Bună Dimineaţa, vouă. Un adevărat "Paşte Fericit" la fiecare dintre voi! Aceasta este un dintre cele mai măreţe zile, în comemorarea învierii Domnului nostru. Este una dintre cele mai măreţe zile din toată istoria lumii. Este învierea. Şi suntem atât de fericiţi să fim aici, în această dimineaţă, în această zi măreaţă. Şi să vedem soarele răsărind, şi florile răsărind din pământ, fiecare lucru vorbeşte despre Paşte.
Şi acum să ne aplecăm capetele doar un moment.

E-2 Tată Dumnezeu, în Prezenţa Ta noi venim. Şi ne aşteptăm ca Tu să ne dai, în dimineaţa aceasta, doar puţină binecuvântare în plus din Cer, o mică atingere de Paşte în sufletele noastre; ca, atunci când plecăm de aici, să putem spune, ca aceia care veneau din Emaus, "Nu ne ardeau inimile în noi, din cauza Prezenţei Lui?" Căci, o cerem în Numele Său, şi pentru slava Lui. Amin.

E-3 Acolo în ultima carte, al 28-lea capitol din Evanghelia Sfântului Matei, şi al 7-lea verset, Doresc să citesc pentru un text, în timp ce intrăm în acest serviciu.
Şi duceţi-vă repede, şi spuneţi ucenicilor lui că el a înviat dintre cei morţi; şi, iată, El merge înaintea voastră în Galileea; acolo voi îl veţi vedea: iată, că eu v-am spus.

E-4 Au fost date multe însărcinări mari omului şi popoarelor de pe acest pământ. Dar niciodată nu a fost dată o însărcinare atât de importantă ca aceasta, "Duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui că El a înviat din morţi." Aceea este o însărcinare mare. Şi singura cale ca aceasta să fie dată, a fost pentru că trebuia să fie o mare biruinţă, mai întâi.

E-5 Au fost oameni în zilele noastre, şi în zilele care s-au dus, şi în marea istorie a acestei lumi, în marile, vastele sale câmpuri de luptă; au fost mulţi biruitori mari, multe lucruri mari care au fost făcute pentru rasa umană.

E-6 De exemplu, mă gândesc, în timp ce veneam jos în dimineaţa aceasta, trezindu-mă devreme, şi nu am avut o şansă să studiez foarte mult. Pentru că, nu ştiam exact ce parte, seara trecută, vom avea astăzi, între mine şi păstor, în servicii. Dar pe drumul meu, întâmplarea a făcut să mă gândesc, în această dimineaţă, care ar fi cel mai bun lucru din câte ştiu eu să spun poporului Său, ca să iau un mesaj. M-am gândit la asta, ,,Duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui." Acum, ucenicii Lui sunt "urmaşii" Lui. Un ucenic este „unul care urmează." Şi m-am gândit la acest subiect, despre, Marele Şi Puternicul Biruitor.

E-7 Şi gândindu-mă câţi biruitori mari am avut noi în această lume, şi ce lucruri măreţe au făcut ei pentru a continua şi îmbunătăţi felul de viaţă uman. M-am gândit la marele Napoleon, în urmă în zilele lui, cum că el nu era chiar un Francez, dar el avea ceva în mintea lui. În primul rând, el-el a dispreţuit Franţa, lui nu i-a plăcut aceasta. El venea de pe insule. Dar el avea în minte o idee, că, într-o zi el va învinge. Şi motivul că el avea acestea în minte, el trebuia să aibă ceva la care să lucreze.

E-8 Pentru fiecare om, înainte să poţi face o lucrare, tu trebuie să ai ceva motiv, ceva alternativă, ceva la care tu lucrezi, pentru un scop de lucru, ceva cu care să lucrezi.

E-9 Şi după cum ştim cu toţii, luând istoria lui Hitler... sau, nu a lui Hitler, ci a-a lui Napoleon, că el mergea după lună, şi după schimbarea stelelor. El a lucrat în felul acela, şi aşteptând; pentru că o dată el a făcut aşa, şi a câştigat o victorie. Şi a venit acolo în Franţa, şi a devenit un mare războinic. El a pus la moarte mulţi oameni, pentru că nu au vrut să fie de acord cu el. Şi el a curăţat întreaga ţară a lui, de tot ce-i era împotrivă. El chiar a eliminat-o în mod absolut, pentru că trebuia să o aibă în acel fel. Dacă nu o avea în acel fel, ar fi fost ceva împotriva lui tot timpul, şi al planului său mare care îl avea în minte. Propria lui viaţă ar fi fost în joc, astfel el trebuia să aibă întreaga lui împărăţie pe cât de perfectă se putea face.

E-10 Mă gândesc acum că mă urmăriţi în aceasta, despre marele Biruitor la care mă gândesc. Totul în Împărăţia Lui trebuie să fie pentru El. Trebuie să fie inimă, suflet, şi trup, pentru El. Nu poate exista nimic împotriva Lui. Orice lucru cara era împotriva Lui, El va trebui să-l înlăture. El trebuie să aibă în mod absolut fiecare lucru pentru El. Şi când...

E-11 Napoleon, a adunat arme, tunuri, puşti, muschete, săbii. Şi a mers înainte cu acest unic gând, că el va cuceri lumea. Şi el practic a făcut asta, la vârsta de treizeci şi trei de ani. Când era el un tânăr, era un prohibiţionist. Şi marea lui faimă l-a făcut atât de plin de sine; şi i s-a urcat pe nervi, încât a murit la vârsta de treizeci şi trei de ani, un alcoolic. Popularitatea lui, nu a putut suporta. Şi mă gândesc la un om, care la această, la vârsta de treizeci şi trei de ani, a cucerit lumea şi a murit un alcoolic, datorită faimei lui, şi a pierdut însuşi principiul pentru care se lupta. El era-era genul de tip, sau, nu un tip, eu aş spune, dar el era unealta diavolului. Şi încercând să suprime lumea, şi a eşuat, la treizeci şi trei de ani.

E-12 Dar, oh, acest mare, şi puternic Războinic despre care vorbesc, la vârsta de treizeci şi trei de ani, a biruit tot ce era pe pământ şi în-în iad. La vârsta de treizeci şi trei de ani, un mare şi puternic Biruitor!

E-13 Mă gândesc la marile bătălii care s-au dat pe câmp. Noi ştim, ca să încheiem cu Napoleon, că a ajuns la finalul lui la Waterloo. A fost privilegiul meu, nu cu mult timp în urmă, să văd reproducerile făcute despre distrugerile carelor lui, şi a călăreţilor şi a bărbaţilor, după cum erau aşezaţi pe câmpul de luptă. Şi carele îngrămădite împreună, roţile rupte, chiar şi afară în câmpii, unde este făcută această mare expoziţie.

E-14 Şi ce contrast este: să observi acel bărbat la treizeci şi trei de ani, şi dizgraţia care zace acolo în memorialul marii lui bătălii şi cuceriri; şi apoi să mergi la Ierusalim, şi să priveşti la un mormânt gol, ca un memorial al marelui şi puternicului Birui tor.

E-15 Într-un fel sau altul, există ceva în biruinţă. Dacă avem ceva pentru care ne luptăm, dacă există o boală în trupul nostru, şi ne luptăm între moarte şi viaţă, ce victorie este când vedem că este biruită. Dacă ne luptăm asupra unui obicei rău, sau ceva lucru măreţ care ne împresoară, când în sfârşit marile steaguri flutură şi noi l-am biruit; ce sentiment ne dă, înlăuntrul nostru, căci putem fi atunci un biruitor.

E-16 Acum mă gândesc la ultimul război, şi cum că atunci când Hitler a luat Varşovia. Şi Germanii se gândeau că aceea era una dintre cele mai mari victorii care putea fi, pentru că marele lor comandant primordial, Adolf Hitler, a afundat deodată totul în Varşovia, a dărâmat podurile, şi marele pod a căzut. Ziarele au publicat imagini mari cu căderea podului. Germanii au mărşăluit prin stradă, şi băteau tobele şi suflau în fluiere, şi miile de avioane au trecut pe lângă el, când a câştigat prima lui victorie mare. Pornind ca un Alexandru cel Mare, sau un Napoleon, să cucerească lumea, dar unde a ajuns? În dizgraţie. Desigur, a ajuns.

E-17 Îmi pot aminti când au construit marea Trecătoare Burma. Trebuia să fie... dacă traversau peste munte. Câţiva dintre băieţi sunt aşezaţi aici în această dimineaţă, poate, care au traversat această trecătoare măreaţă. Ce sarcină a fost! De cât de multă muncă reală a fost necesar, şi ce treabă adevărată au făcut! Şi câţi bani a costat ca să construiască acea Trecătoare Burma, milioanele de dolari! Băieţii care şi-au pierdut vieţile, făcând aşa! Dar în final, şi după un timp, când ultima milă de drum a fost dusă, şi când trecătoarea a fost completată, ce strigăte victorioase s-au înălţat de la oameni! Ei aveau o trecătoare pe care puteau traversa munţii, ca să câştige victoria.

E-18 Mă gândesc la o altă trecătoare, care într-o zi a costat viaţa binecuvântatului nostru Domn. Acesta nu era doar un drum pe pământ, ci era o cale numită, "calea sfinţeniei," pe care cel necurat nu va trece, ci doar cei care sunt însemnaţi. Numai cei care sunt pe partea pe care este El, vor trece pe această cale.

E-19 Mari victorii au fost câştigate. Mulţi dintre noi astăzi îşi pot aminti bine de Primul Război Mondial. Îmi amintesc când eram doar un băieţel, eu pot auzi fluierele şuierând; şi chiar şi fermierii, în câmp, şi-au oprit caii, şi şi-au fluturat pălăriile. Au strigat. Au ţipat. Ce s-a întâmplat? Războiul s-a terminat. Victoria a fost câştigată. Marea economie pentru care ne-am luptat, în sfârşit am câştigat victoria.

E-20 Mă gândesc la acest ultim război mondial. Locuiam chiar dincolo de stradă. Şi când au început să şuiere fluierele, oamenii au alergat în curţi; femeile cu şorţurile pe ele, dându-le jos, şi fluturându-le în aer. Gloanţe zburau prin copaci. Fluiere şuierau. Maşini mergeau prin străzi. Oamenii au căzut în genunchi, şi şi-au ridicat mâinile. Au strigat. Au plâns. De ce? Pentru că războiul s-a terminat. Şi cei binecuvântaţi, dragii băieţi care au fost dincolo de mare, în curând vor veni cu vaporul înapoi acasă la ei. Ce victorie! Ce timp, şi un fior pentru fiecare inimă! Ce jubileu! În noaptea aceea, toată lumea avea aşa o dispoziţie, ai fi putut intra în restaurant şi să mănânci, şi să ieşi şi fără să plăteşti pentru asta, ar fi fost în regulă. Ai fi putut folosi maşina omului de-alături, ar fi fost în regulă. Ai fi putut cere ce ai fi vrut, şi probabil că ai fi primit. Din ce cauză? Victoria a fost câştigată. Băieţii veneau acasă. Totul s-a terminat.

E-21 Şi mă gândesc, fratele meu, păcat că felul acela de sentimente nu pot rămâne tot timpul. Dar, pentru Creştin, în această dimineaţă, victoria este câştigată. Clopotele bucuriei răsună. Războiul s-a terminat, între Dumnezeu şi om. Victoria a fost câştigată.

E-22 Înainte ca orice victorie să fie câştigată, trebuiesc să fie plătite preţuri mari. Oh, ce preţuri! Şi uneori sunt foarte adânci, şi fac cicatrici mari, dărâmă jos. Dar, ca să avem muntele, noi trebuie să avem valea. Inainte să putem avea strălucirea soarelui, trebuie să primim ploaia. Înainte să putem avea lumina, trebuie să primim noaptea. Înainte să putem avea dreptatea, au trebuit să aibă nedreptatea, sau nu aţi fi ştiut niciodată ce era nedreptatea.

E-23 Dar pentru a birui şi a câştiga cea mai mare bătălie care a fost câştigată vreodată, Unul a păşit afară din Slavă, cu mulţi ani în urmă. Şi El nu a luat asupra Lui forma unui Înger. El nu a venit ca vreo persoană importantă. Ci El urma să dovedească că nu este nevoie de muschete şi gloanţe, şi bombe atomice, pentru a câştiga un război. El S-a înveşmântat în umilinţă, ca un pruncuşor, şi s¬a născut într-o iesle. Nu era nici măcar un loc pentru naşterea Lui, când a venit El. Vreau să vă uitaţi la diferitele materiale de război, care le-a folosit El.

E-24 Acum, rasa lui Adam a fost toată în robie. Acolo erau ei, fără nădejde, fără Dumnezeu, fără şansă, fără milă, fără nimic care să-i fi putut ajuta. Marii vrăjmaşi, din regiunile de mai jos ale celor pierduţi, i-au avut închişi în întuneric. Nu era nici o cale de ieşire. Nu era nimeni care să-i poată ajuta. Nu putea fi făcut nimic. Părea ca o pierdere totală, completă.

E-25 Dar Eroul nostru, Care a venit jos de la portalurile Slavei, s¬a coborât jos!

E-26 Căci, nu era niciun om pe pământ care să fi putut face lucrarea. Ei toţi erau, ca lumeşte vorbind, în aceeaşi barcă. Noi eram, toţi, "născuţi în păcat, formaţi în nelegiuire, veniţi pe lume vorbind minciuni." Şi niciunul din noi nu l-ar fi putut ajuta pe celălalt. Am stat neputincioşi, învinşi, haos pretutindeni, toţi neuniţi. Nu puteam ţine legi şi ceremonii, găsindu-le punctele slabe şi aşa mai departe, nu am fi putut să o facem. Şi se părea că întreaga rasă umană era irosită.

E-27 Şi atunci El a venit, El a venit jos. Pentru că, "El era la început," Biblia a spus, "El era Cuvântul." El era Logosul care a ieşit din Dumnezeu. Şi Logosul, la început, era Cuvântul. Şi El a devenit Cuvântul. Apoi când El s-a înălţat sus în acea zi glorioasă de Paşte, El a devenit nu numai Cuvântul, ci El a devenit Marele Preot al Propriului Său Cuvânt. Oh, ce lucru glorios, Frate Neville! Gândiţi-vă doar! El nu este numai Cuvântul, ci El este Marele Preot al Propriului Său Cuvânt. Cum am putea să ne îndoim de asta? Cum am putea să mergem la El şi să nu credem că primim ceea ce cerem? Căci, El este Cuvântul şi Mijlocitorul Cuvântului! Logosul a devenit Cuvântul, şi Cuvântul făcut trup; şi acelaşi trup care era Cuvântul, primit sus în Slavă, şi acum este Marele Preot care face mijlocire, prin El însuşi, pentru Cuvântul Său.

E-28 Asta-i ce este nevoie! Acela-i materialul care îl are Biserica. Ce armă! Nu a existat niciodată una ca Aceasta. El era Cuvântul. Şi când El a venit, El s-a născut într-o iesle. El a venit să folosească arma de d-r-a-g-o-s-t-e, dragoste, să cucerească lumea; nu cu gloanţele armatei, nu cu mitraliere şi tancuri. Ci El a venit într-un fel diferit. El a venit în formă de dragoste. El era dragostea lui Dumnezeu.

E-29 Odată, ca băieţel, obişnuiam să gândesc că Cristos m-a iubit, şi Dumnezeu m-a urât; pentru că Cristos a murit pentru mine, dar Dumnezeu avea ceva împotriva mea. Dar am ajuns să aflu că Cristos este chiar inima lui Dumnezeu. "Dumnezeu atât a iubit lumea, că El a dat pe singurul Lui Fiu născut, că oricine crede în El să nu piară, ci să aibă Viaţa Eternă."

E-30 Acum El a venit, mai întâi, să biruiască. Şi lucrul care l-a pus diavolul în lume era ura. Şi El a venit să biruiască ura. Când noi câştigăm bătăliile noastre, şi aşa mai departe, în bătăliile lumii, lasă întotdeauna, continuu, o ură; pentru că, bătăliile de genul acela sunt de la vrăjmaş. Dar Cristos a venit cu dragoste, să biruiască ura, să-i iubească pe aceia care erau de neiubit. El a venit cu o armă diferită. Şi El S-a umilit, "făcut puţin mai inferior decât Îngerii," ca să sufere moartea, şi să dea un exemplu. Şi când El a fost aici pe pământ, El a umblat printre oameni.

E-31 El şi-a dovedit armele Lui de război, când El a vindecat bolnavii. Când El a luat cinci pâini mici şi două bucăţi de peşte, şi a hrănit cinci mii de oameni, El a dovedit că El avea puterea asupra fiecărui atom care există. Nu numai că El a înmulţit peşte, ci El a înmulţit peşte prăjit. Nu numai că El a înmulţit grâu în acele pâini, ci El a înmulţit grâu copt în acele pâini. Asta a arătat că El era acel mare şi puternic Biruitor! Nu numai că El a scos apa din fântână, ci El a făcut acea apă, vin, din fântână. El a dovedit că El avea Putere să biruiască. Şi El a iubit, şi arma Lui era dragostea. Acum observaţi.

E-32 Atunci când El a făcut aceea, când El a stat într-o zi lângă mormântul lui Lazăr, şi acolo era un om, mort, şi îngropat de patru zile. Chiar aceia care erau aproape, au spus, "chiar acum el miroase greu." Nasul i se prăbuşise, viermii pielii mişunau prin el. Şi Isus a stat acolo, ca marele Biruitor, când El le-a spus Martei şi Mariei, când El stătea acolo, "Nu v-am spus Eu, ,Dacă tu a-i putea crede numai, a-i vedea slava lui Dumnezeu'?" El doar a terminat de spus (când au spus, "fratele nostru este mort," şi aşa mai departe), El a spus, "Eu sunt învierea şi Viaţa! Cel ce crede în Mine, chiar dacă era mort, totuşi va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Nu tocmai v-am spus că acea Putere binecuvântată Eternă este în Mine?" El nu a făcut numai o afirmaţie, El a fost în stare să ducă la bun sfârşit tot ce El a spus, pentru că El era puternicul Biruitor.

E-33 Locuind în El, ascuns, învăluit în trup uman, ca un om, dar înăuntru acolo nu locuia nimeni altul decât Atotputernicul Dumnezeu, Cel mare şi puternic. El a putut recrea. El putea crea lucruri noi. El putea vorbi, şi ce a cerut El ar fi fost dat în acea secundă. Dar, El S-a umilit, S-a menţinut umil. El a vrut să dea un exemplu. El a vrut să fie felul potrivit de Biruitor, şi El a fost. Acum, El S-a dovedit a fi.

E-34 Aşa cum am spus deseori în adunările mele, poate va fi ca mărturie în dimineaţa aceasta, în acest grup de oameni, în această dimineaţă frumoasă de Paşte. O doamnă, aparţinând la o anumită biserică care nu crede în acceptarea Sângelui Domnului Isus. "Fără vărsarea Sângelui, nu există iertare de păcat." Ea mi-a spus că Omul era doar un profet, un Om minunat, şi eu L-am făcut Divinitate. Am spus, "El a fost Divinitate. El era Dumnezeu."
A spus, "Tu încerci să Îl faci prea mare."

E-35 Am spus, "Nu există cuvinte care să poată exprima măreţia Sa!" Limba umană nu a găsit niciodată exprimarea!

E-36 Stând de vorbă cu un om zilele trecute, un diplomat din Washington, DC, şi a spus, într-o mică mărturie la un-un dejun unde eram asociaţi împreună, a spus, "Frate Branham, eu am fost un Luteran toată viaţa mea. Dar," a spus, "zilele trecute în timp ce participam la o trezire de modă veche," a spus, "m-am îngenunchiat la un altar, şi vroiam să am o experienţă cu Dumnezeu." A spus, "Şi în timp ce mă aflam acolo pe genunchi..." Acum, acesta este un diplomat din Washington care a slujit chiar sub Preşedintele Cooledge. Şi când el "a privit sus," a spus, "Am văzut o vedenie de Isus." A spus, "Eu sunt capabil să vorbesc nouă limbi diferite, fluent." A spus, "Dar nu am reuşit să găsesc un singur cuvânt de spus, din toate acele nouă limbi." A spus, "Astfel doar mi-am ridicat mâna, şi El mi-a dat una nouă, cu care să vorbesc." A spus, "Eu chiar am văzut Slava chipului Său."

E-37 Această doamnă îmi spune, ea a spus, ,,Frate Branham, Isus nu a fost nimic altceva decât un om, doar un profet."
Am spus, "'El era Dumnezeu,' sora mea."

E-38 A spus, "Tu îl faci Divinitate, dar El nu este." Astfel ea a spus, "Pe drum în jos, la rosto... zăcea, mormântul lui Lazăr, Biblia a spus, 'El a plâns."'

E-39 Desigur, El era chiar inima lui Dumnezeu. El a suferit cum suferim noi. El a fost trup cum suntem noi trup. El a purtat, în trupul Său, aceleaşi dorinţe şi lucruri care le purtăm noi. Totuşi, ca să devină o Jertfă desăvârşită, El a trebuit să facă asta. El a făcut. Dar am spus...
Ea a spus, "El a plâns, mergând jos la mormântul lui Lazăr."

E-40 Am spus, "Dar, oh, doamnă, aşa este. El era un Om, când El a plâns. Dar când a El stat acolo, la marginea acelui mormânt, unde zăcea mortul în tăcere; unde zăcea un trup putred, acoperit cu un ştergar; când El a spus, 'Daţi piatra la o parte.' El şi-a îndreptat trupul Lui micuţ, şi a spus, 'Lazăre, vino afară!' Şi un om care era mort, de patru zile, a stat pe picioarele lui."

E-41 Ce a fost asta? Putrezirea şi-a cunoscut Făcătorul. Sufletul şi-a cunoscut Stăpânul. Şi acel mare şi puternic Biruitor a dovedit acolo că El are Puterea morţii, şi a iadului, şi a mormântului.

E-42 Desigur, ne înfioară inimile! Vorbiţi despre a bate în oale, şi a suna claxoane? Lumea ar trebui să fie într-un jubileu în această dimineaţă, cum nu a mai fost niciodată, ţipetele şi strigătele poporului Său, pentru că aceasta este ziua memorială când El a biruit ultimul vrăjmaş, şi ne-a eliberat pe noi robii.

E-43 Da, El era un Om. Aşa este. El a dovedit a fi un Om, şi El a dovedit a fi Dumnezeu.

E-44 Într-o noapte, când marea puternică, furioasă, care a chemat mii de vieţi... Poate că unele dintre voi mame de aici, în dimineaţa aceasta, băieţii voştri au murit pe marea furioasă acolo afară, ei s-ar putea să se fi scufundat sub valuri în marile câmpuri de luptă ale acestei lumi. Unii dintre cei dragi ai voştri zac acolo, poate sub mare.

E-45 Dar într-o noapte când El stătea întins într-o corabie mică, şi valurile săltau în jur pe mare, ca un dop de sticlă. El s-a ridicat, şi Şi-a pus piciorul pe frânghia bărcii. El a privit în sus spre Cer, a spus, "Taci." Şi valurilor, El a spus, "Fi ţi linişti te!" Şi acea mare puternică s-a netezit încât nu a mai fost nici o încreţitură pe ea. Desigur, El era!

E-46 Este adevărat că El a flămânzit ca un Om. Când El a coborât de pe munte şi I-a fost foame, s-a uitat într-un pom după ceva ca să mănânce, El era un Om. Dar când El a luat acele cinci pâini şi câţiva peşti, şi a hrănit cinci mii, El era mai mult decât un Om.

E-47 Când El a murit acum o mie nouă sute de ani, alaltăieri, atârnat pe o cruce, strigând după milă, "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit Tu?" El a murit ca un Om. Dar acum o mie nouă sute şi ceva de ani, în dimineaţa aceasta, El a dovedit ce era El! El a dat ultimul sigiliu al mesianităţii Lui când El a rupt în două legăturile morţii şi ale iadului, şi a înviat din mormânt, triumfător, "Eu sunt viu pentru totdeauna! Şi, pentru că Eu trăiesc, şi voi trăiţi!"

E-48 Acolo-i Biruitorul! Vorbiţi despre a smulge şorţurile şi a le flutura? Oamenii spun că suntem nebuni pentru că strigăm şi alergăm, şi ţipăm şi urlăm. Ei nu au simţit niciodată vibraţiile victorioase ale Cerului, că, "Bătălia s-a terminat!" Marele nostru, Biruitor puternic a câştigat fiecare victorie! El stă singur, în dimineaţa aceasta, neatins!

E-49 Când El a venit pe pământ, ei I-au dat cel mai de jos nume care puteau să-I dea, ca un „fanatic." Ei L-au numit Beelzebul, "prinţul dracilor." Aşa este. El a mers la cel mai înjosit oraş care există pe pământ, Ierihon, şi cel mai scund om din oraş a trebuit să se uite în jos ca să Il vadă. Dar când Dumnezeu, acum o mie nouă sute de ani, L-a înălţat! Asta-i ce i-a făcut omul Lui. Dar, cu arma dragostei, El a biruit fiecare diavol.

E-50 Şi Dumnezeu L-a înălţat atât de sus, şi I-a dat un Nume mai presus de orice nume care este numit în Ceruri şi pe pământ. Fiecare nume din Cer se închină la Numele lui "Isus"! Fiecare Înger, fiecare monarh, totul se închină la Numele lui "Isus"! Fiecare limbă Îl va mărturisi, fiecare genunchi se va apleca înaintea Lui. Şi El este înălţat atât de sus deasupra, încât chiar şi El trebuie să privească în jos ca să vadă Cerurile. Acela-i puternicul Biruitor! Acela este Cel care a făcut-o! Când El a părăsit pământul, după, seara trecută noi am avut, El avea cheile morţii şi ale iadului agăţate la brâul Lui, amin, "Nu vă temeţi, Eu sunt Cel care am fost mort, şi este viu pentru totdeauna. Şi" (şi este o conjuncţie) "Eu am cheile morţii şi ale iadului, agăţate chiar aici." Vorbiţi despre un Biruitor! "Şi, pentru că Eu am biruit, Eu am făcut numai o cale pentru voi ca să călătoriţi."

E-51 Omul a fost refuzat din Cer, căile au fost închise. Nu existau căi. Dar, unde nu existau căi, El a venit ca să facă una. Oh, vai! Primul rând erau demoni de îndoială, următorul era prejudecata, următorul era egoismul; acest pământ era acoperit cu rânduri de putere demonică; apoi boală, suferinţe. Dar când El a început să se înalţe la Cer! Seara trecută L-am avut ieşind din iad, cu cheile morţii şi ale iadului la brâul Lui. În dimineaţa aceasta noi îl ducem Sus. Aleluia! Când El a înviat, El a avut... El a triumfat. Şi, aşa cum El a mers sus, El a frânt fiecare putere demonică care se ţine asupra omului. El s-a înălţat Sus, şi a dat daruri oamenilor, darurile Duhului Sfânt. Puternicul Biruitor! El stă singur, în această dimineaţă! Şi, între El şi fiecare credincios, este binecuvântata şi vechea cale a sfinţeniei pe care va umbla cel neprihănit. Nu există nici o cale de scăpare. Există numai un traseu tăiat în jos din Slavă. El a lăsat Urmele de paşi Însângerate aşa cum El a umblat prin coridoarele puterilor demonice; şi a făcut o cale pentru noi, tot drumul până la capăt. El şade la Inălţime, în dimineaţa aceasta, ca puternicul Biruitor!

E-52 Poporul Său are un jubileu. Zeci de mii de ei, în jurul lumii, strigă victoria.

E-53 Am urmărit această veche aderare rece şi formală la biserică. Îmi pot imagina pe cineva spunând... Vă voi arăta respingerea acesteia.

E-54 Aici, de îndată ce Primul Război s-a terminat, cobora un mesaj pe drum aici, a venit cu un autobuz Greyhound. Au spus, "Ce-i cu toată gălăgia? Despre ce este vorba?"

E-55 Şi unul dintre ei a spus, "Uite aici, aici este ziarul. Războiul tocmai a încetat." Şi toţi plângeau şi strigau.

E-56 Dar o femeie a spus, "Oh, vai, de ce a trebuit să se termine aşa?" A spus, "Dacă ar fi putut dura încă mai câteva zile," a spus, "Eu şi cu John am fi şezut pe drumul uşor." A spus, "Noi am fi şezut acolo."

E-57 Acolo stătea un om în spatele ieşirii autobuzului; a luat-o pe acea femeie, şi aproape că a azvârlit-o pe uşă. Şi când poliţia l¬a arestat pe bărbat, el a spus, "Motivul pentru care am făcut¬o," a spus, "acea femeie nu avea pe nimeni acolo de care să fie îngrijorată. Dar eu am doi băieţi acolo." A spus, "Nu am putut să îmi reţin emoţiile."

E-58 Oh, frate! Eu am un tată dincolo. Am pe cei dragi dincolo. Înseamnă ceva pentru mine, când Isus a biruit. Am o soţie. Am o copilaşă. Am pe cei dragi. Acel mare, puternic Biruitor! Mă puteţi numi "holy-roller" sau un "fanatic religios," orice vreţi voi. Dar, când mă gândesc că acel mare război s-a rezolvat, preţul este plătit, victoria este câştigată. Isus a înviat din morţi, pecetea finală a mesianităţii Sale, că totul s-a terminat. El este viu, în această dimineaţă, cu cheile morţii şi ale iadului. Am dintre cei dragi care sunt dincolo de graniţă. Eu sunt pe această mare cale veche, mergând ca să-i văd. Să nu vă gândiţi că sunt nebun. Oh, dar eu sunt atât de fericit că totul s-a rezolvat! Este o lucrare încheiată.
Trăind, El m-a iubit; murind,
El m-a salvat; Îngropat,
El a dus departe păcatele mele; Înviind,
El ne-a justificat fără plată pentru totdeauna;
Într-o zi El vine, O slăvită zi!

E-59 Acest botez binecuvântat al Duhului Sfânt, să ne călăuzească pe această veche cale minunată, oh, ce glorios este Acesta! Cum aş putea să mă ruşinez vreodată de Acesta? Eu stau cu Sfântul Pavel, în această dimineaţă, spunând asta, "Mie nu îmi este ruşine de Evanghelia lui Isus Cristos fiindcă Ea este Puterea lui Dumnezeu pentru mântuire." Este Puterea asupra bolii. Este Puterea asupra morţii. Este Puterea asupra mormântului.

E-60 Atunci când acel apostol, aspru bătrân a ajuns la capătul drumului, şi ei i-au săpat mormântul acolo, şi moartea îl privea în faţă, el i-a râs drept în faţă. A spus, "Moarte, unde îţi este boldul? Mormântule, unde îţi este biruinţa?" Apoi el a strigat laudele lui Dumnezeu, "Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu Care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Cristos!"

E-61 Cel mai puternic Biruitor care a trăit vreodată, cel mai puternic Biruitor care a murit vreodată, căci El a fost Unicul care a putut birui; să moară, şi să biruiască însăşi moartea, şi să învie din nou în triumf! El a dovedit ce era El. Era ultima pecete a mesianităţii Sale.

E-62 Şi acum, întâmplător, dacă ar fi cineva în această clădire în dimineaţa aceasta, care este un membru de biserică căldicel, şi nu cunoaşte bucuria că bătălia este sfârşită. Oamenii strigă, oamenii se bucură, oamenii plâng! Tu spui, "Ce se întâmplă cu ei?" Ei ştiu că este un lucru terminat. Totul s-a terminat! Desigur! Noi [Fratele Branham bate din palme – Ed.] batem fanfarele. Facem să răsune trâmbiţele, şi Evanghelia se duce afară. Slava şi Puterea lui Dumnezeu sunt cunoscute. Şi este o lucrare terminată, tratatul este semnat; slavă lui Dumnezeu, Cristos l-a semnat în Propriul Său Sânge! Bătălia s-a terminat. Victoria este câştigată. Eu niciodată nu am câştigat-o; El a câştigat-o! Eu sunt doar fericit pentru asta. Vai!

E-63 Când unii dintre acei băieţi care se întorceau din străinătate, mi se spune, când ajungea vaporul în New York, chiar când intra în port, se uitau acolo şi vedeau Statuia Libertăţii. Este primul lucru care-l vezi, care apare. Se ridicau, unii dintre ei veterani infirmi pe puntea navei, aşa ca să o poată vedea. Şi când începeau să vadă acea Statuie a Libertăţii, începeau să plângă. Plângeau. Nu se puteau abţine. Oameni mari puternici stăteau acolo, oameni cu mâini aspre, infioraţi şi tremurând. Nu îşi puteau reţine emoţiile. De ce? Era o emblemă a libertăţii.
Chiar în spatele acelei Statui a Libertăţii, se afla... era tata, mama, cei dragi, iubita, soţia, copilul, tot de pe pământ ce era drag pentru ei, a stat chiar în spatele acesteia. Şi chiar înainte să intre, ei au recunoscut, era ţara celor liberi şi patria celor curajoşi. Sigur, ţi-ar zdruncina emoţiile, acel vechi steag care flutura. Gândiţi-vă la asta, un veteran rănit de luptă intrând în port! Cu certitudine, era un timp minunat.

E-64 Dar, oh, frate, într-una din aceste dimineţi, când sună vechea Navă a Sionului, şi văd acea emblemă stând acolo, vechea Cruce aspră! În timp ce vânturile bat vechile ei stindarde gri, în timp ce se mişcă prin ceaţa morţii. Ce victorie este! Păi, nu-i de mirare că nu ne putem abţine emoţiile! Ceva s-a întâmplat; noi am devenit concetăţeni. Lucrul este complet.

E-65 Când au întins marele pod între Nordul şi-şi-şi-şi Sudul Australiei, de la Sidney, dincolo la Sudul din Sidney. Cum a luat fiecare om... Păi, ei au mers în toată ţara, să găsească un om ca să îl facă. Acea lucrare era atât de mare, pentru că au spus că nimeni nu o va face. În cele din urmă, un om din Anglia a spus, "Eu voi face lucrarea." Şi când a ajuns acolo ca să facă lucrarea, a testat fiecare şurub care se punea în pod. Reputaţia sa era în joc. A testat tot nămolul şi tot ce a mers jos. S-a dus în jur, şi cel mai bun care l-a putut găsi; a luat cei mai buni mecanici, cei mai buni chimişti, chiar cel mai bun din fiecare lucru care putea găsi, în jurul lui. Şi, în cele din urmă, când podul a fost completat, şi a venit ziua când trebuia să fie testat.

E-66 Criticii au stat deoparte, şi au spus, "Acesta nu va ţine. Se va nărui. Este prea nisipos acolo jos."

E-67 Dar el a săpat foarte, foarte, foarte, foarte adânc. El avea încredere. El a ştiut că totul a fost testat. Şi a spus, "Eu voi face primul drum dincolo, eu însumi." Şi în timp ce mergea peste pod, în faţa primarului, în urmă aşa; şi trenurile mari, cam şase în rând, venind peste, scuturând acel pod. Omul important care l¬a făcut, a mers în faţa acestei procesiuni, în felul acesta, "Dacă cade, cad şi eu." Dar el a avut încredere.

E-68 Aşa este felul cum a făcut binecuvântatul nostru Domn când El a format Biserica Sa! El testează fiecare şurub, tot ce intră în Aceasta, căci Ea trebuie să fie spălată de Sânge! Şi unul dintre critici stătea deoparte, a spus, "Acea grămadă de holy¬rollers, nu vor reuşi." Dar într-una din aceste glorioase zile! Acest mare, Biruitor puternic merge înaintea noastră astăzi, triumfător! Lăsaţi să vibreze, să facă ce vrea, El va... Nu va fi nici o alunecare în aceasta, niciunde, căci El a făcut calea, şi a completat-o. Desigur!

E-69 Noi ne gândim astăzi în termenii oamenilor, ne punem gândurile asupra lucrurilor lumii. Dar lasă-mă să îţi spun ceva, frate, nu mă lăsa niciodată să mă ruşinez de Evanghelie! Oh, frate, eu sunt doar unul de modă veche, născut din nou, născut din Duhul Sfânt, din Duhul lui Dumnezeu. M-am născut aşa, asta e tot ce sunt, şi tot ce vreau să fiu vreodată.

E-70 Odată, nu de mult, era o fată care s-a dus la facultate. Şi ea era o fetiţă, drăgălaşă. Şi când s-a întors acasă, a adus unele din ideile ei de facultate cu ea.

E-71 Şi poate, în dimineaţa aceasta, unii dintre voi aveaţi unele dintre ideile voastre de afară cu voi. Poate aţi cărat cu voi, la biserică, multe din ideile voastre. Ei bine, scăpaţi de ele, este cel mai bun lucru care ştiu să fac.

E-72 Apoi această fată, când trenul s-a oprit în faţă. Ea a adus o fetiţă cu ea, una dintre acele micuţe nebunatice, ştiţi, ca genul Elvis Presley. Şi când stătea ea acolo, ştiţi, la tren, mama ei era, afară; o femeie bătrână stătea acolo, plină de cicatrici, pe faţa ei; umeri mici, aplecaţi; cu o rochiţă de stambă pe ea, un mic şal peste umeri. Şi această micuţă nebunatică care era cu ea, cealaltă fată, s-a uitat în jos, şi a spus, "Ei bine, cine este acea mizerabilă, bătrână urâtă amărâtă?"

E-73 Ei bine, ştiţi, a ruşinat-o atât de tare pe fată, ea a spus, "Eu nu ştiu," pentru că ea era atât de fandosită, şi avea atât de multe idei lumeşti în capul ei. Şi ea era propria ei mamă.

E-74 Când a coborât din tren, micuţa mamă a alergat acolo, ca să îşi arunce braţele în jurul ei. Ea a spus, "Oh, dragă, Dumnezeu să îţi binecuvânteze inimioara." Şi ea şi-a întors spatele şi a pornit mai departe, ca şi cum nu ar fi cunoscut-o. Ea era ruşinată, pentru că mama ei era atât de urâtă.

E-75 Şi s-a întâmplat să fie, conductorul de pe acel tren, cunoştea povestea. El s-a apropiat acolo, şi a pus mâinile pe umerii acelei fete, a întors-o în jur înaintea acelei audienţe, a spus, "Să-ţi fie ruşine! Să-ţi fie ruşine!" A spus, "Am văzut timpul când mama ta era de zece ori mai frumoasă ca tine." A spus, "Ea era... eu locuiam în cartier." Şi a spus, "Erai o copilă mică, şi erai la etaj în leagănul tău. Şi mama ta agăţa rufele în curtea din spate." Şi a spus, "Dintr-o dată, cuptorul a luat foc, şi întreaga casă era în flăcări. Şi când măicuţa ta a alergat, şi ştia că tu erai la etaj, acolo sus." A spus, "Au strigat, şi au încercat să o apuce. Dar ea şi-a smuls ce avea pe ea, jos, şi a fugit prin acele flăcări, sus pe scări; Şi-a tras hainele de pe trupul ei, şi te-a înfăşurat în acestea. Şi iat-o venind, înapoi prin flăcări, purtându-te. Şi ea a leşinat, în curte, cu tine în braţele ei." Şi a spus, "A luat ce ar fi protejat-o pe ea, şi te-a protejat pe tine." Şi a spus, "Motivul pentru care tu eşti frumoasă astăzi, este motivul pentru că ea este urâtă. Şi, tu vrei să-mi spui, că ţi-arfi ruşine de acele cicatrici pe mama ta?"
Mă gândesc astăzi:
Dacă Isus poartă crucea singur, Şi toată lumea să meargă liberă?
Există o cruce pentru fiecare,
Şi există o cruce pentru mine.

E-76 Dacă Isus a fost considerat "Beelzebul," de această lume, El a fost batjocorit şi luat în derâdere, şi a atârnat pe cruce, a fost făcut o ruşine pentru mine, eu sunt mai mult ca fericit să port reproşul sfinţeniei Lui. Da, domnule. Strigaţi, "Holy roller!" orice vreţi să strigaţi, orice remarcă vreţi să faceţi. Asta nu o opreşte deloc. Eu sunt numai fericit, în această dimineaţă, că, în inima mea, Cristosul înviat trăieşte şi domneşte. Eu sunt unul din supuşii Săi. Nădăjduiesc că eşti, şi tu.

E-77 Timpul nostru este dus acum. Este exact ora şapte, când am spus că vom elibera. Următoarele servicii vor începe în aproximativ două ore, acum, la nouă treizeci.
Să ne aplecăm capetele, doar un moment, în rugăciune.

E-78 Binecuvântate Tată Ceresc, au trecut patruzeci şi cinci de minute, Cuvântul a mers înainte. Inimile noastre sunt fericite. Jubileul este început.jiu doar un jubileu pentru o zi, ci un Jubileu pentru Eternitate! In Slavă, Ingerii cântă. O Dumnezeule, Biserica, triumfătoare, cântă. Clopotele bucuriei sună. Suflete care au fost cândva condamnate la moarte, şi să moară şi să meargă în mormântul diavolului; diavolul a fost biruit! Moartea a fost biruită. Mormântul a fost biruit. Boala a fost biruită. Superstiţia a fost biruită. Răutatea a fost biruită. Ura a fost biruită. Nepăsarea a fost biruită. Formalitatea a fost biruită. Stiluri de sine au fost biruite. Totul este biruit. Cristos este marele Biruitor!
Iată, priviţi-l pe marele Biruitor, (a spus poetul)
Iată, priviţi-L la vedere clară,
Căci El este puternicul Biruitor,
De când El a sfâşiat voalul în două.

E-79 El a spintecat acel voal care l-a ascuns pe om de Dumnezeu, şi acum Dumnezeu locuieşte printre oameni. El a sfâşiat acel voal care împiedica vindecarea lui Dumnezeu. El a sfâşiat acel voal care împiedica binecuvântarea lui Dumnezeu. El a sfâşiat acel voal care împiedica bucuria lui Dumnezeu. El a sfâşiat acel voal care împiedica pacea lui Dumnezeu. Acum voalul este sfâşiat în două. Cu Propriul Său Sânge, El a umblat ca un Biruitor! Lupta s-a terminat, El ne-a dovedit-o în învierea Lui. Şi acum Duhul Sfânt este un martor, trimis să ne călăuzească.

E-80 O Eternule Dumnezeu, dacă ar fi cineva aici în dimineaţa aceasta, care doar a tărăgănat înainte, înăuntru şi afară, de pe cale, căzând pe marginea drumului; nu a reuşit niciodată să umble drept în mijloc, cu marii eroi, marii eroi care au călcat pe mijlocul căii; ne rugăm, în dimineaţa aceasta, ca ei să predea tot al lor Ţie, şi să vină afară şi să se bucure de această mare victorie care a fost câştigată de Domnul nostru înviat. Acordă aceasta, Tată, căci o cerem în Numele lui Cristos.

E-81 Şi în timp ce ne avem capetele aplecate. Mă întreb, în acest moment de timp, că dacă aţi ridica mâinile la Cristos, şi să spuneţi, "Cristos, eu recunosc, eu nu mă voi mai ruşina niciodată de Tine. Am fost doar puţin timid." Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule. Dumnezeu să te binecuvânteze, pe tine. Oh, vai, mâinile se ridică pretutindeni! "Am fost puţin timid. Îmi era oarecum ruşine. Şi cu adevărat îmi văd poziţia acum. Nu ar fi trebuit să o fac niciodată. Ar trebui să stau ferm, să depun mărturia mea! Ar trebui să fiu exact aşa. Ar trebui să spun tuturor, ,Eu sunt născut din nou.' Ar trebui să spun tuturor, 'Eu am primit Duhul Sfânt.' Nu îmi este ruşine de Evanghelie, căci este Puterea lui Dumnezeu spre mântuire. Vreau să fiu un Creştin adevărat îndrăzneţ. Nu am fost. Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, din această dimineaţă de Paşti, eu voi fi. Eu voi fi." Altcineva ridică-ţi mâinile acum înainte să ne rugăm? Dumnezeu să te binecuvânteze, pe tine, pe tine.

E-82 Vai, priviţi la decizii! Cel puţin douăzeci şi cinci sau treizeci, şezând în mijlocul acestui grup mic de oameni în această dimineaţă, au luat o decizie. Din această dimineaţă de mare triumf, ei vor fi, prin harul lui Dumnezeu, remarcaţi şi nu se vor ruşina de Evanghelie, căci Aceasta este Puterea lui Dumnezeu spre mântuire.

E-83 O Dumnezeule, în timp ce aceste mâini s-au ridicat, şi muzica răsună dulce înapoi de-a lungul drumului, aşa cum am trecut de la moarte la Viaţă, căci Tu ai spus, "Cine aude Cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţă veşnică." Ei au trecut din moarte la Viaţă, căci Tu ai devenit moarte ca ei să poată deveni Viaţă, prin învierea Ta. Tu ai fost făcut mai prejos de Îngeri, ai coborât să fi un om, ai ieşit din acea mare Teofanie de Dincolo, care a fost făcută trup şi ai avut Sânge, şi ai vărsat acel Sânge, ca Tu să poţi face o cale de scăpare pentru noi toţi. Apoi nu ai făcut¬o numai, (noi o citim în Biblie), ci Tu ai dovedit-o, infailibil, prin a învia din morţi, şi înviind morţii când Tu ai fost aici pe pământ; nu numai asta, ci Tu ai dat, Tu ai făcut-o o dovadă dublă, cum i¬ai făcut Tu lui Abraham; acum, pe lângă asta, Tu ai trimis înapoi Duhul Sfânt ca martor. Şi noi avem Prezenţa Sa binecuvântată cu noi, şi în noi, călăuzindu-ne, conducându-ne în tot Adevărul şi Lumina.

E-84 Noi Îţi mulţumim pentru aceste mâini multe care s-au ridicat, în dimineaţa aceasta, spunând, "Eu acum îl iau pe Cristos ca al meu." O Dumnezeule, dacă nu au fost niciodată botezaţi în apă, să reprezinte marea moarte, îngroparea, şi învierea binecuvântatului lor Domn, fie ca ei să se întoarcă la serviciu în dimineaţa aceasta, aducându-şi hainele, şi pregătiţi să coboare în acest bazin frigid. Acordă aceasta, Tată.

E-85 Binecuvântează-ne. Iartă-ne de păcatele noastre. Noi Îţi vom da lauda, prin veacurile viitoare. Când lupta este terminată, când fumul este tot uscat, şi bucuria este toată terminată, de pe aceste buze pământeşti, unde noi Te lăudăm cu tot ce avem, va trebui să avem glasuri noi, fiinţe noi, cu care să Te lăudăm. Fă să intrăm atunci cu bucurie. Căci o cerem în Numele lui Cristos. Amin!

E-86 Să ne ridicăm în picioare acum ... ? ... Nu uitaţi serviciile, nouă-treizeci. Mergeţi acasă, luaţi-vă micul dejunul. Veniţi înapoi, ne aşteptăm să fim cu voi acum. Şi apoi deseară, amintiţi¬vă. Eu trebuie să mă retrag în după-masa aceasta, să studiez şi să mă rog.

E-87 Căci eu vă spun, că, Cristos este viu, El nu este mort. Şi eu cred, cu toată inima, El va fi chiar în această clădire deseară, să arate că El este viu, să facă aceleaşi lucruri care le-a făcut El în acea dintâi dimineaţă de Paşte şi prin călătoria vieţii Lui. Dacă nu este aşa, atunci eu am fost un profet fals. Sunt atât de bucuros să ştiu că în această mare oră întunecată în care trăim, când toată speranţa, aparent, s-a dus; Pe Cristos, Stânca solidă noi putem sta, toate celelalte terenuri sunt nisipuri mişcătoare. În regulă.

E-88 Cântarea noastră scurtă, de eliberare, Ia Numele Lui Isus Cu Tine. Toţi, împreună acum.
Ia Numele lui Isus cu tine,
Copil al întristării şi al durerii;
Îţi va da bucurie şi...

E-89 Întoarceţi-vă chiar în jur, şi daţi mâinile, şi spuneţi, ,,Laudă Domnului," la cineva de lângă voi. Bine, binecuvântaţi pe Domnul... ? ...
Speranţa pământului şi bucuria Cerului;
Nume scump, Oh ce dulce!
Speranţa pământului şi bucuria Cerului.

E-90 Acum toţi priviţi chiar în această direcţie? Doar să¬L lăudăm. Să vă ridicaţi doar mâinile, şi să spuneţi, ,,Îţi mulţumesc, Doamne, că mi-ai mântuit sufletul." În regulă, cu toţii!
Îţi mulţumesc, Doamne, că mi-ai mântuit sufletul.
Îţi mulţumesc, Doamne, că m-ai făcut sănătos.
Îţi mulţumesc, Doamne, că mi-ai dat,
Mântuirea Ta cea mare atât de completă şi fără plată.

E-91 Ce lucru binecuvântat! Voi Îl iubiţi? Spuneţi, "Amin." Oh... Totul s-a terminat acum, copii. Totul s-a sfârşit, nu mai este nici o luptă, nu mai este nici un război, nu trebuie să faceţi nimic; a fost făcut deja. Noi ne bucurăm doar! Oh, vai! Suntem compleţi, în El!
... sprijinit,
Adăpostit şi în siguranţă de toate temerile; Sprijinit, sprijinit,
Sprijinit de Braţul veşnic.
Oh, ce dulce să umbli pe această cale a pelerinului,
Sprijinit de Braţul veşnic;
Oh, ce luminoasă devine calea pe zi ce trece, Sprijinit de Braţul veşnic.
Sprijinit, sprijinit,
Adăpostit şi în siguranţă de toate temerile; Sprijinit, sprijinit,
Sprijinit de Braţul veşnic.
Voi care puteţi, şi aveţi o batistă, scoateţi-o. ... oh, sprijinit,
Adăpostit şi în siguranţă de toate temerile; Sprijinit, sprijinit,
Sprijinit de Braţul veşnic.
Acum Biblia voastră!
Sprijinit, sprijinit,
Adăpostit şi în siguranţă de toate temerile; Sprijinit, sprijinit,
Sprijinit de Braţul veşnic.

E-92 Ce este aceasta? Adăpostiţi şi în siguranţă, s-a încheiat totul, s-a terminat totul, lupta s-a terminat, ultima pecete este ruptă, El s-a înălţat. Aleluia!
Sprijinit, sprijinit,
Adăpostiţi şi în siguranţă de toate temerile; Sprijinit, sprijinit,
Sprijinit de Braţul veşnic.

E-93 Acum să ne aplecăm capetele spre ţărâna din care ne-a luat Dumnezeu, din care într-o zi ne vom înălţa din ţărâna pământului. Căci, Domnul nostru, a adus din ţărână, a intrat în ţărână, ca să ne dea Duhul Său nemuritor, El s-a înălţat din ţărână, şi toţi cei care sunt în El, se vor înălţa cu El într-o zi, spre regiunile celor binecuvântaţi.

E-94 În timp ce ne avem capetele aplecate. Îl văd pe Fratele Smith în mijlocul nostru, în această dimineaţă, păstorul de la Biserica lui Dumnezeu; m-a sunat seara trecută. Fratele Smith, ai vrea să vi în faţă. Mă întreb acum, că dacă Fratele Smith ne va elibera cu un cuvânt de rugăciune. În timp ce vă veţi grăbi apoi spre casele voastre, şi veţi lua micul dejun. Întoarceţi-vă pentru serviciul de Şcoală Duminicală, şi serviciul de botez, începe imediat la nouă-treizeci. Să ne aplecăm capetele, în timp ce Fratele Smith eliberează în rugăciune.