E-1 Binecuvântate Tată Ceresc, cu-cu Prezenţa Duhului Sfânt deja aici, ne apropiem de Cuvântul Tău Sfânt. Şi deşi cu un glas slab încercând să mă abţin, şi să rostesc cuvintele pe cât de lent şi stabil pot, cer călăuzirea Ta Divină şi ungerea Duhului Sfânt să se mişte printre noi în seara aceasta. Şi fie ca El Care este omniprezent, fie ca El să ia Cuvântul lui Dumnezeu şi să¬L dea fiecărei inimi, exact aşa după cum avem nevoie. Fie ca El să ne hrănească în seara aceasta, din lucrurile bune ale lui Dumnezeu.

E-2 Şi în seara aceasta, în timp ce vorbim despre Cuvânt, fie ca inimile noastre să fie la multe mile în Calvar, unde Isus a plătit acel preţ atotsuficient care era cerut de marile judecăţi ale lui Dumnezeu, de la grădina Edenului. Şi astăzi fie ca noi să înţelegem că suntem în mod liber justificaţi prin învierea Lui, şi prin moartea Lui, îngroparea, şi învierea.

E-3 Şi în seara aceasta noi nu mai suntem din lume, căci noi am fost cumpăraţi cu preţul Sângelui preţios al Fiului lui Dumnezeu. Şi fie ca noi, cu inimi recunoscătoare, să ne întoarcem la Tine în seara aceasta, cu tot cugetul şi tărie, şi ce avem în noi, şi să Iţi slujim cu o inimă pură, şi absolută.

E-4 Acordă în seara aceasta, Tată, dacă ar fi cineva aici care nu Te cunoaşte, în iertarea păcatelor lor, fie ca ei în această seară să vină smeriţi la cruce, şi acolo să-şi mărturisească păcatele lui Dumnezeu care este drept, să ierte. Şi fie ca aceasta să fie o seară minunată pentru noi toţi. Noi cerem lucrul acesta în Numele Fiului Tău, Domnul Isus. Amin.

E-5 Acum ne dăm seama că nu există nimeni, pe pământ, care să fie suficient de capabil să ia Cuvântul lui Dumnezeu şi să Îl descopere, pentru că Cuvântul este scris prin inspiraţie. Duhul Sfânt este Autorul Cuvântului.

E-6 Iar când s-a căutat cineva, în Cer, să ia Cartea şi să rupă Peceţile, nu a fost găsit nimeni în Cer, nici pe pământ, nici sub pământ, care să fi fost vrednic să rupă Peceţile, sau nici măcar să se uite la Carte. Şi a fost un Miel Acolo care a fost junghiat încă de la întemeierea lumii, şi El a venit şi a luat Cartea din mâna Celui ce şedea pe Tron, şi a rupt Peceţile şi a deschis Cuvântul.

E-7 Şi noi în seara aceasta credem şi ne încredem în El, că El va deschide Cuvântul pentru noi, şi acum în timp ce citesc în al 2-lea capitol din Fapte.

E-8 Aşa cum am anunţat, prima seară a fost A Doua Venire, şi... a Domnului Isus, fiind Miercuri. Şi Joi seara a fost despre Jertfa A Tot-Suficientă. Şi Vineri seara a fost despre Ispăşirea Atotsuficientă; Desăvârşitul. Aţi înţeles seara trecută? Desăvârşitul, cum putem fi absolut fără vină şi desăvârşiţi în privirea lui Dumnezeu! Şi în seara aceasta este despre Înmormântarea. Şi mâine, Învierea. Exact aşa cum urmează zilele.

E-9 Acum am ales în seara aceasta, pentru citirea mea din Scriptură, din Cartea Faptelor, al 2-lea capitol şi versetele 25, 26 şi 27 inclusiv. Şi Acesta se citeşte aşa, Petru vorbeşte.
David, căci David a vorbit cu privire la el, Eu întotdeauna l-am prevăzut pe Domnul înaintea feţei mele, pentru că El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin:
De aceea mi s-a bucurat inima, şi mi s-a veselit limba; chiar şi trupul mi se va odihni în nădejde:
Căci tu nu-mi vei lăsa sufletul în iad, şi nu vei îngădui
ca Cel Sfânt al tău să vadă putrezirea.

E-1

E-11 Primul lucru la care dorim să privim... la care să vă atrag atenţia, este infailibilitatea Cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeu îşi ţine Cuvântul Său, până la literă. Şi în seara aceasta vrem să ne focalizăm gândurile asupra acelui lucru, că Dumnezeu Îşi ţine Cuvântul. Ne putem odihni siguri despre orice a spus Dumnezeu în Cuvântul Său, de a fi Adevărul. Şi credinţă nu stă pe nisipuri mişcătoare a ideilor omului sau teologia omului, ci are locul său de odihnă final pe Stânca de neclintit a Cuvântului Etern al lui Dumnezeu.

E-12 Cuvântul! Dacă Dumnezeu a spus, acela este Adevărul pentru totdeauna. El nu îl poate retrage şi să spună, "Nu am vrut să spun asta." Eu pot spune lucruri şi voi puteţi spune lucruri, atunci noi suntem înclinaţi să trebuiască să îl retragem, pentru că noi am spus din ce am ştiut noi mai bine şi cea mai bună abilitate a noastră. Dar, atunci, Dumnezeu este atât de mult diferit faţă de noi. El este infinit, astfel El nu spune nici un lucru decât dacă este absolut perfect. El nu trebuie să îl retragă niciodată, nu trebuie să se scuze pentru ce a spus EL Acesta rămâne întotdeauna, Adevărul.

E-13 Chiar pentru Isus, în aceste zile măreţe în care noi sărbătorim, când Dumnezeu cu adevărat a junghiat Fiul Său pentru păcatele lumii, a fost poate cu mii de ani chiar înainte ca întemeierea să fi fost aşezată. Dumnezeu a rostit Cuvântul, şi Acesta este un produs finit în Cer când Dumnezeu Il rosteşte; este deja finalizat. Oh, dacă am putea doar să înţelegem ce înseamnă asta, ce oameni diferiţi am fi! A vedea în Cărţile Sale, judecăţile care sunt puse aici pentru cel nesupus, l-ar face pe un om să se examineze, oră de oră; şi l-ar face pe neprihănit să se bucure, oră de oră, să citească binecuvântările care le-a promis Dumnezeu credinciosului. Şi putem fi siguri că fiecare Cuvânt va fi împlinit, doar ne ancorează sufletul în asta. A fost întotdeauna aşa.

E-14 Când Dumnezeu i-a vorbit lui Noe, în urmă de tot în lumea antediluviană; s-ar putea probabil înainte ca o Biblie să fi fost scrisă vreodată, sau această Biblie, oricum, să fi fost scrisă vreodată; Dumnezeu i-a spus lui Noe că urma să vină o furtună, şi apele urmau să acopere pământul. Şi fără nici o fărâmă de dovadă că se va întâmpla, totul foarte contrar, Noe s-a mişcat cu teamă, şi a construit corabia, a pregătit-o. Era pentru salvarea casei lui şi a lui însuşi. Dumnezeu nu l-a abandonat niciodată, pentru că acesta era Cuvântul Său. Trebuia să se întâmple când Dumnezeu a spus că se va întâmpla.

E-15 Acum, când Iov, cea mai veche Carte din Biblie, care era scrisă poate înainte ca Genesa să fi fost scrisă, şi a fost inclusă în Biblie. Şi Moise a scris Genesa. Iov, în Cartea lui, s-a bizuit solemn pe promisiunea care i-a făcut-o Dumnezeu. Şi el a stat lângă arderea lui de tot, fără nici o teamă în inima lui; ştiind că, ce a spus Dumnezeu, Dumnezeu era în stare să înfăptuiacă. Şi când totul părea să meargă contrar, Iov a stat ferm pentru că promisiunea lui Dumnezeu era fermă. Dumnezeu i-a promis lui Iov, şi Iov s-a bizuit pe acea promisiune.

E-16 Oh, dacă biserica ar putea ajunge vreodată la acel punct unde ar putea să se bizuie solemn pe Cuvântul Etern al lui Dumnezeu ca fiind Adevărul! Ce diferenţă ar fi, ce îndreptare ar fi, ce tăiere la o parte ar fi, ce bucurie ar fi, ce putere ar fi, când bărbaţi şi femei l-ar lua pe Dumnezeu ca atare, ce a spus El este Adevărul. Nu contează cum par circumstanţele, aceea nu are nimic de-a face cu asta. Dumnezeu a spus aşa; aceea o stabileşte!

E-17 Şi Iov, când el a fost în timpul cel mai încercat din toată experienţa lui; când el a fost găsit, în Prezenţa lui Dumnezeu, un om drept. Chiar Dumnezeu a spus că el era desăvârşit. Nu era nimeni ca el pe pământ. Şi lui Satan i-a fost dat privilegiul să îl ispitească, spunând, "Îl voi face să Te blesteme în faţa Ta."

E-18 Şi el aproape i-a luat viaţa lui Iov, şi ar fi făcut-o, dar Dumnezeu a tras o linie de graniţă, a spus, "Tu îi poţi face orice, dar nu-i lua viaţa."

E-19 Atunci când Iov a stat chiar în faţa momentului crucial al încercării, a spus, "Eu ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că în zilele din urmă El va sta pe pământ. Chiar dacă viermii pielii vor nimici acest trup, totuşi în trupul meu îl voi vedea pe Dumnezeu." Nu a contat cât de întunecat părea, şi cât de ireal părea, exista ceva în care Iov şi-a ancorat sufletul, promisiunea Eternă a lui Dumnezeu. Oh, dacă am putea doar să facem aceea! Observaţi, el s-a bizuit pe promisiunea, "Eu ştiu că Răscumpărătorul meu este viu."

E-20 Şi vreau să observaţi, pentru cuvinte viitoare care doresc să le spun, Iov a specificat locul lui de înmormântare. Şi când a murit Iov, a fost înmormântat aşa.

E-21 A existat un alt om, cu numele de Abraham, care l-a luat pe Dumnezeu pe Cuvântul Lui. Şi el l-a crezut pe Dumnezeu. Şi el a chemat acele lucruri care erau contrare promisiunii care i-a dat¬o Dumnezeu, ca şi cum nu ar fi fost. El l-a luat pe Dumnezeu pe Cuvântul Lui. Şi când au trecut zilele, şi săptămânile şi lunile, şi chiar anii au trecut, aceea nu l-a îngrijorat niciodată pe Abraham nici un pic. Biblia a spus, "El nu s-a clătinat, prin necredinţă, la promisiunea lui Dumnezeu; ci a fost încredinţat, dând laudă lui Dumnezeu."

E-22 Când totul părea să, în fiecare zi, pur şi simplu devenea tot mai dificil în fiecare zi; dar în loc să devină mai slab, Iov se întărea în fiecare zi. Oh, ce siguranţă binecuvântată avem! Când dificultatea pare să se ridice să facă lucrul, care Dumnezeu l-a promis, o imposibilitate; în loc să ne intimideze, înapoi în lume, noi ar trebui să stăm mai fermi decât am stat vreodată, pe AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Asta ar trebui să o stabilească, când Dumnezeu spune ceva.

E-23 Şi Abraham a chemat acele lucruri care erau, ca şi cum nu ar fi fost, pentru că erau contrare Cuvântului. Şi când Abraham a pierdut-o pe iubita şi soţia lui, Sarah, după mulţi ani de viaţă împreună, el a cumpărat o bucată de pământ lângă locul unde a fost îngropat Iov, şi a îngropat-o pe Sarah. Vă întrebaţi de ce? Ei au fost profeţi! Ei au văzut! Ei l-au contactat pe Dumnezeu! Şi acum când Abraham a murit, el a fost îngropat cu Sarah.

E-24 Acum, el nu a vrut ca aceşti oameni să-i dea lui acea bucată de pământ. El l-a cumpărat, înaintea martorilor. Ce simbol frumos de botez. El l-a cumpărat, înaintea martorilor, că era posesia lui. Oh, acela-i felul cum ar trebui să vină un credincios adevărat, nu să se strecoare în colţ, ci să stea înaintea martorilor, "Eu sunt un martor al Domnului Isus, şi al Duhului Sfânt, şi al marilor Sale lucrări," şi cu atât mai mult cum vedem apropiindu¬se această zi rea.

E-25 Şi atunci când fiul lui Abraham, care era Isaac, promisiunea era să-i fie dată lui. Şi când Isaac a murit, a fost îngropat cu Abraham. Şi Isaac l-a născut pe Iacob.

E-26 Şi când Iacob a fost... a murit jos de tot în Egipt. Dar observaţi, înainte să moară, i-a spus fiului său profet, Iosif, "Vino aici, fiule, şi pune-ţi mâna pe coapsa mea schilodită." Căci vă amintiţi cum a fost el schilodit, pentru că Îngerul Domnului i-a atins coapsa, şi el a şchiopătat din acea zi. A spus, "Pune-ţi mâna pe coapsa mea, şi jură-mi pe Dumnezeul părinţilor noştri, că nu mă vei îngropa aici jos în Egipt." De ce? Oh, ei aveau Cuvântul, ei aveau descoperirea!

E-27 Şi pot să mă opresc aici, să spun că biserica viului Dumnezeu este zidită pe descoperire Divină; nu pe denominaţiune, organizaţii, nu pe crezuri sau doctrine, ci pe Adevărul spiritual descoperit al Dumnezeului cel viu.

E-28 Abel, în grădina Edenului, l-a avut când a început biserica. Cum a ştiut el să aducă un miel? De ce nu a adus el roade cum a făcut Cain? Dar i-a fost descoperit lui!

E-29 Isus odată vorbind, a spus, "Cine zic oamenii că sunt Eu Fiul omului?"
"Unii au zis că Tu eşti ,Moise,' şi ,Ilie,' şi aşa mai departe."
El a spus, "Dar voi Cine ziceţi că Eu sunt?"

E-30 Vedeţi, nu se bizuie pe ce gândeşte altcineva, este ce ştiţi voi că este Adevărul. "Ce ziceţi voi?" Acea întrebare ne-ar înfrunta pe fiecare din noi în faţă în această seară, "Ce ziceţi voi?"

E-31 Şi Petru repede vorbind deschis, fără nici o ezitare, a spus, "Tu eşti Cristosul, Fiul Dumnezeului cel viu."

E-32 Cum Isus Care cunoştea tainele tuturor inimilor, căci El nu era altul decât Iehova manifestat în trup, şi El a spus, "Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, căci nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în Cer a făcut aceasta. Şi pe această piatră Eu voi zidi Biserica Mea, şi porţile iadului nu O vor birui."

E-33 Şi noi oamenii aşa cum venim înainte, noi Luteranii vrem să umblăm prin credinţă, noi Metodiştii vrem să strigăm ca să Il primim, voi Penticostalii vreţi să vorbiţi în limbi ca să Îl primiţi, dar aceea este la zece milioane de mile de Acesta.

E-34 Este o descoperire Divină a Domnului Isus Cristos, Persoana Fiinţei Sale manifestată în inimă, "Pe această piatră Eu voi zidi Biserica Mea, şi porţile iadului nu O vor birui." Aceasta funcţionează perfect cu Matei 5:24, sau, Sfântul Ioan 5:24, "Cel ce aude Cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţă veşnică; şi nu vine niciodată la condamnare, ci a trecut din moarte la Viaţă." Nu pentru că aţi avut vreo mişcare, vreo emoţie; ci pentru că v-a fost dat privilegiul să îl aveţi pe Cristos descoperit vouă din Cer, "Pe această piatră Eu voi zidi Biserica Mea."

E-35 Şi apoi, Iacob, când el a murit, fiul lui i-a avut trupul pregătit, şi a fost îngropat cu Abraham, Isaac, Sarah, şi Iov, în Ţinuturile Sfinte, în Palestina.

E-36 Apoi, Iosif, fiind un profet. El a prosperat jos în Egipt. El l¬a cunoscut pe Dumnezeu. Dumnezeu i S-a decoperit lui. Şi când a murit, a spus, "Să nu îmi îngropaţi oasele aici, ci puneţi... când... Într-o zi Dumnezeu cu siguranţă vă va vizita!" De ce? El s-a bizuit solemn pe Cuvântul lui Dumnezeu către Moise, "Timp de patru sute de ani vor sluji acestui neam, dar Eu îi voi scoate." El s-a bizuit solemn pe Cuvânt.

E-37 Şi ce ilustrare frumoasă aici, dacă veţi observa. Fiecare Evreu care trecea, cu spatele bătut zdrobit, de supraveghetorii de sclavi. Şi când s-a uitat asupra oasele profetului lui, Iosif, el ştia că într-o zi vor ieşi. Căci, acele oase au fost lăsate acolo ca un memorial, că într-o zi ei vor ieşi.

E-38 Au fost acum vreo cincisprezece sau optsprezece ani în urmă când Billy Paul, băieţelul cam de cinci ani, abia atâţia... Noi aveam o floare mică care o duceam la mormântul mamei, într¬o dimineaţă la revărsatul zorilor, de Paşte, chiar cum se ridica soarele, făcându-şi apariţia; sau chiar înainte de zori, era, şi apoi să mergem la slujbă. Şi aşa cum mergeam în jos spre mormânt, micuţul şi-a scos pălăria aşa cum ne îndreptam unde surioara lui şi mama lui erau îngropate. Şi a început să ofteze şi să plângă, şi a spus, "Tati, este mami acolo jos în groapa aceea?"

E-39 Am spus, "Nu, fiule. Ea nu este acolo jos în groapa aceea. Ea este de un milion de ori mai bine decât tine şi mine."
A spus, "O voi vedea pe mami din nou?"

E-40 Am spus, "Prin harul lui Dumnezeu, dacă doreşti asta, tu o poţi vedea din nou."
A spus, "Va ieşi vreodată corpul ei din acest mormânt?"

E-41 Am spus, "Scumpule, închide ochii, şi îţi voi spune o povestioară. Cu multe sute de ani în urmă, în această dimineaţă, un mormânt a fost lăsat gol." Am spus, ,,Este un memorial pentru ,cei ce adorm în Dumnezeu îi va aduce Cristos cu El când vine El."' Fără o umbră de îndoială, mă bizui solemn pe promisiunea Eternă a lui Dumnezeu!

E-42 Ca şi Iov din vechime, când auzim că "cenuşă la cenuşă, şi ţărână la ţărână," asta îmi aminteşte de Longfellow, care a spus:
Să nu-mi spuneţi, în numere jalnice,
Viaţa este doar un vis gol!
Şi sufletul care se odihneşte este mort, Şi lucrurile nu sunt ceea ce par.
A spus:
Da, viaţa este reală! Viaţa este arvună!
Şi mormântul nu este scopul ei;
Căci ţărână eşti, şi-n ţărână te întorci,
Nu a fost spus despre suflet.

E-43 Ei îl numesc o teofanie, că atunci când plecăm de aici noi intrăm altundeva. Orice ar putea fi, eu iau Cuvântul apostolului, când a spus, "Dacă acest tabernacol pământesc sau loc de locuinţă se dizolvă, noi avem deja unul care aşteaptă, să ne mutăm din acesta în Acela."

E-44 Abraham, Isaac, Iacob, Iov, toţi profeţii, s-au încrezut şi au crezut că urma să vină o înviere, că Răscumpărătorul venea. Ei au profeţit despre EL Enoh a profeţit despre El; s-a bizuit solemn, şi-a pecetluit mărturia cu aceasta. Isaac, Iacob, Daniel, Ieremia, Ezechiel, ei s-au bizuit solemn pe timpul când să vină Mesia.

E-45 Şi ei au murit şi sufletele lor s-au dus în Paradis. Ei nu au putut merge în Prezenţa lui Dumnezeu, pentru că (noi am avut asta seara trecută) că sângele taurilor şi al ţapilor nu putea ierta păcatele; acesta doar acoperea păcatele, vorbind despre o zi când Jertfa desăvârşită; pentru că sângele animalului nu se putea întoarce la închinător, pentru că atunci nu ar fi încetat să ofere jertfe de acel fel.

E-46 Dar când Fiul lui Dumnezeu a murit, Viaţa care era în El nu era altul decât Dumnezeu, să vină înapoi şi să ne înfieze în familia lui Dumnezeu. Şi acum noi suntem copii ai lui Dumnezeu, Viaţa din Sângele Lui.

E-47 Acum observaţi repede, în timp ce urmărim. Când în trecut în Vechiul Testament, şi cei care au crezut şi s-au închinat, şi au murit în Credinţă, aşteptând după acel timp. Motivul pentru care acei profeţi au făcut aceea, şi au vrut să fie îngropaţi în Palestina, ei ştiau că învierea nu va fi în Egipt. Avea să fie în Palestina, numai.

E-48 De aceea spun eu în seara aceasta: Am tot felul de nume; mie nu-mi pasă cum mă numesc oamenii, aceea nu înseamnă nimic pentru mine. Singurul lucru care vreau să îl fac, este să ştiu asta: că am fost mort, şi viaţa mea este ascunsă în Cristos, prin Dumnezeu, şi pecetluită de Duhul Sfânt; ca atunci când El cheamă dintre morţi, eu voi răspunde în acea zi. Ingropaţi-mă în Cristos, căci cei care sunt în Cristos Dumnezeu îi va aduce cu El în acea zi.

E-49 Cum intrăm noi în Cristos? Întâi Corinteni 12:13, "De un singur Duhsuntem toţi botezaţi într-un singur Trup, şi devenim cetăţeni ai Impărăţiei lui Dumnezeu." Noi declarăm a fi pelerini şi străini pe acest pământ, în ziua de azi, nu căutăm aceste lucruri lumeşti, ci aşteptăm venirea binecuvântatului Împărat să preia domeniul, de la ocean la marea nemărginită, când vine El în slava Lui. Desigur, noi aşteptăm Venirea Lui.

E-50 Şi apoi fără îndoială în gândul meu, dar asta-i ce Isus avea în gândul Lui când El era aici pe pământ, era acea infailibilitate a Cuvântului Etern al lui Dumnezeu. Căci, noi ştim că în El a locuit Trupeşte plinătatea Dumnezeirii. Intreaga Dumnezeire era în El. El era atât Tată, Fiu, şi Duh Sfânt, dar a locuit într¬o formă umană; teofania lui Dumnezeu, chipul minunat al lui Dumnezeu în care El l-a făcut pe om, apoi l-a pus pe pământ. El a avut un trup. Dumnezeu nu este fără un trup. Dumnezeu are un trup, şi arată ca un om. Moise l-a văzut, alţii l-au văzut, şi arată ca un om.

E-51 Şi este doar o impresie, acesta este, despre ce este Acela. Şi totul pe pământ, frumuseţea, dulceaţa, frumuseţea pământului, nu este nimic altceva în lume decât un răspuns la ceva cu mult mai bun decât aceea, care ne aşteaptă când părăsim această lume. Căci, totul pe pământ este doar un model a ceea ce este în Cer. Tot ce este bun, tot ce este drept, tot ce este frumos, copaci, păsări, totul, este doar un model a ceea ce este în Cer.

E-52 Însăşi viaţa noastră este doar un model. Este doar o umbră, şi nu lucrul real. Este partea negativă. Este nevoie de moarte pentru a developa poza, să ne pună înapoi în teofania din care venim. Atunci în înviere noi venim în asemănarea Lui, un trup înviat. Ce frumos; nu numai frumos, ci este realul, Adevăr solemn al Cuvântului Etern al lui Dumnezeu, că noi vom fi ca El.

E-53 Observaţi acum, Isus, investit cu toate puterile lui Dumnezeu, dar, când El l-a întâlnit pe Satan, El niciodată nu a folosit niciuna din puterile Lui. El numai s-a referit la Cuvânt! A făcut-o. A spus, "Este scris, 'Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt care iasă din gura lui Dumnezeu."'

E-54 Atunci cum puteţi spune că puteţi sta acasă şi să fiţi un Creştin la fel de bun cum aţi fi la biserică? Nu puteţi face asta. Citiţi Cuvântul! Duhul Sfânt se hrăneşte cu Cuvântul. Biblia este dieta spirituală a lui Dumnezeu pentru Biserica Lui. Şi Duhul Sfânt este Cel Care Îl aduce la voi şi Îl pune în inimă, şi cu mulţumiri Il udaţi. Şi fiecare promisiune Divină va produce exact ce a spus Dumnezeu că va face. Acesta trebuie. Este Cuvântul Său, şi Acesta este Viaţă.

E-55 Acum, am uitat că trebuia să am doar jumătate de oră. Îmi ia aşa de mult să ajung la ce vreau să spun.

E-56 Dar observaţi Isus în ultimul ceas, sau două, din viaţa Lui, multe, multe profeţii s-au împlinit.

E-57 Cineva mi-a spus, ,,Frate Branham, aceasta trebuie să se întâmple, şi aceea trebuie să se întâmple."
Am spus, "S-ar putea întâmpla într-o oră."

E-58 Dacă veţi citi al 22-lea Psalm, şi apoi să urmăriţi ceasul morţii Lui la cruce, uit chiar acum câte profeţii remarcabile s-au împlinit în ultimele două sau trei ceasuri din viaţa Lui! Desigur, "Ei Mi-au străpuns picioarele şi mâinile Mele. Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?" şi aşa mai departe, aşa cum a strigat David.

E-59 Şi apoi un alt lucru vreau să observaţi, Adevărul, partea infailibilă a Cuvântului lui Dumnezeu. Biblia a spus, "El îi păzeşte toate oasele Lui, niciunul din ele nu este sfărâmat." Pentru că în simbol, mielul pascal era un simbol al acestuia. Mielul trebuie să fie fără cusur, nici un os nu trebuie să fie sfărâmat în miel. Şi în ceasul când El era... El a murit, s-au dus să-I rupă picioarele cu un ciocan. Şi chiar înainte... Priviţi la acel moment cu adevărat crucial! Omul cu ciocanul, gata să-I lovească picioarele, dar Cuvântul lui Dumnezeu a spus, ,,Nici un os din trupul Lui nu va fi rupt."
"Cum se va întâmpla?" Noi ne grăbim.

E-6

E-61 Dar observaţi când ei erau gata să rupă picioarele Domnului nostru Isus, dacă acel ciocan ar fi lovit piciorul şi l-ar fi rupt, Dumnezeu ar fi fost găsit fals. Dar nu erau suficienţi diavoli în tot chinul întunecat să facă ca acel ciocan să lovească acel trup preţios. Căci David, cu opt sute de ani înainte, a spus, "Nici un os nu va fi rupt în trupul Lui." Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să rămână Adevărat.

E-62 Dar ce au făcut ei atunci? Au luat o suliţă şi a înfipt-o în coasta Lui, şi Sânge şi apă au ieşit, să împlinească ce a spus Biblia, "Mi-au străpuns mâinile şi coasta Mea." Cuvântul a fost împlinit.

E-63 Acum când El era pe moarte, oh, ce ceas înspăimântător! Mă gândesc la acea cântare, şi, cinstit, mă face chiar să mă simt groaznic, când mă gândesc la acea cântare care a scris-o poetul cu mulţi ani în urmă.
Printre stânci despicate şi ceruri întunecate, Mântuitorul meu Şi-a aplecat capul şi a murit;
Vălul deschis a descoperit calea
Spre bucuriile Cerurilor şi ziua fără de sfârşit.

E-64 Şi când atârna El acolo, sângerând şi pe moarte, când El Şi-a aplecat capul, soarele aşa s-a ruşinat, să privească în jos peste făpturi muritoare care Dumnezeu le-a făcut după chipul Său, să trebuiască să plătească aşa un preţ ca acela pentru a¬l răscumpăra, soarele a refuzat să privească în jos spre pământ în acel ceas. Luna s-a ruşinat într-atât încât să se retragă din locul ei. Şi stelele s-au întors cu spatele spre pământ. Ce lucru îngrozitor trebuie să fie păcatul, cum a trebuit Dumnezeu să-l înfrunte!

E-65 Şi să vezi acei preoţi batjocoritori, cu scuipatul atârnându-I pe faţă. Un om L-a lovit în cap, cu o trestie, şi a spus, "Dacă Tu eşti un Profet, spune-ne cine Te-a lovit." Unul dintre ei i-a smuls barba de pe faţa Lui, şi L-a plesnit peste faţă, şi vroia ca El să Se apere.

E-66 El a spus, "Dacă Împărăţia Mea era din lumea aceasta, de îndată L-aş chema pe Tatăl Meu, El Mi-ar trimite doisprezece legiuni de Ingeri."

E-67 Se putea să fie schimbat, dar cum ar fi putut face El asta? El doar nu a putut să o facă, pentru că erau proprii Săi copii care strigau după Sângele Lui. Vă puteţi imagina un tătic, un tată, cu proprii lui copii (în întuneric) care strigă după sângele propriului lor tată? Acela-i motivul că El nu a putut face nimic altceva decât să moară. Dacă El nu ar fi făcut-o, ar fi fost osândă pentru copiii Lui, ar fi fost osândă pentru făpturi. Dar El a trebuit să moară, să-Şi salveze poporul.

E-68 Şi când a făcut-o El, când Şi-a aplecat capul, acest pământ vechi a avut un fior care l-a străbătut peste spate. Trebuie să fi avut o prosternare nervoasă, căci Biblia a spus că, "pământul întreg, de la ceasul al şaselea până la al nouălea, era întuneric, era peste toată faţa pământului." Pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat. Şi perdeaua templului s-a rupt de sus până jos; pietrele de jertfă s-au răsturnat. Fiul viului Dumnezeu a murit. El a fost atât de mort încât soarele a recunoscut asta. El a fost atât de mort încât luna a recunoscut asta. El era atât de mort încât stelele au recunoscut. El a fost atât de mort încât pământul a recunoscut. El a fost atât de mort încât elementele au recunoscut asta, atmosferele au recunoscut. Totul trebuia să ştie că acela era Fiul lui Dumnezeu! Căci, Cuvântul lui Dumnezeu nu putea greşi, El a fost promis, din grădina Edenului, "Sămânţa care va zdrobi capul şarpelui."

E-69 Acum ce i s-a întâmplat Lui? Unde s-a dus El când El a părăsit crucea şi a mers în mormântul lui Iosif din Arimatea?

E-70 El era atât de sărac încât El nu avea un loc unde să Îşi pună capul. El s-a născut într-o iesle, cu un nume rău în spatele Lui, ca "un copil nelegitim." Au râs de El, şi-au bătut joc, luat în derâdere, pe pământ. El a fost batjocorit, şi respins. Şi când El a murit, El a trebuit să moară prin pedeapsa capitală, între doi tâlhari. Şi nici măcar nu a avut un loc să-L îngroape, şi El a fost îngropat în mormântul altui om. Chiar Dumnezeul Cerului care a venit pe pământ! Cine credem că suntem noi, că trebuie să trecem prin puţină suferinţă? Ce a făcut El pentru noi! Gândeşte-te la asta, prietene, studiază asta.

E-71 Soldatul Roman a spus, "Cu adevărat, acela este Fiul lui Dumnezeu." Păcătosul a trebuit să o recunoască. Iuda a spus, "Am vândut Sânge nevinovat." El a trebuit să recunoască asta. Intregul pământ a recunoscut.

E-72 Atunci unde s-a dus El? Când un om moare, aceea o încheie? Nu, domnule. El a trebuit să moară în felul acela pentru că Biblia lui Dumnezeu a spus că El va muri aşa. Şi El s-a încrezut în Cuvântul lui Dumnezeu. Acela-i motivul că El a putut spune, în viaţa Lui, "Distrugeţi templul acesta, şi Eu îl voi ridica în trei zile."

E-73 Căci David a spus, într-un loc, numai, în Biblie, sub inspiraţie, când David, omul lui Dumnezeu, profetul care a fost uns cu Cuvântul, a spus, "Eu nu voi îngădui ca Acel Sfânt al Meu să vadă putrezirea, şi nici nu voi lăsa sufletul Lui în iad."

E-74 Isus a spus, "Voi distrugeţi acest trup, şi Eu îl voi ridica în trei zile." El a ştiut că Cuvântul lui Dumnezeu nu putea da greş. Oh, vai!

E-75 Dacă El s-a putut bizui solemn pe aceea, crezând că Cuvântul lui Dumnezeu nu putea greşi, cu cât mai mult ne putem bizui noi la fel de solemn noi că ne-am născut din nou prin Duhul Sfânt, şi Acesta este un martor în inima noastră chiar acum că noi ştim că Răscumpărătorul nostru trăieşte şi va veni din nou într-o zi. Fiţi siguri că acei care sunt în Cristos Dumnezeu îi va aduce cu El! Acum observaţi.

E-76 Acolo se afla El. El ştia că nici o celulă din acel trup nu va putrezi. Şaptezeci şi două de ore, putrefacţia se depune. Acela¬i motivul că El nu a stat cele trei zile. El a murit Vineri după¬amiază, a fost înviat Duminică dimineaţa. Dar, a fost în decursul acelor trei zile. În decursul acelor trei zile El trebuia să învie din nou, pentru că El s-a încrezut în Cuvântul lui Dumnezeu.

E-77 Iată-L că merge! Unde s-a dus El când El a plecat? Biblia a spus, "El s-a înălţat. El a mers şi a predicat sufletelor care erau în închisoare, care nu s-au pocăit în îndelunga răbdare din zilele lui Noe." Sufletul Lui, Duhul Lui, teofania Lui a Propriei Lui fiinţe, a mers jos. Să-L urmărim. V-ar place, în seara aceasta, să Îl urmărim câteva minute? Să vedem unde a mers El.

E-78 Chiar sub regiunile fiinţelor muritoare se află tărâmul de putere demonică; sub aceea... chiar deasupra de aceea se află sufletele celor nedrepţi; dedesubt de acesta se află chiar domeniul lui Satan, iadul. Apoi chiar deasupra noastră se află Duhul Sfânt; apoi sub Altar se află sufletele celor drepţi; următorul este Însuşi Dumnezeu. Unul merge în jos, unul merge în sus; cele două duhuri sunt aici pe pământ, influenţând oamenii de pe acest pământ.

E-79 Şi când Isus a murit, El se duce sus, acolo jos. Eu Îl pot vedea în acea Vineri după-masa, după moartea Lui, [Fratele Branham bate – Ed.] a bătut la uşa regiunilor celor pierduţi. Să-L urmărim un minut. Uşa se deschide. Acolo erau femei, erau bărbaţi, erau doamne tinere, erau bătrâni, ei erau toţi împreună în acel loc hidos numit închisoarea sufletelor pierdute.

E-80 Dacă aş avea timp, mi-ar place să vă spun. Şi s-ar putea să fie doar o vedenie. Dar odată am vizitat acel loc, şi am strigat după milă, când eram un păcătos în timp ce eram supus unei operaţii. Când am ieşit, mă aflam în Vest, cu mâinile sus îndreptate spre Cer, şi o cruce strălucea pe mine.

E-81 Dar în acel loc de jale acolo, Isus a mers la uşă. Totul trebuia să mărturisească că El era Fiul lui Dumnezeu, pentru că lor le¬a fost propovăduit în îndelunga răbdare din zilele lui Noe. Bate la uşă, El a spus, "Eu sunt Cel despre Care a vorbit Enoh. Eu sunt Sămânţa femeii, care trebuia să zdrobească capul şarpelui. Fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu a fost împlinit; Eu doar ce am murit acolo la Calvar, şi am cumpărat Biserica Mea. Şi Cel despre care a vorbit Enoh, Eu sunt Acela." Şi ei erau fără milă, fără nădejde, pentru că ei au păcătuit. Şi uşa le-a fost închisă în faţă.

E-82 În jos în regiunile demonilor! În jos chiar la porţile iadului! El bate la uşă. [Fratele Branham bate – Ed.]

E-83 Asta este când era El în mormânt, trupul Lui este, aşteptând învierea. El a vizitat locurile unde merg cei drepţi şi cei nedrepţi; unde veţi merge voi într-una din aceste zile, într-un loc sau în altul.

E-84 Şi El bate [Fratele Branham bate – Ed.] la uşa iadului. Şi, când El a bătut, a ieşit diavolul. Şi chiar pot să îl aud spunând, "Oh, aşadar în sfârşit Tu ai ajuns. Sigur m-am gândit că Te-am avut când l-am ucis pe Abel."

E-85 Vedeţi, când acea Sămânţă a fost promisă în grădina Edenului, diavolul a încercat constant să nimicească acea Sămânţă. Şi moartea lui Abel, şi venirea lui Set, a fost doar o moarte, îngropare, şi înviere a lui Cristos. Acea Sămânţă trebuie să continue. Şi el a încercat să O nimicească.

E-86 A spus, "Am crezut că Te-am avut când l-am nimicit pe Abel. Am crezut că Te-am avut când i-am nimicit pe profeţi. Am fost sigur că Te-am avut când l-am decapitat pe Ioan. Dar acum, în cele din urmă, Tu ai ajuns. Eu Te-am prins acum." Oh, vai!

E-87 Eu Îl pot auzi spunând, "Satan, vino aici!" El e Şeful acum. Se întinde, apucă acea cheie a morţii şi a iadului de la brâul lui, şi o agaţă la brâul Lui propriu. "Vreau să îţi dau un anunţ. Ai fost destul o înşelăciune. Eu sunt Fiul Dumnezeului cel viu născut din fecioară. Sângele Meu este încă umed pe cruce, şi datoria toată este plătită! Nu mai ai nici un drept. Eşti deposedat. Dă-¬Mi acele chei!" Aşa este. Se întoarce în jur şi îi dă un şut bun sănătos, şi trânteşte uşa, şi spune, "Stai acolo! Eu sunt Şeful de acum încolo."

E-88 Acum, El nu avea cheile Împărăţiei, pentru că El le-a dat lui Petru; vom lua toate acestea dimineaţă, la botezul în apă. Dar el avea cheile morţii şi ale iadului, şi El le-a luat; după învierea Lui, El a spus, "Eu am cheile morţii şi ale iadului." Petru avea cheile Impărăţiei. Satan avea cheile morţii şi ale iadului; dar acum Isus le are, El este Şeful.

E-89 Aici porneşte EL Se face Paştele; timpul trece repede. Dar acolo este un alt grup. Unde este Iov? Unde este Abraham? Unde sunt ei? Unde sunt acei semeni care s-au încrezut în Cuvântul lui Dumnezeu? A uitat El de ei? I-a anihilat moartea? Asta a fost tot? Niciodată, niciodată; Dumnezeu trebuie să Îşi ţină Cuvântul.

E-90 Eu Îl pot vedea. Să aruncăm o privire în Paradis, şi să privim acolo. Şi o văd pe Sarah şi pe Abraham plimbându-se pe acolo, şi după o vreme [Fratele Branham bate – Ed.] ceva la uşă. Abraham se duce şi deschide uşa, a spus, "Dragă, vino aici. Ia te uită! Uite aici, este chiar Acela care a stat cu mine sub stejar în ziua aceea." El este Dumnezeul lui Abraham.

E-91 Chiar atunci îl pot vedea pe Daniel privind peste umărul lui, şi zice, "Aceea este Stânca care s-a tăiat din munte, la fel de sigur cum stau eu aici."

E-92 Îl văd pe Iov că se ridică, spune, "Acela-i Răscumpărătorul meu despre care am spus că ştiam că trăieşte, şi într-o zi El va sta pe pământ. Trupul meu poate nu va fi decât o linguriţă de cenuşă, dar în cincisprezece minute de acum voi fi din nou în acesta. Acela este El."

E-93 Ezechiel priveşte pe deasupra, şi a spus, ,,Eu am văzut aceeaşi Persoană ca o Roată în mijlocul Roţii, învârtindu-se, sus de tot în mijlocul aerului." Oh, vai!

E-94 Apoi se apropie Enoh. Enoh a spus, "Eu L-am văzut venind cu zeci de mii de sfinţi ai Săi, ca să facă judecată."

E-95 Acolo erau sfinţii Vechiului Testament aşteptând, sigur că erau, sub ispăşirea sângelui. Ei nu puteau merge în Prezenţa lui Dumnezeu, Dumnezeul Cerului, pentru că sângele caprelor şi a oilor nu putea da la o parte păcatul.

E-96 Dar El a spus, "Fraţii Mei, Eu sunt Cel care vă gândiţi că Eu sunt. Eu sunt Sămânţa femeii. Eu sunt Fiul lui David. Eu sunt Fiul lui Dumnezeu. Eu sunt Cel născut de fecioară. Sângele Meu a ispăşit pentru aceasta. Aţi aşteptat sub sângele oilor şi a caprelor, dar acum Sângele Meu ispăşeşte, şi voi sunteţi liberi. Să mergem sus, se apropie Paştele." Gândiţi-vă doar, asta a fost acum vreo o mie nouă sute şi ceva de ani, în seara aceasta.

E-97 Îl pot auzi pe Abraham spunând, "Doamne, când ne întoarcem din nou în trupurile noastre; şi la Sarah şi mie ne plăcea chiar aşa de mult; Te superi dacă facem ca o scurtă oprire, cumva, pe drumul Tău?"

E-98 Ei bine, Îl pot auzi spunând, "Păi, nu, sigur că nu. Eu voi sta cu ucenicii Mei pentru vreo patruzeci de zile. Priviţi în jur şi vedeţi cum arată totul!"

E-99 În acea dimineaţă glorioasă de Paşte (când vom reîncepe de dimineaţa, cu voia Domnului) când El a înviat din morţi, Biblia a spus, conform cu Sfântul Matei 27, că "Mulţi dintre sfinţii care au adormit în pulberea pământului, au înviat şi au ieşit din morminte." Cine erau? Abraham, Isaac, Iacob, Iov, cei care prin descoperire spirituală descoperită au ştiut că Răscumpărătorul va sta pe pământ într-o zi. Aceia sunt, primele roade ai celor care au adormit. Acolo ei au umblat în cetate. Îi pot vedea pe Sarah şi Abraham, tineri, şi plini de... şi frumoşi, şi-şi plini de viaţă, niciodată să nu mai fie bătrâni, niciodată să nu mai fie bolnavi, niciodată să nu mai flămânzească, umblând în jur în trupul lor.

E-10

E-102 Voi spuneţi, "Frate Branham, este aceea mitic?" Nu, domnule! Eu vă voi arăta în Scripturi, într-un minut.

E-103 Când El a început să meargă sus, l-au văzut numai pe El, dar sfinţii Vechiului Testament au mers cu El, căci Biblia a spus că "El a condus robia roabă, şi a dat daruri oamenilor." Şi eu Îl pot vedea cum se duce El sus, şi se uneşte cu biserica Lui.

E-104 Doi Îngeri din fanfară care cântau muzica, au venit înapoi acolo, şi au spus, "Voi bărbaţi din Galileea, de ce staţi şi vă uitaţi în sus? Căci acelaşi Isus, care a fost dus sus, vine din nou." Desigur! Ei s-au grăbit înapoi să se alăture procesiunii.

E-105 Şi prin ceruri Isus şi sfinţii din Vechiul Testament au mers. Au trecut de lună, au trecut de soare, au trecut de stele. Şi când au ajuns în văzul la acel măreţ, Cer alb şi frumos, sfinţii din Vechiul Testament au strigat, citând Scriptura, "Ridicaţi-vă sus, voi porţi veşnice, şi fiţi ridicate! Ridicaţi-vă sus, voi porţi veşnice, şi fiţi ridicate! Şi să intre Împăratul Slavei!"

E-106 Toţi Îngerii s-au adunat deasupra balustradelor din Cer, şi au spus, "Cine este acest Împărat al Slavei?"

E-101 Sfinţii Vechiului Testament au spus, "Domnul oştirilor, puternic în luptă! El a fost un Birui tor!"

E-108 Îngerul a apăsat marele buton, şi porţile de mărgăritar s-au deschis larg.

E-109 Drept în jos prin Cetatea Ierusalim a venit marele, puternic Biruitor, aducându-i pe sfinţii din Vechiul Testament. Fanfarele Îngereşti cântând, în timp ce Îngerii strigau. El a fost puternicul Biruitor! El avea cheile morţii şi ale iadului agăţate la brâul Său, mergând drept în jos trecând prin palatele Gloriei până când El a ajuns la Tron. Şi El a spus, "Tată, iată-i aici. Ei au crezut, în credinţă în Cuvântul Tău, că Eu voi veni într-o zi. Eu am biruit atât moartea cât şi iadul." Ce a fost asta, frate? El avea cicatricele în mâna Lui, ca să arate că El a fost în bătălie. Slavă lui Dumnezeu în locurile prea Înalte! El este acel puternic Biruitor! "Iată-i aici, Tată; Abraham, Isaac, şi Iacob."

E-110 Eu Îl pot auzi spunând, "Fiule, urcă aici sus la dreapta Mea, şi şezi jos până voi face pe fiecare vrăjmaş aşternut al picioarelor Tale." Frate, într-o zi El va veni din nou, şi ce zi va fi!

E-111 El nu a fost inactiv când El a fost în mormânt. Noi ne gândim că El doar zăcea acolo, mort. Dar El era jos încă biruind, El a mers jos şi a luat cheile de la Satan, El are cheile atât ale morţii cât şi ale iadului, în seara aceasta. A spus, "Pentru că Eu trăiesc, şi voi puteţi trăi."

E-112 Mă întreb în seara aceasta, dragul meu frate, soră, te-ai gândit la asta sincer? Îţi dai seama că tu trăieşti numai pentru că El trăieşte? Aţi apreciat voi lucrul acesta destul ca să vă oferiţi, şi să spuneţi, "Dumnezeule, iată-mă, un păcătos, ai milă de mine"? Aţi acceptat vreodată acea Jertfă atotsuficientă? I-aţi spus Lui vreodată că Îl iubiţi? Îţi răneşte sentimentele când tu greşeşti? Dacă nu aţi ajuns niciodată la acea experienţă acum, la această înmormântare! Când, timpul nostru se duce. Doar mă simt bine! Dar, mă întreb, dacă nu l-aţi primit niciodată pe Cristos ca Mântuitorul vostru personal, mă întreb dacă o veţi face în timp ce ne aplecăm capetele doar un moment într-un cuvânt de rugăciune.

E-113 Cântă aceea, Printre Stânci Despicate, dacă vrei, Sora Gertie, dacă o ai. În regulă, orice va fi bine.

E-114 Cu capetele aplecate, vă voi pune o întrebare cu adevărat sinceră. Amintiţi-vă prieteni, păcătos sau sfânt, voi nu sunteţi în afara existenţei când vă îngropăm. Sufletul vostru este pe undeva. Acum, Isus a vizitat ambele locuri, conform cu Scripturile. Unde vă va găsi El dacă aţi pleca în seara aceasta? Vi se va închide uşa îndurării în faţă, pentru că aţi respins? Amintiţi-vă, El nu este numai un Mântuitor, El este un Judecător. Tu eşti judecătorul acum, cum Îl judeci tu? Lasă-L să fie Mântuitorul tău acum.

E-115 Îmi vine în gând o povestioară. Cu ceva timp în urmă un băieţel şedea într-o-o căruţă. O puşcă s-a declanşat jos pe stradă, şi caii au fugit, el se ducea peste o pantă. Un cowboy tânăr a alergat şi a oprit caii chiar înainte ca să treacă căruţa peste pantă, pentru că era un copil în aceasta. El a salvat viaţa micuţului.

E-116 Mulţi ani după aceea, stând în tribunal. Acelaşi băiat a comis o crimă, o luat drumul greşit, era vinovat. El bea, juca la jocuri de noroc, a împuşcat un om; şi era vinovat, găsit vinovat. Şi judecătorul s-a ridicat şi a spus, "Te condamn să fi spânzurat de gât până când viaţa ta muritoare se duce."

E-117 Acel tânăr a spus, "Judecătorule!" Şi a spart procesiunea tribunalului, aşa cum a sărit peste grilaj şi a căzut la picioarele judecătorului, pentru milă. A spus, "Judecătorule, priveşte-mă în faţă! Nu mă cunoşti?"
El a spus, "Nu, fiule, nu te cunosc."

E-118 A spus, "Îţi aminteşti că ai salvat viaţa unui anumit copil, cu mulţi ani în urmă, de la un cal în fugă?"
El a spus, "Da, îmi amintesc."

E-119 A spus, "Eu sunt acel băiat." A spus, "Judecătorule, tu m-ai salvat atunci. Salvează-mă şi acum!"

E-120 Judecătorul s-a uitat în jos la el, şi a spus, "Fiule, în acea zi am fost salvatorul tău. Azi sunt judecătorul tău."

E-121 Astăzi El este Mântuitorul tău, păcătosule, mâine El s-ar putea să fie Judecătorul tău. Să ne gândim la aceasta acum, în timp ce cântă muzica. Şi fiecare se roagă, cei care sunt pe bază de rugăciune cu Dumnezeu.

E-122 Mă întreb în seara aceasta acum, repede, cei care ar dori să îl accepte pe Cristos ca Mântuitor personal, să spună, "Dumnezeule, ai milă de mine, un păcătos. Eu vreau să vin prin Sângele vărsat. M-am săturat să mă alătur bisericilor şi să alerg din loc în loc. Vreau să fiu născut din nou. Vreau o experienţă în inima mea ca să ştiu că Cristos mi S-a descoperit mie, prin descoperirea spirituală despre care tocmai ai vorbit, Frate Branham. Vreau descoperirea spirituală, Duhul Sfânt în inima mea, să mă facă viu, aducându-l pe Cristos mai real pentru mine decât sunt eu mie însumi. Eu doresc acea experienţă, Frate Branham. Te vei ruga pentru mine în timp ce eu îmi ridic mâna?" Veţi ridica mâna acum, cine doreşte să fie amintit. Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Dumnezeu să te binecuvânteze acolo în spate, doamnă. Asta-i bine. Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule. Asta-i bine. Ridicaţi-vă mâinile, acum mergeţi cu mâna sus.

E-123 Cum să vă fie ruşine? Ai putea să respingi aşa Ceva, prietene? Ţine minte.

E-124 "Oh," voi spuneţi, "Frate Branham, predicatorii au predicat cu anii." Eu ştiu, dar într-una din aceste zile ei vor înceta să mai predice. Şi după cum arată lucrurile, s-ar putea să fie chiar în grabă. Voi veţi asculta ultima voastră predică. Sincer, aceasta s¬ar putea să vă fie ultima.

E-125 "Oh," voi spuneţi, "eu sunt tânăr." Aceea nu contează. Moartea nu respectă persoana, sau vârsta sau abilitatea.

E-126 Îl vei accepta acum ca Mântuitor personal, prin a-ţi ridica mâna, spunând, "Dumnezeule, ai milă de mine"? Ridicaţi-vă mâinile cu restul dintre aceştia, şi spuneţi, "Acum eu vreau să îl accept pe Cristos." Vreţi să vă ridicaţi mâna?

E-127 Cineva care este decăzut, spune, "Dumnezeule, ai milă de mine. Eu vreau să vin înapoi la Cristos în seara aceasta, ca mâine să poată fi o înviere, nouă, pentru mine." Vreţi să vă ridicaţi mâinile? Adu-ţi mâna sus, spune, "Ai milă de mine. Vreau să vin acum." O veţi face? Ridicaţi-vă mâna, spuneţi, "Am fost un decăzut, dar în seara aceasta..." Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Dumnezeu să te binecuvânteze. Asta¬i bine. "Îl voi accepta pe Cristos ca Mântuitorul meu personal. Eu Îl voi accepta în seara aceasta. Am rătăcit, mulţi ani departe de Dumnezeu, dar acum vin acasă." Îl vei accepta Tu în seara aceasta, ca aceasta să poată fi o nouă înviere pentru tine, viaţa ta veche să poată fi terminată?

E-128 Această doamnă vine sus la altar, ca să îşi facă mărturisirea, să ia poziţie. Altcineva vrea să-şi ia locul aici, să vină aici sus cu ea, pentru mărturisirea lor? Vreţi să vă ridicaţi, şi să veniţi şi voi sus la altar. Altarul este deschis. Desigur. Veniţi chiar sus, chiar acum. Dacă vreţi să staţi aici şi să vă rugaţi, va fi chiar în regulă. Veniţi. Vreţi să veniţi? Pe mărturisirea credinţei voastre, pe credinţa voastră în Fiul lui Dumnezeu, vreţi să veniţi acum? În regulă.

E-129 Depinde de voi, ţineţi minte. Voi sunteţi aceia. Eşti un păcătos? Eşti un decăzut? Eşti tu rece şi departe de Cristos? Şi vrei să fi înviat din nou cu El acum, să începi viaţa din nou? Cum este cu voi, soţ şi soţie care aţi fost la-aţi stat certaţi mult timp, certându-vă în casa voastră? Nu veţi veni şi să îndreptaţi acel lucru cu Dumnezeu şi unul cu altul acum? Faceţi Paştele cu adevărat un Paşte pentru voi, începeţi un cămin nou.

E-13

E-131 Binecuvântatul nostru Tată Ceresc, în seara aceasta Îţi aducem această audienţă, în cea mai solemnă solemnintate sacră cum ştim noi. Cu smerenie ne apropiem de Tronul Tău. Şi după Mesajul din seara aceasta, că, acea mare înmormântare, El nu a zăcut în tăcere, sufletul Lui s-a dus direct în regiuni şi a încheiat lucrarea lui Dumnezeu, care El a fost ordinat să o facă. Şi mâine dimineaţă, noi aflăm unde s-a dus El printre tărâmurile de sus, biruind totul, în învierea Lui. Dar El a ieşit în dimineaţa Paştelui pentru justificarea noastră. Şi noi aflăm că El a trimis Duhul Sfânt înapoi, ca să-i osândească pe oameni de păcat.

E-132 Şi ne rugăm în seara aceasta, Doamne, ca acei care şi-au ridicat mâinile să fie amintiţi înaintea Ta. Fie ca decizia lor să fie din inima lor în seara aceasta, că ei Te-au primit, şi Te cred, şi fie ca ei să fie pecetluiţi cu Pecetea promisiunii în seara aceasta, Duhul Sfânt. Acordă aceasta, Tată. Căci, noi îi încredinţăm Ţie, cu acest Mesaj în seara aceasta. Fie ca Acesta să-i binecuvânteze pe cei care L-au auzit, aceia, Doamne, care Îl vor lua cu ei la casa lor, şi să-L adâncească adânc în inimile lor. Fie ca ei să trăiască din Cuvântul lui Dumnezeu. Acordă aceasta, Tată, căci noi o cerem în Numele lui Cristos. Amin.