E-1 ... ? ... a fost aici în clasă şi s-a bucurat de... [Porţiune goală pe bandă – Ed.] Şi acum, prima Carte a Evreilor, este Pavel, am aflat, sau credem. Teologii sunt la concluzie; ei nu ştiu exact care, sau cine a scris-o. Dar, cred că, oricine cu puţin discernământ spiritual ar vedea că a fost Pavel. Este-este crezut, de către cei mai mulţi dintre scriitori, că este Pavel. Şi cum că el...

E-2 În capitolul 1, am aflat că Îl înalţă pe Domnul Isus. Oh, cum a adus în jos, ca să arate prin-prin experienţa pe care a avut-o pe drumul spre Damasc. Acum, Pavel era, de la început, un adevărat teolog. Pavel a fost învăţat sub conducerea lui Gamaliel, unul dintre cei mai buni învăţători din acea vreme. Şi era deştept şi inteligent, şi era un adevărat cercetător Biblic iscusit.

E-3 Şi am găsit asta, când era pe drumul spre Damasc, cu scrisori în buzunar, ca să-i aresteze pe toţi cei care erau pe calea binecuvântată a vechii Evanghelii, iar omul era sincer. Dar, am crezut întotdeauna că, de când Pavel l-a văzut pe Ştefan murind, cred că asta trebuie să-i fi atins inima. Când a consimţit la moartea lui Ştefan şi a ţinut hainele celor care l-au ucis cu pietre, atunci Pavel a fost vinovat de sângele lui Ştefan. Şi a mărturisit şi a spus, "Nici măcar nu sunt vrednic," a spus, "pentru că am vărsat sângele lui-al lui, al martirului Ştefan." Pentru că, a fost martor la asta.

E-4 Şi dacă eşti martor la ceva, eşti la fel de vinovat ca şi cum ai fi părtaş la acel lucru. Deci, dacă suntem martori, spunem, "O, da, nu trebuiau să facă asta, aşa şi aşa ceva," ai grijă ce spui, pentru că eşti vinovat de cum îţi exprimi judecata. Dacă nu poţi decide, nu spune nimic, doar lăsaţi-o în pace. Deci când mărturiseşti că eşti creştin, atunci eşti vinovat. Vedeţi? Eşti vinovat că eşti un creştin şi trebuie să trăieşti pentru asta. Şi când Dumnezeu face o-o făgăduinţă în Biblie... Văd aici un om într-un scaun cu rotile. Când Dumnezeu face o făgăduinţă, El este vinovat de acea făgăduinţă, dacă El nu o îndeplineşte. El, Dumnezeu este vinovat când face o făgăduinţă. Iar Scripturile sunt vinovate până când Ele se împlinesc. Vedeţi? Sunt-sunt chiar acolo ca o-ca o declaraţie pe care Dumnezeu a făcut-o. Şi trebuie să se împlinească, altfel Dumnezeu este vinovat. Vedeţi?

E-5 Şi astfel, Pavel, fiind învăţător, şi venind în drum spre Damasc în acea zi, pe la, mult după prânz, presupun. A strălucit o Lumină mare din Ceruri, şi l-a orbit, şi el-el a căzut la pământ. Şi a spus că vrea să ştie Cine era. El a spus că un Glas a vorbit şi a zis, "Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?" Cred că este capitolul 8 din Faptele Apostolilor.
Şi el a spus, "Cine este Cel pe care îl prigonesc?"

E-6 Şi Glasul a revenit şi a spus, "Eu sunt Isus." Oh! "Eu sunt Isus, şi ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul în ţepuşe." Şi ce era Isus atunci? Isus, El era Lumina, doar o Lumină mare care strălucea puternic.

E-7 Acum, pentru a ne încuraja şi pentru a avea o bază aici. Cum era El o Lumină, dacă era un Om? Acum, nimeni...
Erau o grămadă de soldaţi cu Pavel, gărzile templului, care se duceau să aresteze. Pavel era căpitanul şef. Şi se duceau jos să îi aresteze pe acei oameni, pentru campaniile lor şi aşa mai departe, şi pentru nădejdea lor religioasă care se afla în ei.

E-8 Dar, acum, aici era Isus ca o mare Lumină. Acum, dacă vă amintiţi, la început, Isus era o Lumină. Isus era Logosul care a ieşit din Dumnezeu. Şi El era... El era Îngerul Legământului care i-a condus pe copiii lui Israel prin pustie. Şi El era Stâlpul de Foc la care ei priveau. Şi El a fost... Şi când El a fost aici, pe pământ, a spus, "Am venit de la Dumnezeu şi mă întorc la Dumnezeu." Deci, dacă El a venit dintr-un Stâlp de Foc, într-un Om, atunci dacă s-a întors acolo unde era, S-a întors din nou la o Lumină. Şi acolo era când L-a văzut Pavel, El era o Lumină.

E-9 Acum, toţi acei soldaţi care erau cu Pavel nu au văzut Lumina. Atunci este posibil ca unul să o vadă şi ceilalţi să nu o vadă? Cu siguranţă. În regulă. El, Pavel, a văzut-o, dar ceilalţi nu au văzut Lumina.

E-10 Acum, când Petru era în închisoare, aflăm că această Lumină a intrat în închisoare, a deschis uşile. Şi el a fost... Acea Lumină i-a orbit pe restul gardienilor, în timp ce ieşeau afară, Petru pleca. Şi când a ajuns la uşă, ea s-a deschis singură, în linişte, s¬a închis în urma lui. Din închisoarea interioară, el a mers la uşa exterioară. Aceasta s-a deschis de la sine, s-a închis în linişte. Şi apoi s-a dus la deschizătură, a ieşit pe strada oraşului. Şi s¬a frecat la ochi, ca şi cum ar fi zis, "Am visat?" Nu ştia ce s-a întâmplat. Dar, Îngerul Domnului, acelaşi Înger care era Stâlpul de Foc care l-a însoţit pe Moise până la mare şi a întins-o, oh, şi Marea Moartă... Marea Roşie s-a ridicat ca un zid de ambele părţi, iar Israel a trecut dincolo.

E-11 Şi când au ajuns la Iordanul umflat, El nu S-a făcut vizibil acolo. Dar El era acolo, pentru că El doar l-a deschis. Şi au traversat în aprilie, când câmpiile sunt pline de apă. Şi El a oprit izvorul şi a împiedicat zăpada să se topească, deoarece nu s-a ridicat tot mai sus; doar s-a oprit. Acesta este Iehova al nostru. Acesta este Domnul nostru Isus. Pur şi simplu s-a oprit; şi ei au trecut pe uscat.

E-12 Acum, Dumnezeu a făgăduit că va avea grijă de ei, aşa că El era obligat să-Şi respecte promisiunea. Acum, Pavel, conştient de aceste lucruri şi cunoscându-le, era privilegiat, pentru că Dumnezeu îi vorbea direct lui Pavel. El nu vorbea soldaţilor care erau cu el. El vorbea doar cu Pavel.

E-13 Acum, când-când Îngerul Domnului s-a coborât, sub forma unei stele; şi astronomii, magii din India, când, au văzut acea stea şi au urmărit-o sute de mile. Şi a trecut peste fiecare observator, pentru că ei calculau timpul după stele. Şi nimeni nu a văzut acea Stea în afară de magi. Oh, vai! Nu vă încântă asta?

E-14 Atunci, vedeţi, Dumnezeu nu se ocupă de organizaţii. El nu se ocupă de grupuri de oameni. El se ocupă de indivizi. El se descoperă indivizilor. Şi acum-acum să spun asta, nu asta... Dumnezeu îmi cunoaşte inima. Şi nu să spun asta cu scop personal, laudă personală; acum, doar pentru a fi acolo. Dar, ştiaţi că acelaşi Dumnezeu, acelaşi Isus, este cu noi în această dimineaţă? Ştiţi, că fiecare dintre voi are o mică mărturie personală despre asta chiar acum, că El este aici? Şi este... El a făcut ceva pentru noi în această zi, ceea ce nu a făcut în celelalte zile; El a fost fotografiat în această zi. O avem atârnată chiar acolo. Vedeţi? Stâlpul de Foc, acelaşi Domn Isus.

E-15 Priviţi cum lucrează El acum. Dacă El este acelaşi Domn Isus, El va face aceleaşi lucruri, căci Biblia a spus, "El este acelaşi ieri, azi şi în veci."

E-16 Acum, înainte ca Pavel să anunţe ceva, fie că era corect sau greşit, mai întâi a coborât în Egipt şi a petrecut trei ani, ca să afle dacă era scriptural sau nu. Aţi ştiut vreodată acest lucru? După convertirea lui Pavel, el a plecat în Egipt timp de trei ani. Acolo a locuit şi acolo este unde a învăţat această mare înţelepciune.

E-17 Acum, nu ca să fac vreo comparaţie, ci doar vă prezint modul în care Duhul Sfânt rămâne acelaşi. Acum" biserica mea de aici îşi aminteşte, cu ani în urmă, când acest Înger apărea şi arăta lucruri. Eram puţin sceptic în privinţa Lui. Cu toţii ştiţi asta, voi, cei bătrâni. Dacă... Dacă este aşa, ridicaţi mâna, când aţi auzit. Da. Uitaţi-vă, uitaţi-vă la biserică, încă, de la bătrâni. Vedeţi? Eram sceptic, pentru că predicatorii îmi spuneau că era de la diavolul. Şi am cam crezut, dar am aşteptat. N-am vrut să spun nimic despre lucrul acesta.

E-18 Dar, oh, binecuvântat fie Numele Domnului! Într-o noapte, acolo, El a coborât, un Înger, şi a dezvăluit Asta în Scripturi, că era El. Şi când am văzut Asta în Scripturi, atunci să răsun în toată lumea cu Acesta, Mesajul.

E-19 De acolo a mers Oral Roberts, A. A. Allen, Tammy Osborn, Tammy Hicks şi mulţi alţii. Vedeţi? Este un Mesaj pentru oameni.

E-20 Şi Isus este acelaşi ieri, azi şi în veci. Este scriptural, El este acelaşi. El acţionează la fel. El este acelaşi. Şi El lucrează la fel. El se manifestă în acelaşi fel. Şi El este aici, în această dimineaţă, la fel. Acum s-ar putea să-L vedem; s-ar putea să nu-L vedem. Orice ar fi, avem o mărturie chiar acum că El este aici.

E-21 Acum, aflăm că, Pavel, în urma acestei experienţe, şi scriind aceste scrisori, cele mai multe dintre ele, din închisoare, el a confruntat Vechiul şi Noul Testament. Acum, amintiţi-vă, ultimul scriitor al acestei Biblii, prin insuflare, Dumnezeu a coborât şi i-a spus, "Dacă cineva va adăuga ceva la Ea sau va lua ceva din Ea, acelaşi lucru va fi scos din partea Cărţii Vieţii, pentru el." Aşa că noi nu am îndrăzni să adăugăm un singur lucru la Ea. Oh, trebuie să rămână aşa cum este, nu trebuie să i se adauge nimic. Şi noi trebuie să ne luptăm pentru tot ceea ce este în Ea. Nu vreau mai mult şi nu vreau mai puţin. Vreau doar ceea ce spune Aceasta.

E-22 Acum, această Carte a Evreilor, motivul pentru care am ales¬o; un singur scop, un singur lucru; această scrisoare, "Dragă frate Branham," şi aşa mai departe. Şi, eu-eu, noi vrem să rămânem cu Cuvântul.

E-23 Acum, primul capitol, a fost exaltarea lui Isus, deci El este cel principal. Şi Pavel ne-a spus, seara trecută, că El era în marele început. Şi am aflat că El nu era nimeni altul decât "Melhisedec, Împăratul Salemului," cel Mare din capitolul 7.

E-24 Şi acum, în această dimineaţă, ne apropiem de El dintr-o altă-altă perspectivă, din capitolul 2. Acum, după ce Pavel ne¬a dat acest Mesaj mare, minunat, de exaltare a lui Isus, "Şi i-a făcut chiar şi pe îngeri să I se închine." Şi mă gândesc, aici, ca şi pământul, cât este de vechi: "Şi-l va face sul ca pe o manta, dar ei vor pieri, dar Tu rămâi."

E-25 Şi acolo în capitolul 2, sau, în versetul 2, cred că este, "El ne¬a vorbit în zilele acestea prin Fiul Său." Şi, urmăriţi, "În diferite vremuri şi în multe chipuri a vorbit prin profeţi." Am parcurs şi am aflat ce erau profeţii şi cum şi-a adus Dumnezeu Mesajul prin profeţi. "Dar în această ultimă zi a vorbit prin Fiul Său, Isus, prin Duhul Sfânt. A vorbit prin profeţi, atunci." Apoi ne-am întors şi am aflat că toţi acei profeţi aveau Duhul lui Cristos în ei.

E-26 Ne-am întors la Iosif şi am aflat că el l-a tipizat perfect pe Cristos. Ne-am întors la Moise şi am aflat că el l-a tipizat perfect pe Cristos. Apoi am coborât chiar până la David. Şi când David a fost respins în Ierusalim, fără să ştie de ce, dar s-a urcat pe deal şi s-a uitat înapoi, pe Muntele Măslinilor, şi a plâns asupra Ierusalimului pentru că a fost respins. La opt sute de ani de atunci, Fiul lui David a fost respins ca Împărat, în Ierusalim, şi s-a aşezat pe acelaşi deal şi a plâns. Oh, Duhul lui Cristos, care se ocupă de indivizi!

E-27 Acum, Pavel începe, să spună:
De aceea cu atât mai mult trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ...

E-28 Capitolul 2, acum, începem.
De aceea cu atât mai mult trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca nu cumva... să le lăsăm vreodată să ne scape.

E-29 Oh, fie ca Dumnezeu să facă asta clar înţeles în această dimineaţă în acest tabernacol. Mă rog ca Duhul Sfânt să imprime acest lucru adânc în inimile voastre. "Trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit." Ce fel de oameni ar trebui să fim, când Îl vedem pe marele Iehova coborând şi făcând lucrurile pe care le face, şi le vedem comparate, Scriptură cu Scriptură, că sunt Adevărul? Şi stăm uneori ca nişte noduri pe un buştean, şi suntem atât de nepăsători. Ar trebui să fim ocupaţi, în fiecare minut, încercând să aducem oamenii la Cristos. Ar trebui să fim pietre vii. Niciodată nu ar trebui să fim leneşi, aşa cum suntem noi. Mergem la biserică şi Îl vedem pe Domnul Isus făcând ceva, sau-sau binecuvântându-ne în aşa fel, şi apoi ne-ne întoarcem afară şi spunem, "Frumoasă adunare."

E-30 Acum, predicarea Cuvântului, ne bucurăm, dar nu este lucrul principal. Nu este. Nu ar trebui să ne închinăm Domnului doar după ce terminăm de predicat Cuvântul, aşa cum facem de obicei, doar să ne închinăm Lui. Este minunat. Dar ar trebui să ne închinăm Lui în fiecare oră din viaţa noastră. Când suntem la lucru, ar trebui să ne închinăm Lui. De fiecare dată când se prezintă ocazia, închinaţi-vă Domnului mărturisind despre El.
Dacă vedeţi, unele dintre voi, doamne, vedeţi o femeie care greşeşte, închinaţi-vă Domnului luând-o şi spunându-i, "Soră, există o viaţă mai bună decât aceasta."

E-31 Voi, bărbaţii, la locul de muncă, când auziţi un om folosind Numele Domnului în deşert, prindeţi ocazia să vă trageţi de-o parte, şi luaţi-l de mână şi spuneţi-i, "Tu, există o viaţă mai bună decât aceasta. Nu ar trebui să foloseşti acele cuvinte." Şi spuneţi¬i într-un mod blând şi fin. Toate aceste lucruri sunt o închinare.
Şi când vedem pe cineva bolnav, iar doctorul spune că nu se mai poate face nimic, ar trebui să ne închinăm Domnului spunându-le, "Există un Dumnezeu în ceruri care răspunde la rugăciune."

E-32 Şi apoi, când vedem că aceste lucruri au loc, pe care le vedem că au loc şi se fac, nu ar trebui să lăsăm niciodată ca aceste lucruri să ne scape. Pur şi simplu le lăsăm să ne scape printre degete. Iată care este problema cu marea biserică penticostală de astăzi. Au lăsat să le scape printre degete chiar crema cremelor, atunci când o aveau în mână. Dar, uite ce au făcut, au făcut ca restul bisericilor. "Au alergat în câştiguri... pe calea lui Core, şi au pierit; şi pe calea lui Cain, şi au pierit într-o răscoală ca a lui Core."

E-33 S-au organizat. În loc să aibă o frăţie în care să fim cu toţii una, ei s-au organizat. Au făcut mici organizaţii şi mici isme, şi au răsărit de acolo şi pur şi simplu au rupt frăţia. Şi dacă nu vegheaţi, baptiştii şi prezbiterienii o vor prelua, pentru că, "Dumnezeu poate ca din pietrele acestea să ridice copii lui Abraham." Şi noi am-noi am lăsat să ne scape din mâini, fiind dezuniţi.

E-34 Cum au pierdut indienii această ţară în faţa omului alb? Este pentru că au fost dezuniţi. Dacă ar fi făcut un front mare... Dar ei se luptau unii cu alţii. Ei şi-ar fi păstrat pământurile dacă s¬ar fi unit cu toţii.

E-35 Cum o vom pierde noi? Pentru că suntem dezuniţi. Cum pierdem experienţa noastră cu Dumnezeu, este pentru că ne dezunim. Noi înfiinţăm una, şi o numim pe aceasta Metodistă, şi pe aceasta Baptistă, şi pe aceasta Adunările, şi pe aceasta Unitarieni, şi pe aceasta ceva-altfel, şi Biserica lui Dumnezeu, şi Nazarineană, Pelerinii Sfinţenişti. Noi dezunim Trupul lui Cristos. Niciodată nu ar trebui să fim divizaţi. Poate că avem idei diferite, dar să fim fraţi inimă la inimă. Dumnezeu vrea să fim aşa. El a murit pentru întreaga Biserică a lui Dumnezeu. Şi noi nu vrem să fim dezuni ţi.
Acum ar trebui să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit... ca nu cumva să le lăsăm să ne scape.
Căci dacă cuvântul rostit prin îngeri s-a dovedit nezguduit, ...

E-36 Aţi auzit? "Dacă cuvântul rostit de îngeri..." Acum, înger este "mesagerul." Cuvântul înger înseamnă "un mesager." Şi tocmai am trecut prin, în prima carte de aici, "Dumnezeu, în diferite vremuri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor prin profeţi." Aceştia erau mesagerii lui Dumnezeu. Şi ei erau, dacă erau mesagerii lui Dumnezeu, erau îngerii lui Dumnezeu. Un mesager este un înger; sau un înger este un mesager, mai degrabă.

E-37 Un mesager! Tu eşti un mesager, în această dimineaţă. Eşti... Eşti un mesager de veşti bune sau un mesager de veşti rele. Oh, nu este frumos să ştim că suntem ambasadori, că suntem îngeri, mesagerii învierii? Şi suntem mesagerii lui Dumnezeu pentru lumea păcătoasă, că Cristos trăieşte. În inimile noastre, El trăieşte. În duhurile noastre, El trăieşte. Şi El ne aduce din viaţa josnică şi desfrânată a păcatului şi ne înalţă, şi ne dă un "aleluia" în sufletul nostru şi ne face făpturi noi. Suntem mesageri, îngeri ai Legământului. Ce minunat!

E-38 Şi acum, în Vechiul Testament, "Dacă-dacă Cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit," în acest fel trebuia să fie corect. În Vechiul Testament, înainte ca un cuvânt al unui proroc să se poată manifesta, trebuia să fie examinat şi dovedit. Nu îl luau uşor, aşa cum facem noi astăzi.

E-39 Se duc şi au orice fel de senzaţie, sau orice altceva, "Oh, slavă lui Dumnezeu, asta e!" Vă înşelaţi.
Biblia a spus că, "În zilele din urmă, diavolul va imita creştinismul, atât de aproape, încât îi va înşela chiar şi pe cei aleşi, dacă va fi cu putinţă." Aşa este. Aşadar, trebuie să-1 testăm.

E-40 Şi cum testau în zilele lor? Cu Urim Tumim-ul. Pieptarul lui Aaron, care avea acele pietre în el: smaragd, iaspis, diamant, rubin, safir. Toate acele pietre, care reprezintă naşterea acestor doisprezece patriarhi, se aflau în pieptarul lui Aaron. Şi când un proroc prorocea, iar acea Lumină sacră sclipea peste el, Dumnezeu spunea, "Acesta este Adevărul." Dar, oricât de real părea, dacă nu sclipea pe acela, nu era Adevărul. Aşadar, acel Urim Tumim însoţea acea preoţie.

E-41 Dar această Biblie este Urim Tumim-ul lui Dumnezeu astăzi. Şi când un proroc proroceşte, trebuie să sclipească în mod absolut cu Biblia. Apoi, Dumnezeu spune, atunci El se pogoară şi o dovedeşte.

E-42 Oh, cum pot să-L slăvesc pe Dumnezeu astăzi! Mă gândesc la o altă duminică dimineaţa, cam ca asta, când plecam de la tabernacol. Şi voi, oameni buni, plângeaţi şi îmi cereaţi să nu plec. Dar, când, am predicat despre David şi Goliat, şi despre cum veţi înfrunta acea lume rece şi indiferentă care spune că zilele miracolelor au trecut.

E-43 Am spus, "Există un singur uriaş mare şi, de îndată ce îl vom putea ucide, ceilalţi vor prinde curaj." Şi Domnul a acordat asta. Şi apoi a fost un Oral Roberts şi un Jaggers, şi aşa mai departe, am scos Sabia, şi am luptat cu duşmanul şi l-am scos din ţară, le-am închis gura. Ei nu pot spune că nu se întâmplă miracole, pentru că iată-le. Sigur. Cuvântul lui Dumnezeu este Etern. A sclipit pe Urim. A sclipit pe Cuvânt, acesta este Urim Tumim-ul Său. Şi când a sclipit pe Acela, a fost sigur.
Şi pentru oricine are nevoie, dacă eşti un păcătos, vrei să ştii cum să fii mântuit, "crede în Domnul Isus Cristos."

E-44 Astăzi, avem atât de multe lucruri pe care trebuie să le faceţi. "Trebuie să întoarceţi pagini noi. Trebuie făcut aceasta şi făcut aceea, ca să fiţi mântuiţi."
Mă gândesc la temnicerul din Filipi, când acest temnicer l-a întrebat pe Pavel, "Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?"
Dacă am fi fost eu sau tu, i-am fi spus lucrurile pe care nu ar fi trebuit să le facă. "Ar trebui să te laşi de băutură. Ar trebui să renunţi la jocurile de noroc. Ar trebui să renunţi la aceasta. Ar trebui să renunţi la aceea."
Pavel nu i-a spus niciodată asta. I-a spus doar lucrurile pe care ar trebui să le facă. "Crede în Domnul Isus Cristos şi vei fi mântuit."

E-45 Acum, "Cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel care M¬a trimis are Viaţa veşnică." Acesta este Urimul Tumim-ul care sclipeşte, Sfântul Ioan 5:24. "Eu sunt Domnul care vindecă toate bolile tale." Iacov 5:14, "Să-i cheme pe presbiteri, să-i ungă cu untdelemn, rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav." Urim-ul sclipeşte. Vedeţi? Acela-i Cuvântul Etern al lui Dumnezeu.

E-46 Nu-mi pasă cât de mulţi atei, necredincioşi, agnostici, sceptici se ridică. Dumnezeu va sta alături de Cuvântul Său. El a făgăduit că o va face.

E-47 "Şi trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca nu cumva să le lăsăm să ne scape. Căci dacă cuvântul vestit de îngeri (profeţii) s-a dovedit nezguduit..." S-au dovedit? Am putea sta o săptămână pe această temă.

E-48 S-a dovedit nezguduit când a vorbit Moise? Cu siguranţă a fost.
Dar Ilie, când a stat acolo pe vârful muntelui? Domnul i¬a spus, "Urcă-te acolo, Ilie. Voi sta acolo cu tine; vreau puţină părtăşie." Lui Dumnezeu îi place să aibă părtăşie cu poporul Său. Dar noi nu stăm pe loc suficient de mult timp ca El să aibă părtăşie cu noi. Suntem atât de ocupaţi să sărim de colo-colo, din loc în loc, şi câte şi mai câte. "Stai pe loc, Ilie." El a vrut trei ani şi şase luni de părtăşie. Noi nu-I putem oferi trei minute, cu greu. Trei ani şi şase luni de părtăşie constantă. Oh, îmi place asta! A spus, "Nu-ţi face griji în privinţa gătitului; vom avea asta deja pregătită. Corbii te vor hrăni. Şi totul va fi bine. Vreau doar puţină părtăşie." Acest profet bătrân, Ilie, stătea acolo pe vârful muntelui, în timp ce era în părtăşie cu Dumnezeu, ei bine, căpitanul a spus, "Cred că voi urca şi îl voi lua." Acum, să nu încercaţi niciodată să întrerupeţi această părtăşie.

E-49 Deci, căpitanul a urcat, cu marea lui armată de oameni, de cincizeci. Şi a spus, "Eu-eu-eu am venit să te iau, Ilie."

E-50 Şi Ilie s-a ridicat în picioare. Atenţie, iată-l pe profetul Domnului! El a zis, "Dacă sunt rob al Domnului, să vină foc din cer şi să vă mistuie." Şi s-a pogorât focul. Căpitanul a spus...

E-51 "Oh, ştiţi ce?" Adică împăratul, a spus, "Probabil că a fost un-un fulger, un trăsnet care a trecut pe deasupra şi i-a lovit. O să mai trimit încă cincizeci."

E-52 Ilie s-a ridicat în picioare, unul dintre îngeri, cuvântul lui este dovedit nezguduit. El trebuia să fie o dreaptă răsplătire pentru tot ce s-a greşit. El a spus, "Dacă sunt rob al Domnului, să vină focul." Şi al doilea rând de cinzeci au ars. În regulă. Fiecare răsplată!
Căci dacă Cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit şi dacă orice abatere şi orice neascultare şi¬a primit o dreaptă răsplătire...

E-53 Acum, iată lucrul cel mare, următorul verset.
Cum vom scăpa noi, ...

E-54 "Cum vom scăpa noi?" Dacă glasul lui Ilie a adus distrugere, pentru că el era un înger al Domnului, cum vom scăpa noi când vorbeşte Glasul lui Cristos? Sau, cum putem da greş când se face rugăciune pentru voi, dacă este Glasul lui Cristos? Dacă Cristos a rânduit ca Biserica Sa să se roage pentru cei bolnavi, iar Biserica face ceea ce El spune El... pentru ei să se facă, atunci cum poate da greş vreodată? Nu poate. Tu poţi da greş, dar Acesta nu poate da greş. Şi atâta timp cât Îl păstraţi, vă va duce până la capăt.

E-55 Dacă eşuezi, eşuezi de unul singur. Tu doar te îndepărtezi de Cuvânt. Dar atâta timp cât rămâi cu Cuvântul, Acesta nu poate da greş. Căci dacă cuvântul profeţilor a făcut aşa şi aşa, cu cât mai mult va fi Cuvântul lui Cristos?
Cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare; care, după ce a fost vestită întâi de Domnul şi care ne-a fost adeverită de cei ce L-au auzit;

E-56 Gândiţi-vă, vestită de Domnul. De câte ori am putea să ne întoarcem înapoi? Unde am putea să ne oprim, chiar aici, pentru o oră? Când a venit Isus, El este acelaşi ieri, azi şi în veci.

E-57 Acum, amintiţi-vă, mai întâi a început să fie vestită de Isus Însuşi, şi apoi a fost adeverită de cei care L-au auzit. Acum, ascultaţi-L pe El.

E-58 Când a venit pe pământ, El nu a pretins că este un vindecător. A spus, ,,Nu Eu sunt cel care face lucrările; ci Tatăl Meu care locuieşte în Mine. El face lucrările. Fiul nu poate face nimic de la Sine, decât ce vede pe Tatăl făcând," Sfântul Ioan 5:19.

E-59 Observaţi când Filip a venit la El. Natanael... După convertirea lui Filip, s-a dus şi l-a luat pe Natanael. A zis, "Vino să vezi pe Cine am găsit: Isus din Nazaret, Fiul lui Iosif."

E-60 Şi a zis, "Ar putea ieşi ceva bun din Nazaret?"

E-61 A zis, "Vino şi vezi." Acesta este modul să fii convins: încearcă-L. Vino şi vezi. Oh, este cel mai bun lucru pe care l-am auzit vreodată. Vino şi află singur. Nu staţi afară şi să criticaţi pe margine, ci, "Cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun." Vino şi vezi.

E-62 De-a lungul drumului mergeau, vorbind. Când a ajuns în prezenţa Domnului Isus, El a spus, "Iată un israelit în care nu este vicleşug."

E-63 I-a jupuit toată pielea de pe el, aproape. S-a uitat în jur şi a spus, "Ei bine, Rabbi, când m-ai cunoscut? Nu m-ai văzut niciodată. De unde mă cunoşti?" Filip a spus...

E-64 "Mai înainte, când te-a chemat..." A spus, "Mai înainte ca să te cheme Filip, ieri, când erai sub smochin, te-am văzut." Amin.

E-65 El a spus, "Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Tu eşti Împăratul lui Israel."

E-66 O femeie a intrat în Prezenţa Lui şi El a spus, "Du-te de cheamă pe soţul tău."
Ea spus, "Nu am niciun soţ."

E-67 A spus, "Aşa este. Ai avut cinci, şi acela cu care trăieşti acum nu este al tău. Ai spus adevărul." Gândiţi-vă la asta.

E-68 Ea a spus, "Domnule, văd că eşti un Profet. Căci, ştim că atunci când va veni Mesia, El ne va spune toate lucrurile."

E-69 El a spus, "Eu sunt Acela, care vorbesc cu tine."

E-70 Şi ea a alergat şi a spus oamenilor din cetate, ,,Veniţi de vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Mesia?" A fost vestită de Domnul.

E-71 Ce s-a întâmplat? Isus a spus, înainte de a pleca, "Lucrurile pe care le fac Eu, le veţi face şi voi." Aşa este? "Lucrurile pe care le fac Eu, le veţi face şi voi, chiar mai mult decât atât, pentru că Eu Mă duc la Tatăl." Oh, îi pot vedea cum mergeau, peste tot. Marcu 16, "Au plecat pretutindeni, propovăduind; Domnul lucra împreună cu ei şi întărea Cuvântul."
Şi aici, Pavel, exprimă acelaşi lucru. El a spus că Evanghelia a început să fie propovăduită de Isus şi ne-a fost adeverită de cei care L-au auzit. Aceasta este Piatra de Temelie. O, binecuvântat fie Numele Domnului! Aceasta este Piatra de Temelie.

E-72 Şi când te gândeşti că au trecut două mii de ani. Au apărut atei, şi necredincioşi, şi sceptici, şi agnostici. Dar, astăzi, acelaşi Isus adevereşte Cuvântul Său în acelaşi mod prin cei care Îl ascultă. "A-L asculta," nu înseamnă doar a asculta o predică. Adică, să-L ascultaţi pe El. Da.

E-73 Cum vom scăpa noi? Unde este scăparea noastră? Oh, spuneţi, ,,Binecuvântat să fie Dumnezeu, eu aparţin bisericii metodiste. Eu sunt presbiterian. Sunt penticostal." Asta nu are nimic de a face cu Aceasta. Şi voi vă puneţi pe o linie laterală şi vreţi să o numiţi „spiritism, sau vreo telepatie mentală, sau vreun diavol," sau ceva de genul acesta. Să le fie ruşine!

E-74 "Dacă fiecare cuvânt s-a dovedit nezguduit prin îngeri..." Isus a spus, "Nu mai este... Peste puţină vreme şi lumea nu Mă va mai vedea. Totuşi, voi Mă veţi vedea, pentru că voi fi cu voi, chiar în voi, până la sfârşitul veacului." Şi când Îl vedem pogorându-se, ca să continue să adeverească Cuvântul Său, cum vom scăpa dacă noi susţinem vreo biserică, sau vreo organizaţie, sau vreo denominaţiune sau vreo mică teorie de¬a noastră? Mai bine vă eliberaţi. "Căci orice păcat şi-a primit o dreaptă răsplătire prin îngeri, cu atât mai mult atunci când Fiul lui Dumnezeu vorbeşte din ceruri, ca să îşi facă de cunoscut Cuvântul Său! Cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare?" O, Doamne! "Dumnezeu, de asemenea..."
Versetul al 4-lea:
Dumnezeu, de asemenea, le întărea mărturia...

E-75 Observaţi asta. Domnul întărea mărturia. Oh, sunt atât de fericit pentru asta! Domnul întărea mărturia.

E-76 Priviţi. Când Ilie stătea pe deal şi a spus, "Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să se pogoare foc din cer şi să vă mistuie." Dumnezeu a depus mărturie că el era un om al lui Dumnezeu.
Dumnezeu întotdeauna dă mărturie. Viaţa ta va da mărturie.
Nu ştiu care este mărturia ta, dar viaţa ta vorbeşte atât de tare, încât glasul tău nu poate fi auzit. Dar, a voastră-viaţa voastră, viaţa voastră de zi cu zi va mărturisi ce sunteţi. Dumnezeu poartă mărturie. Da. Duhul Sfânt este un sigiliu, iar un sigiliu prinde ambele feţe ale hârtiei. Ei vă văd stând aici şi vă văd când plecaţi. Nu numai în biserică, ci şi la locul de muncă de fiecare zi. Sunteţi pecetluiţi pe ambele părţi, pe dinăuntru şi pe dinafară. Prin bucuria pe care o aveţi şi prin viaţa pe care o trăiţi, sunteţi pecetluiţi, înăuntru şi afară, că voi ştiţi că sunteţi mântuiţi şi lumea ştie că sunteţi mântuiţi, prin viaţa pe care o trăiţi, căci Dumnezeu dă mărturie. Binecuvântat să fie Sfântul Său Nume! Vai, mă simt religios!

E-77 Gândiţi-vă la asta, fraţilor, acolo. Oh! "Oile Mele ascultă Glasul Meu, iar pe un străin nu-l vor urma." Oh, cum sunt numele noastre în palmele mâinilor Lui! Este înaintea Lui, zi şi noapte. Cuvântul Său este mereu înaintea Lui, făgăduinţa Sa. Nu poate să o uite. Şi El vă iubeşte.

E-78 Acum, El va da mărturie despre ai Săi. Nu deschideţi gura şi nu spuneţi nici un cuvânt, lumea va şti că vi s-a întâmplat ceva.
... întăreşte mărturia, atât cu semne şi minuni, cât şi cu felurite miracole, şi cu darurile Duhului Sfânt, după voia Sa?

E-79 Să luăm acum doar o singură Scriptură înainte să încheiem; în ziua Cincizecimii, când au primit Duhul Sfânt. Cam patru zile mai târziu, Petru a trecut pe la poarta numită Frumoasa; el şi Ioan. Au spus, "Uită-te la noi," la un om. Şi el a zis, "Argint şi aur n-am, dar ce am îţi dau. În Numele lui Isus Cristos din Nazaret, scoală-te şi umblă." Şi omul s-a uitat în sus şi nu a întrebat nimic despre asta. Pur şi simplu s-a ridicat şi a mers. Erau oameni necărturari şi de rând. Dar Biblia a zis, "Trebuiau să ia aminte la ei, pentru că au priceput că au fost cu Isus."

E-80 Frate, când lumea ştie că ai fost cu Isus, când poţi trăi o viaţă atât de necontaminată în această lume prezentă şi în acest întuneric, încât lumea ştie şi poate vedea că ai fost cu Isus; când o prostituată vulgară şi dură de pe stradă poate deveni o doamnă, spălată în Sângele Mielului; Dumnezeu dă mărturie că El trăieşte.

E-81 Luaţi un beţivan, care este atât de josnic încât şi-ar înşela soţia, încât şi-ar maltrata copiii, şi ar lua mâncarea de pe masă, ca să o cheltuiască cu o prostituată. Lăsaţi-l să se întâlnească o dată cu Isus, îl veţi vedea întorcându-se, ca şi Legiunea, care era în toate minţile şi îmbrăcat, la copiii lui, la soţia lui şi la cei dragi ai lui. Cu siguranţă.

E-82 Cu ceva timp în urmă, acum vreo patruzeci de ani, când religiile lumii s-au întâlnit, şi diverse persoane s-au ridicat şi au vorbit. Şi mahomedanii au vorbit pentru religia mahomedană. Jainii au vorbit pentru jaini; budiştii pentru Buddha. Şi când micul doctor, am uitat care era numele lui de familie, chiar în acest moment, Îi ştiam numele, dar l-am uitat, el a vorbit pentru a reprezenta Creştinismul, şi a spus povestea Doamnei Maccabee din Oklahoma, în America.
Era atât de nesuferită şi de josnică, încât chiar şi atunci când s-au dus să o omoare, nici măcar nu au vrut să pună mâna pe ea, atât de vulgară şi de josnică era. Au arestat-o sub acuzaţia: fuma un trabuc; conducea o diligenţă; şi a încălcat legile, înregistrările din Oklahoma, când a trecut pe stradă, conducând o trăsură trasă de patru cai. Şi era atât de josnică şi atât de murdară, încât societatea nici măcar nu se putea apropia de locul în care se afla; atât de mult, încât atunci când executorii voiau să o execute, nu au vrut să o spânzure. Doar au turnat smoală şi pene pe ea, ca să o omoare.
Şi când acest mic predicator a povestit povestea ei, în aşa fel, încât i-a făcut pe oameni să stea cu sufletul la gură, ascultând ce va urma. Când a ajuns la asta: foarte vulgară, murdară, josnică, încât legile nici n-ar fi vrut să aibă de-a face cu ea, atât de josnică era. Însuşi diavolul iadului ar respinge o astfel de persoană, aproape, după cum a povestit el. Apoi a spus, "Domnilor din religiile lumii, are religia voastră ceva care ar putea să-i cureţe mâinile doamnei Maccabee?"

E-83 Toţi au rămas nemişcaţi. Apoi el a bătut din palme şi a sărit în aer. A spus, "Slavă Domnului! Sângele lui Isus Cristos nu numai că îi va curăţa mâinile, dar îi va curăţa şi inima şi o va face Mireasa Lui." Vă spun:
Har uimitor! ce dulce-i sunetul,
Care a mântuit un nenorocit ca mine!
Eram pierdut, dar acum am fost găsit,
Eram orb, dar acum văd.
Harul este cel care mi-a învăţat inima să se teamă,
El era harul care mi-a alinat temerile;
Cât de preţios a arătat acest har
În clipa în care am crezut prima dată!

E-84 Cu siguranţă. "Cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de aşa ceva?" Dacă neglijaţi să mâncaţi, veţi muri. Dacă neglijaţi să viraţi într-o curbă veţi face un accident. Dacă neglijaţi să mulgeţi vaca, va seca. Dacă vă neglijaţi dinţii, va trebui să vi-i scoateţi pe toţi. Cu siguranţă. Plătiţi pentru neglijenţa voastră.

E-85 O, Tabernacolul Branham şi voi, vizitatorilor, daţi-mi voie să vă spun ceva acum. Dacă neglijaţi să mărturisiţi despre slava lui Dumnezeu, dacă neglijaţi să Îi daţi lui Dumnezeu lauda şi slava, vă veţi trezi reci, formali şi decăzuţi, într-una din aceste zile. Daţi-i laudă lui Dumnezeu. "Cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare?"

E-86 Se face târziu. Din întâmplare l-am văzut pe fratele Thom, care a intrat acolo în spate. Vom încheia şi vom continua în seara aceasta, cu voia Domnului.
Haideţi să ne rugăm doar un moment.

E-87 Tatăl nostru ceresc, Ţie să-Ţi fie binecuvântări, şi laude, şi onoare, şi slavă, şi înţelepciune, şi tărie şi putere, în vecii vecilor. Oh, acelui Miel care s-a aşezat pe Tron, stăpânirile şi împărăţiile şi totul a fost dat în mâna Lui. Când a înviat din morţi, pentru justificarea noastră, El a strigat lumii, "Toată puterea din cer şi de pe pământ este dată în mâna Mea. Duceţi-vă, aşadar, în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia."
O, dragă Mielule muribund, Sângele Tău cel preţios
Nu-şi va pierde niciodată puterea,
Până când toată Biserica răscumpărată a lui Dumnezeu
Va fi mântuită, să nu mai păcătuiască.

E-88 Ajută-ne, ca slujitori, să vedem că cerem atât de mult; cum trebuie să avem o biserică, trebuie să avem asta, trebuie să avem totul.

E-89 Femeile noastre, înainte de a merge la biserică, se numesc încă creştine, vor trebui să aibă un anumit fel de îmbrăcăminte, sau trebuie să fie îmbrăcate atât de modern.
Şi predicatorii vor trebui să aibă atât de mulţi bani înainte de a veni, şi totul trebuie să fie aşa şi aşa.

E-90 O, Cristoase, când citesc aici, cum "ei rătăceau, în piei de oi şi piei de capră, trăiau prin crăpăturile pământului şi în peşteri, au rătăcit, sub persecuţie cruntă, şi, totuşi, au dobândit Credinţa," prin slujba îngerilor, cum vom scăpa noi, când Domnul Isus ne-a dat case frumoase, şi maşini, şi haine, şi mâncare, şi noi murmurăm, stăm degeaba, suntem leneşi, nu încercăm niciodată să ieşim şi să facem ceva în acest sens, cum vom scăpa noi, Doamne?

E-91 Oh, mă rog ca Tu să aprinzi convingerea de modă veche în fiecare inimă, în această dimineaţă, Doamne, ca oamenii să se trezească şi să se apuce de treabă. Să lucrăm câte ziuă, pentru că soarele coboară repede. Şi civilizaţia se duce, şi nu va mai fi timp. Se va contopi în Eternitate.

E-92 O, Doamne, îngăduie astăzi să mergem cu o viziune proaspătă, cu înţelepciune, cu înţelegere, să ştim cum să ne apropiem de păcătoşi şi să-i aducem la Cristos. Ascultă rugăciunea robului Tău, Doamne.

E-93 Întreb, dacă este cineva aici, care nu Îl cunoaşte pe Cristos ca Mântuitor al lor, vrei să ridici mâna şi să spui, "Aminteşte¬-mă, frate Branham"? Vrei să ridici mâna şi să spui, "Aminteşte¬-mă. Vreau să fiu un creştin. Nu vreau să mai neglijez acest lucru"? Dumnezeu să te binecuvânteze, acolo în spate, domnule. Altcineva? Spune, "Vreau să-mi ridic mâna, frate Branham. Şi vreau să-L accept pe Cristos, ca Mântuitorul meu, am neglijat, tot timpul. Oh, merg la biserică, sigur, aparţin bisericii."