E-1 Bună dimineaţa, prieteni. Este un privilegiu să ne aflăm aici în această dimineaţă în slujba Domnului. Şi sperăm şi avem încredere că vom avea parte de un timp minunat.

E-2 Tocmai am fost în spate în... ceea ce numim biroul diaconilor, unde se află acum înregistratoarele, şi tocmai vorbeam cu o tânără şi cu mama ei acolo, de sus din Joliet, Illinois. Şi mă gândeam la ce rod al harului lui Dumnezeu este acea fată. Majoritatea dintre noi de aici o cunoaştem. Este o¬o alcoolică, una dintre cele mai rele. Şi nu mi-a fost niciodată clară povestea până în această dimineaţă, cum că atunci când a coborât de pe platformă. Domnul i-a dezvăluit tot ce era greşit şi ce avea să se întâmple. Şi ea a coborât de pe platformă, plângând şi bucurându-se pentru că Dumnezeu a salvat-o de la o-o moarte de beţivă. Şi ea... O doamnă s-a apropiat de ea şi a început să plângă, că fiica ei, cred că era, era dependentă de droguri. Şi ştiţi, prin harul lui Dumnezeu, fata aceea a fost chemată (cred că, a fost în seara următoare, Rosella, a fost chemată?), şi fata, a fost vindecată, de la droguri. Şi ea şi soţul ei predică Evanghelia. Şi-şi-şi să vezi o domnişoară drăguţă ca Rosella, şi chiar competentă! Şi acum ea, foarte respectabilă, are un... simte o chemare în inima ei. Dar, cunoscând Biblia despre femeile predicatoare, vedeţi, ea ştie că este altceva. Şi Dumnezeu o conduce în închisori şi alte lucruri, ca să dea mărturie.

E-3 Este pur şi simplu minunat să-să-să cunoşti, să cauţi voia lui Dumnezeu. Uneori avem un sentiment, dar vrem să ducem acel sentiment în anumite locuri; dacă nu veghezi, diavolul va lua acel sentiment şi îl va perverti în ceva. Dar atâta timp cât rămânem în Biblie, atunci suntem în regulă, vedeţi, ne mişcăm corect cu voia Domnului.

E-4 Şi astfel cred că-că Rosella se va întoarce în cele din urmă pe câmpurile de misiune undeva, pentru că America nu vrea Evanghelia.
Ştiţi asta. Am putea la fel de bine să recunoaştem asta, că, acest popor anglo-saxon este terminat. Asta e tot. Nu mai există nicio Evanghelie pe care America să o primească. Oh, mai primeşti câţiva rătăciţi, din când în când. Dar, cât despre Evanghelie, s-a terminat. Şi nici măcar nu poţi să le predici, nu poţi vorbi cu ei. Nu vor crede nimic. Vedeţi? Au doar ideile lor încăpăţânate, şi sunt hotărâţi.
Şi următoarele lucruri pentru această naţiune este judecata.
Ea o va avea, cu siguranţă. Poate fi printr-o criză economică. Poate fi printr-o bombă atomică. Poate fi printr-o mare molimă, o boală sau altceva, dar, ea este pregătită. Vine. Mii de mii vor cădea.

E-5 Am trecut, ieri, eu şi fratele Za bel, la... şi fratele Wood, venind de jos din Kentucky, unde am fost timp de trei zile, şi am trecut pe lângă un cartier de locuinţe. Fratele Zabel a spus, "Nu există..." Am uitat. "Aproape niciunul dintre acei oameni, în acel cartier, care să meargă măcar la vreo biserică."

E-6 Dacă i-ai întreba despre asta. "Ei bine, avem televizorul. Aşa ne găsim alinarea." Vedeţi? Aceasta este atitudinea americană. Vedeţi? "Avem televizor. Avem o mulţime de bani. Avem maşini frumoase, avem case frumoase. La ce ne serveşte Domnul? Nu avem nevoie de Asta." Aceasta este atitudinea.

E-7 Cam singura religie şi mântuire pe care o avem, şi iubire, este printre oamenii cu adevărat evlavioşi. Ştiţi, Biblia a spus că asta se va întâmpla. [Adunarea spune: "Amin." – Ed.] Aha. Voi, cititorii Bibliei, v-am auzit strigând "Amin," şi pe tine, predicatorul acolo în spate. Asta, aşa este. Dragostea va fi atât de departe, în zilele din urmă; singura dragoste care va rămâne, va fi între Aleşii poporului lui Dumnezeu. "Tatăl va fi împotriva mamei, şi mama împotriva tatălui, şi copiii împotriva părinţilor, şi diferiţi unii împotriva celorlalţi." Şi singura dragoste care va rămâne, va fi doar acei Aleşi, doar Aleşii. Cuvântul "Aleşi" acolo vine de la cuvântul "Ales," poporul ales al lui Dumnezeu.

E-8 Şi când Rosella îmi cita povestea în cameră, cu ceva timp în urmă, doar mă gândeam, că, în acea seară, a spus că s-a întâmplat ceva. Şi cum că, a spus, de-a lungul vieţii ei, când nu era altceva decât o alcoolică cu ochii holbaţi, nu au putut, nici Alcoolicii Anonimi, patru doctori au renunţat la ea, nu s-a mai putut face nimic, şi cum, chiar din acel moment, ceva a avut loc.

E-9 Acum nu mai este cea cu ochii holbaţi. Este o tânără frumoasă şi drăguţă de treizeci şi trei de ani, şi ar trece drept o femeie de vreo douăzeci şi doi; chiar cum Dumnezeu a făcut pentru ea ceea ce a făcut şi cum arată ea altfel. Şi, dar am spus, "Rosella, înainte de întemeierea lumii, Dumnezeu a rânduit acel moment." Da, domnule. Vedeţi? Exact. Şi când micuţul Billy Paul, în spate acolo unde se află, împărţea cartonaşe de rugăciune oamenilor în acea seară, cât de puţin ştia el cui îi dădea un cartonaş de rugăciune.
Nu este minunat, Rosella?
[Sora Rosella Griffith spune, "Frate Branham, mă întreb dacă biserica ar putea să se roage ca Dumnezeu să ne călăuzească, cât de puternic a fost El." – Ed.]
Amin. Domnul să te binecuvânteze, Rosella. Sunt sigur că vom face asta. Ea vrea ca biserica să se roage ca Dumnezeu să o călăuzească. Adică, să urmeze mâna Lui neschimbătoare. Oh, asta e atât de bine.

E-10 Am avut o propunere îngrozitoare care mi-a fost pusă înainte, în această dimineaţă. Este vorba despre un oarecare, un multi-multimilionar care vrea să producă aici, la Louisville, Kentucky, şi să-mi construiască un tabernacol de cinci milioane de dolari. Dar ceva din adâncul inimii mele mi-a spus, "Stai puţin, tu nu eşti păstor." Vedeţi? Deci, atunci, cinci milioane de dolari din banii care ar fi însuşiţi. Acum, să trebuiască să meargă la guvern, să plătească pentru whisky şi lucruri de genul acesta, dar vrea să-i investească într-un tabernacol pentru Domnul. Dar sper că se duc la vreun slujitor al lui Dumnezeu care va... şi o slujbă pentru Dumnezeu. Dar, sunt cinci milioane de dolari alocaţi acum. Gândiţi-vă la asta, ce tabernacol s-ar putea face.
Vezi cât de înflorit pare asta, Rosella? Dar este ceva aici jos care spune altceva. Vedeţi? Vedeţi? Ceva aici jos.

E-11 Venim în acest mic şi vechi tabernacol, voi străini. Ei bine, acesta ar putea fi un loc plin de farmec aici, la colţ, nu vă daţi seama de asta, că oamenii au vrut să construiască acest loc şi să-1 facă. Dar aşa ne place nouă. Vedeţi, aşa ne place nouă. Vechile scaune pe care stăteam acolo, erau vechile scaune originale din tabernacolul de aici, au trecut prin inundaţie şi au plutit la suprafaţă.

E-12 Biblia mea stătea deschisă aşa pe amvon. S-a lipit de tavan şi s-a întors jos cu un Cuvânt pe Aceasta, "Eu, Domnul, am plantat-o. O voi uda zi şi noapte, ca nu cumva cineva să o smulgă din mâna Mea." Cum am vâslit pe deasupra cu o barcă, aici. Şi a coborât drept înapoi, scaunele s-au mutat drept la locul lor. Tot ce trebuiau să facă era să îl cureţe şi să meargă mai departe. Vedeţi? Vedeţi? Aşa că este exact aşa cum ne place nouă, unde sunt oameni obişnuiţi, un loc obişnuit şi un Domn minunat. Amin.

E-13 Acum, astăzi, avem ceva, abia începem să trecem la smântână, ştiţi, după ce laptele este scos tot, şi doar smântâna. Şi amintiţi-vă, este nevoie de lapte pentru a produce smântâna, ştiţi. Smântâna este conţinutul laptelui.

E-14 Deci am fost în 1-ul, al 2-lea şi încheiem în al 3-lea, şi începem cu al 4-lea capitol din minunata Carte a Evreilor. Şi, oh, învăţăturile acestei Cărţi! Am putea să stăm cu Aceasta timp de, pe un singur verset, timp de trei luni, şi să arătăm că întreaga Biblie se leagă cu fiecare verset din Biblie. V-aţi gândit vreodată la asta? Nu există un singur verset pe care să poţi pune degetul, fără să, cu harul şi ajutorul Duhului Sfânt, să nu putem face legătura de la Geneza la Apocalipsa în cadrul Acestuia.

E-15 Nu există o altă piesă de literatură scrisă nicăieri care să poată face asta. Şi din punct de vedere matematic, şi geografic, în toate privinţele, nu există o carte în Biblie scrisă ca Biblia... Nu există o carte în lume, vreau să zic, scrisă ca Biblia. Nu există nimic. Numerele Bibliei sunt perfect în armonie; chiar şi capitolele, şi punctuaţia, şi totul, este perfect. Nu există o altă carte; nu ai putea citi un capitol din ea fără să se crucişeze înapoi. Şi nu există nici măcar o singură crucişare în întreaga Biblie. Şi a fost scrisă de mulţi, mulţi, mulţi oameni; şi la sute, şi sute, şi sute de ani distanţă, neştiind nici măcar o parte... Unul a scris¬o aici, şi unul a scris-O aici, şi unul a scris-O aici. Când a fost aşezată laolaltă, a alcătuit Biblia lui Dumnezeu. Şi nici una nu o contrazice pe cealaltă, şi, nu, nu matematică, geografie. Orice altceva din Biblie, totul, numeric, totul se potriveşte perfect împreună. Dacă aceea nu este insuflare, nu ştiu, ce veţi numi voi insuflare? Mă bucur atât de mult pentru binecuvântata Biblie veche.

E-16 Unii dintre ei au spus, "Eşti un Catolic? Protestant?"
Am spus, "Nici unul, nici altul. Eu cred în Biblie." Aşa este.
Cred în Biblie şi mă bucur că încă mai avem libertatea de a o predica în această naţiune. Oh, Este minunat.

E-17 Acum vom studia din Ea. Şi acum ne vom întoarce în Cartea Evreilor şi vom începe cu capitolul 3. Şi am rămas la versetul 15. Şi acum voi toţi...

E-18 Am văzut că cineva a observat, cu ceva timp în urmă, când mi-am luat ochelarii de citit. Nu că ochii mei nu ar fi buni, dar am trecut de patruzeci de ani. Pot să citesc, chiar aici, în mod normal, dar pot să citesc mai bine cu ochelarii. Şi mi-au făcut o pereche de ochelari de citit pe care vreau să-i folosesc, pentru că pot să citesc mai bine şi mai repede. Şi de asta mi i-am luat. Acum, în...

E-19 În primul rând, vrem să facem un mic istoric, pentru că s-ar putea să fie printre noi unii străini, care nu au luat prima parte a cărţii Evrei.

E-20 Eşti tu d-na Cox, aşezată chiar aici în capăt? Ei bine, cu siguranţă mă bucur să o văd. Chiar înainte de a începe, ca o mărturie a harului lui Dumnezeu. Aici era o femeie cu un cancer care îi devora faţa. Este mama surorii Wood. Şi eram în Michigan cu Gene şi Leo, şi cu ei, făceam înregistrări. Şi pe drumul spre casă, soţia m-a sunat, sau eu am sunat-o pe ea. Mi-a spus, "Mergi imediat la rugăciune pentru o d-nă Cox, mama d-nei Wood, pentru că un cancer îi devorează faţa." A intrat deja în partea laterală a ochiului şi a coborât până la os, netedă pe partea laterală a feţei şi doar se împrăştia. Un doctor i-a făcut una alta, doar l-a înrăutăţit şi l-a împrăştiat; i-a pus un fel de medicaţie.

E-21 Şi au adus-o de la Campbellsville, Kentucky, până la... sau, cred, Acton, Kentucky, până la-la Louisville, pentru tratament.

E-22 Şi astfel, doamna Wood, prima dată când am văzut-o că era distrusă. Pentru că, bineînţeles, este a ei-a ei-mama ei, şi sigur că se simţea distrusă. Am intrat în cameră şi m-am rugat pentru ea, cu încrederea că Dumnezeu a spus că va răspunde la rugăciune. Şi, în câteva zile, a fost externată. Şi acum ea şade acolo. Chiar cu un har uimitor, cum a făcut El pentru ea.

E-23 Vrei să te ridici? Nu vreau să fac din tine un-un-un public... Unde, unde era localizat cancerul? Pe-pe partea feţei, vedeţi acolo, pe partea aceea a feţei, în jos pe aici, până la pomete, până în jurul ochiului. Şi Dumnezeu a vindecat-o. Nu este El minunat?

E-24 Câţi au fost aici duminica trecută să vadă ce a făcut Domnul printr-o vedenie? Un om, atât infirm cât şi orb, stătea chiar aici într-un scaun cu rotile. Şi ceva m-a îndurerat când acel bătrân şezut aici a spus, "Frate Branham..." Cred că a fost acest frate de aici. A spus, "Fă acelaşi lucru pentru soţia mea." El are o soţie aici care este infirmă. Mi s-a topit inima. Aş vrea... Aş da orice pe lume dacă aş putea, dar nu este... nu stă în puterea mea. Dar stă în puterea mea şi în puterea voastră, să ne rugăm ca Dumnezeu să o facă. Are o soţie infirmă, mână paralizată, un picior paralizat, se pare. Şi acest bărbat era mult mai rău decât ea, pentru că ea poate sta în picioare şi poate merge puţin, dar acest bărbat nu putea face nici măcar atât. Şi el... Creierul, nervul principal de echilibru era dus. Mayos', mulţi dintre ceilalţi, l-au abandonat. Şi un catolic l-a trimis aici, un doctor catolic; şi băiatul lui este preot la Saint Meinrad's, jos în Jasper, Indiana. Dar asta pune pietrele de temelie pentru renaşterea care va urma, acolo jos.

E-25 Şi când el s-a ridicat, a spus, "Dar nu pot..." S-a uitat, a spus, "Da, pot." Credea că nu vede, ştiţi. Şi s-a uitat în sus, şi doar s-a întâmplat să-şi ridice capul în sus, şi iată că a putut să meargă şi să vadă; a mers pe acel culoar, de unul singur. Şi erau presbiterieni. El era ortodox. Şi vorbiţi... Credeţi că doar cei penticostali sau sfinţeniştii pot să strige; vă înşelaţi. Ei cu siguranţă că pot să strige când văd că se întâmplă aşa ceva; se îmbrăţişează unii pe ceilalţi şi strigă. A ieşit drept afară şi a coborât treptele, împingându-şi scaunul cu rotile; umblând, fără nervii de echilibru în cap. Gândiţi-vă la asta. Mergând aşa ca mine şi ca voi. Oh, Ele minunat.

E-26 Acum, Pavel a scris cartea Evrei. Şi în această scriere a cărţii Evrei, el a scris-O. Şi înainte ca el să scrie aceste Cărţi, aflăm... Acum, vom... Aceasta este o clasă de şcoală duminicală, şi voi încerca să fiu atent şi să nu dureze prea mult. Şi apoi vom avea servicii, pentru a le continua în seara aceasta, cu voia Domnului. Acum, în Cartea Evrei şi în restul epistolelor lui Pavel...

E-27 Cine era Pavel? Era un Evreu convins, un erudit şi un mare învăţător al Vechiului Testament. Şi a fost învăţat de unul dintre cei mai buni oameni din vremea lui. Să-mi spună cineva cum îl chema. Gamaliel, unul dintre cei mai mari învăţători din vremea lui. Şi Pavel a stat la picioarele lui Gamaliel.

E-28 Există ceva legat de... unde te duci, la ce biserică te duci şi ce învăţător te învaţă. Ştiaţi asta? Asta-asta este important. De aceea ar trebui să căutăm pe cel mai bun pe care îl putem găsi, astfel încât să primim ce este mai bun; nu pentru că este sociabil şi aşa mai departe, ci adevărata învăţătură biblică.

E-29 Observaţi, odată, când Israel a ieşit în pustiu cu oştirile lor, şi aveau un răstimp de şapte zile, şi au rămas fără apă. Şi erau pe cale să piară, au spus, ,,O, dacă arfi un profet prin apropiere!"

E-30 Şi unul dintre ei a spus, "Avem aici jos, pe Elisei. El turna apă pe mâinile lui Ilie." Vedeţi asociaţii lui? Cu alte cuvinte, "Iată-l pe Elisei, care a avut asocieri cu Ilie. Cuvântul Domnului este cu el." Înţelegeţi? El a fost învăţat corect. Şi a spus, "El este aici. Să coborâm şi să-l consultăm, pe el, pentru că învăţătorul lui a fost Ilie şi are în el învăţătura lui Ilie." Vedeţi ce diferenţă face? Sigur. Noi vrem să fim învăţaţi.

E-31 Aşadar, Pavel a avut învăţătura lui Gamaliel. Şi Gamaliel a fost acel mare om care a făcut alegerea, fiind el însuşi un erudit, căci atunci când a început toată această zarvă a bisericii primare, el a spus, "Să nu punem mâinile pe asta, fraţilor. Dacă nu este de la Dumnezeu, oricum va fi în zadar. Dar dacă este de la Dumnezeu şi ne luptăm împotriva ei, ne vom trezi luptând împotriva lui Dumnezeu." Vedeţi, el a avut parte de o învăţătură bună.

E-32 Pavel a crescut sub conducerea acestui om şi el ştia că Pavel era un mare învăţător. Aşa că, într-o zi, onest în inimă, persecuta Biserica, mergând să-i aresteze.

E-33 Acum, să mai luăm încă o mică fază a lui Pavel, în timp ce ne pregătim contextul.

E-34 Când Iuda a căzut, prin fărădelege, prin iubirea de bani şi mândria vieţii, a căzut din har şi a plecat la locul lui. Şi ucenicii au spus, "Trebuie să fie doisprezece." Şi biserica, cu toată demnitatea ei, ca să vă arăt ce este biserica; cu toată demnitatea şi toată puterea ei, este încă la milioane de kilometri distanţă, în cel mai bun caz. Ei au spus, "Trebuie să căutăm, unul dintre noi, care să ia locul." Şi l-au ales, prin tragere la sorţi, pe Matia. Matia, cred, sau Matia. Matia, cred că este. Şi când l-au ales şi l-au pus cu cei doisprezece, cu cei unsprezece, care formau cei doisprezece, el nu a făcut un singur lucru. Aceasta este singura dată când numele lui este menţionat în Scriptură. Aceasta a fost alegerea făcută de biserică.

E-35 Acum, ei s-au gândit, "Este un gentleman." Fără îndoială. "Este un om minunat. Este un erudit. Este inteligent. Este educat. Este o persoană minunată. Va lua locul lui Iuda şi va fi unul dintre noi."

E-36 Dar, ştiţi, Dumnezeu face uneori unele dintre cele mai... după părerea noastră, unele dintre cele mai nesăbuite alegeri. Acum, Dumnezeu a văzut un Iudeu mic cu nasul cârn, doar aşa de plin de temperament cât putea fi, cu gura într-o parte, "Mă voi duce jos, îi voi aresta pe fiecare dintre ei. Îi voi-îi voi arunca în închisoare. Voi face asta." Asta a fost alegerea lui Dumnezeu.
Ceilalţi au luat un învăţat şi un diplomat. Asta a fost alegerea bisericii.

E-37 Vedeţi, nu ştiţi cine este cel de la altar. Nu ştiţi cine este acela la care depuneţi mărturie, în închisoare sau oriunde ar fi. Ar putea arăta ca un boxer, cu urechile sparte, cu ochii jupuiţi şi, dar nu ştiţi cine este. Voi doar aruncaţi-vă sorţul, asta e tot, daţi¬i Cuvântul. Dumnezeu face alegerea.

E-38 Şi Dumnezeu alege pe acest mic Iudeu cu temperament aprins, sau l-a ales pe el, mai degrabă. Pe drumul lui în jos, "Mă voi duce jos şi îi voi lua. Voi-le voi arăta ce pot face aşa," şi Dumnezeu l-a pus l-a pământ.
Dumnezeu a spus, "Aceasta este alegerea Mea, chiar acolo."

E-39 Nu ar fi asta o nebunie, pentru biserică? "Păi, el persecută biserica. Este un om carnal." Dar Dumnezeu ştia ce era în interiorul omului. Vedeţi ce vreau să spun?

E-40 Aşadar, Pavel a avut o experienţă. Câţi cred că experienţa vine prin convertire? Sigur. Dacă nu a avut-o, m-aş îndoi de convertire. O convertire aduce experienţă. Şi nu poţi să o legi de nimic acum. Uneori s-ar putea să fie strigăte. Uneori poate fi vorbirea în limbi. Uneori poate fi plânsul. Uneori ar putea fi gemete. Nu ştiţi ce este, aşa că nu încercaţi să o atribuiţi. Pentru că, fiecare dintre voi a dovedit că se înşeală în acest sens, voi, Metodiştii, şi voi, Baptiştii, şi voi, Nazarineenii, şi Penticostalii.

E-41 Am văzut oameni care au strigat cât au putut de tare, şi v¬ar fura aurul din dinţi, dacă ar putea. Da, domnule. Am văzut oameni care vorbeau în limbi ca şi cum ar fi turnat mazăre pe o piele de vacă uscată, şi-şi, sincer să fiu, cu un tutun de mestecat pe cealaltă parte a gurii, şi ţi-ar fi tăiat gâtul dacă ar fi putut să o facă. Aşa este. Deci, lucrurile acestea nu au... Nu există nicio dovadă pe care să o poţi dovedi, ci doar prin viaţa pe care o trăieşte persoana respectivă. "După roadele lor, îi veţi cunoaşte."

E-42 Deci, totul depinde de Dumnezeu. El face o alegere. El aduce lucrurile împreună şi aşa stau lucrurile. Deci, dacă viaţa voastră se compară cu roadele din Biblie, aveţi o concepţie destul de bună. Dacă duhul vostru poartă mărturie cu Duhul Său, că sunteţi fii şi fiice ale lui Dumnezeu, că... Tot răul vechi a dispărut şi totul a devenit nou, şi trăieşti în dragoste, şi ai pace şi har şi aşa mai departe, atunci te apropii destul de mult de Împărăţie. Pentru că, Viaţa care este în tine rodeşte acest tip de viaţă. Vedeţi?

E-43 Dacă spuneţi, "Oh, aleluia, am vorbit în limbi. Aleluia!" Asta nu înseamnă nimic. Asta nu înseamnă nimic mai mult decât dacă ai fi ieşit aici şi ai fi cântat o melodie la chitară sau ceva de genul acesta. Asta nu înseamnă nimic. Chiar dacă aţi vorbit în limbi, chiar dacă aţi strigat, şi aţi alergat în sus şi în jos pe culoar, şi aţi plâns până la lacrimi de parcă aţi fi curăţat ceapă, asta nu înseamnă nimic, nimic, decât dacă acea viaţă de zi cu zi confirmă întocmai, stă cu Aceasta.

E-44 Acum, dacă faci aceste lucruri, plus acea viaţă, "amin," asta, e bine. Este bine. Dar puteţi face acele lucruri fără să aveţi acea viaţă.

E-45 Aşadar, atunci, nu strigătul, nu nimic de genul acesta este o dovadă. Isus a spus, "După roadele lor, îi veţi cunoaşte." Iar roada Duhului nu este vorbirea în limbi. Aceasta nu este roada Duhului. Strigătul nu este roada Duhului. Plânsul nu este această roadă a Duhului. Dar, dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, blândeţea, credinţa, smerenia, cumpătarea, acestea sunt roadele Duhului. Vedeţi? Iată care sunt roadele Duhului. Bine.

E-46 Acum, motivul pentru care avem aceste lucruri, le place să facă organizaţii, vedeţi. "Ei bine, le vom avea. Binecuvântat să fie Dumnezeu, toţi care cred ca noi, vom merge în această direcţie. Toţi care cred ca noi, vom merge în această direcţie." Dar Dumnezeu vrea ca toţi să meargă în Această direcţie, drept în sus.

E-47 Acum, Pavel, după ce a avut această experienţă, atunci s¬a gândit că a fost o experienţă minunată. Acum, cum... Să¬să-să cităm puţin această experienţă. Pavel era pe drumul spre Damasc, ca să aresteze nişte oameni acolo, pentru că Evanghelia se răspândise acolo. Evanghelia înseamnă "vestea cea bună." Şi aşa ei s-au răspândit acolo, şi mulţi oameni se ridicau, plini de dragoste, de bucurie şi iubindu-L pe Domnul Isus. Şi Asta se răspândise pe acolo. Aşa că Pavel a primit nişte scrisori de la marele preot. El a spus, "Mă voi duce acolo şi îi voi aresta pe toţi."

E-48 Aşa că şi-a luat o mică companie de gărzi, gărzi ale templului, soldaţi, şi a pornit la drum. În timp ce mărşăluiau pe drum, şi el ştia chiar tot ce avea de gând să facă, deodată, s-a întâmplat ceva. Dintr-o dată, a apărut o Lumină mare în faţa lui, o Lumină mare. Acum, Aceasta strălucea ca soarele. Este un lucru ciudat să se întâmple. Lumina strălucea atât de tare încât el, ochii i s-au stins, aproape. Şi a căzut la pământ. Şi el-el zăcea la pământ, şi s-a uitat în sus.

E-49 Erau probabil zece sau cincisprezece oameni cu el. A văzut vreunul dintre acei oameni acea Lumină? Nu, domnule. Pavel a văzut-o. Nu era destinat ca acei oameni să o vadă. Deci, unii oameni pot vedea lucruri, pe când alţii nu. Vedeţi? Aşadar, Pavel a văzut acea Lumină, încât chiar l-a orbit. Nu a putut vedea, timp de câteva zile, aşa o mare realitate a fost pentru el. Şi nu a putut vedea timp de câteva...
Mai târziu, când scria scrisori, ochii îl deranjau atât de tare din cauza asta, încât scria cu litere foarte mari. El a spus, "Priviţi cu ce litere mari v-am scris." Abia mai putea vedea.

E-50 Era în închisoare şi L-a rugat pe Domnul să-l vindece de asta. Şi L-a consultat de trei ori. Dar ce a spus Domnul? "Harul Meu îţi este de ajuns, Pavele."

E-51 Pavel a spus, "Atunci mă voi lăuda în slăbiciunile mele." Pentru că, a spus el, "Ca să nu fiu înălţat mai presus de abundenţa Revelaţiei, mi s-a dat un sol al diavolului, un ţepuş în carne, care mă izbeşte." Se făcea mai bine pentru o vreme, apoi reveneau.
Izbeşte înseamnă "lovitură după lovitură." Ca şi corabia pe mare, ştiţi, valurile o izbesc, vedeţi, lovitură după lovitură.
Şi el, se făcea mai bine, apoi o avea din nou; iar se făcea mai bine, o avea din nou. El a spus, "Doamne, ce se întâmplă, nu-mi iei asta?"

E-52 El a spus, "Harul Meu îţi este de ajuns Pavele. Doar continuă." Menţinea...

E-53 El a spus, "Acum, dacă-dacă aş fi chiar desăvârşit, şi totul desăvârşit," a spus, "atunci când aş merge mai departe, oh, m-aş îngâmfa şi aş spune, 'Vezi, nimic în neregulă cu mine. Domnul are grijă de mine, frate. Aleluia!'" Atunci devi îndreptăţit de sine.

E-54 Dumnezeu trebuie să-ţi dea câte ceva, din când în când, ca să te smerească un pic, ştiţi. Aşa este. Un fel de a te face să realizezi că El este Şeful. Oh, nu este El minunat? Da, domnule, doar slavă!

E-55 Aşa că el, Pavel, atunci, ei bine, după ce a avut această mare experienţă...

E-56 Acum, dacă ar fi fost cineva de azi, ar fi spus, "Oh, binecuvântaţi-L pe Dumnezeu, aleluia. Băiete, Domnul a făcut ceva pentru mine! Slavă lui Dumnezeu!" Dar nu şi Pavel; el era un erudit al Bibliei.

E-57 Această experienţă trebuie să se potrivească cu Cuvântul lui Dumnezeu. Da, domnule. Dacă nu este cu totul ancorată în Biblie... Nu doar să te uiţi aici, să spui, "Oh, da, aici este chiar aici. Binecuvântat să fie Dumnezeu, Îl am." Aha. Nu aşa o dă Dumnezeu.

E-58 Trebuie să fie întreaga Biblie, toată. Pentru că, puteţi... Necredincioşii folosesc această Biblie pentru baza lor de dezbatere. Dar ei vor lua o mică Scriptură aici, se vor întoarce aici şi vor lua o alta mică aici, vor încerca să le lege între ele, şi sunt două subiecte diferite, cu totul. Deci, trebuie să faceţi Scriptura să se compare cu Scriptura.

E-59 Aşa cum a spus Isaia, capitolul 28, "Trebuie să fie rând peste rând, rând peste rând; aici un pic, acolo un pic." "Ţineţi-vă bine de ceea ce este bun." Vedeţi, iată cum vine, rând peste rând peste rând, Cuvânt peste Cuvânt, Scriptură peste Scriptură. Trebuie să se completeze împreună. De aceea, cred că, în aceste lecţii, aşa cum le avem acum, este un lucru minunat pentru biserică, pentru că le aduce într-un loc în care toate Scripturile se leagă între ele. Şi experienţa noastră trebuie să se lege cu acea Scriptură. Oh, iată! Dacă nu se leagă, atunci este greşită.

E-60 Şi cum am umblat ani de zile, fără să ştiu ce era acea Lumină care l-a doborât pe Pavel. Când, lumea exterioară, Scripturile... Oamenii, predicatorii încercau să-mi spună, "Aceea este de la diavolul. Ei bine, vei fi un ghicitor. Vei fi un spiritist. Nu te prosti cu Asta, Billy. E ceva în neregulă cu Asta. Să nu faci asta, băiete. Asta-i greşit. Ăsta-i diavolul. Ei bine, băiete, vei fi un medium în toată regula. Vei fi un spiritist dacă faci asta. Oh, toate astea sunt de la diavolul. Asta-asta nu este bine." Dar când... nu voiam să predic aceea.

E-61 Dar, ca şi pe drumul spre Damasc, Pavel nu a vrut să o predice, până nu a aflat dacă este corect sau nu. Aşa că s-a dus jos în Arabia timp de trei ani şi a studiat Scriptura. Ah! Când a ieşit, a spus, "Acum scoate-ţi asta din mine."

E-62 Ştia că trebuie să se confrunte cu Fariseii. Trebuia să se confrunte cu Saducheii. Trebuia să se confrunte cu lumea, şi cu lumea Neamurilor. Şi astfel, Pavel, această Biblie este scrisă, această Carte a Evreilor, este scrisă în acest scop. El îi zguduie pe acei Evrei şi ia acel Vechi Testament şi îl arată aici, în Noul Testament. "Acesta este Dumnezeu," a spus el, "aici este, în-în toţi profeţii şi totul." Începe în urmă acolo la început, la capitolul 1 ce l-am avut, "Pentru că Dumnezeu, în diferite vremuri, mult în urmă în vechime, în multe chipuri, a vorbit părinţilor prin profeţi." Aşa a adus Dumnezeu mesajul Său, testat prin Urim Tumim. "Dar în ziua de azi ne-a vorbit prin Fiul Său, Cristos Isus," testat prin Biblia Sa. Iată.

E-63 Aşadar, aceste experienţe despre care lumea spunţ, "Oh, este ceva mental. Ei bine, nimeni..." Când a apărut acel Înger, acea Lumină aici jos pe râu, când am predicat prima mea trezire aici, la colţ, am botezat toţi acei oameni... Cred, frate Fleeman, poate că ai fost în... Nu ştiu dacă erai aici atunci sau nu. Câţi erau aici când-când a apărut Lumina pe râu? Este vreunul dintre bătrâni aici? Da, câţiva dintre ei. Când Ea, aici jos pe râu.

E-64 Şi au spus, "A fost doar o iluzie optică." Mulţi dintre noi stăteam în picioare, ne uitam la Ea şi iată că a coborât. Şi apoi, ani mai târziu, Dumnezeu a dovedit-o cu ajutorul unui ochi mecanic al unui aparat de fotografiat. Este adevărat.

E-65 "Ei bine, este-este ceva fictiv, este ceva care-care... ?" Nu, domnule. O luăm chiar aici, în Biblie, şi vă arătăm. Este acelaşi Domn Isus. El face acelaşi lucru. Acţiunea Lui este aceeaşi. Puterea Lui este aceeaşi.

E-66 Priviţi, duminica trecută, aici. Acolo, întins pe patul meu, nu l-am văzut pe acel om în viaţa mea. A ieşit afară şi a spus, "Este un om la tabernacol, şi este cărunt, cu părul negru, spre cărunt. Este orb şi nu poate merge. Este într-un scaun cu rotile. Un om cu părul negru l-a trimis sus; un doctor, doctorul Ackerman, un om cu părul negru, Catolic. A trimis un om, care şedea exact acolo. Şi AŞA VORBEŞTE DOMNUL," s-a ridicat, a ieşit afară cu vederea lui şi cu totul. Ce a făcut asta? Iată acelaşi Înger. Acelaşi care l¬a doborât pe Pavel, pe drumul care cobora spre Damasc, trăieşte în Biserica Sa şi în poporul Său astăzi. Este Scriptura care se compară cu Scriptura. Aşa trebuie să fie.
Oh, avem căldiceii. Ajungem în asta, peste puţin.

E-67 Oh, avem un lucru profund înaintea noastră, dacă putem intra în el, astăzi şi în seara asta. Acum abia începem să intrăm în ape adânci. Unde voi...

E-68 Ştiţi, când eram un băieţel, aveam un mic iaz în spatele casei şi mă duceam acolo. Şi noi toţi copiii mici intram acolo, dezbrăcaţi; mici, de vreo şase, şapte ani. Şi noi... Apa este cam atât de adâncă. Nu era mai mult decât o băltoacă de porci. Şi aveam o cutie de săpun acolo. Arătam că pot să plonjez; mă ţineam de nas şi pleosc, făceam în acel fel. Şi burta mea mică se lovea de noroi, ştiţi, şi acesta zbura în toate direcţiile. I-am spus tatălui meu că ştiu să înot.

E-69 El m-a dus înapoi acolo într-o zi. Mi-a spus, "Vreau să te văd cum înoţi." Am sărit de acolo, ştiţi; m-am dezbrăcat de haine, într-un mic tufiş de salcâmi; am coborât în fugă şi am sărit în apă. Am început să stropesc, cu noroiul care zbura în toate părţile. Şi tata era aşezat pe o conductă de canal. El a şezut acolo şi m-a privit câteva minute. Mi-a spus, "Ieşi din balta aia, fă-ţi o baie şi du-te acasă." Vedeţi?

E-70 Ei bine, cam aşa facem, unii dintre noi care ne numim Creştini. Ne târâm prin noroi. Aşa este. Atâta timp cât eşti ancorat, "Eu sunt metodist. Eu sunt penticostal. Eu sunt presbiterian. Am o dovadă; O am." Te târăşti în noroi.

E-71 Într-o zi eram cu unchiul meu. Îi tot spuneam... Avea cam cincisprezece, şaisprezece ani. Eram la râu. I-am spus, "Unchiule Lark, ştiu să înot." Eram aşezat în spatele bărcii, ştiţi, mă simţeam bine şi în siguranţă. El doar a luat vâsla şi m-a împins afară, în vreo trei metri de apă. A fost diferit atunci; toată stropeala, ţipetele ce n-aţi auzit în viaţa voastră.

E-72 Într-o zi vei fi împins afară, ar fi bine să ştii unde te afli. Da, domnule. Dacă Îl cunoşti, vei fi... Mai bine să-L cunoşti cu adevărat. Aşa este.
Dar acum intrăm în apă adâncă, apă adâncă, unde te va face să te îneci dacă-dacă nu eşti un bun Creştin îngrăşat.

E-73 Observaţi Cuvântul. Pavel, mai întâi l-a descoperit. S-a întors în Vechiul Testament şi a descoperit asta. El a văzut acea experienţă a lui, absolut. "Acum, ce a fost Asta care m-a doborât?"

E-74 Era o Lumină, o Lumină mare care stătea acolo, strălucind ca soarele, stând înaintea feţei lui. A spus, "Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?"

E-75 El a spus, "Doamne, cine eşti Tu, pe care eu Îl prigonesc?"

E-76 El a spus, "Eu sunt Isus."

E-77 "Mă gândeam că El era un-un om, că avea palmele cu cicatrici, despre care se spune că apare acum în adunări, cu cicatrici de cuie în mâini şi în cap." Nu, nu; nu în acel trup, nu în acel trup. Vedeţi? El este acum o Lumină. Saul...

E-78 Când a fost aici pe pământ, El a spus, "Eu vin de la Dumnezeu. Mă întorc la Dumnezeu."

E-79 El a fost Îngerul care i-a condus pe fiii lui Israel în această Lumină, prin pustie. El s-a întors înapoi la aceeaşi Lumină. Şi Pavel a văzut-o, din Vechiul Testament. El a spus, "Eu sunt Isus, Îngerul Legământului."

E-80 Şi S-a făcut trup, pentru a ne răscumpăra. ,,Nu a luat chipul Îngerilor," aflăm în capitolele anterioare, pe care le studiem. ,,El nu a luat natura Îngerilor, ci era Sămânţa lui Abraham," pentru ca El să fie cunoscut, pentru ca oamenii să-L poată vedea pe Dumnezeu. Amin.
Acum El spune, "Mă voi întoarce înapoi la Aceea."

E-81 Şi când Pavel a văzut Aceea, a spus, "Sigur, acela era El. Acela era El."

E-82 Petru a avut o experienţă într-o noapte, în timp ce se ruga. Aceeaşi Lumină a intrat în clădire, a deschis uşile în faţa lui, a ieşit pe străzi. Şi Petru a crezut că visează; era atât de uns. Nu ştia ce s-a întâmplat. A spus, "M-am trezit acum? Dar sunt aici, pe stradă."

E-83 Şi a coborât la casa lui Ioan Marcu. Şi fetiţa a deschis uşa, o doamnă mică acolo, era la o întâlnire de rugăciune. Cineva bătea la uşă. A deschis uşa. "Oh," ea a spus, "aici este Petru chiar acum. Vă rugaţi ca el să iasă din închisoare. Domnul l-a izbăvit."

E-84 "Oh," ei au spus, "încetează."
"O Doamne, izbăveşte-l!"

E-85 "Ei bine," a spus ea, "el stă la uşă, bate."
Petru continua să bată, "Lăsaţi-mă să intru."

E-86 "Oh," a spus ea, "este Petru." În zilele acelea, încă mai au, o mică bară care se trage. Un căpăcel aici, îl ridici înapoi şi te uiţi afară, vedeţi. Înainte de a-ţi lăsa oaspetele să intre, trebuie să ştii cine îţi bate la uşă. Pentru că, aveau tâlhari; dacă deschideai uşa, te omorau.

E-87 Aşa că, au deschis uşa. Ea a spus, "Este Petru."

E-88 Ei au spus, "Oh! Oh, vai, este mort. E îngerul lui care stă acolo. Vedeţi? A ajuns deja în trupul său glorificat, ştiţi, acea teofanie."

E-89 Vă amintiţi cum L-am luat, marele Diamant, cum a reflectat Lumina, cum s-a întors acolo? ... "Acest tabernacol pământesc să se desfacă, avem unul care ne aşteaptă deja."
Şi au crezut că Petru a murit, că trupul acesta vechi a căzut şi că îl vor îngropa în câteva zile, că a intrat în îngerul său, sau glori-... Nu în trupul său glorificat, ci în teofania sa, trupul care este deja pregătit. Nu ar putea să dea mâna cu tine. Nu are mâini pe care să le strângă, aşa, dar este în chip de om. "Coborâse şi bătea la uşă."

E-90 Ea a spus, "Nu. Este Petru. Stă acolo." A deschis uşa şi a intrat. Era acolo. Acum, Petru a fost eliberat de această Lumină.

E-91 Acum, în acelaşi mod în care acea primă... că Pavel, în Biserica primară, a văzut acea Lumină a lui Dumnezeu care a strălucit asupra lui Pavel, acelaşi Lucru a coborât. Acum, oamenii pot spune orice, asta nu înseamnă că este corect. Dar când Dumnezeu dovedeşte ceva, lucrarea Lui o dovedeşte. Apoi, aparatul de fotografiat Îl dovedeşte. Şi tot ceea ce noi... ce Domnul a făcut, a fost dovedit în mod absolut, infailibil, că este Dumnezeu, prin Scripturi, prin acţiunea Sa, prin experienţă. Dar ei nu vor să asculte.

E-92 Priviţi aici, în acest tabernacol. Acum, ţineţi minte, voi ştiţi asta. Noi nu râvnim la mulţimi. Oricum, nu avem unde să¬i punem. Dar, priviţi. O adunare de acest tip, în care venim împreună pentru asta, ar trebui să atragă Falls Cities. Dar ei sunt morţi. Sunt absolut morţi. Au ochi, dar nu pot vedea.
Voi spuneţi, voi, "Păi, frate Branham, nu se duc la un doctor să-şi trateze ochii?" El nu poate trata acest tip de vedere.

E-93 Isus a spus, "Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut ziua Mea." El a spus, ,,Voi, farisei orbi. Voi puteţi discerne faţa cerului, dar semnele vremurilor nu le puteţi discerne."

E-94 Trece asta peste capul vostru? Ascultaţi. Uitaţi-vă la semnele pe care le trăim aici. Acum, nu este doar ceva... Eu, însumi, eu sunt doar un om, nici măcar un predicator, de care să fie vorba. Nu am nicio educaţie, ceea ce lumea numeşte, "un predicator." Şi suntem doar oameni săraci. Uitaţi-vă la clădirea în care ne aflăm. Uitaţi-vă la catedrale, în această dimineaţă. Dar uitaţi¬vă unde este Dumnezeu. Acolo este punctul.

E-95 La fel şi Moab stătea acolo în toată splendoarea şi frumuseţea lui, dar acolo era Israel în corturi. Dar unde era Dumnezeu? Acolo era o grămadă de micuţi holy-rollers acolo jos, făcând tot ce era greşit. Dar Balaam, al lor-episcopul lor, nu a reuşit să vadă acea Stâncă lovită, acel Şarpe de Aramă, acel Stâlp de foc. Ochii lui erau orbi. El nu a putut să O vadă. El a spus, "Ei doar îşi imaginează Asta." Dar El era acolo.

E-96 Binecuvântat să fie Dumnezeu, oh, El este aici! Dumnezeu este aici, şi face acelaşi lucru pe care l-a făcut. Şi El va-... Noi comparăm Scriptura cu Scriptura. Dumnezeu nu S-a zugrăvit niciodată pe Sine Însuşi ca pe ceva mare, pe pământ, ci El a locuit întotdeauna printre oamenii obişnuiţi şi umili. Şi aici este El în această dimineaţă, făcând acelaşi lucru. Scriptura Îl adevereşte. Aparatul de fotografiat Îl adevereşte. Acum, că, motivul pentru care mă refer la acea fotografie, nu este pentru că eu sunt acolo. Eu sunt-eu sunt doar un păcătos, salvat prin har, ca şi voi. Dar ceea ce încerc să spun, este, că este Prezenţa Lui cu noi. Acesta este lucrul principal. Ei bine, dacă El m-ar fi făcut un-un Elisei întrupat, dacă nu aţi avea credinţă să credeţi asta, nu v-ar ajuta la nimic.
"El a venit la ai Săi, ai Săi nu L-au primit."

E-97 Acesta este motivul, aici, în oraş astăzi. Ei bine, aş putea începe o trezire aici, într-o clădire mare sau ceva de genul acesta, niciodată nu aţi convinge mulţi oameni să creadă. Nu vor crede. Nu pot. Ziua lor a trecut.

E-98 Aceeaşi lecţie, în această dimineaţă, în Africa, ar produce probabil zece mii, cel puţin, zece mii de suflete la Cristos; pe când ar putea fi un păcătos care se află aici în această dimineaţă, sau ceva de genul acesta, vreunul care a decăzut. Cei mai mulţi dintre ei sunt pur şi simplu culeşi complet, până când s-a terminat. Asta e tot.

E-99 Dar ceea ce încercăm să spunem, este că Scriptura se compară cu Scriptura. Acum, nu contează cât de mare este experienţa, dacă nu se compară cu Scriptura, este greşită.
Urim Tumim, oricât de bun ar fi fost prorocul, dacă vorbea şi luminile acelea nu sclipeau pe Urim Tumim, era greşit. Cât de bine părea visul, dacă nu sclipea pe Urim Tumim, era greşit.
Când acea preoţie a luat sfârşit, Dumnezeu şi-a introdus Biblia. Pavel a spus, "Dacă ar veni un Înger din Cer," Galateni 1:8, "şi ar propovădui o altă Evanghelie decât cea care v-a fost deja propovăduită, să fie anatema."

E-100 Îngerul din Cer i-a spus lui Ioan, descoperitorul, care era Dumnezeu Însuşi, "Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu ca să adeverească sau să arate aceste lucruri." A spus, "Dacă cineva va adăuga un Cuvânt la Aceasta sau va scoate un Cuvânt din Aceasta, la fel îi va fi scos, lui, din Cartea Vieţii." Aceasta este, Biblia.

E-101 Prin urmare, aceste experienţe şi aceste lucruri pe care le avem ce se întâmplă aici, dacă nu ar fi adeverite de Cuvântul lui Dumnezeu, ar fi greşite; nu-mi pasă ce ar avea loc, ar fi greşite. Deci este în mod Scriptural, absolut Adevărul. Oh, sunt atât de fericit că sunt un membru al marelui Trup al lui Cristos.

E-102 Acum, să mergem acum, ajungem la lecţie. Acum, am ajuns aici unde el a spus, "Văzând că suntem înconjuraţi de... "nu... Îmi cer scuze. Asta este, citam capitolul 12. L-am citit, dar nu 1- am studiat. Eu...

E-103 Fratele Norman, care stă la mine acasă, acolo sus, şi ştie că doar ce am ajuns ieri, şi fraţii ştiu, acolo jos, că abia am ajuns. Singurul moment când am apucat să citesc Scriptura, a fost stând chiar aici, acum câteva minute. Aşa este. Nu o studiez, doar aştept ca Duhul Sfânt să mi-O dea aşa cum vrea El. El ştie unde se află persoana la-la, care trebuie să O primească. Deci, dacă am ceva îp. minte şi am de gând să spun, atunci este greşit. Dar dacă doar Îl las pe El să o facă, El O va duce direct în punctul în care îi este locul. Vedeţi? "Nu vă gândiţi la ce veţi spune, căci nu voi vorbiţi, ci Tatăl vostru care locuieşte în voi. El vorbeşte."

E-104 Acum, ultimul capitol, capitolul precedent, am auzit lucrul acesta, căci, "Cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare; care ne-a fost vestită întâi de Domnul Isus, şi El cu cei care L-au ascultat?" Aceleaşi lucruri pe care le-a făcut Isus, pentru a demonstra, ca şi aceleaşi lucruri au loc aici: acelaşi Înger al lui Dumnezeu, aceleaşi lucrări, aceleaşi dovezi, totul la fel, totul pe parcurs, aceeaşi Evanghelie, chiar cu Cuvântul. "Dacă asta a fost învăţat de Domnul, apoi confirmat de ucenicii Săi pe care i-am auzit," Pavel fiind la fel, "cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare?"

E-105 Acum, Pavel spunea asta audienţei sale de Evrei. Acum, ei nu aveau casetofoane, astăzi, cum avem noi aici. Dar aveau scribi care şedeau acolo, o scriau în timp ce Pavel o predica.
Şi asta este ceea ce este chiar aici. Noi Îl luăm cu ajutorul casetofoanelor, iar aceste casete merg în toată lumea, vedeţi, pentru a demonstra că Acesta este Adevărul. Religia noastră nu este în zadar, este absolut Isus Cristos cel înviat, acelaşi lucru. Acum nu trebuie să neglijăm Aceasta.

E-106 Acum, doar nu plecaţi de la biserică, astăzi, şi să spuneţi, "Ei bine, îmi cam place să merg acolo. Îmi place cum cântă, iar oamenii sunt prietenoşi în acea bisericuţă veche." Nu faceţi asta.

E-107 Frate, lasă-ţi inima să devină o flacără, spune, "Aici, trebuie să fac ceva în legătură cu asta. Trebuie să ies şi să văd dacă pot face ca cineva să fie mântuit."

E-108 Şi nu ieşi afară, spunând: "Binecuvântat fie Dumnezeu, dacă nu te pocăieşti, vei pieri." Nu.
Mergeţi cu blândeţe. "Fiţi înţelepţi ca un şarpe, fără răutate ca un porumbel." Vedeţi, aşa trebuie să procedaţi. Apropiaţi-vă de persoana respectivă, dacă creşte găini, vorbiţi-i despre găini, pentru o vreme. Vedeţi? Şi apoi, înainte să-ţi dai seama, veţi vorbi despre Domnul. Dacă este fermier, vorbiţi despre ferma lui.

E-109 Dacă vinde automobile, vorbiţi despre automobilele lui, pentru o vreme, "Ce maşini frumoase ai," şi aşa mai departe. Vedeţi?

E-110 Până când prindeţi Duhul, când Tatăl spune, "Acum este momentul să-l abordezi despre sufletul lui."

E-111 Îl puteţi lua cu încetişorul, vedeţi, "Acesta este un automobil frumos. Şti că transportul, astăzi, a devenit grozav. Oh, cum s¬au apropiat naţiunile; şi oraşele naţiunilor noastre, apropiate. Prietenii şi mamele se pot vizita unii pe alţii. Ştiţi, este un lucru minunat să ai automobile ca cele pe care le vinzi tu."

E-112 "Da, domnule. Cu siguranţă. Aha." Ştiţi, pufăind din trabuc, sau ce-o fi. "Da, alea, alea sunt maşini bune."

E-113 "Te-ai gândit vreodată la ce ar fi crezut bătrânii dacă ar fi văzut aşa ceva?" Continuaţi în acel mod, ştiţi.
După o vreme, spuneţi, "Da, da, sigur că da."

E-114 "Şti, un alt lucru pe care îl face, ne aduce la cum avem noi, ca la treziri. Oamenii pot veni din toată ţara, uşor, la o trezire." Vedeţi, deschideţi calea, tot timpul, ştiţi.

E-115 Dacă simţi că Ceva blochează calea, opreşte- te chiar acolo, mută-te aici. Cum a spus un doctor, la Phoenix, a spus, "Doamne, umple-mi gura cu cuvinte bune, şi apoi dă-mi un ghiont când am spus destule." Vedeţi? Da. "Dă-mi un ghiont când am spus destule."

E-116 Acum, observaţi acum, vom începe de la capitolul 15, sau versetul 15 din capitolul 3, cu atenţie acum.
Câtă vreme se zice, Astăzi, dacă... auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii.

E-117 Acum urmăriţi-l pe Pavel vorbind aici. Acum se zice, "Astăzi, după atâta vreme." Vom intra în asta imediat, că, "Astăzi, după atâta vreme." Vine în capitolul următor, "După atâta vreme."
... se zice, Astăzi, dacă... auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii, când L-au provocat pe Dumnezeu.

E-118 Acum să citim următorul verset.
Căci unii, după ce auziseră, au provocat: ...
Acum despre ce vorbeşte? Evanghelia.
... n-au fost oare toţi aceia, care ieşiseră din Egipt prin Moise.
Dar cu cine a fost El mâhnit timp de patruzeci de ani? n-au fost oare cei ce păcătuiseră şi ale căror trupuri moarte au căzut în pustie?

E-119 Să ne oprim aici un minut. Provocarea, "când au provocat." Acum ce a făcut Dumnezeu? Acum Pavel încearcă să vorbească. Ce anume i-a scos din Egipt? A fost Moise? Nu. Moise a fost instrumentul în trup.

E-120 Acum avem un fundal aici. Vrem să clarificăm acum. Când vom ajunge la acest punct aici, în câteva minute, voi veţi¬veţi vedea.

E-121 Acum, Dumnezeu avea poporul Său cu un repaus neliniştit. Ei erau jos în Egipt. Erau în afara poziţiei lor corecte. Erau în afara patriei lor. Erau străini şi pelerini, şi Dumnezeu avea să-i aducă din acel loc de adăpostire, în-în Egipt, până la patria lor.

E-122 Un simbol al zilelor noastre; suntem neliniştiţi. Aici nu va dura mult. Băieţei cu mâini dolofane care se joacă cu bile, fetiţe cu păpuşile, se joacă; deodată, eşti cărunt şi ridat. E ceva în neregulă aici. Aici nu e acasă. Suntem în locul nepotrivit. De aceea spunem că suntem pelerini şi străini. Ceva s-a întâmplat.

E-123 O doamnă mică a spus, în această dimineaţă, în cameră, despre cum râd oamenii de ea, uneori. I-am spus, "Dar, soră, dragă, tu nu eşti dintre acei oameni." Noi suntem un popor diferit.

E-124 Fetiţa mea a spus, "Tati, aşa-şi-aşa fete au făcut aşa-şi-aşa lucruri pe care le-au făcut."
125 I-am spus, "Dar, uite, dragă," aveau aceste discuri cu Elvis Presley, i-am spus, "Nu le-aş vrea în casa mea."

E-126 Ea a spus, "Dar, tati, sunt nişte fetiţe drăguţe."
127 I-am spus, "Poate că sunt. Nu am nimic de spus împotrivă la asta. Dar este un singur lucru, noi suntem diferiţi. Suntem diferiţi. Nu în sensul că vrem să fim diferiţi, dar Duhul care este în noi a ieşit din asta. Sunteţi dintr-o altă lume."

E-128 Când mă duc în Africa, nu mă pot adapta la modul lor-lor¬lor de viaţă. Ei nu poartă haine. Sunt goi. Şi culeg ceva putred, cu viermi în el, îl mănâncă, oricum; nu contează. Vedeţi?

E-129 Şi Asta este diferit. Ştiţi, cândva, toţi eram aşa, dar civilizaţia ne-a adus şi ne-a făcut diferiţi.
Şi convertirea a dublat asta de milioane de ori. Nu mai vrem lucrurile putrede ale lumii. Cristos ne-a făcut să devenim Creştini; aşa cum civilizaţia ne-a făcut să devenim curaţi. Şi observaţi, nu numai asta, dar mărturisim că suntem pelerini şi străini. Nu suntem din lume. Atunci, nu mai vreţi să aveţi nimic de-a face cu lumea. Şi acele lucruri au trecut.

E-130 Acum, Israel a fost jos în Egipt. Ei nu erau egipteni. Egiptenii, era o ruşine pentru un egiptean să pună mâna pe o oaie. Iar Israelul erau păstori de oi. Şi cum trebuie să-l fi afectat Moise, după toată indignarea de a fi egiptean, crescători de vite.
Aţi observat ce i-a spus Faraon lui Iosif şi aşa mai departe? "Este o urâciune." A spus, "Ai tăi sunt păstori." Şi chiar şi un egiptean nu putea nici măcar să pună mâna pe un păstor. Era un popor diferit.

E-131 Şi aşa este şi cu un Creştin, astăzi, când este născut din nou. Nu este... Este murdar pentru el să se asocieze acolo unde oamenii beau şi spun glume murdare, şi femei goale. Şi orice... Este, este-este murdărie. O, binecuvântat să fie Domnul! Noi suntem pelerini aici. Suntem străini aici. Duhul a fost convertit şi căutăm o Cetate în care femeile nu poartă pantaloni scurţi. Căutăm o Cetatea în care nu au cârciumi cu bere. Căutăm o Cetate în care sălăşluieşte neprihănirea. Aşadar, suntem pelerini.

E-132 Astfel, Dumnezeu s-a pogorăt într-un mare mănunchi de Foc, ca o Aureolă, s-a pogorât într-un rug şi a început săi se dezvăluie lui Moise, mai întâi. Moise a spus...
Ştiţi cum am avut lecţia de aseară, cum că atunci când Isus a fost aici pe pământ, El a spus, "Ei bine, înainte ca Moise să fi fost, EU SUNT." Acesta a fost Isus în rugul aprins, în Stâlpul de Foc. Este Isus, astăzi, la fel.
Şi S-a descoperit pe Sine Însuşi într-un Stâlp de Foc, iar Moise a avut experienţa. El coboară în Egipt. Propovăduieşte Evanghelia, vestea cea bună, şi semne şi minuni l-au urmat. Aţi înţeles? Acelaşi lucru şi astăzi.

E-133 Nu numai atât, dar când acei Evreii au ieşit, au umblat în Lumină, ei au fost conduşi de acelaşi Stâlp de Foc. Şi Biblia a spus să, "Nu-L ispitiţi pe Dumnezeu."

E-134 Urmăriţi asta. Daţi-mi voie să citesc.
Câtă vreme se zice, Astăzi, dacă voi... auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inima, (Glasul Lui vorbind inimii voastre.) ca la provocare. (Când L-au provocat.)
Ascultaţi.
Căci unii, când au auzit, au provocat: ...

E-135 Câţi ştiu că Israeliţii L-au provocat pe Dumnezeu cu necredinţa lor? Au murmurat, ei, toţi. Dumnezeu a mers drept acolo. Şi când au ajuns... Primul lucru, au intrat în necaz.
Aici era acest Stâlp de Foc deasupra lor. Nu ştiu dacă L-au văzut cu toţii, sau nu. Cel puţin, Moise L-a văzut. Şi era deasupra lor, iar ei Îl priveau. Şi când au coborât... Să spunem că dacă nu L-au văzut, nu ştiu dacă L-au văzut sau nu. Mergea înaintea lor. Biblia a zis că era acolo.

E-136 A zis, "Steaua mergea înaintea magilor." Nimeni nu a văzut¬o în afară de magi. A trecut pe deasupra tuturor observatoarelor. Ei ţineau timpul după stele. Nimeni nu a văzut-O în afară de magi. Lor le-a fost dat să O vadă, şi magii erau cei pentru care a fost trimisă Steaua.

E-137 Şi Stâlpul de Foc a fost trimis la Moise, iar Moise a fost trimis la copiii lui Israel. Şi ei trebuiau să-l urmeze pe Moise. Ei puteau să-l vadă pe Moise, iar Moise vedea Lumina.
Au pornit. Apoi plecau. Şi pe când ieşeau, au ajuns la Marea Roşie. Şi, oh, ei-ei au văzut încă toate acele semne de miracole şi lucruri care aveau loc în timp ce erau încă jos în-în vechia ţară a Egiptului, dar când au ajuns acolo în călătoria lor, abia convertiţi şi scoşi afară. Apoi, dintr-o dată, au intrat în probleme.

E-138 Lui Dumnezeu îi place să vă aducă în probleme. Îi place să vă pună în dificultate şi să vadă cum veţi reacţiona. Aşa că a oprit Marea Roşie şi, primul lucru, i-a dus direct în acest loc, apoi l¬a trimis pe Faraon după ei. Vedeţi cum îi place lui Dumnezeu să facă? Îi place să Îşi arate puterea şi dragostea. El este Dumnezeu şi Îi place să vă arate cine este El. Amin.
Şi problema este că, astăzi, oamenii spun, "Oh, zilele acelea au trecut." Nu. Cum poate Dumnezeu să Se arate, când eşti învăţat astfel de lucruri? Dar lui Dumnezeu Îi place să Se manifeste.

E-139 Iată că vin copiii lui Israel, umblând în Lumină. Moise, mergea înaintea lor. Iată-i. "Haideţi. Aceasta este calea. Dumnezeu cheamă. Noi ieşim. Mergem în ţara făgădui tă."
"Oh, aleluia!" Şi iată-i pe toţi strigând, sărind şi aveau un timp bun, ştiţi. Şi deodată, s-au uitat înapoi şi au spus, "Oh, ce e praful ăla?"

E-140 Unul dintre ei s-a urcat pe un deal şi a spus, "Oh, oh! Vai, vai! E oastea lui Faraon."

E-141 Dumnezeu a spus, "De ce suntenţi aşa de speriaţi? Nu aţi crezut ce am făcut acolo jos? De ce sunteţi atât de îngrijoraţi? De ce Mă mâniaţi?"

E-142 Când au ajuns acolo, Moise a ieşit şi a intervenit la Dumnezeu. Dumnezeu a deschis pur şi simplu Marea Roşie şi ei au traversat-o; a închis duşmanul înăuntru. Aşa procedează Dumnezeu. Nu vă speriaţi. Nu vă agitaţi. Nu fiţi neliniştiţi. Îl provocaţi pe Dumnezeu.

E-143 Atunci ce a făcut El? Se pare că, "Ei bine, am avut o mare încercare; binecuvântat să fie Dumnezeu, am trecut peste ea. Nu vom mai avea altele. Suntem pe drumul nostru spre ţara făgăduită." Şi El i-a condus direct în pustie, unde nu există apă. Vă puteţi imagina? Dumnezeu, cu poporul Său-cu poporul Său sfinţit, sfânt, i-a dus direct în această capcană; apoi i-a scos din acea capcană şi i-a dus direct aici, unde nu există apă. Când ar fi putut să-i ducă undeva unde să fie apă. Ei bine, El ar fi putut face un râu, pe tot parcursul drumului, dacă ar fi vrut. Ar fi putut să facă fiecare munte să izbucnească în bucurie, să ţâşnească apă la 50 de picioare în aer, dacă ar fi vrut. Sigur că El ar fi putut. Dar dacă El ar fi făcut asta, ar fi fost prea uşor. Oh, îmi place! Binecuvântat fie Numele Domnului.

E-144 "De ce a lăsat Dumnezeu să se întâmple asta, frate Branham? De ce a făcut Dumnezeu... ?"
Dumnezeu face asta. Lăsaţi-L pe El în pace. Mergeţi mai departe. Asta e treaba lui Dumnezeu. "Paşii celor drepţi sunt rânduiţi de Domnul." Da, domnule. Ce mai contează?

E-145 "Mi-am pierdut toţi banii, frate Branham." Ei bine, binecuvântează-l pe Dumnezeu, oricum.

E-146 "Oh, am făcut asta, şi s-a întâmplat asta, furtuna mi-a spulberat casa."

E-147 Binecuvântează-l pe Dumnezeu, oricum. "Domnul a dat, Domnul a luat, binecuvântat fie Numele Domnului." Continuă să mergi înainte. Este toată slava lui Dumnezeu. Dumnezeu ştie ce face.
Unii prin apă, alţii prin potop,
Unii prin încercări grele, dar toţi prin Sânge.

E-148 Acesta este drumul pe care El îi călăuzeşte. Aşa este. O, Doamne! Simt că aş putea doar să mă opresc şi să strig. Acesta este modul în care El îi conduce pe copiii Săi dragi. Oh, puteţi simţi... ? Acum, nu sunt psiholog, dar puteţi simţi acel Duh minunat care se revarsă acum peste clădire? Ce-ar fi dacă ochii noştri s-ar deschide chiar acum, şi să ne uităm la ceea ce se află în jurul acestor pereţi, în sus şi în jos pe aceste culoare?

E-149 Bătrânul Elisei, într-o dimineaţă, când băiatul acela era cât se poate de orb, a spus, "Uite-te la Sirieni acolo jos."
A spus, "Dar sunt mai mulţi cu noi." A spus, "Nu văd pe nimeni."
A spus, "Doamne, deschide ochii acelui băiat."
150 S-a uitat în jurul acelui profet bătrân, peste to în jur, munţii erau în Flăcări, şi cai de Foc, şi care de Foc. Atunci a fost convins.

E-151 El a spus, "Vom ieşi şi îi vom lovi cu orbire." Ei aveau vederea la fel de perfectă ca întotdeauna, dar erau orbi faţă de el. A spus, "Voi toţi îl căutaţi pe Ilie?"
Au spus, "Da."

E-152 A spus, "Haideţi, vă voi arăta unde este." Şi el era cel care îi conducea. Ei nu ştiau asta.

E-153 Aşa este şi astăzi. Cristos este aici. Duhul Sfânt este aici, făcând aceleaşi lucruri pe care El le-a făcut întotdeauna, iar lumea este oarbă faţă de El. Ei nu ştiu. "Oh, eu-eu nu ştiu despre Asta. Păstorul meu... "Oh, bieţii oameni decrepiţi! Înţelegeţi ce vreau să spun? Ei sunt orbi faţă de Asta. Ei nu ştiu. Dumnezeu călăuzeşte.

E-154 Acum, ei au venit, prin Pustia Sin, nu era apă acolo. Dumnezeu a prevăzut chiar totul. Oh, şi au găsit o baltă de apă, au spus, "Asta este." Şi nici măcar nu au putut să o guste. Oh, a fost groaznic. Vai, este-este mai rău decât sută la sută sulf. Vedeţi, exact ca ouăle stricate, ştiţi. "Oh, Doamne! Este îngrozitor." Era otravă. Acum, numită Pustia Sin. Câţiva plamieri au crescut acolo şi izvorul unde creşteau acei palmieri. Atunci Moise a spus, "Nu..."

E-155 Dumnezeu a spus, "De ce ei? De ce ei? De ce Mă provoacă? Ei bine, dacă am făcut acel lucru mai înainte acolo, nu pot Eu să fac ceva în situaţia aceasta?"

E-156 Dacă te-a scos dintr-o boală, nu te poate scoate şi din alta? Dacă te-a scos dintr-un necaz, nu te poate scoate El din altul? Binecuvânt să fie Dumnezeu! Dacă El m-a scos din păcat, poate să mă scoată şi din mormânt. El este Dumnezeu. Care este diferenţa? Mergi mai departe, ţine-ţi privirea la El.

E-157 A spus, "Dacă am închis Marea Roşie în urmă şi i-am înecat pe egipteni, nu pot să fac ceva cu această apă? De ce Mă mâniaţi? O, necredinţa voastră! Mă stârniţi la mânie, din cauza necredinţei."

E-158 Acum cuvântul folosit aici este, "Păcat," stârnit. Făcut... Motivul pentru care au făcut-o, ei nu credeau. Ei nu au ieşit niciodată şi să joace zaruri, acum, şi lucruri de genul acesta. Ei nu au umblat niciodată cu soţia altuia şi nu au ieşit să spună minciuni. Nu asta făceau ei. Dar, în primul rând, asta nu este păcat.

E-159 A trăi în adulter nu este păcat. Fumatul, mestecatul, băutura, jocurile de noroc, blestemele, înjurăturile, şi aşa mai departe, nu este păcat. Acestea sunt atributele necredinţei. Faci asta pentru că eşti un necredincios. Dacă eşti credincios, nu faci asta. Acesta este motivul pentru care Isus a spus, "Cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel care M-a trimis, are Viaţa veşnică." Nu spune că crede, ci crede cu adevărat! Iată. Asta vă înlătură toată dovada iniţială. Vedeţi? Acum, iată.
Nu, "Cine ascultă Cuvintele Mele şi strigă." Nu, "Cine ascultă Cuvintele Mele şi vorbeşte în limbi." Nu, "Cine ascultă Cuvintele Mele şi are sânge în mână sau pe faţă," sau orice altceva. Nu asta e.
"Cine ascultă Cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţa Eternă, şi nu va ajunge niciodată la Judecată, ci a trecut din moarte la Viaţă."

E-160 Ce este păcatul? Necredinţa. Se poate ridica un lucru mic, în loc să te duci direct la Scriptură şi să afli dacă este adevărat sau nu, "Oh," spui, "Eu sunt... Nu! Vedeţi, acolo, mergeţi înainte. Voi continua să fiu un prezbiterian aşa cum sunt, vedeţi." Mergi înainte, orb, şi Îl provoci pe Dumnezeu.

E-161 Când Dumnezeu face ceva, El se aşteaptă ca naţiunea să o apuce. Dar, în loc de asta, "Ştii, ei bine, nu ştiu ce să zic de Asta." Vedeţi? El se aşteaptă ca poporul să prindă Asta. Dacă eşti suficient de preocupat, aşează-te cu Scriptura. Parcurge-¬O şi cercetează-O, înainte şi înapoi, şi vezi dacă S-a întâmplat, dacă S-a prezis că se va întâmpla, şi aşa mai departe. Atunci vei înţelege. Amin.

E-162 Acum observaţi.
Câtă vreme este... Astăzi, dacă... auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inima, ca la provocare, când Dumnezeu a fost provocat de ei, vedeţi.
Căci unii, când au auzit, au auzit Evanghelia propovăduită de Moise, au provocat: n-au fost oare toţi aceia care ieşiseră din Egipt prin Moise.

E-163 Câţi ştiu câţi oameni au fost mântuiţi din acel grup de la început care au ieşit? Câţi? [Cineva spune, "Doi." – Ed.] Doi, este corect. Câţi ştiu numele lor? ["Caleb şi Iosua."] Aşa este. Caleb şi Iosua, singurii doi, din două milioane şi ceva .

E-164 Ascultaţi asta. "Dar el..." Versetul 17 acum.
Dar cu care a fost El mâhnit patruzeci de ani, din pricina necredinţei. Nu a fost cu cei care au păcătuit, nu au crezut... ?

E-165 Luaţi dicţionarul şi aflaţi ce înseamnă păcat. Luaţi dicţionarul Biblic. Este necredinţă. Necredinţa este "păcatul." "Cel ce nu crede a şi fost osândit," Sfântul Ioan 4, vedeţi, "a şi fost osândit."
... ale căror trupuri moarte au căzut în pustie?
Şi cui S-a jurat El că n-au să intre în odihna Lui, ...

E-166 Necredincioşia voastră! Oh, cum nu voi ajunge niciodată la capitolul meu. Dar, observaţi, asta e problema cu naţiunea asta, astăzi. Semne şi minuni au străbătut această naţiune. Ce fac ei? Întotdeauna întorc spatele la Asta. Şi El a spus, "Voi jura că nu¬i voi lăsa să intre în Ţara spre care au pornit."

E-167 Ce se întâmplă cu aceste biserici mari de astăzi? Necredinţa lor L-a provocat pe Dumnezeu. Aleluia! El este în stare ca din aceste pietre să ridice copii lui Abraham. El a încercat să le dea Evanghelia, dar ei şi-au împietrit inimile. Şi-au făcut secte şi au făcut mici denominaţiuni, "Şi noi credem asta şi nimic altceva," şi Dumnezeu nu a putut să intre. Unde sunt ei astăzi? Poziţionaţi pe margine.

E-168 Micul grup credincios al lui Dumnezeu se mişcă în continuare, cu semne şi minuni. El îi pune la încercare. "Orice fiu care vine la Dumnezeu trebuie să fie mai întâi încercat şi testat," instruit de copil.

E-169 Primul lucru mărunt care a avut loc, "Oh, păi, poate că nu este adevărat, oricum." Eşti un fiu nelegitim, şi nu un fiu al lui Dumnezeu.

E-170 Pentru că un copil al lui Dumnezeu este Sămânţa lui Abraham, care numeşte lucrurile care nu erau, ca şi cum ar fi fost, "Dumnezeu a spus aşa," şi continuă să meargă mai departe. Amin. Nu contează ce spune, sau orice diferit, ei continuă să meargă mai departe, oricum. "Dumnezeu a spus aşa."

E-171 Douăzeci şi cinci de ani a aşteptat el acel copil, oricât de contrar ar fi fost. Şi s-a separat de cei necredincioşi, amin, ca să poată crede. O, Doamne! Mă simt religios.
Gândiţi-vă la asta. Trebuie să te separi de dogma lumii, "Ah, zilele miracolelor au trecut. Nu mai există aşa ceva. Este fanatism." Separă-te.

E-172 Biblia a spus, "Ieşiţi din mijlocul lor şi fiţi separaţi, zice Domnul, şi vă voi primi." Ce minunat! "Vă voi primi," după ce v-aţi separat. "Veţi fi copiii Mei, Eu voi fi Dumnezeul vostru." Separaţi-vă, nu vă înjugaţi cu necredincioşii. Aşa este.

E-173 Tânărul care se căsătoreşte, s-a căsătorit cu o fată care nu crede; sau o fată tânără care se căsătoreşte cu un băiat care nu crede. Să nu faceţi asta. Nu contează cât de drăguţ este el, şi¬-şi, sau cât de drăguţă este ea, şi ce ochi mari are; toate acestea se vor stinge într-una din aceste zile. Dar, frate, sufletul tău va trăi veşnic. Tu ai grijă ce faci. Ea nu este o credincioasă adevărată, sau el nu este un credincios adevărat, nu te lega în acel fel. Stai departe de aşa ceva. Îţi va cauza necazuri mai târziu.

E-174 Acum ascultaţi, versetul 17.
Dar... cu cine El... a fost mâhnit El patruzeci de ani? n-a fost oare cu cei ce păcătuiseră, şi ale căror trupuri moarte au căzut în pustie?
... cui S-a jurat El că n-au să intre în odihna, ...

E-175 Au pornit, dar, au văzut minunile, dar nu au ajuns niciodată în ţara făgăduită. Doar un număr ales, de doi, au intrat în ţara făgăduită.

E-176 Acum ce face Pavel? El le vorbeşte Creştinilor acum, "Să nu îngăduiţi ca aceeaşi Evanghelie, care a fost propovăduită în trecut, cu semne şi minuni, şi Stâlpul de Foc i-a condus; când aceste lucruri vor avea loc din nou, să nu cădeţi la marginile drumului, din cauza necredinţei, să vă îndoiţi, pentru că trupurile lor moarte au căzut în pustie."

E-177 Acum intrăm, repede acum. Urmăriţi cu atenţie. ... dar celor ce nu au trăit?
Vedem dar că nu trebuiau să intre din pricina necredinţei lor.
Îl numeşte păcat o dată, îl numeşte necredinţă data următoare. Necredinţa este "păcat." "Ei nu au intrat, din pricina necredinţei lor."

E-178 Ei l-au văzut pe acel profet, Moise. Au văzut ce a făcut, au văzut ce a spus. A fost Adevărul, de fiecare dată, a continuat să meargă înainte, Adevărul. Acest Stâlp de Foc apărea înaintea lor. Ei L-au privit. L-au văzut.

E-179 Pavel, încercând să ajungă, mai târziu, să ajungă aici, la experienţa pe care a avut-o. Vedeţi? Încercând să relaţioneze experienţa, a tipizat-o cu Vechiul Testament. El a spus, "Acum noi am intrat într-un lucru nou, în această nouă dispensa ţie, prin Isus Cristos. În vremurile vechi, Domnul li s-a arătat prin profeţi, dar acum El este prin Fiul Său, Isus." Vedeţi? Şi a început să tipizeze experienţele şi să le arate ce se întâmpla, cum semnele şi minunile, şi totul, şi ce este scris.

E-180 Acum a spus, "Ei nu au intrat, din pricina necredinţei lor." Ei nu au crezut.

E-181 "Dar acum, noi, noi trecem la o dispensaţie, şi nu vă împietriţi inima. Nu vă comportaţi ca ei, în zilele provocării, când L-au provocat pe Dumnezeu." Cum au făcut-o? Nu trăind imoral. Daţi-mi voie să vă tocesc acest lucru.

E-182 Voi spuneţi, "Frate Branham, eu merg la biserică." Este în regulă. "Nu am minţit niciodată în viaţa mea." Este în regulă. "Nu am furat niciodată. Nu am făcut niciodată asta, aceea sau altceva." Este foarte bine. Totul este foarte bine. Dar, asta tot nu este păcat.

E-183 Păcatul este atunci când Dumnezeu Se arată şi tu nu-L crezi, nu vrei să-L asculţi.

E-184 "Oh," spui, "biserica mea nu învaţă Asta." Atâta timp cât Biblia o învaţă şi Dumnezeu o dovedeşte, acesta este lucrul.
Acum urmăriţi doar un moment. Acum vom începe acum cu ceva foarte, foarte profund. Acum, puneţi-vă conştiinţa în buzunarul de la vestă până când ieşiţi afară.

E-185 Acum urmăriţi foarte atenţi.
Să luăm dar bine seama, că, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în a Lui...
A Lui, a ei, pronume personale acum. Cum?
... niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu.

E-186 Acum, Pavel încearcă să le spună, în capitolul anterior, despre toate aceste lucruri. Dar acum încearcă să le spună ce este Aceasta.
Oh, avem timp? Eu... Poate ar fi mai bine să aşteptăm până diseară. Se face târziu, şi vom avea serviciul de rugăciune. Poate că mai bine îl preluăm diseară, pentru că aceasta este cu adevărat plin de vitamine, vitamine spirituale. Am multe de făcut, şi sunt ocupat în această după-amiază. "Să ne..."
Să luăm dar bine seama, aşadar, ca nu cumva, o făgăduinţă...

E-187 Acum, au avut ei o făgăduinţă pentru ţara făgăduită, jos în Egipt? Şi, când, Dumnezeu s-a pogorât, pentru a face această făgăduinţă o realitate. Ei bine, Dumnezeu i-a spus lui Abraham, cu sute şi sute de ani înainte, că o va face. Era Scriptural.

E-188 Iosif a spus, "Nu-mi mutaţi oasele de aici până când nu mergeţi în acea ţara făgăduită şi să mă îngropaţi acolo sus cu restul părinţilor mei." Pentru că ştia că va veni învierea, când Isus va învia din morţi, căci ştia ce a spus Iov. Vedeţi?

E-189 Fiecare dintre acei profeţi ştia exact ceea ce a spus celălalt profet, şi ştia că Duhul lor era acelaşi. Şi ei urmăreau. Oh, frate! Oh, asta ar trebui să ne scuture din starea noastră lumească. Ei aveau ochii, nu la ceea ce spuneau oamenii, ci la ceea ce spuneau acei profeţi. Fiecare dintre ei urmărea.

E-190 Abraham a spus, "Îngropaţi-mă chiar aici unde a fost îngropat Iov." A spus, "Sarah, am să cumpăr o bucată de pământ. Vom fi îngropaţi chiar aici."

E-191 Isaac a fost un profet, după tatăl său. A spus, "Ascultaţi. Să nu mă îngropaţi altundeva, nu aici în Egipt, ci duceţi-mă direct înapoi în ţara făgăduită. Să mă îngropaţi chiar aici."

E-192 Iacov a murit afară din ţara făgăduită, dar i-a spus fiului său, care era un profet, a spus, "Ştii, într-o noapte, Îngerul m¬a atins la coapsă. De atunci şchiopătez. Vino, pune-ţi mâna..." O, milă! "Fiul meu profet, sunt bătrân şi orb. Dar pune mâna ta sfântă, fiind tu însuţi un profet, pune-o pe locul unde Îngerul şi¬a pus mâna, şi jură pe Dumnezeul Cerului că nu mă vei îngropa aici jos."

E-193 Binecuvântat să fie... Vedeţi descoperirea spirituală a Cuvântului? Ei bine, jumătate dintre ei, aproape nouăzeci la sută, nu ştiau despre ce vorbea. Dar el ştia despre ce vorbea. "Pune-ţi mâinile tale de profet în acest loc unde Îngerul şi-a pus mâna. Am fost odată un om mare, voinic, un laş solid. Dar, El m-a atins, şi de atunci am fost un om şchiop. Dar am fost un prinţ de când am şchiopătat. De când mi-am schimbat felul de a merge, am fost un prinţ." Da. "Pune mâna aici. Jură pe Dumnezeul Cerului că nu mă vei îngropa aici." De ce? Nimeni nu ştia despre ce vorbeşte. Iosif ştia. El a spus, "Du-mă acolo sus şi îngroapă-mă în acea ţară făgăduită." Iată unde era. Cu siguranţă.

E-194 Când Iosif a murit, ani mai târziu, a spus, "Nu mă îngropaţi aici jos. Dar uitaţi-vă la oasele mele când treceţi pe aici, pentru că într-o zi veţi pleca de aici. Şi când veţi pleca, luaţi oasele mele cu voi."

E-195 Iată. Lăsaţi lumea să spună ce vrea şi să facă ce vrea să facă. Binecuvântat fie Numele Domnului. Păstrează-mă în Cristos, dacă sunt numit orice, un fanatic, sau un holy-roller. Într-o zi El vine, şi pe cei care sunt în Cristos îi va aduce Dumnezeu cu El, când vine. Totul este un Adevăr spiritual, descoperit, aşezat chiar acolo, şi este nevoie de o minte spirituală pentru a-L prinde. Odihniţi-vă pe asta, pe parcursul zilei. Gândiţi-vă la asta. Chiar dacă renunţi la cină, gândiţi-vă la asta.

E-196 Şi în seara aceasta, vom intra în Odihna Lui, care a fost lăsată, şi vom vedea ce este această făgăduinţă astăzi. Ce este acest lucru astăzi? Dacă Dumnezeu nu o are aici, în Biblie, şi nu o dovedeşte, că este chiar aici, acum, atunci sunt un profet fals. Exact aşa este. Dar este aici. Ce este această Odihnă?

E-197 El a spus:
Acum, să luăm ... dar bine seama, ca nu cumva, având o făgăduinţă să intrăm la fel ca ei, ...

E-198 Şi trebuie să fie aceeaşi făgăduinţă. Trebuie să fie aceeaşi odihnă. Trebuie să fie acelaşi Dumnezeu. Trebuie să fie aceleaşi semne. Trebuie să fie acelaşi lucru. Dar să ne odihnim. Acum, ce este? Fie ca Domnul să ne-o dăruiască, în această seară.
În timp ce ne plecăm capetele.

E-199 Binecuvântat Doamne, doar Eternitatea ne va dezvălui lucrurile măreţe pe care le împărtăşim acum împreună. Puţin...
Sunt mulţi care sunt rânduiţi la osândă. Aşa cum ai spus în Cartea lui Iuda, că, "Oamenii, din vechime rânduiţi dinainte la osândă, vor lua harul Dumnezeului nostru şi-l vor transforma în desfrânare." Şi mulţi astăzi propovăduiesc Evanghelia, harul lui Dumnezeu, îl transformă într-o schemă de făcut bani, având o biserică mare şi cei mai mulţi la şcoala de duminică, iau harul lui Dumnezeu şi îl transformă în desfrânare. Şi lumea este oarbă şi merg ca porci orbi. Ei nu înţeleg.

E-200 O, Doamne, deschide-ne nouă priceperea. Să nu fie priceperea noastră ca a copiilor acestei lumi. Căci Tu ai spus în Cuvântul Tău că, "Copiii acestei lumi sunt mai înţelepţi decât copiii Luminii." La început a fost aşa, "copiii lui Cain" au devenit mari maeştrii ai ştiinţei. Au devenit mari educatori. Au devenit prelucrători de materie. Ei au continuat să progreseze, foarte religioşi, dar au fost osândiţi şi înecaţi în judecată. Şi cadavrele lor au plutit pe apă, iar sufletele lor au mers în iad.

E-201 Şi Isus s-a dus şi le-a vorbit, când El a murit. "Şi s-a dus în iad şi a propovăduit sufletelor care erau în închisoare, care nu s-au pocăit în îndelunga răbdare, în zilele lui Noe," spune Scriptura. Şi Dumnezeu, când a stat pe pământ, El a spus, "Cum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi la venirea Fiului omului."

E-202 Dar observăm, "neamul lui Set apoi," oameni umili, adevăraţi oameni ai lui Dumnezeu, care nu ştiau prea multe despre lucrurile lumii, nu le păsa de lucrurile lumii, ci au lăsat deoparte orice greutate şi au crezut în Dumnezeu, şi au devenit profeţi şi oameni mari în Împărăţie. În timp ce ceilalţi, cealaltă lume religioasă, râdeau de ei, îşi băteau joc de ei. Dar a venit ceasul când a venit potopul şi judecata.

E-203 Aşa a fost şi la venirea lui Isus Cristos. Cum râdeau şi îşi băteau joc de El, în timp ce ei aveau religiile lor şi marile lor biserici. Dar ei şi-au bătut joc de Steaua Dimineţii şi au râs de El. Dar totuşi ei au intrat la judecată. Şi când au fugit şi au intrat în Ierusalim, acolo şi-au mâncat proprii copii, de foame, şi sângele lor curgea pe porţile străzilor, când au ars cetatea şi templul, şi sufletele lor au mers în iad.

E-204 Doamne, iată-ne iarăşi la a treia. Acesta este timpul vieţii. Trei este numărul vieţii. Şi iată-ne pregătiţi pentru răpire.
Biserica merge mai departe; lumea marilor oameni de ştiinţă; bisericile de astăzi pline de credincioşi sceptici. Zeci de mii cu numele lor în registru, da, milioane, şi ar râde de Evanghelie, şi ar spune, că, "Sunt needucaţi. Ei nu ştiu."
Poate că aşa este, Doamne, dar ceea ce ne lipseşte nouă în educaţie, Tu compensezi prin har trimiţând pe Îngerul Tău de Lumină, manifestându-Ţi puterea, confirmând Cuvintele la aceia care sunt săraci şi analfabeţi ca noi. Dar Te iubim pentru asta, pentru că este harul lui Dumnezeu care a făcut-o, şi ştim că ne-am născut. Şi nu suntem plăcuţi, deloc. Suntem foarte neplăcuţi. Dar Tu, prin har, ai întins mâna Ta milostivă şi ne¬ai deschis ochii, aşa cum s-a rugat Isus pentru noi; aşa cum a făcut Ilie pentru Ghehazi, când s-a uitat să vadă în jurul lui. Şi astăzi ochii noştri sunt deschişi şi vedem lucrurile lui Dumnezeu şi ştim că ne aflăm în timpul sfârşitului; când zilele poporului Neamurilor sunt aproape terminate şi El va lua un popor pentru Numele Său. Lasă-ne să fim incluşi acolo, Doamne, cu umilinţă te implorăm. Ne rugăm ca Tu să ne îngădui acest lucru.

E-205 Binecuvântează-ne. Binecuvântează acest mic public din această dimineaţă. Este alcătuit din toate tipurile de religii şi credinţe diferite, dar lasă-le la o parte astăzi, Doamne. Şi fie ca ei să privească drept spre Calvar, să spună, "Doamne, modelează¬mă şi formează-mă. Sunt ca..." Profetul a spus că a coborât în casa olarului, ca să fie sfărâmat şi remodelat. Modelează¬ne şi fă-ne după felul în care ne vrea Dumnezeu. Nu contează dacă trebuie să fim preşul de pe jos la Casa Domnului. Prefer să fiu preşul de pe jos decât să locuiesc în corturi cu cei răi. Şi îngăduie asta, Doamne. Doar binecuvântează-ne acum şi ţine¬ne umili. Fie ca inimile noastre să fie deschise, minţile noastre limpezi, pentru lucrurile lui Dumnezeu, căci o cerem în Numele lui Cristos.

E-206 Cu capetele noastre plecate, mă întreb dacă cineva ar vrea să fie amintit într-un cuvânt de rugăciune, pentru mântuirea sufletului vostru? Vreţi să ridicaţi mâna, şi doar un păcătos? Dumnezeu să te binecuvânteze, tinere. Altcineva? Dumnezeu să te binecuvânteze, acolo în spate, domnule. Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Mai doreşte cineva să fie amintit în rugăciune chiar acum, pentru sufletul vostru? Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule, cu mâna ridicată. Şi Dumnezeu să te binecuvânteze pe tine, şi pe tine aici. Minunat. Ar mai fi încă cineva, înainte de încheiere? Simt că ar fi. Dumnezeu să te binecuvânteze, acolo în spate, domnule, în spate.

E-207 Spune, acum uitaţi, vreau să vă întreb ceva. Nu vreau să vă gândiţi deloc pentru că este acest mic tabernacol. Nu vreau să vă gândiţi că este pentru că este vorba despre aceşti oameni. Şi, Doamne milostiv, să nu credeţi că este pentru că a fost fotografiat Îngerul Domnului cu mine, şi eu... şi-şi ceva de genul acesta, ca să fac asta. O, Doamne! Dacă aş fi simţit aşa, atunci, frate, eu ar trebui să fiu la altar în loc să te întreb pe tine. Dar eu doar spun asta, spun asta doar prin Scriptură, ca să vedeţi că acesta este Adevărul. Dacă aş fi spus-o, şi asta ar fi fost tot, aş fi continuat ca orice alt predicator sau ceva de genul acesta, sau orice altceva, ei bine, atunci, ar fi fost altceva. Dar vedeţi care este treaba, Dumnezeu se întoarce imediat şi dovedeşte că este Adevărul. Vedeţi? Asta este ceea ce îl face real, este faptul că Dumnezeu o dovedeşte. Şi apoi, nu numai asta, dar Cuvântul Său spune că El o va face. Iată că El o face.

E-208 Acum, dacă nu sunteţi în regulă, dacă inima voastră nu este în regulă cu Dumnezeu, vreţi să ridicaţi mâna? Spuneţi, "Rugaţi¬-vă pentru mine." În regulă, acolo unde sunteţi. Cam opt sau zece mâini au fost ridicate, dorind milă pentru sufletul lor. În timp ce aveţi capetele plecate, acum rugaţi-vă. Nu uitaţi, voi sunteţi cei care trebuie să vă pocăiţi. Eu cer pentru voi doar, ca Dumnezeu să fie milostiv. Dar acesta este altarul, Dumnezeu v¬a adus într-un punct în mintea voastră; acesta este altarul. Noi credem în a veni la altar, sigur, dar asta nu-asta nu... Este în regulă. Dar adevăratul vostru altar este acolo unde Dumnezeu v-a întâlnit. Şi El v-a întâlnit chiar acolo unde vă aflaţi. Acela este altarul vostru.

E-209 Acum spuneţi, "Doamne, ai milă de mine, un păcătos. Şi de azi înainte, dacă mă vei ajuta, voi trăi pentru Tine. Eu voi-Eu Te voi sluji. Nu-mi pasă ce spune cineva, eu păşesc înainte, în această dimineaţă. Mă rog chiar aici, şi Tu ia de la mine acest duh vechi şi obraznic. Ia acest temperament de la mine. Ştiu că nu mă pot purta aşa şi să fiu bine cu Dumnezeu. Şi am ură în inimă. Sunt invidios. Am răutate. Am aceasta, aceea. Scoate asta afară, Doamne. Nu vreau să fiu aşa. Fă-mă dulce, şi umil, şi blând. Fă¬mă blând. Fă-mă o astfel de persoană încât să-i pot câştiga pe alţii la Tine. Lasă-mă să fac ceva pentru Tine ca să demonstrez aprecieri în viaţa mea." Aceasta este rugăciunea pe care o rostiţi acum, în timp ce ne rugăm împreună.

E-210 Tată ceresc, sunt ai Tăi. Ei sunt roadele Mesajului din această dimineaţă. Au ridicat mâna. Ceva i-a făcut să facă asta. Ei-ei au sfidat legile gravitaţiei când au ridicat mâinile. A existat un duh în ei care a luat o decizie. Ei şi-au ridicat mâinile, că L-au acceptat pe Creatorul care i-a creat.

E-211 Acum, Tată Ceresc, mă rog ca Tu să-i binecuvântezi şi să le dai Viaţa Eternă, chiar acum. Nu este nimic ce aş putea face; să-i chem în jurul altarului, să-i pun într-o cameră separată, să fac toată lucrarea. Este-este nevoie ca Tu să o faci, Doamne. Noi nu putem face mai mult decât să predicăm Cuvântul. Tu ai spus, "Credinţa vine prin auzire, prin auzirea Cuvântului, a Cuvântului lui Dumnezeu." Acum, am predicat Cuvântul, iar ei au ridicat mâna, că au crezut în El. Acum dă-le Viaţa veşnică, pentru că Tu ai făgăduit că o vei face. Dacă au fost sinceri când au ridicat mâna, vor ieşi din această clădire în această dimineaţă, un creştin dulce, blând şi umil, pentru că Tu ai făgăduit asta. Şi cuvintele Tale nu pot da greş. O cer în Numele lui Isus Cristos. Amin.
Acum privesc, aştept şi tânjesc,
după acea Cetate luminoasă, pe care a văzut-o Ioan coborând.
În acea Cetate luminoasă...
Închinaţi-vă acum.
... cetatea albă ca o perlă,
am un locaş, o harpă şi o cunună;
Acum privesc, aştept şi tânjesc,
După acea Cetate luminoasă, pe care a văzut-o Ioan coborând.

E-212 Nu-i aşa că voi chiar Îl iubiţi? Mesajul s-a terminat, acum. Aceasta este închinare. Nu venim la biserică doar pentru a asculta un mesaj. Venim să ne închinăm. Doar uitaţi de persoana de lângă voi. Doar adoraţi-L. Oh, ce frumos! Ce minunat! Doar spuneţi-i în inima voastră... Nu trebuie să-I spuneţi cu voce tare. Spuneţi-i doar în inima voastră, "Te iubesc, Doamne. Iartă¬mă de păcatul meu." Oh, Doamne!
... Cetate albă ca perla,
Am un locaş, o harpă şi o cunună;
Acum privesc, aştept şi tânjesc,
După acea Cetate albă, pe care a văzut-o Ioan coborând.

E-213 Tatăl nostru Dumnezeu, primeşte-ne. Aşteptăm, în timp ce ascultăm la Cuvânt, tânjind. "Inimile noastre însetează după Tine, aşa cum tânjeşte un cerb după izvoarele de apă. Sufletul nostru însetează după Tine, O Doamne." Tânjind şi aşteptând, aşteptând ceasul acela când va veni Isus, aşteptând până la timpul în care vom fi chemaţi la cer. Nu pentru a sta înaintea Judecătorului la judecată; asta a fost deja. Suntem morţi faţă de lucrurile lumii, şi am intrat în Cristos, şi El a preluat judecata noastră. El este Avocatul nostru acum, la scaunul de justiţie. Binecuvântatul nostru Avocat, care, la mărturisirea noastră, ne pledează cauza până când ştim că suntem nevrednici. Aşa cum o dragă soră bătrână în această dimineaţă, a spus în mărturia ei, şi punând bănuţii ei, "De când am venit aici am învăţat că nu este vorba de sfinţenia mea, ci de sfinţenia lui Dumnezeu."

E-214 Cu adevărat, Doamne, noi îi învăţăm pe oameni, că nu este nimic bun în om, nici măcar un singur lucru. "Ce este omul ca să te gândeşti la el?" Dar este harul lui Dumnezeu care ni s-a arătat. Şi ne încredem doar în meritele Lui, nu în ale noastre. Şi ne închinăm Ţie, Dumnezeule Preasfânt, pentru bunătatea Ta, de a ne include în marea Ta Împărăţie, în marile Tale planuri. Te primim în inimile noastre, prin credinţă. Şi prin har, credem că Tu ni l-ai dat pentru slava lui Dumnezeu, pentru slujirea lui Dumnezeu.

E-215 Acum, Doamne, vindecă-i pe cei bolnavi care vin să se roage pentru ei, în această dimineaţă. Dă-le acea bucurie, căci ei tânjesc să fie sănătoşi. Fă-i să ştie că această mică şi uşoară suferinţă ce a fost pusă peste ei, este doar un mic timp de încercare. Dumnezeu ştie totul despre asta. El a făcut-o pentru a vedea ce vom face noi în legătură cu ea. Cum Dumnezeu... Fie ca ei să păşească direct acolo şi să revendice acea lucrare terminată! Fie ca Tu... Fie ca ei să nu Te provoace, alergând încoace şi încolo, şi înăuntru şi afară, "Ei bine, nu ştiu aceasta, aceea."

E-216 Doamne, fie ca ei să ia o poziţie dreaptă, să spună, "Doamne, Tu ai fost Cel care m-a salvat. Tu ai fost Cel care a făcut aceste lucruri pentru mine. Te cred şi mă încred în Tine, astăzi." Şi mă rog ca Tu să le acorzi acest lucru oamenilor, în Numele lui Cristos. Amin.