? din cauză că închinătorul odată curăţit nu ar mai fi avut conştiinţă de păcat.

E-53 Ce vrei să spui? Cuvântul conştiinţă acolo, şi interpretarea, corectă, este "dorinţă." Şi dacă un om vine, închinătorul, în mod corect, înaintea lui Cristos, văzând suferinţa Lui, şi el se oferă lui Cristos, şi spune, "O Doamne Dumnezeule, nu este nimic în mine care să poată ispăşi, ci eu depind în totalitate de Tine," atunci acel Duh Sfânt intră în inima umană, chiar chestiunea păcatului este rezolvată pentru totdeauna, căci fiecare dorinţă de păcat a fost luată de la voi. Căci dacă legea ar fi putut face asta, acele jertfe nu ar fi trebuit să înceteze; dar fiind că nu a putut s-o facă, Cristos a trebuit să moară, ca să ne facă desăvârşiţi.

E-54 Prieteni, sunt aşa de multe lucruri care le-am putea spune în seara aceasta, despre desăvârşire. Noi încercăm întotdeauna să scoatem ochii la altcineva, pentru a ne face pe noi doar puţin mai sfinţi decât sunt ei-sunt ei. Dar dacă am privi doar la tablou, este numai harul lui Dumnezeu că noi suntem ceea ce suntem.

E-55 Aici cu ceva timp în urmă, în Ohio, am învăţat o lecţie pe calea cea grea. Aveam o adunare jos la Ohio, şi stăteam afară la ţară. Din pricina mulţimilor, nu puteam sta în oraş.

E-56 Noi am mâncat la un restaurant mic Dunkard. Şi aşa chelneriţe drăguţe, şi îmbrăcate decent, şi pe cât de îngrijite puteau fi, foarte mult ca doamne, ne-au servit. A fost un mic colţ de rai, a mânca într-un astfel de loc. Bucătăria lor era foarte curată şi ordonată. Şi Duminică au închis şi s-au dus la biserica lor. Îmi era puţin foame, urma să predic Duminică după-amiază.

E-57 Şi am mers acolo la un mic obişnuit... doar un mic restaurant American obişnuit, să iau ceva de mâncare. Şi când am intrat pe uşă, ce am auzit decât un aparat cu fise în funcţiune! Şi acolo stătea un om de vârsta mea, care probabil era un bărbat căsătorit, cu braţul în jurul unei femei, jucând la un aparat cu fise. Chiar legea noastră, protecţia dreptăţii noastre, a bunurilor noastre, stătea acolo încălcând un lucru care el se presupunea să îl protejeze. Pentru că, este ilegal să joci jocuri de noroc în Ohio, să joci la un aparat cu fise.

E-58 Şi m-am întors şi am privit înspre partea din spate a clădirii, era acolo un grup de adolescenţi, şi discuri vechi de rock-and-roll în aparat, care mergeau. O tânără în jur de optsprezece ani, care foarte îngrijită sub anatomia ei ca femeie. Dar ea stătea acolo cu rochia ei atârnându-i în jos în faţă, şi unul dintre acei băieţi cu mâinile pe fată, unde nu-i aparţineau. Şi ei fumau şi beau.
Şi m-am gândit, "O Dumnezeule, cum poţi Tu suporta asta?"

E-59 Şi am privit la dreapta mea, când am auzit pe cineva făcând un oftat mare. Şi acolo a şezut o femeie în vârstă, probabil în vârstă de şaizeci de ani, sau şaptezeci de ani. Ea avea pe ea acele haine micuţe vechi vulgare, abia cam până la jumătatea membrelor ei, şi sărmana ei carne încreţită era pe cât de fleşcăită putea fi. Şi purta acest ruj de buze aici, şi un lucru mare purpuriu pe marginea feţei ei, vopsit; cu o pereche mică de pantofi, sandale, cu unghiile de la picioare mov, vopsite; unghile de la mâini mov, vopsite. Şi părul ei era tăiat foarte scurt, şi încreţit, şi vopsit albastru. Şi m-am uitat la ea.

E-60 Şi de partea cealaltă a mesei şedeau doi bărbaţi, beţi. Unul dintre ei (era timp de vară) cu un palton veche de armată pe el, cu un fular gri înfăşurat în jurul gâtului, şi barba pe toată faţa, râgâia şi se comporta ciudat. Şi ei s-au scuzat, bărbatul, de la ea, şi a început să meargă afară aşa, spre toaletă.

E-61 Am stat acolo. Şi am spus, "Dumnezeule, de ce nu distrugi Tu întregul lucru? De ce nu îl afunzi doar sub pământ?" Am spus, "Vor trebui să crească micuţele mele Sarah şi Rebekah cu astfel de lucruri ca acela?" Am spus, "Cum poţi Tu, Dumnezeule, în sfinţenia Ta mare, să suporţi să priveşti la un astfel de lucru ca acela, şi să nu trimiţi un cutremur şi să-l afunzi?"

E-62 Şi în timp ce stăteam acolo, condamnând femeia, aşa cum eram, am păşit înapoi după uşă. Am simţit Duhul lui Dumnezeu venind la mine, şi am păşit după uşă.

E-63 Şi am văzut ca ceva învârtindu-se. Şi când o făcea, în vedenie, era lumea învârtindu-se iar şi iar. Şi cum am observat, în jurul lumii era o dâră stacojie, în jurul lumii. Şi când am ajuns la lume, m-am văzut pe mine, doar un băieţel, făcând lucruri care nu ar fi trebuit să le fac; poate nu aşa, dar era păcat. Şi de fiecare dată când am făcut ceva, am văzut acea umbră mare neagră mergând spre Cer. Care, Dumnezeu m-ar fi ucis în acel minut.

E-64 Apoi am văzut stând între mine şi Dumnezeu, stătea acea Jertfă desăvârşită. L-am văzut pe El stând acolo cu spinii pe capul Lui, şi scuipatul atârnând pe faţa Lui. Şi de fiecare dată când păcatele mele se îndreptau spre Dumnezeu, El se întindea şi le prindea, ca amortizorul unei maşini. El mă proteja de moarte. Şi de fiecare dată când am făcut ceva greşit, Dumnezeu m-ar fi ucis. Desigur, sfinţenia Sa o pretinde. Legea Sa o pretinde. Şi de fiecare dată când aş face ceva, sau voi aţi face ceva, Sângele lui Isus Cristos acţionează ca amortizor. Şi am văzut acea dâră stacojie care însemna că, atunci, că Sângele încă ţine pământul.

E-65 Şi aşa cum stăteam, privind, m-am apropiat puţin mai mult de El cum L-am observat. Şi L-am putut auzi spunând, "Tată, iartă-1, el nu ştie ce face." Şi am privit în jos, şi acolo se afla o carte. Şi era un Înger acolo care înregistra, şi stătea lângă El. Şi de fiecare dată când am păcătuit, era trecut în carte. Şi numele meu era pe aceasta. Şi am înţeles că într-o zi, eu... acea dâră de Sânge va fi ridicată şi eu va trebui să stau în Prezenţa lui Dumnezeu, cu viaţa mea păcătoasă. Dar, am văzut, prin îndurarea Lui că El oprea judecata mea.

E-66 M-am dus la El, smerit. Am îngenunchiat pe genunchi, şi am spus, "O Isuse, Tu Fiul lui Dumnezeu, eu sunt nevrednic să vin în Prezenţa Ta. Dar vrei Tu te rog să mă ierţi pentru ce am făcut?"

E-67 Şi-a atins coasta cu mâna Lui, a luat cartea veche şi a scris "iertat" pe aceasta, a aruncat-o înapoi în spatele Lui, şi păcatele mele erau duse! Apoi El m-a privit, aspru în faţă, A spus, "Acum eu te-am iertat pe tine, dar tu vrei să o condamni pe ea." Atunci am văzut ce a însemnat.

E-68 Cum am ieşit din viziune, m-am dus acolo la ea. Am spus, "Ce mai faceţi?"

E-69 Ea bea. S-a uitat sus la mine, şi a spus, "Oh, bună."
Am spus, "Pot să mă aşez?"
A spus, "Eu am însoţitor."

E-70 Am spus, "Nu o intenţionez în acel fel, doamnă. Vreau doar să îţi vorbesc, un minut."
Ea a spus, "Ia loc."

E-71 Şi eu am spus, "Doamnă, doar cu câteva minute în urmă, stând acolo în spatele acelei uşi..." Am început să-i spun. Şi cum am început să privesc, lacrimile începuseră să-i curgă pe obraji. Şi ea mi-a spus... Am spus, "Doamnă, tu nu vrei să faci aceste lucruri. Isus a murit, şi judecăţile lui Dumnezeu sunt oprite de Sângele Lui. Tu nu vrei să faci asta."

E-72 Şi ea a spus, "Nu, domnule." A spus, "Tatăl meu a fost un diacon în biserică. Eu am fost crescută într-o casă de Creştini. Eu şi soţul meu eram membri fondatori, şi am trăit o viaţă Creştină." Ea începuse să îmi spună, după moartea lui... Ea avea două fete tinere, şi ea se rătăcise. Şi cum au părăsit-o fetele, şi ea şi-a risipit viaţa. Şi s-a gândit că nu mai există nici o speranţă pentru ea.

E-73 Dar am spus, "Dumnezeule, fi milostiv! 'Aceia pe care El i-a cunoscut mai dinainte, El i-a chemat."'
A spus, "Eşti tu Reverend Branham, de acolo de jos?"
Am spus, "Eu sunt."

E-74 A spus, "Îmi este ruşine de mine, să stau aici în felul acesta." Ea a spus, "Crezi că ar fi o şansă pentru mine?"

E-75 Am spus, "Isus Îşi are braţele întinse, aşteptându-te să vi, doamnă." Şi celelalte persoane începuseră să se ridice. Şi am spus, "Ai vrea să păşeşti aici cu mine pe această podea?"
A spus, "Eu vreau, domnule."

E-76 Am luat-o de mână. Am spus, "Tu eşti cam de vârsta mamei mele. Ai vrea să îngenunchezi aici cu mine, pe podea?" Şi acolo pe podea, am desfăcut acel loc în acea după-amiază, într-o adunare de modă veche. Şi Dumnezeu a mântuit acea femeie, prin harul Său. Ea s-a îmbrăcat şi a venit la adunare, şi, din câte ştiu, trăieşte o viaţă Creştină în seara aceasta.

E-77 Ce este asta? Oh, Dumnezeu cere desăvârşire! El cere pocăinţa voastră. El vă cere loialitatea faţă de El. Dar El priveşte în seara aceasta. Nu contează cât de mult aţi păcătuit, cât de puţin sau cât de mult, tu încă eşti un păcătos, şi nu poţi intra pe nici o altă cale decât prin Isus Cristos, Jertfa atotsuficientă a lui Dumnezeu. Şi în El sunteţi desăvârşiţi pentru totdeauna. Gândiţi-vă la asta! Nu este nimic din ce faceţi voi. Nu sunt paginile noi care le întoarceţi. Nu este o viaţă nouă care o începeţi. Este o mărturisire a greşelii voastre, şi harul lui Dumnezeu pentru voi. Aceea vă aduce la desăvârşire, şi atunci sunteţi desăvârşiţi în Isus Cristos.

E-78 Am încrederea, în seara aceasta, prietenul meu, în timp ce suntem aici în acest mare moment crucial acum, când deciziile trebuie luate după auzirea acestei povestiri. Poate nu aţi auzit¬o niciodată înainte. Dar nu poţi ieşi pe una din acele uşi aceeaşi persoană cum ai intrat, tu trebuie să ieşi mai bun sau mai rău.

E-79 Şi în timp ce ne aplecăm capetele doar un moment, vreau să vă gândiţi foarte bine despre aceasta. Cum este cu sufletul vostru în seara aceasta? Isus Cristos a murit pentru voi.

E-80 Voi spuneţi, "Frate Branham, când pot să reuşesc să mă las de fumat, când pot să reuşesc să mă las de băut, când pot să îndrept acest lucru, o voi face." Oh, nu va fi făcut niciodată corect. Nu veţi fi niciodată în stare să o faceţi. De ce nu veniţi doar aşa cum sunteţi? Şi, prin credinţă, mergeţi la acel Izvor, care rănile tale le oferă, atunci dragostea răscumpărătoare să fie tema ta, şi va fi până vei muri.

E-81 De ce să luaţi un înlocuitor? De ce încercaţi să intraţi prin biserica voastră? De ce să încercaţi să intraţi pentru că aţi încetat să beţi sau aţi încetat să minţiţi? Veniţi pe calea desăvârşirii! „Căci, printr-o singură Jertfă, El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi."
"Cum ajung eu sfinţit?"

E-82 Mărturiseşte-ţi păcatele în Prezenţa Sângelui lui Isus; şi Viaţa care a venit din acel Sânge, se întoarce la închinător, şi îl sfinţeşte de dorinţele pentru lucrurile lumii. Căci, prin acea Jertfă atotsuficientă, El ne-a sfinţit; un Duh, noi suntem toţi botezaţi într-un singur Trup. "Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Cristos Isus, pentru acei care nu umblă după fire, ci după Duhul." Dacă încercaţi să umblaţi prin Duhul, şi încă poftiţi după fire, Jertfa nu v-a fost aplicată suficient. Dar închinătorul odată purificat, nu mai are dorinţă de păcat.

E-83 Aceea a fost Calvarul. Acesta nu este un loc unde se vând flori, sau un loc mic să faci asta sau aceea. A fost un loc unde Dumnezeu şi omul au fost împăcaţi. A fost locul unde pacea şi siguranţa desăvârşită au fost aduse omenirii. Poţi merge cu mine, în seara aceasta, prietenul meu păcătos, la Calvar, şi prin credinţă să aplici acest Sânge propriului tău suflet, şi să laşi Duhul Sfânt să vină şi să te sfinţească prin marea Sa Jertfă?

E-84 Înainte să ne rugăm, vreţi să vă ridicaţi mâna spre Dumnezeu, şi să spuneţi, "Fi milostiv cu mine, Dumnezeule. Îmi mărturisesc acum toate păcatele, în această seară de Vinerea Mare. Şi apreciez marea suferinţă care a făcut-o Cristos pentru mine. Îmi predau acum propria mea voinţă, propriile mele motivaţii şi totul, ca să Te urmez din această zi, de acum încolo." Vreţi să vă ridicaţi mâna, să spuneţi, "Aminteşte-mă, Frate Branham, în rugăciune. Aceasta este hotărârea inimii mele"? Este careva, în această seară importantă, în timp ce aşteptăm doar un moment? Aici la dreapta mea, cu siguranţă este cineva pe acolo. Îţi este ruşine de păcatele tale? Îţi este ruşine de ce ai făcut?

E-85 Lumea în seara aceasta caută eroi. Şi are eroi, fizic vorbind.

E-86 Într-o zi acolo în Elveţia, când Elveţia Elveţienilor era în joc, micul detaşament Elveţian s-a adunat afară în câmpuri, să-şi apere-să-şi apere economia. Marea oştire care se apropia era prea numeroasă pentru ei; erau toţi instruiţi, aveau suliţe şi scuturi mari. Elveţienii nu puteau face nimic decât să se predea. Erau cu spatele la un munte. Atunci acolo era un erou care a făcut un pas înainte. Cineva trebuia să moară. Şi dacă ei au pierdut bătălia...

E-87 Ei nu aveau nimic altceva în afară de lame vechi de seceră, şi pietre, bâte, cu care să lupte. Pe când, oştirea care se apropia arăta ca un zid de cărămidă. Dacă erau prinşi, soţioarele lor scumpe ar fi fost batjocorite, fetele lor tinere ar fi fost batjocorite, copilaşii lor ar fi fost ucişi, capetele le-ar fi fost sparte, casele lor ar fi fost duse, ar fi fost totul pierdut.

E-88 Atunci acolo era un om, al cărui nume este prea repede uitat, cu numele de Arnold von Winkelried. El a păşit în faţă, şi a spus, "Bărbaţi ai Elveţiei, în această zi îmi dau viaţa pentru Elveţia." A spus, "Chiar dincolo de munte acolo este o căsuţă albă. Am o soţie şi trei copii care mă aşteaptă. Dar ei nu mă vor mai vedea din nou, căci, în această zi îmi dau viaţa pentru Elveţia."
Ei au spus, "Ce vei face, Arnold von Winkelried?"

E-89 El a spus, "Urmaţi-mă, şi faceţi cât puteţi de bine cu ce aveţi să o faceţi."

E-90 Şi el s-a uitat peste oştire până a găsit cea mai mare grosime de suliţe. Apoi şi-a ridicat mâinile în aer, a alergat spre acel zid mare de cărămidă de suliţe, şi strigând, "Faceţi loc pentru libertate! Faceţi loc pentru libertate!" O sută de suliţe s-au întors să-i prindă atacul; şi-a aruncat braţele şi le-a strâns în propriul lui piept, care l-au pironit jos, şi a murit în vârfurile acelor suliţe. Acei Elveţieni l-au urmat cu ciomege şi bâte. Acea mare expunere de eroism a pus pe fugă acea oştire, încât Elveţienii i¬au bătut afară din ţară. Şi ei nu au mai avut niciodată un război din acea zi.

E-91 Ridicaţi-vă în Elveţia şi menţionaţi numele de Arnold von Winkelried, veţi vedea lacrimile curgându-le pe obraji. De ce? El a salvat ţara lor. Aceea a fost o faptă mare de erou. Este rar comparabilă, şi niciodată depăşită, pe acest pământ.

E-92 Dar, oh, a fost un lucru mic faţă de ce s-a întâmplat într¬o zi! Când rasa lui Adam a rămas, cu demoni mărşăluind din toate părţile, profeţii au eşuat, legea a eşuat, jertfele de tauri şi miei au eşuat, natura omului a eşuat, totul. Şi mica rasa a lui Adam a rămas, învinsă; întrecută în număr de diavoli, superstiţii, maladii, boli. Acolo a fost Unul care a păşit înainte în Cer, şi a spus, "În această zi Eu voi muri pentru rasa lui Adam." El a venit pe pământ şi s-a făcut trup. El a privit drept în jos unde mijlocul suliţelor era cel mai întunecat. Chiar cea mai întunecată teamă a tuturor oamenilor era moartea, şi El a luat moartea în sânul Său. Şi la Calvar El a plătit jertfa, şi a strigat, "Faceţi o cale pentru Libertate! "

E-93 Şi El strigă către Biserica Lui, "Luaţi Aceasta ce Eu v-am lăsat, Sângele Meu şi Duhul Meu, şi luptaţi cu tot ce aveţi." Noi putem învinge în seara aceasta, prin Acela, prietene. Îl puteţi izgoni pe diavolul de la voi. Fiecare duşman vechi care este în viaţa voastră, poate fi izgonit afară prin Sângele şi Duhul lui Cristos, şi voi puteţi sta desăvârşiţi în Prezenţa Lui. Cristos a făcut calea!

E-94 Aţi putea face atât cât să vă ridicaţi braţul spre El, şi să spuneţi, "Iartă-mă"? Dumnezeu să te binecuvânteze, frate.
Altcineva, "Fie-ţi milă de mine, Dumnezeule, eu mărturisesc acum greşelile mele"?

E-95 Sunt ceva membri de biserică căldicei care merg zilnic la biserică, şi poate încearcă să fie cât se poate de pioşi, dar totuşi ştiţi că temperamentul şi indiferenţa, şi egoismul, obiceiurile vă trag în jos până când nu aveţi victorie? Aţi vrea să fiţi curăţiţi de Sânge, în seara aceasta, de toate acelea? "Căci închinătorul odată curăţit nu mai are conştiinţă..." Vrei să îţi ridici mâna, tu membru de biserică? Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Ridică-ţi mâinile şi spune, "Frate Branham, aminteşte¬mă în rugăciune." Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Aşa este. Aceea este o adevărată... Acela-i un lucru real de făcut. Dumnezeu să te binecuvânteze acolo în spate, domnule.

E-96 Altcineva ridică-ţi mâna, spune, "Ai milă de mine, Dumnezeule. Ştiu că declar Creştinătatea, dar nu o trăiesc. Eu ştiu că nu. Şi în inima mea, eu nu sunt cu adevărat bine cu Tine. Vreau să fiu unul din aleşii lui Dumnezeu. Eu simt în inima mea că sunt, dar nu am lăsat niciodată deoparte greutăţile care mă împresoară atât de uşor. Şi vreau să le las deoparte în seara aceasta. Şi, prin harul lui Dumnezeu, o voi face. Roagă-te pentru mine." Vrei să îţi ridici mâna? Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Altcineva. Doar puţin, noi aşteptăm.

E-97 În timp ce aşteptăm în linişte, toţi acum cu capetele aplecate în rugăciune, fredonaţi uşor aceasta acum.
Există un Izvor umplut cu Sânge,
Tras din venele lui Emanuel,
Şi păcătoşii scufundaţi sub al lui...
Pierd toată pata lor de vină, pierd...

E-98 Nu vreţi să reflectaţi la aceasta acum? Nu încercaţi să o spălaţi jos. Cristos este pe mâna voastră.

E-99 Filat a încercat, în această dimineaţă, în jur de ora şase; dar mâinile lui sunt încă mânjite cu sânge, însângerate de vină. Ştiţi ce s-a întâmplat cu el. El s-a dus sus în Elveţia, mulţi ani mai târziu, şi-a pierdut minţile, s-a aruncat la moarte într-un iaz de apă. În această dimineaţă, în Elveţia, sute de oameni vin să vadă scena, apă albastră clocoteşte de la fundul acelei gropi mari de apă. Ei o fac în fiecare an. Este o legendă veche, se spune că Dumnezeu a refuzat apa ca să-i spele mâinile.

E-100 Frate, nu contează de câte ori eşti botezat, orice încerci să faci, nimic nu îţi va curăţi mâinile în afară de Sângele lui Cristos. Dumnezeu a refuzat asta. Şi apa albastră, după două mii de ani, aproape, încă clocoteşte. Dumnezeu o refuză. Auto neprihănirea voastră nu vă poate curăţa păcatele. Nimic în afară de Sângele lui Isus! Gândiţi-vă la asta acum. Ne vom ruga, doar un moment.

E-101 Mă întreb dacă aş putea cere ceva în seara aceasta. Când a stat El acolo în sala de judecată a lui Filat, în această dimineaţă, şi a spus, "Dacă Împărăţia Mea era din lumea aceasta, I-aş putea vorbi Tatălui Meu şi îndată El Mi-ar trimite douăsprezece legiuni de Îngeri." Când, unul din ei ar putea distruge lumea. "Eu aş vorbi cu El, şi douăsprezece legiuni de Îngeri ar fi chiar la dispoziţia Mea." El ar fi putut face asta. Dar El a stat acolo, smerit şi umil, să ia moartea voastră şi să ia păcatele voastre.

E-102 Veţi fi voi suficient de recunoscători pentru acea Jertfă în seara aceasta, voi care aveţi nevoie de aceasta, şi nevoie de binecuvântările lui Dumnezeu, vreţi să vă ridicaţi în picioare pentru această rugăciune? Doar ridicaţi-vă în picioare, voi care doriţi să fiţi amintiţi în această rugăciune, spunând, "Dumnezeule, ai milă de mine. Eu sunt vinovat, am făcut lucruri greşite, şi vreau acum să accept iertarea mea prin Cristos Isus." Vreţi să vă ridicaţi în picioare chiar în timpul acesta? Dumnezeu să te binecuvânteze, domnişoară. Acela este curajul. Doar rămâneţi în picioare acolo.

E-103 Vreţi să-mi spuneţi că aţi ridicat mâna, şi apoi nu sunteţi suficient de sinceri ca să vă ridicaţi în picioare? La ce v-a ajutat vreodată Evanghelia? Oh, să te joci aşa cu biserica, să te joci cu Dumnezeu! Ceasul se apropie curând, într-una din aceste zile o bombă atomică va lovi pe aici pe undeva, într¬una din aceste mari uzine de pulbere. Nu va fi o fracţiune de secundă de gândire. Va fi prea târziu atunci, şi poate înainte de următorul Paşte, sau chiar de acest Paşte. Nu vă veţi ridica acum, să spuneţi, "Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul. Îl accept acum pe Cristos, prin jertfirea de Sine ca ispăşire pentru păcatele mele. Şi prin harul Său, şi numai harul Său, eu rămân în Prezenţa lui Dumnezeu." Vă veţi mărturisi greşelile? Cel ce îşi va ascunde păcatele nu va propăşi. Cel ce îşi mărturiseşte păcatul, are îndurare. Depinde de voi. El priveşte.

E-104 Acum, Binecuvântatul nostru Domn, în numărul destinat în seara aceasta stau trei suflete căite, un bărbat şi două femei.

E-105 Aşa cum mă gândesc, Doamne, la Calvar, când unul dintr¬o parte, a spus, "Doamne, adu-Ţi aminte de mine când vi în Împărăţia Ta"; celălalt a spus, "Dacă Tu eşti, lasă-ne să vedem o minune, dă-ne jos de pe cruce şi mântuieşte-te pe Tine însuţi." Şi celălalt a spus, ,,Dumnezeule, ai milă de mine." Şi capul Tău s-a întors spre dreapta, şi ai spus, "Astăzi tu vei fi cu Mine în rai." Dar Tu ai fost tăcut faţă de celălalt, pentru că acolo nu era pocăinţă.

E-106 Şi, Tată Dumnezeu, mă rog ca aceştia poate... Mă voi încrede că ei sunt singurii trei în clădire, care simt că au nevoie să îşi mărturisească greşelile. Dar că ei au venit pe calea atotsuficientă, a căii crucii. Iartă-i, Doamne, şi binecuvântează¬i. Ei stau aici în seara aceasta; aşa cum ai stat Tu pentru ei, în sala de judecată a lui Filat; aşa cum ai stat Tu pentru ei, între Ceruri şi pământ, când soarele a apus şi luna nu şi-a dat lumina, şi perdeaua templului s-a rupt de sus până jos. Mă rog, Dumnezeule, ca Tu să-i binecuvântezi şi să le dai din îndurarea Ta, şi să-i cureţi cu Sângele Tău. Şi botează-i prin Puterea Ta de sfinţire, în Trupul Propriului Tău Fiu, Cristos Isus, atunci ei sunt păstraţi pentru timp şi Eternitate. Binecuvântează-i pe ceilalţi care simt că ei sunt în regulă, că ei au împlinit deja asta şi au făcut aşa. Mă rog pentru această binecuvântare pentru ei, în Numele lui Cristos. Amin.

E-107 Dumnezeu să vă binecuvânteze. Şi voi care staţi aproape de aceia care s-au ridicat, întindeţi-vă şi daţi mâinile cu ei, cineva, şi spuneţi, "Domnul să te binecuvânteze," aşa-i bine, ca mâna de părtăşie.

E-108 Noi suntem acum puţin întârziaţi în serviciile noastre. Câţi îl iubesc pe Domnul Isus, ridicaţi-vă mâna? Mă întreb, în linişte acum, sau cât de tăcuţi putem, în pomenirea Celui Care este omniprezent, care se află aici în seara aceasta, dacă am putea cânta uşor.
A fost jos la cruce unde Salvatorul meu a murit,
Acolo jos am plâns pentru curăţirea de păcat;
Acolo pe inima mea (când aţi îndeplinit cerinţa, v-aţi pus mâinile pe Acesta), acolo pe inima mea a fost aplicat Sângele;
O, slavă Numelui Său!
Să cântăm uşor acum, aşa cum ne aplecăm capetele pentru El.
Jos la cruce unde a murit Salvatorul meu,
Acolo jos am plâns pentru curăţirea de păcat;
Acolo a fost aplicat Sângele pe inima mea;
Slavă Numelui Său!
Slavă Numelui Său, Nume preţios!
Slavă Numelui Său preţios!
Acolo a fost aplicat Sângele pe inima mea;
Slavă Numelui Său!

E-109 Acum în linişte, cu capetele aplecate. Voi care sunteţi mântuiţi, spuneţi, "Oh..." Ridicaţi-vă mâna acum.
Oh, Izvor preţios care salvează de la păcat!
Sunt atât de bucuros că am intrat înăuntru;
Acolo Isus mă mântuieşte şi mă păstrează curat;
Slavă Numelui Său!
Slavă Numelui Său preţios!
Slavă Numelui Său preţios!
Acolo a fost aplicat Sângele pe inima mea;
Slavă Numelui Său!

E-110 Acum cu mâinile jos, capetele aplecate. Doar m-am gândit; cineva a chemat cu câteva momente în urmă, şi a spus că cineva dorea să fie amintit în seara aceasta în rugăciune, pentru trupul lor. Nu au putut să se întoarcă la adunare pentru Duminică seara, pentru marele serviciu de vindecare. Vreţi să vă ridicaţi în picioare, tu care doreşti să fi amintit în acea rugăciune chiar acum?
... pe inima mea a fost aplicat Sângele; Slavă Numelui Său!
Slavă...

E-111 Acum cu capetele aplecate. "El a fost rănit pentru nelegiuirile voastre, zdrobit pentru fărădelegile voastre, pedeapsa care vă dă pacea a fost peste El, şi prin rănile Lui aţi fost tămăduiţi."
Slavă Numelui Său!

E-112 Acum, Binecuvântat Tată, aşa cum ne apropiem smeriţi la cruce chiar acum, unde harul şi îndurarea m-au găsit, acolo Steaua Strălucitoare de Dimineaţă Îşi revarsă razele în jurul meu. Aceşti bolnavi stau în Prezenţa Ta. Ei cred chiar acum, că prin credinţă, ei privesc la acea spinare rănită, acolo. "Şi prin rănile Lui am fost vindecaţi." Prea Sfinte Tată, noi venim mărturisind credinţa noastră, crezând că Tu vindeci trupurile noastre bolnave, prin marea suferinţă substituită a Domnului Isus. Şi oferim pentru aceşti oameni care stau în picioare, o rugăciune de credinţă, care Tu ai făgăduit că va mântui bolnavii. Şi noi, împreună, ca o unitate a credincioşilor Tăi în seara aceasta. Tu ai spus, "Oriunde doi sau trei sunt adunaţi, Eu voi fi în mijlocul lor." Şi noi cerem îndurare pentru ei, ca harul Tău să poată acum să le atingă sufletul lor cel mai lăuntric, ca ceva să se ancoreze jos de tot în adâncime; ca să ştie că Cristos este aici şi le-a vorbit, spunând, "Copilul Meu, Eu am luat boala ta acolo la Calvar. Acum doar aruncă toate grijile tale asupra Mea, căci Eu îţi port de grijă." Şi fie ca ei să fie vindecaţi, fiecare părticică însănătoşită, căci o cerem în Numele lui Isus. Amin.

E-113 Şi aşa cum se aşează acum, cineva aproape de ei, puneţi-vă mâinile peste ei, cineva care se ruga pentru ei. Biblia a spus, "Ei îşi vor pune mâinile peste bolnavi; ei se vor însănătoşa." Domnul să binecuvânteze.

E-114 Dacă nu mă înşel, nu mă uit eu la omul care a fost vindecat aici cu două zile în urmă, sau cu două Duminici în urmă, care era surd sau ceva în urechi? Te văd bucurându-te de adunare în seara aceasta. Mă auzi bine acum? Asta este bine. Minunat! Doar ridică-te în picioare doar un moment. Câţi vă amintiţi de el că a fost aici? Şi a trecut prin rândul de rugăciune, l-a adus înapoi sus pe platformă, şi Domnul l-a vindecat şi l-a făcut bine. Binecuvântat să fie Domnul! Îţi mulţumesc, frate, pentru mărturia ta. Ar putea fi cu duzinile! Dar nu este El minunat?

E-115 Acum, noi vrem să vă vedem mâine seară, devreme. Şi apoi Duminică dimineaţa, devreme. Duminică după-amiază, şi dacă vă puteţi întoarce pentru serviciul de vindecare Duminică seara. Până când ne întâlnim, putem să ne ridicăm şi să cântăm cântarea noastră de eliberare, "Ia Numele Lui Isus Cu Tine."
Ia Numele lui Isus cu tine,
Copil al întristării şi al durerii;
Îţi va da bucurie şi mângâiere... (Întoarceţi-vă în jur şi daţi mâinile acum cu fiecare.)
Ia-l oriunde te duci.
Nume Preţios, (întoarceţi-vă chiar în jur şi daţi mâinile), Oh, ce dulce!
Nădejdea pământului şi bucuria Cerului;
Nume Preţios, Nume preţios, Oh ce dulce! Ce dulce!
Nădejdea pământului şi bucuria Cerului.
Acum priviţi în direcţia aceasta.
La Numele lui Isus ne aplecăm,
Căzând prosternaţi la picioarele Lui,
Rege al regilor în Cer Îl vom încununa,
Când călătoria noastră este completă.
Nume preţios, Oh ce dulce! Oh ce dulce!
Nădejdea pământului şi bucuria Cerului;
Nume preţios, Oh ce dulce! Ce dulce!
Nădejdea pământului şi bucuria Cerului.

E-116 Acum amintiţi-vă de corul Neville, cvartetul difuzat dimineaţa, WLRP, la ora nouă. Şi a Fratelui Stricker vine la nouă patruzeci şi cinci, Duminică dimineaţa. Făceam chiar o bandă pentru el în această după-amiază, despre înviere.

E-117 Şi acum, până ne întâlnim din nou, binecuvântările Domnului să fie cu voi, aşa cum ne aplecăm capetele. Şi îi voi cere bunului meu prieten şi frate, Fratele Palmer, din Macon, Georgia, dacă el va elibera această audienţă într-un cuvânt de rugăciune, în timp ce ne rugăm. Frate Palmer.