E-1 Şi pentru a da un-un pic de... Cred că nu este nimic mai bun, pentru mine, decât doar Cuvântul. "Credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Dumnezeu."

E-2 Miercurea, şi poate duminica, unul dintre serviciile de duminică, dându-i pastorului doar un pic de odihnă, care o merită din plin, şi m-am gândit că poate am putea lua o Carte din Biblie. Obişnuiam să facem asta, şi uneori ne opream un an asupra acesteia.

E-3 Îmi amintesc că o dată am stat un an întreg la Cartea Apocalipsei. Dar, o, Doamne, câte lucruri am învăţat şi cât de minunat a fost! Apoi ne-am întors şi am luat Cartea lui Daniel, sau Cartea Genezei, sau Exodul, o luam, capitol cu capitol, şi doar leagă întreaga Biblie împreună. Oh, îmi place asta!

E-4 Puţin mai târziu, va trebui să luăm... Dacă Domnul continuă să binecuvânteze şi mergem mai departe, vom intra în nişte lucruri foarte profunde aici, foarte profunde. Şi vom merge din loc în loc, prin Scriptură, cu asta.

E-5 Şi îmi place să fac ca Scriptura să se compare cu Scriptura. Aşa trebuie să fie. Este doar un tablou mare şi frumos. Şi în această Carte pe care o studiem, vom intra, oh, în mântuire, şi în vindecarea Divină, şi în miracole, şi în îndurări. Şi, oh, totul intră aici.

E-6 Si poate că atunci când ajung într-un loc în care trebuie să merg la adunări... nu ştiu niciodată exact când voi fi la o adunare, chemat la o adunare, pentru că nu am nimic stabilit până când nu mă simt chiar condus să fac un anumit lucru. Şi asta poate fi înainte de dimineaţă, pot zbura în California, până în Maine sau undeva, doar acolo unde El m-ar chema. Acesta este motivul pentru care nu stabilesc itinerarii mari şi lungi, pentru că nu pot face asta. Slujirea mea nu este făcută în acest fel şi este pur şi simplu diferită.

E-7 Şi acum mă întorc acasă doar pentru un pic de odihnă. Am slăbit douăzeci de pounds, la această ultimă adunare. Şi fratele Mercier şi fratele Goad erau acolo, mai devreme, şi au spus, "Frate Branham, am observat ce faci. Tu îţi pui toată inima în asta."

E-8 Am spus, "Acesta-i singurul fel în care poţi face o slujbă bună pentru Domnul, este să pui tot ce ai în prima linie pentru Cristos; toată puterea ta, tot sufletul, toată inima, toată mintea, tot ce ai." Când faceţi ceva, faceţi-o cum trebuie sau nu o faceţi deloc, vedeţi, lasaţi-o aşa. Dacă aveţi de gând să fiţi creştini, puneţi tot ce aveţi pentru Cristos, adică, timpul vostru, talentul vostru, fiecare lucru al vostru.

E-9 Îl observ chiar acum pe acest tânăr. Este soţia ta, frate Burns, nu-i aşa, care cântă la instrument şi cântă acolo, acel cuplu tânăr. Şi-şi nu este un pian, nici o orgă, dar este un fel de instrument, ei fac un zdrăngănit şi cântă la acesta, şi fac ceva pentru Domnul. Poate că aţi putea face asta, şi să cântaţi, asta este, să câştigaţi suflete. Faceţi ceva, nu contează. Dacă voi¬voi puteţi să fluieraţi, ei bine, fluieraţi. Doar faceţi ceva. Doar mărturisiţi sau faceţi ceva pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Orice aveţi, puneţi în folosul slujbei lui Dumnezeu.

E-10 Acum, nu vom încerca să stăm prea mult, pentru că ştiu că lucraţi. Trebuie să vă treziţi devreme. Şi eu mă duc la vânătoare de veveriţe în fiecare dimineaţă. O să vă spun chiar adevărul. Asta fac. Pentru asta am venit acasă, ca să mă odihnesc puţin. Şi aşa că mă trezesc, pe la ora patru, şi mă duc în pădure şi, ei bine, vânez puţin şi mă culc. Şi pun înapoi câteva kilograme, aşa că mă voi odihni, după o vreme, dacă... Domnul vrea. Şi totul este bine.

E-11 În regulă, acum, vom deschide în Bibliile voastre. Vreau să vă aduceţi Bibliile în fiecare seară, ca voi... cum puteţi. Dacă cuiva îi lipsesc câteva, dacă cineva ar vrea să urmărească lecturile, avem câteva aici, vom cere... la careva dintre uşieri să le împartă. Vrea cineva una? Ei bine, ridicaţi doar mâna.

E-12 Mă întreb dacă fratele... Doc, vino aici şi ia aceste Biblii. Tu eşti acolo aproape, şi fratele Burns. Aşa este, Burns? L-am auzit spunând... [Fratele spune, "Conrad." – Ed.] Ce? ["Conrad."] Conrad. L-am chemat... Încep să fiu cam tare de urechi, poate, frate Neville. Cum am ajuns să reţin numele de Burns? Cunosc faţa omului, dar nu pot, nu am putut să-i spun numele.

E-13 Şi ştiţi, pe măsură ce îmbătrâneşti puţin, aflu un lucru, îmi este mai greu să citesc această Biblie. Şi pur şi simplu nu-mi place să mă gândesc că trebuie să port ochelari, ca să citesc Biblia.

E-14 Dar, aici, nu cu mult timp în urmă, am crezut că o să orbesc. Şi m-am dus să-l văd pe Sam. Şi Sam a spus, "Bill, nu ştiu." A spus, "Îţi voi face o programare la un specialist."

E-15 M-am dus la Louisville. Probabil că aşa a fost voia Domnului. Un specialist faimos; i-am uitat numele acum. Dar el a citit cartea mea. Şi a spus, "Dacă te vei întoarce vreodată în Africa, vreau să merg cu tine." A spus, "Şi dacă tu... Acei africani te iubesc." Şi a spus, "Sunt foarte superstiţioşi, mai ales cu un bisturiu, să mergi la tăiat. Aşa că," a spus, "Vreau să dau şase luni din viaţa mea, pentru operaţii de cataractă şi altele la... în misiune." Şi a spus, "Dacă am putea să mergem împreună, şi ai putea să câştigi favoarea lor, aşa," a spus, "atunci, dacă au cataractă şi lucrări la ochi," a spus, "Mi-ar plăcea să le ofer, gratuit, timp de şase luni." Şi am uitat cât de mult trebuie să aştepţi pentru o programare la el.

E-16 Şi stăteam într-o cameră mică şi avea o mică-luminiţă roşie aprinsă, acolo, în camera întunecată. Ei bine, puteam să citesc acele litere. Era la douăzeci-douăzeci. Puteam să le citesc în ambele sensuri. Şi a pus-o la cincisprezece-cincisprezece, şi am putut să le citesc. Şi a pus-o la zece-zece, şi am putut să le citesc. Mi-a spus, "Ei bine, nu prea ai probleme cu ochii tăi."

E-17 Aşa că avea un mic telescop. A pus un mic dispozitiv în spate, un lucru mic, ştiţi. Telescoapele acelea vechi, câţi îşi mai amintesc de ele? Obişnuiam să ne uităm prin ele, să ne uităm la poze, exact aşa. Şi el a spus, "Poţi să citeşti asta?"
Am spus, "Da, domnule."
El a spus, "Citeşte pentru mine."

E-18 Avea un, oh, un paragraf întreg, cam aşa. Eu am început, să-1 citesc; el a început să îl tragă în sus, aşa, din ce în ce mai încet şi mai încet. El a ajuns până cam aşa, m-am oprit. A spus, "Pot să-ţi spun un lucru, ai trecut de patruzeci de ani."
Eu am spus, "Da, aşa este, i-am trecut de multă vreme."

E-19 A spus, "Cum ai reuşit?" El a spus, "Ochiul uman, în mod natural, când ajungi la patruzeci de ani, aşa cum părul tău devine grizonant, şi aşa mai departe, globul ocular se aplatizează." A spus, "Acum, dacă vei trăi suficient de mult, îşi va reveni." El a spus, "Acea a doua vedere, aşa se numeşte. Dar," a spus, "o fiinţă umană, cam pe la patruzeci de ani, ei chiar..." A spus, "Nu este nimic în neregulă cu ochii lor."

E-20 Pot-pot vedea un fir de păr, dacă ar fi pe podea, dacă ar fi la depărtare de mine. Dar apropia ţi-l de mine... Şi el a spus, "Acum, când îţi citeşti Biblia," a spus, "o împingi departe de tine." A spus, "După un timp, braţul tău nu va mai fi suficient de lung, până când nu vei mai putea-nu o vei mai putea întinde suficient de mult ca să o ţi."

E-21 Şi aşa că mi-a făcut o pereche de ochelari, iar partea de jos poţi, este pentru citit. Mi-a spus, "Acum, în amvonul tău..." Credea că sunt unul dintre aceşti predicatori demni, ştiţi. Şi aşa a spus că... tu... Partea de sus este doar o sticlă normală de geam, doar o sticlă normală. Iar partea de jos are un fel de şlefuire în ea, ca să pot citi de aproape, ştiţi, aşa. Aşa că nu-mi place să mi¬i pun; da.

E-22 Şi acum, în învăţătura Biblică, şi am Noul Testament în seara asta. Deci este... Am un Nou Testament Collins şi are un tipar de dimensiuni bune. Dar acum, când mă întorc la celălalt, eu¬eu s-ar putea să trebuiască să apelez la vechii prieteni şi-şi să citesc cumva prin ei. Dar orice ar fi, eu-eu mă bucur că am ceva cu ce-încă mai pot citi. Şi-şi-şi orice aş avea, voi da tuturor tot ce pot, spre slava lui Dumnezeu, sperând că El va lua acel semn al vârstei. Nu pot să-I cer să-mi ia vârsta. Eu... Da, este doar un lucru pe care trebuie să-l facem cu toţii. Trebuie să trecem prin asta. Şi ştiu că nu mai sunt un tinerel cum eram cândva, care stă aici pe platformă. Am 48 de ani. Şi doar gândeşte-te, încă doi ani şi voi avea cincizeci de ani, frate Mike.

E-23 Vai, nu-mi vine să cred! Eu doar... Nu ştiam că am trecut de douăzeci de ani până acum doi ani. Aşa este. Aşa este. Pur şi simplu... Nu-mi venea să cred. Şi totuşi, eu-eu... Îmi era greu să cred până când m-am privit în oglindă şi apoi eu-eu ştiu că aşa este, atunci. Dar-dar doar să mă uit, doar mă simt la fel de bine cum m-am simţit vreodată în viaţa mea, şi sunt recunoscător şi pentru asta. Toată lauda fie adusă lui Dumnezeu.

E-24 Acum, studiem Cartea Evreilor. A fost... Oh, este una dintre cele mai profunde şi mai bogate cărţi din Biblie. Vă spun, este o carte care chiar va... Dacă Dumnezeu va permite, şi dacă vom intra în ea, cred că vom găsi pepite de aur încât vom striga laudele lui Dumnezeu tot timpul. Şi acum eu ...

E-25 Cartea Evrei, ce este cu adevărat, se presupune că a fost scrisă de Sfântul Pavel, cel mai mare expunător al Bibliei, cred, pe care lumea l-a avut vreodată, în afara Domnului nostru Isus Cristos. Şi Pavel separa... Acum, Pavel era un adevărat învăţător al Bibliei; adică, Vechiul Testament. Aceasta este singura Carte care a fost scrisă atunci, numită Biblia. Şi el încerca să le arate evreilor, separând Vechiul Testament şi arătând că Vechiul Testament este o umbră sau o tipizare al Noului.

E-26 Chiar acolo am putea să stabilim un obiectiv şi să stăm trei luni chiar acolo, pe acest gând, chiar acolo. Ca să ne întoarcem imediat, dacă am putea să deschidem acum în Bibliile noastre, desigur suntem la Evrei, capitolul 1. Dar dacă ne-am întoarce la Apocalipsa, capitolul 12, aţi vedea din nou perfect, cum umbrele.
Dacă voi care aveţi creioanele şi veţi nota Scripturile. În Evr-...

E-27 În Apocalipsa 11, aflăm că Ioan, pe insula Patmos, a văzut o femeie care stătea în ceruri, şi avea soarele la capul ei şi luna sub picioarele ei. Şi femeia era în durerile naşterii, cu un copil care urma să se nască. A născut un copil de parte bărbătească. Balaurul roşu a stat gata, ca să devoreze copilul îndată ce se va naşte. Şi copilul a fost răpit în Ceruri, iar femeia a fugit în pustie unde a fost hrănită timp de o vreme, o vreme, şi o jumate de vreme sau o jumătate de vreme.

E-28 Acum, femeia reprezenta Biserica, iar Fiul pe care ea l¬a născut era Cristos. Luna de sub picioarele ei era Legea, iar soarele de la capul ei era harul. Douăsprezece stele în coroana ei erau cei doisprezece apostoli. Şi iată unde, la ce... Cei doisprezece apostoli erau slava sau încununarea Noului Testament. Vedeţi? "Căci nu se poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă deja." Vedeţi? Ea, Temelia, Noul Testament, apostolii, Învăţătura apostolilor şi aşa mai departe, este cununa fondatoare a Noului Testament. Şi apoi, la...

E-29 Luna este o umbră a soarelui. Soarele doar îşi reflectă lumina atunci când este în spatele pământului. Iar luna dă lumină, pentru a umbla, noaptea. Şi ce imagine frumoasă avem aici, o altă imagine frumoasă: soarele îl reprezintă pe Cristos; luna reprezintă Biserica. Sunt exact ca soţ şi soţie. Şi în absenţa lui Cristos, Biserica reflectă Lumina minoră, Evanghelia. Şi aceasta-aceasta este Lumina în care să umblăm până când Fiul răsare din nou, atunci Biserica şi Fiul, luna şi soarele, se vor contopi. Vedeţi? Luna este o parte din soare, iar Biserica este o parte din Cristos. Şi în timp ce absenţa lui Cristos, Biserica reflectă Lumina Lui. Şi atunci, la fel de sigur cum putem vedea luna strălucind, se ştie că soarele străluceşte undeva. Şi atâta timp cât Biserica reflectă Lumina lui Cristos, Cristos este viu undeva. Amin. Gândiţi-vă la asta.

E-30 Acum, legea era o tipizare a harului, dar legea nu avea în ea nicio putere mântui to are. Legea era doar un... Legea era un poliţist. Poliţistul te băga în închisoare, dar, vedeţi, era nevoie de har ca să te scoată din închisoare. Vedeţi?

E-31 Aşadar, Sângele lui Cristos, Evanghelia, ne eliberează de păcat. Legea ne face doar păcătoşi. Legea spunea doar, "Eşti un păcătos. Să nu furi. Să nu comiţi adulter. Să nu depui mărturie mincinoasă." Vedeţi? Este un poliţist care spune că greşeşti şi că eşti vinovat. Dar Evanghelia este vestea bună. Cristos a murit ca să ne salveze de toate greşelile noastre, de toate fărădelegile legii. Cristos a murit ca să ne scoată.

E-32 Acum, Pavel, de îndată ce a fost convertit, nu s-a consultat cu niciun seminar, şi nici nu a consultat vreun slujitor. Dar aţi observat? A coborât în Arabia şi a stat acolo trei ani, în Arabia. Acum, aceasta este, după părerea mea, că...

E-33 Acum, trebuie să avem un fundal al acestui lucru, ca să ştim cât de substanţial este. Şi prima lecţie, în această seară, ne luăm fundalul.

E-34 Acum, Pavel a fost aşa un învăţător al Bibliei, pentru că a fost învăţat sub conducerea acelui mare, cel mai faimos din toate timpurile, Gamaliel. Şi era unul dintre cei mai cunoscuţi din acea vreme, acel mare învăţător al legii şi al profeţilor. Deci, Pavel era bine instruit în acele lucruri.

E-35 Şi apoi îmi place de el aşa, această mare revelaţie, fiind cinstit în inima lui, un criminal, a consimţit la moartea lui Ştefan şi l-a văzut pe Ştefan murind sub pietrele şi bulgării de piatră, fiind ucis cu pietre. Cred că trebuie să-l fi afectat pe Pavel când l¬a văzut pe Ştefan ridicându-şi mâinile spre cer şi spunând, "Văd cerurile deschise. Îl văd pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu."
Şi a spus, "Tată, nu le ţinea în seamă păcatul acesta." Şi a adormit.

E-36 Aţi observat asta? Nu a murit niciodată. El a adormit. La fel ca... Nu cred că a mai simţit vreo altă piatră. Ca un copil care adoarme la sânul mamei, Ştefan a adormit în braţele lui Dumnezeu.

E-37 Este ceva, referitor la Pavel, care i-a atins inima. Apoi, el, ca orice om sub convingere, încercând să lupte împotriva Lui, se duce de grabă la marele preot şi ia nişte scrisori. A spus, "Îi voi aresta pe toţi acei oameni care fac atâta zgomot şi pe acei eretici;" care erau consideraţi, ceea ce am numi noi astăzi, nişte "fanatici radicali," sau ceva de genul acesta, care făceau mult zgomot şi provocau tulburare. "Vom coborî şi vom rezolva asta."

E-38 Şi în drumul lui, un mic şi vechi... nu o mare autostradă cum călătorim noi. Şi acele drumuri în Palestina, doar mici poteci, ca o potecă de vaci prin pădure unde vitele, şi oile, şi caii, şi măgarii, şi cămilele, traversau dealurile.

E-39 Şi Pavel, drumul său spre Damasc, într-o zi, pe la amiază, o Lumină mare a strălucit şi l-a trântit la pământ. Nimeni n¬a văzut-O, în afară de Pavel. Vreau să observaţi asta. Şi chiar aici, nu este ceva personal acum, dar doar aşa ca să introducem în acest fundal. Ca să ştiţi că acelaşi Isus...

E-40 Acum, când era aici pe pământ, El a spus, "Am venit de la Dumnezeu şi mă întorc la Dumnezeu."

E-41 Acum, când El îi conducea pe fiii lui Israel, El era Stâlpul de Foc. Şi S-a făcut trup, apoi S-a întors din nou la acelaşi Stâlp de Foc. Şi când S-a întâlnit cu Pavel pe drumul spre Damasc, El era acel Stâlp de Foc, acea Lumină, vedeţi, o mare Lumină. Şi Pavel a spus, "Cine este Cel pe care îl prigonesc?"

E-42 El a spus, "Eu sunt Isus, Cel pe care îl prigoneşti," Lumina. Oh, nu este El minunat?

E-43 Şi iată-L aici, în seara asta, chiar aici cu noi. I-a fost făcută o fotografie chiar acolo, acelaşi Lucru, vedeţi, Stâlp de Foc, Lumină, exact aşa cum era El, "Acelaşi ieri, azi, şi în veci."

E-44 Acum, oamenii care erau cu el nu au văzut acea Lumină, dar era acolo chiar la fel. Rezultatele sunt aceleaşi.

E-45 Acum, este posibil ca-ca cineva să-L vadă pe Cristos în această clădire şi nimeni altcineva să nu-L vadă? Sigur. S-a întâmplat acolo.

E-46 S-a întâmplat şi într-o noapte, când Petru era în închisoare. Şi acea Lumină a intrat în închisoare, şi l-a atins pe Petru, şi a trecut chiar pe lângă garda interioară, garda exterioară, a trecut pe lângă poartă, poarta principală şi poarta oraşului. Petru a spus, "Probabil că am visat." Dar s-a uitat în jur, şi Lumina dispăruse; Cristos, acea Eternă, Lumină veşnică. Iată-L acolo. Acum, pe drumul spre...

E-47 Şi observaţi, încă un lucru, dacă am vorbi despre asta, tocmai mi-a venit în minte. Dar magii care urmau Steaua, tot drumul din India, din Orient, luni de zile, venind prin văi şi deşerturi (a trecut peste observatoare; şi calculau timpul nopţii după stele) şi niciun istoric sau nimeni nu a menţionat vreodată că ar fi văzut vreodată acea Stea, în afară de magi. A fost menit ca doar ei să O vadă.

E-48 Deci poţi vedea lucruri pe care celălalt ins s-ar putea să nu le vadă. Pentru tine, Asta este o realitate. Pentru el, ei nu înţeleg. La fel ca o convertire; poţi fi convertit şi să te bucuri de binecuvântările lui Dumnezeu, doar-doar să bei din binecuvântările lui Dumnezeu. Iar următorul, care stă lângă tine, "Eu nu văd nimic." Vezi? Vedeţi? Asta este. "Pur şi simplu nu înţeleg. Nu înţeleg despre ce este vorba." Ei bine, el pur şi simplu nu pricepe. Asta e tot. În timp ce tu da.

E-49 Observaţi acum, Pavel pe drumul său acolo. Şi de îndată ce i s-a întâmplat această mare experienţă... Acum, el nu era mulţumit... Asta îl face pe Pavel atât de remarcabil.

E-50 Acum, lecţia noastră din această seară nu este profundă. Este o lecţie superficială, dar, oh, vom intra în profunzime, după un timp. Dar aceasta este o lecţie foarte superficială, dar abia acum începe. Şi ceea ce este, este un singur lucru, şi anume de a-l înălţa pe Isus Cristos. Pavel, pentru început.

E-51 Şi înainte de a face asta, Pavel era un erudit al Bibliei. Şi un erudit al Bibliei nu-şi va întemeia niciodată doctrina pe experienţe. Nu, domnule. Nu-şi va întemeia niciodată doctrina pe experienţe. Poţi avea orice fel de experienţă. Dar trebuie să fie AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Exact.

E-52 Acum, în Vechiul Testament, ei aveau trei moduri diferite prin care puteau recunoaşte un mesaj. Mai întâi, legea, care era doar legea. Apoi, aveau un-un proroc; un visător; şi aveau Urim Tumim-ul. Acum asta ar putea fi un pic cam profund.

E-53 Urim Tumim era pieptarul pe care Aaron îl purta pe piept. În el erau douăsprezece pietre: iaspis, sardiu, smarald, şi aşa mai departe, în continuare. Au luat toate cele douăsprezece pietre mari, care erau în pieptar, arătând că el era marele preot al fiecărei seminţii, al celor douăsprezece seminţii ale lui Israel. Acest pieptar era agăţat pe un stâlp în biserică. Şi când un proroc prorocea, şi voiau să fie siguri că era corect sau nu, prorocii sau visătorii stăteau în faţa acestui Urim Tumim, şi el îşi povestea visul sau vedenia, orice ar fi văzut. Şi dacă Lumina Sacră... Oh, o vedeţi? Dumnezeu a locuit întotdeauna în tărâmul supranatural. Conglomerarea, acele lumini, erau doar normale până când venea acest glas. Şi când glasul lovea acele pietre, dacă nu era supranatural, ea rămânea inactivă. Dar dacă era supranatural, acele Lumini reflectau toate împreună culoarea curcubeului. Amin. Atunci, acela era Dumnezeu care vorbea, "Acela este prorocul Meu." Sau, ,,Acel vis a venit de la Mine." Era în conformitate cu Urim Tumim-ul după cum judecau ei.

E-54 Vă amintiţi de Saul când a decăzut? A spus că nu reuşea să aibă niciun vis. Şi profetul, Samuel, era mort şi nu era nici o cale. El a spus, "Nici măcar Urim-ul nu vrea să-mi vorbească." Nimic. Saul stătea înaintea Urim-ului, iar cuvintele lui erau bătăi moarte. Vedeţi? Dumnezeu doar îl refuza. Şi acel Urim Tumim, acela era adeverirea preoţiei lui Aaron. După plecarea lui Aaron, Moise, pieptarul era agăţat pe stâlp.

E-55 Acum, preoţia lui Aaron a încetat când a murit Isus. Şi acum, separând legea de har, încă mai avem un Urim Tumim. Şi Pavel îl folosea. Vedeţi? Urim Tumim-ul de astăzi este Cuvântul Nemuritor, Etern, veşnic al lui Dumnezeu. Vedeţi?

E-56 „Căci dacă scoate cineva ceva din această Carte sau va adăuga ceva la ea." Nu vreau nimic în afara Acesteia, dar vreau tot ce conţine. Aceasta este Biserica pe care o vrem. Şi toate lucrurile trebuie să fie dovedite prin Cuvânt.

E-57 Acesta este motivul pentru care am suferit un eşec recent în rândul penticostalilor, pentru că, spunând, "nu am reuşit să înţeleg unde uleiul care curge din mâinile voastre, sau sângele de pe faţa voastră, este un semn că aveţi Duhul Sfânt." Asta nu este scriptural şi eu-eu pur şi simplu nu am putut să accept. Trebuie să vină din Cuvânt.

E-58 Şi acum, Pavel, el doar iubea Cuvântul. Aşa că, înainte să mărturisească vreodată această mare experienţă pe care a avut¬o, s-a dus în Egipt timp de trei ani. Cred că au fost trei ani, trei ani în Egipt. Şi ştiţi ce cred eu că a făcut? Eu cred că a luat Vechiul Testament şi a căutat prin Vechiul Testament, şi a descoperit că Acela era într-adevăr Mesia absolut. A trebuit să îşi dovedească experienţa prin Biblie. Amin. Oh, vai!

E-59 Urmăriţi-l când era în închisoare. Observaţi, există un-un spaţiu din viaţa lui Pavel când a fost în închisoare acolo pentru o lungă perioadă de timp. A scris Cartea Efesenilor. A scris această Scrisoare a Evreilor. Vedeţi? A avut timp. Dumnezeu l-a aşezat acolo într-o închisoare şi el a scris aceste Scrisori către biserici. Una către biserica din Efes. A scris una către biserica penticostală, cu care a avut multe probleme. Cu biserica Penticostală a avut mai multe probleme decât cu oricare alta. Încă mai are. Dar a fost recunoscător pentru ei. Singurul lucru care a putut să-i înveţe... Când intrau: unul avea o limbă, unul avea un psalm, unul avea o senzaţie, unul avea un sentiment. Nu putea să vorbească, să le vorbească, "Siguranţa Eternă." Nu putea să le vorbească, "predestinarea." Nu putea să le vorbească, erau prunci. Toţi trebuiau-trebuiau să simtă ceva, sau să vadă ceva, sau să aibă senzaţii ciudate, şi, sau ceva în jurul lor, nişte dovezi.

E-60 Dar eu cred că, atunci când le-a vorbit efesenilor, putea vorbi despre, "Dumnezeu ne-a predestinat ca fii şi fiice, şi ne¬a înfiat ca copii în Isus Cristos înainte de întemeierea lumii." Ia te uită. Vai!

E-61 Urmăriţi-l cum vine în Cartea Romani şi aşa mai departe. Erau adulţi. Oh, vorbeau în limbi, sigur, şi aveau alte semne ale Duhului Sfânt în mijlocul lor. Dar nu făceau doctrine, şi senzaţii, şi mici freamăte, şi sentimente ciudate.

E-62 Pavel a spus, "Voi-voi-voi mergeţi la extreme cu asta. Când ar trebui să învăţaţi, sunteţi încă bebeluşi şi trebuie să beţi lapte."

E-63 Acum, asta am încercat întotdeauna să lupt ca acest tabernacol să fie, nu o adunătură de bebeluşi. Să fim adulţi. Staţi pe drum. O, vai! Iată.

E-64 Aşadar, Pavel se duce acolo, mai întâi, ca să vadă dacă experienţa lui se potriveşte cu Biblia lui Dumnezeu.

E-65 Oh, nu ar fi minunat, astăzi, dacă oamenii ar face asta din nou, dacă am face ca experienţa noastră să se potrivească cu Biblia lui Dumnezeu? Dacă nu se potriveşte, atunci experienţa noastră este greşită; el nu clipeşte în Urim Tumim. Dacă clipeşte Acolo, amin, ştim că Îl avem. Dar dacă nu, unii... Nu-mi pasă cât de bine pare, cât de real ar părea că este corect; dacă acele lumini nu au pâlpâit în acel Urim Tumim, a fost greşit.

E-66 Şi nu contează cât de multă experienţă ai avut, cât de real pare să fie, cât de prezentabil este, cât de educativ este, ce instrument grozav este pentru a câştiga suflete; dacă nu luminează în Cuvânt, este greşit. Exact. Trebuie să se alinieze cu Cuvântul.

E-67 Acum, eu cred în... că există un mijloc al drumului. Drumul, acum, de multe ori... mergeam la o biserică Nazarineană. Domnul să-i binecuvânteze pe acei oameni dragi. Metodişti de modă veche, sfinţiţi, asta sunt ei; biserica lui Dumnezeu, Nazarineană, Pelerini ai Sfinţeniei şi multe dintre acele biserici bune şi vechi ai sfinţeniei. Şi ei obişnuiau să cânte o cântare:
Merg pe marel drum vechi,
Spunând oriunde merg,
Că prefer să fiu un creştin de modă veche, Doamne,
Decât orice altceva ştiu eu.

E-68 Bine. Minunat. Şi apoi vorbeau despre drumul sfinţeniei. Acum, dacă o recitiţi, ei au luat asta din Isaia, capitolul 35. Acum, dacă observaţi, el a spus, "Va fi un drum, şi o cale."

E-69 Acum, şi este o conjuncţie. Vedeţi? Un drum, nu era un drum al sfinţeniei. "Va fi un drum şi o cale, şi se va numi, 'Calea Sfinţeniei,"' nu drumul sfinţeniei. "Calea sfinţeniei!" Şi calea drumului este mijlocul drumului. Este construit aşa, ca apele să spele gunoaiele, de o parte şi de alta, păstrând drumul curat. Dacă nu, aveţi bălţi care stau în drum, tot timpul, dacă nu este construit cum trebuie. "Calea" este mijlocul drumului.

E-70 Acum, pe partea aceasta, când oamenii se convertesc, mintea lor este îndreptată spre Cristos. Şi dacă sunt doar puţin erudiţi şi nu stau în rugăciune, vor deveni foarte reci, şi rigizi, şi înţepeniţi, şi indiferenţi. Şi apoi, dacă sunt doar puţin emoţionaţi, dacă nu vegheaţi, vor deveni radicali şi nesăbuiţi, pe partea aceasta, vedeţi, intră în senzaţii şi în tot felul de lucruri.

E-71 Acum, dar, adevărata Biserică este o Evanghelie cu adevărat sănătoasă, chiar la mijlocul drumului. Nu este rece şi înţepenită, nici nu este fanatism. Este o Evanghelie bună, veche şi caldă, o dragoste de Dumnezeu din inimă, care merge chiar pe mijlocul drumului, chemând din ambele părţi. Aşa este. Acum, asta este ceea ce... Şi cum veţi avea acea Biserică? Chiar din Cuvânt, din Urim Tumim.

E-72 Acum, Pavel a vrut să pună această biserică chiar pe mijlocul drumului, aşa că s-a dus şi a studiat timp de trei ani Scripturile pe care le cunoştea. De aceea, Pavel a scris cea mai mare parte a acestui Nou Testament. Dumnezeu l-a pus pe el să facă asta pentru că urma o epocă a Neamurilor. Matei, Marcu, Luca şi Ioan, cele patru Evanghelii, erau Iudei. Dar Pavel a scris cea mai mare parte a scrisorilor.

E-73 Acum observaţi, acum, vom începe să să ajungem la acest fundal acum, unde se află el, scriind-O, din închisoare. Şi el a avut toată această experienţă. Dar, mai întâi, această experienţă a fost mai întâi dovedită, iar aceasta este scrisoarea lui cheie pentru asta. Aceasta este scrisoarea lui cheie. Romani şi Efeseni, şi aşa mai departe, îşi au locul lor, dar aceasta este scrisoarea cheie.

E-74 Acum, tot capitolul 1 îl înalţă pe Isus şi Îl separă de a fi un profet. Aceasta este întreaga temă acum. O să încerc să ajung la ea cât mai repede acum, ca să nu stăm prea mult. Întreaga temă separă noul cap-... nou... Capitolul 1 separă pe Isus de orice profet, sau de orice lege, sau aşa mai departe, şi arată Cine este Isus. Acum, priviţi, "Dumnezeu." Începem cu, primul cuvânt, "Dumnezeu."
Dumnezeu, în mul-... care în diferite vremuri...
Diferite înseamnă că "în trecut," timp trecut.
... în diferite vremuri şi în multe chipuri a vorbit în vechime părinţilor prin profeţi,

E-75 Acum, vedeţi, "Dumnezeu, în diferite vremuri, cu mult timp în urmă, El a vorbit părinţilor prin profeţi." Asta-i cum El a avut să-Şi dea Mesajul, prin profetul Său.

E-76 Dumnezeu îl trimitea pe profetul Său, cum ar fi Ilie, Ieremia, Isaia. Şi, dacă veţi observa, niciodată, în toată istoria lumii, biserica nu a produs vreodată un profet. Căutaţi în Vechiul Testament, în Noul Testament, sau în zilele noastre, în zilele de pe urmă. Arătaţi-mi vreun profet care a fost ridicat vreodată din biserică în zilele de pe urmă. Arătaţi-mi vreunul care să fi ieşit vreodată. Şi arătaţi-mi o singură dată când un profet, un adevărat slujitor al lui Dumnezeu, pe care sistemul ecleziastic al lumii să nu-l fi osândit.

E-77 Gândiţi-vă doar la asta. Ieremia, Isaia, prin tot Vechiul Testament, ei au osândit asta. Isus a spus, "Voi împodobiţi mormintele profeţilor şi le văruiţi, şi voi i-aţi pus acolo." Aşa este.

E-78 Biserica continuă acest lucru. Uitaţi-vă la Sfântul Patrick. Voi, catolicii, îl revendicaţi. El nu este mai catolic decât mine. Aşa este. Dar voi îl revendicaţi.

E-79 Priviţi la Sfântul Francisc din Assisi. Îl revendicaţi. El nu este mai catolic decât sunt eu.

E-80 Priviţi-o pe Ioana d'Arc. Aţi ars-o pe rug, ca vrăjitoare, pentru că a avut vedenii şi este spirituală. Aţi ars-o pe rug. Şi acea femeie a strigat după milă, şi au ars-o pe rug. Cam o sută de ani mai târziu, au aflat că era o prorociţă. Era o slujitoare a lui Dumnezeu. Oh, desigur, aţi făcut o mare penitenţă: aţi dezgropat cadavrele preoţilor şi le-aţi aruncat în râu.

E-81 "Voi împodobiţi mormintele profeţilor şi i-aţi pus acolo." Exact. Niciodată sistemul ecleziastic nu a produs un om al lui Dumnezeu; nu a produs niciodată, nu a produs astăzi şi nu va produce niciodată. Religia organizată nu a fost niciodată tema lui Dumnezeu.

E-82 Cea mai veche biserică organizată din lume este biserica Catolică; Luther, a doua; apoi vine Zwingli; după Zwingli, vine Calvin; Calvin, mai departe, Anglicană, Anglo-Saxonii care au preluat, apoi biserica Anglicană; şi regele Henric al VIII-lea, când a protestat, şi aşa mai departe; şi mai departe până la Metodistul Wesley, şi Nazarienii, Pelerinii Sfinţeniei; şi mai departe până la ultima, este Penticostală, toate organizate. Şi Biblia ne învaţă în mod clar că biserica Catolică este o-o femeie rău famată, iar bisericile Protestante şi organizaţiile lor sunt fiicele ei, Apocalipsa 17. Exact aşa este. Deci ele sunt...

E-83 Nu oamenii, acum. Există oameni buni în toate bisericile acelea; oameni sfinţiţi, mântuiţi. Dar Dumnezeu nu Îşi cheamă poporul Său printr-o organizaţie. El îi cheamă ca indivizi. Dumnezeu se ocupă de indivizi, fie că eşti Metodist, Baptist, Protestant şi Catolic, sau ce eşti. Dumnezeu, înainte de întemeierea lumii, te-a cunoscut, şi te-a predestinat la Viaţă Eternă, sau fie că ai fost predestinat la pierdere Eternă. Nu...

E-84 El nu a vrut ca voi să fiţi pieriţi, ca voi să pieriţi. Dar, El fiind infinit, trebuia să ştie sfârşitul de la început, altfel nu este Dumnezeu. Deci, Isus nu a venit niciodată pe pământ doar ca să spună, "Ei bine, voi vedea dacă cineva va fi milostiv... Dacă acţionez şi mor, într-un mod dur, probabil că se vor gândi, 'Ei bine, Eu...' Asta va-le va convinge inimile, şi vor..." Dumnezeu nu-şi conduce treburile aşa.

E-85 Isus a venit cu un scop specific, şi anume, pentru a-i mântui pe cei pe care Dumnezeu, înainte de întemeierea lumii, ştia că vor fi mântuiţi. El a spus acest lucru. Aşa este. Deci sunteţi... "Nu atârnă nici de cine vrea nici de cine aleargă; ci de Dumnezeu care are milă." Pavel a spus asta. Acelaşi om aici.

E-86 El a spus, "Acesta este motivul pentru care Dumnezeu a putut spune, înainte ca Esau sau Iacob să se fi născut, El a spus, 'Îl iubesc pe unul şi îl urăsc pe celălalt."' Înainte ca oricare dintre băieţi să se fi născut, Dumnezeu ştia că Esau era un şarlatan, iar El ştia că Iacob era un ... îşi iubea dreptul său de întâi născut. Deci El ştia, înainte ca lumea să se fi format vreodată, despre asta. Acum, vom afla într-un minut Cine a fost cel care a ştiut asta. Este în acest capitol.
Dumnezeu, ... în diferite vremuri şi în multe chipuri a vorbit... părinţilor prin profeţi,
Ne-a vorbit în aceste zile din urmă prin Fiul Său, ...
Ce a făcut? "Ne-a vorbit în aceste zile din urmă prin Fiul Său."

E-87 Acum, cum aţi crede atunci, că, ce ar fi un profet? Am avea atunci un profet al acestei zile? Absolut. Ar vorbi El prin noi? Sigur. Dar cel care... Profeţii din trecut era Duhul lui Isus Cristos.

E-88 Acum, haideţi să lămurim acest lucru, pentru că nu cred că pătrunde bine. Acum, asta este exact ca la Şcoala duminicală, aşa că vrem să lămurim acest lucru. Vedeţi?

E-89 Observaţi. Să luăm Duhul lui Dumnezeu care era în Moise, perfect în mod... este prefigurarea lui Isus Cristos. Toate personajele din Vechiul Testament prefigurează crucea. Moise, născut un fiu special, ascuns în stufărişuri, luat de la părinţii lui şi aşa mai departe, şi a fost... Era un împărat, sau un¬un conducător, legiuitor, mijlocitor, preot. Tot ceea ce era el îl prefigura pe Cristos.

E-90 Observaţi-l pe Iosif, iubit de tatăl lui, urât de fraţii lui şi vândut pentru aproape treizeci de arginţi. Aruncat într-o groapă, presupus mort; scos afară. În persecuţia sa, paharnicul salvat şi măcelarul pierdut; doi hoţi la cruce. Şi apoi, când a ieşit, a ieşit din acea groapă şi a fost pus la dreapta lui Faraon, cea mai mare comercială... naţiunea care a bătut tot restul lumii. Şi nimeni nu putea veni la Faraon decât dacă veneau prin Iosif; Isus aşezat la dreapta lui Dumnezeu, şi nimeni nu poate veni la Dumnezeu decât prin Cristos. Şi când Iosif lăsa acel tron şi pornea afară, înaintea lui mergeau oameni care strigau şi suflau în trâmbiţe, sunau din trâmbiţă, zicând, "Îngenuncheaţi! Vine Iosif."

E-91 Şi când va veni Isus, va suna o trâmbiţă, şi fiecare genunchi se va pleca şi fiecare limbă va mărturisi. Da, domnule. Acolo era El.

E-92 Şi când Iosif a murit, a lăsat un memorial pentru cei care aşteptau eliberarea.

E-93 Am pus mâna pe sicriul vechi, aici, nu demult, era făcut din plumb. Şi trupul lui trebuia să rămână... oasele lui... A spus, "Nu mă îngropaţi aici, pentru că într-o zi, Dumnezeu vă va vizita." El era un profet. "Dumnezeu vă va vizita." Şi a spus, "Când vă veţi sui în ţara făgăduită, luaţi-mi oasele."

E-94 Orice Evreu bătrân, cu spatele lovit şi însângerat, ar fi putut să se uite în sicriul acela şi să spună, "Într-o zi, vom ieşi."

E-95 Isus a lăsat un memorial, un mormânt gol. Într-o zi, când ne vom duce la mormânt, şi cei dragi ai noştri, şi vom auzi acei bulgări, când se va spune, "Cenuşă la cenuşă, şi ţărână la ţărână, şi pământ la pământ." Dar, frate, noi putem privi peste mare, la un mormânt gol. Într-o zi, vom pleca de aici. Vom merge Acasă. El vine. Totul a fost tipizat.

E-96 Observaţi-l pe David, respins de propriul său popor, detronat de propriul său popor. Fiind împărat al Ierusalimului, a fost alungat din Ierusalim de propriul său popor. Şi, pe când urca pe Muntele Măslinilor, s-a uitat înapoi şi a plâns. A fost respins.

E-97 La opt sute de ani de atunci, Fiul lui David, Împăratul Ierusalimului, s-a aşezat pe un deal şi a plâns, pentru că a fost respins.

E-98 Acesta a fost Duhul lui Cristos în David. Toate prefigurau crucea. Acei profeţi în urmă acolo au vorbit în Numele Lui. Au trăit în Numele Lui. Au acţionat în Numele Lui. Sigur. "Dumnezeu, în diferite vremuri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor prin profeţi, dar în această ultimă zi prin Fiul Său."

E-99 Deci profeţii şi oamenii spirituali, în această zi, sunt doar reflectarea lui Cristos. Acolo, prin lege au stat, privit. Aici, ei stau, privind înapoi în cealaltă direcţie, prin har.

E-100 Că în capitolul 11 din Evrei, ultimul capitol, m-am întrebat adesea asta. În ultimul capitol, ultima parte a capitolului 11 din Evrei, când vorbeşte despre Abraham. Marele capitol al credinţei, iar la sfârşit, el spune, "Au pribegit în piei de oi şi în piei de capre, şi au fost lipsiţi de toate, şi au fost tăiaţi în două cu fierestrăul. Au pribegit, fără să aibă unde să meargă, urâţi, şi dispreţuiţi şi persecutaţi. De care, lumea aceasta nu este vrednică de astfel de oameni."

E-101 Apoi Pavel se ridică şi spune, "Dar fără noi, ei nu sunt desăvârşiţi." Căci ei doar priveau la cruce, iar noi privim prin cruce. Noi avem Duhul lui Cristos după ce S-a făcut trup omenesc şi a locuit printre noi. Noi venim aici prin Duhul Sfânt, care este un plan mult mai bun.

E-102 Şi uneori mă întreb la ce se aşteaptă creştinismul de astăzi. Un predicator care merge într-un oraş trebuie să fie... sau vreo biserică nouă sau vreo nouă însărcinare, se defineşte proroc, merge acolo, spune, "Ei bine, dacă îmi vor da atâţia bani. Dacă pot avea cea mai bună maşină. Dacă ei vor... Dacă salariul meu va fi mărit la fiecare şase luni."

E-103 Trebuie să avem ce e mai bun. Trebuie să avem cele mai bune case. Trebuie să avem cele mai bune haine. Ce vom face atunci când vom sta în prezenţa acelor oameni care au pribegit, în piei de capre şi piei de oaie, fără un loc unde să îşi pună capul, rătăcind prin pustiuri? Şi cineva poate să râdă de noi şi suntem gata să părăsim biserica şi să nu ne mai întoarcem. Ce cere creştinismul astăzi. Ar trebui să ne fie ruşine de noi înşine.
Oh, Doamne, ai milă de noi.

E-104 În vremea aceea, El a vorbit prin profeţi, dar astăzi prin Fiul Său. Acela a fost cuvântul unui profet, acolo. Acesta este Cuvântul Fiului, astăzi. Oh, binecuvântat fie Numele Domnului!

E-105 Cu alte cuvinte, dacă vă uitaţi la umbră, la negativ, s-ar putea să faceţi o greşeală. Dar Aceasta este developată, imaginea este clară. Aceea era prin profet; aceasta este prin Fiul Său. Aceea era printr-un negativ; aceasta este printr-un pozitiv. Amin. Vedeţi asta? Nu există nicio şansă de a pierde. Este un lucru pozitiv, această zi prin Fiul Său. Oh, ce minunat!
... pe care l-a pus moştenitor... (Oh, vai!) ... moştenitor al tuturor lucrurilor, ...

E-106 Ce era? A fost o desemnare. Oh, ascultaţi. El a fost desemnat, Cristos a fost, moştenitor al tuturor lucrurilor. Oh, diavolul ştia asta, din grădina Edenului, vedeţi, când diavolul a auzit acel Cuvânt acolo, în acea zi, la judecata acelor oameni. A spus, "Pentru că veniţi din ţărână, în ţărână vă veţi întoarce; şi Sămânţa femeii va zdrobi capul şarpelui." O Sămânţă făgăduită.

E-107 Satan a pândit în mod constant acea Sămânţă. Când s-a născut Abel, el a spus, "Iată, asta-i sămânţa." Şi l-a ucis pe Abel. Fiul său, Cain, l-a ucis pe Abel. Şi de îndată ce Abel a murit, a spus, "Am prins sămânţa." L-a ucis. A spus, "L-am prins." Dar, moartea lui Abel, naşterea lui Set a fost învierea din nou. Urmări ţi cum au urmat.

E-108 Această linie a lui Set, a urmat, un om umil şi neprihănit; în jos prin Enoh; în jos la Noe, până la sfârşitul distrugerii antediluviene.

E-109 Uitaţi-vă la linia lui Cain, au devenit oameni deştepţi, educaţi, oameni de ştiinţă. Nu spune Biblia... Nu a spus Isus, că, "Fiii veacului acestuia sunt mai înţelepţi decât Fiii Împărăţiei"? Uitaţi-vă la partea lui Cain încă astăzi: deştepţi, educaţi, sceptici, foarte religioşi; vedeţi, foarte religioşi, dar oameni de ştiinţă, constructori, oameni mari.

E-110 Luaţi oameni mari. Uitaţi-vă la Thomas Edison, mulţi oameni mari. Uitaţi-vă la Einstein, creierul lumii, aşa-zis, astăzi, creierul lumii. Dar noi nu încercăm să folosim creiere. Noi lăsăm ca Gândul care era în Cristos să fie în noi, şi privim la acest Cuvânt şi chemăm asta aşa.

E-111 Medicii, deşi îi onorăm cu tot ce avem, dar cei mai mulţi dintre aceştia sunt sceptici, agnostici. Uitaţi-vă la oamenii deştepţi şi inteligenţi de astăzi. Ei sunt de partea aceea de acolo, partea lui Cain.

E-112 Dar priviţi-i pe cei umili şi blânzi. Acolo este din nou învierea voastră. Oh, binecuvântat fie Numele Domnului. Iată. Observaţi.
... el l-a făcut moştenitor al tuturor lucrurilor, prin care a făcut şi lumile;
Cine a făcut lumile? Cristos. "Cristos a făcut lumile?" Da, domnule. Haideţi să mergem puţin mai departe.
El care este strălucirea slavei Lui şi chipul exprimat al prezenţei Sale, ...
Strălucirea slavei Cui? Slavei lui Dumnezeu. Chipul exprimat a Prezenţei Cui? A lui Dumnezeu. Oh, îmi place asta!
... sau chipul exprimat al Fiinţei Lui, şi care susţine toate lucrurile cu Cuvântul...
Iată. Cuvântul, care susţine toate lucrurile. Isus a spus, în Matei 24, "Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece niciodată." El susţine toate lucrurile.

E-113 Ştiinţa încearcă să-L doboare şi spune, "Este o Carte veche. A fost tradusă."

E-114 Chiar şi biserica Romano-Catolică, episcopul Sheen a spus, "A fost tradusă de patru sau cinci ori şi nu prea are nimic. Nu ai putea trăi după Ea nici dacă ar trebui." Dar El susţine toate lucrurile prin Cuvântul Său. Amin. Asta este ceea ce cred eu despre Acesta. Eu cred Biblia.
... cuvântul puterii Lui, (există putere în Cuvânt), când a făcut prin sine curăţirea păcatelor noastre, ... (ia te uită) ... a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte;

E-115 Ce încearcă Pavel să facă? El încearcă să arate că Dumnezeu a hotărât toate lucrurile în Cristos, iar Cristos era chipul exprimat al lui Dumnezeu. Tot restul capitolului se ocupă de modul în care El era mai presus de Îngeri, mai presus de toate puterile. Îngerii I s-au închinat. Pavel încerca să-L preamărească.

E-116 Acum, vreau să încerc... Dacă nu ajung mai departe de asta, tot restul este doar mărirea lui Cristos. Ce spune Pavel aici, ca în capitolul 11, şi tot despre vorbitul despre lume. El a spus, "Ce-cărui Înger i-a spus, 'Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut'?" Vedeţi?

E-117 "Sfârşitul lumii, ei vor pieri. Lumea va pieri. Dar... Şi toate lucrurile din lume vor pieri. Le va face sul ca pe o manta. Şi vor fi vechi, şi schimbate, şi vor pieri. 'Dar Tu rămâi. Tu rămâi pentru totdeauna. Tu eşti Fiul Meu. Astăzi Te-am născut şi nu vei pieri niciodată, şezut la dreapta Măririi."'
Ce înseamnă dreapta? Nu că Dumnezeu are o mână dreaptă lângă care se aşează cineva. Mâna dreaptă înseamnă "puterea şi autoritatea," are autoritatea a tot ce este în Cer şi pe pământ. Şi toate Cerurile şi pământul sunt făcute de El.

E-118 Acum, cine este acest mare Ins, acest mare Om, Cristos? Aici, Dumnezeu în Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, nu este... Este o trinitate, dar nu este o trinitate de oameni. Este o trinitate de slujbă, a unui singur Dumnezeu.

E-119 El era Tatăl care i-a condus pe copiii lui Israel. Aceasta era slujba Sa, marele Iehova Tatăl. Şi El a locuit pe pământ, numit Fiul. Iar acum El locuieşte în Biserica Sa, numit Duhul Sfânt. Nu trei Dumnezei; un singur Dumnezeu în trei slujbe: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
Oamenii încearcă să facă din El trei Dumnezei diferiţi, Dumnezeu Tatăl. Acesta este motivul, Iudeii, nu aţi putea niciodată, niciodată nu veţi aduce asta unui Iudeu, nu, asta acolo. Nu poate. El are o poruncă, că, "Eu sunt Un singur Dumnezeu." Există un singur Dumnezeu.

E-120 În Africa ei botează în trei feluri diferite: ei botează o dată pentru Tatăl, o dată pentru Fiul şi o dată pentru Duhul Sfânt. Misiunea Credinţei Apostolice, ei botează de trei ori, cu faţa înainte, spre moartea Lui. Ceea ce ei numesc Evanghelia Deplină pe Coasta de Vest, sau pe Coasta de Est, ei botează de trei ori pe spate, spunea El... pentru îngroparea Lui.
Şi el a spus, "Când a murit, El a căzut în faţă."

E-121 Un altul a spus, "Stai. Un om se îngroapă pe spate." Doar mici lucruri de tehnică, când, ambele sunt greşite; ambele greşite, conform Scripturii.
Acesta este Urim Tumim. Acesta rezolvă problema.

E-122 Acum, aici, să ne imaginăm asta şi să vedem cum-cum arată, în seara asta. Iată, dacă vreţi să vedeţi asta. În toţi cei aproximativ douăzeci şi cinci de ani în care am fost slujitor, am studiat asta. Şi m-am întrebat adesea despre darurile din biserică. Ce sunt aceste daruri? Prorocia, vorbirea în limbi, tălmăcirea limbilor, descoperirea Divină şi aşa mai departe, toate acestea vin prin Cristos.

E-123 Acum observaţi. Cristos este Capul tuturor lucrurilor. Şi El este Capul Bisericii. Şi aţi văzut vreodată un diamant mare? Un diamant foarte mare care este tăiat bine, are mici cioburi cioplite din el, tăiate din el. Asta face un diamant corect. Pentru ce sunt cioburile? Diamantul adevărat, felul în care iese la suprafaţă, a fost strivit; diamantul adevărat, când este găsit.
Am fost în Kimberley. Voi, mulţi dintre voi, care aţi auzit că puteţi strânge diamante pe stradă, aşa este. Billy şi cu mine, şi d-ul Bosworth. Preşedintele minelor de diamante din Kimberley, a luat... A fost uşierul meu la întâlnirea de acolo. Şi ne-au dus acolo. Şi tocmai din... Le extrag la aproximativ, oh, la vreo o mie şapte sute de picioare sub pământ. Ies la suprafaţă, o piatră albastră, albastră mare, ca piatra asta albastră pe care o aveţi pe aici. Şi acei băştinaşi, îi bagă la o mie şapte sute de picioare sub pământ, ca să le extragă, ca să menţină preţul ridicat. Dacă aţi merge la râu acolo, îl au păzit pe o lungime de sute de mile. Luaţi două găleţi de zece galoane, spunea el, şi ridicaţi-le, pline de-de nisip, şi dacă aţi putea ajunge acasă cu ele, aţi fi multimilionari, atât de multe diamante ar fi în ele. Dar ei trebuie să muncească şi să le extragă, ca să le menţină preţul ridicat.

E-124 Acum, diamantul, atunci când este extras, este doar o bucată mare, netedă, rotundă, ca o bucată de sticlă. Există un diamant albastru, diamant negru, smarald, şi un diamant transparent, diamant alb. Dar când este extras... Apoi, când este prelucrat şi pus în uz, este o parte din acel diamant care trebuie să se piardă. Şi trebuie să piardă cioburile de pe el. Ciopleşte cioburi mici, pentru că, atunci când intră în lumină directă, aşa, face o sclipire. Ciobul, este ce îl face să strălucească, felul în care este tăiat. Este tăiat, ciobit, şi atunci, când se face asta, asta crează o strălucire. Şi una va da o lumină verde, cealaltă va da o lumină albastră, şi poate o alta, o lumină de smarald, şi o lumină roşie. Şi diferite lumini provin din el, ca o culoare de curcubeu. Ei numesc asta, ,,foc în diamant."

E-125 Acum, fiecare dintre aceste lumini reprezintă daruri. Dar este, doar, Cristos este Diamantul. Şi El a fost Cel Care a venit şi a fost zdrobit, rănit şi cioplit, ca El să se poată reflecta pe Sine însuşi ca o Lumină pentru lume. El este acel Diamant Principal.

E-126 Vă puteţi imagina, înainte de a exista chiar un pământ, înainte de a exista o lumină, înainte de a exista o stea, înainte de a exista orice? Este un Mare Izvor care curge, a Duhului, şi din acest Izvor a ieşit dragostea cea mai pură, pentru că nu era nimic altceva ce să iasă din acesta decât dragoste. Acum, noi, ceea ce numim dragoste, astăzi, este o dragoste pervertită. Dar de îndată ce primim o esenţă, sau un pic din acea dragoste în noi, aceasta ne schimbă întreaga opinie.

E-127 Apoi, de acolo a venit un alt râu, din acest Izvor principal, Diamantul, şi a fost numit neprihănire, absolut neprihănire. Acum, acesta este motivul pentru care a trebuit să avem legea. Acesta este motivul pentru care legea trebuie să aibă judecata. Dacă nu există o judecată care să urmeze legea, legea nu foloseşte la nimic. Şi când judecata a fost pronunţată prin lege, care aduce moartea, şi nu era nimeni care să poată plăti pedeapsa decât Dumnezeu Însuşi. Şi El a plătit pedeapsa morţii noastre şi a luat păcatele noastre asupra Sa, pentru ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu prin El.

E-128 Acum, când aceste mari Lumini au ieşit, sau mari raze ale Duhului: dragoste, pace, asta e tot ce era, Aceasta. Nu era nici o suferinţă. Nu era nici-nici ură, nici răutate; nu putea veni din acest Izvor. Acela era Iehova. Acela era Iehova Dumnezeu. Şi acum, aşa cum o numesc teologii, o teofanie a ieşit din Acela, care a fost numit, în Scriptură, "Logos," Logosul care a ieşit din Dumnezeu. Este greu de explicat, dar Acesta era o parte din Dumnezeu.

E-129 Acum, iată ce s-a întâmplat. Oh! Scuzaţi-mă. Eu-eu-eu doar continui cu asta, asta mă duce exact acolo unde îmi place. Vedeţi? Logosul, şi acest mare Izvor, acest mare Izvor de Duh care nu avea nici început şi nici sfârşit; acest mare Duh a început să se formeze, în creaţie, iar Logosul care a ieşit din El era Fiul lui Dumnezeu. Era singura formă vizibilă pe care o avea Duhul. Şi era o teofanie, ceea ce înseamnă un trup, iar trupul era asemănător unui om.

E-130 Moise L-a văzut când a trecut prin ... lângă-lângă stâncă. Şi s-a uitat la El şi a spus, ,,Arăta ca partea dinapoi a unui om."
Este acelaşi tip de trup pe care îl primim noi când murim aici. ,,Dacă aceast cort pământesc se desface, avem unul care ne aşteaptă deja." Era Aceea. Şi aceea era teofania care era Fiul lui Dumnezeu. Acel Fiu, acel Logos, a devenit trup, pentru că noi am fost puşi în trup. Şi teofania, Logosul, a devenit trup, aici, printre noi, şi nu era altceva decât locuinţa, pentru că tot acel Izvor locuia în El. Oh, înţelegeţi asta? Iată-l. Acesta era Cel care, în...

E-131 Priviţi aici. Să ne întoarcem acum foarte repede la Evrei, capitolul 7, doar pentru un moment de-de har, cu voia lui Dumnezeu. Să vedem cum arată aici. Abraham!
Cât timp mai avem? Avem zece minute. În regulă. Luăm asta, apoi o terminăm următoarea, următoarea, sau duminică, dacă Domnul vrea.

E-132 Abraham se întorcea de la măcelul împăratului.
Căci acest Melhisedec, împăratul Salemului, ...
Câţi ştiu unde, cine, ce era Salemul? Ierusalimul.
... împăratul Salemului, prinţ al Dumnezeului Preaînalt, care l-a întîmpinat pe Abraham când se întorcea de la măcelul împăraţilor, şi l-a binecuvântat;
Ascultaţi.
căruia Abraham i-a dat zeciuială din tot; care este întâi, prin tălmăcire, Împărat al neprihănirii, ... apoi şi Împărat al Salemului, adică Împărat al păcii;
Fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii; ...

E-133 Un Împărat a coborât din Salem, şi l-a întâmpinat pe Abraham care venea de la măcelul împăraţilor. Şi acest Împărat nu avea nici tată, nici mamă, nici început al zilelor şi nici sfârşit al vieţii. Pe cine a întâlnit Abraham? Acum gândiţi-vă. El nu a avut nici tată; nu a avut nici mamă. El nu a avut niciodată un timp în care să fi început şi nu are niciodată un timp în care să se termine, aşa că acelaşi Împărat din Salem trebuie să fie viu astăzi. Amin. Vedeţi? Era acea teofanie care era acel Fiu al lui Dumnezeu. Care Salem? Acel Ierusalim care este Sus, pe care Abraham, fiind binecuvântat, îl căuta, să găsească, încerca să găsească Cetatea al cărei Meşter şi Ziditor era Dumnezeu. El pribegea îmbrăcat în piei de oi şi de capre, peste tot, lipsit de toate, rătăcind, şi căuta o Cetate al cărei Meşter şi Ziditor era Dumnezeu. Şi L-a întâlnit pe Împăratul acelui Salem, coborând, şi I-a plătit zeciuiala din toată prada. Amin. Acesta este El. Oh, frate Graham, acela era El. Acela era El.
Abraham L-a văzut din nou. Într-o zi, el era în cort. S-a uitat, venind acolo sus, şi a văzut trei oameni venind.

E-134 Ştiţi, este ceva la un creştin, care recunoaşte Duhul atunci când îl vede. Când el... pur şi simplu îl recunoaşte. Este pur şi simplu ceva Spiritual în asta. Lucrurile Spirituale sunt desluşite Spiritual. Ştiţi. Da, el poate să o spună pur şi simplu, dacă este cu adevărat născut. "Oile Mele cunosc Glasul Meu."

E-135 Şi el doar a recunoscut că acolo era ceva. A alergat afară şi a spus, "Intră, Domnul meu. Ia loc. Opreşte-te puţin. Voi aduce o bucată de pâine şi o să o pun în mâna Ta. O să-Ţi spăl picioarele. Odihneşte-Te, apoi continuă-Ţi călătoria, pentru că Tu-Tu ai venit să mă vizitezi." Sus, în ţara aridă, luând calea cea grea, calea cu cei puţini dispreţuiţi, ai Domnului.
În timp ce, Lot trăia în bogăţie, nepotul acolo jos, dar trăia în păcat. Asta-i ce produce majoritatea bogăţiilor, este păcatul.

E-136 Şi Abraham i-a condus pe Ei sus, în timp ce a luat puţină apă şi Le-a spălat picioarele. A alergat la viţel, şi a luat un viţel gras din turmă şi l-a tăiat; l-a dat unui slujitor, să-l gătească. Şi a spus, "Sarah, frământă-ţi făina."
Ştiţi ce este frământarea, este, înseamnă. Ştiţi, mama avea un vechi, ca o pană, pe care o avea în butoiul cu făină. Aţi văzut vreodată una dintre acelea cu o sită? Şi aveaţi o pană acolo, răzuiaţi făina, ştiţi; şi se îngreuna aşa, şi o răzuia prin ea, aşa. Am văzut-o pe mama făcând asta, de multe ori, pana, avea un obiect mic rotund care avea o sită mică din sârmă. Ridica făina aceea şi o cernea aşa, ştiţi, şi o bătea înainte şi înapoi, aşa. Apoi lua pana şi o răzuia roata, aşa, ca să o cearnă pe toată. Şi atunci trebuia să mergem să ne măcinăm făina la vechea moară de măcinat; şi cu vechile pietre de moară, ştiţi, grele, făceau o pâine adevărată de porumb. Puteai să tai buşteni toată ziua, după ce ai mâncat-o.

E-137 Aşa că, atunci, a spus, "Frământă nişte făină, repede. Şi fă nişte turte chiar aici, pe vatră, repede." Şi au muls vaca şi au luat nişte lapte. Şi au luat, l-au bătut şi au făcut nişte unt. Şi apoi s¬au dus şi au tăiat viţelul şi au luat nişte carne, şi au prăjit carnea. Au luat laptele bătut, pâinea de porumb, şi au luat nişte unt ca să pună pe turtele fierbinţi. Oh, asta este chiar foarte bun. Şi le¬au uns pe toate. Şi el le-a scos şi le-a aşezat înaintea acestor trei Bărbaţi.

E-138 Şi, în timp ce Ei mâncau, Ei se tot uitau spre Sodoma. Şi, după un timp, Ei s-au ridicat şi au început să se îndepărteze. Şi El a spus, "Abraham..." A spus, "Nu-mi vei ascunde."

E-139 "Nu pot să îţi ascund ceea ce am de gând să fac. Eu cobor acolo. Păcatele Sodomei au ajuns la urechea Mea."
Cine era Omul? Praf peste tot pe hainele Lui, şi stând acolo mâncând carnea unui viţel, şi bând lapte de vacă, şi mâncând nişte pâine de porumb ca o turtă, şi nişte unt. Cine este acest Ins ciudat? Doi, sau trei dintre Ei, care stăteau acolo. Praf peste tot pe hainele Lui. Oh, da, "Suntem dintr-o Ţară îndepărtată." Da, foarte departe. Şi deci El a spus, ... Ei bine, cine erau Ei?

E-140 El a spus, "Nu pot să ascund de Abraham, fiindcă el este moştenitorul pământului." Amin. "Eu dezvălui tainele Mele," cu alte cuvinte, "celor care sunt moştenitori ai pământului." Acolo ar trebui să fie Biserica astăzi. Exact. Apucaţi Tainele lui Dumnezeu, să ştiţi cum să vă ţineţi, să acţionaţi, ce să faceţi, cum să umblaţi şi cum să trăiţi. Suntem moştenitorii pământului. Aşa este. El vi le dezvăluie, pentru că nu vă va ascunde nimic. De aceea urmărim ca aceste lucruri să se întâmple.
Lumea spune, "Ah, asta e o grămadă de fanatism." Lasăţi-i să spună. Moştenitorul pământului ştie aceste lucruri. [porţiune goală pe bandă – Ed.]
... căci ei vor fi chemaţi copiii lui Dumnezeu.
Ferice sunt cei care sunt blânzi: căci ei vor moşteni pământul.
El le face cunoscute tainele Sale, le descoperă lor, le arată ce să facă şi cum să trăiască, lăsând lucrurile lumii; umblând cu evlavie şi trăind cu evlavie, în lumea aceasta prezentă, umblând împreună cu El. Lăsaţi lumea să spună ce vrea să spună.

E-141 Deci, El a spus, "Nu pot să ţin acest secret faţă de Abraham, pentru că, considerând că el este moştenitorul pământului. Dar," a spus, "Mă cobor să distrug Sodoma. Mă cobor."

E-142 "Ce ai de gând să faci, Domnule? De unde eşti? Despre ce este vorba?"

E-143 A aflat, El a spus, "Şi încă ceva, Abrahame ai aşteptat douăzeci şi cinci de ani pentru această făgăduinţă pe care ţi¬am făcut-o. Aveai deja toate scutecele din pânză, prinzătoarele şi toate cele, pentru acest copil, acum douăzeci şi cinci de ani. Ai continuat să Mă aştepţi. Acum am să te vizitez, chiar cam la vremea vieţii, potrivit, vremii vieţii, luna viitoare voi fi cu tine."

E-144 Şi Sarah, înapoi în cort. Şi acest Om era cu spatele la cort, vorbind cu Abraham, aşa. Şi Sarah a făcut, "Huh!"

E-145 El a spus, "Ce a făcut-o pe Sarah să râdă?" Ho-ho-ho! Ce ziceţi de asta? A fost o adevărată telepatie, nu-i aşa? "Ce a făcut¬o pe Sarah să râdă?"
Sarah a spus, "Nu. N-am râs."

E-146 A spus, "Oh, ba da, ai râs." Era speriată. Tremura. Cine era Acela, care putea să ştie ce făcea ea în cort? Este Acelaşi Dumnezeu care este cu noi astăzi. Acelaşi. El ştie totul despre asta. Vedeţi? El doar vă dezvăluie pe măsură ce aveţi nevoie. Vedeţi?

E-147 "Pentru ce râzi?" Vedeţi, cu spatele întors. Biblia a declarat asta, că, "El era întors cu spatele la cort." Dar, El ştia. "Ce făcea ea, acolo în spate, făcând aşa?" Vedeţi? Aşa că, El a spus, "Te voi vizita."

E-148 Cine este acest Ins ciudat? Ştiţi ce s-a întâmplat? El s-a dus acolo afară şi s-a făcut nevăzut. Şi Biblia a spus că Acela era Dumnezeu Atotputernic, Iehova, acel mare Izvor, acea Teofanie, acel Logos.

E-149 Un predicator mi-a spus cu ceva timp în urmă, a spus, "Frate Branham, doar nu crezi că acela era Dumnezeu, nu-i aşa?"

E-150 Am spus, "Biblia a spus că era Dumnezeu, Elohim." Care, era Dumnezeu Atotputernic, El Shaddai, aşa este, Dătătorul de Putere, Satisfăcătorul. Amin.

E-151 Oh, mă simt religios! Gândiţi-vă la asta. Iată, El este. Acum am să vă arăt Cine este El aici, apoi veţi vedea Cine este Fiul. Acesta era Isus, înainte de a avea numele uman, "Isus."

E-152 Stătea acolo la fântână în acea zi. Şi toţi beau, ştiţi, şi, "Având apele care erau în pustie," şi lucruri de genul acesta. El a spus... Ei mâncau mană şi alte lucruri. Ei au spus, "Părinţii noştri au mâncat mana în pustie, timp de patruzeci de ani."

E-153 El a spus, "Şi ei sunt, toţi, morţi." A spus, "Eu sunt Pâinea Vieţii care vine de la Dumnezeu, din Cer. Cine mănâncă această Pâine nu va muri niciodată."

E-154 Au spus, "Ei bine, părinţii noştri au băut din Duhul, de la o Stâncă spirituală care era în pustie, care îi însoţea."

E-155 El a spus, "Eu sunt acea Stâncă." Slavă! Sfântul Ioan, capitolul 6.
"Păi," ei au spus, "ce?" "Da. Exact aşa."

E-156 "Păi," el a spus, "Tu eşti... Nu ai nici măcar cincizeci de ani." Desigur, lucrarea Lui Îl făcea să pară puţin bătrân, dar El avea doar treizeci de ani. A spus, "Eşti un om care nu are mai mult de cincizeci de ani, şi spui că l-ai văzut pe Abraham, care a murit de opt sau nouă sute de ani? Ştim acum că eşti un diavol."

E-157 El a spus, "Înainte ca Abraham să fi fost, EU SUNT." Iată¬-L. Cine a fost EU SUNT? Un Nume perpetuu pentru toate generaţiile. Acela a fost... acel Stâlp de Foc din rugul aprins, "EU SUNT CEL CE SUNT." Acolo era El, acea Teofanie pe care a făcut-o aici, numit Fiul lui Dumnezeu, EU SUNT, Iehova.

E-158 Toma a spus, "Doamne, arată-ne pe Tatăl şi ne este de ajuns."

E-159 A spus, "De atâta vreme sunt cu voi, şi nu M-ai cunoscut?" A spus, "Când Mă vedeţi pe Mine, Îl vedeţi pe Tatăl. Cum zici tu dar, 'Arată-ne, pe Tatăl'? Eu şi Tatăl suntem Una. Tatăl Meu locuieşte în Mine. Eu sunt doar un cort numit Fiul. Tatăl locuieşte în Mine. Nu Eu sunt cel care face lucrările, ci Tatăl Meu care locuieşte în Mine. El face lucrările, nu Eu."

E-160 Acum, stând acolo în spate, din nou, Moise L-a văzut, partea dinapoi a Lui, a spus, "Arăta ca spatele unui om," Logosul care a ieşit din Dumnezeu.

E-161 Apoi ce s-a întâmplat? Acesta era Dumnezeu. Şi motivul pentru care El a devenit din Logos în trup... Ce... ? Cum... ? Ce s-a întâmplat cu asta? Cu cinci minute înainte de asta, El era un... El era Logosul. Dar ce a făcut El? El doar s-a întins peste...

E-162 Acum, trupurile noastre sunt făcute din şaisprezece elemente diferite ale lumii. Ştim asta. Este făcut din potasiu, şi-şi un¬şi un pic de calciu, şi-şi petrol, şi lumină cosmică, şi atomi, şi aşa mai departe. Toate legate împreună, şi alcătuiesc acest trup, provine din ţărâna pământului. Mâncaţi mâncare. Pe măsură ce mâncaţi mâncarea, aceasta se transformă în... din ţărână, şi provine din ţărână, şi doar-doar continuă mai departe. Carnea voastră, în ceea ce priveşte carnea voastră, nu este diferită de cea a unui cal, sau de cea a unei vaci, sau de orice altceva. Este tot doar carne.

E-163 Şi, băiete, tu glorifici carnea; dar acel duh are un suflet înăuntru acolo, fratele meu. Exact aşa. Dar carnea ta este doar praf de pământ, ca şi animalul. Carnea ta nu este mai mult decât un animal. Şi dacă pofteşti la carne şi la ceea ce vezi, pofteşti la femei, pofteşti la toate aceste lucruri diferite, este încă animal.
Aşa este. Aşa este. Nu ar trebui să o faci. Duhul lui Dumnezeu te va conduce şi te va pune pe un plan mai înalt decât acesta. Este exact aşa.

E-164 Acum, şi aici, această mare Teofanie care stă acolo. Ce... Acel mare Iehova Dumnezeu, ştiţi ce a spus? El doar a întins mâna şi a luat un pumn de atomi, a luat puţină lumină şi a turnat-o înăuntru, aşa, a făcut, "Pfu," un trup, şi a intrat direct în el. Asta e tot.

E-165 A spus, "Vino aici, Gabriele," acel mare Arhanghel. A făcut, "Pfu." "Intră în acela."

E-166 "Vino aici, Mihaile," Îngerul din dreapta Lui. "Pfu." Pentru... "Tu intră în acela."

E-167 Dumnezeu şi doi îngeri au coborât aici, în carne de om, şi au băut laptele unei vaci, au mâncat unt din lapte, au mâncat turtă de mălai şi au mâncat carne de viţel. Doi Îngeri şi Dumnezeu. Aşa spune Biblia. Acela-i Melhisedec, pe care l-a întâlnit Abraham, venind de la măcelul împăraţilor. Acela-i Fiul lui Dumnezeu.

E-168 Mergeţi mai departe, aici, în Evrei, al şaptelea, spune, "Dar făcut în asemănarea Fiului lui Dumnezeu." Iată-L. El a făcut toate lucrurile prin El. Şi El a mers chiar acolo, şi a schimbat doar ţărâna înapoi în ţărână din nou şi a păşit înapoi în Slavă.

E-169 Şi Îngerii, imediat ce i-au eliberat pe Lot şi pe d-na Lot, iar ea se tot uita înapoi. El a spus, le-a spus să nu mai facă asta din nou. Şi Ei au păşit imediat înapoi în-în Prezenţa lui Dumnezeu.

E-170 Acum, ce mare nădejde avem în această mare Credinţă care o servim în această seară! Dumnezeul cel viu, Iehova, Stâlpul de Foc, este cu noi. Se arată pe Sine Însuşi în putere, şi în acţiune, şi în mărire... Le-a permis să-L fotografieze, acelaşi Iehova. Fiul lui Dumnezeu care a venit de la Dumnezeu, s-a întors la Dumnezeu, şi locuieşte în Biserica Sa pentru totdeauna. Iată-L.

E-171 El are numele noastre în Cartea Sa, cu un jurământ făcut pe Sine Însuşi, căci nu este nimeni mai mare decât El pe care să jure, că ne va învia în ziua de apoi. "Cine mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are Viaţa veşnică şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni nicidecum. Cine ascultă Cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţa veşnică şi nu va veni niciodată la judecată, ci a trecut din moarte la Viaţă."

E-172 Acelaşi ar putea să se întindă şi să ia un pumn de calciu şi de potasiu, să facă, "Pfu" şi iată-vă din nou. Şi numele meu este în Cartea Lui. Ho-ho! Ho-ho-ho-ho! Ce-mi pasă cât de aplecaţi devin umerii mei, cât de bătrân devin? Cu siguranţă că nu. Nici un pic de îngrijorare.

E-173 Frate Mike, într-una din aceste zile, binecuvântă să-ţi fie inima, frate, când va veni acea mare trâmbiţă, acel sunet, şi acel Iosif va păşi înainte. Aleluia! El va spune, "Copii!" "Pfu." Acolo vom fi, făcuţi după chipul Său; tineri pentru totdeauna, bătrâneţea a trecut; boala, necazurile, întristările au dispărut. Slavă Dumnezeului cel viu!

E-174 Iată prin Cine vorbeşte El, astăzi, prin Fiul Său. "În Diferite vremuri şi în multe chipuri El a vorbit prin profet, dar în această zi de pe urmă, prin Fiul Său, Isus Cristos." El vorbeşte la inima fiecărui om pe care l-a chemat. Dacă ai simţit vreodată glasul Lui sau L-ai auzit bătând la inima ta, te rog să nu Îl refuzi.
Să ne rugăm.

E-175 Tată ceresc, în seara aceasta, aşa cum suntem atât de fericiţi să ştim, la începutul acestei scrisori din Evrei, cum Pavel s-a întors direct în Evanghelii. Pur şi simplu nu a vrut să se bazeze pe auzite sau pe o experienţă. El a vrut ca noi să ştim care este Adevărul. Şi s-a întors direct în Evanghelii şi a... înapoi în Vechiul Testament, Evanghelia care le-a fost propovăduită lor. Şi a văzut, prin Vechiul Testament de acolo, toate umbrele şi tipizările. De aceea avem această minunată Carte a Evreilor în seara aceasta. Şi O vedem, Doamne, şi O iubim. Şi de-a lungul veacurilor, a fost arsă, a fost împrăştiată, s-a încercat să fie desfiinţată, dar Ea flutură în continuare la fel. Căci Tu ai spus, "Cerurile şi pământul vor trece, dar Cuvintele Mele nu vor trece."

E-176 Atunci scepticul ar spune, "Ei bine, ai spus, 'Pavel a scris asta."' Nu Pavel, ci Dumnezeu care era în Pavel; acea Fiinţă creatoare care era în interiorul lui Pavel.

E-177 La fel cum a fost în David, când a spus, "Eu nu voi îngădui ca Acel Sfânt al Meu să vadă putrezirea, şi nici nu voi lăsa sufletul Lui în locuinţa morţilor." Şi Fiul lui Dumnezeu a luat acele Cuvinte de la acel profet şi a mers direct în străfundul iadului. Şi a spus, "Dărâmaţi templul acesta, şi în trei zile îl voi ridca." Şi El a făcut-o, pentru că Cuvântul lui Dumnezeu nu poate da greş; nici măcar o iotă nu poate da greş. Cât Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru acest lucru, acest Urim Tumim măreţ, şi să ştim că experienţele noastre din această seară, Doamne, sclipesc chiar pe această Biblie de aici! Suntem născuţi din nou, avem Duhul Sfânt.

E-178 Dragă Doamne, dacă există un bărbat sau o femeie aici în seara aceasta, băiat sau fată, care nu a fost niciodată martor la asta, cum ar putea să se ridice dacă nu există Viaţă acolo în interior? Oh, ei spun, "Am Viaţă."

E-179 Dar Biblia a spus, "Dar cea dedată la plăceri, măcar că trăieşte, este moartă. Spuneţi că aveţi Viaţă, dar sunteţi morţi. Pretinzi," a spus Biblia, "că ai Viaţă, dar eşti moartă. Spui că eşti bogată şi că nu duci lipsă de nimic; dar nu şti că eşti nenorocită, şi săracă, şi goală, şi oarbă, şi nu o şti." Şi aceasta este starea bisericilor în seara aceasta, Doamne. Cum ratează ei aceste lucruri mari şi valoroase.
Să ştii că marele Iehova Dumnezeu, Care poate produce doar prin... El a spus, "Aduceţi-Mi peştişorii aceia." El a trebuit să ia peştele să-să facă ceva cu el. Arătând, că învierea trebuia să fie ceva, cu care să facă ceva. El nu numai că a făcut peşte, dar a făcut peşte gătit, şi pâine gătită. Şi a hrănit cinci mii de oameni cu cinci peştişori... pâini mici şi doi peşti. O, Doamne, era în mâinile Lui, şi El era Creatorul. Dar El trebuia să aibă ceva în mână.
Doamne, fie ca noi să ne punem în mâinile Lui, în seara aceasta, şi să spunem, "O Doamne, ia-mă aşa cum sunt. Şi când sfârşitul vieţii mele va fi aici, lasă-mă să plec cu această nădejde care era în mine, ştiind că am fost născut din nou, şi Duhul Tău a purtat mărturie cu mine, şi a mărturisit cu duhul meu, că sunt fiul Tău sau fiica Ta." Şi în acea zi de pe urmă, Tu îi vei învia. Îngăduie, Tată.

E-180 Şi în timp ce avem capetele plecate, ar fi cineva care să ridice mâna, să spună, "Aminteşte-ţi de mine, frate Branham, în rugăciune. Vreau ca Dumnezeu să mă cunoască când... înainte de a părăsi acest pământ, că El mă va cunoaşte atât de mult încât să-mi cheme numele. Eu voi răspunde." Domnul să te binecuvânteze, fiule. Dumnezeu să te binecuvânteze, şi pe tine; şi pe tine, doamnă. Altcineva? Doar ridicaţi mâna. Spuneţi, "Roagă-te pentru mine, frate Branham." Asta vom face. Dumnezeu să te binecuvânteze, doamna tânără. Aşa este bine.

E-181 Acum, în timp ce aveţi capul plecat, rugându-vă, voi cânta un vers din această cântare:
Nu râvni la bogăţiile deşarte ale acestei lumi,
Care decad atât de repede,
Întemeiază-ţi nădejdile pe lucruri Eterne,
Ele nu vor trece niciodată!
Ţine-te de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu!
Ţine-te de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu!
Întemeiază-ţi nădejdile pe lucruri Eterne,
Ţine-te de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu!

E-182 În timp ce ea cântă acum, iar capetele voastre sunt aplecate, vreţi să întindeţi mâna în sus şi să spuneţi, "Da, Doamne, aici este a mea"? Ce va face? Va arăta că duhul vostru, în voi, a luat o decizie. "Vreau mâna Ta, Doamne." Dumnezeu să te binecuvânteze, fetiţo. "Voi ridica mâna." Dumnezeu să te binecuvânteze, fetiţo, aici jos. E bine, dragă. Dumnezeu, ştii, se bucură să te vadă făcând asta. "Lăsaţi copilaşii să vină la Mine."

E-183 "Vreau, Doamne, ca Tu să mă ţii de mână. Şi, în acea zi, vreau să fiu în mâna Ta; căci, atunci când mă vei chema, voi veni." Da, aşa cum a fost Lazăr. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră.
Când călătoria ne este completată,
Dacă ai fost devotat lui Dumnezeu,
Frumoasă şi luminată casa ta în Slavă,
Sufletul tău încântat va vedea.
Deci ce vei face acum, atunci?
Ţine-te de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu!
Ţine-te de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu!
Întemeiază-ţi nădejdile pe lucruri Eterne,
Ţine-te de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu!

E-184 Tată Ceresc, mai multe mâini s-au ridicat, în această mică adunare, în seara aceasta, că vor să se prindă, în seara aceasta, de mâna Ta neschimbătoare, Eternă. Ştiind că ceea ce este încredinţat Ţie... Tu ai spus, "Eu... Ţoţi cei pe care Mi ia dat Tatăl vor veni la Mine, şi niciunul dintre ei nu va fi pierdut. Şi Eu îi voi învia în ziua de apoi. Nu poate pieri niciodată, nu poate ajunge la judecată, ci are Eternă, Viaţă Eternă." Şi există o singură Viaţă Eternă. Care vine, numai de la Dumnezeu. Este Dumnezeu. Iar noi devenim parte din Dumnezeu, atât de mult încât suntem fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Când avem Duhul lui Dumnezeu în noi, gândim ca Dumnezeu. Ne gândim la neprihănire şi la sfinţenie şi încercăm să trăim ca să-i fim Lui pe plac.

E-185 Îngăduie, Doamne, ca acest tip de Viaţă să intre în fiecare persoană care şi-a ridicat mâna. Iar pe cei care ar fi trebuit să-şi ridice mâna şi nu au făcut-o, mă rog ca Tu să fii cu ei. Îngăduie, Tată. Şi când călătoria se sfârşeşte, când viaţa se termină, să putem intra în pace în acea zi, cu El, unde nu vom fi niciodată bătrâni, nu vom fi niciodată bolnavi, nu vor fi niciodată probleme. Până atunci, păstrează-ne bucuroşi şi fericiţi, lăudându-L, căci o cerem în Numele Lui. Amin.

E-186 Toţi credincioşii, acum, haideţi să ridicăm mâinile şi să cântăm acest refren.
Ţine-te de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu!
Ţine-te de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu!
Întemeiază-ţi nădejdile pe lucruri Eterne,
Ţine-te de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu!

E-187 Acum să fredonăm. În timp ce faceţi asta, la vecinul vostru, spuneţi, "Dumnezeu să te binecuvânteze, vecine." Dă mâna cu cineva care stă lângă tine. "Dumnezeu să te binecuvânteze." De ambele părţi acum. De ambele părţi, daţi mâna. "Dumnezeu să te binecuvânteze, vecine. Dumnezeu să fie cu tine." "Întemeiazăţi¬vă nădejdile pe lucruri Eterne."
Doc, ştiu că e acolo, frate. Ştiu că ai fost acolo, frate Neville, cu mult timp în urmă.
Când această călătorie se va încheia,
Se va întâmpla, într-una din aceste zile.
Dacă am stat sinceri cu Dumnezeu,
Îl vom vedea pe fratele Seward Acolo.
Strălucitoare şi luminoasă, casa ta în Slavă,
Sufletul tău încântat va vedea.
Ţine-te de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu!
Îmi place această închinare, după mesaj.
Ţine-te de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu!
Întemeiază-ţi nădejdile pe lucruri Eterne,
Ţine-te de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu!
Timpule plin de tranziţii rapide,
Nimic de pe pământ nu va rămâne nemişcat,
Întemeiază-ţi nădejdile pe lucruri Eterne,
Ţine-te...
Să-L vedem pe El, Cel nevăzut din mijlocul nostru acum şi să ne închinăm Lui acum în timp ce cântăm.
Ţine-te de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu!
Ţine-te de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu!
Întemeiază-ţi nădejdile pe lucruri Eterne,
Ţine-te de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu!
Pace! Pace! Pace minunată,
Doar închinaţi-vă Lui acum.
Care coboară...
Mesajul s-a terminat. Este închinare.
Revarsă-te veşnic peste sufletul nostru, mă rog,
În valurile nesfârşite ale iubirii.
Doar scăldaţi-vă în El.
Pace! Pace! Pace minunată,
Ce coboară de...
Acel mare Izvor, se deschide.
... sus;
Revarsă-te veşnic peste sufletul nostru, mă rog,
În valurile nesfârşite ale iubirii.
Nu-i aşa că asta face ceva?
... Pace minunată,
Care vine de la Tatăl nostru de Sus;
Revarsă-te veşnic peste sufletul nostru, mă rog,
În valurile nesfârşite ale iubirii.
Nu-i aşa că Asta are ceva, doar bogat şi dulce?

E-188 Mă întreb dacă există vreun bolnav care vrea să fie uns şi săi se facă rugăciune. Dacă da, găsiţi-vă locul. Aceasta este doamna în scaunul cu rotile de acolo? Doar să rămână acolo. Voi veni să mă rog pentru ea. Nu va trebui să se ridice din scaun. Altcineva?
Oh, nu-i aşa că vă place partea asta a serviciului? Câţi simt, recunosc doar că Prezenţa lui Dumnezeu este aici? Asta-i despre ce vorbesc. Acelaşi... Simţiţi că... Câţi simţiţi că vă vine să strigaţi? Acum să vedem. Doar simţiţi că ceva din voi vrea să strige. Vedeţi?
Este pace! Pace! Pace minunată,
Care coboară de la Tatăl de Sus;
Revarsă-te veşnic peste sufletul nostru, mă rog,
În valurile nesfârşite ale iubirii.
Străluceşte asupra mea,

E-189 În timp ce ne închinăm, vom unge bolnavii acum şi ne vom ruga pentru ei. Vrei să vi pe aici, doamnă?

E-190 Ce înseamnă asta? "Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav." Toată lumea în rugăciune acum, doar fredonaţi această cântare. Gândiţi-vă la Isus că vindecă bolnavii.
O ungem cu untdelemn... ? ...